156
Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova
Conform mărturiei lui Dimitrios Pardalos,28 rebelii le-au spus că germanii nu vor cruța pe nimeni, pentru că sunt barbari, inumani și obișnuiți să comită crime în masă. Singurul lucru rațional era fuga. De asemenea, le-au spus că vor fi îndurerați dacă vor afla că Martorii au fost uciși. Drept răspuns, Martorii au spus că refuză să-l dezonoreze pe Dumnezeu, temându-se de germani mai mult decât de El. Ei ar prefera să moară, dacă asta ar fi voința Lui, decât să-i știrbească demnitatea. Și s-au ținut de cuvânt. Când germanii au ajuns, toți Martorii lui Iehova din sat erau în casele lor, în timp ce restul locuitorilor erau în munți împreună cu rebelii. Germanii au dat foc caselor care erau goale, dar nu s-au atins de casele locuite sau de localnicii care n-au fugit. Două treimi din casele din sat au fost arse. Au rămas neatinse doar casele Martorilor și unele case învecinate. În timpul iernii, Martorii i-au găzduit pe sătenii care între timp s-au întors din munți. După cel de-al Doilea Război Mondial, luptele au continuat să îngenuncheze Grecia. Pe lângă arestările și hotărârile judecătorești nefavorabile primite de Martorii lui Iehova în perioada postbelică, se pot menționa, de asemenea, cazurile de abuz și violență fizică brutală comise de militari, forțe de ordine, preoți, grupări paramilitare și grupări rebele. De pildă, în martie 1946, primele alegeri parlamentare după cel de-al Doilea Război Mondial s-au ținut într-un climat de diviziuni și tensiuni politice. În satul Phyki, din Thessaly, zece Martori care au refuzat să renunțe la poziția de neutralitate și să-și exprime public sprijinul față de guvern, au fost bătuți cu bâte și cu arme. Au fost trântiți la pământ și călcați în picioare atât de brutal încât au fost desfigurați. Apoi au fost aruncați într-o groapă de var și acoperiți cu var. Dimitrios Kostarelos își amintește: „Am fost chemați în satul Phyki. La orele 5 după-amiază ne-am prezentat 23 [de Martori]. Apoi ne-au aliniat în centrul satului, iar sergentul m-a întrebat: «De ce nu luați arme pentru a doborî [inamicul] bulgar?» [Aceasta însemna, de fapt: «De ce sunteți neutri și nu luați partea nimănui?».] I-am răspuns: «Ce legătură au bulgarii cu asta? Dumnezeu a creat pământul pentru ca toți oamenii să trăiască pe el în pace și iubire». Imediat m-a lovit în cap cu o bâtă și am căzut jos. După ce ne-au bătut de trei ori la rând, ne-au aruncat pe toți într-o groapă de var, lăsându-ne doar capul descoperit. Tremuram de frig, din cauza ploii și a bătăii. Dar ne-am rugat lui Iehova ca să rămânem integri și am reușit să-i glorificăm sfântul nume. Am rămas fermi și neclintiți în încercare până la sfârșit”.29
28 Interviul lui Dimitrios Pardalos, 10 martie 1971. 29 Interviul lui Dimitrios Kostarelos, 8 martie 1971.