Persecutarea Martorilor lui Iehova - Vol. I

Page 1

SUPRIMAREA LIBERTĂȚII RELIGIOASE

VOLUMUL I

TUDOR PETCU


©2022 Tudor Petcu, toate edițiile Prima ediție tipărită: februarie 2022 Prima ediție în variantă electronică: februarie 2022 Toate drepturile aparțin autorului

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României Autor: Petcu Tudor-Romeo Titlu: Suprimarea libertății religioase : persecutarea Martorilor lui Iehova (ediţie tipărită, 2022), București ISBN 978-973-0-35991-6

Bun de tipar: 15.02.2022 ISBN 978-973-0-35991-6 Imprimat în U.E.

Reproducerea integrală sau parțială a textului sau a figurilor din această carte este posibilă numai cu acordul prealabil scris al autorului și se pedepsește conform legilor în vigoare. Editura și autorul nu își asumă nicio răspundere juridică, directă sau indirectă pentru eventualele pierderi pricinuite celor care folosesc informațiile din această carte, datorită interpretării eronate, a aplicării superficiale sau chiar a unor greșeli de editare sau tipărire.


Cuprins Despre autor

4

Prefață

5

Romania

11

Rusia

31

Albania

93

Armenia

107

Grecia

123

Slovacia

167

Spania

193

Polonia

205

Ucraina

237

Serbia

279

Ungaria

285

Irlanda

297

Israel

309

Argentina

329

Brazilia

365

El Salvador

385

Peru

397

Australia

407

Coreea

419

Filipine

471

Japonia

499

Angola

513

Nigeria

537

Zambia

553

Zimbabwe

567

Statele Unite ale Americii

579


Despre autor

Tudor Petcu, absolvent al Facultății de Filosofie din cadrul Universității București cu o teză despre etica filosofică a Papei Ioan Paul al II-lea, este eseist și publicist ale cărui preocupări vizează în special analiza din perspectivă fenomenologică a istoriei recente. De altfel, cercetările sale se remarcă mai ales prin articolele publicate în jurnalul internațional Studia Hebraica, unde încearcă să evidențieze raportul care s-a creat între conștiința filosofică a secolului al XX-lea și fenomenul Auschwitz. (A se vedea articolul Fenomenul Auschwitz oglindit în gândirea câtorva filosofi marcanți ai secolului XX, publicat în numărul 8/2008 al jurnalului sus-amintit.) Este de asemenea preocupat de unicitatea gândirii filosofice a lui Dimitrie Cantemir, elaborând mai multe studii ample pe această temă, dintre care se remarcă două publicate în colecția de studii editată de Asociația Europeană „Dimitrie Cantemir” intitulată Dimitrie Cantemir: punte a cunoașterii între Orient și Occident (Editura Pro Universitaria, București, 2016): Considerații asupra unor elemente de spiritualitate din gândirea lui Dimitrie Cantemir și Prezența toleranței în gândirea lui Dimitrie Cantemir. Eseistica lui Tudor Petcu se reflectă în diferite reviste de cultură precum Familia, Tribuna, Vatra veche, Dacia literară, Singur etc. A realizat de asemenea o serie de interviuri cu diferiți filosofi și teologi contemporani marcanți, publicate în jurnale internaționale precum Studia Humana, și este autorul a patru cărți: Mărturii despre lagărele morții. Dialog între Tudor Petcu și Matei Gall (Editura Karuna, Bistrița, 2009), volumul de aforisme Câteva baliverne metafizice (Editura SINGUR, Târgoviște, 2012 respectiv Editura InfoRapArt, ediția a II-a revizuită și adăugită, Galați, 2014), Rezistența creștină în timpul regimurilor comuniste. Convorbiri cu Didier Rance (Editura Sânziana, București, 2015) și Les fenetres de la pensee philosophique et theologique contemporaine. Entretiens avec quelques penseurs francais de nos jours (Editura Fundației Academice Axis, Iași, 2016).


Prefață

Rănile trecutului: Indiferență și vindecare „Pentru mine, indiferența este epitomul răului. Opusul iubirii nu este ura, ci indiferența. Opusul artei nu este urâțenia, ci indiferența. Opusul credinței, nu este erezia, ci indiferența.” (Elie Wiesel)1 În fața istoriei, secolul al XXI-lea ar trebui să fie secolul mântuirii posttraumatice, al refacerii conștiinței colective, traumatizate de propriul destin zguduitor. Cel mai mare colportor al înfierării, dar nu și unicul, cel mai crunt și nemilos călău din câți au existat vreodată, care a condus către seismul civilizației umane, s-a înfățișat sub forma indiferenței. Ce este indiferența, coordonata existențială ce pustiește conștiința colectivă? Scriitorul argentinian José Ortega y Gasset a vorbit despre „omul mediu” ca masă umană: „Masa nimicește tot ceea ce nu este după chipul şi asemănarea sa, tot ceea ce este deosebit, excelent, individual, calificat şi de elită. Cine nu este ca toată lumea, cine nu gândește ca toată lumea riscă să fie eliminat”.2 Indiferența capătă așadar forma unui asasinat virtual colectiv. Este o barbarie contemporană care și-a câștigat statutul de act de identitate într-o lume în care Don Quijote și Sancho Panza au fost demult arși pe rug. Paradoxul existențial este acela de a te sustrage ca ființă rațională de la normalitatea indiferenței pentru a denunța tirania socială, așa cum a procedat Socrate când a făcut apologia democrației.3 Și cât de scump a plătit apoi pentru aceasta! Valențe ale indiferenței. Ca realitate și concept, iată câteva sensuri ce i s-ar putea atribui indiferenței în dimensiunea ei metafizică: 1.

Indiferența comunitară. Omul, ca ființă socială, pierde din vedere „personalismul comunitar”, al lui Emmanuel Mounier, sensul etic al existenței comunitare, al demnității și al umanității lumii.4 Indiferența comunitară se manifestă cel mai echivoc prin respingerea cunoașterii celuilalt, a teologiei prieteniei, cum ar fi spus Pavel Florenski.5 Omul nu mai poate fi astfel descoperit în lumina propriului adevăr, adică în lumina propriei autenticități. Oamenii trăiesc împreună, dar adulează exilul în egoism individual.

2.

Indiferența față de propriul sine. Omul, cu apetența lui către eul personal, pervertit de la puritatea inițială din cauza scopurilor proprii ce-i umbresc

1 US News & World Report (1986). 2 José Ortega y Gasset, Revolta maselor. 3 Platon, Republica (ANTET, 2010, Cartea a VI-a). 4 Emmanuel Mounier, Personalism (limba engleză). 5 Pavel Florenski, Stâlpul și temelia adevărului (Polirom, 1999).


Prefață

existența, cum poate răspunde oare la întrebarea „Cine sunt?” Încătușat în peștera propriului ego, individul nu mai tinde către lumina cunoașterii atât de lesne de găsit, dar atât de ușor tăinuită de propria-i manifestare existențială. 3.

Indiferența spirituală. Depărtarea omului de Divin, de Numele său, izolarea în temnița propriei libertăți, și apoi înecul în oceanul fricii au dus la ceea ce Cardinalul Henri de Lubac numea drama umanismului ateu: „Credința în Dumnezeu, pe care nimic nu o va smulge din inima omului, este singura flacără în care se întreține, omenească și divină, speranța noastră”6. Tocmai această indiferență a favorizat nașterea tragediei. Însă, respectând toate legile Creației, ce este omul dacă nu doar „o trestie cugetătoare”?7.

Premisele și manifestarea indiferenței. Dar indiferența, cu toate sensurile ei, nu contribuie oare la edulcorarea altor realități esențiale care întregesc tabloul devenirii umane, și anume, libertatea și adevărul? Nu este astfel indiferența un veritabil proces de descompunere a naturii umane, o cădere a omului din Libertate și Adevăr, în Timpul și Spațiul mărginit, care anulează nemărginirea Ființei? Omul căzut, decăzut, uneori luptând pe câmpul cunoașterii cu marile dileme ale existenței, dar de cele mai multe ori ignorându-le complet, nu mai tinde către cunoaștere, nu mai aspiră la Liberate și Adevăr. Natură căzută, implicit moartă, omul nu se mai desăvârșește în Libertate și Adevăr, nu-și mai făptuiește direcțiile de viață, pe care pretinde că și le asumă, și alege calea nimicirii și pustiirii sufletești. O bună parte din gânditorii protestanți, cu precădere Jürgen Moltmann, au arătat că omul, încătușat în concret, în realitatea obiectuală, mercantilă, uită și abandonează cunoașterea Sfintelor Scripturi.8 Acest om modern eșuează în chiar planul rațiunii, de vreme ce Dumnezeu este Rațiunea supremă a tuturor lucrurilor în sine. Omul, deși ființă rațională și socială, se găsește prizonier într-o temniță a limitelor de care nici nu mai încearcă să scape. Indiferența devine călăul existenței, așa cum Scripturile lesne recunosc: „Am văzut toate aceste lucruri şi mi-am sârguit inima mea spre tot lucrul care se face sub soare într-o vreme când omul stăpânește pe altul spre nenorocirea lui”. (Eclesiastul 8:9, Biblia Ortodoxă) Sau, după cum a scris Jean-Jacques Rousseau: „Omul s-a născut liber, dar pretutindeni este în lanțuri”.9 Dezrădăcinarea etică, nebunia logicii dependentă de împământenire, înecul în mările tulburi ale falsei cunoașteri, acestea și multe altele sunt caracteristicile ce definesc omul aflat în căutarea libertății și adevărului în planul vieții pământene.

6 Henri de Lubac, Drama umanismului ateu (Humanitas, 2007). 7 Blaise Pascal, „Cugetări” în Scrieri alese, trad. în lb. rom. la Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1967. 8 Jürgen Moltmann, Theology of Hope (limba engleză). 9 Jean-Jacques Rousseau, Contractul social (ANTET 2013).


Prefață

Dar Libertatea și Adevărul sunt posibile tocmai prin Dumnezeu. „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera” (Ioan 8:32) și „Dacă Fiul [Isus Cristos] vă eliberează, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8:36). Omul, rob al degradării, sclav al indiferenței, are oare șansa izbăvirii? Pentru cel care trăiește teologal, prin cunoașterea exactă a Celui Divin, dincolo de cunoștința filosofică, Libertatea și Adevărul, plămâni ai înțelepciunii, căi către Virtute, devin fundamentele existenței sale. Omul, care se hrănește din bucuriile spirituale, din acea stea a izbăvirii10 pe care Franz Rosenzweig o înțelege drept călăuză rațională în descoperirea Adevărului Suprem, ajunge la Libertate în interiorul libertății sale ontologice, naturale, la Adevărul care îl va elibera. Indiferența așadar, dușman al Libertății și Adevărului, devine totalitarism, primejdie-apanaj al morții. Până și în sensul propriu al cuvântului, indiferența ajunge să secere viața oamenilor care nu au altă vină decât aceea de a avea curajul să creadă cu convingere în Libertate și Adevăr. Comunitatea Martorilor lui Iehova și rănile trecutului. Nu întâmplător, volumul de față se raportează la existența și destinul unei comunități religioase care și-a asumat suferința în propria sa discreție, acceptând smerenia ca fericire și binecuvântare, ca Libertate și Adevăr. Ne referim la comunitatea Martorilor lui Iehova, o mișcare creștină, care, în ciuda, persecuțiilor la care a fost supusă în toate timpurile și în toate locurile, a supraviețuit istoriei, dând parcă de înțeles că suferința este de fapt leacul care ne salvează anatomia spirituală. O comunitate despre care s-a scris și s-a vorbit prea puțin, dar al cărei trecut identitar și spiritual ne determină să regândim o altă realitate: etica autenticității. Studiind persecuțiile cu care s-au confruntat Martorii lui Iehova în țări precum România, Rusia, Japonia, Argentina, Zimbabwe, Grecia, Coreea și așa mai departe, avem de-a face și cu demersul responsabil de a răspunde la întrebarea „Ce este etica autenticității?”. O comunitate autentică, cu un înalt simț etic, ne oferă cea mai dificilă, și totuși înnobilatoare lecție pe care o conștiință morală și spirituală o poate preda; dificilă, pentru că a o învăța presupune renunțarea la cea mai pătimașă obișnuință a omului de a nega Libertatea și Adevărul, iar înălțătoare, deoarece ne învață că nu s-a dezis nicicând de la comportamentul istoric autentic ce o caracterizează. Această comunitate onestă nu s-a dovedit iresponsabilă în planul moralității istorice. Confruntându-mă de nenumărate ori în planul cercetărilor mele cu mărturii relevante care au scos în evidență efectele devastatoare ale barbariei în istorie, dar și speranța într-o lume nouă, nu pot să nu îmi exprim îngrijorarea în legătură cu tragismul evenimentelor lumii moderne, copie fidelă a unui trecut obscur și încrâncenat predat în cărțile de istorie. Îngrijorarea mi-o exprim în primul rând ca om, reprezentant al unei generații încă tinere, educate în spiritul erei diferențelor și al toleranței față de aproapele. Nu cumva ne regăsim 10 https://humanitas.ro/autori/franz-rosenzweig, referință electronică accesată la 29 decembrie 2021.


Prefață

într-o epocă în care, după ce omenirea confundă în mod flagrant libertatea cu anarhia și adevărul cu întunericul, ea tocmai tolerează intoleranța, este victima propriei indiferențe? Omul tolerează intoleranța pentru că și conștiința lui de veacuri manifestă aceeași indiferență față de barbarismele de lângă el. Omul, „meșteșugar” al judecății morale, actor pe scena lumii indiferente, critică istoria cu multă euforie. Dar când își va asuma regretul ca formă etică a remușcării, curajul ca blândețe, responsabilitatea față de semeni pentru a depăși cu adevărat Istoria? Filosofi, precum Zygmunt Bauman sau Giorgio Agamben, susțin în tezele lor că omul va dobândi adevărata etică a autenticității când conștiința proprie va aprehenda întru totul noțiunea suferinței din istorie reeducându-se în raport cu sine, cu lumea și cu Dumnezeu. Abia atunci, omul va intra în noua sa dimensiune ontologică respingând indiferența și vindecând rănile trecutului. Volumul de față nu este doar o carte, este „o carte-interviu”, o lucrare care prezintă autentic și etic istoria nescrisă a comunității Martorilor lui Iehova. Este un interviu întrucât dă glas cu onestitate relatărilor interlocutorilor mei, fiecare răspunzând la următoarele întrebări: 1.

Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principale pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei.

2.

De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente?

3.

Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată?

4.

Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor?

5.

Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social?

6.

Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința.

Tudor Petcu


Prefață

Mamei mele, de la care am învățat tot ceea ce contează

Cu Tine Liliana Petcu

Fă-mi adăpost la umbra Ta Fă-mi adăpost în Tine Când mă trezesc să-mi fii umbrar Și înveliș în mine, Fă-mi adăpost în trupul Tău Fă-mi adăpost de noapte Să pot dormi pe urma Ta Cu visul peste pleoape, Primește-mă în palma Ta Cu degete mă strânge Să nu mă tem de vremea rea Când tunetul mă frânge, Primește-mă la sânul Tău M-acoperă cu straiul Ce-mi va fi haină în cuvânt Și-mi va îndulci graiul, Fă-mi adăpost la umbra Ta Fă-mi adăpost în mine Când voi dormi să-mi fii mormânt Și învelit cu Tine.



EUROPA

România



Martorii lui Iehova din România și persecuțiile la care au fost supuși Ionuț Moraru

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. La nivel mondial, organizația Martorilor lui Iehova și-a început activitatea la sfârșitul secolului al XIX-lea. În acea perioadă, un mic grup de cercetători ai Bibliei din apropiere de Pittsburgh, Pennsylvania (Statele Unite), a început să studieze în mod sistematic Biblia. Ei comparau doctrinele predate de biserici cu ceea ce învață în realitate Biblia, iar ceea ce au descoperit au început să publice în cărți, în ziare și în revista care în prezent se numește Turnul de veghe anunță Regatul lui Iehova. Obiectivul acestui grup de cercetători zeloși, numiți Studenți în Biblie,1 era răspândirea învățăturilor lui Isus Cristos și aderarea cât mai strictă la practicile și principiile congregației creștine din secolul I.2 În România, Martorii lui Iehova activează de peste 100 de ani. Religia creștină pe care o practică datează cel puțin din anul 1911. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, situația economică și socială din România i-a împins pe mulți români să-și caute de lucru pe alte meleaguri, unii ajungând și în Statele Unite. În cazul unora, plecarea nu a însemnat doar un câștig material; ei au dobândit și o cunoștință biblică. De exemplu, József Kiss și Károly Szabó, cetățeni români de etnie maghiară, au asistat la mai multe conferințe biblice ținute de Studenții în Biblie. Un Student în Biblie, Charles Taze Russell, a remarcat interesul lor sincer față de Cuvântul lui Dumnezeu. Împreună au purtat o discuție frumoasă, iar Russell le-a sugerat să se gândească la o eventuală întoarcere în România pentru a le împărtăși rudelor și prietenilor mesajul Bibliei. Atât Kiss, cât și Szabó s-au întors în România în 1911, stabilindu-se în orașul Târgu-Mureș, din Transilvania. În România, Szabó le-a depus mărturie rudelor, printre care și nepoatei sale, Zsuzsanna Enyedi, care l-a găzduit. Zsuzsanna a fost prima persoană din Târgu-Mureș care a devenit Studentă în Biblie. Apoi, Szabó i-a depus mărturie unui tânăr pe nume Sándor 1 Acesta este numele pe care îl purtau pe atunci Martorii lui Iehova. 2 Vezi http://www.jw.org/ro/martorii-lui-iehova/intrebari-frecvente/fondator/, referință electronică accesată la 29 decembrie 2021.


14

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Józsa, care lucra la familia Enyedi. Sándor a participat la toate întrunirile conduse de cei doi Martori și a progresat rapid. De fapt, în scurt timp, acest tânăr de 18 ani predica și ținea cuvântări biblice frumoase în satul său natal, Sărățeni, din județul Mureș. În cele din urmă, 36 de persoane, dintre care șase cupluri căsătorite, au devenit Studenți în Biblie. Kiss și Szabó, împreună cu alți doi Martori ai lui Iehova, au înființat la Cluj un sediu pentru coordonarea lucrării de instruire biblică atât pentru România, cât și pentru Ungaria. În 1919, în România existau deja 150 de „clase”, sau congregații, ale Studenților în Biblie, iar numărul Martorilor crescuse la aproximativ 1 700.3 Prezentăm în continuare o cronologie a celor mai importante evenimente din istoria Martorilor lui Iehova din România. 1922. Ministrul Cultelor interzice lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova. 1924. Se deschide un alt sediu la Cluj-Napoca; se cumpără o tipografie. 1926. 3 949 de persoane asistă la Comemorarea morții lui Isus Cristos. 1927-1930. Bunurile persoanei juridice a Martorilor lui Iehova sunt confiscate; mulți Martori sunt arestați. 1933. Ministerul Cultelor emite o decizie prin care activitatea Asociației Religioase a Martorilor lui Iehova este cu desăvârșire interzisă. 1933-1939. Au loc 530 de procese împotriva Martorilor lui Iehova. 1937. Ministerul Cultelor interzice literatura biblică a Martorilor lui Iehova. 1938. Sediul Martorilor lui Iehova din România este închis. 1942. Peste 1 000 de Martori sunt deja arestați. 11 iulie 1945. Persoana juridică a Martorilor lui Iehova își reia activitatea ca societate legală sub denumirea „Asociația Martorii lui Iehova din România”. 1946. 1 630 de persoane se botează ca Martori ai lui Iehova.

3 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, ©2006 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.), pag. 66-75 (https://wol. jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/302006006, referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


România

15

28, 29 septembrie 1946. La Arenele Romane din București se ține un congres național la care participă 15 000 de persoane. 4 iulie 1947. Se obține prin decizie judecătorească legalizarea Asociației. 8 august 1949. Sediul central este închis, la fel și clădirile cu locuințe, iar toate echipamentele, inclusiv bunurile personale ale Martorilor, sunt confiscate. 1950. Mulți Martori sunt arestați și acuzați pe nedrept că fac spionaj pentru Occident. 1955. Guvernul acordă o amnistie, iar majoritatea Martorilor sunt eliberați pentru scurt timp. 1956, 1957. În România sunt 4 116 Martori. 1957-1964. Martorii lui Iehova sunt din nou urmăriți și arestați, unii fiind chiar condamnați la închisoare pe viață. 1960. 500 de Martori sunt închiși. 1962. În România sunt peste 6 000 de Martori. 1964. Guvernul acordă o altă amnistie. 1968-1974. Se fac alte arestări. 1 iunie 1971. Sediul mondial al Martorilor lui Iehova din Statele Unite îi trimite președintelui Nicolae Ceaușescu o scrisoare în care se explică poziția Martorilor cu privire la serviciul militar și la implicarea în politică. 1975. Situația Martorilor se îmbunătățește pentru scurt timp, după semnarea de către România a Actului Final de la Helsinki al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa. 1986. Noua Constituție menționa că nimeni, nici chiar o persoană oficială, nu putea intra într-o locuință particulară fără acordul proprietarului; numai în unele situații impuse de lege se putea face excepție. 1989. Are loc Revoluția din România, care duce la căderea regimului comunist. 9 aprilie 1990. Martorii lui Iehova sunt din nou recunoscuți legal sub denumirea „Organizația Religioasă «Martorii lui Iehova»”.


16

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

1990. În România sunt peste 17 000 de Martori. 1996. În România sunt peste 35 000 de Martori ai lui Iehova și peste 86 000 de persoane asistă la sărbătoarea anuală a Martorilor lui Iehova, Comemorarea morții lui Isus Cristos. 6 februarie 2004. Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova” este inclusă în lista cultelor recunoscute în România. 2006. Este lansată Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi în limba română. 2008. Este publicat în Monitorul Oficial al României Statutul pentru organizarea și funcționarea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova”. 2013. Are loc o primă campanie de predicare, de două luni (iulie și august), în teritorii nerepartizate, la care participă și aproximativ 2 000 de Martori din străinătate. 2014. În România sunt 40 605 Martori. 2017. Are loc o a doua campanie de predicare, de patru luni (mai – august), în teritorii nerepartizate, la care participă și aproximativ 5 000 de Martori din străinătate. 18-20 august 2017. Are loc cel mai mare congres special din România, la Cluj-Napoca, pe stadionul Cluj Arena. Asistența maximă la congresul din Cluj-Napoca este de 22 947 de persoane, dintre care aproximativ 2 000 de persoane sunt delegați din străinătate. Unele cuvântări sunt transmise video simultan în alte 11 locații din țară. Asistența maximă în toate cele 12 locații este de 46 296 de persoane. În total, se botează 465 de persoane. 2019. Are loc o a treia campanie de predicare, de patru luni și jumătate (mai – octombrie), în teritorii nerepartizate, la care participă și aproximativ 5 100 de Martori din străinătate. 2020. În plină pandemie, este lansată Biblia – Traducerea lumii noi în limba română, o revizuire a primei ediții din 2006. 2021. La sărbătoarea anuală a Martorilor lui Iehova, Comemorarea morții lui Isus Cristos, care s-a ținut online, asistă 100 121 de persoane.


România

17

2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Intoleranța religioasă în perioada interbelică.4 La începutul anului 1922, ministrul cultelor, care era iezuit, a interzis lucrarea de predicare a Martorilor. În același an, cu ocazia Comemorării morții lui Cristos, unii Martori au fost arestați. Apoi, între anii 1927 și 1930, Martorii au trecut prin momente și mai grele: toate bunurile și proprietățile persoanei juridice folosite legal au fost confiscate. Agenții Siguranței căutau să îi arunce în închisoare pe cât mai mulți Martori. Totodată, ei arestau și băteau mulți oameni nevinovați care nu făcuseră nimic altceva decât să primească publicații biblice de la Martori. În fruntea persecuțiilor s-au aflat preoții ortodocși. La 13 mai 1935, Consiliul Eparhial Ortodox din Cluj i-a scris ministrului justiției, cerându-i să analizeze decizia Camerei de Comerț din București, care dăduse aviz favorabil de funcționare „Societății biblice și de tractate «Martorii lui Iehova»”. Consiliul Eparhial a amenințat: „În caz că nu se va soluționa [cererea] până la prima sesiune parlamentară, vom fi nevoiți a o ridica și la Tribuna Parlamentului prin parlamentarii noștri ca să se vadă cu ce ușurință tratează unele autorități ale statului asemenea probleme”.5 Tot la instigațiile preoților, diferite posturi de poliție și de jandarmi le-au întocmit Martorilor lui Iehova procese verbale pe baza cărora au fost dați în judecată pentru activitatea de predicare. Între 1933 și 1939 au avut loc 530 de procese împotriva Martorilor lui Iehova. Treisprezece cauze au fost înaintate Înaltei Curți de Casație și Justiție. Curtea a decis în favoarea Martorilor, iar acuzații au fost achitați. În 1933, Ministerul Cultelor a emis o decizie prin care activitatea Asociației Religioase a Martorilor lui Iehova era „cu desăvârșire interzisă”, în timp ce, în mod straniu, „asociațiile religioase adventiste, Baptiste și Creștinii după Evanghelie se vor bucura de drepturile și libertățile pe care Constituția le acordă asociațiunilor în genere”.6 Tot Ministerul Cultelor a interzis, în 1937, literatura biblică a Martorilor lui Iehova. La 2 august 1938, sediul Martorilor lui Iehova din România a fost închis, toate bunurile fiindu-i confiscate. La începutul anului 1942, peste 1 000 de Martori au fost arestați. Mai mult de 100 dintre aceștia au primit sentințe variind între 2 și 15 ani de muncă silnică, iar cinci au fost condamnați la moarte prin spânzurare. Din fericire, sentința acestora a fost comutată ulterior în închisoare pe viață. 4 Martorii lui Iehova din România, © 1997 (Testimoni di Geova, Via della Bufalotta 1281, Roma). 5 Arhiva cultului creștin Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova”. 6 Arhiva cultului creștin Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova”.


18

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

După război, la 11 iulie 1945, Martorii lui Iehova și-au reluat activitatea, ca persoană juridică legală, sub denumirea „Asociația Martorii lui Iehova din România”. Totuși, Martorii s-au confruntat în continuare cu opoziție. În 1946, 1 630 de persoane s-au botezat ca Martori ai lui Iehova. În același an, pe 28 și 29 septembrie, la Arenele Romane din București s-a ținut un congres național la care au participat 15 000 de persoane. A reînceput tipărirea bilunară a revistei biblice oficiale a Martorilor, Turnul de veghere, în limbile română și maghiară. La 4 iulie 1947, s-a obținut prin decizie judecătorească legalizarea Asociației. În România, Martorii lui Iehova erau acum recunoscuți în mod legal nu doar ca persoană juridică, dar și ca religie. Motivele persecuțiilor în timpul regimului comunist. Această libertate însă nu a durat mult. În 1948, când a fost publicată noua lege a cultelor, Asociația nu a mai fost recunoscută legal, deoarece Martorii și-au păstrat neutralitatea creștină. (Ioan 6:15; 18:36) Drept urmare, ei nu au mai fost incluși printre cultele recunoscute de Stat. Asemenea multor alte sisteme politice, regimul comunist nu a înțeles poziția de neutralitate creștină a Martorilor lui Iehova. În urma Deciziei Ministrului Justiției, nr. 86 310 din 8 august 1949,7 sediul lor a fost închis, la fel și clădirile cu locuințe, iar toate echipamentele, inclusiv bunurile personale ale Martorilor, au fost confiscate. Martorii lui Iehova au fost scoși din nou în afara legii. În următorii ani, sute de Martori au fost arestați și condamnați. Printre motivele condamnărilor la închisoare sau la muncă silnică primite de Martorii lui Iehova se numără:

• Uneltire împotriva ordinii sociale și activitate subversivă în cadrul asociației

„Martorii lui Iehova” (Sentința nr. 868/12.09.1958 a Tribunalului Militar București; Sentința nr. 211/28.07.1961 a Tribunalului Militar București8),

• Întrunirea, discutarea despre credința „Martorii lui Iehova” și promovarea

concepțiilor de viață ale acesteia (Sentința civilă nr. 2006/7.08.1984 a Judecătoriei Alexandria; Sentința nr. 76/14.02.1959 a Tribunalului Militar Cluj; Sentința civilă nr. 218/29.01.1988 a Judecătoriei Alexandria9),

• Instigare publică (Sentința nr. 1238/20.09.1958 a Tribunalului Militar București10), • Propagandă contra orânduirii socialiste (Sentința nr. 662/19.11.196911).

7 Arhiva cultului creștin Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova”. 8 Ibid. 9 Ibid. 10 Ibid. 11 Ibid.


România

19

Sub regimul fascist, Martorii lui Iehova erau acuzați că sunt comuniști; însă când comuniștii au venit la putere, Martorii au fost etichetați drept „imperialiști” și „propagandiști americani”. La începutul anului 1950, Pamfil și Elena Albu, Petre Ranca, Martin Magyarosi și mulți alți Martori au fost arestați și acuzați pe nedrept că fac spionaj pentru Occident. Unii au fost torturați pentru a dezvălui informații confidențiale și pentru a recunoaște că sunt „spioni”. După ce au îndurat aceste suferințe, unii Martori au fost trimiși la închisoare, alții în lagăre de muncă. Domnul Magyarosi, care pe atunci avea aproape 70 de ani, a fost trimis la penitenciarul din Gherla, în Transilvania, unde s-a stins din viață spre sfârșitul anului 1951. După arestarea lui Martin, Maria, soția sa, a rămas în grija rudelor și a fiicei ei adoptive, Mărioara, care a stat și ea la închisoare, fiind eliberată în toamna anului 1955. În 1955, guvernul a acordat o amnistie, iar majoritatea Martorilor au fost eliberați. Libertatea însă a fost de scurtă durată. Din 1957 până în 1964, Martorii lui Iehova au fost din nou urmăriți și arestați, unii fiind chiar condamnați la închisoare pe viață. În 1964, s-a acordat o altă amnistie. Și de data aceasta libertatea a fost de scurtă durată, întrucât între anii 1968 și 1974 s-au făcut și mai multe arestări. „Am fost torturați și batjocoriți pentru că am vestit Evanghelia”, a scris un Martor. În încercarea de a slăbi credința Martorilor lui Iehova și de a-i constrânge să se supună, comuniștii s-au folosit de spioni, trădători, tortură, propagandă mincinoasă și amenințarea cu moartea. Spionii și informatorii puteau fi chiar vecini, colegi de muncă, prieteni, membri ai familiei și securiști. Aceștia din urmă au ajuns să se infiltreze în congregații pretinzând că sunt persoane interesate de Biblie și învățând termenii folosiți în discuții de Martori. Când securiștii prindeau un Martor, cruzimea lor nu cunoștea margini, iar în ce privește metodele de „lucru” erau specialiști. Ca să le facă pe victime să vorbească, au folosit chiar și substanțe chimice care afectau mintea și sistemul nervos. Un Martor care a suportat un asemenea tratament plin de cruzime a fost Samoilă Bărăian. În plus, Securitatea folosea și presiuni psihologice. Iată ce își amintește Alexa Boiciuc: „Pentru mine, cea mai grea noapte a fost aceea în care m-au trezit și m-au dus pe un hol de unde auzeam cum era bătut un colaborator. Apoi am auzit o [colaboratoare] plângând, iar după aceea am auzit vocea mamei. Aș fi preferat să fiu eu bătut decât să suport așa ceva”.12 Deoarece proprietățile le fuseseră confiscate de stat, mulți Martori au fost nevoiți să muncească în Cooperative Agricole de Producție (CAP-uri). Munca nu era chiar atât de grea, însă se țineau destul de des ședințe politice la care participarea era obligatorie. Cum era de așteptat, Martorii lui Iehova au avut de suferit întrucât ei nu participau la

12 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, pag. 118, 119.


20

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

nicio activitate sau ședință cu caracter politic. În consecință, erau ridiculizați și li se scădea atât de mult din salariu, încât aproape că nu mai primeau nimic. În afară de închisori, România avea și trei mari lagăre de muncă. Unul se afla în Delta Dunării, altul pe Insula Mare a Brăilei, iar al treilea era la canalul Dunăre-Marea Neagră. Vara, Martorii aflați în lagărul din Delta Dunării săpau și cărau pământ pentru construirea unui dig. Iarna, tăiau stuf, stând pe gheață. Dormeau pe un vechi bac de fier, suportând frigul, murdăria și păduchii, precum și gardieni fără inimă care rămâneau indiferenți chiar și atunci când un deținut murea sub ochii lor. Dar indiferent de situațiile prin care treceau, Martorii s-au încurajat și s-au ajutat unii pe alții ca să rămână tari spiritualicește. Acest lucru reiese din mărturia lui Dionisie Vârciu.13 Mulți Martori au fost persecutați chiar la școală deoarece refuzau să intre în Uniunea Tineretului Comunist (UTC). O Martoră care s-a aflat în această situație a fost Daniela Măluțan.14 În campania dusă împotriva Martorilor, Securitatea s-a concentrat asupra celor mai tineri care doreau să-și păstreze neutralitatea creștină. Aceștia erau arestați și închiși, apoi erau eliberați, după care erau din nou arestați și trimiși înapoi în închisoare. În acest mod se urmărea să li se slăbească moralul. Un astfel de tânăr este József Szabó, care imediat după botez a fost condamnat la patru ani de închisoare. Alt tânăr Martor care a suferit a fost Timotei Lazăr. El își amintește: „În 1977, eu și fratele meu mai mic am fost eliberați din închisoare. Fratele nostru mai mare, care fusese eliberat cu un an înainte, a venit acasă special ca să fim împreună. Însă a căzut în capcana întinsă de securiști, care îl așteptau acasă. Fuseserăm separați 2 ani, 7 luni și 15 zile, iar acum fratele nostru era din nou luat de lângă noi și aruncat în închisoare pentru că-și păstrase neutralitatea creștină. Eu și fratele meu mai mic priveam îndurerați cum era dus de lângă noi”.15 Interdicția însă nu a oprit creșterea numerică a Martorilor lui Iehova. Pe parcursul anilor 1956 și 1957, au activat 4 116 Martori, dintre care 194 erau în închisoare. Un nou val de persecuții și arestări a început în 1960, când au fost închiși 500 de Martori. În 1961, alți 200 de Martori au fost întemnițați, însă numărul lor continua să crească, astfel că, în 1962, în România erau peste 6 000 de Martori. În anii 1969-1971, persecutarea și mai aspră a Martorilor și condamnarea multora dintre ei la închisoare au determinat sediul mondial al Martorilor lui Iehova să-i trimită președintelui Nicolae Ceaușescu, la 1 iunie 1971, o scrisoare în care era explicată 13 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, pag. 122. 14 Ibid., pag. 126, 127. 15 Ibid., pag. 128.


România

21

poziția biblică a Martorilor cu privire la serviciul militar și la implicarea în problemele politice.16 În 1975, România a semnat Actul Final de la Helsinki al Conferinței pentru Securitate și Cooperare în Europa. Acest acord garanta drepturile și libertățile fundamentale ale omului, inclusiv dreptul la libertate de religie. Drept urmare, situația Martorilor lui Iehova a început să se îmbunătățească puțin, fiind arestați și închiși îndeosebi cei ce refuzau să satisfacă serviciul militar. Noua Constituție din 1986 stipula că nimeni, nici chiar o persoană oficială, nu putea intra într-o locuință particulară fără acordul proprietarului; numai în unele situații impuse de lege se putea face excepție. În sfârșit, Martorii se puteau simți acum mai în siguranță în locuințele lor când țineau întrunirile creștine, inclusiv Comemorarea morții lui Isus Cristos. Din 1990 până în prezent: Libertate religioasă. Pentru cultul creștin Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova”, perioada de după 1989 a fost o perioadă complexă din punct de vedere religios, chiar dacă la 9 aprilie 1990 i s-a recunoscut personalitatea juridică prin Sentința nr. 1166, emisă de Judecătoria Sectorului 1, București. (Vezi Imaginea 1.1a, pag. 29.) Până în 2006 când a fost promulgată Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor,17 statutul cultelor și asociațiilor religioase fusese reglementat prin Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor religioase, modificat expres prin Decretul nr. 322/1948, Decretul nr. 67/1956, Decretul nr. 410/1959 și Decretul nr. 150/1974. Din 1949, cultul creștin Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova” nu a mai fost inclus între cultele recunoscute de Stat. Demn de remarcat este faptul că de la data schimbării regimului politic în România (decembrie 1989), Decretul nr. 177/1948 privind regimul general al cultelor era în vigoare. Decretul nr. 177/1948 nu a fost abrogat explicit (prin lege a Parlamentului) după schimbarea regimului politic și nici după adoptarea noii Constituții, în 1991, deși a fost în mare parte modificat sau abrogat expres, indirect ori implicit prin legislația adoptată începând din anul 1990 și prin Constituția din 1991. Chiar dacă acest lucru a fost stabilit prin mai multe decizii, Curtea Supremă de Justiție (actuala Înaltă Curte de Casație și Justiție) a arătat că Decretul nr. 177/1948 privind cultele religioase contravine Constituției. Curtea i-a constatat neconstituționalitatea în conformitate cu art. 150 alin. 1 din Constituție, fiind un act normativ anterior apariției ei. Drept consecință, Decretul nr. 177/1948 nu putea fi avut în vedere la soluționarea cauzei, el cuprinzând restricții privind libertatea opiniilor și credințelor religioase, ceea ce contravenea dispozițiilor art. 29 alin. 1 din Constituția României.

16 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, pag. 129, 130. 17 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/78355, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021.


22

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Tot în 1990 a fost înființat Ministerul Cultelor.18 Încă de la început, acesta avea, printre altele, și rolul de a „susține toate cultele, potrivit statutelor de organizare și funcționare ale acestora, pe baza Constituției țării, în vederea participării lor la viața socială și spirituală a țării; urmărește ca în relațiile dintre culte să fie excluse orice forme, mijloace și acțiuni de învrăjbire religioasă și mediază, la solicitarea acestora, în situațiile litigioase care apar”.19 În acest cadru legislativ, între anii 1990 și 1997, Martorilor lui Iehova din România nu li s-a încălcat în mod flagrant libertatea religioasă, nerecunoscându-li-se toate drepturile ca în cazul celorlalte religii. Totuși, în 1997, Secretariatul de Stat pentru Culte, prin secretarul de stat la acel timp, domnul Gheorghe Anghelescu, cunoscut teolog ortodox, a emis o serie de acte administrative prin care nu mai era recunoscut statutul religios al Organizației. Rezultatul a fost că numeroase primării nu le mai acordau Martorilor lui Iehova autorizații de construire pentru lăcașurile de cult. Ele își justificau decizia spunând că Martorii lui Iehova nu sunt incluși în lista organizațiilor religioase publicată prin Ordinul nr. C/167 din 25 martie 1997. În același timp, autoritățile refuzau închirierea de terenuri pentru stabilirea de cimitire, deși existau multe situații în care membrii decedați ai cultului creștin Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova” nu puteau fi înmormântați în cimitirele locale din cauza ostilității preoților aparținând diverselor religii din acele locuri. În plus, autoritățile fiscale începeau să perceapă impozite pentru lăcașurile de cult. Ele se refereau la același Ordin și conchideau că acele lăcașe de cult nu pot fi incluse în cele menționate de normele din Anexa 2, pct. 3, la Legea nr. 27/1994. O altă problemă o constituia faptul că multe autorități publice și unii cetățeni dezinformați de preoți, de polițiști sau de alte persoane se opuneau desfășurării în pace a întrunirilor și congreselor Martorilor. Ei încercau să prezinte opiniei publice informația falsă că Martorii lui Iehova sunt în ilegalitate. De asemenea, au existat multe situații când Martorii lui Iehova au fost amenințați cu moartea sau au fost organizate campanii denigratoare sub protecția ori cu sprijinul autorităților. Spre exemplu, Ministerul de Interne a fost de acord cu tipărirea de broșuri cu titlul Martorii lui Iehova – O sectă care incită la răsturnarea guvernului. Diferite ziare au publicat articole părtinitoare sau chiar depreciative despre Martorii lui Iehova. Acestea nu au fost bazate pe informații corecte și au avut drept scop dezinformarea publicului.

18 Acesta a funcționat câteva luni sub această denumire, după care, din iulie 1990 până în 2000, s-a numit Secretariatul de Stat pentru Culte. După 2000 a fost înființat Ministerul Culturii și Cultelor, din care Secretariatul de Stat pentru Culte a ajuns să facă parte integrantă. 19 http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=13518, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021.


România

23

În vederea îndreptării lucrurilor și stopării acestor încălcări a libertății religioase, Martorii lui Iehova au acționat în instanță Guvernul României, solicitând obligarea acestuia la includerea Martorilor lui Iehova în lista cultelor recunoscute. Câțiva membri ai cultului au formulat plângeri în instanță deoarece nu le-a fost respectată scutirea de la efectuarea serviciului militar, pe motiv că nu făceau parte dintr-o religie recunoscută. Întrucât nu s-a obținut o sentință favorabilă și toate căile de atac naționale au fost epuizate, au fost intentate 15 dosare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În mai 2006, Secția a III-a a Curții Europene a Drepturilor Omului a organizat o ședință premergătoare pentru negocieri în vederea ajungerii la o soluționare pe cale amiabilă a cauzelor. Ca urmare a acestor discuții, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a emis o Decizie privind cererea cultului și a altor Martori ai lui Iehova și, împreună cu agentul guvernamental, cu toții au semnat declarația prin care Guvernul recunoștea că religia Martorilor lui Iehova „este un cult recunoscut care se bucură de toate drepturile și obligațiile conferite de lege cultelor recunoscute de Guvern”.20 De asemenea, Guvernul a recunoscut că a încălcat drepturile persoanelor cărora li se respinsese scutirea de la efectuarea serviciului militar și a acceptat să le plătească despăgubiri. CEDO a acceptat această înțelegere amiabilă prin Decizia datată 11 iulie 2006. Totuși, chiar înainte de ajungerea la această înțelegere amiabilă în fața CEDO, Ministerul Culturii și Cultelor21 emisese Ordinul Nr. 265722, confirmând statutul de cult al Martorilor lui Iehova. La 6 februarie 2004, Organizația Religioasă „Martorii lui Iehova” a fost inclusă în lista cultelor recunoscute în România. Iar, din 18 iunie 2008, prin Hotărârea Guvernului nr. 658, a fost recunoscut noul Statut pentru organizarea și funcționarea Organizației Religioase „Martorii lui Iehova”.23 (Vezi Imaginea 1.1b, pag. 30.) La 10 iunie 2020, a fost făcut public Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA privind libertatea religioasă pe 2019.24 Acesta confirmă că, în România, Constituția este garantul libertății de credință și de conștiință și mai arată că toate religiile sunt independente de Stat, având libertatea de a se organiza potrivit propriilor statute. Deși cadrul legislativ susține pluralismul religios, multe grupări religioase minoritare, printre care și Martorii lui Iehova, au continuat să raporteze hărțuiri din partea preoților și enoriașilor religiei majoritare. Potrivit unui studiu realizat printre profesorii de gimnaziu și de liceu din România, aproximativ o treime dintre aceștia nu-și doresc ca vecini persoane de altă religie, se mai arată în același raport. 20 https://jurisprudentacedo.com/Martorii-lui-Iehova-c.-Romania.html, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021. 21 Din anul 2000, Secretariatul de Stat pentru Culte devine parte integrantă a acestui minister. 22 http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/44367, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021. 23 0h ttps://lege5.ro/Gratuit/gezdamrrgy/statutul-pentru-organizarea-si-functionarea-organizatiei-religioase-martorii-luiiehova-din-18062008, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021. 24 https://www.state.gov/reports/2019-report-on-international-religious-freedom/romania/, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021.


24

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În prezent, Constituția României25 și Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor garantează libertatea de religie. Aceeași lege îi include pe Martorii lui Iehova printre cele 18 religii recunoscute de statul român. În plus, întrucât România este membră a Uniunii Europene și a Consiliului Europei, prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și ale Curții Europene a Drepturilor Omului se regăsesc în legislația ei.26 Datorită acestui cadru legislativ favorabil, Martorii lui Iehova din România nu întâmpină, în general, probleme serioase în activitatea lor. Totuși, apar incidente cauzate de preoți și enoriași ai religiei majoritare care incită la ură și violență împotriva Martorilor lui Iehova. Un aspect pozitiv în toate aceste situații îl constituie faptul că Poliția Locală și Poliția Română, când sunt sesizate, acționează în favoarea respectării libertății religioase. Astfel, după ce se depune o plângere, poliția soluționează problema, iar Martorii lui Iehova își pot desfășura apoi activitatea neîngrădiți. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, ©2006 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc.). Martorii lui Iehova din România, © 1997 (Testimoni di Geova, Via della Bufalotta 1281, Roma). Libertatea credințelor religioase, conf. univ. dr. Verginia Vedinaș (Editura Lumina LEx, București, 2003). Jehovah’s Witnesses in Europe. Past and Present. Edited by Gerhard Besier and Katarzyna Stokłosa (© Copyright 2018) Arhiva cultului creștin Organizația Religioasă „Martorilor lui Iehova”. Studiul Suferințele Martorilor lui Iehova în timpul regimului comunist (Revista Memoria, nr. 102, 103, 1-2/2018). Studiul Reflections on Jehovah’s Witnesses in Romania: A Thirty-Year Retrospective (https://digitalcommons.georgefox.edu/ree/vol39/iss7/5/, revista Occasional Papers on Religion in Eastern Europe)

25 https://lege5.ro/gratuit/gq4deojv/constitutia-romaniei-republicata-in-2003, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021. 26 https://www.echr.coe.int/documents/convention_ron.pdf, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021.


România

25

4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? În Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006 sunt prezentate experiențele multor Martori ai lui Iehova din România care au suferit în timpul regimului comunist. În plus, numeroși alți Martori ai lui Iehova au fost intervievați cu privire la situația din timpul persecuției comuniste. Relatările lor au fost incluse în studiul Despre etica autenticității sau responsabilitatea morală față de rănile istoriei.27 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? În Biblie, în Scrisoarea Apostolului Pavel către Romani, capitolul 13, versetul 11, citim: „Știți timpul în care ne aflăm: este deja ceasul să vă treziți, căci salvarea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioși”.28 (Sublinierea ne aparține.) Aceste cuvinte, care reflectă pe deplin învățăturile predate de Isus, evocă datoria oricărui creștin de a fi vigilent. În Evanghelia după Matei, la capitolul 24, Isus a vorbit despre sfârșitul sistemului de lucruri, spunând clar: „Fiți și voi gata, pentru că Fiul omului vine la o oră la care nu vă gândiți”. Potrivit îndemnului Bibliei, Martorii lui Iehova cred că oamenii trebuie să fie treji din punct de vedere spiritual, sau pregătiți pentru acest eveniment. Acesta este unul dintre motivele pentru care Martorii lui Iehova discută cu oamenii despre Biblie. Asemenea fondatorului credinței creștine, Isus Cristos, Martorii lui Iehova doresc să-și ajute semenii să înțeleagă că pot avea o viață cu adevărat fericită dacă dau atenție Scripturii, adică dacă sunt treji spiritualicește. 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Fundamentul convingerilor religioase ale Martorilor lui Iehova a fost întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu, sau Sfintele Scripturi. Numele „Martorii lui Iehova” este o denumire biblică, scripturală. Iehova este numele personal al lui Dumnezeu. De pildă, în cartea biblică Psalmii, capitolul 83, versetul 18, citim: „Tu, al cărui nume

27 https://luceafarul.net/despre-etica-autenticitatii-sau-responsabilitatea-morala-fata-de-ranile-istoriei, referință electronică accesată la 14 decembrie 2021. 28 Toate citatele biblice din această carte au fost extrase din Biblia – Traducerea lumii noi, © 2019 (Watchtower Bible and Tract Society of Pennsylvania).


26

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

este Iehova, numai tu ești Cel Preaînalt peste tot pământul”. Iar în cartea biblică Isaia, capitolul 43, versetul 10, citim: „Voi sunteți martorii mei”. Așadar, denumirea „Martorii lui Iehova” are o puternică rezonanță biblică. Prin urmare, punctul de plecare pentru înțelegerea acestui subiect este tocmai cuvântul „martor”, în lumina semnificației pe care i-o acordă Scripturile. În cartea Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu,29 se spune: „În Scripturile ebraice30, substantivul redat prin «martor» (ʽedh) derivă dintr-un verb (ʽudh) care înseamnă «a reveni» sau «a repeta, a face din nou». Referitor la substantivul ʽedh, într-un lexicon (Theological Wordbook of the Old Testament) se spune: «Martor este cineva care își susține în mod repetat și cu forță mărturia. Cuvântul [ʽedh] este foarte cunoscut în limbajul juridic». Un dicționar etimologic (A Comprehensive Etymological Dictionary of the Hebrew Language for Readers of English) adaugă: «Sensul orig[inal] [al verbului ʽudh] era, prob[abil], „el a spus în mod repetat și cu tărie”». În Scripturile grecești creștine31, cuvintele grecești redate prin «martor» (mártys) și «a depune mărturie» (martyréo) aveau, de asemenea, o conotație juridică, deși, cu timpul, au dobândit un sens mai larg. Potrivit unui dicționar de teologie (Theological Dictionary of the New Testament), «conceptul de martor se folosește atât cu sensul de persoană care depune mărturie despre fapte verificabile, cât și cu sensul de persoană care depune mărturie despre adevăruri, adică își face cunoscute și își mărturisește convingerile». Deci, un martor fie relatează fapte pe care le-a cunoscut în mod direct, fie proclamă concepții sau adevăruri de care este convins”. Fidelitatea față de Dumnezeu a primilor creștini a lărgit chiar mai mult sensul cuvântului „martor”. Mulți dintre acei creștini au depus mărturie despre Dumnezeu înfruntând aprige persecuții, chiar moartea. (Faptele 22:20; Revelația 2:13). În aceeași carte se mai spune: „Drept urmare, în jurul secolului al II-lea e.n., cuvântul grecesc pentru «martor» (mártys, din care a derivat și cuvântul «martir») a căpătat sensul de persoană gata «să sigileze cu moartea seriozitatea mărturiei sau mărturisirii sale». Aceștia nu erau numiți martori pentru că mureau; ei mureau pentru că erau martori loiali”. Privind lucrurile din această perspectivă, primii creștini au fost într-adevăr martiri. De exemplu, Ștefan și apostolul Iacov au fost martirizați. De asemenea, apostolul Pavel a fost martirizat la Roma în timpul împăratului roman Nero.

29 ©1997, Watchtower Bible and Tract Society of New York, INC. Brooklyn, New York, U.S.A. 30 Sau Vechiul Testament. 31 Sau Noul Testament.


România

27

La fel au stat lucrurile și în timpul regimurilor politice din România. Asemenea primilor creștini, Martorii lui Iehova iubesc viața și fac tot ce depinde de ei ca să arate respectul cuvenit față de ea. Însă normele morale și principiile religioase consemnate în Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Martorii lui Iehova le respectă cu loialitate, i-au adus deseori în situația de a fi greșit înțeleși de sistemele politice sau religioase din țările în care activează. Și în România, Martorii lui Iehova au suferit ca martori loiali, susținând convingeri biblice care uneori nu au fost în armonie cu viziunea Statului. Un principiu biblic de mare însemnătate pentru Martorii lui Iehova este cel din Evanghelia după Ioan, capitolul 17, versetul 16: „Ei nu fac parte din lume, așa cum nici eu nu fac parte din lume”. Asemenea lui Isus Cristos, numit în Biblie „Martorul fidel” (Revelația 1:5; sublinierea ne aparține), care a fost neutru față de problemele politice ale lumii, și Martorii lui Iehova își păstrează poziția de totală neutralitate față de orice activitate politică sau socială care le-ar putea periclita integritatea față de Dumnezeu. O altă învățătură biblică fundamentală pe care Martorii lui Iehova o respectă este cea menționată în cartea biblică Faptele apostolilor, capitolul 5, versetul 29. Aici citim: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”. Pentru Martorii lui Iehova, ascultarea de Dumnezeu este primordială. Iată de ce, Martorii lui Iehova aleg să nu renunțe la integritatea și la neutralitatea lor sub nicio formă. În timpul regimului comunist, atât în România, cât și în alte țări, mulți Martori au fost realmente martirizați pentru credința lor. Dar aceste lucruri nu s-au întâmplat deoarece au vrut să intre în conflict cu vreun guvern sau pentru că au căutat martiriul cu orice preț, ci din loialitate față de Dumnezeu. Regimul comunist a avut o listă lungă de așa-ziși dușmani ai poporului. În realitate, oricine nu susținea sistemul în felul cerut de acesta era considerat „dușman al poporului”.32 În baza înțelegerii Scripturilor, Martorii lui Iehova din România nu s-au constituit într-o mișcare de rezistență anticomunistă. Scopul lor nu a fost răsturnarea sistemului comunist și înlocuirea lui cu unul de altă natură, ci faptul de a-și putea exercita în mod liber și nemijlocit convingerile. Lucrarea efectuată de Martorii lui Iehova nu a fost o lucrare subversivă, ci una pur religioasă. Martorii le vorbeau oamenilor despre Regatul lui Dumnezeu care avea să pună capăt problemelor omenirii și care avea să instaureze pe întregul pământ un paradis sub conducerea regelui Regatului lui Dumnezeu, Isus Cristos. Prin urmare, așa cum Biblia cere, ei au dorit să-și poată continua lucrarea de depunere de mărturie și sub regimul comunist.

32 http://www.memoria.ro/marturii/perioade_istorice/inceputul_comunismului/copii_-_dusmani_ai_poporului/66836/pagina-3/, referință electronică accesată la data de 15 aprilie 2021.


28

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

O normă biblică respectată de Martorii lui Iehova este: „Dacă este posibil, atât cât depinde voi, fiți în pace cu toți oamenii”. (Romani 12:18). Martorii lui Iehova respectă acest principiu indiferent de sistemul politic sau religios existent. Prin urmare, ei nu vor să devină dușmani ai unui anumit sistem politic. În plus, Martorii lui Iehova înțeleg din Sfintele Scripturi că oricine se declară creștin are datoria nu doar de a trăi la înălțimea normelor morale predate de Isus Cristos, ci și de a înfăptui lucrarea inițiată de el. De fapt, în Evanghelia după Matei, capitolul 28, versetul 19, Isus a spus: „Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt”. Martorii lui Iehova din orice timp s-au conformat acestor cuvinte și le-au predicat oamenilor din orice țară mesajul Bibliei. Acestea însă au constituit premisele în baza cărora diverse regimuri politice, cum ar fi și cel comunist, i-au condamnat pe Martorii lui Iehova, considerându-i „dușmani ai poporului”.


România

Imaginea 1.1a Sentința 1166

29


30

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 1.1b Monitorul Oficial


EUROPA

Rusia



Martorii lui Iehova din Rusia Gheorghii Godizov

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. 1891-1917: Rusia Țaristă La sfârșitul secolului al XIX-lea, în timpul unei călătorii în Statele Unite, Semion Kozlițki, absolvent al Seminarului Ortodox Rus, a făcut cunoștință cu Charles Taze Russell, un misionar Student în Biblie și editor al revistei Turnul de veghe al Sionului, revista Studenților în Biblie. Când s-a întors în Rusia, Kozlițki a început să predea cu zel învățăturile Studenților în Biblie, cum erau numiți pe atunci Martorii lui Iehova. În 1891, Kozlițki a fost exilat în Siberia pentru presupuse insulte la adresa Arhiepiscopiei Moscovei. Spre finalul acelui an, Russell a vizitat personal Rusia și s-a întâlnit cu alți colaboratori care distribuiau acolo publicații ale Studenților în Biblie. Cu privire la situația din Rusia, el a scris următoarele în ediția din 1 martie 1892 a Turnului de veghe al Sionului: „În Rusia, guvernul îi ține pe toți oamenii din imperiu ca într-o chingă, iar străinii care vin în țară sunt priviți mereu cu suspiciune. Astfel, înainte de a intra într-un oraș sau într-o localitate ori de a pleca de acolo, trebuie să prezinți pașaportul la fiecare hotel sau gară. Directorul hotelului îți ia pașaportul și i-l dă comandantului poliției, care îl reține până când pleci. În felul acesta, se poate afla repede când a intrat în țară un străin și când a ieșit. Funcționarii și autoritățile te tratează cu o politețe rece, arătând că prezența ta este doar tolerată. Ei îți verifică atent orice carte sau hârtie pe care o deții, pentru a se asigura că nimic nu contrazice ideile lor”.1 În 1911, Russell a vizitat Lvovul, pe atunci parte a Rusiei, pentru a prezenta discursuri biblice. Apoi, câțiva misionari au mers în Rusia ca să răspândească învățăturile Studenților în Biblie. După doi ani, autoritățile din Finlanda, și ea parte a Rusiei începutului de secol XX, le-a oferit Studenților în Biblie recunoaștere legală și dreptul de a desfășura activitate misionară în tot Imperiul Rus. Deși mai mulți misionari au fost trimiși în Rusia, izbucnirea Primului Război Mondial le-a stăvilit eforturile.

1 „Vedere din străinătate”, Turnul de veghe al Sionului și Mesagerul prezenței lui Cristos, 1 martie 1892, pag. 71 (engleză).


34

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

1917-1939: Rusia Sovietică În 1917, un soviet, sau consiliu, național a preluat puterea în Rusia și a adoptat o ideologie ateistă. În ciuda acestui lucru, congregațiile și grupurile de Studenți în Biblie s-au înmulțit în diverse părți ale țării. În 1925, revista Turnul de veghe era deja disponibilă în rusă. În 1928 și 1935, Asociația Internațională a Studenților în Biblie, persoana juridică folosită pe atunci, a solicitat recunoaștere legală. Până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, numărul Studenților în Biblie din Rusia era relativ mic; prin urmare, guvernul nu a luat în considerare cererea lor.2 În 1926, Uniunea Sovietică i-a refuzat lui J. F. Rutherford, președintele Watchtower Society, permisiunea de a intra în țară. O scrisoare din Rusia ilustrează situația Studenților în Biblie în zorii erei sovietice: „Vă informăm despre situația din Rusia. ... Avem strictul necesar, hrană, îmbrăcăminte, ... dar ne lipsește hrana spirituală. Cărțile trimise au fost confiscate de guvern. De aceea, vă rugăm mult să ne trimiteți sub formă de scrisori fragmente din literatura pe care o aveți în limba rusă”.3 1939-1945: Schimbarea la față a Statului ­– Cetățeni ai Uniunii Sovietice La începutul celui de‑al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a anexat vestul Ucrainei, Moldova și țările Baltice, unde trăiau deja mii de Martori ai lui Iehova. Din cauza războiului și a schimbării guvernului, mulți Martori au fost persecutați pentru poziția lor de neutralitate politică. De exemplu, imediat după ce a aflat învățăturile bazate pe Biblie ale Martorilor, Piotr Krivokulski a avut de înfruntat o încercare grea a neutralității sale. Mai târziu, el a relatat: „În 1942, ... naționaliștii ucraineni făceau presiuni asupra mea să mă alătur lor în lupta împotriva nemților și a sovieticilor. Pentru că am refuzat, m-au bătut până mi-am pierdut cunoștința, după care m-au aruncat în stradă. În aceeași noapte au venit după mine și m-au dus într-un loc unde aveau loc execuții în masă. Acolo m-au întrebat din nou dacă vreau să slujesc poporului ucrainean. Le-am spus tare și fără șovăire: «Îi voi sluji numai lui Iehova Dumnezeu!». De aceea, am fost condamnat la moarte. Când unul dintre soldați a ordonat să se tragă în mine, un altul a înșfăcat arma și a strigat: «Nu trage! Ne poate fi de folos». Înfuriat, un altul a început să mă bată. Mi-a promis că într-o săptămână el însuși mă va împușca, dar, după câteva zile, chiar el a fost ucis. În martie 1944, trupele sovietice s-au întors în zona noastră, iar soldații i-au luat pe toți bărbații, inclusiv pe mine. De data aceasta, armata sovietică avea nevoie de combatanți. Am fost adunați toți într-un loc, unde l-am întâlnit pe Kornei, Martorul de

2 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, Rusia, pag. 78. 3 „Raportul anual pe 1923”, Turnul de veghe, 15 decembrie 1923, pag. 376 (engleză).


Rusia

35

la care aflasem adevărul. Acolo mai erau 70 de Martori. Am stat separați de ceilalți și ne-am încurajat unii pe alții. Un ofițer a venit la noi și ne-a întrebat de ce stăteam deoparte. Kornei i-a explicat că suntem creștini și că nu punem mâna pe armă. L-au luat imediat și ne-au spus că îl vor împușca. De atunci nu l-am mai văzut niciodată. Au început să ne amenințe că ne vor împușca și pe noi. Am fost întrebați pe rând dacă vrem să ne alăturăm armatei lor. Pentru că am refuzat, trei soldați și un ofițer m-au dus într-o pădure. Comandantul a citit sentința dată de tribunalul militar: «Pentru refuzul de a purta uniformă militară și armă, ești trimis în fața plutonului de execuție». M-am rugat fierbinte lui Iehova4 și, întrucât nu avusesem ocazia să mă botez, m-am întrebat dacă îmi va accepta serviciul pe care îl înfăptuiesc pentru el. Pe neașteptate am auzit ordinul: «Împușcați dușmanul!». Dar soldații au tras în aer. Apoi, ofițerul m-a bătut. Am fost condamnat la zece ani de închisoare”.5 1945-1965: Deportare permanentă Imediat după război, autoritățile sovietice au început o epurare a „elementelor indezirabile”. Martorii lui Iehova au fost etichetați drept sectă „antiguvernamentală, antisovietică” și au fost considerați uniune politică, nu grup religios. Unii Martori au fost judecați pentru refuzul de a se înrola în Armata Roșie. Martorii lui Iehova ca întreg au devenit ținta arestărilor și deportărilor. Turnul de veghe din 1 februarie 1946 a menționat că peste 1000 de Martori ai lui Iehova din vestul Ucrainei au fost deportați în Siberia. Pentru activitățile lor „antisovietice”, mulți Martori ai lui Iehova au primit sentințe de 24 de ani de închisoare și au fost trimiși în lagăre.6 În 1949, a fost depusă la Ministerul de Interne al Uniunii Sovietice, dar fără vreun succes, o cerere de recunoaștere a persoanei juridice a Martorilor lui Iehova. În plus, represiuni crâncene au început chiar în acel an. A fost desfășurată așa-numita Operațiune „Sud”. Martorii lui Iehova și alte „elemente indezirabile” din Moldova au fost deportați în Kazahstan și în regiunile limitrofe ale Republicii Sovietice Federative Socialiste Ruse (RSFSR).7 În 1951, guvernul a desfășurat Operațiunea „Nord”, care s-a soldat cu deportarea în masă a peste 7 000 de Martori ai lui Iehova din vestul Ucrainei, Belarus, Moldova și

4 Iehova este numele pe care Dumnezeu și-l dă sieși în Biblie, așa cum citim în Exodul 3:15: „Apoi Dumnezeu i-a zis din nou lui Moise: «Așa să le spui israeliților: „Iehova, Dumnezeul strămoșilor voștri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob, m-a trimis la voi”. Acesta este numele meu pe veșnicie și cu acest nume voi fi amintit din generație în generație»”. 5 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, Rusia, pag. 96, 97. 6 M. I. Odințov. Consiliul de miniștri ai URSS decide: „Exil pentru totdeauna”. [O arhivă de documente și materiale despre Martorii lui Iehova în Uniunea Sovietică (1951-1985)], Moscova: Art Business Centre, 2002, pag. 15. 7 Ibid., pag. 18-20.


36

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

țările Baltice în Siberia,8 pentru relocare permanentă. În două săptămâni, familii de Martori ai lui Iehova au fost transportate în Siberia în condiții inumane, în vagoane de marfă. Printre acestea s-au numărat vârstnici, copii, bebeluși și femei însărcinate. Cu ocazia a 199 de congrese pe care Martorii lui Iehova le-au ținut în toată lumea în 1956 și 1957, peste 450 000 de delegați au adoptat în unanimitate o petiție la adresa autorităților sovietice pentru a pune capăt persecutării colaboratorilor lor în credință. Exemplare ale acesteia au fost trimise Consiliului de Miniștri al Uniunii Sovietice. Printre altele în petiție se spunea: „Există Martori ai lui Iehova închiși în peste 50 de lagăre din Rusia europeană până în Siberia și spre nord, până la Oceanul Arctic, și chiar pe insula arctică Novaia Zemlea. ... În America și în alte țări occidentale, Martorii lui Iehova sunt considerați comuniști, iar în țările comuniste, imperialiști. ... Guvernele comuniste i-au acuzat că sunt «spioni imperialiști», i-au judecat, iar apoi i-au condamnat la câte 20 de ani de închisoare. Dar ei n-au luat niciodată parte la acțiuni subversive”.9 În Mordovia în timpul anilor 1960, a fost înființat un lagăr special pentru aderenți ai diverselor religii, printre care s-a regăsit un grup numeros de peste 500 de Martori ai lui Iehova.10 1965-1989: Martorii lui Iehova, oponenți periculoși În 1965, Prezidiul Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice a emis un decret secret „în vederea înlăturării restricțiilor impuse membrilor sectei Martorii lui Iehova cu privire la relocare”. Aceasta le-a permis Martorilor să se mute în orice parte a țării. Printre motivele principale pentru care autoritățile și-au schimbat atitudinea față de Martorii lui Iehova s-au numărat schimbarea șefului statului și discuțiile intense în interiorul Națiunilor Unite pe tema libertății religioase.11 Dar, la începutul anilor 1970, Martorii lui Iehova s-au găsit din nou într-o situație periculoasă, fiind obiectul a numeroase procese, amenzi, percheziții, arestări, interdicții administrative, sentințe penale și „demascări” în mass-media, precum și a unor campanii ideologice și antireligioase conduse de Partidul Comunist, de Komsomol (Uniunea Tineretului Comunist) și de alte sindicate. Schimbările aduse legislației antireligioase spre sfârșitul anilor 1960 au constituit fundamentul pentru toate acestea. Eticheta „extremism religios” le era acum aplicată Martorilor lui Iehova.

8 Ibid., pag. 20, 44-58. 9 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, Rusia, pag. 111; M. I. Odințov. Consiliul de miniștri ai URSS decide: „Exil pentru totdeauna”, pag. 22, 74-78. 10 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, Rusia, pag. 124. 11 M. I. Odințov. Consiliul de miniștri ai URSS decide: „Exil pentru totdeauna”, pag. 29-31.


Rusia

37

La mijlocul anilor 1970, Martorii lui Iehova erau considerați oponenți periculoși, „cea mai reacționară sectă, dușmanii plini de ură ai omenirii”.12 Motivul principal al acestei catalogări a fost creșterea rapidă și dezvoltarea „noului tip de credincios”: „tineri sau persoane de vârsta a doua cu educație liceală sau chiar universitară, având o cultură bogată și aptitudini profesionale”.13 În 1980, Consiliul de Stat al Cultelor a emis un decret „cu privire la situația și la măsurile ce trebuiau luate pentru intensificarea eforturilor de a demasca și a stopa activitățile ilegale ale sectei Martorii lui Iehova”. Drept rezultat, persecuția s-a intensificat. După venirea la putere a lui Mihail Gorbaciov în 1985, au apărut schimbări în raporturile dintre Stat și religii, iar persecutarea Martorilor lui Iehova a scăzut treptat în intensitate. 1989-2004: Libertate de închinare În 1989 și 1990, aproximativ 18 000 de Martori din Rusia au putut călători în străinătate, cu permisiune oficială, pentru a asista la un congres din Polonia. De fapt, aceasta a fost o dovadă a faptului că restricțiile asupra libertății religioase fuseseră ridicate. Martorii lui Iehova din Uniunea Sovietică au fost recunoscuți legal în 1991. Peste 74 000 de Martori au asistat în acel an la o serie de congrese ținute în mai multe orașe din întreaga Rusie. Începând de atunci, întrunirile Martorilor lui Iehova s-au ținut liber, s-a început activitatea de predicare și a început construirea de săli ale Regatului. În plus, a fost recunoscută legal organizația Martorilor lui Iehova. În 1996, Martorii lui Iehova au fost exonerați complet de toate acuzațiile anterioare legate de activitățile lor religioase și au fost recunoscuți ca victime ale represaliilor politice. În 1997, a fost înființat un sediu al Martorilor lui Iehova în apropiere de Sankt Petersburg. Un an mai târziu, în Rusia, peste 230 000 de persoane au asistat la Comemorarea anuală a morții lui Cristos. (Vezi Imaginea 2.1a, pag. 89.) 2004 până în prezent: Scoși din nou în afara legii Împotrivitorii, în special cei asociați cu Biserica Ortodoxă Rusă, au fost deranjați de creșterea rapidă din rândurile Martorilor lui Iehova.14 În 2004, după încercări repetate și nereușite ale procurorilor și după câțiva ani de acțiuni în instanță, Curtea din Golovin a reușit într-un final să interzică Congregația Martorilor lui Iehova din Moscova. Decizia Curții a stârnit un val de persecuții în întreaga Rusie, astfel: 12 Ibid., pag. 34. 13 S. I. Ivanenko, Oamenii care au întotdeauna Biblia, Moscova: Respublika, 1999, pag. 132. 14 Creșterea numerică în rândul Martorilor lui Iehova în Rusia: 1991 – 15 987 persoane, 2004 – 132 978 persoane, o creștere de 732%.


38

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

2006. Fraza „îndemnuri la acțiuni violente” a fost scoasă din definiția extremismului din Legea privind contracararea activității extremiste. Legea astfel amendată a devenit pretextul pentru desfășurarea de urmăriri penale împotriva Martorilor lui Iehova, care practică nonviolența ca etică nenegociabilă. 2009. În baza unui studiu de „experți” pseudoștiințific, o Curte a declarat extremiste 34 de publicații ale Martorilor lui Iehova. 2010. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a decis că nu există temeiuri în baza cărora Congregația Martorilor lui Iehova din Moscova să fie interzisă.15 Curtea a concluzionat că interzicerea activităților congregației a fost motivată de intoleranță religioasă și a observat că scopul interzicerii este de a-i priva pe Martorii lui Iehova de drepturile lor legitime. 2014. Curtea Supremă a interzis site-ul oficial al Martorilor lui Iehova. 2015. Pentru prima dată, a fost folosită acuzația penală de extremism pentru a condamna 16 Martori ai lui Iehova. 2016. Procuratura Generală a Federației Ruse a trimis o adresă prin care amenința cu închiderea sediului central al Martorilor lui Iehova pentru presupuse „activități extremiste”. 2017. Curtea Supremă, sub pretextul extremismului, a dat o hotărâre prin care incrimina activitățile Martorilor lui Iehova și care a condus la dizolvarea persoanei juridice și a tuturor congregațiilor Martorilor lui Iehova, la confiscarea proprietăților și la stoparea activităților lor. În același an, pe baza unui alt studiu „de experți”, ediția în rusă a Bibliei – Traducerea lumii noi (publicată de Martorii lui Iehova) a fost declarată extremistă. 2018. Arestările în rândurile Martorilor lui Iehova și perchizițiile caselor lor s-au intensificat și s-au extins în întreaga Rusie, iar Curțile au început să dea sentințe nefavorabile. Situația continuă și în prezent, dar nicio punere sub acuzare nu menționează vreo faptă penală specifică ori vreo victimă. (Vezi Imaginea 2.1b & 2.1c, pag 90.) În prezent, Martorii lui Iehova din Rusia sunt privați complet de libertate religioasă, de libertate de expresie (toate publicațiile tipărite și electronice sunt interzise), de dreptul la efectuarea serviciului civil alternativ și de libertatea de întrunire pașnică. 15 Martorii lui Iehova din Moscova și alții împotriva Rusiei, Cererea nr. 302/02.


Rusia

39

Sunt supuși la interogatorii umilitoare și presiuni psihologie, iar uneori sunt torturați. În plus, autoritățile au pus bazele legale și au pregătit îndrumări despre cum pot fi părinții Martori decăzuți din drepturile părintești. Martorii sunt subiectul discriminării religioase printr-un fluviu propagandistic în mass‑media, prin atacuri fizice, incendieri, concedieri de la locul de muncă și prin alte forme de hărțuire.16 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Motivul principal al persecutării Martorilor lui Iehova din Rusia a fost conflictul dintre ideologia Statului și sistemul de valori și credințe al acestora. Martorii lui Iehova sunt unicul grup religios care aderă în mod constant și fără echivoc la principiul neutralității creștine. Indiferent de regimul care este la putere, Martorii lui Iehova sunt neclintiți în ce privește acest principiu. Rusia Sovietică Eruditul rus N. S. Gordienko remarcă faptul că „autoritățile sovietice la toate nivelurile au invocat nenumărate pretexte pentru atitudinea lor negativă; dar, dintre acestea, foarte puține au fost întemeiate. Toate însă au fost de natură ideologică. Problema a fost că, datorită conștiinței lor, Martorii lui Iehova au refuzat să sacralizeze socialismul, să aducă argumente religioase prin care să-i susțină superioritatea față de capitalism, au refuzat să glorifice Partidul Comunist al Uniunii Sovietice sau să venereze puterea Sovietică, pentru ca, în final, să respingă ideologia ateistă a Statului, ideologie inacceptabilă aderenților oricărei religii”.17 Concluziile publicațiilor propagandistice sovietice sunt: „Lupta ideologică împotriva iehovismului, precum și împotriva oricărei forme de religie, este parte integrantă a luptei noastre de ansamblu: triumful complet al viziunii comuniste în întreaga lume”.18 (Sublinierile ne aparțin.) Într-un stat autoritar, oricine crede că puterea pământească nu este cea mai înaltă autoritate devine ținta bănuielilor. S. I. Ivanenko spune: „Orice regim totalitar țintește către controlul absolut al comportamentului și gândirii oamenilor; așadar, credincioșii sinceri sunt considerați oponenți politici periculoși”.19 (Sublinierile ne aparțin.) A. I. Artemiev susține: „Motivul principal pentru o persecuție atât de crudă a fost că

16 Rezoluția Plenului Curții Supreme, 14 noiembrie 2017; Directiva Ministerului Educației, 23 noiembrie 2017. 17 N. S. Gordienko, Martorii lui Iehova din Rusia: Atunci și acum, Sankt Petersburg: Limbus Press, 2000, pag. 33. 18 A. T. Moskalenko, Cine sunt iehoviștii? Moscova: Znanie, 1959, pag. 31. 19 S. I. Ivanenko, Oamenii care au întotdeauna Biblia, pag. 132.


40

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

acest grup de oameni a vrut să aplice următorul unic principiu în viața lor: să asculte de Dumnezeu și nu de oameni. Regimul care exista atunci nu a înțeles acest lucru și a cerut obediență completă cu privire la cum să trăiești, ce să gândești și cum să crezi. Conceptul libertății de conștiință lipsea cu desăvârșire”.20 (Sublinierea ne aparține.) „Era în timpul Războiului Rece, iar [Partidul Comunist] avea nevoie de un inamic pentru a dezlănțui o nouă rafală de represiuni politice și a-i ține pe oameni într‑o teamă constantă. Grupurile religioase care nu au împărtășit ideile Bisericii Ortodoxe Ruse și nu au colaborat cu autoritățile au devenit ținta ‘cea mai convenabilă’. Stalin ... credea că religia a fost inventată de autorități ca să controleze mai ușor masele”.21 (Sublinierea ne aparține.) Vorbind despre autoritățile naziste și sovietice, Gordienko a făcut următoarea remarcă în timpul unui interviu: „Credeau că pot ucide o idee prin violență extremă. Însă tocmai o idee puternică îi face pe oameni puternici. Așadar, rezultatul a fost exact opusul decât cel scontat”.22 (Sublinierea ne aparține.) Pretexte Prezentăm în continuare unele dintre pretextele sau premisele false folosite împotriva Martorilor lui Iehova din Rusia. De remarcat este și născocirea referitoare la obținerea fondurilor din partea miliardarilor americani și a colaborării cu CIA-ul, precum și acuzația eronată că Martorii ar fi un grup simpatizant cu inamicul, care refuză recunoașterea legală, educația, îngrijirea medicală etc. 1. Sediul este în Statele Unite. Martorii lui Iehova au fost învinuiți în legătură cu locația sediului lor mondial. În timpul Războiului Rece, Uniunea Sovietică vedea Statele Unite drept principalul inamic. S-a scos în evidență că „Martorii lui Iehova sunt singura organizație religioasă din [Uniunea Sovietică] ce primește directive din afara țării”.23 În mare măsură, autoritățile și Curțile considerau că Martorii lui Iehova sunt un camuflaj al unei organizații politice.24 Potrivit opiniei autorităților, un procent important al membrilor „sectelor antiguvernamentale” era plătit de servicii secrete străine.25

20 A. I. Artemiev, Martorii lui Iehova în Kazahstan și Asia Centrală: O analiză istorică și religioasă. Alma‑Ata: Kursiv LLC, 2010, pag. 61. 21 Ibid., pag. 61, 62. 22 N. S. Gordienko, Extras dintr-un interviu apărut în documentarul Fideli în încercări – Martorii lui Iehova din Uniunea Sovietică, minutele 45, 46, 2001. 23 A. V. Avksentiev, Problemele educației ateiste în Karaciai-Cerchezia (culegere de articole), „Natura manifestărilor vestigiilor religioase în Karaciai-Cerchezia”, Cerchezia: Institutul de Cercetare Științifică din Karaciai-Cerchezia, 1979, pag. 38. 24 A. V. Gorbatov, Libertate de conștiință în Rusia: Aspecte moderne și istorice (culegere de articole), „Martorii lui Iehova în Siberia: 1951-1970”, Nr. 9, Sankt Petersburg: Asociația Rusă a Erudiților pe Probleme Religioase, 2011, pag. 46. 25 S. M. Dudarenok, Libertate de conștiință în Rusia: Aspecte moderne și istorice (culegere de articole), „Martorii lui Iehova în Estul îndepărtat al Rusiei: 1944-1990”, Nr. 9, Sankt Petersburg: Asociația Rusă a Erudiților pe Probleme Religioase, 2011, pag. 60.


Rusia

41

„Rutherford, care era controlat de monopoliștii americani, a dezvoltat un program de predicare activ. A făcut tot ce i-a stat în putere să demonstreze că «organizația iehovistă nu avea nicio legătură cu politica». Însă programul politic proclamat de liderii iehoviști servea în mod complet intereselor burgheziei internaționale și expunea adevăratul scop al lui Rutherford și al prietenilor săi. Burghezia nu făcea economii în sprijinirea «slujitorilor lui Dumnezeu», cărora nu prea le păsa de chestiunile religioase, în timp ce cu egoism slujeau dumnezeului lor, Dolarul. Rutherford a primit sume mari de bani de la Hirsch Bank din New York pentru sprijinirea activităților antinaționale și antisovietice ale sectei iehoviste. Miliardarul american Rockefeller a găsit în «Martorii lui Iehova» un servitor loial. Rutherford i-a dat un angajament scris susținând că avea să inunde națiunea cu literatură iehovistă, că secta iehovistă va desfășura o activitate subversivă și că propaganda ei va ținti în principal Uniunea Sovietică. Nu doar o dată, Rockefeller a turnat zeci de milioane de dolari în această lucrare a «slujitorilor lui Iehova Dumnezeu»”.26 „Poporul sovietic îi scoate din viziunile lor întunecate, din adâncul pământului, pe acești ticăloși care s-au vândut stăpânilor dolarilor de peste mări și care, prin faptele lor nelegiuite, împiedică nobila cauză de construire a comunismului. ... Deținând multă avuție de la «frații mai mici», «frații mai mari» o cheltuiesc la discreție în interes personal, lăfăindu-se în hoteluri scumpe și folosind banii ca să cumpere aur și pietre prețioase.”27 „În ultimele predici tipărite și orale, Rutherford a spus fără echivoc că un guvern creștin ales de Dumnezeu a fost instaurat având rolul principal de a salva «omenirea, care suferă sub dominația lui Satan» și că «toate semnele de sus» arată că Statele Unite sunt această țară.”28 2. Suspectați că vor să dea jos guvernul și să distrugă ordinea publică în Uniunea Sovietică. Învățătura potrivit căreia Regatul lui Dumnezeu va guverna peste pământ după Armaghedon și organizarea eficientă a lucrării Martorilor au fost considerate pregătiri pentru un război literal. De exemplu, într-un raport al Comisarului pe probleme religioase din regiunea Irkutsk, I. T. Jitov menționează: „Prin propaganda că Regatul lui Dumnezeu va veni pe pământ și va realiza un guvern teocratic, iehoviștii cheamă la declanșarea unui nou război mondial. ... Pregătindu-se pentru acest război – [Armaghedonul] – liderii iehoviști strâng forțe reale alcătuite din aderenți și simpatizanți și creează o așa-numită «armată teocratică». ... Iehoviștii accentuează că organizația lor a fost creată nu ca să-și apere patria și să-și ocrotească credința, ci să poarte război împotriva autorităților indezirabile existente pe pământ”.29

26 A. T. Moskalenko, Cine sunt iehoviștii?, pag. 10, 11. 27 Ibid., pag. 22. 28 E. M. Bartoșevici, Ye. I. Borisoglebskii, În numele lui Iehova Dumnezeu. Moscova: Gospolitizdat, 1960, pag. 85. 29 I. T. Jitov, „Raport pe prima jumătate a lui 1956” în M. I. Odințov. Consiliul de miniștri ai URSS decide: „Exil pentru totdeauna”, pag. 64.


42

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

„Cu mult timp în urmă, această sectă și-a lărgit sfera de activitate religioasă și a devenit o organizație politică tipică a burgheziei imperialiste al cărei scop este desfășurarea de activități subversive în țări socialiste, democratice și pașnice. Ideologia reacționară promovată de iehoviști este împotriva intereselor poporului. Protejează sistemul de exploatare și justifică războaiele hoților imperialiști. La ordinul stăpânilor lor, liderii iehoviști promovează «teorii» mizantropice cu privire la rasism și cosmopolizare și vorbesc împotriva păcii, a democrației și a socialismului.”30 „Pentru această organizație, religia este doar o perdea care abia acoperă adevărata față și scopurile acestui nelegiuit avorton al elementelor reacționare burgheze din era imperialismului.”31 „Ca agenți plătiți ai imperialismului american, cuprinși de ură intensă față de orice tip de progres sau dezvoltare și față de orice are legătură cu socialismul și comunismul, «Martorii lui Iehova» se angajează activ într-o lucrare de subminare a puterii politice, economice și militare a Uniunii Sovietice și a întregului bloc socialist și dezlănțuie un nou război mondial. Liderii iehoviști se supun de la sine voinței stăpânilor lor, încercând să contamineze mintea poporului sovietic cu otrava ideologiei burgheze, împiedicând construirea comunismului și eforturile de pace și întorcând poporul împotriva autorităților sovietice și a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. De asemenea, iehoviștii se opun deschis oricărei organizații loiale sistemului politic și social din Uniunea Sovietică, precum și din țările conduse de o democrație a poporului.”32 „Este cât se poate de clar că în țara noastră structura subterană iehovistă și metodele ei au fost adaptate activităților subversive și că nu au nimic de-a face cu religia.”33 „Spre deosebire de ideologia socialistă, cea iehovistă sprijină războiul fiind, prin urmare, o ideologie care incită la război; este obedientă planurilor sălbatice ale imperialiștilor americani cu privire la dominația mondială și urmărește să pornească o nouă conflagrație mondială.”34 „La ora actuală, organizația iehovistă este folosită de burghezia anglo‑americană drept una dintre cele mai convenabile forme de sabotaj ideologic împotriva țărilor comuniste și drept paravan pentru activitatea subversivă a elementelor agresive ale guvernelor capitaliste pentru a începe al treilea război mondial.”35

30 A. T. Moskalenko, Cine sunt iehoviștii?, pag. 4. 31 Ibid., pag. 15. 32 Ibid., pag. 18. 33 Ibid., pag. 20. 34 Ibid., pag. 27. 35 Ibid., pag. 31.


Rusia

43

„Iehoviștii așteaptă acel timp, așteaptă să înceapă Armaghedonul. ... Deci, conform opiniei lor, cine trebuie să înfăptuiască «misiunea sacră» de a distruge omenirea? După câte se pare, «Statele Alese ale lui Dumnezeu»: America și Anglia. Prin mila lui Iehova acestea au fost onorate și autorizate să distrugă viața de pe pământ. După victoria «armatei lui Dumnezeu» un guvern mondial teocratic condus de Iehova va fi creat. E ușor de închipuit că activitatea iehoviștilor este îndreptată în primul rând împotriva Uniunii Sovietice și a țărilor cu democrații populare. ... Ei cheamă la război împotriva «comunismului» și duc o campanie aprigă împotriva națiunii noastre glorioase, campioană a păcii, neridicându-se nici măcar deasupra celei mai flagrante lucrări de spionaj și sabotaj.”36 „În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, oamenii lui Hitler nu s-au opus de la a-i recruta pe «Martorii lui Iehova» din teritoriile ocupate ca să coopereze cu ei. Nu a fost un accident că unii lideri iehoviști au lucrat pe ascuns pentru germani ca agenți ai Gestapoului, iar unii au fost antrenați în școli de spioni ca să atace pe la spate armata sovietică.”37 „Pentru Martorii lui Iehova, «lumea malefică» a lui Satan a devenit sinonimul biblic pentru socialism, iar Armaghedonul, expresia mistică a războiului împotriva socialismului și comunismului.”38 „Iehoviștii leagă Armaghedonul de un al treilea război mondial și amenință cu acesta Uniunea Sovietică.”39 „Predicarea despre venirea «Regatului lui Iehova» pe pământ nu este altceva decât sabotaj ideologic reacționar împotriva socialismului și a comunismului.”40 „Pe lângă planurile sale politice, biroul din Brooklyn și-a dezvoltat planuri tactice pentru activarea la toate nivelurile a unei lucrări antisovietice subversive.”41 3. Importarea și distribuirea ilegală de literatură biblică. Această literatură era interzisă fiind considerată „antisovietică”. „Iehoviștii americani tipăresc și distribuie în toate țările literatură care îndeamnă la supunere față de lorzii coloniali, care produce confuzie și descurajare, care ucide 36 S. Grigoriev, A. Ionin, M. Medvedev, În capcana lui Iehova. Vecernii Leningrad, 17 martie 1959, pag. 2. 37 E. M. Bartoșevici, Ye. I. Borisoglebskii, În numele lui Iehova Dumnezeu, pag. 19. 38 Ibid., pag. 20. 39 Ibid., pag. 40. 40 Ibid., pag. 47. 41 Ibid., pag. 98.


44

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

mintea, incită la ură națională și rasială și propagă un spirit de agresiune și distrugere. În același timp, se bucură de sprijinul Departamentului de Stat American care protejează proprietățile și activitatea organizațiilor iehoviste din alte țări.” 42 „Edițiile în engleză ale revistei Turnul de veghe citează chiar și din Evanghelii: «nu există putere decât de la Dumnezeu». Deci, omul trebuie să se supună. Dar edițiile în rusă și în poloneză nu spun asta. În schimb ele poruncesc: «nu serviți în armatele socialiste, nu participați la alegeri și nu semnați apeluri publice la pace și la relații prietenești între diverse popoare». ... Aceasta este o incitare împotriva patriei. Este politică antinațională și antisovietică, nu «Cuvântul lui Dumnezeu».”43 4. Refuză să servească în armată. În 1939, când legislatura sovietică a analizat statutul îndatoririi militare universale, deputații au remarcat în discursurile lor ținute înaintea consiliului că numărul oamenilor din Uniunea Sovietică liberați din armată din motive religioase era atât de mic încât nici nu trebuia inclusă o prevedere pentru astfel de liberări.44 După aceea, oricine refuza să servească din motive religioase era pedepsit cu închisoarea. Conform unui raport al Comisarului pe probleme religioase din regiunea Irkutsk, I. T. Jitov, „prin predicarea disprețului față de patrie, față de armata sovietică, față de autoritatea statului, față de membrii partidului comunist și komsomol, față de muncitorii sovietici și organizațiile publice, iehoviștii cultivă cosmopolitismul fără rădăcini de care imperialiștii au nevoie în politicile lor agresive.”45 „Majoritatea acoliților acestui dușman inveterat al poporului sovietic au fost deja condamnați pentru refuzarea îndeplinirii datoriei sacre de cetățean al Uniunii Sovietice, de a servi în armata sovietică sau pentru alte crime caracteristice «Martorilor lui Iehova».”46 5. Criticarea altor religii. Aceasta a fost considerată drept exclusivism și război la adresa altor religii. Într-un raport al Comisarului pe probleme religioase din regiunea Irkutsk, I. T. Jitov, se spune: „Iehovismul ca religie are pretenția unei poziții exclusiviste printre celelalte religii. Scopul său este să le înlăture pe toate și să rămână unica religie mondială. ... Iehoviștii vorbesc deschis împotriva creștinătății și a islamului, mai concret împotriva Bisericii Ortodoxe Ruse, a baptiștilor, a penticostalilor, a credincioșilor de rit vechi, a catolicilor și a altor denominațiuni.”47

42 V. I. Șevcenko. Profeții distrugerii aprinse, Moscova: Znanie, 1961, pag. 22. 43 Ibid., pag. 23. 44 F. M. Rudinskii. Libertatea de conștiință. Moscova: Gosyurizdat, 1961, pag. 24, 25. 45 I. T. Jitov, „Raport pe prima jumătate a lui 1956” M. I. Odințov. Consiliul de miniștri ai URSS decide: „Exil pentru totdeauna”, pag. 64. 46 A. T. Moskalenko. Cine sunt iehoviștii? pag. 22. 47 I. T. Jitov, „Raport pe prima jumătate a lui 1956”; M. I. Odințov. Consiliul de miniștri ai URSS decide: „Exil pentru totdeauna”, pag. 66.


Rusia

45

Cu toate acestea, studiile religioase contemporane lansau opinia potrivit căreia disputele religioase sunt parte integrantă a culturii umane. Dr. M. S. Stețkevici, de la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Sankt Petersburg, în manualul său Libertatea de conștiință, care li se adresa studenților de la studii religioase, a identificat concepte precum „toleranță religioasă”, „intoleranță religioasă” și „exclusivitate” și a menționat: „Toleranța religioasă nu reclamă toleranță doctrinală sau dorința de a aduce religiile la aceeași masă, iar exclusivitatea nu este echivalentă cu intoleranța.”48 6. Neimplicarea în politică, în special la alegerile pentru funcții în diverse aparate ale Statului. „Cartierul general de la Brooklyn transmite agenturii subterane din Uniunea Sovietică să‑și desfășoare activitatea de predicare astfel ca aderenții ei să refuze să se supună legilor sovietice, să nu voteze la alegeri, să nu servească în armată și să nu se implice în viața socială și politică.”49 7. Refuzul înregistrării oficiale. Înregistrarea însă era imposibilă din două motive. Primul: Martorii se numărau printre organizațiile religioase care nu se puteau înregistra. Potrivit legislației aplicabile atunci, „înregistrarea era interzisă societăților și grupurilor de credincioși care aparțineau sectelor ale căror credințe și forme de activitate aveau caracter antistatal și fanatic: iehoviștii, penticostalii etc”.50 Al doilea: Metodele folosite pentru supravegherea organizațiilor înregistrate erau inacceptabile pentru Martori. În Uniunea Sovietică, autoritățile cereau ca organizațiile religioase să îndeplinească trei criterii. În primul rând, predicarea în afara locurilor special desemnate era interzisă, iar conținutul predicilor era controlat de agențiile de securitate ale Statului. În al doilea rând, comitetul conducător al organizației religioase respective trebuia să coopereze cu agențiile de securitate ale Statului și să obțină permisiunea acestora pentru numirea personalului. În al treilea rând, doar organizațiile religioase ale căror lideri erau de acord să sprijine politicile interne și externe ale Statului și să participe la ceremonii patriotice puteau exista din punct de vedere legal.51 8. Refuzarea transfuziilor de sânge. „Credința Martorilor lui Iehova conform căreia folosirea sângelui donat intră în contradicție cu Biblia a deschis calea acuzațiilor potrivit cărora organizația Martorilor lui Iehova le-ar cauza probleme de sănătate și ar amenința viața aderenților ei.”52 Cu toate acestea, Profesorul A. P. Zilber, doctor în științe medicale, scrie: „Martorii lui Iehova nu sunt sinucigași, nu sunt psihopați; ei solicită să se folosească tot felul de metode de tratament chiar pentru a-și salva viața, precum anestezia, terapia

48 M. S. Stețkevici, Libertatea de conștiință, St. Petersburg: SPSU, 2006, pag. 9, 10. 49 E. M. Bartoșevici, Ye. I. Borisoglebskii, În numele lui Iehova Dumnezeu, pag. 91. 50 Legislația cu privire la religii (arhivă de materiale și documente), Moscova: Literatură juridică, 1971, pag. 84. 51 S. I. Ivanenko, Oamenii care au întotdeauna Biblia, pag. 136. 52 S. I. Ivanenko, Martorii lui Iehova – O organizație religioasă de tradiție pentru Rusia, Moscova: Art Business Centre, 2002, pag. 166.


46

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

intensivă, resuscitarea, transfuzarea a numeroase soluții, diverse medicamente, dar nu și sânge. ... Dacă un medic este familiarizat cu ideile moderne despre fiziologia clinică a sângelui, pierderile de sânge și transfuzia de sânge, el va găsi metode alternative de tratament care i se aplică unui anumit pacient și va evita transfuzarea de sânge donat sau de componente sanguine”.53 9. Acuzația că distrug familiile. „Comitetele pentru salvarea tinerilor54 critică în mod activ învățăturile și activitățile organizației Martorilor lui Iehova, acuzând-o că distruge familiile. Aceasta a facilitat crearea unei opinii publice negative cu privire la efectul pe care organizația îl are asupra familiilor și a căsniciilor.”55 10. Acuzația potrivit cărora resping instruirea.56 „Iehoviștii au un punct de vedere extrem de negativ cu privire la instruirea superioară și la instituțiile de învățământ superior. Doar prin izolarea de instruire, de cunoștința științifică și de ideile revoluționare rămân tinerii religioși. ... Așa cum viermii și cârtițele se tem de lumina soarelui, la fel obscurantiștii iehoviști se tem de lumina descoperirilor științifice capabilă să penetreze mintea tinerilor ținuți ca într-o pânză de păianjen și să smulgă din ea mașinațiile bine meșteșugite ale religiei lor.”57 Rusia postsovietică Când a fost întrebat de ce sunt persecutați în prezent Martorii lui Iehova în Rusia, un activist pentru drepturile omului care se afla în fața sediului central din Moscova al Serviciului Federal de Securitate (FSB) a răspuns: „Deoarece este singura organizație religioasă independentă din câte au mai rămas, iar autorităților le este teamă de orice 53 A. P. Zilber, Pierdere de sânge și hemotransfuzie: Principii și metode ale chirurgiei fără sânge. Petrozavodsk, 1999, pag. 72, 77. 54 „Comitetele pentru salvarea tinerilor” sunt grupuri de părinți ai căror copii s-au alăturat „sectelor”. Aceste grupuri făceau parte din mișcarea antisectă. (De exemplu, organizația comunității regionale „Comitetul pentru salvarea tinerilor de sectele distructive”, organizația comunitară din Moscova „Comitetul interregional pentru salvarea din sectele totalitare” și organizația comunitară din Sankt Petersburg „Comitetul pentru apărarea familiei și individului”.) 55 Ibid., pag. 166. 56 Prezentăm în continuare poziția de fapt a Martorilor lui Iehova cu privire la instruirea superioară, așa cum este ea prezentată în revista proprie, distribuită pe scară largă, Treziți-vă!: „La fel ca în secolul întâi, în prezent, în rândul Martorilor lui Iehova nivelurile de instruire sunt foarte variate. Sub îndrumarea părinților lor, tinerii care termină școala obligatorie pot alege să urmeze o instruire laică suplimentară. În mod asemănător, adulții care sunt interesați să-și îmbunătățească modalitățile de a-și întreține familia pot considera instruirea suplimentară drept mijloc eficient de a-și atinge acest obiectiv. Unele aspecte ale instruirii tradiționale teoretice pun un mai mare accent pe dezvoltarea capacităților intelectuale decât pe talente sau aptitudini profesionale. Așadar, cineva își poate da seama că îi lipsesc anumite aptitudini valoroase chiar și după ce a investit mult timp în atingerea unui anumit nivel de instruire. Din acest motiv, unii aleg să urmeze cursuri profesionale sau școli tehnice având drept obiectiv o mai mare disponibilitate în satisfacerea cererilor concrete pe piața forțelor de muncă. În orice caz, asemenea decizii sunt personale. Creștinii nu trebuie să se critice sau să se judece unii pe alții cu privire la o astfel de chestiune. Iacov a scris: «Dar tu cine ești să judeci pe aproapele tău?». (Iacov 4:12) Dacă un creștin are în vedere urmarea unei instruiri suplimentare, ar trebui să-și examineze propriile mobiluri pentru a se asigura că forța motivațională nu o constituie interesele egoiste și materialiste. Este evident faptul că Biblia încurajează un punct de vedere echilibrat cu privire la instruire. Părinții creștini recunosc valoarea inestimabilă a instruirii spirituale bazate pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu și le dau copiilor lor sfaturi echilibrate în ceea ce privește instruirea suplimentară. (2 Timotei 3:16) Având un punct de vedere realist cu privire la viață, ei recunosc valoarea instruirii laice în dezvoltarea aptitudinilor care le sunt necesare copiilor ca să-și asigure existenta atât lor înșiși, cât și viitoarelor lor familii. Așadar, pentru a stabili dacă va urma o instruire suplimentară și în ce măsură, fiecare creștin poate să ia decizii personale sănătoase”. (Treziți-vă!, 8 martie 1998, pag. 21) 57 A. T. Moskalenko, Cine sunt iehoviștii?, pag. 17.


Rusia

47

manifestare de independență. Din acest motiv sunt ținta lor. În plus, Martorii refuză să servească în armată, iar în acest timp de militarizare globală evident că nu se încadrează în planurile autorităților”.58 (Sublinierile ne aparțin.) Avocatul Viktor Jenkov a relatat că a întrebat oameni ai legii (agenți, membri FSB, polițiști și anchetatori) cu privire la motivele pentru persecutarea Martorilor lui Iehova în Rusia postsovietică: „Din ce motiv îi persecutați pe ...? Răspunsul: voință politică. Azi ni se spune să-i acuzăm pe Martorii lui Iehova, atunci îi punem sub acuzare pe Martorii lui Iehova. Mâine ne spun să-i acuzăm pe comuniști, atunci îi punem sub acuzare pe comuniști. Suntem plătiți ca să urmăm ordinele”. (Sublinierea ne aparține.)59 Biserica Ortodoxă Rusă a devenit puternică și se folosește de toate relațiile din guvern pentru a suprima dizidența religioasă. Guvernul oferă sprijin, întrucât a ales Ortodoxia Rusă ca alternativă la ideologia Statului. V. V. Pozner a declarat într-un interviu: „Putin și Elțîn, înaintea lui, au văzut în Biserică forța care poate uni țara. Nu este o idee națională, dar este un factor care ... putea unifica, întrucât totul se destrăma. ... Și, desigur, Biserica profită de aceasta deoarece ea a poftit întotdeauna puterea. ... Aceasta nu se va sfârși bine”.60 S. I. Ivanenko. Martorii lui Iehova ­– O organizație religioasă de tradiție pentru Rusia. Moscova: Art Business Centre, 2002, paginile 150, 151: „În societatea rusă existau diverse idei despre rolul pe care trebuie să-l joace religia într-o țară fără o ideologie oficială. O parte a societății a promovat ideea că religia trebuie să fie fundamentul ideologiei oficiale (sau una dintre componentele de bază), înainte de toate religia ca manifestare a unei denominațiuni specifice și ca întrupare a Bisericii Ortodoxe Ruse. Din punctul de vedere al teoreticienilor care susțin această viziune, Biserica Ortodoxă Rusă este simbolul Statului Rus. «A fost, este și va fi întotdeauna religia de stat, iar standardele etice și morale ortodoxe trebuie să fie fundamentul oricărei ideologii oficiale».”61 Pentru forțele politice și mișcările ideologice care văd în Biserica Ortodoxă Rusă baza pentru alcătuirea unui sistem de valori național și patriotic, așa-numitul «sectarism» a devenit personificarea forțelor spirituale ostile care amenință cultura, mentalitatea și chiar existența poporului rus și a Statului Rus. 58 Extras dintr-un interviu acordat de un activist pentru drepturile omului în afara clădirii FSB, materialul video „Pichetare împotriva torturii în Lubianka“ https://www.youtube.com/watch?v=utIJEWOuQg0, minutele 12, 13, 2019 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 59 V. Yu. Jenkov, participant la conferința de presă „Torturarea a șapte Martori ai lui Iehova în Surgut. Noi dovezi ale persecuției”: https://www.youtube.com/watch?v=6MxT9DrRW7k, minutele 51-53, 28 martie 2019 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 60 V. V. Pozner. „La răscrucea iluziilor”, Interviuri în cadrul programului „Timpul nostru” pe canalul „Top Secret”: https://www. youtube.com/watch?v=xP6Rhw6-U4c, minutele 43, 44, 2013 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 61 T. Grozmani. Ideea rusească: Secolul XXI, Moscova: „Politica”, 1998, pag. 85.


48

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Această idee, în diferitele ei forme, a fost preluată în mass-media și în lucrări filosofice. În forma ei mai generală, s-a ajuns la teza potrivit căreia dacă fundamentul viziunii ortodoxe și a modului de viață sunt colectivismul, comunitatea și colegialitatea, atunci protestantismul se găsește în inima americanilor și, în general, reprezintă calea de viață a vesticilor. Biserica Ortodoxă Rusă a fost considerată «ultima frontieră» de apărare a identității rusești în calea «expansiunii religioase» promovate de misionari străini și de «secte totalitare», acestea fiind una dintre cele mai mari amenințări la adresa Bisericii și Statului.”62 S. I. Ivanenko. Martorii lui Iehova ­– O organizație religioasă de tradiție pentru Rusia. Moscova: Art Business Centre, 2002, paginile 154, 155, 158: „În Rusia [postsovietică] se dezvoltă o formă unică de «mișcare antisectă» cu particularități naționaliste. Este o uniune de diverse forțe politice, religioase și de altă natură care se opun aplicării la noile mișcări religioase a principiului egalității organizațiilor religioase în fața legii. În Rusia, «mișcarea antisectă» este în esență condusă de Biserica Ortodoxă Rusă care caută să implice diverse agenții administrative și guvernamentale. În câteva lucrări de referință pregătite de către Departamentul pentru Misionari al Patriarhatului Moscovei al Bisericii Ortodoxe Ruse și publicate în Pravoslavnaia Rus a Mitropoliei din Sankt Petersburg a Bisericii Ortodoxe Ruse, organizația Martorilor lui Iehova este descrisă drept sectă totalitară, militantă și anticreștină. Aceste lucrări fac afirmații nefondate potrivit cărora Martorii lui Iehova sunt autori ai unor infracțiuni grave și sugerează că, întrucât ei cred că Dumnezeu va distruge oamenii nelegiuiți, atunci ar putea pune la cale și atacuri teroriste asemenea atacului chimic din 20 martie 1995, lansat de Aum Shinrikyo la metroul din Tokyo. ...63 O analiză a numeroaselor publicații media și a altor materiale care încearcă să demonstreze că Martorii lui Iehova sunt «o sectă totalitară» arată că aceste concluzii și generalizări nu sunt construite pe fapte concrete legate de activitatea organizației religioase a Martorilor lui Iehova, ci pe o imagine «a unui oponent politic și social periculos», care a fost creat tocmai cu scopul de a aduce acuzații teologice, politice și ideologice.”

62 Ibid., pag. 87-89. 63 Noi organizații religioase din Rusia de natură ocultă sau distructivă, Belgorod (Cetatea Albă): Departamentul pentru Misionari al Patriarhatului Moscovei al Bisericii Ortodoxe Ruse 1997, Moscova: pag. 192, 193, 198, 237-258.


Rusia

49

În continuare prezentăm câteva exemple de afirmații critice făcute de clerul Bisericii Ortodoxe Ruse În 2012, într-o intervenție televizată, Protopopul Dmitrii Nikolaevici Smirnov, figură centrală a Bisericii Ortodoxe Ruse, a dat următorul răspuns la o întrebare pusă de un telespectator: „Vrem ca Președintele nostru să readucă timpurile care existau în era sovietică când nicio sectă nelegiuită nu putea activa aici ca și cum ar fi casa ei! Vin mormoni și iehoviști. Înainte, erau toți în închisoare. Acest rău străin nu este decât o schemă piramidală financiară, absolut nerușinată. Ei pur și simplu îi transformă pe oameni în zombi. ... Statul ar trebui să o facă. Ar trebui să ocrotească oamenii. Pentru că ei nu sunt pregătiți pentru aceasta. Raportul de forțe este inegal. Aceste creaturi nelegiuite vin pregătite, antrenate în metode de influențare a oamenilor. Ei operează în absența unor legi corespunzătoare. Dar așa cum știm cu toții, există deja specialiști care știu ce trebuie să facă. Scoateți în afara legii toate sectele totalitare. Se poate face din vârful unui pix. Să pregătești legea nu durează decât 40 de minute. Dacă ești leneș, ia de pildă legea Franței împotriva scientologilor, tradu-o în rusă și dă-i-o unei fete din anul IV de la facultatea de filologie. Ea o poate corecta și trimite Dumei. E foarte ușor! Dar care e problema? «Avem oameni», strigați, chemați-ne. Aduceți oamenii împreună. Distrugeți această sectă! Veniți aici, înțelegeți? Duceți-vă la poliție. Dacă poliția nu face nimic, mergeți la procuror, înțelegeți? Trebuie să treceți la acțiune, nu să strigați. ... De aceea, trebuie să inundați Duma de Stat cu telegrame, ca să se trezească. Ce se petrece? În zona voastră, unde locuiți, organizați raiduri, ședințe. Adunați-i pe toți oamenii care au suferit din cauza acestor secte. Duceți aceste secte în sala de judecată și așa mai departe. Deci, treceți la acțiune. ... Voi trebuie să acționați: folosiți-vă timpul, banii, relațiile. Dați foc pământului de sub picioarele acestor degenerați! Ce înțelegeți? ... Oamenii trebuie să ia puterea în propriile mâini. La fel și mass-media, legislativul și finanțele. Trebuie, ca sursă de putere prin intermediul Președintelui pe care l-am ales, să cerem ca lucrurile să se facă așa cum vrem noi.”64

64 https://www.youtube.com/watch?v=b2atg2O1OMI, min. 28:45-33:48 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


50

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

La 4 octombrie 2014, într-o discuție cu jurnalista Elena Slav, Smirnov a spus: „Cooperarea dintre Biserică și armată a început în realitate când iehoviștii au apărut în orașele militare, iar contrainteligența a fost foarte interesată de aceasta. Când i-am cunoscut deja pe acești pastori, am descoperit că erau pensionari militari. Unii se pensionaseră chiar din serviciile militare de informații ale SUA. Ei se pensionează, se presupune că devin iehoviști sau altceva și, folosind religia, vor cumva să se infiltreze sau să influențeze situația”.65 Într-o emisiune radiodifuzată la Radonej la 25 martie 2017, Protopopul Smirnov a declarat: „Acum, în sfârșit, guvernul nostru a început să facă ceva împotriva iehoviștilor. ... Toți iehoviștii se închină la Diavol. Mai mult, urmăresc anumite scopuri financiare, ca să-i înrobească pe aderenți. ... Folosesc cele mai puternice metode psihologice. De-aia sunt atât de periculoși. Ce-i asta? Putem să-i zicem religie? ... Nu‑s decât escroci, hoți și închinători la Diavol. Și-și mai spun și creștini. Halal de ei!”.66 În 2012, Maksim Petrovici Kaskun, Paroh al Bisericii Icoana Maicii Domnului din Tihvin, satul Viipukov, a spus: „Toți sectanții sunt desigur o mișcare demonică, în special Martorii lui Iehova. Ei sunt desigur «demoni în carne și oase» ... și cu siguranță îi jefuiesc pe toți cei care le aparțin, pur și simplu îi jefuiesc pe oamenii săraci”.67 Protopopul Andrei Iurevici Tkacev, preot al Bisericii Ortodoxe Ruse și gazdă a programului TV Sviataia Pravda, a spus în 2017 despre Martorii lui Iehova: „Este una dintre sectele totalitare cu fundament american, sub a cărei protecție se poate desfășura orice activitate: de agenți secreți, de exemplu, spălarea creierului, putere subtilă care deseori este azi un subiect de discuție. Este o revoluție comportamentală, o schimbare a conștiinței. ... Azi, în țara noastră, se duce un război drept împotriva Martorilor lui Iehova pentru a-i exclude din sferele ei sociale și religioase. Orice om preocupat trebuie să-l sprijine, să fie de acord cu el și să se roage la Dumnezeul Sfânt ca să fie cu o sectă mai puțin”.68

65 https://www.youtube.com/watch?v=YtWbu3QY8Qc, min. 6:50-7:34 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 66 https://www.youtube.com/watch?v=k1pD1PHmkBw, min. 0:26-2:02 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 67 https://www.youtube.com/watch?v=vs7wUhXUYzM min. 1:19-1:46 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 68 https://www.youtube.com/watch?v=-56qXEmmccg, min. 2:26-3:23 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


Rusia

51

Cu privire la interzicerea Martorilor lui Iehova, Mitropolitul Iarion (Grigorii Valerievici Alfeiev), episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse și membru permanent al Sfântului Sinod Rus, a spus în cadrul emisiunii Biserica și lumea, la 29 aprilie 2017: „Această organizație este sectară; este o sectă. Mai mult, este totalitară și periculoasă. ... Toate activitățile ei se bazează pe manipularea conștiinței. Distruge psihicul oamenilor, distruge familiile. ... Așadar, desigur, cred că decizia este binevenită. ... Cu alte cuvinte, pe piața denominațiunilor existente, acest produs nu mai este disponibil. Cred că este spre bine deoarece va salva familiile oamenilor, viețile lor; desigur că o astfel de decizie nu poate fi decât binevenită. Nu vor mai putea închiria centre comunitare, nu vor mai putea închiria stadioane, drept urmare, influența lor va scădea, iar impactul lor este extrem de dăunător și periculos”.69 Protopopul Artemii Vladimirovici Vladimirov, Paroh al Bisericii Tuturor Sfinților din satul Krasnii, profesor, scriitor și șef al Departamentului de Omiletică al Universității Ortodoxe Ruse Umaniste Sf. Tihonov, a spus în 2017: „Învățătura principală a Martorilor lui Iehova este ... negarea creștinismului națiunii și transformarea poporului rus în străini care vor fi complet străini de strămoșii lor ... și care, în esență, vor fi spioni ai Alianței Atlantice. Desigur, organele de aplicare a legii își câștigă pâinea. Astfel de secte distructive ca Martorii lui Iehova ... nu sunt altceva decât o infiltrare a agenților străini în sferele politice, spirituale și sociale ale țării noastre”.70 Comentarii făcute de erudiți despre poziția de neutralitate creștină a Martorilor lui Iehova. S. I. Ivanenko. Martorii lui Iehova ­– O organizație religioasă de tradiție pentru Rusia. Moscova: Art Business Centre, 2002, paginile 77-80: „Majoritatea denominațiunilor creștine împărtășesc principiul potrivit căruia trebuie respectate toate legile umane care nu sunt în conflict cu legea lui Dumnezeu. În același timp, fiecare organizație religioasă creștină, în funcție de tradițiile ei, de locul ei în societate, de relațiile cu Statul, definește pentru sine granițele între care respectarea legilor umane nu intră în conflict cu legea lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova nu fac excepție de la această regulă generală. ... Din punctul lor de vedere, niciun guvern uman nu poate rezolva problemele omenirii. Toate încercările umane de a construi o societate fără Dumnezeu – și cu atât mai mult de a încerca să o facă împotriva voinței Sale – sunt sortite eșecului. Singura structură socială care va avea succes este ceea ce Biblia numește Regatul lui Dumnezeu.

69 https://www.youtube.com/watch?v=NTeBFQ8NSCQ, min. 0:52-5:06 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 70 https://www.youtube.com/watch?v=rjk2CxSH70c, min. 1:44-3:10 (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

52

Martorii lui Iehova cred că Isus Cristos guvernează în cer din 1914 și că sunt cetățeni sau supuși ai acestui Regat. Însărcinarea lor este să le proclame oamenilor că, în viitorul apropiat, Regatul lui Dumnezeu va veni și pentru locuitorii pământului: Satan și cei ce-l urmează vor fi înfrânți de Iehova în războiul numit Armaghedon. Considerându-se deja supuși ai Regatului Ceresc, condus de Cristos, Martorii lui Iehova nu iau parte la viața politică sau la luptele politice. Literatura Martorilor lui Iehova menționează cinci argumente principale pentru neimplicarea în politică, subliniind, în același timp, că fiecare credincios trebuie să decidă pentru sine dacă va face sau nu acest lucru: 1.

Martorii lui Iehova respectă cuvintele spuse de Isus Cristos continuatorilor săi, adevărații creștini: «Ei nu fac parte din lume, așa cum nici eu nu fac parte din lume». Așadar, ei trebuie să «nu facă parte din lume» și să-și păstreze neutralitatea politică, Isus spunând și: «Regatul meu nu face parte din această lume». (Evanghelia după Ioan 17:14; 18:36)

2.

Publicațiile Martorilor lui Iehova menționează că apostolul Pavel s-a referit la sine ca la un «mesager», un «ambasador» care îl reprezenta pe Cristos înaintea oamenilor zilelor sale. În a Doua Scrisoare către Corinteni, el spune despre creștini: «suntem deci ambasadori în locul lui Cristos» (5:20), iar în Scrisoarea către Efeseni el spune că era «ambasador în lanțuri» pentru Cristos «și că vorbea cu îndrăzneală, așa cum trebuia să vorbească» (6:20). Așa cum se spune în revista Turnul de veghe, întrucât Martorii lui Iehova cred că Isus Cristos a fost întronat ca Rege al Regatului lui Dumnezeu în 1914, ei, în calitate de ambasadori ai acestuia, trebuie să anunțe acest lucru națiunilor, să rămână neutri și să nu se implice în problemele țărilor în care sunt trimiși.71

3.

Cei ce se implică în viața politică și, în special, cei care votează un anumit candidat pot deveni responsabili moralicește pentru acțiunile acelui politician. În opinia Martorilor lui Iehova, participarea unui creștin la viața politică și la campanii electorale îl aduce în conflict cu sfatul apostolului Pavel de «a nu se face părtaș la păcatele altora și de a se păstra cast». (1 Timotei 5:22)

4.

Martorii lui Iehova își prețuiesc unitatea creștină și cred că implicarea în organizații politice și în viața politică poate cauza diviziuni între credincioși. Turnul de veghe menționează: «Imitându-l pe Isus Cristos, Martorii lui Iehova nu se implică în politică și, astfel, își păstrează unitatea creștină».72

5.

Faptul că Martorii lui Iehova nu se implică în politică le oferă posibilitatea de a le predica oamenilor de toate orientările politice.

71 Turnul de veghe, 1 noiembrie 1999, pag. 29. 72 Ibid.


Rusia

53

Toate organizațiile religioase care se implică în politică sunt intens criticate în publicațiile Martorilor lui Iehova deoarece «se declară creștine, dar prin faptele lor profanează însuși numele de creștin». Martorii lui Iehova consideră că implicarea Bisericii Catolice în cruciade, în Inchiziție, în războaie religioase și în persecutarea dizidenților, precum și faptul că diverse biserici au sprijinit guvernele țărilor lor în timpul Primului și celui de-al Doilea Război Mondial sunt inacceptabile pentru adevărații creștini. În special, îi condamnă pe liderii bisericii care sprijineau guvernul sovietic și «au depus eforturi susținute pentru a-și păstra prietenia cu conducerea țărilor comuniste» care urmau o ideologie comunistă.73 Pentru Martorii lui Iehova refuzul de a se implica în politică este sinonim cu loialitatea și respectarea legilor, care sunt considerate standarde morale. Ei consideră că este obligația lor religioasă ca să-și îndeplinească cu sârguință responsabilitățile față de guvernele umane. Respectul pentru lege se bazează pe principii biblice precum «Dați, așadar, Cezarului ce este al Cezarului, dar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu» (Matei 22:21) și «Orice om să fie supus autorităților superioare». (Romani 13:1) Martorii lui Iehova cred, pe baza conștiinței lor, că trebuie să respecte toate legile umane care nu intră în conflict cu Legea lui Dumnezeu. Cu toate acestea, dacă observă că există un conflict între obligațiile stabilite de oameni și principiile biblice, ei urmează legile stabilite de Dumnezeu conform regulii: «Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni».” (Faptele 5:29) S. I. Ivanenko. Oamenii care au întotdeauna Biblia. Moscova: Respublika, 1999, pag. 141: „Martorilor lui Iehova nu le este frică de violență sau de moarte întrucât cred că Dumnezeu are puterea de a-i readuce la viață. (Faptele 24:15) Biblia prezintă relatarea a trei tineri evrei – Șadrac, Meșac și Abednego – care au avut de făcut o alegere: să se închine la o statuie de aur și să încalce poruncile lui Dumnezeu sau să fie aruncați într-un cuptor de foc. Acești tineri i-au spus cu mult curaj lui Nebucadnețar, regele babilonian: «Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, va putea să ne scape de acolo». (Daniel 3:17) Au fost aruncați în cuptor, dar nu au fost afectați în niciun fel. După cum spune Biblia, Nebucadnețar a fost atât de șocat, încât l-a binecuvântat pe Dumnezeul Israelului și i-a adus laude. Martorii lui Iehova cred că Dumnezeul căruia i se închină îi poate salva. Această convingere s-a dovedit mai puternică decât forța organelor de securitate ale regimului lui

73 Să acordăm atenție profeției lui Daniel!, ©1999 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., International Bible Students Association, Brooklyn, NY, U.S.A.), pag. 272.


54

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Stalin. Din acest motiv, numeroși Martori ai lui Iehova au urmat exemplul celor trei evrei din anticul Babilon, cărora nu le-a fost teamă de moarte și a căror loialitate față de adevăratul Dumnezeu i‑a ajutat să persevereze în aceste încercări.” N. S. Gordienko. Martorii lui Iehova din Rusia: Atunci și acum. St. Petersburg: Limbus Press, 2000, paginile 75-80: „Pentru Martorii lui Iehova, politica este o parte integrantă a lumii nedrepte care a cauzat imensă suferință popoarelor lumii. De aceea, ei se declară deschis și fără echivoc apolitici, susținând că neimplicarea în politică îi diferențiază de celelalte denominațiuni ale creștinismului istoric, elementul dominant al așa-numitei «creștinătăți». În terminologia Martorilor lui Iehova, «creștinătatea» este parte a lumii în care «creștinismul» predomină. Este prezentă în mare parte în Occident, cu sistemul lui de biserici, care începând din secolul al IV-lea e.n. a devenit proeminent.74 Martorii lui Iehova consideră că una dintre cele mai mari greșeli ale creștinătății este implicarea excesivă în politică, iar a liderilor bisericii, răspândirea pe scară largă a sistemului politic condamnat de Isus Cristos. Ei argumentează astfel: «Isus i-a învățat pe continuatorii săi să nu se amestece nici în afacerile politice ale lumii, nici în războaiele ei. ... Cu toate acestea, secole la rând clericii creștinătății s-au amestecat în politică și au sprijinit războaiele națiunilor lor. Ei au sprijinit chiar și taberele opuse în războaiele duse în cadrul creștinătății, așa cum a fost cazul cu cele două războaie mondiale din secolul nostru. În aceste conflicte, clericii din fiecare tabără se rugau pentru victorie, iar membrii unei religii dintr-o țară îi ucideau pe membrii aceleiași religii din cealaltă țară. ... Secole la rând bisericile au colaborat cu puterile politice ale creștinătății când națiunile respective cucereau, înrobeau și umileau alte popoare în epoca imperialismului. Acest lucru s-a petrecut în Africa vreme de secole. China a cunoscut și ea această experiență când națiunile occidentale și-au creat prin forță sfere de influență. ... De asemenea, religiile creștinătății s-au aflat în fruntea persecuțiilor, a torturilor și chiar a crimelor comise împotriva celor care nu erau de acord cu ele pe parcursul acelor secole denumite în istorie evul mediu timpuriu. În perioada Inchiziției, care a durat sute de ani, practicile pline de cruzime, ca tortura și uciderea, erau autorizate și

74 Care este scopul vieții? Cum îl puteți găsi?, ©1993 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., International Bible Students Association, Brooklyn, NY, U.S.A.), pag. 17.


Rusia

55

comise asupra unor oameni nevinovați și cumsecade. Făptașii erau clericii și enoriașii lor, care pretindeau cu toții că sunt creștini».75 Martorii lui Iehova se folosesc de orice oportunitate pentru a-și declara neimplicarea în sferele politice ale vieții: «Martorii lui Iehova își mențin neutralitatea strictă în controversele politice. ... Ei nu fac presiuni asupra liderilor politici de a promova un anumit punct de vedere și nu recurg la manifestații sau la violență împotriva celor cu care nu sunt de acord.»76 «Martorii lui Iehova, deși își plătesc taxele și se supun legilor țării, nu se implică în politică.»77 Ca discipoli ai lui Isus, Martorii lui Iehova «nu se amestecă în afacerile politice ale lumii și în controversele sociale».78 Pe baza poziției exprimate anterior, Martorii lui Iehova nu se alătură partidelor politice și nu sprijină nicio mișcare politică. Nu se implică în campanii politice, cum ar fi alegerile de orice fel. Nu celebrează sărbători politice, considerându-le o formă de închinare adusă unor invenții de origine pur umană. Martorii lui Iehova resping sacralizarea Statului și a simbolurilor politice: steagul, emblemele, imnul. Ei explică alegerea lor astfel: «Copiii Martorilor lui Iehova sunt învățați să nu-i îndemne pe alții să nu salute drapelul; aceasta este o chestiune asupra căreia fiecare decide în mod individual. Atitudinea Martorilor însă este fermă: Ei nu salută drapelul niciunei națiuni. Aceasta, desigur, nu înseamnă că manifestă lipsă de respect. Ei respectă drapelul oricărei țări în care trăiesc și dovedesc acest respect prin supunerea față de legile țării. ... „Dar atunci, ar putea întreba unii, de ce Martorii lui Iehova nu dau onoare drapelului salutându-l?” Deoarece ei consideră salutul drapelului drept un act de închinare, iar

75 Care este scopul vieții? Cum îl puteți găsi?, pag. 18, 19. 76 Turnul de veghe, 1 martie 1997, pag. 6. 77 Guvernul care va aduce paradisul, ©1985 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., International Bible Students Association, Brooklyn, NY, U.S.A.), pag. 27. 78 Ce pretinde Dumnezeu de la noi?, ©1996 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., International Bible Students Association, Brooklyn, NY, U.S.A.), pag. 27.


56

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

închinarea îi aparține lui Dumnezeu; ei nu pot aduce închinare în mod conștient niciunui lucru și nimănui cu excepția lui Dumnezeu».79 Martorii lui Iehova consideră că războiul este un instrument al puterii politice și îl resping cu hotărâre. Ei afirmă cu mândrie că, în calitate de creștini adevărați, «nu iau parte la războaie».80 Obiecțiile cu privire la război se aplică de asemenea la serviciul militar. Cu toate acestea, când iau o decizie în ce privește serviciul militar, Martorii lui Iehova nu se lasă îndrumați de dogme, întrucât nu există o astfel de regulă în sistemul lor religios, și nici de «ordine de sus», întrucât nu se dau astfel de ordine. Dimpotrivă, se lasă îndrumați de conștiința lor religioasă, nepermițându-le altora să decidă în locul lor. Iar aici este esența acestei chestiuni: «O examinare a faptelor istorice dovedește că Martorii lui Iehova nu numai că au refuzat să îmbrace haina militară și să facă uz de arme, ci, de peste o jumătate de secol încoace, ei au refuzat, de asemenea, să îndeplinească servicii de necombatant sau să accepte alte munci care să înlocuiască serviciul militar. De ce oare? Deoarece ei au studiat cerințele lui Dumnezeu și apoi au luat o decizie în mod personal și conștient. Nimeni nu le dictează ce trebuie să facă. Și nici ei nu se amestecă în deciziile altora.»81 «Dacă un [Martor] dedicat și botezat trăiește într-o țară în care [slujitorilor] religioși li se acordă scutire de serviciul militar, el poate profita de această prevedere, deoarece el este, de fapt, un [slujitor religios]. (2 Timotei 4:5)». ... «Dar dacă creștinul trăiește într-o țară în care nu li se acordă scutire [slujitorilor] religioși? Atunci el va trebui să decidă personal, pe baza conștiinței sale instruite biblic».”82 Cauzele confruntărilor dintre Stat și dizidenții religioși83 Cei care studiază dezvoltarea libertății de conștiință în Rusia se întreabă mereu: În lumea de azi, unele țări favorizează libertatea de conștiință, dar în alte țări ea a fost atacată. De ce? În această juxtapunere, unde se situează Rusia? Dacă în Rusia există obstacole în calea libertății de conștiință, care sunt acestea și cum pot fi ele îndepărtate? 79 Martorii lui Iehova și instruirea, ©1995 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., International Bible Students Association, Brooklyn, NY, U.S.A.), pag. 20, 23. 80 Ce pretinde Dumnezeu de la noi?, pag. 26. 81 Uniți în închinarea adusă singurului Dumnezeu adevărat, ©1983 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Inc., International Bible Students Association, Brooklyn, NY, U.S.A.), pag. 167. 82 Turnul de veghe, 1 mai 1996, pag. 18, 19. 83 G. L. Godizov, Dialog cu trecutul: Jurnal istoric, „Metodă istorică comparativă în analiza teoretică a problemelor legate de libertatea de conștiința”, Nr. 2, Maikop: Universitatea de Stat din Adîgheia, 2002, pag. 100-104.


Rusia

57

O analiză istorică arată că recunoașterea libertății de conștiință nu depinde întotdeauna de forma de guvernare. Libertatea de conștiință există în principiu acolo unde guvernele respectă statul de drept, dezvoltă sisteme judiciare care nu doar vorbesc despre acest drept, dar chiar îl apără. Libertate de închinare a existat și sub domnia lui Cirus Medo-Persanul care a cucerit Babilonul, așa cum spune Biblia (Ezra 1:1-11; 6:3-5)84, precum și Josephus Flavius (Antichități XI, 4). Prin urmare, de ce libertatea de conștiință este în general respinsă, indiferent de forma de guvernământ? Ca să promoveze coeziunea socială, guvernele din antichitate pledau pentru o idee centrală, fie ea învățătură filosofică sau religie. Unul dinte fondatorii studiilor religioase, Max Müller, în cartea sa, Introducere în știința religiei, explică importanța existenței acestei idei centrale unice (religia, în timpurile antice) care să unifice un popor sau un grup de popoare. „Limba și religia alcătuiesc un popor, dar religia este un factor mult mai puternic decât limba.”85 Pentru a-și susține afirmația, el le îndreaptă cititorilor atenția asupra istoriei Greciei antice. „Grecii, ... deși vorbeau dialectele lor bine delimitate, cu privire la care mă îndoiesc că erau mutual inteligibile, ... se simțeau întotdeauna ... parte a aceluiași măreț popor elen. ... Atunci ce anume a păstrat în inima lor, în pofida dialectelor, ... sentimentul profund de unitate ideală care îi alcătuia ca popor? A fost religia lor primitivă.”86 Exemplul Greciei antice dovedește bine că, în națiunile unde limba nu a fost un factor unificator, religia a avut acest rol. Însă dovezile nu s-au oprit aici. Müller analizează istoria evreilor, arătând că religia reprezintă un fundament mult mai solid al identității naționale, decât limba. „Limba evreilor era diferită de a fenicienilor, a moabiților și a altor triburi vecine, dar nu avea atâtea dialecte precum limba greacă. Însă închinarea la Iehova i‑a făcut pe evrei un popor aparte, poporul lui Iehova, separați de Dumnezeul lor, dar nu prin limbă, de poporul lui Chemoș (moabiții) și de închinătorii lui Baal și Aștoret. Era credința lor în Iehova care a transformat triburile rătăcitoare de evrei într-o națiune.”87 Continuând această idee, Müller citează din Hegel, care a scris următoarele în Prelegeri de filozofie a istoriei: „Imaginea despre Dumnezeu, cuprinde deci întregul fond de universalitate al unui popor. ... În consecință, așa cum este religia, așa sunt

84 Aceste versete biblice descriu felul în care Regele Cirus a crezut că era ‘însărcinarea’ lui de la Dumnezeu ‘să-i reconstruiască în Ierusalim lui Iehova, Dumnezeul Israelului, casa’, multe cheltuieli fiind susținute de „casa regelui”. 85 M. Müller, Clasicii studiilor religioase mondiale – Antologie, „Introducere în știința religiei”, Vol. 1, Moscova: Kanon+, 1996, pag. 96. 86 Ibid., pag. 96, 97. 87 Ibid., pag. 97.


58

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

și statul și constituția lui; el izvorăște cu adevărat din religie”.88 Arătând în ce măsură religia influențează fiecare aspect al vieții sociale, controlând instituțiile juridice și sociale, Müller scrie: „Legea antică își extrage autoritatea, forța, esența vieții sale din religie. ... În timpurile antice, religia, ca influență a divinității, era fundamentul și suportul fiecărei relaționări de viață și a fiecărei instituții sociale”.89 Cine a început atacurile la adresa libertății de conștiință și a sprijinit ideile conservatoare? Scriitorul rus Lev Tolstoi (secolul al XIX-lea) descria cum și prin ce mijloace un spirit care adoarme libertatea de conștiință, de alegere, de gândire și de mișcare infectează societatea: „Treziți-vă fraților! Nu-i ascultați pe nelegiuiții care din copilărie vă infectează cu spiritul diabolic al patriotismului, care se împotrivește dreptății și adevărului și care e trebuitor doar ca să vă priveze ... de libertate și de demnitatea umană”.90 Se pare că autorul se referea la profesorii care inculcaseră aceste idei ca standarde în mintea elevilor încă din copilărie. Trebuie să nu uităm că Tolstoi însuși era un dascăl bine văzut, așadar metodele de predare erau foarte importante pentru el. El continuă îndemnându-și cititorii să nu-i asculte „pe impostorii de demult care predică războiul în numele unui Dumnezeu crud și răzbunător inventat chiar de ei și în numele unui fals creștinism; și, cu atât mai puțin, nici să nu-i asculte pe acei moderni saduchei care, în numele științei și iluminării, își doresc doar continuarea prezentei stări de lucruri: organizarea de reuniuni, scrierea de cărți și expunerea de discursuri, promițându-le oamenilor o viață bună și liniștită fără cel mai mic efort din partea lor”.91 Autorul vorbește despre biserică și despre oamenii de știință care își urmau propriile interese și pe cele ale mașinii de Stat, punând valoare mai mult pe ei înșiși decât pe știința adevărată, cu principiile ei morale și a ei căutare după adevăr. Autorul își încheie ideea astfel: „Nu-i credeți. Credeți doar conștiința care vă spune că nu sunteți nici fiare, nici sclavi, ci oameni liberi, răspunzători pentru propriile acțiuni și, prin urmare, incapabili de a vă ucide propria voință sau voința celor care trăiesc făptuind aceste crime”,92 referindu-se aici la monarhi și la autorități guvernamentale. Tolstoi identifică astfel inițiatorii represiunii libertății de conștiință și pe cei care se fac vinovați de „înghețarea” acestui drept, cum procedează cei ale căror interese personale sunt implicate: autorități guvernamentale care promovează o ideologie singulară în

88 Prelegeri de filozofie a istoriei, G. W. F. Hegel, apărută în 2006 la Editura 45, în traducerea lui Petru Drăghici și Radu Stoichiță, pag. 76, 77. 89 M. Müller, Clasicii studiilor religioase mondiale – Antologie, „Introducere în știința religiei”, Vol. 1, Moscova: Kanon+, 1996, pag. 98, 99. 90 L. N. Tolstoi. Culegeri, „Carthago delenda est”, Moscova: Literatură, 1964, Vol. 6, pag. 465. 91 Ibid. 92 Ibid.


Rusia

59

societate ca să o facă mai ușor de condus, clerul care îi sprijină în efortul lor și uneltele din mâna lor – cei ce lucrează în domeniul științific sau educațional. Cum este încălcată libertatea de conștiință? Cum se manifestă această încălcare? Statul încearcă să-și forțeze cetățenii să acționeze împotriva propriei conștiințe, să sprijine o ideologie centrală și se venereze valori prin interzicerea unor lucruri, cum ar fi întrunirea cu alte persoane care gândesc la fel, închinarea la Dumnezeu așa cum le dictează conștiința, interzicerea publicațiilor pentru propagandă defăimătoare, precum și raiduri în masă împotriva dizidenților, chiar bătăi, exil sau execuții. Pentru a asigura sprijinul popular, diverse conferințe, concilii bisericești și adunări cetățenești sunt organizate ca să condamne public „necredincioșii”, „ereticii” și dizidenții. Noile idei sunt înăbușite prin interzicerea publicării literaturii și a predicării, precum și prin cenzură strictă. În timpurile mai recente, cum s-a întâmplat, de exemplu, la sfârșitul secolului al XIX-lea, în perioada Rusiei Sovietice și a Germaniei Naziste, printre metodele de exercitare a presiunii s-au numărat expulzarea din instituțiile de învățământ sau de la locul de muncă, interzicerea imigrării, restricții de circulație în interiorul țării, restricții cu privire la stabilirea locuinței sau reședinței, amestecul în chestiuni ale vieții private, amenințări și decăderea din drepturile parentale. Ce anume a motivat opinia publică și a stârnit interesul pentru libertatea de conștiință? Dominația religiei de stat și cruzimea extremă au un efect de bumerang. În același timp, înțelegerea mai clară a rolului libertății, a posibilităților și a statutului, precum și înțelegerea a ceea ce s-a pierdut alimentează confruntarea neîntreruptă între dizidenții societății și sistemul, cu vederile sale comparativ mai conservatoare. Exemple de această natură sunt documentele legislative de înființare a Americii (Constituția SUA, de exemplu) sau bine cunoscutele luări de poziție ale lui L. N. Tolstoi și A. D. Saharov. Un alt posibil stimul este schimbarea direcției unei anumite guvernări. Oferirea unor libertăți și realizarea unor reforme democratice dă naștere speranței că lucrurile din sfera drepturilor omului, incluzând libertatea de conștiință, se vor schimba. Guvernele democratice din secolul al XX-lea au creat mecanisme judiciare care au facilitat o reală apărare a acestui drept, precum și aplicarea corectă a normelor nou create. Țări, precum Rusia postsovietică, au reacționat la libertățile din teritoriile lor, la rolul tot mai accentuat al legii internaționale și la sprijinul practic pe care legea îl dă pentru rezolvarea problemelor de veacuri. Inițiatorii care au îndemnat societatea să acorde atenție problemei libertății de conștiință erau oameni puternici spiritualicește, nonconformiști nesupuși compromisului: erudiți și avocați ai drepturilor omului, precum Andrei Saharov; somități literare, precum Tolstoi și Aleksandr Soljenițîn; reprezentanți ai unor grupuri religioase care nu


60

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

sunt de acord cu religia de stat, precum reformatorul religios ceh din secolul al XV-lea Jan Hus, Martorii lui Iehova din Germania dinainte de război și din Uniunea Sovietică și alte organizații care nu erau înregistrate în Rusia Sovietică. Ce metode sunt folosite în lupta pentru libertatea de conștiință? În general, confruntarea se manifestă prin mijloace pașnice. Excepții apar când solicitarea pentru libertatea de conștiință este însoțită de alte cereri cu accente politice sau economice ori prin acțiuni care se ascund în spatele sloganului pentru libertate de conștiință. O modalitate de a apăra libertatea de conștiință este nesupunerea față de guvern. Însă aceasta este folosită doar în ce privește articolele de lege care violează conștiința unei persoane. Astfel, acum se aplică bine cunoscutul principiu biblic: „Dați Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”. Alte mijloace includ: acțiuni publice pe baza legislației existente, predicarea, realizarea de scrieri asemenea primilor apologeți creștini, realizarea de publicații pe ascuns (samizdat), cum au procedat Martorii în Uniunea Sovietică, și apărarea în fața Curților. De-a lungul timpului, numărul tot mai mare al dizidenților ideologici și hotărârea lor de nestrămutat de a produce o schimbare, manifestate deseori prin nonconformism și prin opoziție la ecumenism, au intensificat confruntarea dintre dizidenți și Stat. Dizidenții ies în evidență. Dușmănia dintre aceste categorii este în general bazată mai puțin pe substanța viziunii lor și mai mult pe poziția lor ca outsideri care resping ideologiile, practicile și convingerile tradiționale. Drept urmare, dizidenții devin „paria”, „nebuni” și „eretici” ca în cazul primilor creștini, al lui Hus, Tolstoi și Saharov. Cum a devenit posibilă libertatea de conștiință? Ce s-a câștigat prin aceasta? Libertatea de conștiință a devenit posibilă în locuri unde societatea i-a recunoscut beneficiile și a luat în considerare schimbările pe care aceasta le aduce. În secolul al XX-lea, libertatea de conștiință a devenit posibilă în locuri unde ideologia fundamentală și religia nu au mai influențat toate aspectele vieții sociale. În prezent, oamenii sunt în general legați de valori produse de dezvoltarea economică: interese comune, cultură și prosperitate materială. Referindu-se la ultima parte a secolului al XIX-lea, deși a aplicat această idee mai mult la secolul al XX-lea, Max Weber a scris: „De fapt, [capitalismul] nu mai are nevoie de sprijinul vreunor forțe religioase și simte că încercările religiei de a influența viața economică, în măsura în care acestea mai pot fi resimțite, sunt o imixtiune la fel de nejustificată ca și reglementarea impusă de Stat. În asemenea împrejurări, interesele comerciale și sociale ale oamenilor tind, într-adevăr, să le determine opiniile și atitudinile. ... Dar acestea sunt fenomene ale unei perioade în care capitalismul modern


61

a devenit dominant și s-a eliberat de vechile sale puncte de sprijin”.93 Guvernele cu acest sistem economic nu au mai promovat o singură idee, o religie unică, și de aceea nu au mai negat dreptul la libertatea de religie. Societatea trebuie să înțeleagă că, dacă unele libertăți sunt îngrădite, aceasta va duce la suprimarea altor libertăți. Astfel, recunoscând importanța tuturor tipurilor de drepturi umane, inclusiv libertatea de conștiință, societatea este dispusă să facă diverse concesii grupurilor cu viziuni nonconformiste. Aceasta este cheia înțelegerii motivului pentru care libertatea de conștiință a devenit realitate în unele țări. A. F. Kistiakovskii a remarcat acest aspect la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a scris: „Interesele comune ale omenirii impun ca libertatea de gândire, de conștiință și de închinare să fie permise și exercitate. Aceasta este singura modalitate de a crea o fraternitate umană, căci este absolut imposibil să-i unești pe toți prin aceleași convingeri religioase. Apoi, fraternitatea și acordul pot fi realizate doar dacă îi respectăm pe cei care țin cu tărie la viziunile lor religioase diferite”.94 Spiritualitatea, umanismul, libertatea de gândire și toleranța intelectuală pentru toate posibilele tipuri de gândire liberă ­– excluzând dictatura gândirii, a gustului și a preferințelor – sunt premise obligatorii pentru o viață normală.95 Din cele menționate până acum, se poate observa că de-a lungul secolelor unitatea a fost promovată printr-o idee centrală sau printr-o religie aleasă de popor, ținând la distanță factori care ar fi dus la dezintegrarea societății care a fost creată. Acest principiu a funcționat chiar și în națiuni multietnice sau polireligioase. Un popor care împărtășește interese comune, inclusiv de natură spirituală, este mai ușor de condus. Pe de altă parte, adevărata libertate de conștiință, în opinia unora, ar fi putut duce la dezintegrarea unei națiuni. Istoria antică și medievală demonstrează presiunea incredibil de puternică exercitată asupra tuturor unităților sociale pentru a împiedica libertatea de conștiință, de religie și de gândire, precum și suprimarea crudă și brutală a oricărei alte viziuni dizidente sau a oricărei convingeri religioase. Temându-se de pierderea sprijinului din partea tradiționaliștilor din mijlocul populației, care ar fi putut destabiliza societatea cu fundamentele, viziunile și valorile ei, în multe situații, Statul nu a analizat substanța mișcărilor alternative pentru a găsi „miezul lor”. Drept rezultat, aceste mișcări și-au pierdut valoarea.

93 M. Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului. Antet Revolution, 2003, pag. 61. 94 A. F. Kistiakovskii, The Observer, „Cu privire la crimele împotriva credinței”, St. Petersburg, 1882, Nr. 10, pag. 112, 113. 95 V. P. Șirșov, Libertate spirituală și libertate de conștiință, „Libertatea de conștiință în URSS: Garanți Sociali”, Kazan: Universitatea din Kazan, 1989, pag. 52.


Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

62

În concluzie, este indiscutabil de ce un drept fundamental precum libertatea de conștiință este recunoscut atât de greu. Manifestarea și justificarea teoretică a libertății de conștiință a devenit posibilă doar în ultimele secole. Societatea de azi diferă în mod semnificativ de corespondentele ei antice și medievale, iar o singură ideologie sau religie nu este cheia unificării ei. Prin urmare, acestor elemente le poate fi conferită o importanță secundară pentru a face loc libertății de conștiință, care, cu toată reținerea scepticilor, nu va dezintegra societatea, ci va contribui la formarea uneia libere. În multe societăți, frica stă la baza neacordării libertății de conștiință, preocuparea că o asemenea libertate catalizează ruptura interetnică și relațiile interpersonale, având drept rezultat dezintegrarea Statului. Pe de altă parte, religia și ideologia centrală au fost considerate forțe pozitive de consolidare și de unificare în viața societăților antice. Totuși, și acestea au împiedicat dezvoltarea libertății de conștiință și, strâns legat de ea, a libertății de religie. O analiză a Rusiei postsovietice dezvăluie că reînsuflețirea religiilor tradiționale, stabilirea unei religii de stat cu scopul dobândirii unității sociale, nu este o justificare în sine. Dar Rusia are posibilitatea de a depăși rezistența de secole dacă societatea reconsideră libertatea de conștiință și le face concesii importante dizidenților, recunoscând importanța unui asemenea pas în secolul al XXI-lea. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? A. Arhivă de documente 1.

M. I. Odințov. Consiliul de miniștri ai URSS decide: „Exil pentru totdeauna”. O arhivă de documente și materiale despre Martorii lui Iehova din Uniunea Sovietică (1951-1985). Moscova: Art Business Centre, 2002, 240 de pagini. Arhiva este dedicată istoriei organizației Martorilor lui Iehova. Cartea descrie în detaliu apariția acestei religii în Imperiul Rus la finalul secolului al XIX-lea și dezvoltarea ei ulterioară în Uniunea Sovietică. Se acordă o atenție deosebită perioadei Marelui Război Patriotic (1941-1945), precum și deceniilor de după război până la epoca perestroika și glasnost, în timpul Uniunii Sovietice. Sunt descrise statutul și activitatea asociațiilor Martorilor lui Iehova din Federația Rusă, din timpul anilor 1990. Culegerea conține peste 60 de documente și materiale din diverse arhive guvernamentale ale Federației Ruse și ale Republicii Moldova. Ele tratează în principal deportările în masă ale Martorilor lui Iehova în Kazahstan, Siberia și estul îndepărtat, din 1949 până în 1951.


Rusia

63

2.

K. A. Berejko. Istoria Martorilor lui Iehova în Ucraina, 5 volume. Theodosia: Art Life, 2012. Anexa Nr. 1. Arhivele KGB, 2012, 220 de pagini. Această arhivă a Comitetului pentru Securitatea Statului (Komitet Gosudarstvennoi Bezopasnosti, KGB) conține documente despre istoria organizației Martorilor lui Iehova. Conține informații despre activitatea clandestină desfășurată de ofițerii KGB (MGB – Ministerul Securității Statului) în rândurile Martorilor lui Iehova, planificarea și deportarea Martorilor, activitățile „clandestine” ale congregațiilor, atitudinea Statului față de Martorii lui Iehova. Conține și scrisori din partea martorilor oculari și a victimelor represiunii.

3.

Pagini de istorie necunoscută. Pe baza materialelor prezentate la conferința Lecții despre represiune, Chita, 15 decembrie 1999, Sankt Petersburg: Pravda, 2000, 80 de pagini. Arhiva se bazează pe materialele prezentate la conferința Lecții despre represiune, ținută la Chita pe 15 decembrie 1989. Publicația include discursurile conferențiarilor, relatări ale martorilor oculari, documente de arhivă, fotografii și documente oficiale. Dezvăluie fapte care au avut loc cu aproximativ 50 de ani în urmă, când Martorii lui Iehova au îndurat represiune severă, supraviețuind și păstrându-și demnitatea umană în pofida încercărilor.

B. Memorii 1. O. F. Golko. Calea Siberiei. Moscova: Bibleist, 2007, 240 de pagini. Bazându-și lucrarea pe materiale preluate din arhivele sovietice și pe propria experiență, autorul descrie starea de fapt cu privire la libertatea de conștiință în Uniunea Sovietică. Trăind în timpul represiunii sovietice împotriva oricărei persoane ce refuza să renunțe la credința sa în Dumnezeu și fiind chiar martor la aceasta, autorul, Martor al lui Iehova, relatează experiențe ale persoanelor care au fost victime ale persecuției. 2.

S. I. Mokritțkii. Calea unui creștin. Moscova: Osobaia Kniga, 2012, 196 de pagini. Această autobiografie prezintă încercările grele prin care a trecut autorul datorită refuzului său categoric de a-și schimba convingerile religioase, într-o perioadă în care orice dizidență nu trecea neobservată și era aspru pedepsită. În ciuda privării de libertate și a metodelor folosite de KGB, autorul, Martor al lui Iehova, nu s-a abătut de la calea sa.

3.

S. Siliksar. Fericiți sunt cei persecutați pentru dreptate. Sake, Pîlva, 2017, 789 de pagini. Autorul, martor ocular la represiunea din perioada sovietică, citând numeroase mărturii și documente, face o analiză a situației politice și sociale din Uniunea Sovietică, cercetează motivele care au determinat persecutarea Martorilor lui Iehova și dezvăluie mecanismele prin care statul totalitar și autoritar își influența cetățenii.


Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

64

4.

M. Porohovnik. De dragul numelui Tău. Moscova: Osobaia Kniga, 2017, 256 de pagini. În această autobiografie, autorul relatează cum, de-a lungul multor secole, el, rudele sale și prietenii săi au participat la lucrarea educațională bazată pe Biblie a Martorilor lui Iehova din Uniunea Sovietică. Unele capitole din carte conțin memoriile prietenilor apropiați ai autorului.

C. Studii 1. S. I. Ivanenko. Oamenii care au întotdeauna Biblia. Moscova: Respublika, 1999, 271 de pagini. Această monografie relatează istoria organizației Martorilor lui Iehova din perspectiva impresiilor autorului și a studierii literaturii lor, precum și a materialelor de arhivă. Autorul, erudit pe probleme religioase și doctor în filosofie, care nu este Martor al lui Iehova, a căutat să pătrundă toate aspectele activității desfășurate de această organizație în Rusia, reflectând și polemizând cu oponenții lor cu privire la semnificația misiunii Martorilor lui Iehova în lumea de azi. Cartea consemnează relatări și experiențe reale ale Martorilor lui Iehova. 2.

S. I. Ivanenko. Martorii lui Iehova – O organizație religioasă de tradiție pentru Rusia. Moscova: Art Business Centre, 2002, 208 pagini. Autorul caută să răspundă obiectiv la întrebările: Sunt Martorii lui Iehova o sectă? Pot fi ei considerați organizație religioasă de tradiție pentru Rusia? Ce perspectivă există pentru îmbunătățirea relațiilor dintre Martorii lui Iehova și Stat? Având la bază studii sociologice care au fost realizate în rândurile Martorilor lui Iehova din Moscova, autorul analizează influența convingerilor religioase ale Martorilor lui Iehova asupra relațiilor familiale.

3.

N. S. Gordienko. Martorii lui Iehova din Rusia: Istorie și modernitate. Sankt Petersburg: Limbus Press, 2000, 232 de pagini. Această monografie a lui N. S. Gordienko, renumit erudit pe probleme religioase și doctor în filosofie, conține un studiu religios despre Martorii lui Iehova. Bazându-se pe numeroase materiale literare, documentare și de fapt, cartea vorbește despre organizația Martorilor lui Iehova din trecut și din prezent. Autorul prezintă cadrul în care și-a avut începutul în Rusia, doctrinele ei, activitățile membrilor organizației, atitudinea lor față de responsabilitatea socială și viața lor de zi cu zi.

4.

Libertate de conștiință în Rusia: Aspecte moderne și istorice. Nr. 9. Culegere de articole. Sankt Petersburg: Asociația Rusă a Erudiților pe Probleme Religioase, 2011, 512 pagini. Această compilație a fost realizată pe baza materialelor prezentate la seminare și conferințe rusești, internaționale și regionale, de natură științifică, ținute în perioada 2009-2011 la Birobidjan, Blagoveșcensk, Nijni Novgorod, Omsk, Penza, Perm, Sankt Petersburg,


Rusia

65

Soci, Celeabinsk și Iujno-Sahalinsk. Au fost organizate de Asociația Rusă a Erudiților pe Probleme Religioase și de administrații regionale ale Federației Ruse, precum și de asociații internaționale și rusești pentru drepturile omului. Ele au fost dedicate dreptului la libertatea de conștiință, istoriei și statutului contemporan al religiilor și bisericilor în lume și în Federația Rusă, precum și aspectelor fundamentale ale politicii religioase duse de guvernul rus. A doua secțiune (paginile 23-279) este dedicată în mod complet Martorilor lui Iehova.

4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? S. I. Mokritțkii. Calea unui creștin. Moscova: Osobaia Kniga, 2012, 196 de pagini. Paginile 22, 23. Atitudinea clerului ortodox față de Martorii lui Iehova, 1941. „Vreau să relatez cum ne-a tratat clerul pe noi, Martorii lui Iehova. Iată un exemplu.96 Un preot ortodox și paznicul bisericii din satul Dikovinî au depus plângere la jandarmeria din regiunea Beresteciko spunând că în satul lor apăruseră comuniști care făceau propagandă. Au atașat la plângere lista cu numele [Martorilor lui Iehova]. Șeful jandarmeriei, un ofițer german pe nume Kolyuba, împreună cu un traducător din poloneză în germană și cu câțiva ofițeri de poliție ucraineni au venit la Dikovinî pentru a-i alunga pe comuniști. I-au arestat pe toți [Martorii] de pe listă. Cei arestați aveau multe rude în sat [care nu erau Martore] și care au luat atitudine împotriva acestei acțiuni. Dar nimeni nu i-a ascultat deoarece acuzațiile veneau din partea unor persoane proeminente. Pedeapsa împotriva comuniștilor era severă și trebuia executată imediat. Întrucât se apropia prânzul, [Martorii] au fost închiși într-un hambar. Traducătorul a mers la o cunoștință, pe nume Kirshner, care era profesor în Dikovinî. Kirshner a fost surprins să-l vadă în satul său. Traducătorul i-a spus că se afla acolo ca să facă o epurare. Kirshner a fost surprins: «Pe cine să epurați?»

96 În teritoriul ocupat de germani.


66

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

«Pe comuniști.» «Dar noi nu avem comuniști.» «Cum adică? Iată o listă.» Și i-a dat-o lui Krishner. «Ăștia nu-s comuniști, ci oameni credincioși. Sunt oameni buni.» «Asta-i ce crezi tu. Dar preotul și paznicul bisericii din sat zic altceva.» «Și ce vei face cu ei?» «După prânz, îi împușcăm.» «Cum să faci una ca asta?!», a spus Krishner. Traducătorul s-a oferit să-i ajute dacă Krishner mergea el însuși să vorbească cu Kolyuba. Totuși l-a avertizat că nu-i de joacă cu ofițerul: «Dacă-i doar părerea ta, te poate costa viața!» Krishner a vorbit cu Kolyuba care l-a ascultat și le-a cerut polițiștilor să-i cheme pe preot și pe paznicul bisericii din sat și să aducă cu ei o Biblie. Când au ajuns, le-au dat drumul și Martorilor care erau închiși în hambar. După ce a numărat câte gloanțe avea după numărul [Martorilor], Kolyuba a pus deoparte două gloanțe, unul pentru preot, iar celălalt pentru paznicul bisericii. Kolyuba i-a spus preotului: «Pune-ți mâna pe Biblie și jură că acești oameni sunt comuniști». Preotul l-a văzut pe Krishner, care îi susținea pe Martorii lui Iehova, și și-a dat seama că lucrurile se întorceau împotriva lui. Nu a jurat pe Biblie, dar s-a aruncat la picioarele ofițerului și a început să-i sărute bocancii. Kolyuba a înțeles ce fel de «comuniști» erau Martorii și i-a tras un picior preotului. Apoi l-a lovit cu un bici și a spus: «Potrivit legii și dreptății ar trebui să te împușc. Dar n-o s-o fac din respect pentru vocația de preot. Marș de-aici!». Apoi i-a lăsat și pe [Martori] să plece. Preotul și paznicul bisericii au fugit de rușine și de frica de represalii din partea enoriașilor. Până dimineață dispăruseră din Dikovinî.” Paginile 24-26. Refuzul de a servi în armata sovietică. „Era în 1945. Nu se sfârșise încă războiul și primisem multe ordine de preîncorporare de la comisariatul militar pentru antrenament militar. ... Un locotenent a dat ordinul: «Faceți rânduri de câte patru!»


Rusia

67

Am rămas așezat. ... Nu-mi era frică. Eram stăpân pe mine și calm. Locotenentul mi s-a adresat personal: «E valabil și pentru tine!» I-am răspuns: «Eu nu trec în rând». S-a răstit la mine: «Măcar ridică-te în fața unui ofițer sovietic!» «Nu sunt soldat.» «Atunci ridică-te în fața cuiva mai în vârstă decât tine.» M-am ridicat și mi-am cerut scuze. «De ce nu treci în rând?», m-a întrebat ofițerul. «Sunt Martor al lui Iehova. Deci sunt neutru», i-am răspuns. S-a întors apoi spre Makar Dobranskii, care era și el din sat cu mine și care stătea lângă mine, și i-a spus: «Și tu ești Martor?» Dobranskii a răspuns: «Da». Această discuție a avut loc în fața unui întreg grup de bărbați. Ofițerul și-a dat seama că putem avea o influență negativă asupra altora și a decis să ne izoleze trimițându-ne la comisia de reeducare. ... Am fost duși într-o cameră neîncălzită și ni s-a ordonat să ne dezbrăcăm la piele. Ceea ce am și făcut. Era atât de frig că ni s-a făcut pielea de găină. Tremuram. Era toamnă, iar în camera aceea nu era căldură. Până și afară parcă era mai cald. ... Un ofițer din comisia de reeducare a aruncat o privire în cameră după vreo zece minute și ne-a văzut rugându-ne. Acea rugăciune ne-a dat putere, nu ne-a mai fost frig și nu mai tremuram. Toată procedura de reeducare a durat cam 45 de minute. Nu am înțeles niciodată ce se așteptau de la noi. Un lucru însă a fost clar: Orice ar fi așteptat din partea noastră nu au primit. După ce ne-au mai ținut o vreme la comisia de reeducare, ofițerii au realizat că reeducarea nu avea niciun efect și au decis să sesizeze Ministerul Afacerilor Interne (MAI). Clădirea MAI era în apropiere. Am fost duși acolo de către un membru al comisiei de reeducare, cu ordinul de a demara procesul de «a ne face să ne împrietenim cu arma», cum i-au spus ei. Nu voiam «să ne împrietenim» cu nicio armă. Dar au încercat să ne convingă, ne-au amenințat și ne-au bătut. Cel mai mult ne-au bătut. ... Un ofițer MAI era decis să mă înspăimânte. ... M-a dus într-o curte, m-a pus sub un copac și, în fața ochilor mei, a încărcat un pistol. Ofițerul a ordonat: «Întoarce‑te!».


68

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

M-am gândit la tot ce se întâmplase în acea zi și, cum nu am avut nimic să‑mi reproșez, nu făcusem nimic care să aducă dezonoare asupra numelui lui Dumnezeu și organizației sale, convins fiind că voi fi înviat, nu m-am întors și am spus ferm: «Trage!». M-a forțat să mă întorc cu fața la copac deși m-am opus. După un timp, uitându‑se la armă și realizând că toată povestea asta nu a dat niciun rezultat, m-a lovit în moalele capului cu patul pistolului. Mi-am pierdut cunoștința. Nu pot spune cât de mult am rămas așa. ... Ofițerul, văzând că mi-am revenit, a început să mă lovească cu picioarele de parcă aș fi fost o minge. Apoi, m-a târât în birou unde a început să-mi fluture pistolul prin față. Spunea că poate doar să apese pe trăgaci, iar eu n-o să mai fiu. Am zâmbit. Când a văzut, ofițerul a răcnit: «Porcule! Ce rânjești așa!?». M-a pus într-un colț și a început să mă bată în dreapta și în stânga de n-am mai putut să mă țin pe picioare. Pentru că nu «ne-am împrietenit» cu arma, am fost din nou trimiși la comisia de reeducare și au început să completeze documentația pentru Curte. Când a semnat documentele, un ofițer de la recrutare a vrut să ne vadă. S-a uitat lung la noi și apoi a întrebat: «De ce nu vreți să vă înrolați?». I-am răspuns: «Sunt soldat al lui Isus Cristos. Și nu pot servi în altă armată în același timp. Nu pot să mă supun în același timp și unui comandant militar și lui Cristos». ... El mi-a spus: «N-am nevoie de-un păcat ca ăsta pe conștiință. Te trimit la muncă în Donbass să reconstruiești ce s-a distrus». ...” Paginile 121, 122. Poziția biblică de neutralitate. 1978. „La data fixată, am mers la comitetul executiv al orașului. Președintele97 comisiei, pe nume Lazarenko, era secretarul comitetului executiv al orașului. Nu-i plăceau prea mult Martorii lui Iehova. Când am intrat, Lazarenko, adresându-se comitetului în timp ce arăta spre mine, a spus: «Vă rog să-i spuneți bun venit unuia dintre liderii Martorilor lui Iehova din Nevinnomîsk. Nu-mi recunoaște autoritatea. Îi interzic să predice, el predică». Apoi, mi s-a adresat: «Stai jos!» M-am așezat la masă cu membrii comitetului. Lazarenko mi-a dat o Biblie și a spus: «Găsește în Biblie unde se spune că trebuie să te supui autorității mele». În același timp a chemat următoarea persoană care stătea la rând pentru a se prezenta la comitet. După ce aceasta a plecat, i-am citit din Biblie Romani 13:1: «Orice om să fie supus autorităților superioare, căci nu există autoritate decât de la Dumnezeu, iar autoritățile existente au fost așezate în pozițiile lor relative de Dumnezeu».

97 Pentru schimbarea pașaportului.


69

Lazarenko m-a oprit: «Destul. Acum citește-mi unde scrie că nu trebuie să mi te supui». A chemat următoarea persoană, și apoi, pe următoarea. După care mi-a spus: «Ei, cum e? Ai găsit?» I-am citit Isaia 33:22: «Căci Iehova este Judecătorul nostru, Iehova este Legislatorul nostru, Iehova este Regele nostru. El ne va salva». «Pentru mine el este cea mai înaltă autoritate.» «Dar nu spune că nu trebui să mi te supui.» În timp ce a chemat următoarea persoană, am deschis la Faptele 5:26-29 și i‑am explicat că, în zilele apostolilor, Sanhedrinul era cea mai înaltă autoritate politică, religioasă și administrativă. Apoi am citit: «Atunci comandantul și gărzile98 au plecat și i-au adus, dar fără violență, căci se temeau să nu fie omorâți cu pietre de popor. Astfel, i-au adus înaintea Sanhedrinului. Apoi marele preot le-a pus întrebări și le-a zis: „V-am poruncit clar să nu mai predați în numele acesta, și totuși iată că ați umplut Ierusalimul cu învățătura voastră și sunteți hotărâți să aduceți asupra noastră sângele acestui om”. Petru și ceilalți apostoli au răspuns: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”». «Așadar, cea mai înaltă autoritate – Iehova Dumnezeu și Isus Cristos – mi-a ordonat (și am citit Matei 24:14): „Această veste bună despre Regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile. Și atunci va veni sfârșitul”. Marcu 13:10: „De asemenea, trebuie ca mai întâi să fie predicată vestea bună în toate națiunile”. Matei 28:19, 20: „Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Și iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului”. Să continui?» «E de-ajuns», a spus Lazarenko. «Așa cum vedeți, am primit porunca de a-i sluji lui Dumnezeu, el este cea mai înaltă autoritate. Lazarenko, autoritatea umană îmi interzice să fac asta. Deci de cine să ascult?» «Și de cine ai decis să asculți?», a întrebat Lazarenko. «De Dumnezeu, bineînțeles.»” Alexei Davidiuk. „Cea mai mare grijă a mea: să rămân loial”. Treziți-vă!, 8 octombrie 2000, paginile 20-24. Paginile 21, 22. Poziția biblică de neutralitate. „În 1949, Martorii din Ucraina au primit un mesaj de la Brooklyn prin care erau încurajați să facă o cerere la Moscova pentru legalizarea lucrării de predicare din Uniunea Sovietică. Conform îndrumărilor primite, s-a trimis prin ministrul de interne o

98 Sanhedrinul trimisese comandantul și gărzile.


70

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

petiție adresată Prezidiului Sovietului Suprem al URSS-ului. Ca urmare, frații Mikola Piatoha și Ili Babiiciuk au fost rugați să se ducă la Moscova pentru a primi răspunsul guvernului la petiția noastră. Ei au fost de acord și au mers la Moscova în acea vară. Funcționarul din guvern care a primit delegația fraților i-a ascultat pe frați când au prezentat motivele bazate pe Biblie pentru care ne efectuăm lucrarea. Ei au explicat că lucrarea este înfăptuită ca împlinire a profeției spuse de Isus, și anume că «această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile». (Matei 24:14) Cu toate acestea, funcționarul a spus că Statul nu va legaliza niciodată lucrarea noastră. Martorii s-au întors acasă și au mers apoi la Kiev, capitala Ucrainei, pentru a încerca să obțină recunoașterea legală a lucrării noastre aici, în Ucraina. Din nou autoritățile ne-au respins cererea. Ni s-a spus că Martorii lui Iehova vor fi lăsați în pace numai dacă vor sprijini Statul. De asemenea, ni s-a spus că Martorii trebuie să satisfacă serviciul militar și să participe la alegeri. Frații au explicat încă o dată poziția noastră de neutralitate: deoarece îl imităm pe Stăpânul nostru, Isus Cristos, noi nu trebuie să facem parte din lume. (Ioan 17:14-16) La scurt timp după aceste încercări, frații Piatoha și Babiiciuk au fost arestați, acuzați și condamnați la 25 de ani închisoare.” Mihail Savitskii. „Peste 40 de ani de interdicție comunistă”. Turnul de veghe, 1 martie 1999, paginile 24-29. Paginile 25, 26. Literatură antisovietică, poziția biblică de neutralitate. „La 16 aprilie 1950, în timp ce mă întorceam acasă din orășelul Podgaiți, m-am trezit deodată față în față cu niște soldați, care au găsit la mine câteva publicații biblice pe care le duceam la grupa noastră de studiu. Am fost arestat. În primele zile de arest am fost bătut cu bastonul și nu mi s-a dat voie să mănânc sau să dorm. Totodată, mi s-a ordonat să fac 100 de genuflexiuni cu mâinile deasupra capului, însă nu am reușit să le fac pe toate din cauză că eram prea epuizat. După aceea, am fost aruncat într-un beci rece și umed, unde am stat 24 de ore. Scopul acestui tratament dur era acela de a-mi slăbi rezistența pentru ca ei să obțină cu mai multă ușurință informații de la mine. «De unde ai literatura și la cine o duceai», m-au întrebat ei. N-am vrut să dezvălui nimic. Apoi mi-au citit un fragment dintr-o lege pe baza căreia urma să fiu condamnat. Acesta spunea că faptul de a deține și de a răspândi publicații antisovietice se pedepsea cu moartea sau cu 25 de ani închisoare. «Pe care dintre aceste două pedepse o preferi?», m-au întrebat ei.


Rusia

71

«Pe niciuna, am răspuns eu, dar eu am încredere în Iehova și, cu ajutorul său, voi accepta tot ce permite el.» Spre surprinderea mea, după șapte zile mi-au dat drumul. ... După câteva luni am fost recrutat pentru încorporare în armata sovietică. Am explicat că refuz din motive de conștiință. (Isaia 2:4)99 Cu toate acestea, în februarie 1951 am primit o condamnare de patru ani și am fost trimis la o închisoare din Ternopol.” Efrem Platon. „De două ori condamnat la 25 de ani de muncă silnică”. Treziți‑vă!, 22 decembrie 2005, paginile 12-15. Paginile 13, 14. Exil, literatură antisovietică, poziția biblică de neutralitate. „Trei soldați ne-au trezit din somn în plină noapte. Ne-au anunțat că vom fi deportați din cauza «comportamentului nostru antisovietic». Ne-au lăsat să ne luăm ceva de-ale gurii și niște haine, iar pe 6 iulie 1949 am fost duși la aproximativ 4 000 km distanță de casă, în Kurgan, un oraș din Siberia, aflat la nord de granița cu Kazahstanul. Călătoria a durat 18 zile. Am fost transportați ca animalele, în vagoane de marfă. Pe drum am primit de mâncare doar de două ori. Ne-am drămuit cu mare grijă proviziile, ca să ne ajungă pe tot parcursul călătoriei. În vagonul nostru eram toți Martori ai lui Iehova. Am reușit să rămânem treji spiritualicește purtând zilnic multe discuții biblice. Cel mai prețios lucru pe care îl aveam era un exemplar al Sfintelor Scripturi. Când în sfârșit am ajuns la Kurgan, am descoperit că, deși eram într-un lagăr de muncă, ne bucuram totuși de o oarecare libertate. Eu munceam într-un atelier de fierărie și puteam să le vorbesc colegilor de muncă despre speranța mea bazată pe Biblie. După doi ani, mai exact pe 27 septembrie 1951, am fost arestat și trimis din nou în fața unei instanțe. Acuzarea a adus 18 oameni care au declarat că profețisem distrugerea Statului. De fapt, le vorbisem despre profeția din Daniel 2:44 pentru a le arăta că toate guvernele omenești aveau să fie înlocuite de Regatul lui Dumnezeu. În plus, autoritățile au făcut percheziții în barăcile noastre și au găsit o revistă Turnul de veghe primită pe ascuns din Moldova. De obicei, găseau exemplare ale revistelor fie copiate cu mâna, fie reproduse pe plan local. Aceasta însă era produsă în afara Uniunii Sovietice. Prin urmare, am fost condamnat a doua oară la 25 de ani de muncă silnică. De data asta am fost trimis la minele de cărbuni de la Vorkuta, unde se afla îngrozitorul lagăr de muncă, la nord de Urali, dincolo de Cercul Arctic.” 99 În Isaia 2:4 citim: „El va face judecată între națiuni și va îndrepta lucrurile cu privire la multe popoare. Din săbiile lor vor făuri brăzdare și din sulițele lor, cosoare. Nicio națiune nu va mai ridica sabia împotriva altei națiuni și nu vor mai învăța războiul”.


72

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Nikolai Gutsuliak. „Așteptând Regatul care ‘nu face parte din lume’”. Turnul de veghe, 1 martie 2007, paginile 8-12 (engleză). Paginile 8-12. Rebeliune în lagăr, poziția biblică de neutralitate. „Patruzeci și una de zile și de nopți am fost prins în iureșul unei rebeliuni în lagăr. Deodată, m-am trezit brusc din cauza unui foc de tun. Tancuri și soldați au dat buzna în lagăr și au atacat prizonierii. Viața-mi atârna de un fir de ață. Cum am ajuns în această situație? Să vă explic. Era în 1954, când aveam 30 de ani. Asemenea multor Martori ai lui Iehova care trăiau sub regimul sovietic, am fost încarcerat pentru poziția mea de neutralitate politică și pentru că le vorbeam oamenilor despre Regatul lui Dumnezeu. Grupul nostru de Martori era alcătuit din 46 de bărbați și 34 de femei. Eram ținuți într‑un lagăr de muncă aflat lângă satul Kengir din centrul Kazahstanului. În lagăr mai erau mii de alți prizonieri. Iosif Stalin, conducătorul Uniunii Sovietice, murise cu un an înainte. Mulți prizonieri sperau că noul regim de la Moscova le-ar lua în considerare doleanțele despre condițiile grele din închisoare. Nemulțumirea prizonierilor a dus în cele din urmă la rebeliune. În timpul confruntărilor care au urmat, noi, Martorii, a trebuit să ne facem bine cunoscută poziția în fața rebelilor agitați și, de asemenea, în fața gardienilor. Ca să ne păstrăm neutralitatea, a trebuit să dovedim credință în Dumnezeu. La 16 mai a început rebeliunea. După două zile, peste 3 200 de deținuți au refuzat să meargă la muncă, solicitând condiții mai bune în lagăr și concesiuni pentru prizonierii politici. Evenimentele s-au derulat cu rapiditate. Mai întâi rebelii i-au scos din lagăr pe gardieni. Apoi au spart gardurile împrejmuitoare. Au dărâmat zidul care separa curtea de bărbați de cea de femei, creând așa-numitele barăci de familiști. În zilele nebune care au urmat, unii prizonieri chiar s-au căsătorit, serviciile religioase fiind îndeplinite de preoți care erau de asemenea închiși. În trei curți ale lagărului unde a pornit rebeliunea, majoritatea celor 14 000 de deținuți au participat la ea. Rebelii au creat un comitet al lagărului care să negocieze cu armata. La scurt timp însă membrii comitetului au început să se certe, iar controlul asupra lagărului a fost preluat de cei mai extremiști dintre ei. Atmosfera generală era de agresivitate tot mai intensă. Liderii rebelilor au creat un departament de securitate, unul militar și unul de propagandă ca să păstreze «ordinea». Foloseau portavoce montate pe stâlpi de jur împrejurul lagărului ca să transmită mesaje pline de ură, păstrând astfel spiritul de rebeliune înfierbântat. Rebelii îi împiedicau pe alți deținuți să fugă, îi pedepseau pe cei care li se opuneau și se declarau gata să omoare pe oricine față de care deveneau bănuitori. Umblau zvonuri că unii prizonieri deja fuseseră executați.


Rusia

73

Întrucât anticipaseră un atac militar, rebelii își pregătiseră minuțios apărarea. Ca să se asigure că cel mai mare număr de prizonieri erau echipați pentru a apăra lagărul, liderii le-au poruncit tuturor să se înarmeze. Astfel, deținuții smulgeau bare de metal de la grilaje și făceau din ele cuțite și alte arme de metal. Au reușit chiar să obțină arme și explozibili. La un moment dat, doi rebeli s-au apropiat de mine. Unul dintre ei avea un cuțit pe care tocmai și-l făcuse. «Ia-l!», mi-a ordonat. «Vei avea nevoie de el ca să te protejezi.» M-am rugat în gând la Iehova ca să mă ajute să-mi păstrez calmul. I-am spus: «Sunt creștin, Martor al lui Iehova. Eu și ceilalți Martori suntem închiși aici deoarece nu luptăm împotriva oamenilor, ci împotriva forțelor spirituale invizibile. Armele noastre împotriva lor sunt credința și speranța în Regatul lui Dumnezeu». (Efeseni 6:12) Spre surprinderea mea, bărbatul respectiv a dat din cap și a înțeles. Totuși, celălalt m-a lovit foarte tare. Apoi au plecat. Rebelii au mers din baracă în baracă încercând să-i convingă pe Martori să se alăture rebeliunii. [Toți] au refuzat. La ședința comitetului rebelilor s-a discutat despre poziția noastră de neutralitate. «Oameni de toate credințele, penticostali, adventiști, baptiști și toți ceilalți, se alătură rebeliunii. Doar Martorii lui Iehova refuză», au remarcat ei. «Ce facem cu ei?» Unul a sugerat să arunce un Martor într-o celulă doar ca să ne înspăimânte. Dar un fost militar, deținut respectat de alții, a spus: «Nu e înțelept să procedați așa. Trebuie să-i băgăm pe toți într-o baracă, chiar la marginea lagărului, la ieșire. Așa, dacă armata vine cu tancurile, Martorii vor fi primii care vor fi atacați. Și nu vom fi noi vinovați de uciderea lor». Ceilalți i-au acceptat propunerea. Nu după mult timp, deținuții mergeau prin lagăr și strigau: «Toți Martorii lui Iehova, afară!». Apoi ne-au dus pe toți cei 80 dintre noi la baraca de la marginea lagărului. Au scos afară paturile supraetajate ca să facă mai mult loc înăuntru și ne‑au ordonat să intrăm. Baraca aceea a devenit închisoarea noastră din mijlocul închisorii. Ca să avem mai multă intimitate, [femeile] din grupul nostru au cusut împreună cearșafuri ca să împartă baraca în două părți, una pentru bărbați, și cealaltă, pentru femei. Cât am stat în această înghesuială, ne-am rugat deseori împreună, cerându-i cu ardoare lui Iehova să ne dea înțelepciune și «puterea care depășește normalul». (2 Corinteni 4:7) Tot timpul ne găseam într-o poziție periculoasă, între rebeli și armata sovietică. Niciunul nu știam ce va face fiecare tabără. Un frate fidel, în vârstă, a spus: «Nu mai încercați să ghiciți ce se va întâmpla. Iehova nu ne va abandona».


74

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Dragele noastre [colaboratoare] creștine, tinere și vârstnice, au dovedit o rezistență remarcabilă. Una dintre ele, de 80 de ani, avea nevoie de mult ajutor. Altele erau bolnave și aveau nevoie de îngrijire medicală. Tot acest timp, porțile barăcii rămăseseră deschise ca rebelii să ne poată supraveghea încontinuu. Noaptea, deținuți înarmați au intrat în baracă. I-am auzit spunând: «Regatul lui Dumnezeu doarme». Ziua, când ne lăsau să mergem să mâncăm, rămâneam în permanență împreună și ne rugam ca Iehova să ne ocrotească de oamenii violenți. ... Săptămânile treceau, iar tensiunile din lagăr creșteau. Negocierile dintre rebeli și autorități erau tot mai intense. Liderii rebelilor cereau ca guvernul de la Moscova să trimită un reprezentant care să se întâlnească cu ei. Autoritățile cereau ca rebelii să se predea, să-și predea armele și să se întoarcă la muncă. Nicio parte nu ceda. Lagărul deja fusese încercuit de forțele militare care erau gata să dea buzna la prima comandă. Și rebelii erau gata de luptă, ridicând deja baricade și având o grămadă de arme. Toți așteptau în fiecare moment să aibă loc confruntarea dintre deținuții rebeli și armată. Pe 26 iunie m-a trezit un foc de tun extrem de violent. Tancurile au trecut peste garduri și au intrat în lagăr. Au fost urmate de valuri de trupe de asalt care trăgeau cu mitraliera. Deținuții, bărbați și femei, au țâșnit în fața tancurilor strigând: «Ura!». Aruncau cu pietre, cu bombe artizanale și cu orice altceva pe care puseseră mâna. A urmat o bătălie aprigă, iar noi, Martorii, eram la mijloc. Cum avea să ne răspundă Iehova la rugăciuni? Dintr-o dată, soldații au năvălit în baraca noastră. Au strigat: «Hai, sfinților, ieșiți! Repede, mergeți dincolo de gard!». Ofițerul aflat la comandă a dat ordinul să nu se tragă în noi, ci să fim protejați. În iureșul bătăliei, noi stăteam pe iarba verde din afara lagărului. Patru ore s-au auzit încontinuu explozii, împușcături, țipete și gemete în lagăr. Apoi, s-a lăsat liniștea. În lumina dimineții, i-am văzut pe soldați cărându-i în afara lagărului pe morți. Am aflat că sute dintre deținuți fuseseră răniți sau uciși. Mai târziu, în acea zi, un ofițer pe care îl știam a venit la noi. Cu mândrie, m-a întrebat: «Deci, Nikolai, cine v-a salvat? Noi sau Iehova?». I-am mulțumit sincer că ne-a salvat viața și am adăugat: «Credem că Dumnezeul Atotputernic, Iehova, v-a îndemnat să ne salvați, la fel cum a procedat când i-a salvat pe slujitorii săi din trecut». (Ezra 1:1, 2) Același ofițer ne-a explicat cum au știut soldații cine eram și unde ne aflam. A spus că în timpul negocierilor cu rebelii, militarii i-au acuzat să au ucis deținuții care nu-i sprijineau. În apărarea lor, rebelii au spus că Martorii lui Iehova nu au participat la rebeliune, dar că nu au fost uciși. Dar, ca pedeapsă, toți Martorii au fost închiși într-o baracă. Militarii nu au uitat ideea aceasta.


Rusia

75

Bine-cunoscutul autor rus, Aleksandr Soljenițîn, în cartea sa Arhipelagul Gulag, vorbește despre experiența acestei rebeliuni. El scrie că rebeliunea a început deoarece: «Noi vrem, firește, ... libertate! Dar cine ne-o va da?». Și noi, Martorii lui Iehova, închiși de atâta timp în lagăr, tânjeam după libertate. Dar nu doar libertatea din închisoare, ci libertatea pe care doar Regatul lui Dumnezeu o poate aduce. Știam că în lagăr aveam nevoie de puterea de la Dumnezeu ca să rămânem fermi de partea Regatului său. Iar Iehova ne-a oferit tot ce aveam nevoie. Ne-a făcut victorioși fără să folosim cuțite sau grenade. (2 Corinteni 10:3) (Aleksandr Soljenițîn, Arhipelagul Gulag, Editura Univers, 2008, Volumul III, Partea a V-a, Capitolul 12, pag. 256) Isus Cristos i-a spus lui Pilat: «Regatul meu nu face parte din această lume. Dacă Regatul meu ar fi făcut parte din această lume, slujitorii mei ar fi luptat». (Ioan 18:36) Fiind continuatorii lui Cristos, nu ne implicăm în probleme politice. Am fost bucuroși că, în timpul rebeliunii și după acea rebeliune, loialitatea noastră față de Regatul lui Dumnezeu a fost evidentă pentru alții. Despre conduita noastră de atunci, Soljenițîn a scris: «Martorii lui Iehova au ținut ferm la normele lor și au refuzat să pună mâna pe armă, să lucreze la consolidări, să stea de pază»”. (Aleksandr Soljenițîn, Arhipelagul Gulag, Editura Univers, 2008, Volumul III, Partea a V-a, Capitolul 12, pag. 280) Nikolai Dubovinsky. „N-a regretat decizia pe care a luat-o în tinerețe”. Turnul de veghe, 15 octombrie 2015, paginile 14-17. Paginile 14, 15. Poziția biblică de neutralitate. „Am înțeles că aveam să sufăr din cauza convingerilor mele. Era război, iar eu nu voiam să omor pe nimeni. Ca să mă pregătesc pentru încercările care urmau să vină, am început să învăț pe de rost unele versete din Biblie, cum ar fi Matei 10:28 și 26:52. Am luat hotărârea fermă de a-i rămâne întotdeauna fidel lui Iehova, chiar dacă asta ar fi însemnat să mor! În 1944, când am împlinit 18 ani, am primit ordinul de încorporare. Era prima dată când mă aflam în mijlocul fraților de credință, adică alți frați tineri care veniseră la centrul de recrutare. Le-am spus hotărât ofițerilor că nu vom participa la război. Înfuriați, ei ne-au amenințat că ne vor lăsa să murim de foame, ne vor obliga să săpăm tranșee sau chiar ne vor împușca. Fără teamă, le-am răspuns: «Suntem în mâinile dumneavoastră. Dar, indiferent ce ne veți face, nu vom încălca porunca lui Dumnezeu: „Să nu ucizi”». (Exodul 20:13) În cele din urmă, eu și alți doi frați am fost trimiși în Belarus ca să lucrăm la câmp. ... Războiul s-a terminat în 1945, însă noi ne aflam încă sub condamnarea la zece ani de închisoare pentru refuzul de a lupta.”


76

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Viaceslav Boronos despre torturile la care a fost supus în clădirea Comitetului de Investigații din orașul Surgut. 15 februarie 2019. https://www.currenttime.tv/a/ surgut-jehovas-witnesses-torture/29798014.html. Neutralitate. „Când au legat din nou punga, nu mai puteam respira. Nu mai aveam nicio forță. Mi-au acoperit gura cu mâna și mi-au tras peste fese cu ceva ce părea a fi un pistol cu electroșocuri. ... Mi-au pus o întrebare absurdă: «Îl iubești pe Trump, american împuțit?» Eram șocat!”. Alexei Plehov despre torturile la care a fost supus în clădirea Comitetului de Investigații din orașul Surgut. 15 februarie 2019. https://www.novayagazeta.ru/ articles/2019/03/02/79746-svideteli-i-palachi Neutralitate. „Voiau informații despre transferuri bancare, cine din [Statele Unite] ne sponsoriza etc. Alt bărbat a încercat să deseneze o diagramă ca să-mi arate cum veneau banii în țară. Interogatoriul a fost oral. Nu le plăceau răspunsurile pe care le dădeam, așa că m-au trimis în alt birou. ... M-au băgat într-o cameră întunecată, mi‑au răsucit mâinile la spate, mi le-au legat cu bandă adezivă și mi-au îndesat cât de bine au putut o glugă pe cap. M-au pus la pământ și mi-au legat picioarele. Cineva mi-a turnat apă peste fese și picioare. M-au electrocutat cu un pistol cu electroșocuri. Era incredibil de dureros. Imediat după aceea m-au lovit cu pumnii în gambe. Cineva mă împungea cu călcâiul în spate. Nu știu cât a ținut acest calvar.”

5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? A. Cercetări ale unui erudit pe probleme religioase S. I. Ivanenko. Martorii lui Iehova – O organizație religioasă de tradiție pentru Rusia. Moscova: Art Business Centre, 2002, pagina 87. „În esență, potrivit viziunilor teologice ale Martorilor lui Iehova, istoria umană dovedește că oamenii nu sunt capabili să creeze singuri o societate prosperă. Doar stabilirea unui «paradis pământesc», guvernul teocratic al lui Iehova Dumnezeu și Isus Cristos, poate aduce pace și securitate întregii omeniri.”


Rusia

77

S. I. Ivanenko. Oamenii care au întotdeauna Biblia. Moscova: Respublika, 1999, paginile 248, 249. „În ce-i privește pe Martorii lui Iehova, oricât de paradoxal ar fi, un erudit pe probleme religioase poate găsi în organizația lor caracteristicile unei organizații care respinge lumea, dar care în același timp o sprijină. Într-un sens mai larg, Martorii lui Iehova respectă Biblia și sunt o organizație care respinge lumea. Ar trebui să ne aducem aminte vorba biblică: «Nu iubiți lumea, nici lucrurile din lume! Dacă cineva iubește lumea, iubirea pentru Tatăl nu este în el, fiindcă tot ce este în lume – dorința cărnii, dorința ochilor și etalarea ostentativă a mijloacelor de existență – nu provine de la Tatăl, ci provine din lume. Mai mult, lumea trece și dorința ei la fel, dar cine face voința lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna». (1 Ioan 2:15-17) Un lucru foarte important despre Martorii lui Iehova este că, pe lângă criticarea sistemului de lucruri prezent, ei se străduiesc să dovedească prin propriul exemplu cum ar trebui să funcționeze ordinea teocratică, cum ar trebui să trăiască și să lucreze oamenii care deja se supun lui Isus Cristos ca Rege Ceresc. Din acest motiv, Martorii lui Iehova au încercat să se asigure că organizația lor folosește cea mai bună tehnologie, cele mai bune echipamente și metode de lucru. Nu contează atât de mult că Martorii lui Iehova resping prezentul sistem, ce este important este că ei se străduiesc să demonstreze că un sistem construit pe principiile biblice, în armonie cu voința lui Iehova, este mult mai de dorit. Așadar, chiar dacă resping actualul sistem de lucruri, Martorii lui Iehova se recomandă drept religie care sprijină lumea, în sensul că ei se străduiesc să-i ajute pe membrii organizației lor să-și dezvolte și să-și atingă întregul potențial uman cât mai bine posibil, urmând principiile Bibliei. Când vă familiarizați cu literatura Martorilor lui Iehova și cu activitatea lor de zi cu zi, ajungeți la concluzia că Martorii lui Iehova nu practică violența și nici nu încearcă să facă presiuni asupra oamenilor să le urmeze învățăturile. Oameni de toate felurile care aparțin organizației Martorilor lui Iehova din Rusia și America mi-au spus că obiectivul lor principal a fost să-i avertizeze pe toți că Regatul lui Iehova va veni și că foarte curând acest sistem de lucruri se va sfârși. Cei a căror atitudine spirituală le permite să accepte această învățătură, în cele mai multe situații, se alătură organizației Martorilor lui Iehova. Restului oamenilor nu trebuie să-i fie teamă că Martorii lui Iehova vor complota prin planuri diabolice împotriva lor. Scopul lor nu este de a-i convinge sau constrânge pe alții să urmeze ceea ce spune Biblia.”


78

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

B. Mărturii ale Martorilor lui Iehova. Vasilii Kalin. „Exilați în Siberia!”. Treziți-vă!, 22 aprilie 1999, pagina 20. Era în iulie 1942, iar cel de-al Doilea Război Mondial se afla în plină desfășurare. Linia de front a nemților ajunsese la Vilșanița (Ucraina), satul în care locuia tatăl meu. El a trecut pe la o familie de bătrâni din sat. Obuzele explodau peste tot în jur, însă bărbatul ședea lângă sobă, pe care fierbea niște porumb, și citea din Biblie. Eu m-am născut după cinci ani de la această întâmplare, nu departe de frumosul oraș ucrainean din vest, Ivano-Frankovsk, care pe atunci aparținea Uniunii Sovietice. Tatăl meu mi-a povestit mai târziu despre această întâmplare de neuitat, când s-a întâlnit cu acel bărbat, care era Martor al lui Iehova, precum și despre ororile din timpul războiului. Oamenii erau sleiți de puteri și se simțeau dezorientați din cauza situației în care se aflau, iar mulți se întrebau: De ce există atâta nedreptate? De ce mor mii de oameni nevinovați? De ce permite Dumnezeu acest lucru? De ce? De ce? De ce? Tata a început cu acest bătrân o discuție lungă, fără ocolișuri, despre aceste întrebări. Bărbatul a deschis Biblia și a citit mai multe versete unul după altul, răspunzând la întrebările care îl frământaseră mult timp pe tata. Bărbatul i-a explicat că Dumnezeu și-a propus să pună capăt tuturor războaielor la momentul hotărât de El și că pământul va deveni un paradis încântător. (Psalmul 46:9; Isaia 2:4; Revelația 21:3, 4) Tata a alergat acasă și a exclamat: «Nu-mi vine să cred! După o discuție cu Martorii lui Iehova, ochii mi s-au deschis! Am găsit adevărul [din Biblie]!»” Dennis Christensen. Transcrierea Curții, 30 ianuarie 2019.100 (Vezi Imaginea 2.1d, pag. 91.) „Poate că unii oameni nu-i înțeleg pe Martorii lui Iehova, nici nu înțeleg ceea ce ei le împărtășesc altora din Biblie. Poate că unii simt că aceste lucruri sunt diferite de ceea ce erau obișnuiți să audă în legătură cu Dumnezeu. Dar a le împărtăși oamenilor ce este scris în Cuvântul lui Dumnezeu, a-i ajuta să înțeleagă ce se spune în această carte nu este extremism. Dimpotrivă, sunt expresii ale iubirii și preocupării față de aproapele nostru. Martorii lui Iehova prețuiesc foarte mult Biblia și cred că aceasta este o scrisoare din partea unui tată iubitor pentru copiii săi: de la Dumnezeu către toți oamenii. Din Biblie poți învăța despre Dumnezeu și despre scopurile sale. Biblia spune că numele lui Dumnezeu este Iehova. Acest nume apare de peste 7 000 de ori în textul original 100 https://jw-russia.org/docs/591.html (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


Rusia

79

și este dovada că Dumnezeu vrea că noi să-i folosim numele. Numele său, Iehova, înseamnă «Eu voi deveni ce voi alege să devin». Înseamnă că nimic nu‑l va împiedica să-și realizeze scopul sau să-i ajute pe cei care îl iubesc din toată inima lor. Isus, de asemenea, a spus în rugăciunea Tatăl nostru: «Să fie sfințit numele tău». Biblia spune că trebuie să ne închinăm doar lui Dumnezeu deoarece el este Creatorul tuturor lucrurilor și doar el este Dumnezeul Atotputernic. Isus Cristos nu este Dumnezeu, ci Fiul lui Dumnezeu. A fost trimis de Dumnezeu pe pământ să predice adevărul [din Biblie], să ne învețe despre Tatăl său Ceresc și să-și dea viața ca jertfă de răscumpărare pentru toți oamenii. E foarte important să credem în Isus deoarece el este Salvatorul nostru și ne arată calea spre viață veșnică. Dar el nu este Dumnezeu; este Fiul lui Dumnezeu. Este un exemplu perfect pentru noi, oamenii, și ne-a arătat cum să-i tratăm pe alții și cum putem avea succes în viață. În rugăciunea Tatăl nostru, Isus ne-a învățat să ne rugăm: «Să vină Regatul tău». Regatul lui Dumnezeu este un guvern ceresc alcătuit din Isus, în calitate de Rege, însoțit fiind de 144 000 de coregenți. Aceasta spune Biblia. Regatul lui Dumnezeu este mijlocul prin care Dumnezeu va curăța pământul și îl va transforma în paradis, așa cum a fost la început și care va ajuta omenirea să redobândească perfecțiunea. Sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu, boala și moartea nu vor mai fi, iar toți oamenii se vor supune legilor lui Dumnezeu și vor trăi în pace unii cu alții. Pentru mulți oameni, acesta pare a fi doar o iluzie, dar vreau să accentuez că așa scrie în Biblie. Martorii lui Iehova nu au inventat aceste lucruri. Biblia vorbește și despre alte lucruri despre care unii poate că nu au auzit. De exemplu, există un singur Dumnezeu, iar el nu face parte dintr-o Treime. Cuvântul «Treime» nu apare în Biblie și nici învățăturile despre aceasta. Biblia învață că spiritul sfânt este forța lui Dumnezeu, nu o persoană. Mai învață că Isus este singurul mijlocitor între Dumnezeu și omenire și de aceea este important să nu folosim icoane ori statui în închinarea pe care i-o aducem deoarece lui îi displac. Biblia mai spune că noi, oamenii, nu avem un suflet nemuritor care supraviețuiește morții. La moarte, omul nu mai există. Aceasta înseamnă că morții nu suferă, iar moartea este asemenea unui somn, o stare de nonexistență. Toți cei morți se află în memoria lui Dumnezeu, iar Dumnezeu îi va readuce la viață în Paradis. Aceasta este o idee minunată.


80

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Biblia nu învață că oamenii buni merg la cer și că cei răi merg într-un iad arzător. Nu există o astfel de învățătură în Biblie. Cuvântul «iad» înseamnă pur și simplu «mormânt». Dumnezeu nu vrea să tortureze pe nimeni, nici măcar pe oamenii răi. Biblia spune că el este un Dumnezeu iubitor care nu ne pune la încercare cu lucruri rele. E adevărat că Biblia spune că oamenii răi vor fi distruși și că cei drepți vor moșteni pământul și vor trăi pentru totdeauna pe el. Dar oamenii răi vor fi distruși de Dumnezeu, nu de Martorii lui Iehova sau de alți oameni. Doar Dumnezeu va decide cine este rău și cine este drept; nu Martorii lui Iehova sau alți oameni vor decide aceasta. Dumnezeu vrea ca oamenii să dobândească o cunoștință exactă despre el, despre scopurile sale și despre forma de închinare aprobată de el. Această cunoștință poate fi obținută citind și studiind Biblia, iar Martorii lui Iehova sunt bucuroși să-i ajute pe alții să capete mai multă cunoștință despre Dumnezeu și Cuvântul său, Biblia.” Dennis Christensen. Transcrierea Curții, 16 mai 2019.101 „Scopul lui Dumnezeu este ca Isus, «fiul lui David» [descendentul său], să slujească în calitate de Mare Preot și de Conducător al Regatului lui Dumnezeu. Isus a explicat că scopul principal pentru care a venit pe pământ, al vieții sale pământești și al serviciului său a fost să proclame adevărul despre acest Regat. Îl consideră azi oamenii pe Isus un extremist doar pentru că a predicat despre adevăr? Martorii lui Iehova îi urmează exemplul și predică despre adevăr, care este scris în Biblie, respectiv că Regatul lui Dumnezeu este singura soluție la toate problemele oamenilor. Ei le împărtășesc altora ceea ce scrie în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. Isus a spus într-o rugăciune adresată lui Dumnezeu: «Sfințește-i prin intermediul adevărului; cuvântul tău este adevărul». Iată de ce e important ca toți oamenii să învețe adevărul din Biblie. Este benefic și nu are nimic de-a face cu extremismul. ... Ideile biblice practice pe care le analizăm nu fac rău societății. Dimpotrivă, sunt de un mare ajutor și le aduc alinare multor oameni. Pentru cei care suferă pentru că au pierdut pe cineva drag în moarte, Biblia conține următoarea promisiune mângâietoare: «Ultimul dușman care va fi redus la nimic este moartea». (1 Corinteni 15:26) Moartea este dușmanul tuturor, dar ea nu-l înspăimântă în niciun fel pe Dumnezeu. El promite în Isaia 25:8: «El va înghiți moartea pentru totdeauna. Domnul Suveran Iehova va șterge lacrimile de pe toate fețele». Gândiți-vă ce timp va fi! Nu vor mai fi înmormântări sau cimitire. Lacrimi de bucurie vor înlocui lacrimile de tristețe când 101 https://jw-russia.org/docs/849.html (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


Rusia

81

Dumnezeu își va împlini scopul uimitor de a-i învia pe morți. În cele din urmă, nenumăratele răni cauzate de moarte vor fi vindecate. ... O altă idee biblică pe care o analizăm la întrunirile noastre este despre viitorul paradis pământesc, în care va exista suficientă hrană pentru toți și pace între toți oamenii, iar nimeni nu va mai fi bolnav, după cum spune profeția din Isaia 33:24: «Niciun locuitor nu va spune: „Sunt bolnav”. Poporul care locuiește în țară va fi iertat de nelegiuirea lui». Oare facem rău societății vorbind despre aceste promisiuni? Dimpotrivă, ea le oferă speranță oamenilor și le aduce bucurie. Isus însuși a spus: «Fericiți sunt cei care aud cuvântul lui Dumnezeu și îl respectă!». Oricine alege dacă să creadă sau nu aceasta. Dumnezeu nu obligă pe nimeni să-i slujească. În Ieremia 29:11, citim chiar cuvintele lui: «„Căci știu bine gândurile pe care le am față de voi”, zice Iehova, „gânduri de pace, nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o speranță.”» Dumnezeu ne oferă tuturor cea mai bună cale de viață: Să cultivăm relații apropiate cu el. Martorii lui Iehova îi invită pe oameni să aleagă cea mai bună cale, calea către o prietenie strânsă cu Dumnezeu care conduce la viață veșnică. Nimic din ce am spus nu are de-a face cu extremismul.” 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Mărturii ale Martorilor lui Iehova Pavel Sivulsky. „Perseverența în încercări este bogat binecuvântată”. Turnul de veghe, august 2017, paginile 13-16. „«Ești un tată fără inimă», s-a răstit ofițerul KGB la mine. «Ți-ai abandonat soția însărcinată și fetița. Cine le va asigura pâinea și cine va avea grijă de ele? Renunță la ceea ce faci și poți să pleci acasă!» Atunci am răspuns: «Nu mi-am abandonat familia. Dumneavoastră m-ați arestat! Și pentru ce?». Ofițerul a replicat: «Nu există infracțiune mai mare decât aceea de a fi Martor». Acest schimb de replici a avut loc în 1959, într-o închisoare din orașul Irkutsk (Rusia). Dar să vă explic de ce eu și soția mea, Maria, am fost dispuși să ‘suferim pentru dreptate’ și cum am fost binecuvântați pentru că am rămas fideli. (1 Petru 3:13, 14) ... Soția mea, Maria, a aflat adevărul în Ucraina, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Când Maria avea 18 ani, un ofițer KGB a început s-o hărțuiască făcând


82

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

presiuni asupra ei ca să aibă relații intime cu el. Dar Maria i-a respins cu fermitate avansurile. Într-o zi, când s-a întors acasă, Maria l-a găsit întins pe patul ei. Ea a fugit, iar ofițerul a amenințat-o furios că o va trimite la închisoare deoarece era Martoră. Și, într-adevăr, în 1952, Maria a fost condamnată la 10 ani de închisoare. Ea s-a simțit ca Iosif, întrucât fusese închisă fiindcă își păstrase integritatea. (Geneza 39:12, 20) Șoferul care a dus-o pe Maria de la sala de judecată la închisoare i-a spus: «Nu te teme! Mulți oameni merg la închisoare, dar se întorc cu demnitatea neștirbită». Acele cuvinte au întărit-o. ... În 1959 am fost arestat deoarece tipăream literatură biblică. Am fost ținut o jumătate de an la izolare. ... În timpul unui interogatoriu, anchetatorul a urlat: «În curând vă vom strivi ca pe niște gândaci!». Dar eu am zis: «Isus a spus că vestea bună despre Regat VA FI PREDICATĂ tuturor națiunilor, așa că nimeni nu poate opri lucrarea». Anchetatorul și-a schimbat tactica și a încercat să mă convingă să renunț la credință, așa cum am menționat la început. Pentru că n-am cedat nici amenințărilor, nici ispitelor, am fost condamnat la șapte ani de muncă silnică într-un lagăr de lângă orașul Saransk. ... Un ofițer KGB îi spusese Mariei în 1952: «Ori renunți la credință, ori o să zaci în închisoare 10 ani. Când o să ieși, o să fii bătrână și singură». Dar lucrurile n-au stat deloc așa. Am simțit iubirea lui Iehova, Dumnezeul nostru loial, a copiilor noștri și a multor persoane pe care am avut privilegiul să le ajutăm [să învețe despre Biblie]. ... De-a lungul anilor în care i-am slujit lui Iehova am învățat că nu este ușor să-ți păstrezi integritatea, dar pacea interioară cu care te răsplătește El este o comoară inestimabilă. Binecuvântările pe care eu și Maria le-am primit pentru că am rămas fermi ne-au depășit toate așteptările. ... Într-adevăr, am fost bogat binecuvântat de Iehova! (Ps. 13:5, 6)” Vladislav Apaniuk. Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, pagina 120. „Când eram în clasa a treia, toți colegii mei au fost invitați să intre în Organizația de Pionieri. ... Fiecare trebuia să scrie un jurământ, potrivit căruia era gata să intre în rândul pionierilor sovietici, viitorii făuritori ai comunismului. Eu am refuzat. De aceea, învățătoarea m-a pedepsit, închizându-mă în clasă. «Nu vei ieși de aici până nu vei scrie jurământul», mi-a spus ea. După mai multe ore, câțiva colegi de clasă au bătut în geam și m-au chemat afară la joacă. Am rămas în clasă, ferm hotărât să nu scriu nimic. Spre seară a venit o altă învățătoare și, când m-a văzut singur în clasă, m-a lăsat până la urmă să plec. A fost prima mea victorie! Eram mândru că, prin ceea ce făcusem, îi bucurasem


Rusia

83

inima lui Iehova. (Prov. 27:11) Când m-am întors acasă, le-am povestit părinților cele întâmplate. S-au bucurat, iar tata mi-a spus: «Bravo, băiete!»”. Ivan Klimko. Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, pagina 190. „Era iarna anului 1948. Deși [în lagăr] nu aveam literatură biblică, scriam pe bucățele de hârtie tot ce ne aminteam din revistele vechi [Turnul de veghe și Treziți-vă!] și ascundeam hârtiuțele, ca să nu le găsească gardienii. Totuși, ei știau că aveam asemenea hârtiuțe. Ne așteptau percheziții lungi și grele. În zilele reci de iarnă eram scoși afară în grup și așezați în rânduri de câte cinci. Gardienii ne numărau de repetate ori. Așteptau parcă să le dăm hârtiuțele, ca să nu ne mai țină în gerul acela cumplit. În acest timp, noi stăteam lipiți unii de alții și discutam un subiect biblic. Ne păstram mereu mintea ocupată cu lucruri spirituale. Iehova ne-a ajutat să-i rămânem integri. După un timp, frații chiar au reușit să aducă în lagăr o Biblie. Am împărțit-o între noi, pentru ca, în cazul unei percheziții, să nu fie confiscată toată Biblia. Unii gardieni își dădeau seama că locul Martorilor lui Iehova nu era în lagăre. Acești oameni amabili ne-au ajutat cu ce-au putut. Unii se făceau că nu văd când unul dintre noi primea un pachet. De regulă, în fiecare pachet era ascunsă o pagină sau două dintr-un Turn de veghe. Deși nu cântăreau decât câteva grame, aceste pagini erau mai valoroase decât kilograme de hrană! Martorii din toate lagărele duceau lipsă de hrană fizică, dar hrana spirituală era din belșug. (Isaia 65:13, 14)” S. I. Mokritțkii. Calea unui creștin. Moscova. Osobaia Kniga, 2012, 196 de pagini. „Uneori, ca în filme, diverse cadre din viața mea mi se desfășoară înaintea ochilor precum știrile. În 1942, aveam 14 ani și am început să studiez Biblia. Eram convins că [învățam] adevărul. Apoi, în 1945, fermitatea credinței mele a fost pusă la încercare. Punctul culminat a fost în lagărele din Mordovia, când soția mea, care era bolnavă, a primit o sentință de doi ani. Au încercat să ne ia copiii și să îi ducă la orfelinat. N-am putut face nimic ca să-i împiedic. De multe ori mi s-a spus: «Renunță la credință, completează o declarație de renunțare, iar în ea fă apel la [colaboratorii tăi] care sunt și ei închiși să-ți urmeze exemplul. La urma urmei, tu ești liderul lor. Poate că unii te vor urma». Totuși, am ales să acționez diferit: În locul unei declarații de renunțare la credință, am făcut o rugăciune la Iehova. Mi-am aruncat povara asupra lui. În ce mă privește, am rămas ferm în credință. M-a susținut Iehova? Toată viața noastră o dovedește din plin. ...


84

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În 1942, am început «cursa vieții» [devenind Martor al lui Iehova]. O mare parte a cursei [o viață în integritate față de Iehova] am alergat-o cu succes, dar finișul este încă înainte. Când îl voi trece, vreau să-mi răsune ca un ecou în minte aceste cuvinte ale apostolului Pavel: «Am luptat lupta cea bună, am alergat cursa până la capăt, am respectat credința». (2 Timotei 4:7) Iehova binecuvântează această cale. Într-adevăr, «binecuvântarea lui Iehova îmbogățește și el nu-i adaugă nicio durere». (Proverbele 10:22)” Marian Porohovnik. De dragul numelui tău. Moscova. Osobaia Kniga, 2017, pagina 111. „Ne punem speranța în Dumnezeu, ne rugăm lui cu credință, întrucât el a promis în Isaia 54:17: «„Nicio armă pregătită împotriva ta nu va reuși și orice limbă care se va ridica împotriva ta la judecată o vei condamna. Aceasta este moștenirea slujitorilor lui Iehova, iar dreptatea lor vine de la mine”, zice Iehova». Conștiința ne este curată, nu le vrem răul oamenilor; noi doar răspândim vestea bună, asemenea lui Isus, și suntem bucuroși că Iehova continuă să-și sprijine slujitorii și în Rusia, la fel ca în restul lumii.” Paul Rurak. O. F. Golko. Calea siberiană. Moscova, Bibleist, 2007, pagina 137. „Când investigația a fost încheiată, mi-au arătat «acuzația». Am fost șocat să văd că tot ceea ce am spus în timpul interogatoriului a fost practic denaturat masiv și cu abilitate. ... Faptele care mă priveau au fost interpretate greșit, iar acuzațiile au fost meșteșugite astfel încât era imposibil să nu devii indignat când citeai acuzația. Mi-am amintit cuvintele lui Isus din Evanghelia după Matei (24:9): «... veți fi urâți de toate națiunile din cauza numelui meu».” Silver Siliksar. Fericiți sunt cei persecutați pentru dreptate. Pîlva 2017, pagina 32. „Învățăturile lui Isus nu adorm conștiința unei persoane care nu ține cont de legile bazate pe iubire. Acestea o ajută să le prețuiască și să le respecte. Datorită acestui ajutor, adevărata credință creștină nu doar ne atrage la Dumnezeu, dar și este practică în viața de zi cu zi. În toată istoria, începând cu Abel, ucis de propriul frate care îl ura din motive religioase, Martorii lui Iehova s-au străduit în toate situațiile să urmeze acest model: aderă la [standardele lui Dumnezeu], chiar și când viața le este amenințată. Iar acei «Cáini» religioși roși de invidie nu contenesc să apară ... chiar și între noi.” Ananii Grogul. „Victorioși în fața morții”. Treziți-vă!, 8 mai 1993, pagina 7. „[Aducându-și aminte de evenimentele din cea de-a șasea zi a calvarului îndurat într-o închisoare a KGB-ului] Presiunile au devenit aproape insuportabile. M-am dus în baie, am căzut în genunchi și am izbucnit în lacrimi, implorându-l pe Iehova. Nu, nu


Rusia

85

pentru eliberare, ci pentru forța de a îndura și de a nu-mi trăda [colaboratorii]. Apoi, șeful poliției a venit să mă vadă și, luând loc în fața mea, m-a întrebat dacă eram într-adevăr convins de ceea ce apăram. I-am [ținută o mică predică] și am declarat că sunt gata să mor pentru [convingerile mele]. Răspunsul lui a fost: «Ești un om fericit. Dacă aș fi convins că acesta este adevărul [din Biblie], eu aș fi dispus să stau în închisoare nu numai trei sau cinci ani, ci 60 de ani într-un picior». A păstrat un moment de tăcere, după care a continuat: «Este vorba de viață veșnică. Îți poți imagina ce înseamnă cu adevărat viața veșnică?» După o scurtă pauză, a spus: «Du-te acasă!» Acele cuvinte mi-au dat o forță nebănuită. Nu-mi mai era foame. Doream doar să plec. Eram convins că Iehova era cel care m-a întărit.” Dennis Christensen. Transcrierea Curții, 30 ianuarie 2019.102 „Mai devreme sau mai târziu adevărul iese întotdeauna la lumină. Și cu siguranță va fi așa și în acest caz. Acuzarea cere să fiu condamnat la șase ani și jumătate de închisoare, dar pentru ce? Pentru nimic: șase ani și jumătate pentru că sunt cinstit și respect legile țării, șase ani și jumătate pentru că cred în Dumnezeu și îmi iubesc aproapele ca pe mine însumi, pentru că sunt un vecin bun și am participat la construirea unui loc de joacă pentru copii; șase ani și jumătate pentru că sunt un Martor al lui Iehova care iubește poporul rus, pentru că-mi plătesc taxele și am o firmă înregistrată legal, pentru că n-am comis vreodată vreo infracțiune; șase ani și jumătate pentru că particip cu regularitate la curățenia în oraș, pentru că iubesc Rusia și cultura ei, pentru că respect și îmi exercit drepturile conform Articolului 28 din Constituția Federației Ruse; șase ani și jumătate pentru nimic. Este clar o nedreptate. Și, de fapt, este absolut absurd și nerezonabil. ... Aștept cu nerăbdare ziua în care următoarele cuvinte se vor împlini: «„Iată! Cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei și ei vor fi poporul său. Dumnezeu însuși va fi cu ei. El va șterge orice lacrimă din ochii lor și moartea nu va mai fi. Nici jale, nici strigăt, nici durere nu vor mai fi. Lucrurile de odinioară au trecut”. Cel care stătea pe tron a zis: „Iată! Eu fac toate lucrurile noi!”». Aceste cuvinte din Revelația 21, versetele 3-5, descriu timpul când Dumnezeu va face dreptate și va aduce adevărata libertate pentru toți oamenii. Libertatea și dreptatea sunt strâns legate una de cealaltă. Dumnezeu categoric se va asigura de împlinirea lor.”

102 https://jw-russia.org/docs/592.html (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


86

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Dennis Christensen. Din transcrierea argumentelor orale din timpul apelului la Curtea Regională din Oriol din data de 16 mai 2019.103 „Isus Cristos și-a avertizat continuatorii: «Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi». (Ioan 15:20) În final, el a fost condamnat și ucis pe baza unei false acuzații de «extremism», o nedreptate crasă. Noi nu trăim în secolul I și nici măcar în Evul Mediu. Trăim în secolul al XXI-lea, într-un timp cât drepturile omului și libertatea de religie sunt drepturi de care oamenii trebuie să se bucure în mod egal. Chiar este posibil să-i interzici unei persoane să creadă în Dumnezeu, iar apoi să o arunci în pușcărie? Cred că e un lucru greșit. Aceasta se întâmplă în țări totalitare, nu în state de drept, democratice, ceea ce sper că Rusia este sau măcar se străduiește să fie.” Dennis Christensen. Transcrierea Curții, 23 mai 2019.104 „Am deja doi ani de detenție, iar această cauză se află deja de 15 luni pe rolul Curții. Ca să rezist, să nu renunț și să nu mă descurajez, este esențial să am tărie interioară. În Biblie, în Filipeni capitolul 4, versetul [13], se spune: «Pentru toate lucrurile am forță datorită celui care îmi dă putere». În cartea Isaia, capitolul 12, versetul 2, citim: «Iată, Dumnezeu este salvarea mea! Voi avea încredere și nu-mi va fi frică, deoarece Iehova este forța și puterea mea și el a devenit salvarea mea». În tot acest timp, am simțit că Dumnezeul meu, Iehova, mi-a fost alături, dându‑mi puterea de a face față și forța de a nu renunța, de a lupta cu descurajarea, de a fi bucuros și voios, de a continua să zâmbesc. Chiar sunt recunoscător pentru aceasta și mândru că sunt un martor al lui, un Martor al lui Iehova. ... Unii m-au întrebat cum mi-a influențat credința acest dosar penal. Mulțumită lui, credința mea este mai puternică și simt ceea ce spune Biblia în scrisoarea lui Iacov, capitolul 1, versetele 2 la 4: «Frații mei, considerați drept o mare bucurie când treceți prin diferite încercări, știind că credința voastră astfel încercată duce la perseverență. Dar lăsați ca perseverența să-și desăvârșească lucrarea, ca să fiți desăvârșiți și sănătoși în toate privințele și să nu vă lipsească nimic». Nu sunt perfect, dar am învățat să perseverez și să rămân bucuros în încercări. Și, ce este cel mai important, este că m-am apropiat mai mult de Dumnezeul meu, Iehova, și simt o dorință chiar mai puternică de a le vorbi altora despre el și despre scopurile

103 https://jw-russia.org/docs/849.html (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021). 104 https://jw-russia.org/docs/886.html (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


Rusia

87

sale, o dorință mai puternică de a continua să proclam vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, care este singura soluție la problemele omenirii; o dorință mai puternică de a le împărtăși oamenilor vestea bună din Biblie despre pace și viața veșnică aici, în paradis pe pământ, de a-i ajuta să se apropie de Creator și să cultive o credință puternică în el și în promisiunile sale.” Serghei Skrînnikov. Din transcrierea declarației finale a lui Serghei Skrînnikov înaintea Curții Districtuale Jeleznodorojnîi din orașul Oriol, la 28 martie 2019.105 Iată un adevăr biblic ­[din 2 Corinteni 4:8, 9] care se împlinește azi: «Suntem apăsați în toate felurile, dar nu atât de mult, încât să nu ne putem mișca; suntem în încurcătură, dar nu fără nicio ieșire; suntem persecutați, dar nu părăsiți; suntem trântiți la pământ, dar nu nimiciți». Aici se spune că slujitorii lui Dumnezeu sunt presați și persecutați. Dar lucrarea încredințată lor de Domnul Isus nu doar continuă, ci ia avânt și se extinde. Tuturor celor care se consideră continuatori ai lui Cristos, el le-a dat porunca din Matei 28:19, 20: «Duceți-vă deci și faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit. Și iată că eu sunt cu voi în toate zilele până la încheierea sistemului». Spiritul lui Iehova îi conduce încontinuu pe creștini și le dă puterea care depășește normalul, ajutându-i să-și înfăptuiască lucrarea încredințată de Dumnezeu în ciuda presiunilor la care sunt supuși. ... N-am omorât pe nimeni, n-am jefuit pe nimeni, n-am furat de la nimeni. Nu m‑am certat cu nimeni. Iar rapoartele administrației rurale și ale inspectorului districtual o dovedesc din plin. Cu toate acestea, acuzarea cere trei ani într-o colonie [penală]. Ar fi un moment de disperare. Dar, ca Martor al lui Iehova, privesc această situație cu ochii credinței. Dacă Dumnezeu permite să fiu condamnat, asta înseamnă că cei trei ani nu sunt o sentință, ci o însărcinare specială de a-i sluji într-un nou loc. Deci nu disper. Mai degrabă este un mare privilegiu să-i slujești lui Dumnezeu acolo unde nu sunt încă Martori ai lui Iehova. ... Dumnezeu este unul și același fie că ești liber, fie că te afli într-o colonie. De aceea, nu suntem abandonați. El va fi cu mine oriunde, dacă îi voi rămâne fidel. ... În Evrei 13:6 se spune: «Iehova este ajutorul meu; nu mă voi teme. Ce poate să-mi facă omul?» Iehova Dumnezeu însuși mă va ajuta, de cine să-mi fie frică?”

105 https://jw-russia.org/docs/705.html (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


88

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Alexandr Soloviov. Din transcrierea Curții din 27 iunie 2019 în cauza împotriva lui A. V. Soloviov, pus sub acuzare în baza Articolului 282.2(2) al Codului Penal al Federației Ruse.106 „M-am gândit mult cum să-mi încep ultimele cuvinte. Mi-au tot venit în gând cuvintele din Matei 10:17, 18, unde Isus și-a avertizat continuatorii că vor fi persecutați. El a spus: «Păziți-vă de oameni, pentru că ei vă vor preda tribunalelor. ... Veți fi duși înaintea guvernatorilor și a regilor din cauza mea, ca mărturie pentru ei și pentru națiuni». Și este adevărat, unde altundeva poți găsi anchetatori, procurori și judecători ca să le depui mărturie despre Regatul lui Dumnezeu dacă nu la locul lor de muncă? Aceasta împlinește profeția biblică despre ultimele zile ale sistemului de lucruri. În Matei 24:14 se spune: «Această veste bună despre Regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile. Și atunci va veni sfârșitul». În timpul audierilor Curții, cuvintele Bibliei au fost citate de nenumărate ori și au fost prezentate exemple ale slujitorilor din trecut și de azi ai lui Iehova Dumnezeu.”

106 https://jw-russia.org/docs/947.html (referință electronică accesată la 29 decembrie 2021).


Rusia

89

Imaginea 2.1a La 26 februarie 1990, Comitetul Afacerilor Religioase din Moscova a avut o întrevedere cu o delegație a Martorilor lui Iehova din Statele Unite, Germania, Rusia și din alte republici sovietice în vederea înregistrării oficiale a activității lor. În martie 1991, Martorii lui Iehova din Rusia au fost recunoscuți oficial.


90

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 2.1b & 2.1c Începând cu 20 aprilie 2017, când activitatea Martorilor lui Iehova a fost interzisă, autoritățile ruse au confiscat imediat proprietățile din toată țara ale organizației. Aici sunt prezentate sediul Martorilor lui Iehova, din apropiere de Sankt Petersburg, și o sală de congrese mare din centrul orașului. Cele două proprietăți au fost oferite unui institut medical de cercetare. Pe lângă acestea, numeroase proprietăți mai mici folosite de congregații locale ale Martorilor lui Iehova din mai multe regiuni ale Rusie au fost predate Statului.


Rusia

91

Imaginea 2.1d Multe decenii în timpul Uniunii Sovietice și, recent, drept consecință a interzicerii activității lor, Martorii lui Iehova au fost ținta urmăririlor ilegale, perchezițiilor domiciliare, arestărilor, proceselor-parodie lungi și detențiilor. Aici este prezentat Dennis Christensen, cetățean danez, care s-a mutat în Rusia în 1995, pentru a-i ajuta pe colaboratorii de aici. În februarie 2019, el a fost condamnat la șase ani de închisoare pentru așa-zisă „activitate extremistă”.



EUROPA

Albania



Istoria Martorilor lui Iehova din Albania Zana Anatrelli

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. Albania este o țară cu o istorie bogată. A fost traversată de triburi și popoare, a fost atacată de puteri mondiale și supusă, zeci de ani, la o izolare completă. Timp de secole, puterile străine au luptat să obțină controlul asupra ei, generând conflicte religioase. Pe la începutul anilor 1500, această regiune era divizată din punct de vedere religios, o parte a populației fiind de religie musulmană, alta, ortodoxă, iar alta, catolică. Spre sfârșitul anilor 1800, sentimentele naționaliste s-au intensificat, ceea ce a dus la formarea multor organizații patriotice. Majoritatea albanezilor trăiau în mediul rural și erau săraci. Mulți considerau că starea în care se găseau a fost cauzată de anii îndelungați de intervenție străină. În jurul anului 1900, autonomia țării și dobândirea independenței deveniseră probleme arzătoare ce au dus la războaie cu Grecia, Serbia și Turcia. În 1912, Albania și-a proclamat independența1. Începuturi În acest context, prima mențiune referitoare la activitatea Martorilor lui Iehova2 în Albania datează din anii 1920, populația țării fiind de aproximativ 800 000. Thanas Idrizi, care emigrase în Statele Unite, s-a întors în Gjirokastër, Albania, în 1922, fiind primul Student în Biblie albanez care s-a întors în țara natală. Oamenii au început să reacționeze la activitatea sa de predicare a mesajului biblic. Nu după mult timp, l-au urmat și alți albanezi care locuiau în America și care-i împărtășeau convingerile, unul dintre aceștia fiind Spiro Vruho. În anii 1922 și 1923, Sokrat și Thanas Duli (Athan Doulis), care se născuseră în Albania, dar au fost duși în Turcia când erau copii, s-au întors în țara natală. Sokrat Duli l-a învățat pe fratele său adevărul biblic. În acea perioadă, puținele publicații și broșuri ale Studenților în Biblie traduse în albaneză erau distribuite multor persoane. Numărul Studenților în Biblie a crescut, 1 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010, pag. 127. 2 Pe atunci, Martorii lui Iehova erau cunoscuți ca Studenții Internaționali în Biblie. Au adoptat numele de Martorii lui Iehova în 1931.


96

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

astfel că, în 1925, în Albania existau trei congregații organizate, precum și Studenți în Biblie izolați.3 În tot acest timp, Albania a fost sfâșiată de conflicte politice. În 1924, s-a format un guvern condus de Fan Noli, un episcop ortodox, care a preluat pentru scurtă vreme puterea, dar care a fost înlăturat de președintele Ahmed Bey Zogu în 1925. Mai târziu, în 1928, președintele Zogu a proclamat Albania regat, în care el, Regele Zog I, urma să aibă ultimul cuvânt. Și-a încheiat domnia în 1939. În acei ani de frământări politice, Martorii lui Iehova au întâmpinat opoziție fățișă și discriminare. Deși Ministrul Justiției aprobase activitatea lor, Ministrul Afacerilor Interne, Musa Juka, susținut de câțiva clerici, a ordonat recunoașterea oficială a doar trei religii: musulmană, ortodoxă și catolică. De asemenea, a ordonat confiscarea publicațiilor Martorilor lui Iehova și limitarea activității lor. Totuși, în 1934, Ministrul Justiției a emis un ordin prin care literatura Martorilor lui Iehova se putea distribui în mod liber. Toate cărțile și broșurile care fuseseră anterior confiscate de către diferiți prefecți (sau guvernatori regionali) au fost înapoiate.4

3 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010, pag. 128, 129. „Iehova nu ne-a abandonat niciodată”, relatată de Nasho Dori; Turnul de veghe, 1 ianuarie 1996, pag. 24-28. 4 Ibid., pag. 135; Turnul de veghe, 1 ianuarie 1996, pag. 24.


Albania

97

Al Doilea Război Mondial În 1939, fasciștii au preluat controlul asupra Albaniei, iar regele Zog I și familia sa au fugit din țară. Trupele fasciste italiene au invadat Albania, au interzis literatura Martorilor lui Iehova și au scos în afara legii lucrarea de predicare care era efectuată de cei 50 de Martori. Aceștia erau acuzați că se împotriveau lui Mussolini și că erau propagandiști americani doar pentru că literatura lor se tipărea în Statele Unite. Activitatea lor a întâmpinat tot mai multe obstacole, fiind complet interzisă printr-un decret guvernamental dat în iunie 1940. Au fost confiscate aproximativ 15 000 de publicații. În anul 1939, au fost arestați nouă Martori: Jani Komino, Thoma și Vasil Cama, Josef Kaçi, Llukan Barko, Nasho Dori, Leonidha Pope, Gori Naçi și Nikodhim Shyti și au fost condamnați la închisoare pentru perioade variind între zece luni și doi ani și jumătate. Până în 1944 au fost arestați alți șase Martori.5 În scurt timp, evenimentele mondiale aveau să aducă în atenție o altă problemă: neutralitatea politică. În orice țară, Martorii lui Iehova depun eforturi pentru a rămâne complet neutri față de conflictele dintre diferitele facțiuni. Deși nu se opun ceremoniilor patriotice, înrolării în forțele armate, candidării la o funcție politică sau votării, Martorii lui Iehova nu iau parte la niciuna dintre aceste activități; ei i se închină doar lui Iehova, Dumnezeul Bibliei, și susțin Regatul său, păstrându-se neutri față de orice entitate politică. Această poziție de neutralitate politică i-a determinat pe Martorii lui Iehova din Albania să refuze serviciul militar sau orice activitate ce avea legătură cu războiul. Poziția lor a devenit o problemă mai ales în iarna dintre anii 1940 și 1941, când armatele Greciei au invadat sudul Albaniei obligându-i pe bărbații din regiune să sape tranșee. Într-un sat, unul dintre localnici era Martor al lui Iehova. Când acesta i-a explicat comandatului unității că nu putea susține nicio armată datorită poziției sale de neutralitate bazată pe principiile biblice, soldații l-au târât de păr și l-au bătut până și-a pierdut cunoștința.6 În pofida eforturilor depuse de fasciști pentru a păstra controlul, Partidul Comunist Albanez își consolida poziția din ce în ce mai mult. În 1943, soldații care luptau împotriva comuniștilor au prins un Martor al lui Iehova, l-au azvârlit într-un camion, l-au dus pe câmpul de luptă și i-au dat o pușcă. El a refuzat-o. „Ești comunist!”, a strigat comandantul, apoi le-a ordonat soldaților să-l ucidă. În momentul în care plutonul de execuție era gata să tragă, a venit un alt ofițer, care a întrebat ce se întâmpla acolo. Când a aflat despre neutralitatea Martorilor lui Iehova, a ordonat să nu se tragă, iar Martorul a fost eliberat.

5 Interviul lui Nasho Dori. 6 Raportul lui Thoma Cama; Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010, pag. 139, 140.


98

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În 1945, se aflau în închisori 15 Martori datorită refuzului lor de a purta arme. Doi dintre ei fuseseră trimiși în lagăre de concentrare, unde unul dintre ei a fost torturat până la moarte. Întrucât poziția de neutralitate a Martorilor lui Iehova era aceeași indiferent de țara în care se aflau, în timp ce Martorii lui Iehova din Albania erau persecutați pentru că nu se alăturau trupelor Axei, unii Martori ai lui Iehova albanezi din Statele Unite erau închiși pentru că nu luptau împotriva trupelor Axei.7 Regimul comunist În 1944, trupele germane s-au retras din Albania, iar armata comunistă a instituit un guvern provizoriu. După cel de-al Doilea Război Mondial, la 11 ianuarie 1946, Albania s-a proclamat Republica Populară Albania. Partidul Comunist a câștigat alegerile și a instituit un guvern, iar Enver Hodja (Hoxha) a devenit șef de stat. Statul nu era de acord ca în Albania să se citească o literatură care nu promova comunismul. Prin urmare, din nou, publicațiile Martorilor lui Iehova, precum și micile cantități de hârtie și cele câteva mașini de scris pe care le aveau, au fost confiscate. În 1946, votul a devenit obligatoriu, și oricine îndrăznea să se abțină de la vot era considerat dușman al Statului. Din nou, poziția de neutralitate politică a Martorilor lui Iehova a devenit o problemă. În plus, printr-o lege s-a stabilit că orice publicație care nu promova comunismul trebuia predată guvernului, aceasta incluzând Biblia și toate publicațiile Watchtower. În același an, printr-o hotărâre a parlamentului, Martorilor lui Iehova li s-a interzis să se mai întrunească în număr mai mare de două sau trei persoane, iar activitatea lor de predicare a devenit ilegală. Martorii consideră că Isus Cristos le-a poruncit să efectueze această lucrare de predicare indiferent dacă este aprobată sau nu de vreun guvern. În consecință, în 1947, 15 Martori ai lui Iehova au fost arestați în Tirana în timp ce predicau. Bibliile lor au fost rupte în bucăți, iar ei au fost torturați. După eliberare, li s-a ordonat să nu părăsească orașul fără aprobarea miliției. Mai târziu, toți Martorii lui Iehova au fost supuși unor astfel de restricții. Un grup de Martori ai lui Iehova albanezi din Boston, Massachusetts, SUA, au aflat despre aceasta și, în 22 martie 1947, au scris, cu respect, o scrisoare de două pagini în favoarea Martorilor din Albania, scrisoare adresată lui Enver Hodja. Ei au explicat că Martorii nu sunt o amenințare la adresa Statului. În pofida acestui apel, problemele au continuat să se intensifice.

7 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010, pag. 140.


Albania

99

În 1947, Albania s-a aliat cu Uniunea Sovietică și cu Iugoslavia. În plus, s-a implicat în conflicte cu Grecia. Un an mai târziu, Albania a întrerupt legăturile cu Iugoslavia și s-a apropiat de Uniunea Sovietică. Cei ce nu susțineau ideologia Statului erau persecutați. Astfel, poziția de neutralitate a Martorilor lui Iehova a atras o și mai mare opoziție. În 1948, șase Martori ai lui Iehova s-au întrunit într-un sat pentru a celebra Comemorarea anuală a morții lui Isus. Cu această ocazie, toți Martorii lui Iehova se întrunesc în congregațiile locale pentru a comemora moartea lui Isus Cristos și pentru a asculta un discurs despre foloasele morții sale pentru omenire. Milițienii au dat năvală în casă în timpul întrunirii și i-au bătut pe cei șase Martori ore întregi; apoi le-au dat drumul. După două săptămâni, milițienii l-au arestat pe Martorul care ținuse cuvântarea cu ocazia Comemorării și l-au ținut în picioare 12 ore. Pe la miezul nopții, șeful miliției a strigat: „De ce ai încălcat legea?”. El a răspuns: „Noi suntem creștini. ... Cristos ne-a poruncit să-i comemorăm moartea. Nu putem să punem legile Statului mai presus de legea Domnului!”. Șeful i-a dat o palmă.8 În același an, un soldat din Tirana a aflat mesajul Bibliei și a decis să renunțe la arme. Când un ofițer l-a întrebat de ce a făcut asta, el a răspuns: „Până acum eram liber să le folosesc [armele], dar acum sunt de partea lui Iehova Dumnezeu, care îmi interzice să folosesc sau să venerez aceste simboluri”. După ce l-au torturat o perioadă îndelungată, l-au condamnat la cinci ani de închisoare. Între 1946 și 1949, anii de început ai regimului comunist, 20 de Martori ai lui Iehova au fost închiși, iar unii dintre ei au fost condamnați la cinci ani de închisoare. În aceeași perioadă, Sigurimi, sau Direcția Securității Statului, răspundea de asigurarea securității naționale. Întrucât membrii ei erau mereu atenți la orice activitate ce părea că amenință comunismul, au remarcat că Sotir Ceqi vorbea cu alții despre credința lui. Prin urmare l-au arestat și l-au reținut câteva ore în care l-au bătut și i-au ordonat să nu mai predice. După numai două zile, milițienii l-au prins din nou pe Sotir în timp ce predica. Pentru a fi eliberat, i-au cerut să semneze o declarație scrisă de miliție. În pofida faptului că milițienii făceau presiuni asupra lui ca să semneze repede, Sotir a stat și a citit fiecare cuvânt. „Îmi pare rău”, a spus el, „Nu pot semna asta. Eu nu am spus aceste cuvinte. Dacă aș semna acest document, ar însemna să mint, dar eu nu pot să mint”. Atunci milițienii și-au făcut un bici din frânghii și l-au bătut pe Sotir câteva ore. Apoi, l-au forțat să țină în mână două fire metalice și l-au supus la șocuri electrice care i-au provocat dureri cumplite. În cele din urmă, milițienii nu l-au mai torturat pe Sotir, dar nu au încetat să facă presiuni asupra lui ca să semneze documentul.

8 Raportul lui Thoma Cama.


100

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

El a refuzat. Fără tragere de inimă, ei au scris declarația lui Sotir. Mulți oameni au fost torturați asemenea lui Sotir.9 Dar numărul Martorilor lui Iehova continua să crească. În 1940, în Albania existau 50 de Martori ai lui Iehova, iar în 1949, 71. În anii 1950, s-a exercitat un control și mai strict în toate aspectele vieții. Albania devenea o națiune izolată, închisă pentru restul lumii, iar toate mijloacele de comunicare erau atent supravegheate. Deseori, comuniștii adunau toți oamenii dintr-o localitate pentru a-i obliga să asculte discursul unui orator despre victoriile Armatei Roșii. De multe ori, Martorii lui Iehova erau aduși cu forța la astfel de întruniri. În timp ce mulțimea striga și aplauda, Martorii își păstrau poziția de neutralitate și nu spuneau nimic. La vremea aceea, exista cerința ca fiecare locuitor să aibă asupra lui o carte de identitate militară. Cine nu se conforma își pierdea locul de muncă sau era închis. Prin urmare, datorită poziției lor de neutralitate, Nasho Dori și Jani Komino au fost din nou închiși câteva luni. În 1959, Ministerul Justiției a fost desființat, iar avocații nu au mai avut dreptul de a-și practica profesia. Toate legile erau emise și puse în aplicare de Partidul Comunist. Cine nu mergea la vot era considerat dușman al Partidului. În țară domneau frica și suspiciunea. În 1963, Leonidha Pope, Luçi Xheka și Sotir Ceqi au lucrat într-o fabrică în care Partidul Comunist organiza pentru toți muncitorii discursuri în care se promovau idealuri comuniste. Într-o zi, în timpul unui discurs despre evoluție, Leonidha și Luçi s-au ridicat în picioare și au zis: „Nu! Omul nu provine din maimuță!”. A doua zi, amândoi au fost luați de lângă familiile lor și trimiși în orașe îndepărtate să lucreze ca exilați, aceasta fiind o pedeapsă numită de albanezi internim (detenție). Luçi a fost trimis în munții Gramsh, iar Leonidha a fost trimis în munții pleșuvi și reci din Burrel. Au fost condamnați la cinci ani de detenție pentru că „prezentau un risc social ridicat”, conform celor menționate în Decizia nr. 26 din 20 iulie 1963 a Comisiei pentru Deportare-Evacuare. Întrucât aceștia se aflau pe „lista neagră”, familiile lor au avut de suferit, rămânând fără venituri. (Vezi Imaginea 3.1b, pag. 105.) Se naște un stat ateist În 1961, Albania a rupt legăturile cu Uniunea Sovietică și a strâns legăturile cu China. Ideologia comunistă s-a impus atât de mult, încât unii albanezi chiar purtau o îmbrăcăminte asemănătoare celei a președintelui Partidului Comunist Chinez, Mao Zedong. În 1966, Enver Hodja a desființat rangurile militare.

9 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010, pag. 144-146.


Albania

101

În climatul de neîncredere existent, nu era tolerată nicio opinie contradictorie. În ziare, care erau controlate de stat, au început să apară articole împotriva religiei, aceasta fiind numită „element periculos”. Apoi, în orașul Durrës, câțiva studenți au luat un buldozer și au demolat o biserică. Imediat după aceea, din oraș în oraș, au fost demolate și alte clădiri religioase. Întrucât Statul a încurajat sentimentele antireligioase ale maselor, Albania a devenit, în 1967, prima țară complet ateistă. În timp ce alte state comuniste țineau religia sub control, Albania nici măcar nu accepta existența ei. Câteva clădiri religioase cu însemnătate istorică au fost transformate în muzee. Era interzisă folosirea oricărui însemn religios, cum ar fi crucea și icoanele. Nu erau acceptate nici moscheele și minaretele. Termenul „Dumnezeu” era folosit numai în mod depreciativ, iar Biblia era interzisă. Aceste schimbări au făcut ca situația Martorilor lui Iehova să se înrăutățească. Nasho Dori a spus: „Pentru că nu mergeam la vot, numele noastre au fost tăiate de pe listele cu rațiile de alimente. Era o adevărată luptă să facem rost de o bucată de pâine. Guvernul știa că noi suntem pașnici și că nu reprezentăm niciun fel de amenințare pentru ei, cu toate acestea Sigurimi întocmea rapoarte despre oricine îndrăznea să exprime o opinie diferită de cea a Partidului Muncitoresc”.10 Frosina Xheka, soția lui Luçi, a rămas singură cu doi copii. Ea a spus: „Eram complet izolați. Ni s-au tăiat rațiile alimentare și am rămas fără mâncare. Deși unele alimente puteau fi cumpărate fără tichete de rație, la toate brutăriile exista o listă cu persoane cărora li se interzicea să cumpere pâine. Numele meu era pe acea listă”.11 În 1969, Spiro Vruho a fost găsit mort pe fundul unei fântâni. Sigurimi a afirmat că Spiro s-a sinucis. Ani mai târziu, s-a aflat că lui Spiro i se spusese că, dacă nu va merge să voteze, el și familia sa vor fi închiși și li se vor tăia rațiile de alimente. Martorii lui Iehova din Tirana au aflat că Spiro a fost ucis cu o zi înaintea alegerilor și, apoi, aruncat în fântână.12 Aceasta nu a fost ultima dată când împotriva Martorilor lui Iehova s-au folosit rapoarte false despre sinucideri. Mai târziu, în 1978, când Albania a rupt relațiile cu China, a început o nouă epocă a izolării. S-a elaborat o nouă constituție, al cărei scop era transformarea Albaniei într-o țară complet independentă. Ea conținea prevederi stricte care controlau toate aspectele vieții, inclusiv domenii precum teatrul, baletul, literatura și arta. Muzica clasică, despre care se credea că îndeamnă la răzvrătire, a fost interzisă. Numai scriitorilor autorizați li se permitea să aibă o mașină de scris personală. În 1985, albanezii au plâns moartea dictatorului Enver Hodja, care era de multă vreme la putere. Nu după mult timp, urmau să aibă loc schimbări politice și sociale.

10 Interviul lui Nasho Dori. 11 Interviul Frosinei Xheka. 12 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010, pag. 157; Interviul lui Nasho Dori.


102

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

De la căderea comunismului până în prezent Zidul Berlinului a căzut la 9 noiembrie 1989 și n-a durat mult până când efectele acestui eveniment s-au făcut simțite și în Albania. În decurs de doi ani, a fost răsturnată dictatura și s-au organizat alegeri la care au candidat mai multe partide. După 24 de ani de la declararea Albaniei stat ateist, în iulie 1991, noul guvern a înființat un Secretariat pentru Culte legalizând din nou activitățile religioase. În cele din urmă, la 22 mai 1992, prin Ordinul nr. 100 al Ministrului Culturii, Martorii lui Iehova din Albania au fost recunoscuți oficial. Activitatea Martorilor lui Iehova nu mai avea obstacole de natură juridică. Ei puteau să împărtășească în mod liber mesajul biblic, să primească publicații din afara țării și să-și desfășoare activitatea în toată țara. Prezența la vot nu mai era obligatorie. Cu toate acestea, legea privind serviciul militar obligatoriu era în contradicție cu poziția de neutralitate a Martorilor, iar acest lucru a atras atenția mass-mediei. Ziarul Koha Jonë, în ediția din 17 octombrie 1996, a publicat, la pagina 13, un articol intitulat „Martorii lui Iehova refuză armele”. În acesta se arăta că, în orașul Berat, cinci Martori ai lui Iehova au fost condamnați la arest la domiciliu, iar apoi a citat cuvintele unuia dintre ei: „Noi nu vrem să purtăm armă, nici să învățăm să-i omorâm pe alții. Noi promovăm iubirea de semeni”. În ediția din 21 noiembrie 1996 a aceluiași ziar, la pagina 12, a fost publicat articolul: „Biblia nu te face recrut”. În acest articol se arăta că, în Berat, după ce unii Martori au plătit amenzi sau au stat în arest la domiciliu din cauza refuzului lor de a pune mâna pe arme, ei au fost duși din nou în fața curții militare și au primit condamnări cu închisoarea. Unii dintre aceștia erau Edlir Lipe, Arben Merko și Llambi Mile. În ediția din 6 decembrie 1996, ziarul Koha Jonë a publicat articolul: „Iehova îți ia libertatea” și a făcut cunoscut numele a cinci Martori care, din cauza refuzului de a se înrola în armată, au fost acuzați că sunt „o amenințare socială”: Enkeled Gode, Sajmir Gega, Astrit Hysi, Ermal Myrseli și Lorenc Bushi. În fața instanței, Edlir Lipe a spus: „Nu mă înrolez în armată pentru că după ce am citit Biblia m-am convins că nu trebuie să pun mâna pe armă pentru a-i omorî pe alții. ... Acest lucru ar fi împotriva legii lui Dumnezeu”. (Vezi Imaginea 3.1c, pag. 106.) În 1998, o lege nouă (Constituția Republicii Albania, Legea nr. 8417 din 21.10.1998, articolul 166.2) garanta acest drept: „Cetățenii care, în calitate de obiectori de conștiință, nu acceptă serviciul militar sub arme în cadrul forțelor armate sunt obligați să presteze un serviciu alternativ în conformitate cu prevederile legii”. Cu toate acestea, deseori tinerii Martori ai lui Iehova erau luați cu forța și obligați să se înroleze în armată, deși aceștia se prezentaseră anterior cu regularitate în fața autorităților militare pentru a le face cunoscută dorința lor de a presta un serviciu civil alternativ, potrivit prevederilor legii. Această problemă a fost soluționată în 2009 când Albania a devenit membră NATO, iar serviciul militar obligatoriu a fost desființat.


Albania

103

În prezent, organizația Martorilor lui Iehova din Albania se bucură de relații bune cu autoritățile guvernamentale și este înregistrată ca organizație neguvernamentală. Totuși, nu a primit încă statutul legal de „comunitate religioasă”, statut acordat altor religii și care, conform articolului 10 din Constituția Albaniei, trebuie acordat oricărei religii, fără deosebire, în baza acordului ratificat de Consiliul de Miniștri. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Se pot avea în vedere referințele menționate anterior. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Se pot avea în vedere referințele bibliografice menționate anterior. 4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? Nasho Dori – Turnul de veghe din 1 ianuarie 1996, Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010 și un interviu privat Thoma Cama – Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010 și un interviu privat Sotir Ceqi – Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010 Leonidha Pope – Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010. A se vedea și Decizia nr. 26 din 20 iulie 1963 a Comisiei pentru Deportare-Evacuare Luçi și Frosina Xheka – Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010 și un interviu privat. A se vedea și Decizia nr. 26 din 20 iulie 1963 a Comisiei pentru Deportare-Evacuare Spiro Vruho – Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2010 Vasil Gjoka – interviu privat


104

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? În Albania, Martorii lui Iehova își desfășoară activitatea de instruire biblică în mod liber. În societatea contemporană, ei pun mai presus valorile spirituale și morale promovate de Biblie decât dorința de a obține pace socială, securitate și progres. Poziția lor de neutralitate nu se datorează unei lipse de interes sau de implicare în societate. Dimpotrivă, aceasta contribuie la construirea unei societăți mai bune, în care oamenii nu ridică ziduri care să-i despartă, ci aplică principiul: „Așadar, tot ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi lor”. (Matei 7:12) În plus, Martorii lui Iehova îi ‘consideră pe ceilalți superiori’ lor și ‘sunt preocupați ... de interesele altora’. (Filipeni 2:3, 4) În loc să considere Biblia drept o carte învechită, Martorii o consideră istorie vie și o moștenire care ne ajută să înțelegem semnificația evenimentelor din lume, cauza acestora, precum și ce va face Dumnezeu în viitor pentru a pune capăt problemelor cu care ne confruntăm. Martorii lui Iehova sunt convinși că Regatul lui Iehova, așa cum este descris în Biblie, este un guvern real, în acțiune, care va interveni în curând pentru a rezolva toate problemele omenirii. Organizația Martorilor lui Iehova din prezent este o dovadă a acestei acțiuni, precum și a pregătirii „societății viitoarei lumi noi”. Ei așteaptă împlinirea profețiilor care arată clar cum va interveni Regatul lui Dumnezeu pentru a schimba scena lumii. (Daniel 2:44; Revelația 11:18) 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Persecuția, care a făcut parte din istoria Martorilor lui Iehova din Albania, dar și din multe alte țări, este o caracteristică a creștinilor din toate timpurile. Isus Cristos le-a spus continuatorilor săi în repetate rânduri: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi”. (Ioan 15:20) „Oamenii vă vor preda tribunalelor ... și veți fi duși înaintea guvernatorilor și a regilor din cauza mea.” (Marcu 13:9) „Fericiți sunt cei persecutați pentru dreptate. ... Fericiți sunteți voi când oamenii ... vă persecută ... din cauza mea.” (Matei 5:10, 11) În acest context, Martorii lui Iehova sunt bucuroși să continue să-i slujească lui Iehova Dumnezeu și Fiului Său, Isus Cristos, și aici, în Albania.


Albania

Imaginea 3.1b Decizia nr. 26, 20 iulie 1963, a Comisiei pentru Deportare-Evacuare

105


106

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 3.1c Ziarul Koha Jonë, în ediția din 17 octombrie 1996, a publicat, la pagina 13, articolul intitulat „Martorii lui Iehova refuză armele”; Ziarul Koha Jonë, în ediția din 21 noiembrie 1996, a publicat, la pagina 12, articolul intitulat „Biblia nu te face recrut”; Edlir Lip, 1996 și 2021


EUROPA

Armenia



Istoria Martorilor lui Iehova din Armenia Marsha Kirkoryan

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. În cea mai mare parte a secolului al XX-lea, religia Martorilor lui Iehova nu a fost cunoscută în Armenia. Abia la mijlocul anilor 1970, câteva persoane s-au botezat ca Martori ai lui Iehova. Acestea au devenit imediat ținta opoziției din partea autorităților datorită religiei și neutralității lor politice și militare. Copiii Martorilor au fost exmatriculați din școli, adulții erau considerați „spioni americani”, iar unii chiar au fost obligați să părăsească țara. Armenia făcea parte din Uniunea Sovietică, al cărei scop era eliminarea oricărei religii sau convingeri religioase de pe teritoriul ei și instaurarea ateismului. Chiar și după căderea Uniunii Sovietice în 1991, Martorii lui Iehova au continuat să fie persecutați, în principal din cauza obiecției de conștiință privind îndeplinirea serviciului militar și participarea la război. Contextul istoric În timpul Primului Război Mondial a început să se contureze o diasporă armeană în întreaga lume, iar în Statele Unite s-a format o comunitate numeroasă. Primii armeni care au îmbrățișat religia Studenților în Biblie1 au fost dintre cei care emigraseră în Statele Unite. În Europa, o femeie din Armenia pe nume Vartuhi Terterian a aflat despre Martori în timp ce locuia în Franța. Ea a primit câteva publicații de la fratele său, care se stabilise în Statele Unite. În 1936, ea s-a întors în Armenia și le-a împărtășit convingerile sale membrilor familiei, prietenilor și vecinilor.2 În 1974, Serghei Avetisian a mers să muncească în Rusia, iar acolo i-a întâlnit pe Martori și a studiat Biblia cu ei. Mai târziu, în același an, el s-a întors în Armenia și le-a împărtășit noile învățături familiei și prietenilor lui. În august 1975, Vasili și

1 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931. 2 Arhiva Martorilor lui Iehova din Armenia.


110

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Jenia Gavriș, un cuplu de Martori din Rusia, au vizitat Armenia pentru a studia cu persoanele interesate de mesajul predicat de Serghei. La 30 august 1975, s-au botezat 16 persoane din localitatea Nalbandian.3 Acest grup mic, împreună cu cei care li s-au alăturat ulterior, au început să întâmpine persecuții datorită religiei lor. Opoziție în timpul Uniunii Sovietice Când avea 15 ani, Jirair Avetisian, unul dintre fiii lui Serghei, a fost trimis acasă de către profesoara sa pentru că a refuzat să poarte cravată, semn distinctiv al Tinerilor Pionieri.4 „Să nu te întorci până nu-ți pui cravata”, i-a spus profesoara. El își amintește cum, în timp ce pleca, profesoara împreună cu alții au strigat la el, l-au amenințat și l-au batjocorit. Nu s-a mai întors niciodată la școală. Mulți alți copii au fost ridiculizați din cauza convingerilor lor religioase. Vladimir Vardanian își amintește cum au fost persecutați copiii săi pentru că nu au salutat drapelul și au refuzat să facă parte din organizații precum Micii Octombriști5 sau Tinerii Pionieri. Aceștia nu au putut explica în mod deschis motivele refuzului lor, întrucât activitatea Martorilor lui Iehova era interzisă, ceea ce a agravat situația. Cele două fiice ale lui Razmik Tonoian au fost exmatriculate pentru că au refuzat să facă parte din organizația Tinerilor Pionieri, să salute drapelul și să contribuie la un fond folosit pentru achiziționarea de muniție pentru militari. Adulții au devenit și ei ținta opoziției guvernului. Poliția și Comitetul Securității Statului (KGB) au făcut razii la multe locuințe căutând publicații de-ale Martorilor lui Iehova. KGB-ul desfășura uneori perchezițiile sub pretextul căutării de arme ilegale. Jirair Avetisian își amintește: „[Într-o zi,] în timp ce făceam unele lucrări de renovare în casă, au venit două mașini din care au ieșit aproximativ zece polițiști și au înconjurat toată zona. Câțiva ofițeri au intrat în casă, ne-au prezentat un mandat de percheziție și ne-au spus că din casa noastră s-a auzit o împușcătură. Percheziția a durat 4-5 ore”. Bineînțeles că nu au găsit nicio armă, dar nici publicațiile ascunse cu grijă. Nazik Mesropian a trecut printr-o situație asemănătoare când i-a fost percheziționată casa cu scopul de a găsi publicații de-ale Martorilor lui Iehova: „Îmi amintesc cum, cu o anumită ocazie, au venit câțiva agenți KGB și ne-au spus că au primit sesizări despre tatăl meu care ar fi avut un pistol cu care îi amenința pe cei care nu voiau să asculte predicile lui”. În timpul percheziției nu au găsit nicio armă, în schimb au găsit literatura pe care o căutau de fapt, precum și o Biblie. Toate publicațiile au fost confiscate.

3 Arhiva Martorilor lui Iehova din Armenia. 4 Uniunea Tineretului Comunist Leninist din URSS, abreviat Tinerii Pionieri, a fost o organizație a elevilor cu vârste cuprinse între nouă și cincisprezece ani, din 1922 până în 1991. 5 Micii Octombriști era denumirea unei organizații a elevilor cu vârste cuprinse între șapte și nouă ani. La vârsta de 9 ani, în clasa a treia, Micii Octombriști se alăturau organizației Tinerii Pionieri.


Armenia

111

În anii de dinaintea căderii Uniunii Sovietice, Martorii din Armenia au continuat să se întrunească în secret. Rapoartele arată că, spre sfârșitul anilor 1980, aproximativ 60 de persoane participau la întrunirile religioase ale Martorilor lui Iehova în diferite orașe și sate de pe teritoriul Armeniei. Uneori, agenții KGB descopereau locurile de întrunire și făceau razii. Nazik Mesropian își amintește: „Abia începuse [discursul biblic] când am auzit o lovitură puternică în ușă. ... Au intrat șase sau șapte bărbați, ... ne-au arătat actele lor și ne-au spus cine sunt. Erau agenți KGB și OBKhSS6, împreună cu primarul și secretarul său. Ne-au ordonat să nu ne mișcăm și au început interogatoriul. Ne-au întrebat pe fiecare numele, prenumele, data nașterii, vârsta și adresa unde locuim. I-au interogat chiar și pe copiii mici. ... Ne-au reținut timp de aproape trei ore și apoi ne-au dat drumul”. Neutralitatea în timpul Uniunii Sovietice Martorii lui Iehova din întreaga lume adoptă o poziție de neutralitate politică. Întrucât activitatea acestui grup religios a început relativ târziu în Armenia, în timpul Uniunii Sovietice au fost puțini tineri care s-au confruntat cu problema obiecției de conștiință. Unul dintre aceștia a fost Serghei Glebov. Sora sa, Alla Kulikova relatează experiența acestuia: „Fratele meu ... a fost botezat [ca Martor al lui Iehova] în 1978. Înainte de a fi chemat pentru încorporare el fusese student, avea un loc de muncă și o bună reputație. Judecătoarea i-a spus că nu înțelege de ce un om atât de bun trebuie să meargă la închisoare. Ea a adăugat: «Dar asta prevede legea. Dacă refuzi [serviciul militar] trebuie să mergi la închisoare». El a fost primul [Martor al lui Iehova] din Armenia închis pentru credință (1985-1987)”. Nu a mai existat un al doilea caz, deoarece, la scurt timp după aceea, în 1991, Uniunea Sovietică s-a prăbușit. Perioada postsovietică După căderea Uniunii Sovietice, Martorii lui Iehova au fost recunoscuți legal pe teritoriul fostei URSS. Acest lucru a dus la o atitudine mai puțin potrivnică față de activitatea lor din Armenia și le-a adus o oarecare libertate.7 Numărul Martorilor din țară a crescut într-un mod impresionant. În 1995, peste 6 000 de persoane asistau la întrunirile Martorilor lui Iehova. La 15 octombrie 1995, s-a înaintat o cerere către Consiliul de Stat al Cultelor în vederea înregistrării organizației religioase a Martorilor lui Iehova. Vicepreședintele Consiliului a respins această cerere afirmând că statutul Martorilor „nu satisface cerințele legii referitoare la serviciul militar”. El a adăugat că „această cerere va putea fi luată în considerare numai după ce va fi aprobată legea privind serviciul militar alternativ”.8

6 Departamentul pentru împiedicarea deturnării proprietății socialiste (În rusă: Отдел по борьбе с хищениями социалистической собственности, ОБХСС). 7 Jehovah’s Witnesses in Armenia and Among the Diaspora (Martorii lui Iehova din Armenia și diasporă) (pik-E Eu [Nr. 107] 7/12). 8 Scrisoarea nr. 147 din partea Consiliului de Stat al Cultelor al Republicii Armenia, 8 noiembrie 1995.


112

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Ulterior, pe parcursul unei perioade de nouă ani, s-au depus 13 cereri în vederea înregistrării organizației Martorilor lui Iehova în Armenia. Serviciul militar a continuat să fie motivul principal pentru care cererile erau respinse. În cele din urmă, la 8 octombrie 2004, Martorii au fost recunoscuți oficial. În anii care au precedat recunoașterea juridică, Martorii lui Iehova au fost ținta persecuției și a discriminării. De exemplu, în 2001, Liova Margarian, care locuiește în Mețamor, Armenia, a fost acuzat pe baza articolului 244 (1) din Codul Penal9, de organizarea unui grup religios care ademenește tinerii la întrunirile religioase ale unei confesiuni nerecunoscute juridic și care încurajează nerespectarea îndatoririlor civice. Cu toate acestea, la 19 aprilie 2002, Curtea de Casație a susținut în unanimitate verdictul de nevinovăție. Liova Margarian a fost achitat.10 (Vezi Imaginea 4.1a, pag. 122.) Neutralitatea Martorilor lui Iehova în perioada postsovietică După căderea Uniunii Sovietice, conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan cu privire la enclava Nagorno-Karabah din sud-vestul Azerbaidjanului a ajuns la apogeu, iar sentimentele patriotice au devenit din ce în ce mai intense. Era de neconceput ca cineva să adopte poziția de obiector de conștiință privind serviciul militar. În decembrie 1993, primii Martori ai lui Iehova din Armenia postsovietică au fost închiși datorită neutralității lor. Unii dintre aceștia au fost supuși unor tratamente abuzive, atât din partea agenților guvernamentali și a gardienilor, cât și din partea altor deținuți. Grikor Daian, care a fost închis de două ori, în anii 1995 și 1999, ca obiector de conștiință cu privire la serviciul militar, își amintește că a fost bătut cu brutalitate de către ceilalți deținuți, iar apoi a fost amenințat cu violul. Gardienii închisorii i-au maltratat pe Grikor și pe alți doi obiectori de conștiință când aceștia au refuzat să confecționeze mobilier și uniforme pentru armată. Au fost ținuți la izolare câteva zile și li s-a refuzat dreptul de a fi eliberați înainte de termen, așa cum prevedea legea pentru cei ce se aflau la prima abatere.11 Unii au fost duși direct de la Comisariatul militar la baza militară, unde au fost supuși unor tratamente brutale și nu li s-a permis să-și prezinte cauza în instanță. Un raport al revistei Human Rights Without Frontiers (Drepturile omului fără frontiere), din 24 ianuarie 2002, referitor la „Intoleranța și discriminarea religioasă”

9 Articolul 244 (1): „Încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor sub pretextul ritualurilor religioase. Organizarea și coordonarea unui grup religios și a unor activități care, sub pretextul ritualurilor religioase, cauzează prejudicii sănătății cetățenilor sau încalcă în alte moduri drepturile și libertățile cetățenilor, dacă presupune implicarea minorilor sau încurajează nerespectarea activităților sau îndatoririlor civice, se pedepsește cu închisoarea de la unu la cinci ani sau cu exilul de la doi la cinci ani, cu sau fără confiscarea bunurilor”. 10 Arhiva Martorilor lui Iehova din Armenia. A se vedea Turnul de veghe, 1 aprilie 2003, pag. 12, 13. 11 Arhiva Martorilor lui Iehova din Armenia.


Armenia

113

din Armenia, preciza faptul că singurul loc în care obiectorii de conștiință „își pot expune convingerile este sala de judecată, locul unde se desfășoară procesul lor pentru neprezentare la încorporare, conform articolului 75 din Codul Penal, pentru dezertare, conform articolului 255, sau pentru neîndeplinirea îndatoririlor militare, conform articolului 257.12… [Ei] sunt îngrijorați în mod special pentru că sunt tratați pe nedrept ca dezertori, în condițiile în care au fost duși cu forța în armată, împotriva voinței lor și fără drept de apel”. În raport se mai arată că, în interviurile acordate, aceștia au explicat că „în timpul arestului preventiv sau în unitatea militară în care au fost duși cu forța, au fost supuși unor tratamente umilitoare și considerați «trădători de țară». Unii au fost bătuți cu brutalitate, iar alții au fost supuși presiunii psihice constante de a renunța la convingerile lor. Au fost forțați să îmbrace uniforma militară și să poarte armă”.13 Unul dintre acești Martori a fost Zareh Karapetian. Deși în 1994 a executat pedeapsa cu închisoarea pentru sustragerea de la serviciul militar, el a fost arestat din nou. A fost dus cu forța la o bază militară fără a fi judecat, iar acolo a fost supus unui tratament inuman. L-au dezbrăcat și l-au aruncat în zăpadă, l-au bătut, iar apoi au urinat pe el. Cu siguranță ar fi fost omorât dacă frații săi de credință nu ar fi reușit să-l ia și să-l țină ascuns până la momentul audierii în fața instanței de judecată. Artur Martirosian s-a botezat ca Martor al lui Iehova în 1992, iar doi ani mai târziu, în 1994, a fost chemat pentru efectuarea serviciului militar. Când s-a prezentat la Comisariatul militar, i s-a refuzat dreptul la obiecția de conștiință și a fost dus cu forța la baza militară din Ghiumri, unde a explicat din nou că nu se putea înrola în armată din motive de conștiință. Comandantul bazei a depus eforturi asidue pentru a-l obliga să îmbrace uniforma militară, să participe la instructaj și să se prezinte la apelul de dimineață, dar Artur a refuzat în mod ferm. În ziua în care toți recruții trebuiau să depună jurământul de soldat, Artur a înțeles că, indiferent dacă ar fi depus jurământul sau nu, tot ar fi fost considerat un soldat. De aceea, a decis să evadeze. A stat ascuns timp de aproape cinci ani. În cele din urmă, în 1999, a fost arestat și acuzat de dezertare. În timpul procesului, el a explicat că nu ar fi trebuit să fie acuzat de dezertare, întrucât nu i s-a oferit niciodată posibilitatea de a refuza serviciul militar. Aceasta era intenția lui când s-a prezentat la Comisariat, dar a fost dus cu forța la baza militară. În timpul 12 Articolul 75: „Neprezentarea la încorporare se pedepsește cu închisoarea de la unu la trei ani. Aceeași faptă comisă prin automutilare, simularea unei boli, folosirea de înscrisuri false sau prin orice alt fel de înșelătorie, precum și alte circumstanțe agravante, se pedepsește cu închisoarea de la unu la trei ani.” Articolul 255 a): „Dezertarea, care înseamnă abandonarea postului sau a unității de către un militar în scopul sustragerii de la efectuarea serviciului militar sau de la prezentarea la post, în momentul repartizării, transferului, la întoarcerea din detașare, la întoarcerea din concediu sau dintr-o instituție medicală, se pedepsește cu închisoarea de la trei la șapte ani.” Articolul 257 a): „Fapta militarului care își provoacă vătămări integrității corporale (automutilare), simulează o boală sau infirmitate, folosește înscrisuri false sau orice fel de înșelătorie, în scopul sustragerii de la serviciul militar sau dacă refuză efectuarea serviciului militar, se pedepsește cu închisoarea de la trei la șapte ani”. 13 Human Rights Without Frontiers, „Religious Intolerance and Discrimination”, Armenia: Fact-finding mission denounces the appalling situation of conscientious objectors (Drepturile omului fără frontiere, „Intoleranță religioasă și discriminare”. Armenia: misiunea de informare denunță situația îngrozitoare a obiectorilor de conștiință), 24 ianuarie 2002.


114

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

audierilor, procurorul a schimbat în mod neașteptat încadrarea juridică din dezertare (articolul 255) în neprezentare la încorporare (articolul 75). Artur a fost condamnat la trei ani de închisoare, iar după zece luni de executare a fost eliberat înainte de termen pentru bună purtare.14 La 8 decembrie 1998, Gagik Ohanian a fost dus cu forța la baza militară din Vaik, unde a fost bătut cu brutalitate de către comandatul bazei militare, Hovik Ohanian. Gagik a fost adus în fața comandantului de îndată ce a ajuns și i-a explicat acestuia că este obiector de conștiință și că refuză serviciul militar. Comandantul s-a înfuriat și a început să-l lovească pe Gagik peste față cu pumnii. Când i-a țâșnit sângele din nas și a curs pe podea, comandantul i-a ordonat „să-l lingă”. Gagik a încercat să curețe sângele cu mâna, dar acest lucru l-a înfuriat și mai tare pe comandant, care l-a lovit cu picioarele în față până i-a scos un ochi din orbită. În cele din urmă, Gagik a fost dus la doctor. Pentru a pune capăt bătăilor, soldații din unitate l-au implorat să-și pună uniforma și să se prezinte în formație măcar o dată.15 În raportul din revista Human Rights Without Frontiers prezentat anterior, se arăta că unii bărbați au fost scutiți de serviciul militar abia după ce au executat trei ani de închisoare. În acest scop, se întâmpla să fie condamnați chiar de două ori: prima dată conform articolului 75, după care erau eliberați și condamnați din nou în baza articolului 257. Din această cauză, unii, după ce erau eliberați „se ascundeau de teama de a nu fi încorporați în mod forțat sau de a fi judecați și condamnați din nou ca dezertori ori pentru neîndeplinirea îndatoririlor militare”. De exemplu, Grikor Daian, menționat anterior, a fost închis de la 5 decembrie 1995 până la 23 mai 1997 și apoi a doua oară, de la 15 aprilie până la 23 octombrie 1999. La 1 septembrie 2003, a intrat în vigoare un nou Cod Penal. Din acel moment, obiectorii de conștiință au fost puși sub acuzare în baza articolului 327 (1) din noul Cod.16 Din 1993 până în 2006 majoritatea obiectorilor de conștiință au primit sentințe mai mici de doi ani de închisoare. Până în 2006, ei executau doar o treime din pedeapsă, fiind eliberați înainte de termen pentru „bună purtare”, așa cum prevedea legea pentru cei ce se aflau la prima abatere. Totuși, în septembrie 2006, guvernul a emis o nouă ordonanță privind eliberarea înainte de termen. După aceea, niciun Martor nu a mai fost eliberat înainte de termen, iar administrația penitenciarelor nu i-a mai recomandat

14 Arhiva Martorilor lui Iehova din Armenia. 15 Interviu video de Vahan Ișkhanian, Comitetul Helsinki în 2012 (armeană). De asemenea, al treilea articol din seria de trei articole Freedom of Conscience. Jehovah’s Witnesses, 5,000 Citizens Outside the Law (Libertatea de conștiință. Martorii lui Iehova, 5 000 de cetățeni în afara legii), de Vahan Ișkhanian, 1999 (armeană). 16 Articolul 327 (1): Sustragerea de la încorporare, concentrare, mobilizare sau de la serviciul alternativ, fără a avea un ordin de scutire emis conform legislației Republicii Armenia, se pedepsește cu arestul pentru o perioadă de maxim două luni sau cu închisoarea pentru o perioadă de maxim trei ani (modificat la 16.12.2005. Înainte de modificare, articolul de lege prevedea: „închisoarea pentru o perioadă de maxim doi ani”).


Armenia

115

pe Martori pentru eliberare înainte de termen, pe motiv de lipsă de remușcări pentru „infracțiunea” comisă.17 Pe lângă aceasta, în decembrie 2005, articolul 327 (1) din Codul Penal a fost modificat, astfel încât toți cei condamnați după noul Cod au primit sentințe mai mari de doi ani. În acei ani, toți obiectorii de conștiință erau audiați în fața instanței și primeau pedepse cu închisoarea. A existat o singură excepție, și anume Armen Grigorian. Părinții lui Armen erau Martori, dar el încă nu se botezase ca Martor al lui Iehova. Când a împlinit 18 ani, s-a prezentat la Comisariatul militar local, așa cum prevedea legea. La acel moment, el nu luase încă o decizie cu privire la serviciul militar. A fost declarat apt pentru serviciul militar în urma examenului medical și a fost dus la baza militară din Karabah, la o distanță de 350 de km de casă. Timp de trei zile părinții săi nu au știut unde se afla sau ce se întâmplase cu el. După trei zile i s-a permis să-și contacteze familia. Părinții săi i-au spus că, în cele trei zile, au mers de mai multe ori la Comisariat să întrebe unde se afla Armen, dar de fiecare dată li se spunea că nimeni nu știa unde se află. La scurt timp după ce a ajuns la baza militară, Armen a decis să rămână neutru și să refuze serviciul militar. În momentul în care și-a făcut cunoscută decizia conducerii bazei militare, au început problemele. A fost bătut și obligat să poarte uniforma militară. Într-o zi, Armen a încercat să apeleze la un general care vizita baza militară, relatându-i problemele sale. Generalul a ordonat ca Armen să fie scos afară și dezbrăcat până la lenjeria intimă, apoi i-a ordonat să le spună tuturor celor prezenți de ce refuza serviciul militar. Armen a stat în fața celor aproximativ 3 000 de soldați și membri ai personalului și le-a explicat în mod clar de ce conștiința nu-i permitea să îndeplinească serviciul militar. Mai târziu, Armen a fost mutat la altă bază militară unde i s-a oferit posibilitatea îndeplinirii unui serviciu „mai ușor”, care nu presupunea purtarea armei. Chiar dacă părea tentant, Armen a refuzat, deoarece serviciul trebuia efectuat tot în cadrul unei baze militare, iar uniforma era obligatorie. În cele din urmă, procurorul i-a făcut o vizită și i-a spus că refuzul său a primit încadrare juridică și că riscă o sentință de zece ani de închisoare. Armen a decis să evadeze. Timp de opt luni el a trăit ca fugar, mutându-se dintr-un loc în altul pentru a nu fi prins și arestat. În cele din urmă, a decis să se predea la o secție de poliție locală. A fost dus în Karabah în vederea urmăririi penale, unde a stat în arest preventiv timp de trei luni. El a beneficiat de serviciile unui avocat care a reușit să-i mute cauza la Erevan și să reducă acuzațiile ce-i fuseseră aduse. Armen a fost condamnat la doi ani de închisoare. A fost eliberat în ianuarie 2006, iar șase luni mai târziu a devenit Martor al lui Iehova.18

17 Freedom of Religion in Armenia. A Study (O analiză asupra libertății religioase din Armenia), de Comitetul norvegian Helsinki din Armenia, © 2010, pag. 175. 18 Interviul video al lui Armen Grigorian, Arhiva Martorilor lui Iehova din Armenia (armeană).


116

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Serviciul alternativ în Armenia La 25 ianuarie 2001, Armenia a aderat la Consiliul Europei și s-a angajat să „adopte în termen de trei ani de la aderare o lege privind serviciul alternativ care să respecte standardele europene, iar, între timp, să grațieze toți obiectorii de conștiință condamnați la închisoare”.19 La 1 iulie 2004, a intrat în vigoare Legea privind serviciul alternativ în Armenia. Articolul 2 din Lege prevedea că „serviciul utilitar alternativ” (ALS) este „o formă specială de serviciu public, care nu este supravegheat de forțele armate ale Republicii Armenia”. Bazându-se pe acest articol de lege, precum și pe asigurarea verbală din partea autorităților, 22 de tineri Martori ai lui Iehova au decis să accepte această „formă specială de serviciu public” crezând că nu se află sub controlul și supravegherea armatei. La scurt timp după aceea, tinerii și-au dat seama că această formă de serviciu se afla de fapt sub conducerea armatei. De exemplu, cei care executau serviciul alternativ aveau un regim special de tip militar, sub supravegherea autorităților militare. Pe cărțile de identitate pentru serviciul alternativ apărea scris „Forțele Armate ale Republicii Armenia”. Pe unele cărți apărea mențiunea „apți pentru luptă”, acestea fiind semnate de către Comisariatul militar. Cei care executau serviciul alternativ erau reținuți zi și noapte în instituțiile civile în care lucrau. De fapt, era o formă de arest la domiciliu. Pentru a putea părăsi sediul din orice motiv, directorul instituției trebuia să obțină permisiunea autorităților militare. Orice cerere de concediu trebuia de asemenea aprobată de către autoritățile militare. Instituțiile civile aplicau reguli militare celor ce executau serviciul alternativ. Poliția militară trebuia să-i verifice în mod periodic pe muncitorii ALS și să trimită lunar rapoarte scrise Statului Major General al Armatei.20 Celor mai mulți solicitanți nu li s-a permis să asiste la întrunirile creștine alături de frații lor de credință, iar în unele cazuri le-a fost confiscată chiar și literatura religioasă personală. Implicarea armatei în executarea serviciului alternativ a devenit și mai evidentă după modificarea Legii care îl reglementa. Legea modificată a intrat în vigoare la 9 ianuarie 2005, după ce tinerii acceptaseră deja serviciul alternativ. Unele prevederi legale precizau că orice schimbare de repartiție trebuia aprobată mai întâi de autoritățile militare, iar cei care executau serviciul alternativ trebuiau să rămână în instituțiile în care lucrau zi și noapte. Aceștia urmau să fie demobilizați în rezerve. De asemenea, conform legii, celor ce executau serviciul alternativ li se aplicau reguli militare. Un articol în acest sens prevedea ca persoanelor care îndeplinesc serviciul alternativ și care părăsesc în mod neautorizat unitatea să li se aplice aceeași pedeapsă ca și militarilor.21

19 Opinia nr. 221 (2000) a Adunării Parlamentare a Consiliului, Armenia’s application for membership of the Council of Europe, punctul 13, iv, d. 20 0Ordinul nr. 142 din 20 decembrie 2004, emis de către General-Colonel M. Harutiunian intitulat: „Cu privire la supravegherea disciplinei militarilor care efectuează serviciul alternativ conform «Legii privind serviciul alternativ» a Republicii Armenia”. 21 2005, Legea privind serviciul alternativ articolele 17, 18 și 21.


Armenia

117

Întrucât serviciul alternativ era supravegheat de armată, acesta încălca convingerile religioase ale celor 22 de participanți și nu le respecta obiecția de conștiință privind serviciul militar. Drept urmare, fiecare dintre ei a înaintat câte o solicitare supraveghetorilor lor în vederea remedierii situației, întrucât nu mai puteau continua efectuarea acestui serviciu. Ei au cerut ca modificările să fie făcute în termen de o lună. În mai 2005, văzând că nu au primit niciun răspuns, tinerii au părăsit instituțiile unde executau serviciul și au declarat că vor aștepta modificările la domiciliu. Unii dintre părinții acestora au trimis scrisori către Guvern, Adunarea Națională, Procurorul Militar, Procurorul General și Avocatul Poporului, explicând de ce fiii lor renunțaseră la serviciul alternativ, și au cerut modificarea legii, astfel încât fiii lor să poată relua efectuarea serviciului alternativ. Guvernul a reacționat imediat deschizându-le dosare penale tinerilor și acuzându-i de „absență fără permisiune din cadrul unității militare” și de „dezertare din cadrul unei unități militare”.22 Aceste acuzații se bazau pe articole din Codul Penal care arătau clar că serviciul alternativ se afla sub controlul armatei. Întrucât Statul era conștient că urmărirea penală a tinerilor care au întrerupt serviciul alternativ era ilegală, la 19 mai 2005, Guvernul a înaintat Adunării Naționale un proiect de lege23 privind modificarea articolului 327 din Codul Penal, cu scopul de a se constitui „infracțiunea” de părăsire a serviciului alternativ. Proiectul de lege a intrat în vigoare la 16 ianuarie 2006. Cei 22 de tineri au întrerupt serviciul alternativ în primăvara anului 2005, de aceea, din punct de vedere legal, ei nu puteau fi condamnați pentru această faptă. Urmărirea penală, punerea sub acuzare și arestările ce s-au întreprins au avut la bază infracțiuni împotriva armatei, deși guvernul susținea că cei ce efectuau serviciul alternativ nu făceau parte din unități militare. Din grupul de 22 de tineri, 11 au fost condamnați de instanțe judecătorești și au primit sentințe cu închisoarea de la doi la trei ani. S-a făcut recurs pentru fiecare condamnare. În cazul altor opt tineri, audierile s-au prelungit până în aprilie 2006. În cele din urmă, se pare că Procuratura a înțeles că mersese prea departe cu procesele penale ale acestor tineri. La 21 februarie 2006, toți procurorii implicați în cauzele privind serviciul alternativ au cerut returnarea dosarelor către Procuratură pentru investigații. Cererea le-a fost aprobată. Tinerii aflați în detenție au solicitat instanțelor care le-au audiat cauza să-i elibereze, întrucât nu exista niciun motiv pentru reținerea lor. Cu excepția unui singur caz, procurorii s-au opus acestor solicitări, fără niciun motiv. Atât instanțele de fond, cât și Curtea de Apel au menținut detenția, fără a motiva refuzul de a-i elibera pe inculpați. 22 Articolele 361 și 362 din Codul Penal al Republicii Armenia. 23 Proiectul de lege nr. 595: Adunarea Națională a Republicii Armenia. Legea privind modificarea Codului Penal al Republicii Armenia.


118

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Deciziile Curții de Apel au fost atacate la Curtea de Casație, care a refuzat să soluționeze cauzele. În cele din urmă, Curtea de Apel și Curtea de Casație au dispus eliberarea tinerilor, dar nu au încetat procesul penal împotriva lor, refuzând astfel să-i achite și să recunoască încălcarea drepturilor lor fundamentale. Apoi, în septembrie 2006, procurorul general a hotărât că procesul penal împotriva acestor tineri era ilegal. Procurorul general le-a scris fiecăruia dintre ei câte o scrisoare prin care îi informa că au fost achitați de orice acuzație și că aveau dreptul la despăgubiri pentru urmărirea penală și arestarea ilegală. Tinerii au sesizat instanța civilă cu o cerere pentru despăgubire. În ciuda arestărilor ilegale și a suferințelor cauzate de procesul penal ilegal, instanța de fond le-a respins cererea, invocând lipsa dovezilor. Au atacat această decizie și în fața Curții de Casație care a respins apelul ca netemeinic și, prin urmare, nu au primit niciun fel de despăgubire morală sau materială. Întrucât le-a fost refuzat dreptul la despăgubiri, ei au atacat hotărârile în fața Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO). La 27 noiembrie 2012, CEDO a pronunțat o decizie favorabilă în cauza Khachatrian și alții contra Armeniei. CEDO a decis că Statul armean acționase ilegal în cazul urmăririi penale a 17 Martori care au refuzat să efectueze serviciul alternativ civil sub supravegherea armatei. Statul a fost obligat să le plătească victimelor acestor ilegalități cheltuielile de judecată, precum și despăgubiri. Schimbări în legislația cu privire la obiecția de conștiință În 2001, Vahan Bayatian a devenit eligibil pentru efectuarea serviciului militar obligatoriu. El a refuzat să efectueze serviciul militar pe baza conștiinței sale dar, după ce a epuizat toate căile interne de atac, a început să execute sentința de doi ani și jumătate de închisoare în septembrie 2002. După ce a executat zece luni și jumătate, a fost eliberat înainte de termen pentru bună purtare. Între timp, el a făcut recurs la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) dar, după audierea cazului, la 27 octombrie 2009, Curtea a decis împotriva sa. Încă din 1965, CEDO a susținut că existența Convenției Europene nu îi scutește pe cetățeni de serviciul militar obligatoriu. Cu toate acestea, Marea Cameră a CEDO – cea mai înaltă instanță din cadrul Curții Europene – a reanalizat decizia și, la 7 iulie 2011, Curtea a decis în favoarea lui Vahan Bayatian. Marea Cameră a statuat că, „dacă este motivată de un conflict serios și imposibil de depășit, obiecția la serviciul militar” trebuie să fie ocrotită de Convenție. Această decizie protejează nu doar drepturile Martorilor lui Iehova, ci și cele ale tuturor cetățenilor din țările membre ale Consiliului Europei (Bayatian contra Armeniei). (Vezi Imaginea 4.1b, pag. 122.)


Armenia

119

În pofida acestei decizii, precum și a celei din cauza Adian și alții contra Armeniei, tinerii Martori au continuat să întâmpine persecuții și să fie condamnați pentru obiecția de conștiință. În cele din urmă, la 8 iunie 2013, guvernul Armeniei a modificat legea privind serviciul alternativ, eliminând supravegherea militară a acestuia. Toți Martorii închiși ca obiectori de conștiință au fost eliberați la 12 noiembrie 2013. Pe parcursul a 20 de ani, peste 450 de Martori ai lui Iehova au executat pedepse cu închisoarea pentru că au refuzat serviciul militar. În prezent, tinerii Martori pot opta pentru un serviciu civil alternativ corespunzător. Până în iunie 2019, 207 obiectori de conștiință Martori au lucrat în diferite repartiții sub supravegherea serviciului civil alternativ: ca peisagiști, lucrători în bucătărie sau ca personal sanitar auxiliar. Durata serviciului civil alternativ este de 36 de luni. Ei au liber în fiecare seară, precum și o zi pe săptămână, ceea ce le permite să participe la întrunirile creștine și la lucrarea de predicare pentru care Martorii sunt bine cunoscuți. Supraveghetorii programului au lăudat atitudinea și etica acestor tineri, care au avut de efectuat deseori munci grele. Tinerii sunt recunoscători că guvernul le-a dat posibilitatea de a îndeplini un serviciu civil care nu le încalcă conștiința. Cei peste 10 000 de Martori ai lui Iehova din Armenia se bucură de libertatea de a se închina în armonie cu convingerile lor. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Se pot avea în vedere referințele menționate anterior. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Freedom of Religion in Armenia – A Study (O analiză asupra libertății religioase din Armenia), realizată de Comitetul norvegian Helsinki din Armenia, ©2010 (armeană și engleză); bazată pe studiul efectuat de către Comitetul norvegian Helsinki din Armenia în 2009 privind libertatea de conștiință în această țară. Obiectivul studiului a fost acela de a evalua modul în care societatea și mass-media se raportează la libertatea de conștiință și la diferitele organizații religioase, precum și obstacolele sociale și legale pe care le întâmpină membrii respectivelor organizații religioase.


120

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Parallels – Flawed Alternatives (Paralele, alternative viciate) (DVD, armeană și engleză).24 Descrie dificultățile cu care s-au confruntat Martorii lui Iehova înainte de a intra în vigoare legea privind serviciul alternativ civil corespunzător. Freedom of Conscience. Jehovah’s Witnesses, 5,000 Citizens Outside the Law (Libertatea de conștiință. Martorii lui Iehova, 5 000 de cetățeni în afara legii) (armeană).25 O serie de trei articole de ziar care evidențiază persecuțiile și dificultățile întâmpinate de Martorii lui Iehova de la sfârșitul anilor 1990, cărora nu li se acorda recunoașterea legală deși numărau peste 5 000 de persoane. Human Rights Without Frontiers „Religious Intolerance and Discrimination”. ARMENIA: Fact-finding mission denounces the appalling situation of conscientious objectors (Drepturile omului fără frontiere, „Intoleranță religioasă și discriminare”. ARMENIA: misiunea de informare denunță situația îngrozitoare a obiectorilor de conștiință), 24 ianuarie 2002 (engleză, în format PDF, redactor-șef: Willy Fautré). Raport întocmit pe baza interviurilor acordate de 12 obiectori de conștiință care, deși executaseră pedeapsa cu închisoarea, stăteau ascunși de teama de a fi încorporați în mod forțat, iar apoi de a fi condamnați și arestați din nou. 4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? Vahan Bayatian, Bayatian contra Armeniei, decizia Marii Camere a Curții Europene a Drepturilor Omului 2011.26 Hayk Khachatrian, Khachatrian și alții contra Armeniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului 2012.27 Artur Adian, Adian și alții contra Armeniei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2017.28

24 Parallels – Flawed Alternatives (Paralele, alternative viciate) de Naira Martikian, 2010, European Union Internews 25 Freedom of Conscience. Jehovah’s Witnesses, 5,000 Citizens Outside the Law (Libertatea de conștiință. Martorii lui Iehova, 5 000 de cetățeni în afara legii), de Vahan Ishkhanian, 1999 (armeană). 26 CEDO Cererea nr. 23459/03, hotărâre pronunțată la 7 iulie 2011 (http://hudoc.echr.coe.int/app/conversion/pdf/? library=ECHR&id=001-105611&filename=001-105611.pdf). A se vedea și jw.org, „Scurt istoric al dreptului la obiecția de conștiință în Armenia”, 15 februarie 2018, (https://www.jw.org/ro/stiri/juridic/zone/armenia/recunoasterea-dreptului-la-obiectia-deconstiinta/); referințe electronice accesate la 22 iulie 2019. 27 CEDO Cererea nr. 23978/06, hotărâre pronunțată la 27 noiembrie 2012, https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-114785%22]}; referință electronică accesată la 22 iulie 2019. 28 CEDO Cererea nr. 75604/11, hotărâre pronunțată la 19 octombrie 2017, https://hudoc.echr.coe.int/eng#{%22itemid%22:[%22001-177429%22]}; referință electronică accesată la 22 iulie 2019.


Armenia

121

5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Mesajul predicat de Martorii lui Iehova este că indiferent cât de mult s-ar strădui oamenii să îmbunătățească calitatea și condițiile de viață, doar Regatul lui Dumnezeu poate rezolva definitiv problemele cu care se confruntă omenirea, cum ar fi nedreptatea, corupția, boala și moartea. Martorii lui Iehova consideră că Biblia este o carte foarte practică pentru zilele noastre. Deși au opinii diferite și manifestă o apatie crescândă față de lucrurile spirituale, oamenii au nevoie în continuare de îndrumare spirituală, iar Biblia le oferă o îndrumare demnă de încredere. Martorii sunt convinși că Regatul lui Iehova este un guvern real, ceresc, în acțiune, iar activitatea desfășurată de ei este dovada clară a acțiunii acestui Regat. Această lucrare nu ar putea fi efectuată doar prin eforturi omenești. 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. În Biblie se arată clar faptul că, indiferent cât de mult ar dura persecuția, aceasta este temporară, așa cum este scris în 2 Corinteni, capitolul 4, versetele 16-18: „Prin urmare, noi nu renunțăm, ci, chiar dacă omul care suntem în exterior se degradează, omul care suntem în interior se înnoiește din zi în zi. Căci necazul, deși este de-o clipă și ușor, produce pentru noi o glorie a cărei măreție crește tot mai mult și care este veșnică, pentru că noi ne ținem privirea ațintită nu asupra lucrurilor care se văd, ci asupra lucrurilor care nu se văd. Căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, dar lucrurile care nu se văd sunt veșnice”. Martorii nu stăruie cu mintea asupra problemelor sau dificultăților cu care se confruntă, pentru că acest lucru i-ar putea descuraja și le-ar putea răpi bucuria și puterea. Noi ne străduim să ne concentrăm la cea mai importantă și benefică lucrare, aceea de a le face cunoscute oamenilor promisiunile de viitor ale lui Dumnezeu. Perseverând în rugăciune, ne păstrăm vii credința și convingerile, suportând încercările ‘cu răbdare și cu bucurie’. (Coloseni 1:11)


122

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 4.1a Liova Margarian în timpul procesului înaintea curții regionale Armavir. El pledează înaintea curții în propriul proces. (1 iulie 2001)

Imaginea 4.1b Vahan Bayatian, în sala Curții Europene a Drepturilor Omului, la puțin timp după ce a avut câștig de cauză în procesul în care CEDO s-a pronunțat împotriva Armeniei cu privire la închiderea sa nedreaptă pentru poziția de neutralitate ca obiector de conștiință


EUROPA

Grecia



Istoria neutralității Martorilor lui Iehova din Grecia Kostas Nanos

„Fără susținerea diplomatică din partea niciunui stat, fără ca vreo altă țară să fie interesată de un grup religios din Grecia, singurul mecanism pe care îl pot folosi Martorii lui Iehova este calitatea lor unică, perseverența.” (Fedon Vegleris, Etisia Ekthesi tis Ellinikis Enosis Dikaiomaton tou Anthropou kai tou Politi, Atena, 1988.1)

Materialul de față prezintă istoria modernă a Martorilor lui Iehova din Grecia, concentrându-se asupra poziției lor de neutralitate politică și națională. El analizează totodată evoluția Martorilor lui Iehova din punct de vedere istoric și juridic. Este relatarea unui trecut de persecuții sistematice și crude, a unui tratament inuman și, ca să-l cităm pe Cervantes, întrucât ‘istoria este într-adevăr martorul trecutului, exemplu și înștiințare a prezentului și avertisment al viitorului’,2 viața și moartea celor evocați sunt o mărturie spirituală și un mesaj pentru societatea modernă. 1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. Neutralitate în timpul războaielor naționale (1905-1945) La începutul secolului al XX-lea, mulți imigranți greci din Statele Unite au aflat învățăturile Bibliei de la Studenții în Biblie3 și le-au îndrăgit. Dorința arzătoare de a le împărtăși rudelor rămase în țara natală cele învățate i-a îndemnat pe unii dintre aceștia să se întoarcă în Grecia pentru a le vorbi despre adevărul biblic. Unul dintre aceștia a fost Georgios Kossyfas. În 1905, el s-a întors în Grecia și a început să le vorbească atenienilor despre convingerile sale. În 1912, existau 12 Studenți în Biblie în Grecia. Aceștia au distribuit cărți și pliante cu ajutorul cărora se putea studia Biblia. 1 Fedon (Phédon) Vegleris (1903-1998) a fost profesor la facultățile de drept ale Universității din Atena și ale Universității din Strasbourg; Raportul Anual al Ligii Grecești pentru Drepturile Umane și Civile. 2 Miguel de Cervantes, Don Quijote de la Mancha (Polirom, traducere de Ion Frunzetti și Edgar Papu). 3 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931.


126

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

La acea vreme, Grecia era un regat mic și sărac care trecuse deja prin cel de-al treilea faliment după războiul scurt cu Imperiul Otoman, din 1890. Înainte de Primul Război Mondial au avut loc cele două Războaie Balcanice (1912, 1913), în urma cărora, statul Grec și-a dublat teritoriul și populația. Apoi, după Primul Război Mondial, a izbucnit războiul greco-turc din 1919-1922. Deși în acei ani nu se poate vorbi despre păstrarea unei neutralități stricte în ce privește implicarea în războaie, Studenții în Biblie cunoșteau și respectau principiul enunțat de Isus: „Regatul meu nu face parte din această lume. ... Pentru aceasta m-am născut și pentru aceasta am venit în lume: ca să depun mărturie despre adevăr”. Ei erau convinși că Regatul lui Dumnezeu este un guvern ceresc real căruia îi datorau devoțiune. (Ioan 18:36, 37) De fapt, această convingere i-a determinat pe Studenții în Biblie nu doar să predice, ci și să nu se implice în probleme politice. Așa cum se menționa în primul volum al seriei Studii în Scripturi, „dacă aceasta se face în mod loial, atunci nu va mai fi nici timp și nici dispoziție pentru amestecul în politica guvernelor actuale”.4 În timpul războiului greco-turc din 1919-1922, au existat două cazuri în care Studenții în Biblie greci au refuzat să lupte, în spiritul poruncii biblice: „Să nu ucizi”. Ei se considerau cetățeni ai Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Înfrângerea armatei grecești a ajuns să fie cunoscută sub numele de „Catastrofa din Asia Mică”. Numărul grecilor refugiați, strămutați din Asia Mică, s-a ridicat la un milion și jumătate, iar alte câteva sute de mii și-au pierdut viața. Războiul și dezastrul au dus la recesiune economică și instabilitate politică în anii ce au urmat. În acest context, Studenții în Biblie au înființat la Atena, în 1922, o filială a Watchtower Society5. Aproximativ 20 de Studenți în Biblie activau în mod zelos în Grecia, iar, după ce activitatea lor a devenit mai organizată, ei au început să trimită oratori itineranți atât în orașele mari, cât și în diferite sate și comune. Drept rezultat, în toată țara s-au format grupe ale Studenților în Biblie. În 1932, Grecia și-a declarat falimentul pentru a patra oară, iar la 4 august 1936, Ioannis Metaxas a preluat puterea absolută. Deși guvernul Metaxas era considerat dictatură antiparlamentară și anticomunistă „convențională”, el avea caracteristici ale regimurilor fasciste contemporane. De exemplu, a fost înființată o organizație de 4 Planul divin al vârstelor, primul volum al seriei Studii în Scripturi, 1886, Watch Tower Bible & Tract Society, Allegheny, Pa., (International Bible Students Association, Brooklyn, London), pag. 264. 5 Persoana juridică folosită pe atunci de Studenții în Biblie.


Grecia

127

tineret (inițial, înscrierea nu era obligatorie) ai cărei membri purtau uniforme de culoare albastru închis (fasciștii italieni purtau uniforme de culoare neagră) și ridicau mâna în semn de salut, la fel ca în Germania nazistă. De asemenea, Metaxas a conceput și a promovat ideologia celei de-a „Treia Civilizații Elene”.6 Inspirându-se din cel de-al Treilea Reich, ideologia lui Metaxas se deosebea de cea a lui Hitler încorporând elemente tradiționaliste, cum ar fi religia. Această formă de ideologie reprezenta fundamentul Statului format la 4 august 1936.7 Acest regim a conceput Legea împotriva prozelitismului, adoptată în 1938, care a dus la mii de arestări, procese și condamnări. Din 1938 până în 1992, au fost arestați 19 147 de Martori ai lui Iehova ale căror sentințe au însumat 753 de ani de închisoare, unica lor „infracțiune” fiind proclamarea mesajului Bibliei despre Regatul lui Dumnezeu. În timp ce al Doilea Război Mondial lua amploare în Europa, Martorii lui Iehova au pus tot mai mult accent pe păstrarea unei stricte neutralități creștine. Un articol important din Turnul de veghe8 din 1 noiembrie 1939 i-a ajutat să înțeleagă importanța neutralității creștine. Potrivit acestui articol, discipolii lui Isus Cristos aveau datoria, înaintea lui Dumnezeu, de a-i fi întru totul devotați lui și Regatului său, teocrația. În lumina raționamentului prezentat, cum ar fi putut cineva devotat Regatului lui Dumnezeu să favorizeze o parte sau alta într-un conflict dintre facțiunile lumii? Nu a spus Isus despre discipolii săi: „Ei nu fac parte din lume, așa cum nici eu nu fac parte din lume”? (Ioan 17:16) Neutralitatea Martorilor avea să fie pusă, în scurt timp, la grea încercare. La 28 octombrie 1940, Italia a declarat război Greciei, țara intrând în cel de-al Doilea Război Mondial. Armatele germane, italiene și bulgare au invadat Grecia, omorându-i pe mulți. S-a decretat legea marțială și a avut loc ocuparea Greciei, care s-a încheiat în 1945. Când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial, în Grecia existau 178 de Martori ai lui Iehova. Din 1939 până în 1945, 28 de Martori au fost duși în fața curților marțiale datorită neutralității lor. Unii au primit condamnări între 7 și 20 de ani de închisoare, iar alții au fost condamnați la închisoare pe viață. Doi dintre ei au fost condamnați la moarte, deși sub ocupația germană nu a fost făcută nicio execuție în Grecia. Pentru Martorii lui Iehova, acei ani au reprezentat o perioadă de aspre persecuții, dar 6

Presupunându-se că prima civilizație a fost Grecia Antică, iar cea de-a doua civilizație, Imperiul Bizantin.

7 Jehovah’s Witnesses in Europe, Past and Present, Volume I/1 (Martorii lui Iehova în Europa, trecut și prezent, volumul I/1), de Gerhard Besier și Katarzyna Stoklosa (Editura Cambridge Scholars), 2016; Jehovah’s Witnesses in Greece—A History of Endurance (Martorii lui Iehova din Grecia – O istorie despre perseverență), de Athanasios Reppas și Timotheos Sigalas, pag. 290. 8 Turnul de veghe este principala revistă a Martorilor lui Iehova.


128

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

și de creștere spirituală, deoarece în timpul ocupației germane, între 1940 și 1945, numărul Martorilor a crescut de aproape patru ori, de la 178 la 1 770.9 Neutralitate în timpul controverselor ideologice (1945-1967) Această perioadă a fost marcată de războiul civil din Grecia (1946-1949) care a influențat în mod semnificativ politica țării în deceniile care au urmat. Războiul civil a fost cel mai tragic conflict al Greciei din secolul al XX-lea, și probabil chiar din istoria modernă a Statului Elen, ducând la cele mai mari pierderi pe care le-a avut țara din 1830 până în prezent. Războiul civil din Grecia a fost prima manifestare a Războiului Rece, care avea să afecteze scena politică, economică și militară mondială în următorii ani. În această perioadă, Martorii lui Iehova au fost persecutați sistematic și brutal datorită neutralității lor creștine.10 La scurt timp după terminarea războiului, facțiunile politice rivale au început să lupte pentru putere. În timpul războiului civil din Grecia, armata greacă, controlată de guvernul de dreapta din Atena, a luptat împotriva forțelor de gherilă ale armatei democrate, controlată de partidul comunist. Războiul a durat din martie 1946 până în august 1949 și a culminat cu înfrângerea forțelor democrate. În timpul războiului, la 18 iunie 1946, Guvernul a adoptat cea de-a Treia Rezoluție privind „măsurile extraordinare împotriva prizonierilor care sunt o amenințare pentru ordinea publică și integritatea țării”. Drept urmare, au fost intentate multe procese împotriva celor care aveau sau erau suspectați că ar avea opinii politice de stânga. În 1946, instanțele militare extraordinare au introdus pedeapsa cu moartea. Se estimează că până în 1951 numărul condamnărilor la moarte ajunsese la 4 851. În aceeași perioadă au fost luate și alte măsuri urgente. Multe dintre acestea au rămas în vigoare pe parcursul următoarelor trei decenii, fiind abolite după înlăturarea dictaturii11, în 1974:

• Legea nr. 375/1936 a necesității privind spionajul, rămasă în vigoare, se afla

sub jurisdicția exclusivă a Tribunalelor Militare. Sentințele extrem de severe ale Tribunalelor Militare nu se bazau pe dovezi concrete, ci pe dosarele întocmite de poliție celor acuzați și pe instrucțiunile poliției.

• În conformitate cu Decretul legislativ nr. 392, din 19 august 1947, durata maximă a

exilului era de 24 de luni. Conform Decretului legislativ nr. 687/1948, prelungirea

9

Aceștia sunt Martori care „predică” în mod regulat Evanghelia, vorbind despre credința lor cu alți oameni.

10 Istoria tou Ellinikou Emfyliou Polemou 1946-1949 (Istoria războiului civil din Grecia 1946-1949), vol. 1, pag. 51. 11 Sau Junta coloneilor care a început la 21 aprilie 1967.


Grecia

129

duratei exilului „cu titlu excepțional în timpul revoltei” era lăsată la latitudinea Comitetelor de securitate. Din cauza acestei prevederi, care a rămas în vigoare până în 1962, sute de bărbați și femei au rămas în exil lungi perioade de timp fără a fi judecați, uneori depășind chiar și 15 ani consecutivi.

• Legea necesității nr. 511, din 31 decembrie 1947, a restricționat în mod drastic drepturile persoanelor aflate în exil, ceea ce a dus la organizarea lagărelor de concentrare. Cel mai mare lagăr de concentrare din Grecia, Makronisos, a fost și primul înființat în Europa de Vest după cel de-al Doilea Război Mondial.

• Conform Legii Necesității nr. 516/1948, orice persoană care adopta concepțiile celor ce au instigat sau au încercat să instige la revoltă, care și-a însușit idei antinaționaliste sau care le-a propagat în orice fel în beneficiul Partidului Comunist avea să fie considerată neloială. În acest sens, legea nu a coincis cu statul de drept, ci cu un sistem de valori și opinii. Cu alte cuvinte, indiferent de ceea ce ar fi făcut o persoană, dacă aceasta nu avea convingeri pe care trebuiau să le aibă oamenii loiali, ea era considerată neloială. Prin urmare, un cetățean care respecta legea, dar care nu ar fi avut niciodată convingeri naționaliste sau promonarhice, ar fi putut fi considerat neloial. Analizarea loialității cetățenilor sau a lipsei acesteia se afla sub incidența așa-numitelor „Consilii de loialitate” care emiteau certificate de condamnări sociale.

În timpul războiului civil, Martorii lui Iehova au fost și mai aspru persecutați datorită neutralității. O scrisoare datată 20 iulie 194812 exprimă cu exactitate condițiile ce predominau în țara devastată de război. Printre altele se menționa: „Condițiile deplorabile s-au înrăutățit și nu există nicio speranță de îmbunătățire în viitor. ... [Martorii] tineri trec prin încercări grele datorită refuzului de a efectua serviciul militar. Unii dintre ei sunt trimiși în lagărele de concentrare de pe unele insule aride din Marea Egee, alții sunt condamnați de curțile marțiale la ani grei de închisoare, iar alții sunt ținuți captivi în unități militare de pe frontul de luptă. Bătăi și alte rele tratamente sunt aplicate în mod frecvent pentru a știrbi integritatea poporului lui Dumnezeu. Acolo unde conduc rebelii, adică în aproape jumătate din țară, recrutarea este obligatorie și, de obicei, Martorii lui Iehova nu sunt scutiți”. (Vezi Imaginea 5.1a, pag. 163.) Atât în zonele controlate de luptătorii de gherilă (armata democrată), cât și în zonele controlate de guvern și armata greacă, bărbații tineri și cei apți pentru recrutare din rândurile Martorilor lui Iehova au avut de îndurat aspre încercări când au refuzat efectuarea serviciului militar. Martorii erau pedepsiți pentru neutralitatea lor atât de tribunalele rebelilor, cât și de către instanțele militare de stat.

12 Treziți-vă!, 8 aprilie 1949, pag. 15, ediția în greacă (Awake!, 8 ianuarie 1949, pag. 26, ediția în engleză).


130

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Pedepsele însemnau, de regulă, condamnarea repetată la ani grei de închisoare, tratamentul inuman, tortura și, în unele cazuri, execuția. Cu toate acestea, persecuția aspră nu se limita la bărbații apți pentru recrutare. Familii sau congregații întregi ale Martorilor lui Iehova au fost victime ale atrocităților datorită păstrării neutralității. La 23 mai 1949, Camera Lorzilor și Camera Comunelor din Regatul Unit al Marii Britanii au făcut apel la Regina Greciei solicitându-i încetarea persecutării oamenilor care nu vor decât să-și respecte convingerile religioase sincere. Apelul membrilor parlamentului britanic ilustrează foarte bine situația existentă în acea perioadă și explică cu exactitate motivul pentru care Martorii lui Iehova au adoptat o poziție de neutralitate. Textul complet al scrisorii lor este redat mai jos. Majestății Sale Regina Frederica a Greciei Palatul Regal Atena, Grecia 23 mai 1949 Majestatea Voastră, Noi, membrii Camerei Lorzilor și Camerei Comunelor Britanice, dorim să aducem în atenția Majestății Voastre cea mai serioasă rugăminte în favoarea membrilor sectei religioase cunoscute sub numele Martorii lui Iehova. Aceștia sunt obligați și chiar înfruntă curajos moartea și pedepse lungi cu închisoarea în țara Domniei Voastre din cauză că li se cer lucruri care contravin convingerilor lor creștine. Cu câteva săptămâni în urmă, au început să ajungă în această țară rapoarte despre executarea membrilor sectei Martorilor lui Iehova care, din cauza convingerilor lor religioase, nu și-au putut îndeplini obligațiile militare. Aceste cazuri au fost investigate și s-a stabilit exactitatea faptelor raportate. Am aflat că cel puțin doi bărbați, John Tsukaris și George Orphanidis, au fost executați, primul, la Larisa, la 11 februarie 1949, iar al doilea, la Nafplion, la 2 martie 1949. De asemenea, am aflat că, la 29 martie 1949, Charilaos Zotos a fost condamnat la moarte de Curtea Marțială din Atena. De asemenea, dorim să aducem în atenția Majestății Voastre că următorii bărbați, toți Martori ai lui Iehova, au fost condamnați la moarte, dar în urma declarațiilor și a faptului că deciziile curților extraordinare marțiale care au audiat recursurile nu au fost unanime, au primit suspendarea executării, iar sentințele le-au fost comutate la închisoare pe viață. 1. Canellos Calliontzidis, în vârstă de 34 de ani. Se află în Închisoarea Comotini. 2. Prokopios Delis, în vârstă de 23 de ani. Se află în Închisoarea Corint. 3. Athanasios Nizamis, în vârstă de 28 de ani. Se află în Închisoarea Corint. 4. Telemachos Marcinos, în vârstă de 22 de ani. Se află în Închisoarea Ioannina. 5. Efthymios Vasilopulos, în vârstă de 24 de ani. Se află în Închisoarea Corint. 6. Artemios Liarmacoloulos, în vârstă de 24 de ani. Se află în Închisoare pe insula Makronisos. În continuare îi menționăm pe următorii: 1. Thomas Yannoulas, în vârstă de 28 de ani. Se află în Închisoarea Militară Corint. 2. Ioannis Costarellos, în vârstă de 29 de ani. Se află în Închisoarea Militară Corint. 3. Daniel Agathopulos, în vârstă de 23 de ani. Se află în Închisoarea Makronisos. 4. Christos Bachtsevanidis. Se află în Închisoarea Militară din Comotini. Toți aceștia execută pedepse cu închisoarea pe viață.


Grecia

131

Dorim, în mod respectuos, să aducem în atenția Majestății Voastre faptul îngrijorător că, în afară de cele menționate mai sus, mai sunt 26 de Martori ai lui Iehova care execută pedepse cuprinse între un an și jumătate și 20 de ani de închisoare. Aceștia se află în închisoarea militară de pe insula Makronisos. Suntem tulburați să aflăm că, după ce execută termene mai scurte de pedeapsă cu închisoarea și sunt eliberați, acești bărbați sunt rechemați pentru efectuarea serviciului militar. Întrucât convingerile lor religioase profunde și de nezdruncinat nu le permit să se supună ordinului, ei sunt supuși aceleiași proceduri; iar această procedură de chemare, refuz și închisoare se repetă până când depășesc vârsta necesară satisfacerii serviciului militar sau până când le este afectată sănătatea. Dorim să menționăm în continuare că acești bărbați nu au niciun fel de afilieri politice, ci sunt creștini care doresc să-și practice credința și convingerile creștine. Suntem convinși că și Majestatea Voastră va fi la fel de tulburată ca și noi să afle că un astfel de tratament le este aplicat, în țara Domniei Voastre, unor bărbați a căror unică dorință este să acționeze potrivit conștiinței lor. În Germania nazistă Martorii lui Iehova au adoptat o poziție eroică și din această cauză au fost aproape exterminați, iar în unele state comuniste din prezent ei continuă să fie persecutați într-un mod asemănător. Suntem întristați că o astfel de situație există și în țara Domniei Voastre anticomunistă. La final, dorim să aducem în atenția Majestății Voastre că, în multe țări, printre care și în țara noastră, Marea Britanie (care are legături strânse cu Grecia), precum și în Statele Unite ale Americii, dreptul la obiecția de conștiință privind serviciul militar este recunoscut prin lege și că există prevederi legale pentru cei care, datorită conștiinței, nu-și pot satisface obligațiile militare. Cutezăm să credem că apelul făcut Majestății Voastre nu va fi în zadar, iar prerogativele Domniei Voastre regale se vor extinde și asupra bărbaților menționați în acest apel pentru a le asigura eliberarea din închisoare, dar și încetarea persecuțiilor față de oricine încearcă să trăiască conform convingerilor sale religioase sincere. Putem cere atenția Majestății Voastre pline de înțelegere față de cererea noastră? Cu cel mai mare respect, În timp ce se pregătea acest apel, am fost informați că în cauza Charilaos Zotos a fost suspendată pedeapsa cu moartea. (Semnat de trei membri ai Camerei Lorzilor și de 21 membri ai Camerei Comunelor)

În 1952, parlamentul elen a aprobat o constituție care susținea drepturile civile și descria guvernul grec drept republică monarhică. În 1953, Grecia a aderat la Consiliul Europei și a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului care prevedea dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie. Cu toate acestea, important a fost nu doar ceea ce prevedea textul constituțional, ci și aplicarea lui, întrucât, uneori, diferența dintre teoria constituțională și practică este foarte mare. Pe de o parte, Constituția din 1952 recunoștea drepturile civile și politice, precum și faptul că aplicarea Convenției Europene a Drepturilor Omului este obligatorie. Pe de altă parte, toate măsurile extraordinare adoptate pe timpul războiului civil,


132

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

precum și legile adoptate în timpul dictaturii lui Ioannis Metaxas au rămas în vigoare decenii la rând. Acest lucru a dus practic la neutralizarea sau chiar invalidarea Constituției și a Convenției. Așa cum a precizat și un renumit jurist, în Grecia, Convenția Europeană a Drepturilor Omului semăna cu „o insulă nelocuită într-un arhipelag de legi care erau în mod sistematic, permanent și persistent incompatibile cu litera și spiritul ei”.13 Din 1946 până în 1967, 284 de obiectori de conștiință au ajuns în fața Tribunalelor Militare. Dintre aceștia, 26 au fost condamnați la închisoare pe viață, 36 au fost condamnați la moarte, iar 68 au fost condamnați la exil. Doi obiectori de conștiință au fost executați, iar alți trei au fost torturați până la moarte. Toți cei condamnați au executat în total 1 237,4 ani de închisoare.14 Cifrele de mai sus nu-i includ pe obiectorii de conștiință care au fugit în străinătate. Pe parcursul acelei perioade, numărul arestărilor datorită participării la activitățile religioase sau a implicării în activitatea de predicare a Martorilor lui Iehova a depășit 11 000. Numărul cazurilor care au ajuns în fața instanțelor militare sau penale a depășit 7 000. În anii 1960, Martorii lui Iehova au devenit ținta unui altfel de tratament crud. Acești obiectori de conștiință primeau condamnări cuprinse între patru ani și patru ani și 11 luni de închisoare.15 Totuși, după ce executau prima pedeapsă, erau judecați din nou pe baza acelorași acuzații și primeau pedepse cu închisoarea asemănătoare. După ce executau al doilea termen, procesul se repeta a treia oară și chiar a patra oară. Aceste condamnări au fost numite, pe bună dreptate, „condamnări repetate”. Apoi, în 1966, pe timp de pace, Christos Kazanis a fost condamnat la moarte de către un Tribunal Militar din Atena deoarece a refuzat să poarte armă. Această decizie neașteptată a stârnit un val de indignare atât în Grecia, cât și în alte țări. Ambasadele Greciei din întreaga lume au fost inundate de proteste împotriva ei. Au fost trimise o mulțime de scrisori și cablograme prin care se făcea apel la guvernul grec. Cele mai importante ziare din Atena comentau pe larg zilnic această sentință, precum și convingerile Martorilor lui Iehova. 13 The Convention on Human Rights and the Constitution (Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția), pag. 54, 55, de Fedon (Phédon) Vegleris. 14 A se vedea tabelul anual detaliat Human Rights Without Frontiers, Greece Deliberate Violations of Human Rights (Drepturile omului fără frontiere, Grecia: încălcarea deliberată a drepturilor omului), pag. 57. 15 Senatorul olandez Hein Van Wijk, în raportul său adresat Consiliului Europei, Parlamentului European și personajelor politice din Grecia și din afara ei, a explicat de ce se întâmpla acesta. „Codul Penal Militar prevedea două tipuri de pedepse cu închisoarea: fylakisis (pedeapsa cu închisoarea pe termen scurt) de la trei zile până la cinci ani și katheirxis (pedeapsa cu închisoarea pe termen lung) de la cel puțin cinci ani până la 20 de ani. Când se pronunța pedeapsa cu închisoarea pe termen lung, cel condamnat putea fi scutit de toate îndatoririle militare (conform articolului 1 din Codul Penal Militar, în vigoare până în 1995). Dar acest lucru nu se întâmpla niciodată. Condamnările în lanț trebuiau să persiste”. Astfel, obiectorii de conștiință erau chemați din nou pentru efectuarea serviciului militar întrucât figurau că nu și-ar fi îndeplinit obligația militară.


Grecia

133

Drept urmare, cauza Kazanis a fost rejudecată, iar pedeapsa cu moartea a fost comutată la patru ani și jumătate de închisoare. Arhiepiscopul Chrysostomos a fost aspru criticat, întrucât a lăsat impresia că ar aproba executarea unui tânăr pentru că refuză să poarte armă.16 În pofida persecuțiilor, numărul Martorilor lui Iehova din Grecia a crescut. În 1953, s-a ridicat la 4 931. Până în 1967 această cifră a crescut mai mult decât dublu, atingând 10 940. Neutralitate în timpul dictaturii (1967-1974) În această perioadă, la conducerea Greciei s-a aflat o dictatură militară care a preluat puterea printr-o lovitură de stat. Guvernarea ei a durat șapte ani. De aceea, această perioadă este numită Eptaetia, adică perioada de șapte ani. A fost caracterizată de aplicarea legii marțiale pe o perioadă lungă de timp, precum și de tratamentul crud la care au fost supuși Martorii lui Iehova pentru că au refuzat să susțină ideologiile regimului dictatorial. În noaptea de 21 aprilie 1967, armata a preluat brusc puterea în Grecia și a transferat-o unui grup de ofițeri care au condus lovitura de stat. Ei au introdus ceea ce mai târziu a ajuns să fie cunoscut ca Junta Coloneilor. În timpul perioadei de șapte ani care a urmat, diferiți militari implicați în lovitura de stat au format patru guverne dictatoriale. Odată cu preluarea puterii, coloneii au declarat stare de asediu și au impus legea marțială în Grecia. Constituția și toate prevederile acesteia, care protejau drepturile civile, cum ar fi libertatea de întrunire și a presei, au fost suspendate. Încălcarea drepturilor civile de către noul regim se făcea fie în baza legilor adoptate pe timpul războiului civil, fie în baza legislației adoptate de dictatură, fie în mod complet arbitrar. Era practicată tortura. Oponenții politici erau omorâți. În timpul regimului dictatorial, aproximativ 80 000 de oameni au fost arestați, aproape de fiecare dată fără mandat judecătoresc. Întrucât Grecia se afla sub autoritatea CEDO, Guvernele Danemarcei, Norvegiei, Suediei și Olandei au reclamat încălcarea Convenției la Comisia Europeană a Drepturilor Omului. Reclamațiile au fost considerate plauzibile, dar, în timp ce Comitetul

16 Revista Time, din 9 septembrie 1966, în ediția Atlantic, a scris: „În ultimele trei luni, doi tineri Martori greci au fost condamnați la moarte pentru că au refuzat să efectueze serviciul militar. După cum s-a dovedit ulterior, niciunul dintre ei nu va ajunge în fața plutonului de execuție. În iulie, primul obiector, George Roussopoulos, în vârstă de 22 de ani, a fost rejudecat și condamnat la șapte ani de închisoare. Săptămâna trecută, după numeroasele proteste internaționale împotriva pedepsei aspre, inclusiv pichetarea oficiului de turism grec din New York și a ambasadei Greciei la Haga, Christos Kazanis, în vârstă de 23 de ani, a fost adus în fața curții marțiale în apel și a primit o pedeapsă de patru ani și jumătate de închisoare. După ce își va executa pedeapsa, Kazanis va fi din nou obligat să efectueze serviciul militar și s-ar putea să mai aibă un proces dacă convingerile sale vor rămâne neschimbate”.


134

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

de Miniștri se pregătea să voteze expulzarea Greciei din Consiliul Europei, guvernul Greciei a denunțat Convenția Europeană a Drepturilor Omului și s-a retras din Consiliul Europei pentru a evita expulzarea. În această perioadă, tipărirea revistei Turnul de veghe a fost oprită. Legea interzicea adunarea în grupuri mai mari de cinci persoane. Adunările religioase ale Martorilor lui Iehova, chiar și cu numai cinci persoane prezente, erau considerate ilegale, iar lucrarea de predicare trebuia făcută cu prudență. Regimul militar l-a numit arhiepiscop pe Ieronymos, un binefăcător favorit al clerului. În plus, a numit câțiva noi mitropoliți, simpatizanți ai regimului. De fapt, aproape toți noii mitropoliți aleși de sinod aveau un punct comun: fuseseră preoți militari în timpul războiului civil din Grecia. Clerul ortodox a profitat de situație și le-a creat probleme Martorilor lui Iehova. Arhiepiscopatul Atenei i-a solicitat lui K. Mouratidis, profesor de drept canonic la Universitatea din Atena, să efectueze o expertiză în care să analizeze dacă Martorii lui Iehova sunt o „religie cunoscută”. Profesorul Mouratidis și-a emis raportul de expertiză la 5 septembrie 1967. Ignorând toate deciziile anterioare ale Curții Supreme, el a concluzionat că Martorii lui Iehova nu sunt o „religie cunoscută”, iar căsniciile încheiate între membrii lor trebuie considerate inexistente. Arhiepiscopul Ieronymos a adus situația în atenția vicepreședintelui Stylianos Pattakos. Apoi, cauza a ajuns înaintea Consiliului Juridic al Statului, organ de stat autorizat să emită opinii juridice la cererea autorităților publice. La 13 noiembrie 1970, Consiliul Juridic al Statului a hotărât că religia Martorilor lui Iehova nu este o „religie cunoscută”. Apoi, Ministerul de Interne le-a ordonat tuturor oficiilor de stare civilă din țară să nu mai înregistreze căsătoriile Martorilor lui Iehova întrucât „aceste căsătorii sunt lipsite de substanță”. Mai mult, în cazul copiilor Martorilor, s-a decis înregistrarea lor cu numele de familie al mamei, ceea ce echivala cu declararea lor ca fiind nelegitimi. Peste noapte, mii de cupluri căsătorite au primit statutul de concubini. Văduvele Martorilor lui Iehova nu mai puteau primi pensii pentru că acum legea susținea că în realitate nu fuseseră căsătorite. Funcționarii publici au început să șteargă familiile Martorilor din registrele civile. Soțiilor li s-a retras numele soțului și au fost reînregistrate cu numele taților lor. Copiii acestor femei au fost înregistrați ca provenind din afara căsătoriei.


Grecia

135

În pofida dificultăților create de regimul militar, activitatea Martorilor a continuat să progreseze. În 1967, erau 10 940 de Martori, iar în 1974, 17 073. De asemenea, numărul studiilor biblice cu persoane interesate de convingerile Martorilor, precum și asistența la întrunirile lor au crescut vertiginos în această perioadă dificilă. Păstrarea neutralității în timpul regimului militar a fost o piatră de încercare. Înainte de preluarea puterii de către regimul militar, Constituția și Convenția Europeană a Drepturilor Omului erau în vigoare, dar erau subminate de măsurile extraordinare instituite în timpul războiului civil. În timpul Juntei, Constituția și garanțiile oferite de aceasta cu privire la respectarea drepturilor civile au fost suspendate, iar Grecia a fost, de fapt, expulzată din Consiliul Europei. Centrele de detenție din Makronisos, Bogiati, Kozani, Larisa, Chania și Eptapyrgio (Tesalonic) au ajuns bine cunoscute pentru brutalitatea cu care erau tratați în ele obiectorii de conștiință. Ultimul guvern dictatorial s-a prăbușit în urma invaziei turcești din Cipru, în iulie 1974, punându-se capăt erei regimului militar. Totuși, efectele conducerii sale s-au mai simțit câteva luni. (Vezi Imaginea 5.1b, pag. 164.) Neutralitatea în timpul regimului democrat (1974 – prezent) Deși valorile democratice sunt consolidate, iar drepturile omului sunt recunoscute și protejate, suprimarea dreptului la libertatea de conștiință continuă (deși cu o intensitate scăzută) din cauza influenței politice a Bisericii Ortodoxe și a relațiilor apropiate dintre Biserică și Stat. Anii de început ai acestei perioade, în care se aplicau în mod repetat pedepse cu închisoarea pentru cei ce refuzau să efectueze serviciul militar, iar încarcerările se făceau în condiții inumane au rămas ca un stigmat pentru republica elenă. Un reper major al acestei perioade este anul 1997, când a fost înființat serviciul civil alternativ. La 24 iulie 1974, în urma eșecului de a opri invazia turcilor în Cipru, guvernul militar l-a chemat pe fostul Prim-Ministru, Konstantinos Karamanlis, din exilul de peste hotare. Fiind numit din nou în această calitate, Karamanlis a format așa-numitul guvern al unității naționale și a inițiat procedura de restaurare a republicii parlamentare. Anul următor a fost adoptată o nouă constituție liberală. Începând de atunci, a început să guverneze un regim democratic care recunoaște drepturile civile ale cetățenilor săi. În 1975, Curtea Supremă Administrativă (Consiliul de Stat), prin Deciziile nr. 2105/1975 și 2106/1975, a inclus din nou religia Martorilor lui Iehova în rândul religiilor cunoscute. S-a deschis calea către corectarea nedreptăților care au durat decenii. Martorii se puteau acum întruni din nou în mod liber, fără teama că ar putea fi arestați și puteau, de asemenea, să predice mesajul despre Regatul lui Dumnezeu.


Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

136

Cu toate acestea, statutul juridic al obiectorilor de conștiință și tratamentul crud la care erau supuși nu s-au schimbat nici chiar când a fost restaurată republica parlamentară în vara anului 1974. În anii 1975 și 1976 încă existau Martori ai lui Iehova în închisoare pentru că primiseră condamnări repetate. Aceștia executaseră deja termene lungi de pedeapsă cu închisoarea, între șapte și zece ani. Numeroși tineri Martori au fost obligați să se refugieze în alte țări europene. Persecuția a continuat până relativ recent, din două motive principale: 1. Când trupele turcești au invadat Ciprul în 1974, Grecia a declarat stare de mobilizare militară generală pentru a fi pregătită pentru un război cu Turcia. Decretul privind mobilizarea generală a rămas în vigoare până în 2002, când a fost abrogat prin Decretul prezidențial nr. 371 din 10 decembrie 2002.17 În plus, Legea necesității nr. 2636/1940, emisă de către regimul dictatorial Metaxas pentru a putea declara război Albaniei este în vigoare chiar și în prezent. Nu a fost emis niciun decret prezidențial pentru a abroga această lege, deși starea de război dintre aceste țări nu mai există. Starea de mobilizare generală și lacuna legală creată de falsa stare de război au lăsat loc exploatării ideologice și au creat baza legală pentru restricționarea libertăților și pentru pedepse grele impuse de legislația privind apărarea națională. 2.

Al doilea motiv al persecuției continue a Martorilor lui Iehova are legătură cu influența Bisericii Ortodoxe. Încă de la înființarea statului grec, Biserica Ortodoxă Greacă a avut statutul privilegiat de religie oficială. În Grecia nu există conceptul de separare a Bisericii de Stat. Chiar și Constituția îi garantează Bisericii Ortodoxe Grecești poziția de „religie dominantă” a Greciei. Aceasta înseamnă că Biserica a pătruns în toate sectoarele vieții publice, inclusiv în administrația publică, în sistemul judiciar, poliție, educație publică și în orice alt aspect al vieții. Această prezență atotcuprinzătoare a dus la oprimare și greutăți de nedescris pentru minoritățile religioase din Grecia.

Într-un raport către Consiliul Europei, senatorul olandez Hein Van Wijk a descris tratamentul inuman, degradant și brutal18 la care erau supuși obiectorii de conștiință în Grecia de către autoritățile administrative și militare, precum și faptul că din punct de vedere legislativ aceștia sunt încadrați la „terorism legal”. Raportul afirmă că dreptul la libertatea de conștiință include și dreptul la obiecția de conștiință.19 În atenția Consiliului Europei au fost aduse atât legislația, cât și practica penală.

17 Jehovah’s Witnesses in Europe, Past and Present, pag. 298, 299. 18 Până în 1977 inclusiv – la patru ani de la revenirea Greciei la un regim parlamentar – Consiliul Europei încă primea plângeri care conțineau detalii îngrozitoare ale torturării sistematice a obiectorilor de conștiință în lagărele din Avlona și Tripoli. 19 Jehovah’s Witnesses in Europe, Past and Present, pag. 298, 299, și raportul lui Hein Van Wijk către Consiliul Europei din 15 aprilie 1977.


Grecia

137

În iulie 1977, Consiliul Europei reunit la Anvers a decis: „Grecia încalcă drepturile omului mai mult decât orice altă țară pentru că aplică pedepse aspre cu închisoarea persoanelor care pe baza conștiinței lor religioase refuză să poarte arma (Martorii lui Iehova). Având în vedere cele menționate, este crucial ca această problemă importantă să fie reglementată prin lege, care să garanteze protejarea dreptului la obiecția de conștiință în Grecia”. Parlamentul grec a analizat această recomandare. Unii membri au remarcat condamnările repetate, care încălcau Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și că nicăieri în Europa nu li se aplica un astfel de tratament obiectorilor de conștiință. Multe țări, inclusiv statele comuniste, aplicau pedeapsa cu închisoarea o singură dată. După o analiză atentă a acestei probleme, parlamentul grec a aprobat adoptarea unei noi legi care să pună capăt condamnărilor repetate a Martorilor lui Iehova. Legea nr. 731/1977 prevedea că putea fi aplicată doar o singură pedeapsă cu închisoarea. Aceasta urma să fie o pedeapsă de patru ani de închisoare, de două ori mai lungă decât durata serviciului militar. Deși acesta continua să fie un tratament dur în comparație cu practica altor țări, era, totuși, o îmbunătățire uriașă față de ceea ce suferiseră Martorii lui Iehova anterior. Patruzeci și doi de Martori ai lui Iehova, care se aflau în închisoare executând sentințe repetate, au fost eliberați. Dintre aceștia, patru au fost eliberați pentru că executaseră patru ani de închisoare sau mai mult, în timp ce alți 38 au fost eliberați urmând să fie judecați din nou întrucât nu executaseră încă patru ani fiind necesar să primească noi sentințe pentru a executa termenul necesar. Astfel, guvernul Greciei a pus capăt „condamnărilor repetate” îndurate de Martorii lui Iehova timp de mulți ani. Reprezentanții Bisericii Ortodoxe din Grecia au condamnat Legea nr. 731/1977. Clerici de rang înalt au criticat în mod aspru decizia guvernului și au făcut apel la guvern să nu implementeze noua lege adoptată de parlament. Aplicarea legii a întâmpinat dificultăți întrucât unii militari o interpretau în mod arbitrar. De exemplu, unii reprezentanți ai Justiției militare au interpretat Legea nr. 731/1977 ca fiind aplicabilă doar serviciului militar și nu făceau condamnări penale. Prin urmare, legea nu impunea instanței o durată pentru pedeapsa aplicată. La 10 martie 1979, Comisarul pentru Justiția Militară, colonelul N. Nikolaidis a constatat: „Legea nr. 731/1977 este pur și simplu neconstituțională și trebuie anulată cât mai repede. ... Refuzul persoanei acuzate de a satisface serviciul militar constituie


138

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

infracțiune de insubordonare, care se sancționează cu pedeapsa cu moartea, întrucât țara se află încă în stare de mobilizare generală. ... Îi putem aplica acuzatului orice durată a pedepsei dorim, chiar și pedeapsa cu moartea. Din motive de clemență, propun aplicarea pedepsei de zece ani de închisoare”. La 15 martie 1979, El Gazis, un Martor de 20 de ani, a fost condamnat la 18 ani de închisoare ca obiector de conștiință. Această situație i-a determinat pe zece membri ai Adunării Parlamentare a Consiliului Europei să prezinte o propunere de „investigare a încălcării dreptului la obiecția de conștiință privind serviciul militar în Grecia”. În 1992, Asociația Human Rights without Frontiers (Drepturile Omului fără Frontiere) a întocmit un raport cuprinzător despre condițiile de detenție care nu erau potrivite „nici măcar pentru animale”. După cum reiese din vizitele anuale efectuate de membrii parlamentului european, condițiile din închisorile grecești unde erau ținuți obiectorii de conștiință au ajuns în atenția comunității internaționale. Ediția din 9 aprilie 1996 a ziarului Eleftherotypia făcea referire la „intoleranța și tratamentul degradant” la care erau supuși Martorii lui Iehova din Închisoarea Militară Avlona. În 1993, Amnesty International a publicat un raport intitulat Greece—5,000 years of Prison: Conscientious Objectors in Greece. Acest raport menționa că în perioada cuprinsă între 1940 și 1992, cele 2 728 de condamnări ale Martorilor lui Iehova la închisoare pe motive de conștiință însumau 10 050 de ani, dintre care Martorii au executat efectiv 5 731 de ani în închisoare. Au fost aplicate 42 de pedepse cu moartea, dintre care două au fost executate. Cinci au fost torturați până la moarte de către autorități și 68 au fost exilați. Mulți au primit azil în străinătate. Cifrele sunt șocante dacă luăm în considerare că numărul Martorilor lui Iehova din Grecia era de aproximativ 25 000. În același an, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărâre de o importanță decisivă cu privire la libertatea religioasă din Grecia, în cauza Minos Kokkinakis. În 1938, acesta a fost primul Martor al lui Iehova condamnat în temeiul legii care incrimina lucrarea de predicare. Fără a avea parte de proces, autoritățile l-au obligat pe Kokkinakis să execute 13 luni de exil pe insula Amorgos din Marea Egee. În 1939, el a fost condamnat de două ori și de fiecare dată a executat două luni și jumătate de închisoare. După mai bine de 60 de arestări, 18 procese și peste șase ani de închisoare și exil, Kokkinakis a făcut apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 25 mai 1993, Curtea a hotărât că guvernul grec a încălcat articolul 9 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a confirmat dreptul domnului Kokkinakis de a-și împărtăși în mod liber convingerile religioase.


Grecia

139

În 1988, a intrat în vigoare o nouă lege care, printre altele, stipula ca următoarele categorii să fie scutite de serviciul militar: „Recruții care sunt slujitori religioși, călugării, călugării-ucenici care aparțin unei religii recunoscute, în cazul în care ei doresc acest lucru”. Slujitorii religioși ai Bisericii Ortodoxe Grecești au fost întotdeauna scutiți, fără să întâmpine vreo dificultate. Potrivit acestei legi, la sfârșitul anului 1989 și începutul anului 1990, Dimitrios Tsirlis și Timotheos Kouloumpas, slujitori ordinați ai Martorilor lui Iehova, au depus o cerere la centrele de recrutări de care aparțineau pentru a fi scutiți de serviciul militar.20 Alături de cererile lor, ei au furnizat și documentele necesare pentru a demonstra că erau slujitori religioși în exercițiu. După cum era de așteptat, cererile au fost respinse invocându-se falsul temei că Martorii lui Iehova nu aparțin unei „religii cunoscute”. Consiliul Suprem al Apărării Naționale Elene a respins recursul lor la decizia dată de centrele de recrutări. Autoritățile militare au folosit drept argument informarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Grecești potrivit căreia credința Martorilor lui Iehova nu este o religie recunoscută. Aceasta însă era în contradicție cu hotărârile judecătorești ale mai multor instanțe civile, care deciseseră că Martorii lui Iehova sunt, în realitate, o religie cunoscută. Instanțele militare i-au găsit pe Tsirlis și pe Kouloumpas vinovați de insubordonare și i-au condamnat la patru ani de închisoare. Cei doi Martori au făcut recurs la Curtea Militară de Apel, care a amânat examinarea recursului de trei ori, din diverse motive. Însă Curtea a refuzat de fiecare dată să-i elibereze provizoriu pe petenți pentru a fi cercetați în stare de libertate, cu toate că legile Greciei prevedeau acest lucru. În urma unei alte serii de proceduri, Curtea Supremă Administrativă a anulat deciziile Consiliului Suprem al Apărării Naționale Elene pe motiv că Martorii lui Iehova aparțin, de fapt, unei religii cunoscute. În timpul celor 15 luni în care Tsirlis și Kouloumpas au stat în închisoarea militară din Avlona, ei au fost supuși unui tratament inuman și degradant, alături de alți deținuți care erau Martori. Un raport din această perioadă vorbea despre „condițiile mizere din închisoare în care trăiesc [deținuții Martori ai lui Iehova], menționând carnea stricată și cozile de șoareci care le erau servite adesea împreună cu mâncarea, reducerea orelor de vizită după bunul plac al conducerii, lipsa spațiului din cauză că celulele erau supraaglomerate și tratamentul mult mai aspru aplicat acestor deținuți care erau obiectori de conștiință”.

20 Următoarele informații au apărut în revista Treziți-vă! din 8 ianuarie 1998, pag. 19.


140

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În cele din urmă, Curtea Militară de Apel i-a achitat pe Tsirlis și Kouloumpas. După ce cu o lună mai devreme, în aceeași zi, Curtea Supremă Administrativă a pronunțat hotărârile în cauzele lor prin care li s-a recunoscut statutul de slujitori religioși ai Martorilor lui Iehova, religie cunoscută, Curtea Militară de Apel, fără a motiva în mod clar sentința și fără a face referire la aceste hotărâri, i-a achitat pe motiv că nu au comis un act de insubordonare. În același timp, Curtea a decis că Statul nu are obligația de a le acorda vreo despăgubire pentru că fuseseră ținuți în detenție deoarece „această detenție s-a datorat totalei neglijențe a petenților”. Martorii au fost eliberați imediat din închisoare și, în cele din urmă, au fost scoși din evidența militară pe motiv că sunt slujitori religioși. Anastasios Georgiadis a avut o experiență puțin diferită, dar cauza a fost aceeași. La 11 septembrie 1991, el a făcut o cerere asemănătoare pentru scutirea de la serviciul militar. Centrul de recrutări l-a informat că cererea lui fusese respinsă din același motiv, anume că Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Grecești nu recunoaște că Martorii lui Iehova sunt o „religie cunoscută”. Aceasta s-a întâmplat în pofida hotărârilor judecătorești categorice ale Curții Supreme Administrative pronunțate în cazurile Tsirlis și Kouloumpas. Iată ce se spunea în răspunsul scris, trimis de Consiliul Suprem al Apărării Naționale Elene: „Administrația a pronunțat o decizie nefavorabilă în legătură cu cererea [lui Georgiadis], bazată pe opinia autorizată a Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, care nu consideră că Martorii lui Iehova sunt o religie cunoscută”. (Sublinierea ne aparține.) La 20 ianuarie 1992, Georgiadis s-a prezentat la Unitatea Militară din Nafplion și a fost imediat închis într-o celulă disciplinară, fiind acuzat de insubordonare cu privire la efectuarea serviciului militar. Mai târziu, el a fost transferat la Închisoarea Militară Avlona. La 16 martie 1992, Tribunalul Militar din Atena l-a achitat pe Georgiadis. Era pentru prima dată când o instanță militară din Grecia recunoștea că Martorii lui Iehova sunt, în realitate, o religie cunoscută. Directorul închisorii militare din Avlona l-a eliberat imediat pe Georgiadis, însă i-a ordonat ca la 4 aprilie să se prezinte din nou la Centrul de Recrutări din Nafplion pentru serviciul militar. La acea dată, Georgiadis a refuzat din nou să se înroleze și a fost acuzat din nou de insubordonare. A fost pus în detenție pentru a doua oară și a fost trimis în judecată.


Grecia

141

La 8 mai 1992, Tribunalul Militar din Atena l-a achitat în noul proces penal, dar a decis că nu trebuie să i se acorde vreo despăgubire pentru detenție. Georgiadis a fost eliberat imediat din închisoarea militară din Avlona, dar i s-a ordonat să se prezinte pentru a treia oară, la 22 mai 1992, la Centrul de Recrutări din Nafplion pentru serviciul militar. A refuzat din nou să se înroleze și, pentru a treia oară, a fost acuzat de insubordonare și reținut. La fel ca în cauzele Tsirlis și Kouloumpas, la 7 iulie 1992, Curtea Supremă Administrativă a anulat deciziile Centrului de Recrutări și Consiliului Suprem al Apărării Naționale Elene din septembrie 1991, pe motiv că Martorii lui Iehova aparțin, de fapt, unei religii cunoscute. La 27 iulie 1992, Georgiadis a fost, în cele din urmă, eliberat din Închisoarea Militară Sindos din Tesalonic. La 10 septembrie 1992, Tribunalul Militar din Tesalonic l-a achitat, însă a declarat că Georgiadis nu are dreptul la vreo despăgubire, motivul invocat fiind ‘totala sa neglijență’. Comentând pe marginea cauzei Georgiadis, parlamentul european a declarat următoarele: „Această situație este o discriminare îndreptată împotriva slujitorilor religioși Martori ai lui Iehova cu privire la principiul egalității în fața legii și la dreptul de a fi tratați echidistant”. După ce au fost achitați și eliberați din închisoare, cei trei Martori care au fost victimele discriminării religioase au simțit că aveau obligația morală de a face apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Temeiul acestui apel a fost detenția lor ilegală. Audierea a fost stabilită pentru 21 ianuarie 1997. Domnul Panos Bitsaxis, avocatul Martorilor, a vorbit despre „constanta încăpățânare și atitudinea de nezdruncinat a autorităților grecești de a refuza recunoașterea existenței unei minorități religioase”, adică a Martorilor lui Iehova. El a denunțat practica autorităților grecești de a-și baza opinia oficială în legătură cu Martorii lui Iehova pe părerea principalilor lor oponenți, Biserica Ortodoxă Greacă. Domnul Bitsaxis a vorbit despre „refuzul de recunoaștere a unei anumite comunități religioase, refuz care pare absurd dacă [se observă] că este direct, fără înconjur și fără niciun temei orientat împotriva legalității, împotriva zecilor de decizii ale Consiliului de Stat [Curții Supreme Administrative]”. Reprezentantul guvernului Greciei a confirmat prejudecățile autorităților grecești prin următoarea declarație: „Nu trebuie să uităm că, practic, întreaga populație a Greciei a aparținut secole la rând Bisericii Ortodoxe. O consecință firească este că organizarea


142

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

acestei Biserici, statutul slujitorilor ei și rolul lor în cadrul Bisericii sunt foarte clare. ... Statutul slujitorilor aparținând Bisericii Martorilor lui Iehova nu este atât de clar”. La 29 mai, s-a pronunțat sentința. Completul de judecată, compus din nouă membri, a decis în unanimitate că Grecia a violat articolele 5 și 6 din Convenția Europeană. De asemenea, le-a acordat petenților o sumă de bani ca despăgubire, inclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de judecată. Curtea a precizat că „autoritățile militare au ignorat în mod flagrant” că Martorii lui Iehova sunt recunoscuți în Grecia ca „religie cunoscută”, în conformitate cu deciziile judecătorești ale Curții Supreme Administrative. În continuare, s-a făcut următoarea observație: „Stăruința obsedantă a autorităților de a nu-i recunoaște pe Martorii lui Iehova ca «religie cunoscută» și, în consecință, încălcarea dreptului petenților la libertate au fost de natură discriminatorie în comparație cu modul complet diferit în care au obținut scutire slujitorii Bisericii Ortodoxe Grecești”. Anul 1997 a fost un an marcant pentru obiectorii de conștiință. La 27 iunie, a fost adoptată Legea nr. 2510/1997, prin care a fost introdus serviciul civil alternativ. În plus, sintagma „obiector de conștiință” a fost menționată pentru prima dată în textul unei legi. Totuși, durata excesiv de lungă a serviciului alternativ (36 de luni), condițiile efectuării acestuia și povara substanțială a cheltuielilor pe care obiectorii de conștiință trebuiau să le suporte aveau menirea de a-i descuraja pe cei care ar fi vrut să aleagă această formă de serviciu civil. În plus, când a fost implementat serviciul alternativ, obiectorii de conștiință care lucrau în serviciul public au fost supuși, sub diferite forme, unui tratament inuman, cum ar fi ore de lucru extrem de lungi și istovitoare și munci grele. De exemplu, la 14 ianuarie 1999, Directorul Spitalului de Boli Cronice din Chania a făcut următoarea afirmație: „Cei care execută serviciul civil-social [civil] au dreptul doar la două zile de concediu pe lună. Serviciul alternativ nu presupune o relație de angajare formală, ci, întrucât acesta se efectuează în locul serviciului militar, obiectorii de conștiință sunt privați de alte beneficii în afară de cele două zile libere pe lună menționate mai sus. Acest lucru este, de asemenea, confirmat în mod expres prin decizia Ministerului Apărării Naționale F 429.39/6/340805/98. Întrucât legea prevede doar două zile libere pe lună, acest lucru presupune în mod rezonabil, că veți lucra în weekend și în timpul sărbătorilor naționale, fără ca aceasta să însemne lipsă de respect la adresa dumneavoastră”. Un alt exemplu de reacție extremă împotriva serviciului alternativ este cererea de recurs a administrației Unității de Îngrijire a Vârstnicilor din Aigio înaintată Consiliului de Stat (Curtea Supremă Administrativă). Scopul era mutarea unui obiector de


Grecia

143

conștiință din unitate deoarece avea altă religie și, în consecință, nu putea activa în cadrul unității.21 Cu toate acestea, el a continuat să execute serviciul civil alternativ în cadrul acelei instituții până la sfârșitul termenului. În cele din urmă, politica instituției s-a schimbat astfel încât și alți Martori au efectuat serviciul civil alternativ în cadrul ei. În 2000, Marea Cameră a CEDO, alcătuită din 17 judecători, a creat un precedent pentru cazurile de discriminare. Judecătorii s-au pronunțat în cauza Iakovos Thlimmenos, care, în 1983, a fost condamnat pentru insubordonare deoarece a refuzat să poarte uniforma militară. După eliberare, Thlimmenos și-a depus actele pentru obținerea unei autorizații de contabil care însă nu i-a fost acordată deoarece avea cazier judiciar. Condamnările pentru infracțiunea de insubordonare erau înregistrate și atrăgeau consecințe negative asociate cazierului judiciar. El a înaintat o plângere în instanță. După ce a pierdut procesul în instanțele din Grecia, a făcut apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) în anul 2000. Curtea a decis în favoarea lui Thlimmenos. După această decizie, Grecia a adoptat o lege privind reabilitarea tuturor obiectorilor de conștiință care fuseseră condamnați. Înainte de pronunțarea deciziei, peste 3 500 de Martori din Grecia aveau cazier judiciar întrucât fuseseră închiși pentru poziția de neutralitate. În 2010, Curtea Supremă Administrativă a Greciei (plenul Consiliului de Stat) a extins hotărârile sale anterioare în favoarea obiectorilor de conștiință în cauza Evangelos Delis. Între 1994 și 1996, Delis a efectuat serviciul militar. Însă, în 2003, când a fost chemat în vederea instruirii militarilor în rezervă, el a depus o cerere de efectuare a serviciului alternativ ca obiector de conștiință, conform Legii nr. 2510/1997. Delis devenise între timp Martor al lui Iehova. El a prezentat un certificat emis de organizația Martorilor lui Iehova, confirmând că începând cu 8 septembrie 2003 s-a afiliat acestei religii. Centrul Militar de recrutări i-a respins cererea pe motiv că a efectuat deja serviciul militar sub arme și că refuză să se prezinte la instruire. La 15 ianuarie 2010, Curtea Supremă Administrativă a Greciei (plenul Consiliului de Stat) a hotărât că temeiurile respingerii cererii sale au fost nelegale. Menționând articole din Constituție, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și din lege, Consiliul de Stat a recunoscut că o persoană are dreptul să-și schimbe religia, chiar și după ce a lucrat în armată, și să invoce statutul de obiector de conștiință pe baza

21 Eleftherotypia, „Alternative Forced Labor” (Munca forțată alternativă), 13 martie 1999 (un ziar grecesc).


144

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

noilor sale convingeri religioase. În decizia sa (nr. 170/2010), Curtea a stabilit că, deși persoana în cauză și-a schimbat convingerile religioase după ce a efectuat serviciul militar sub arme și era în continuare eligibilă pentru instruirea în rezervă, era greșit să-i fie refuzată aplicarea prevederilor Legii nr. 2510/1997 cu privire la obiectorii de conștiință.22 De asemenea, serviciul alternativ civil a fost modificat în mod treptat. În cele din urmă, în vara anului 2010 a fost adoptată o lege, care a intrat în vigoare în ianuarie 2011, prin care s-a redus durata serviciului alternativ civil la 15 luni pentru cei care primesc un termen complet și o perioadă mai mică celor ce execută un termen redus. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Omul este ființă liberă indiferent de locul sau timpul în care trăiește. Are libertate de mișcare, de gândire și de vorbire. Este înzestrat cu rațiune și conștiință și are dreptul de a-și alege stilul de viață și de a se dezvolta în mod liber. În plus, omul este ființă socială. Dorința de a aparține unui grup este la fel de puternică precum năzuința de a-și defini propria identitate. Scopul societăților organizate este de a garanta existența și dezvoltarea oamenilor, precum și protejarea drepturilor și libertăților individului. Astfel, în contextul conviețuirii sociale, apar două concepte contradictorii: puterea organizată sau Statul, pe de o parte, și individul care este liber prin însăși natura sa, pe de altă parte. Statul poate asigura protecția necesară drepturilor civile, dar în același timp ar putea deveni principala sursă de compromitere a libertăților. Când individul este privat de exercitarea libertăților civile și când drepturile înnăscute sunt neglijate și suprimate, ființa umană liberă este forțată să ducă o existență inferioară, contrară naturii. De multe ori, Statul (prin activitatea grupărilor social-politice prin care își exercită puterea) și instrumentul său de coerciție, autoritatea penală, reprezintă un pericol la adresa liberei dezvoltări a personalității individului și a demnității umane. Profesorul Eberhard Schmidt a spus: „Dacă excludem conflictele armate, nimic nu a provocat omenirii mai multe greutăți, suferințe și lacrimi decât puterea Statului prin autoritatea sa penală”.23

22 Eleftherotypia, 25 ianuarie 2010 (un ziar grecesc). 23 Lehrkommentar zur StPO und zum GVG, 2nd ed., Eb. Schmidt, 1964, pag. 47.


Grecia

145

Este adevărat, conflictele armate dintre state au cauzat pierderea a nenumărate vieți omenești. Însă, pe timp de pace și normalitate, acțiunile Statului și, mai ales, exercitarea autorității sale penale, duc deseori la zdrobirea conștiinței, la exterminarea celor nevinovați și la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale. Grecia, o țară mică din Europa aflată în sudul Peninsulei Balcanice, pe de o parte, și Martorii lui Iehova, o minoritate religioasă, pe de altă parte, sunt exemplul elocvent al opoziției dintre stat și individ, dintre putere și justiție, dintre abuzul de putere și libertate. Istoria Greciei a fost marcată de războaie naționale, conflicte civile, confruntări ideologice și schimbări de regimuri politice. În timpul acestor tulburări, Biserica Ortodoxă Greacă a jucat un rol-cheie din punct de vedere social și ideologic. Din 1820, când Grecia s-a revoltat împotriva dominației otomane și și-a dobândit independența, și până în prezent, Biserica Ortodoxă Greacă s-a implicat din plin în promovarea patriotismului și a fost o forță majoră în politica Greciei. Implicarea continuă a religiei în evoluția politică și națională a dus la crearea unei relații strânse între Biserică și Stat. Martorii lui Iehova își apără convingerile biblice și sunt recunoscuți pentru poziția lor de neutralitate fermă. Ei sunt neutri în controversele politice și în conflictele armate, respectând porunca lui Isus de ‘a nu face parte din lume’. (Ioan 17:16) În Grecia, influența puternică a Bisericii Ortodoxe, scena politică aflată în continuă schimbare, conflictele violente din cauza cărora oamenii au fost obligați să susțină părțile beligerante, războaiele naționale și creșterea patriotismului au dus la persecutarea acerbă a Martorilor lui Iehova pentru poziția lor de neutralitate. Martorii lui Iehova consideră că libertatea de conștiință este esențială și nu neagă autoritatea Statului. Ei sunt convinși că Dumnezeu le permite guvernelor să aibă o autoritate care trebuie respectată. Guvernele organizează țările și comunitățile astfel încât acestea să funcționeze și să le furnizeze oamenilor servicii necesare. Martorii lui Iehova respectă principiul din Romani 13:1-7. Ei respectă ‘autoritățile superioare’ și respectă legile țării sau ale comunităților în care trăiesc. Martorii lui Iehova plătesc taxe și le oferă guvernelor informațiile pe care le solicită. Dar cum procedează dacă un guvern pretinde ceva ce contravine legilor lui Dumnezeu? Apostolul Petru a spus: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”. (Faptele 5:29) Dar dacă un creștin ar fi amenințat că va fi împușcat pentru că refuză serviciul militar și uniforma militară? Un articol din revista Turnul de veghe, din 1 septembrie 1915, prezenta următorul raționament: „Ce ar fi mai grav? Să fii împușcat deoarece i-ai fost loial Prințului Păcii și i-ai ascultat porunca sau să fii împușcat în timp ce le slujești


146

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

acestor regi pământești, aparent susținându-i și cel puțin părând că faci compromis în ce privește învățăturile Regelui ceresc? Dintre cele două cazuri, îl preferăm pe primul – preferăm să murim pentru că am rămas fideli Regelui ceresc”. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? • Abdelfattah, Amor, Report on Religious Freedom in Greece: Report of the Special Rapporteur (Raport privind libertatea religioasă în Grecia: Raportul raportorului special), 1995 (United Nations Human Rights Commission) (Comisia Organizației Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului). • Alivizatos, K. Nikos, To Anomologito Zitima ton Meionotiton stin Elliniki Enomi Taxi (Problema nemărturisită a minorităților în statul de drept grec) 2008, (Kritiki Publicații, Atena, Grecia), „Metaksi Koinotismou kai Isotitas I gia tin Thriskeftiki Eleftheria ton Meionotiton” (Între comunitarism și egalitate sau referitor la libertatea religioasă a minorităților). • Alivizatos, K. Nikos, O Avevaios Eksynchronismos kai I Tholi Syntagmatiki Epitheorisi (Modernizarea incertă și revizuirea neclară a Constituției), 2001 (Editura Polis, Atena, Grecia). • Amnesty International, Greece—5,000 years of Prison: Conscientious Objectors in Greece (Grecia – 5000 de ani de închisoare: obiectorii de conștiință în Grecia), 1993. • Apltauer, Kathleen Wetzel, Can Conscientious Objectors Be Good Citizens?—A Look at Relationship Between Freedom of Conscience and Duty to the State (Obiectorii de conștiință pot fi cetățeni buni? – O privire asupra relației dintre libertatea de conștiință și datoria față de Stat), 1992 (Human Rights Without Frontiers International, Brussels, Belgium) (Drepturile Omului fără frontiere Internațional, Bruxelles, Belgia). • Baroul din Atena, I Prostasia ton Dikaiomaton tou Anthropou stin Evropi (Protecția drepturilor omului în Europa), 2006 (Baroul din Atena, Atena Grecia). • Beis Kostas, I Thriskeftiki Eleftheria-Theoria kai Praxi Stin Elliniki Koinonia kai Enomi Taxi (Libertatea religioasă – Teorie și practică în societatea greacă și statul de drept), 1997 (Editura EUNOMIA Verlag, Atena, Grecia). • Bitsaxis Panos, Thriskeftiki Eleftheria kai Dimokratia (Libertatea religioasă și democrația), 2000 (Atena, Grecia), „Thriskeftikes Diakriseis kai Evropaiko Dikastirio Anthropinon Dikaiomaton” (Discriminarea religioasă și Curtea Europeană a Drepturilor Omului). • Center for Documentation and Information on Minorities in Europe—Southeast Europe (Centrul de documentare și informații privind minoritățile din Europa – Europa de sud-est), Minorities in Southeast Europe (Minoritățile din Europa de sud-est), 2000 „Christian Jehovah’s Witnesses of Greece” (Creștinii Martori ai lui Iehova din Grecia).


Grecia

147

• Christian Congregation of Jehovah’s Witnesses, Intervention in the Second Conference of „The Constitution-Scientific Conferences” The Greek Cases in Strasbourg, Nafplion, 11-13 decembrie 1998 (Congregația creștină a Martorilor lui Iehova, Intervenția în cea de-a doua conferință „Constituția – Conferințe științifice”, cazurile grecești de la Strasbourg). • Christian Jehovah’s Witnesses of Greece (Creștinii Martori ai lui Iehova din Grecia), 100 Chronia Synchronis Istorias ton Christianon Martyron tou Iechova stin Ellada 1905-2005 (100 de ani de istorie modernă a creștinilor Martori ai lui Iehova din 1905-2005), 2005. • Oi Martyres tou Iechova stin Ellada (Martorii lui Iehova din Grecia), 1993. • Dimitris Christopoulos (editor). Nomika Zitimata Thriskeftikis Eterotitas stin Ellada (Problemele juridice ale alterității religioase în Grecia), 1999 (Editura Kritiki, Atena). • Dimoulis Dimitris I., Dikaio kai Politiki (Drept și politică), „‘Christianiki Ekklisia ton Martyron tou Iechova Kritis’—Politika Dikastiria kai Syntagmatiki Paideia” (Congregația creștină a Martori ai lui Iehova din Creta – Instanțele civile și cultura constituțională), 1988 (Tesalonic). • Efarmoges Dimosiou Dikaiou (Practici de drept public primul număr special), 2002, „Episkopisi Nomologias tou EDDA epi Atomikon Prosfygon kata Ellados” (Revizuirea jurisprudenței CEDO privind recursurile personale împotriva Greciei), (Editura Sakkoulas, Atena). • Eleftherotypia, „Enallaktika Katanagastika Erga” (Munca forțată alternativă), 13 martie 1999. • Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauzele Martorilor lui Iehova: Kokkinakis v. Greece (Kokkinakis contra Greciei) (14307/88), 25 mai 1993 Manoussakis and others v. Greece (Manoussakis și alții contra Greciei) (18748/91), 26 septembrie 1996. • Valsamis v. Greece (Valsamis contra Greciei) (21787/93), 18 decembrie 1996 Efstratiou v. Greece (Efstratiou contra Greciei) (24095/94), 18 decembrie 1996 Tsirlis and Kouloumpas v. Greece (Tsirlis și Kouloumpas contra Greciei (19233/91; 19234/914), 29 mai 1997. • Georgiadis v. Greece (Georgiadis contra Greciei) (21522/93), 29 mai 1997. • Pentidis and others v. Greece (Pentidis și alții contra Greciei) (23238/94), 9 iunie 1997. • Tsavachidis v. Greece (Tsavachidis contra Greciei) (28802/95), 21 ianuarie 1999. • Thlimmenos v. Greece (Thlimmenos contra Greciei) (34369/97), 6 aprilie 2000. • Fautré, Willy și Elizabeth Pröhl. European Magazine of Human Rights (Revista europeană a drepturilor omului), vol. 6, nr. 1, 2, 1994, „Greece: Religious Intolerance and Discrimination-Religious Legislation Applied to Religious Minorities” (Grecia: Intoleranța religioasă și discriminarea – Legislație religioasă aplicată minorităților religioase).


148

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

• Fautré, Willy, European Magazine of Human Rights (Revista europeană a drepturilor omului), Special Issue (Ediție specială), „Greece: Deliberate Violations of Human Rights” (Grecia: încălcarea deliberată a drepturilor omului), 1992. • Greek Helsinki Monitor & Minority Rights Group, Oi Christianoi Martyres tou Iechova stin Ellada (Creștinii Martori ai lui Iehova din Grecia), 1998 (Grupul Helsinki din Grecia pentru monitorizare și drepturile minorităților). • Human Rights Without Frontiers (Drepturile omului fără frontiere), Greece: Deliberate Violations of Human Rights—1938-1992: Personal Narratives (Grecia: încălcarea deliberată a drepturilor omului – 1938-1992: Relatări personale). • Kinisi Politon kata tou Ratsismou (Moțiunea cetățenilor împotriva rasismului), Thriskeftiki Eleftheria kai Dimokratia (Libertatea religioasă și democrația), 2000 (Editura Paraskinio, Atena, Grecia). • Konidaris Ioannis, Nomiki Theoria kai Praxi gia tous „Martyres toy Iechova” (Teorie juridică și practică privind Martorii lui Iehova), Ediția a IV-a, 2005 (Editura Sakkoulas, Atena, Grecia). • Ktistakis Giannis, Thriskeftiki Eleftheria kai Evropaiki Symvasi Dikaiomaton tou Anthropou (Libertatea religioasă și Convenția Europeană a Drepturilor Omului), 2004 (Editura Sakkoulas, Atena, Grecia). • Kyriazopoulos Kyriakos, The Journal of Law and Religion (Jurnalul de drept și religie), Volumul 20, Nr. 1, 2004-2005, „Proselytization in Greece: Criminal Offense vs. Religious Persuasion and Equality” (Prozelitismul în Grecia: Infracțiune versus convingere religioasă și egalitate). • Lykovardi Kalliopi, „I Antirrisi Syneidisis sti Stratiotiki Thiteia” (Obiecția de conștiință privind serviciul militar), To Syntagma (Constituția), vol. 3, 2000. • Margaritis Giorgos. Istoria tou Ellinikou Emfyliou Polemou 1946-1949 (Istoria războiului civil grec 1946-1949), 2002 (Editura Vivliorama, Atena, Grecia). • Mourikis Georgios, To Aparaviasto tis Eleftheras Ekdiloseos tis Thriskeftikis Syneidiseos (Inviolabilitatea libertății de exprimare a conștiinței religioase), 1947 (Atena, Grecia). • Naskou-Perraki P. și G. Ktistakis, Oi Ellinikes Ypotheseis sto Strasbourg (1991-2001) (Cauzele grecești de la Strasbourg 1991-2001), 2006 (Editura Sakkoulas, Atena, Grecia). • Pollis Adamantia. Kratos, Dikaio kai Anthropina Dikaiomata stin Ellada (Statul, legea și drepturile omului în Grecia), 1988 (Editura Idryma Mesogeiakon Meleton, Atena, Grecia). • Reppas Athanasios și Timotheos Sigalas. In: Besier, Gerhard și Katarzyna Stoklosa (editori). Jehovah’s Witnesses in Europe, Past and Present Volume I/1 (Martorii lui Iehova în Europa, trecut și prezent, volumul I/1), 2016 (Editura Cambridge Scholars), „Greece-Jehovah’s Witnesses in Greece—A History of Endurance” (Grecia – Martorii lui Iehova din Grecia – o istorie despre perseverență), pag. 289.


Grecia

149

• Reppas Thanasis, I Thriskeftiki Eleftheria-Theoria kai Praxi Stin Elliniki Koinonia kai Enomi Taxi (Libertatea religioasă – Teorie și practică în societatea greacă și statul de drept), „I Thriskeftiki Eleftheria opos tin Vionoun oi Martyres tou Iechova stin Ellada” (Libertatea religioasă așa cum au resimțit-o Martorii lui Iehova din Grecia), 1997 (Editura EUNOMIA Verlag, Atena, Grecia). • Reppas Thanasis, So As Never to Know War (Ca niciodată să nu cunosc războiul), 1979. • Sigalas Timotheos, To Syntagma (Constituția), Volumul 23, 1997, „Mathitikes Parelaseis kai Thriskeftiki Eleftheria” (Paradele școlare și libertatea religioasă), pag. 995. • Sotirelis Giorgos, Thriskeia kai Ekpaideusi kata to Syntagma kai tin Evropaiki Symvasi-Apo ton Katichismo stin Polyfonia (Religie și educație conform Constituției și a Convenției Europene – de la catehism la polifonie), 1993 (Editura Sakkoulas, Atena, Grecia). • Stathopoulos Michalis, Nomika Zitimata Thriskeftikis Eterotitas stin Ellada (Aspecte juridice privind alteritatea religioasă în Grecia), „I Syntagmatiki Katohirosi tis Thriskeftikis Eleftherias kai oi Sheseis Politeias-Ekklisias” (Protecția constituțională a libertății religioase și relațiile dintre Stat și Biserică), 1999 (Editura Kritiki, Atena, Grecia). • Stavrou Stefanos, Journal of Modern Greek Studies (Jurnalul studiilor grecești moderne), vol. 13, 1995, „The Legal Status of Minorities in Greece Today: The Adequacy of their Protection in the Light of Current Human Right Perceptions” (Statutul juridic al minorităților din Grecia în prezent: Caracterul lor adecvat în lumina perceptelor drepturilor omului din prezent). • Tsapogas Michalis, To Anomologito Zitima ton Meionotiton stin Elliniki Enomi Taxi (Problema nemărturisită a minorităților în statul de drept grec), „Anohi kai Epitirisi ypo Ti Skia tis Epikratousas Thriskeias” (Toleranță și supraveghere în umbra religiei dominante), 2008 (Editura Kritiki, Atena, Grecia). • Tsarouchas Kostas, Antirrisies Syneidisis (Obiectorii de conștiință), 1996 (Editura Ellinika Grammata, Atena, Grecia). • Van Wijk Hein, How to Violate Human Rights: Military Jurisprudence in Greece (Cum se încalcă drepturile omului: Jurisprudența militară a Greciei), 1977 (Service Civil International, Strasbourg, Franța). • Vegleris Phédon, Metanastes, Ratsismos kai Ksenofobia (Imigranți, rasism și xenofobie), 1998, (Editura Sakkoulas, Atena, Grecia), „I Thriskeftiki Eleftheria stin Ellada” (Libertatea religioasă în Grecia), pag. 151-153. • Vegleris Phédon, Revue Trimestrielle des Droits de L’ Homme No. 24 (Revista trimestrială a drepturilor omului nr. 24), 1995, „Quelques Aspects de la Liberté de Religion en Gréce” (Unele aspecte ale libertății religioase în Grecia). • Vegleris Phédon, I Symvasi ton Dikaiomaton tou Anthropou kai to Syntagma (Convenția Drepturilor Omului și Constituția), Ant., 1997 (Editura Sakkoulas, Atena, Grecia).


150

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

• Watch Tower Bible and Tract Society of New York, „To Zitima ton Martyron tou Iechova en Elladi” (Problema Martorilor lui Iehova din Grecia), raport către guvernul Greciei, 1946 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994, ediția în limba engleză (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2000 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Turnul de veghe, 1 noiembrie 1996, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Turnul de veghe, 8 ianuarie 1998, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Turnul de veghe, 1 august 2000, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Turnul de veghe, aprilie 2017, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Treziți-vă!, 8 aprilie 1949, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Treziți-vă!, 8 mai 1976, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Treziți-vă!, 8 ianuarie 1996, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Treziți-vă!, decembrie 2006, ediția în limba greacă (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Martorii lui Iehova — Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu, 1993 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York). • Regatul lui Dumnezeu guvernează!, 2014 (Watchtower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, New York).

4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? Faptele expuse în această prezentare istorică includ și relatările oamenilor care au trecut prin grele încercări și au fost supuși unui tratament crud. Cuvintele lor arată, în lumina Bibliei, cum consideră creștinii persecuția și cum înțeleg ei Regatul lui Dumnezeu în timpurile moderne.


Grecia

151

Primul Student în Biblie care a refuzat să lupte în război a fost Nikolaos Abatzis. În 1918, el a început să studieze Biblia în Pennsylvania, SUA, și s-a botezat în luna martie a aceluiași an. Nostalgia pentru țara natală și dorința arzătoare de a le vorbi concetățenilor săi despre cele învățate au constituit motivația întoarcerii sale în Grecia în jurul anului 1921. El își relatează experiența într-un interviu din 1971: „La puțin timp după ce m-am întors, am fost chemat sub arme. Am mers în Smirna (Izmir) unde m-am prezentat în fața autorităților militare. Am fost pus într-o situație dificilă deoarece aceasta contravenea credinței mele. Eram cu toții strânși într-un cerc mare ca să depunem jurământul, dar eu nu am ridicat mâna, iar căpitanul m-a întrebat: «Tu de ce nu depui jurământul?». Atunci i-am explicat convingerile mele, iar el m-a bruscat. Preotul care era de față i-a spus să mă lase în pace. M-au trimis în barăcile militare din Demisi (Odemis), în zona Izmir, unde erau mii de soldați. Acolo, mi-am făcut curaj și am început să le predic spunându-le că războiul nu este compatibil cu Evanghelia, care arată că trebuie să ne iubim dușmanii. Nu puteam încălca cuvintele Domnului. Prin urmare, au început să mă maltrateze și să mă lovească cu bocancii. Un ofițer superior a ordonat să fiu percheziționat. Au găsit Noul Testament pe care îl aveam la mine. Mi l-a luat și a vrut să-l rupă, dar nu a reușit pentru că era legat în piele. (Îl adusesem din America.) Au încercat să-mi lege o armă de mână, iar, altă dată, când soldații făceau exerciții, mi-au mânjit fața cu zahăr și m-au obligat să stau în soare. Apoi, când eram legat, instructorul, care era și medic, le-a ordonat să mă dezlege. Când i-am întrebat unde mă duc, el mi-a răspuns: «Te vom împușca». Pe drum, le-a spus soldaților să plece, iar pe mine m-a dus la spital unde m-a repartizat ca să îndeplinesc diverse sarcini. Toate acestea s-au întâmplat în 1921, când Chrysostomos din Smirna24 a scris în ziar că Grecia era mielul și Turcia era fiara. Grecia, deși era un stat mic, avea să învingă Turcia care era fiara. Într-o zi ofițerii m-au chemat, mi-au arătat ziarul și m-au întrebat: «Ce crezi despre ce a scris Chrysostomos?». Le-am explicat că mielul este Isus și că fiara reprezenta toate celelalte state. După aceasta m-au trimis în Smirna (Izmir) într-un spital de boli mintale. Era mult mai liniște printre nebuni decât în afara spitalului. Când a venit un medic să mă consulte, a început să mă împungă cu un ac în 24 El a fost episcopul mitropolit grec al Smirnei (Izmir) care, în 1922, după înfrângerea și retragerea armatei grecești a fost linșat de o gloată de turci.


152

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

diferite părți ale corpului întrebându-mă dacă simțeam durere. «Bineînțeles că simt durere, Domnule Doctor», i-am răspuns. «Atunci de ce te-au trimis aici?». «Nu știu», i-am răspuns. «Oricum», mi-a spus el, «am să te scot de aici, dar unde te trimit să nu mai vorbești despre lucrurile astea». Bineînțeles că nu i-am putut promite asta. La scurt timp, spitalul s-a umplut de răniți, așa că mi-au spus să merg la un batalion. Dar eu nu m-am dus. În schimb, am început lucrarea Domnului. Câteva persoane erau interesate, printre care un secretar al Episcopiei Izmirului și un vânzător cu întreaga sa familie. Am început să ținem întruniri ca în America. Am rugat pe cineva interesat să ne permită să folosim o sală de cinema ca să ținem o cuvântare. Dimitrios Makris, un ofițer de armată care era interesat de adevăr, m-a ajutat să obțin permisiunea pentru cuvântare. Armata s-a retras și oamenii au început să plece, dar eu am rămas prizonier de război în Smirna (Izmir) de 14 luni. Lucram într-o vie și le predicam turcilor care mă păzeau. Ei ascultau, dar le era frică spunând: «Nimeni n-o să ne facă creștini». După un timp, a început strămutarea populației și m-am mutat în Pireu”.25 Al doilea Student în Biblie care a refuzat să lupte în război a fost Nikolaos Rebebos. El s-a născut în 1894 în Mytilene. Când era mic, familia sa s-a mutat în Magnesia (Manisa) din Asia Mică. El își relatează experiența într-un interviu din 1971: „În 1907, după moartea tatălui meu, a trebuit să le susțin pe mama și pe sora mea, așa că m-am angajat într-un magazin alimentar ai cărui proprietari erau evangheliști. Am observat că duceau o viață morală și că citeau Biblia, așa că am început și eu să citesc din Biblie. Evangheliștii aveau o sală unde țineau întruniri în fiecare duminică și miercuri. Nu foloseau icoane și aveau doar bănci și un podium de unde se țineau cuvântări din Biblie. Am început să asist și eu la aceste întruniri. Când a aflat, mama a încercat să mă pună în gardă. Dar eu am continuat să particip cu regularitate la acele întruniri pentru că îmi plăcea să studiez Biblia. Când armata greacă a ocupat Asia Mică, au fost chemați voluntari. Întrucât evangheliștii aplicau greșit cuvintele din Romani 13:1-10, m-am oferit și eu ca voluntar. Astfel, am renunțat la locul de muncă, deși eram asociat într-o afacere, și m-am înrolat ca voluntar. Am ajuns cu armata până în Ankara. După retragere, ne-am întors la primele avanposturi militare din Eskișehir. În aprilie 1922, poștașul unității militare mi-a adus un pliant al Asociației Internaționale a Studenților în Biblie fără să afle cine era expeditorul. 25 Interviul lui Nikolaos Abatzis, 15 aprilie 1971.


Grecia

153

În pliant erau analizate chiar versetele din Romani 13:8-10, precum și din Luca 20:25 și 2 Corinteni 10:3, 4. După mai multe zile de meditare și rugăciune, am decis să predau armele comandantului și să mă las în grija lui Iehova. Când i-am spus că vreau să predau armele, comandantul s-a uitat țintă la mine și m-a întrebat: «Visezi sau ești serios?». «Sunt serios», i-am răspuns. «Știi că suntem în război, ba chiar mai mult, suntem în prima linie! Știi ce te așteaptă? Plutonul de execuție! Ești nebun?», mi-a spus. Atunci i-am răspuns: «Am înțeles că asta e voința lui Dumnezeu și vreau să o respect». Comandantul a continuat să facă presiuni, dar mi-am lăsat arma pe un scaun. Comandantul m-a închis în centrul de detenție, dar în dimineața următoare mi-a dat drumul. Apoi i-a vorbit despre cazul meu maiorului, care l-a întrebat ce fel de om eram. Comandantul i-a spus că aveam Evanghelia și că o studiam. Atunci maiorul i-a spus să mă lase să fac diverse sarcini în unitate ca soldat fără să port armă. După câțiva ani l-am întâlnit pe maior în timp ce predicam în Tesalonic și m-a felicitat spunând că nu există nimic mai bun decât predicarea despre Regatul lui Dumnezeu. După aproape 20 de zile, divizia a trimis un preot ca să-i împărtășească pe soldați. Maiorul i-a vorbit despre mine, dar nu i-a spus că am predat arma, iar preotul a cerut să mă vadă. Când m-a văzut, preotul mi-a zis: «Tu ai Evanghelia și o citești. Foarte bine! Faci foarte bine!», dar a continuat spunându-mi că ar trebui să-mi ajut colegii să fie soldați buni. Atunci i-am vorbit despre vestea bună despre Regat și binecuvântările pe care le va aduce. Preotul s-a întors spre maior și i-a spus supărat: «De ce îl ții aici? Va corupe tot batalionul!». Preotul a plecat și a raportat cazul la colonel. Dimineața, colonelul a sunat la unitatea militară în care mă aflam și a cerut să fiu trimis la el cu o escortă. Cum am ajuns, a început să strige și să mă insulte numindu-mă trădător ... și așa mai departe. A încercat să mă facă să mă răzgândesc amenințându-mă că mă va trimite în fața plutonului de execuție. I-am explicat că eram conștient de asta și că deja luasem o decizie. Atunci el mi-a spus: «Îți dau o permisie de zece zile. Gândește-te bine ce vrei să faci pentru că viața ți-e-n joc». M-am întors peste zece zile și i-am spus ce am decis. «Scrie asta în Evanghelie? Arată-mi și am să fac și eu așa», mi-a spus el. În timp ce eram aplecat deasupra mesei căutând versetul din Evanghelie, el a venit din spate și m-a lovit cu putere în față. Pentru că purta un inel, mi-a tăiat sprânceana și am început să sângerez. A continuat să strige la mine, iar apoi m-a aruncat în închisoare și mi-a pregătit rechizitoriul ca dezertor”.26 26 Interviul lui Nikolaos Rebebos, 8 aprilie 1971.


154

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Din cauza înfrângerii în luptă și a retragerii armatei grecești din următoarele zile, Nikolaos Rebebos nu a fost judecat de un tribunal militar, ci a ajuns în Grecia ca refugiat. În continuare prezentăm relatarea lui Emmanuel Paterakis publicată într-o ediție din 1996 a revistei Turnul de veghe27: „În 1936 am asistat pentru prima dată la o întrunire [a Martorilor lui Iehova]. ... Eram atât de fericit să-i întâlnesc pe Martori! Majoritatea dintre ei erau oameni simpli, agricultori în mare parte, însă ei m-au convins că acesta era adevărul [ceea ce învață în realitate Biblia]”. Paterakis s-a botezat ca Martor al lui Iehova în 1938. „În 1940 am fost recrutat pentru serviciul militar și am scris o scrisoare în care am explicat de ce nu puteam accepta să fiu încorporat. Două zile mai târziu am fost arestat și bătut cu cruzime de poliție. Apoi m-au trimis pe front în Albania, unde am fost judecat de curtea marțială pentru că refuzasem să lupt. Autoritățile militare mi-au spus că erau mai puțin interesate de validitatea refuzului meu de a lupta decât de efectul pe care l-ar putea avea exemplul meu asupra soldaților. Am fost condamnat la moarte, însă, din cauza unei greșeli făcute într-un document legal, această sentință a fost comutată, spre marea mea ușurare, la zece ani de muncă silnică. Am petrecut următoarele câteva luni într-o închisoare militară din Grecia în condiții foarte grele, din cauza cărora am și acum urmări fizice. Însă închisoarea nu m-a oprit din predicare. Dimpotrivă! Era ușor să inițiezi discuții, deoarece mulți erau curioși să știe de ce se afla un civil într-o închisoare militară. Una dintre aceste discuții purtate cu un tânăr sincer a dus la un studiu biblic, pe care l-am ținut în curtea închisorii. După 38 de ani l-am întâlnit din nou pe acest bărbat la o întrunire [a Martorilor lui Iehova]. El [a devenit Martor] și slujea ca supraveghetor într-o congregație de pe insula Lefkás. În 1941, când trupele lui Hitler au invadat Iugoslavia, noi am fost transferați la închisoarea din Preveza, un port situat mai în sud. În timpul călătoriei, convoiul nostru a fost atacat de bombardiere germane, iar nouă, prizonierilor, nu ni s-a mai dat nimic de mâncare. Când pâinișoara pe care o aveam s-a terminat, m-am rugat lui Dumnezeu: «Dacă este voința ta să mor de foame după ce m-ai salvat de la pedeapsa cu moartea, atunci facă-se voia ta». În ziua următoare, un ofițer m-a chemat deoparte în timpul apelului și, după ce a aflat de unde eram, cine erau părinții mei și de ce mă aflam în închisoare, mi-a spus să-l urmez. El m-a dus în oraș la popota ofițerilor, m-a pus în fața unei mese

27 Turnul de veghe, 1 noiembrie 1996, pag. 23.


Grecia

155

pe care era pâine, brânză și miel fript și mi-a spus să mă servesc. Însă i-am explicat că, atâta timp cât ceilalți 60 de prizonieri nu aveau nimic de mâncare, conștiința nu-mi permitea să mănânc. Ofițerul a răspuns: «Nu pot hrăni toată lumea! Tatăl tău a fost foarte generos cu tatăl meu. Am o obligație morală față de tine, dar nu față de ceilalți». «În cazul acesta nu pot face altceva decât să mă întorc», i-am răspuns. El s-a gândit un moment și apoi mi-a dat o geantă mare în care să pun câtă mâncare puteam. Când m-am întors în închisoare am pus geanta jos și am spus: «Domnilor, aceasta este pentru voi». Întâmplător, cu o seară înainte fusesem acuzat că eu eram răspunzător de situația jalnică a celorlalți prizonieri, deoarece nu mă alăturasem rugăciunilor lor adresate fecioarei Maria. Însă un comunist îmi luase apărarea. Acum, văzând mâncarea, el le-a spus celorlalți: «Unde este „fecioara Maria” a voastră? Ați spus că vom muri din cauza acestui om, și totuși el este cel care ne aduce de mâncare». Apoi s-a întors spre mine și a zis: «Emmanuel! Vino și spune o rugăciune de mulțumire». La puțin timp după aceea, înaintarea trupelor germane i-a determinat pe gardienii închisorii să fugă, eliberând prizonierii. Eu m-am îndreptat spre Patras ca să mă întâlnesc cu alți Martori înainte de a merge la Atena, la sfârșitul lunii mai a anului 1941. Acolo am reușit să fac rost de haine și pantofi și am făcut prima baie după mai mult de un an de zile. Cât timp a durat ocupația, germanii m-au oprit de multe ori în timp ce predicam, însă nu m-au arestat niciodată. Unul dintre ei a spus: «În Germania, pe Martorii lui Iehova îi împușcăm. Dar aici am dori ca toți dușmanii noștri să fie Martori!»” O situație care ilustrează neutralitatea Martorilor lui Iehova datorită devoțiunii lor pentru Dumnezeu a avut loc în Kalamaki, un sătuc din Thessaly, în timpul ocupației germane. În anii 1940 acolo exista o congregație numeroasă a Martorilor lui Iehova din care făceau parte aproape o treime din locuitorii satului. La 18 octombrie 1943, germanii au invadat Kalamaki. Satul era folosit de luptătorii de gherilă ca bază pentru operațiunile de rezistență. La rândul lor, rebelii au ordonat ca, atunci când se va da semnalul de alarmă, locuitorii să părăsească satul și să fugă la munți pentru protecție. Congregația s-a întrunit pentru a discuta această problemă și a decis, sub rugăciune, să nu caute adăpost la munți împreună cu rebelii, ci la Dumnezeu, al cărui nume, conform Bibliei este Iehova. Fuga lor din sat ar fi arătat că se încred și susțin una dintre părțile implicate. De aceea, le-au spus liderilor rebelilor că decizia lor era să rămână în sat, având încredere în protecția lui Iehova.


156

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Conform mărturiei lui Dimitrios Pardalos,28 rebelii le-au spus că germanii nu vor cruța pe nimeni, pentru că sunt barbari, inumani și obișnuiți să comită crime în masă. Singurul lucru rațional era fuga. De asemenea, le-au spus că vor fi îndurerați dacă vor afla că Martorii au fost uciși. Drept răspuns, Martorii au spus că refuză să-l dezonoreze pe Dumnezeu, temându-se de germani mai mult decât de El. Ei ar prefera să moară, dacă asta ar fi voința Lui, decât să-i știrbească demnitatea. Și s-au ținut de cuvânt. Când germanii au ajuns, toți Martorii lui Iehova din sat erau în casele lor, în timp ce restul locuitorilor erau în munți împreună cu rebelii. Germanii au dat foc caselor care erau goale, dar nu s-au atins de casele locuite sau de localnicii care n-au fugit. Două treimi din casele din sat au fost arse. Au rămas neatinse doar casele Martorilor și unele case învecinate. În timpul iernii, Martorii i-au găzduit pe sătenii care între timp s-au întors din munți. După cel de-al Doilea Război Mondial, luptele au continuat să îngenuncheze Grecia. Pe lângă arestările și hotărârile judecătorești nefavorabile primite de Martorii lui Iehova în perioada postbelică, se pot menționa, de asemenea, cazurile de abuz și violență fizică brutală comise de militari, forțe de ordine, preoți, grupări paramilitare și grupări rebele. De pildă, în martie 1946, primele alegeri parlamentare după cel de-al Doilea Război Mondial s-au ținut într-un climat de diviziuni și tensiuni politice. În satul Phyki, din Thessaly, zece Martori care au refuzat să renunțe la poziția de neutralitate și să-și exprime public sprijinul față de guvern, au fost bătuți cu bâte și cu arme. Au fost trântiți la pământ și călcați în picioare atât de brutal încât au fost desfigurați. Apoi au fost aruncați într-o groapă de var și acoperiți cu var. Dimitrios Kostarelos își amintește: „Am fost chemați în satul Phyki. La orele 5 după-amiază ne-am prezentat 23 [de Martori]. Apoi ne-au aliniat în centrul satului, iar sergentul m-a întrebat: «De ce nu luați arme pentru a doborî [inamicul] bulgar?» [Aceasta însemna, de fapt: «De ce sunteți neutri și nu luați partea nimănui?».] I-am răspuns: «Ce legătură au bulgarii cu asta? Dumnezeu a creat pământul pentru ca toți oamenii să trăiască pe el în pace și iubire». Imediat m-a lovit în cap cu o bâtă și am căzut jos. După ce ne-au bătut de trei ori la rând, ne-au aruncat pe toți într-o groapă de var, lăsându-ne doar capul descoperit. Tremuram de frig, din cauza ploii și a bătăii. Dar ne-am rugat lui Iehova ca să rămânem integri și am reușit să-i glorificăm sfântul nume. Am rămas fermi și neclintiți în încercare până la sfârșit”.29

28 Interviul lui Dimitrios Pardalos, 10 martie 1971. 29 Interviul lui Dimitrios Kostarelos, 8 martie 1971.


Grecia

157

Un exemplu de tratament extrem de dur la care a fost suspus un obiector de conștiință este cel al lui Christos Manthos. În continuare este prezentat un fragment dintr-o scrisoare de-a sa, datată 22 mai 1948, în timp ce era închis într-un lagăr: „Dragă frate în Domnul, bucură-te și exultă în gloria lui Iehova Dumnezeu, care ne dă putere în adevărul său. Astfel, dragul meu frate, vreau să știi că în pofida a tot ce mi-a făcut deja, Satan tot nu s-a oprit, ci continuă să mă hărțuiască cu încercări și mai grele. ... După Paștele lumesc, în a treia zi, au început să mă tortureze exact ca pe Domnul nostru. De fapt, mi-au luat Noul Testament și, în timp ce citeau ce i s-a făcut lui Isus, mi-au făcut și ei mie. În primul rând, m-au lăsat doar în chiloți timp de două zile și două nopți și nu mi-au dat mâncare. De fapt, chiar mă pălmuiau. Din nefericire, fratele meu, asta nu a fost suficient pentru Satan. Au decis să-l atârne pe slujitorul Domnului așa cum a fost și Domnul nostru atârnat. Au făcut o cruce și m-au atârnat pe ea, dar acolo unde Domnului nostru i-au bătut cuie, mie mi-au legat mâinile și picioarele cu sârmă. În scris, am omis un lucru. Înainte să mă atârne pe stâlp, în timpul în care m-au ținut dezbrăcat, mi-au pus o coroană de spini și m-au dus prin satul în care stăteam. Oamenii care mă vedeau în acea stare plângeau. Chiar și soldații au plâns. Din cauză că m-au atârnat pe stâlp, m-au lăsat gol toate aceste zile și era frig, am început să sufăr de o boală gravă. În timp ce eram atârnat pe stâlp, am leșinat. Atunci câțiva oameni l-au anunțat pe medicul batalionului. Acesta a venit imediat și m-a dat jos de pe stâlp. Mi-a făcut masaj și injecții pentru a-mi recăpăta cunoștința. Fratele meu, doctorii au crezut că voi muri, dar Domnul nu a permis să se întâmple asta cu slujitorul său. Am stat zece zile la infirmerie ca să mă fac bine. Și totuși, fratele meu, încă nu sunt complet bine, încă am dureri”. De multe ori, maltratările și torturile au dus la moarte. Christos Moulotas, care avea 37 de ani și era tată a patru copii, a fost arestat de un grup înarmat, la 5 martie 1948. Pentru a-l intimida, l-au torturat până la moarte pe un alt prizonier și apoi i-au cerut lui Christos să li se alăture. I-au spus că dacă îl renegă pe Iehova Dumnezeu, își face cruce și pune mâna pe armă îl vor elibera. Christos le-a răspuns că atâta timp cât este în viață, el îi slujește doar lui Iehova, iar dacă va muri, Iehova îl va învia. Întrucât n-au reușit să-i știrbească integritatea, l-au omorât.30

30 Treziți-vă!, decembrie 2006, pag. 23 (greacă).


158

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Cam în aceeași perioadă, Giannis Tsukaris a fost arestat de luptătorii de gherilă care l-au torturat ca să-l oblige să li se alăture. Apoi, când armata guvernului a atacat rebelii, el a fost arestat. I s-a cerut din nou să pună mâna pe armă. Giannis a fost torturat din nou, dus în fața curții marțiale și condamnat la moarte. În timp ce aștepta să fie executat, el le-a depus mărturie deținuților și a câștigat respectul gardienilor pentru conduita bună și pentru poziția lui fermă. A fost dus de multe ori la locul execuției pentru a vedea cum erau împușcați alți deținuți condamnați. Voiau să-l intimideze, obligându-l să vadă cum mureau ceilalți. Dar Giannis a rămas neclintit până când a fost executat, la 9 februarie 1949. În ultima sa scrisoare, din 7 februarie 1949, el a spus: „Dragul meu frate, mă aflu într-adevăr în mâinile lui Iehova al armatelor. În această dimineață ... m-au dus la Mezourlo (locul de execuție), dar nu m-au executat. Mi-au spus că ora era deja prea târzie. Cu toate acestea, toți au văzut curajul meu și au rămas impresionați. Nu știu dacă mă vor executa într-o altă dimineață, dar să avem mereu încredere și ne rugăm Lui. Să nu ne temem de ei pentru că Biblia spune: «Frica de oameni este o cursă, dar cine se încrede în Iehova va fi ocrotit». (Proverbele 29:25) Să avem credință la fel ca Șadrac, Meșac și Abed-Nego care au spus hotărât: «Dacă vom fi aruncați în cuptorul încins, Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, va putea să ne scape de acolo și din mâna ta, o, rege. Și, chiar dacă nu ne va scăpa, să știi, o, rege, că tot nu le vom sluji dumnezeilor tăi și nu ne vom închina la statuia de aur pe care ai ridicat-o». (Daniel 3:17, 18)”31 (Vezi Imaginea 5.1c, pag. 165.) La 9 februarie 1949, Giannis Tsukaris a fost dus la Mezourlo din Larisa și a fost executat prin împușcare. După câteva săptămâni, la 2 martie 1949, a avut loc a doua execuție. Georgios Orphanidis a fost executat prin împușcare în Nafplion. Un episcop a încercat să-l facă să se răzgândească, dar nu a reușit. Georgios a rămas neclintit, iar poziția sa fermă l-a impresionat pe episcopul din Argolida, pe Chrysostomos. Scrisoarea episcopului, scrisă la o zi după ce Georgios Orphanidis a fost împușcat, slujește drept mărturie a atitudinii obiectorilor de conștiință și a modului în care au privit suferința și moartea. Acesta a scris: „Cu inima frântă și îndurerată te anunț că în pofida tuturor eforturilor mele, crima a fost săvârșită ca să fie satisfăcute rigorile legii. Nu încerc să-ți spun ce am făcut căci, dacă ne vom întâlni vreodată față-n față, vom vorbi despre asta. Îți scriu doar atât: M-am dus împreună cu comisarul regal la centrul de detenție și timp de trei ore am încercat în zadar să-l conving pe Georgios, acest om blând și cu inimă bună, să spună că va pune mâna pe armă, deși comandantul său l-a

31 Această scrisoare este citată integral în cadrul interviului lui Dimitrios Pardalos.


Grecia

159

asigurat că nu-i vor da să poarte nimic, nici măcar o furculiță. Din nefericire, tânărul, care era de admirat în multe privințe, a preferat o moarte de martir decât să-și schimbe convingerile, chiar dacă erau eronate, și să trăiască. Adevărul este că ... legea l-a tratat dur pe acest tânăr bun, ale cărui concepții greșite poate că ar fi putut fi schimbate pe termen lung. Vor trebui să treacă mulți ani pentru ca sufletul meu să găsească alinare pentru sfârșitul tragic al lui Georgios. Deși l-am văzut doar trei ore în celula sa, l-am iubit de parcă ar fi fost copilul meu pe care îl știam de ani de zile”.32 În perioada 1968-1974, 175 de obiectori de conștiință au fost duși în fața curților marțiale. Au fost impuse pedepse aspre de cinci, opt, zece și 20 de ani de închisoare cu privarea simultană de drepturi civile pentru cinci sau zece ani sau chiar pedeapsa cu moartea.33 Cei 175 de obiectori de conștiință au executat 528 de ani și șase luni de închisoare. Pentru a-i intimida și a-i face să se răzgândească, autoritățile militare foloseau, de regulă, o formă de tortură inumană. Sarakatsianos Kyriakos, care locuiește în Volos, relatează: „La 24 aprilie 1972, m-am prezentat la unitatea militară la care am fost chemat ca să efectuez serviciul militar și am declarat că sunt obiector de conștiință. Voi descrie pe scurt câteva incidente prin care am trecut în prima lună. Din prima noapte, într-o încercare violentă de a mă obliga să îmbrac uniforma militară, m-au dezbrăcat complet și m-au bătut atât de crunt încât am leșinat. Deși eram inconștient, m-au târât în celula disciplinară a unității. Au vărsat găleți pline cu apă peste mine ca să mă trezesc. Acest tratament a continuat în fiecare noapte, neîntrerupt. Cu unghiera, mi-au smuls cu cruzime barba și mustățile. Dinții îmi erau sparți. Buzele îmi erau rupte. Un ochi îmi era închis complet de la atâtea lovituri puternice de pumni. Mi-au înfipt o baionetă în piept. M-au lovit în tibia piciorului cu bocancii. Mi-au pus un pistol la tâmplă și au apăsat pe trăgaci. Pistolul nu era încărcat, dar eu bineînțeles că nu știam asta. Apoi m-au legat de mâini și de picioare și m-au lovit ca pe o minge pentru că nu eram în stare să mă ridic sau să merg”.34 Mai târziu el a spus: „Mă bucur că, atunci când a apărut ocazia, l-am putut glorifica pe Iehova”. Alt caz dintre numeroasele cazuri de torturare a obiectorilor de conștiință este cel al lui Thanasis Kogios. În noaptea de 3 septembrie 1970, în închisoarea militară din

32 Conscientious Objectors, 16th edition (Obiectorii de conștiință, a 16-a ediție), de Kostas Tsarouchas (Ellinika Grammata), pag. 33. 33 A se vedea un tabel anual detaliat, Human Rights without Frontiers, Greece Deliberate Violations of Human Rights, pag. 57. 34 Ibid., pag. 34.


160

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Ioannina, comandantul închisorii împreună cu comandantul adjunct, în încercarea de a-l obliga să devină soldat, au luat două pachete de țigări și le-au aprins, una câte una, iar apoi le stingeau pe pieptul lui. Cicatricile rămase de la arsuri se pot vedea chiar și în prezent.35 După câțiva ani el a scris: „Acum totul este de domeniul trecutului. Am depășit acele încercări cu încredere deplină în Iehova Dumnezeu și în Fiul Său. Mereu spun că le sunt foarte recunoscător pentru că m-au ajutat să-mi păstrez fermitatea și astfel am putut contribui și eu într-o anumită măsură la susținerea suveranității divine. De aceea, spun sincer că cea mai mare bucurie din viața mea nu am simțit-o când am ieșit din închisoare, ci în noaptea de 3 septembrie 1970”.36 Vasilis Karafatsas, un simplu fermier, a avut de suportat amenințări, agresiuni fizice și tortură. A fost supus acestui tratament inuman în timpul regimului dictatorial deoarece era obiector de conștiință. Dar și-a păstrat hotărârea fermă și a fost executat extrajudiciar. La 7 septembrie 1970, după ce s-a botezat ca Martor al lui Iehova, Karafatsas a scris aceste cuvinte pe un bilețel: „Îi voi sluji Dumnezeului meu în împrejurări dificile”. Astfel, el și-a exprimat hotărârea de a-i sluji lui Dumnezeu și în vremuri nefavorabile. După numai zece luni, a fost torturat, fiind aproape omorât, datorită hotărârii sale de a nu „mai învăța războiul”. (Isaia 2:4) Apoi, probabil deja mort sau grav rănit, a fost aruncat pe șinele de cale ferată ca să pară că a murit pentru că a căzut din tren sau că s-a sinucis. Avea doar 20 de ani. 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? „Toate lucrurile sunt deja spuse; dar, cum nimeni nu ascultă, trebuie s-o iei mereu de la capăt”. (André Gide, Întoarcerea fiului risipitor, traducere din limba franceză de Magda Răduță, Polirom, 2015) Martorii lui Iehova prețuiesc libertatea și se străduiesc să și-o folosească slujindu-i lui Dumnezeu. Declarația Universală a Drepturilor Omului statuează că omul are drepturi 35 Ibid., pag. 33. 36 Conscientious Objectors, 16th edition (Obiectorii de conștiință, a 16-a ediție), de Kostas Tsarouchas, (Ellinika Grammata), pag. 39.


Grecia

161

deoarece este ființă rațională și morală. Rațiunea și conștiința provin dintr-o Sursă superioară omului, nu de la o altă ființă umană sau de la un guvern. Martorii lui Iehova înțeleg că rațiunea și conștiința sunt daruri de la Dumnezeu. Datorită respectului profund pe care i-l purtăm Creatorului nostru, noi ne folosim conștiința și rațiunea fără să permitem ca oameni sau guverne umane să abuzeze de ele. Omul care nu pune preț pe libertate nu prețuiește această moștenire divină. Considerația față de Creator ne împiedică să violăm drepturile altei ființe umane ceea ce ar constitui în sine o escrocherie, un furt. Interviul de față a prezentat toate faptele care au fost întreprinse de Martorii lui Iehova până acum în Grecia. Din nefericire, se pare că rareori sunt luate în considerare. De exemplu, este revoltător că, în 2010, statul grec a decis că cineva care a purtat arma ca soldat nu-și poate schimba convingerile, ceea ce implicit înseamnă că nici măcar conștiința sa nu mai poate condamna vreodată războiul. S-ar părea că dreptul civil la libertatea de conștiință, inclusiv obiecția de conștiință, pur și simplu nu sunt înțelese. De aceea, totul trebuie reiterat. 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. În 1922, Nikolaos Abatzis i-a comunicat comandantului că războiul nu este compatibil cu Evanghelia, care îndeamnă la iubirea dușmanilor, și că nu poate încălca Cuvântul lui Dumnezeu. De asemenea, Nikolaos Rebebos, aflat în prima linie a frontului, a predat armele spunând: „Am înțeles că aceasta este voința lui Dumnezeu și sunt hotărât să o respect”. La o primă vedere, s-ar putea concluziona că acestea au fost două voci izolate, care au sunat neclar, motiv pentru care nu au fost înțelese. Totuși, de atunci și până în prezent, mii de alți Martori ai lui Iehova au procedat la fel, cu riscul greutăților, suferinței și morții. Pe timp de război sau când sunt conflicte politice este o provocare să fii neutru. Totuși acest lucru nu a fost un obstacol pentru Martorii lui Iehova. Iată cum a explicat fără echivoc Dimitris Psarras această idee când a relatat experiența prin care a trecut în timpul războiului civil: „Un ofițer comunist ne-a ordonat să luăm parte la o operațiune de gherilă. Când i-am spus că adevărații creștini nu ridică arma împotriva semenilor lor, ofițerul s-a înfuriat și ne-a târât în fața unui general. Întrucât ne-am menținut poziția,


162

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

generalul a ordonat: «Atunci luați un catâr și cărați răniții de pe câmpul de luptă la spital».37 Totuși, noi am replicat: «Dar dacă ne capturează soldații din armata greacă? Oare nu vor spune că suntem combatanți?». «Atunci duceți pâine la soldați pe front!», a zis generalul. Însă noi am continuat: «Dar dacă un ofițer, văzându-ne cu catârul, ne va ordona să cărăm arme?». Generalul a rămas nemișcat și s-a gândit îndelung”. Mai târziu, Dimitris Psarras a fost luat prizonier de armata națională. „După zece luni de așa-numită reeducare, conducerea lagărului a decis că era timpul să îmbrac uniforma militară. Când am refuzat, gardienii m-au târât în fața comandantului. I-am înmânat o declarație scrisă în care îmi exprimam clar poziția: «Tot ce doresc este să fiu soldat al lui Cristos». După ce m-a amenințat, comandantul m-a dat pe mâna adjunctului său, un arhiepiscop ortodox, îmbrăcat în veșminte preoțești foarte scumpe. Am răspuns cu mult curaj la toate întrebările lui citând versete biblice. Înfuriat peste măsură, a răcnit: «Luați-l de aici pe fanaticul ăsta!». În dimineața următoare, soldații mi-au ordonat din nou să îmbrac uniforma militară. Am refuzat din nou, iar ei m-au bătut cu pumnii și cu un baston de lemn. M-au dus apoi la infirmeria lagărului ca să se asigure că nu-mi rupseseră oasele, după care m-au târât înapoi în cort. În următoarele două luni am fost supus la acest tratament zi de zi. Văzând că eram hotărât să nu renunț la credința mea, înverșunați, soldații au recurs la o nouă metodă. M-au legat cu mâinile la spate și, plini de furie, m-au bătut cu o funie la tălpi. În timpul acelor dureri cumplite, mi-am amintit cuvintele lui Isus: «Fericiți sunteți voi când oamenii vă batjocoresc și vă persecută. ... Bucurați-vă și exultați, fiindcă răsplata voastră este mare în ceruri; căci așa i-au persecutat și pe profeții dinaintea voastră!» (Matei 5:11, 12)”. Asemenea lui Dimitris Psarras, mii de Martori ai lui Iehova greci din ultimii o sută de ani și-au manifestat iubirea și devoțiunea față de Creator. Ei au fost oameni liberi care și-au ascultat vocea conștiinței, au arătat respect pentru viața și drepturile altora, dar au fost și supuși guvernelor. În plus, au fost devotați Regatului ceresc. Vasilis Karafatsas, care în 1971 a fost torturat până la moarte datorită conștiinței sale bazate pe Biblie, nu avea o statură fizică impresionantă. Dar statura sa spirituală era foarte impunătoare. Avocatul familiei sale a spus mai târziu: „Când trec prin probleme, îmi amintesc mereu de Vasilis care avea doar un metru jumătate în înălțime. Statura sa a fost suficientă pentru a rămâne fidel până la moarte și îmi amintește cuvintele lui Isus: «Curaj! Eu am învins lumea.»” (Ioan 16:33) 37 Turnul de veghe, aprilie 2017, pag. 15.


Grecia

Imaginea 5.1a Martori ai lui Iehova exilați pe Insula Makronisos (Grecia), pentru neutralitatea lor din motive de conștiință

163


164

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 5.1b Martori ai lui Iehova în închisoarea Bogiati, în timpul dictaturii, 1967


Grecia

Imaginea 5.1c Giannis Tsukaris a fost executat la 9 februarie 1949 pentru că a refuzat să poarte armă

165



EUROPA

Slovacia



Neutralitatea Martorilor lui Iehova și evoluția regimurilor politice din fosta Cehoslovacie Zdeněk Bauer

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. O minoritate tratată cu intoleranță din cauza convențiilor sociale și a atmosferei politice, dar o organizație religioasă activă între anii 1923-1989: Momente reprezentative din istoria religioasă a Republicii Cehe și Slovaciei Primii Studenți în Biblie1 au venit în teritoriile cehe la începutul secolului al XX-lea. În vara anului 1891, Charles Taze Russell, primul președinte al Watch Tower Bible and Tract Society, persoană juridică fondată de Studenții în Biblie, a vizitat Praga în timpul unei călătorii în Europa. Încă din 1907, Studenții în Biblie din Dresda, Germania, oraș care se afla în apropiere, au început să distribuie cu regularitate literatură religioasă în nordul Boemiei. Din anul 1916 au început să fie organizate întruniri religioase periodice în Most, localitate din nordul Cehiei; aceste întruniri continuă și în prezent. Activitatea lor s-a dezvoltat și în Slovacia, într-un mod oarecum independent de Cehia. Emigranții care părăsiseră regiunea pentru a lucra în America au pus bazele primei congregații de Studenți în Biblie slovaci, în timp ce locuiau în Statele Unite. Răspunzând unui apel al președintelui Societății Watchtower de a contribui la răspândirea credinței lor, doi dintre acești emigranți s-au întors în Slovacia în 1912. Primul Război Mondial, încheiat în 1918, a dus la o transformare completă a peisajului politic european. Una dintre aceste schimbări a fost prăbușirea Austro-Ungariei. Cehii și slovacii au intrat în posesia mai multor regiuni din fostul domeniu al imperiului, formând Cehoslovacia.

1 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931.


170

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Studenții în Biblie din noua Republică au început lucrarea de evanghelizare pentru care erau cunoscuți la nivel mondial. În 1923, au înființat un depozit de literatură în Most, Boemia de Nord. În paralel, au notificat Ministerul de Interne al Republicii cu privire la apariția oficială a grupării religioase în țară. Cu precădere în anii 1922-1934, evanghelizatori cu timp integral de naționalitate germană au activat intens în regiunile Boemia și Moravia. Marea majoritate a noilor Studenți în Biblie au început și ei să le vorbească altora despre credința lor. Spre sfârșitul anilor 1920, Studenții în Biblie și-au extins activitatea din zonele limitrofe Germaniei, începând să-și distribuie literatura și în interiorul țării. Pentru a face față acestei creșteri, micul depozit de literatură din Most a fost mutat în Brno (Brünn), Moravia, un oraș din zona centrală a Republicii. În noua locație, la 1 decembrie 1926, a fost înființată o filială a Internationale Bibelforscher-Vereinigung (IBV), persoana juridică a Studenților în Biblie din Germania. În același timp, în Brno a început să funcționeze prima Casă a Bibliei, o reședință pentru slujitorii religioși care lucrau la sediu. Între 1927 și 1928, gruparea a înființat filiala cehoslovacă a Societății Internaționale a Studenților în Biblie, cu sediul la Brno. Însă, activitățile sale oficiale se limitau la regiunile Moravia și Silezia Cehă. În 1931, cu scopul de a-și întări statutul juridic, Studenții în Biblie au înființat oficial filiala cehoslovacă a Asociației Internaționale a Studenților în Biblie (AISB), cu sediul la Praga. Bucurându-se de aprobarea guvernului, filiala își putea desfășura activitatea în întreaga republică. Această entitate locală a AISB, persoana juridică a Martorilor lui Iehova din Marea Britanie, a înlocuit complet asociația ce fusese stabilită în Brno. În același an, un centru cu spații de locuit și depozite de literatură, aflat în Košice, estul Slovaciei, a devenit sediul lucrării de evanghelizare din regiunea Slovaciei. Au fost înființate alte două birouri ale filialei din Praga în orașele Brno și Košice. Aceste trei birouri coordonau activitățile religioase ale Martorilor lui Iehova din Cehoslovacia. În plus, având în vedere dificultățile cu care se confrunta Germania, filiala Watch Tower Bible and Tract Society a fost mutată din Magdeburg la Praga în vara anului 1933.2

2 Tisk a kolportáž Biblí a náboženských tiskovin Badatelů Bible. Příspěvek k historii vydavatelské a distribuční činnosti Svědků Jehovových na území Čech, Moravy a Slezska v letech 1891–1989 ve vývoji tiskových a občanských svobod (Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile), de Zdeněk Bauer, 2008, (pretipărire, NZB, Praga, Republica Cehă), „Díl I. Formování konfese a rozmach evangelizačních aktivit (1891–1938)” (Partea I. Apariția cultului și extinderea lucrării de evanghelizare [1891-1938]).


Slovacia

171

În perioada interbelică, Martorii lui Iehova din Cehoslovacia s-au confruntat cu multe dificultăți. Totuși, situația lor era mult mai bună comparativ cu condițiile din Germania nazistă. Chiar dacă au existat anumite restricții oficiale, arestări sau chiar procese, acestea s-au desfășurat, în mare parte, conform cadrului legislativ al unui stat democratic. Mai mult decât atât, această perioadă le-a oferit autorităților cehoslovace posibilitatea de a reevalua normele sociale și juridice învechite pe care noua Republică le moștenise de la fosta monarhie austro-ungară în 1918. Situația s-a înrăutățit semnificativ spre sfârșitul anilor 1930, când naziștii și fasciștii au preluat teritoriul republicii. Acționând cu prudență, sediul Watchtower din Praga a fost închis în martie 1939, la scurt timp după ce ocupația nazistă s-a extins din Sudetenland în Boemia și Moravia. Trei luni mai târziu, asociațiile Martorilor lui Iehova din Cehoslovacia și-au încetat oficial activitatea. În martie 1941, fostele asociații, precum și activitățile religioase ale Martorilor lui Iehova au fost scoase oficial în afara legii de către forțele de ocupație. Mulți dintre Martorii lui Iehova, indiferent de vârstă și sex, au întâmpinat diverse dificultăți la locul de muncă sau la școală. Nu puțini au fost cei care au ajuns în închisori sau lagăre de concentrare deoarece au refuzat implicarea în politică și serviciul militar. Unii și-au pierdut viața. Cei mai mulți dintre Martori nu și-au abandonat credința. Ei au rămas neutri din punct de vedere politic, au continuat să participe la întruniri religioase în secret și au continuat să predice Evanghelia.3 După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Martorii lui Iehova din Cehoslovacia și-au reluat rapid activitatea. Ei au început să publice din nou revista Turnul de veghe în limba cehă încă din septembrie 1945. Folosind donații, a fost achiziționat un sediu pentru o nouă Casă a Bibliei, aflat în Suchdol, lângă Praga. În 1947, Nathan H. Knorr, președintele Societății Watchtower din acea perioadă, a vizitat țara. Cu toate acestea, republica postbelică reinstaurată privea cu o oarecare neîncredere democrațiile occidentale. O parte a instituțiilor politice simpatiza cu Uniunea Sovietică comunistă. Astfel, guvernul unei republici așa-zis democratice, a susținut, în realitate, o serie de interdicții politice, economice și sociale.

3 Tisk a kolportáž Biblí a náboženských tiskovin Badatelů Bible. Příspěvek k historii vydavatelské a distribuční činnosti Svědků Jehovových na území Čech, Moravy a Slezska v letech 1891–1989 ve vývoji tiskových a občanských svobod (Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile), de Zdeněk Bauer, 2008, „Díl II. Svědkové Jehovovi v období nacismu [1939–1945]” (Partea a II-a. Martorii lui Iehova din perioada nazistă [1939-1945]).


172

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În februarie 1948, Partidul Comunist s-a bucurat de o victorie politică decisivă și a preluat puterea în Cehoslovacia. Din acea vară, Martorii lui Iehova au început să întâmpine obstacole în calea lucrării lor de evanghelizare. În noiembrie, Securitatea statului (StB – poliția represivă a statului) a intrat cu forța în Casa Bibliei și i-a arestat pe toți cei ce locuiau acolo. În aprilie 1949, a fost emisă retroactiv o interdicție oficială care a avut repercusiuni asupra Martorilor, activitățile religioase ale acestora devenind ilegale. Autoritățile represive comuniste au trăit cu impresia că în primăvara anului 1949 au distrus conducerea Martorilor lui Iehova și au presupus că restul Martorilor își vor pierde treptat credința. Prin urmare, reprezentanții Statului au avut parte de o surpriză neplăcută în vara anului 1951, când un număr mare de Martori ai lui Iehova au refuzat să ia parte la un „sufragiu național privind încheierea unui tratat de pace între Marile Puteri”. Scopul real al acestui plebiscit așa-zis voluntar, dar care era de fapt obligatoriu, a fost de a demonstra unitatea maselor democratice și de a-i identifica pe „dușmanii ascunși ai regimului”. Marea majoritate a populației Republicii a semnat în mod forțat acordul cu următoarea declarație: „Sunt de acord cu apelul Consiliului Mondial al Păcii de a încheia un tratat de pace între cele cinci superputeri: Uniunea Sovietică, Statele Unite, Republica Populară Chineză, Regatul Unit și Franța. Cer ca înarmarea imperialistă a Germaniei de Vest să fie oprită imediat și ca Marile Puteri să rezolve împreună problema legată de Germania. Condamn reacția trădătoare care îndeamnă la război împotriva propriei patrii și care, în asociere cu dușmanii Republicii, cu bărbații SS, se străduiește să realizeze un Nou München, cu scopul divizării și al distrugerii Republicii”. Mulți Martori ai lui Iehova au refuzat să se implice în această inițiativă născocită de guvern. Refuzul lor de a participa a ajuns, în cele din urmă, în atenția celor mai înalte autorități ale Statului.4 Anul următor (1952), StB a organizat descinderi de amploare împotriva Martorilor lui Iehova din toată țara. Ei și-au justificat fățiș acțiunile acuzându-i pe Martori că întrețin o rețea de spionaj în țară, că produc și distribuie literatură periculoasă care

4 Jáchymovské tábory – peklo, ve kterém mrzlo. Trestanecké tábory na Jáchymovsku a exemplární pranýřovací tresty pro odpírače těžby uranové rudy (Lagărele din Jáchymov – iadul de gheață. Lagărele de detenție din zona Jáchymov și pedepsele infame aplicate exemplar celor ce s-au împotrivit mineritului de uraniu), de Zdeněk Bauer, 2019, (NZB, Praga, Republica Cehă), capitolul 9.


Slovacia

173

amenință capacitatea de apărare a țării5, că refuză să sprijine pacea mondială și că nu își îndeplinesc îndatoririle militare. Acuzatorii intenționau să însceneze o parodie de proces în care să fie implicați organizatorii principali ai grupării religioase. Această încercare a eșuat în cele din urmă, deoarece marea majoritate a prizonierilor Martori a refuzat să memoreze declarații fictive, în ciuda torturii intense la care au fost supuși. Într-un final, audierile au avut loc în secret, iar publicul a aflat despre ele prin rapoarte ideologice din presă. Tot în acea perioadă, mulți Martori ai lui Iehova își executau pedepsele în lagărele de muncă din minele de uraniu din jurul orașului Jáchymov. În vecinătatea minelor a fost construit un sistem de tabere pentru condamnați în care erau găzduiți prizonierii care, asemenea unor sclavi moderni, trebuiau să lucreze la mare adâncime, în condiții inumane. În plus, ei se confruntau cu o luptă continuă pentru păstrarea neutralității politice.6 Zăcămintele de minereu de uraniu, singurele din lume care au fost exploatate imediat după instalarea Cortinei de Fier, erau controlate de autoritățile sovietice prin intermediul întreprinderilor naționale cehe. Toate minereurile de uraniu extrase erau transportate în Uniunea Sovietică, unde erau folosite pentru a produce arme nucleare. Când au descoperit că tot minereul era extras în scopuri militare, prizonierii Martori au refuzat să continue mineritul deoarece considerau că această muncă nu era în conformitate cu poziția lor neutră. Persoanele a căror conștiință le-a permis să continue exploatarea de uraniu s-au convins rapid că munca nu era în armonie cu poziția de neutralitate când au observat brutalitatea cu care gardienii taberei au încercat să-i forțeze pe colegii lor să lucreze în subteran. Minerii care refuzau această muncă erau obligați să stea afară timp de trei zile, sau chiar mai mult, fiind îmbrăcați doar cu uniformele lor subțiri. Ocazional, gardienii taberei turnau apă rece peste ei. În unele lagăre, gardienii au înăsprit și mai mult pedepsele, obligându-i pe Martori să stea pe acoperișul clădirii, unde sufla un vânt puternic și rece. De ce nu reușea niciunul dintre ei să coboare? Paznicii îi legau sau îi țintuiau cu ajutorul cuielor pe acoperiș ca să nu se poată mișca.7 5 În acest sens, autoritățile s-au referit la comunicarea cu străinii în general și în special la întocmirea și trimiterea rapoartelor periodice privind activitatea de evanghelizare din țară. 6 Înainte de 1945, Jáchymov era cunoscut sub denumirea germană de Sankt Joachimsthal sau Joachimsthal. Zona este situată la o altitudine de 733 m deasupra nivelului mării, în valea St. Joachim din munții unde se aflau minereurile, aproape de granița dintre Cehia și Germania. 7 Jáchymovské tábory – peklo, ve kterém mrzlo. Trestanecké tábory na Jáchymovsku a exemplární pranýřovací tresty pro odpírače těžby uranové rudy (Lagărele din Jáchymov – iadul de gheață. Lagărele de detenție din zona Jáchymov și pedepsele infame aplicate exemplar celor ce s-au împotrivit mineritului de uraniu), capitolul 9.


174

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În cele din urmă, majoritatea victimelor începeau să sufere de degerături și leșinau în zăpadă, după care alți prizonieri îi duceau la infirmerie. Mulți dintre ei aveau nevoie de tratament medical pentru a-și reveni; odată întorși în lagăr, șeful taberei îi repartiza unei echipe de muncitori la bucătărie, ateliere sau întreținere. Ori de câte ori un Martor nou ajungea în tabără, el trebuia să treacă prin aceeași tortură. Cele mai multe dintre aceste cazuri documentate au avut loc în lunile de iarnă dintre anii 1951-1952, respectiv 1952-1953, când temperaturile din zona Jáchymov au coborât până la valori de -20° Celsius. Acești Martori ar fi putut părăsi tabăra în orice moment, cu condiția să se implice din nou în mineritul uraniului. Dar ei au refuzat să ia parte la programul sovietic de armament, preferând să rabde în zăpadă. Niciun Martor nu a putut fi convins să lucreze în minele de uraniu. Scopul acestor pedepse crude era acela de a-i speria pe ceilalți prizonieri, astfel încât toți să fie supuși. Deținuții politici nu au avut parte de un tratament la fel de dur precum cel al obiectorilor de conștiință alături de care erau închiși. Însă zeci dintre ei și-au amintit plini de respect, în memoriile lor, statornicia și credința fermă a Martorilor lui Iehova. Deși nu le-au împărtășit convingerile, au avut doar cuvinte de laudă și respect față de ei.8 În timpul interdicției, Martorii au ținut întruniri religioase în case particulare, au produs literatură samizdat (clandestină) și și-au continuat lucrarea de evanghelizare în secret. În Cehoslovacia, libertățile religioase și de natură civilă aveau să fie recunoscute abia la sfârșitul anului 1989. În 1991, pe stadionul Strahov, din Praga, a avut loc un congres internațional cu tema „Iubitorii libertății”. Aproximativ 30 000 de Martori ai lui Iehova din Cehoslovacia s-au alăturat celor 45 000 de colaboratori în credință care au sosit din alte părți ale lumii pentru a participa la congres. În 1993, Cehoslovacia s-a separat în două națiuni suverane. Martorilor lui Iehova le-a fost greu să obțină recunoașterea oficială ca religie. Cu toate acestea, spre sfârșitul anului, au reușit să obțină statut juridic atât în Republica Cehă, cât și în Slovacia.9

8 Mai târziu, după ce a trecut valul de persecuții și s-a confirmat că Uniunea Sovietică a început să folosească minereu de uraniu în scopuri pașnice, Martorii lui Iehova și-au schimbat poziția inițială și au început să participe din nou la activitățile de minerit. Așa cum se întâmpla și cu plata impozitelor, ei au ajuns la concluzia că nu era responsabilitatea lor să afle în ce mod urma să utilizeze guvernul roca pe care ei o extrăgeau. 9 Tisk a kolportáž Biblí a náboženských tiskovin Badatelů Bible. Příspěvek k historii vydavatelské a distribuční činnosti Svědků Jehovových na území Čech, Moravy a Slezska v letech 1891–1989 ve vývoji tiskových a občanských svobod (Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile), „Díl III. Sledování, zákaz a potírání kolportážních aktivit Svědků Jehovových komunistickými orgány (1945–1989)” (Partea a III-a. Urmărirea, interzicerea și combaterea prăbușirii Martorilor lui Iehova de către autoritățile comuniste [1945-1989]).


Slovacia

175

În total, în 2018 s-au înregistrat 26 735 de Martori activi în ambele țări. Nu mai puțin de 47 009 persoane au participat la Comemorarea morții lui Isus Cristos, o celebrare anuală la care iau parte și mulți invitați din publicul larg.10 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Martorii lui Iehova nu reprezintă nici pe departe prima minoritate religioasă din istoria Cehiei11 și a Slovaciei care a întâmpinat probleme din partea autorităților Statului datorită neutralității lor politice și a lucrării tenace de evanghelizare. Un alt caz important a fost persecuția pe scară largă a valdezilor din sudul Boemiei, în secolul al XIV-lea. Acești urmași ai negustorului francez pe nume Vaudès sau Waldo (cca. 1140 – 1205) au continuat să predice și să distribuie traduceri ilegale ale unor cărți biblice, în ciuda tuturor interdicțiilor. Astfel, Inchiziția Bisericii Catolice și autoritatea profană au început să ia măsuri împotriva lor.12 La începutul secolului al XV-lea, Jan Hus (cca. 1370-1415), rectorul Universității din Praga a intrat în conflict cu tradițiile vremii. Fiind influențat de scrierile englezului John Wycliffe, acest preot și reformator religios a afirmat în repetate rânduri că, potrivit Bibliei, orice creștin are dreptul să predice fără a fi nevoie de aprobarea Bisericii. Disputa lui Hus cu Biserica Catolică și cu monarhia a început să degenereze rapid, motiv pentru care a fost forțat să părăsească Praga. El a continuat să predice în zonele rurale unde se afla, pe câmpuri și la marginea satelor, urmând modelul lui Cristos și denunțând corupția Bisericii. În cele din urmă însă, a fost audiat în fața Conciliului de la Konstanz, care l-a declarat eretic și a fost ars pe rug.13 O altă grupare care s-a bazat pe concepte ideologice asemănătoare a fost Comunitatea Fraților (în latină: Unitas Fratrum), de la mijlocul secolului al XV-lea. La baza formării acestei grupări a stat activitatea gânditorului religios ceh pe nume Petr Chelčický

10 www.jw.org, „Raportul mondial al Martorilor lui Iehova pentru anul de serviciu 2018”, referință electronică accesată la 29 decembrie 2021 (https://www.jw.org/ro/biblioteca/carti/raport-an-serviciu-2018/rapoarte-tari-teritorii-2018/). 11 Termenul Cehia indică aria geografică a țării alcătuite în partea centrală și de vest de către teritoriile cehe (cunoscute anterior sub termenul german Böhmen sau Boemia în latină), de Moravia în partea de est și de o mică regiune numită Silezia Superioară în partea de nord-est. Zona este identică cu granițele actualei Republici Cehe. Republica Cehă și Slovacia au format un singur stat din 1918 până în 1939, respectiv din 1945 până în 1992. La 1 ianuarie 1993 ele au devenit două state separate. 12 Česká Kanada, Slavonice, a Slavonicko (Canada cehă, Slavonice, și zona Slavonice), de Zdeněk Bauer, 2016, (NZB, Praga, Republica Cehă), pag. 61-69. 130 Medieval Heresy. Popular Movements from the Gregorian Reform to the Reformation (Erezia în epoca medievală. Mișcările populare de la reforma Gregoriană până la Reformare), de Malcolm Lambert, 1994, (Blackwell, Oxford, Anglia).


176

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

(cca. 1390 – cca. 1460). El a predicat despre importanța separării adevăraților creștini de lume, i-a îndemnat pe aceștia să nu se implice în războaie și a demascat doctrinele fără bază biblică semănate printre bisericile națiunii. În ciuda toleranței religioase fără precedent de care s-a bucurat treptat Republica Cehă pe parcursul secolului al XVI-lea, ideologia Comunității Fraților a continuat să fie de natură eretică în ochii conducătorilor. Traducerea excepțională a Bibliei în limba cehă pe care aceștia au realizat-o bazându-se pe texte din limbile originale, Biblia Kralice (1579-1593), este, în esență, o lucrare ilegală. Cea mai consecventă ramură a Comunității – așa-numita Grupare Minoritară (Malá stránka) – care a păstrat în mod riguros litera învățăturilor lui Chelčický, a fost complet eliminată undeva la mijlocul secolului al XVI-lea.14 La acea vreme, anabaptiștii, numiți și baptiști, s-au stabilit în sudul Moraviei, unde erau cunoscuți și sub denumirea de huteriți sau habani. Însă, asemenea valdezilor, această grupare religioasă a fost nevoită să fugă din calea persecuțiilor întâmpinate în țările vorbitoare de limbă germană. În acea zonă, lucrarea de evanghelizare a fost practic abandonată. O vreme au trăit în comunități închise și au prosperat din punct de vedere economic datorită muncii lor din agricultură, vinicultură, precum și a tehnicii speciale cu care lucrau ceramică, faianță sau majolică. Succesul lor le-a adus o oarecare toleranță din partea nobilimii, care ajunsese să accepte atitudinea lor pacifistă. Cu toate acestea, odată cu debutul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648), au fost expulzați din țară.15 Un nou val de mișcări religioase a început să se contureze pe parcursul secolului al XIX-lea, pe măsură ce oamenii se îndepărtau de tradițiile sociale împământenite. Urmașii bisericilor protestante, ce fuseseră interzise în urma Războiului de Treizeci de Ani, au devenit activi. În paralel, în Cehia și Slovacia au început să sosească misionari care au adus cu ei diverse credințe, precum cea Baptistă, Adventistă sau ale altor minorități. Mulți dintre ei au întâmpinat dificultăți din partea autorităților locale în ceea ce privește distribuirea literaturii. Unii adepți au avut conflicte cu autoritățile școlare din cauza educației religioase pe care o primeau copiii lor. Mulți bărbați au început să refuze serviciul militar, pe baza credinței lor într-o versiune a doctrinei anabaptiste sau baptiste.

14 De văzut și Říčan, Rudolf: Dějiny Jednoty bratrské. (Istoria Comunității Fraților), Kalich, Praga 1957. 15 Nové Studie o Novokřtěncích (Un nou studiu despre anabaptiști), de Strážnice Etnos, 2018; Česká Kanada, Slavonice, a Slavonicko (Canada cehă, Slavonice, și zona Slavonice), de Zdeněk Bauer, 2016 (NZB, Praga, Republica Cehă), pag. 180-182.


Slovacia

177

Cu toate acestea, în primele două, trei decenii ale secolului al XX-lea, activitățile de evanghelizare ale tuturor acestor grupări au luat sfârșit, iar neutralitatea politică a ajuns să reprezinte un concept străin de gândirea majorității membrilor acestor biserici. În regiunile în care autoritățile statului erau independente de bisericile principale, aceste mișcări religioase au devenit acceptate și tolerate. Astfel, marea majoritate a acestor grupări, cândva marginalizate, au devenit culte mai mult sau mai puțin acceptate la scară largă. În schimb, cu cât bisericile mari și cu tradiție s-au implicat din ce în ce mai mult în activitatea Statului, dobândind putere și formând ideologiile națiunii, cu atât s-a intensificat persecuția împotriva persoanelor nonconformiste, etichetate drept „eretici”, „șarlatani”, „proscriși” și, în timpurile moderne, „sectanți”.16 Prima Republică și perioada interbelică (1918-1938) Sistemul juridic al Primei Republici a urmat legislația anterioară a Austro-Ungariei. Legile învechite au fost modificate, dar extremismul politic ce lua avânt în Europa a făcut ca eforturile de a abandona paradigmele autoritare ale Statului să nu se bucure de prea mult succes. Un exemplu în acest sens era cenzura, care nu a fost abolită complet. Legislatorii au propus o nouă lege cu privire la libertatea presei, la 15 ani de la înființarea Republicii. Însă, când legea a fost în cele din urmă aprobată, au fost impuse imediat alte restricții. Din 1918 până în 1933, distribuirea literaturii religioase fără scopuri comerciale a fost tolerată într-o oarecare măsură, dar a devenit pe deplin legală abia în 1933. Constituția garanta libertatea în ceea ce privește sfera religioasă, dar atmosfera generală era deosebit de anticatolică, în special în Boemia. Din toate punctele de vedere, Prima Republică a fost cât se poate de seculară. În cele din urmă, credincioșii, chiar dacă nu făceau parte dintr-un cult anume, aveau același statut ca și aparținătorii Bisericii. Tomáš Masaryk (1850-1937) – om de stat, sociolog, filozof și primul președinte al Cehoslovaciei – a căutat alternative spirituale potrivite. În anul 1934, Societatea Watchtower i-a cerut ajutorul în numele Martorilor lui Iehova. După această intervenție, acțiunile poliției împotriva lor au încetat pentru un timp. 16 Tisk a kolportáž Biblí a náboženských tiskovin Badatelů Bible. Příspěvek k historii vydavatelské a distribuční činnosti Svědků Jehovových na území Čech, Moravy a Slezska v letech 1891–1989 ve vývoji tiskových a občanských svobod (Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile), „Díl I. Formování konfese a rozmach evangelizačních aktivit (1891–1938)” (Partea I. Apariția cultului și extinderea lucrării de evanghelizare [1891-1938]); Jáchymovské tábory – peklo, ve kterém mrzlo. Trestanecké tábory na Jáchymovsku a exemplární pranýřovací tresty pro odpírače těžby uranové rudy (Lagărele din Jáchymov – iadul de gheață. Lagărele de detenție din zona Jáchymov și pedepsele infame aplicate exemplar celor ce s-au împotrivit mineritului de uraniu), capitolul 9.


178

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În cea mai mare parte a perioadei interbelice, Martorii și-au desfășurat cu dificultate lucrarea de evanghelizare. Deși dreptul lor de a predica public, misiunea fundamentală a Martorilor lui Iehova, era garantat la nivel teoretic de Constituție, publicarea broșurilor pe teme religioase a fost interzisă în primii 15 ani de existență a Cehoslovaciei. Având în vedere că Martorii de naționalitate germană din Cehia (cetățeni ai Cehoslovaciei), precum și cei care erau cetățeni germani au continuat să se dedice distribuirii de literatură religioasă, autoritățile cehe i-au acuzat pe Martori și de alte fapte ilegale. Din cauza tensiunilor dintre Statul Cehoslovac și minoritatea germană din țară, autoritățile au reacționat negativ față de Martori, deoarece mulți dintre ei erau de naționalitate germană. Drept urmare, cu precădere între anii 1927-1934, sute de Martori misionari din Germania au fost acuzați că se ocupau cu comerțul ambulant, prejudiciind astfel piața forței de muncă, deși ei își distribuiau publicațiile fără vreun scop comercial. De asemenea, au fost acuzați în mod nejustificat că realizau servicii de spionaj pentru Germania. Presa a contribuit la întețirea climatului ostil publicând articole denigratoare. Martorii erau clasificați din ce în ce mai des în ziarele cotidiene drept agenți prusaci, o plagă pentru limba cehă, comuniști, conspiratori cu evreii și o amenințare la adresa Statului. În prima jumătate a anilor 1920, sentimentul predominant antigerman a dus la atacuri verbale și chiar fizice asupra Martorilor din partea unor facțiuni radicale ale bisericilor tradiționale. Pe de altă parte, au existat și atacuri ce reflectau frustrarea socială din ce în ce mai pregnantă, o xenofobie latentă, precum și temerile conservatoare față de ceva diferit și necunoscut. Sistemul democratic incipient din Cehoslovacia interbelică îi garanta acuzatului dreptul de a soluționa litigiile în instanță, iar unii Martori s-au folosit de acest drept. Anumite gesturi de bunăvoință din perioada Primei Republici au fost folosite de mai multe ori pentru a solicita ajutorul președintelui Masaryk cu privire la Martorii lui Iehova. După 1933, reprezentanții Martorilor lui Iehova și-au afirmat, de asemenea, dreptul de a cere rectificări în presă pentru a contracara informațiile false publicate de diverși opozanți. Deși Martorii lui Iehova din perioada interbelică s-au confruntat cu multe situații neplăcute, atât din partea poliției, cât și a instanțelor, cauzele nu au fost de natură ideologică. Mai degrabă, problemele au apărut din cauza preocupărilor de securitate legate de numărul ridicat de Martori de naționalitate germană, precum și de refuzul lor de a efectua serviciul militar. Deși Martorii lui Iehova au avut în permanență o atitudine cooperantă față de Stat, precum și față de sistemul politic în general, iar cenzorii Ministerului de Interne nu au găsit nimic de obiectat în publicațiile lor, Prima Republică încă îi considera pe Martori ca fiind un potențial risc pentru interesele sale.


Slovacia

179

În general, Statul respecta principiile democratice. Cu toate acestea, procedurile urmate în anumite cazuri au arătat că guvernul cehoslovac nu reușise încă să se debaraseze complet de elementele regimului autoritar anterior.17 Respingerea serviciului militar nu era o doctrină clară pentru Martorii lui Iehova înainte de 1939. În timpul Primului Război Mondial, cei mai mulți dintre ei au afirmat fără echivoc că nu doresc să încalce legea biblică: „Să nu ucizi”. Totuși, dincolo de această poziție dictată de propria conștiință, Martorii au avut atitudini diferite. (Exodul 20:13) Unii dintre ei s-au alăturat unităților militare necombatante. Alții au fost forțați să se înroleze în armată și au suferit pedepse severe din cauza refuzului lor de a purta armă sau de a îmbrăca uniforma militară. Mulți însă au mers pe front și, odată ajunși pe câmpul de luptă, trăgeau în aer sau căutau modalități mai complicate de a evita vărsarea de sânge. În perioada interbelică, conștiința unor Martori le-a permis să îndeplinească serviciul militar alternativ prin desfășurarea unor activități economice în cadrul armatei. În același timp însă, creștea numărul celor care refuzau serviciul militar sub toate formele lui. În octombrie 1924, Martin Boor, un Student în Biblie aflat în Regimentul 39 Infanterie slovacă din Petrzalka, a refuzat să ia parte la antrenamente cu arma. De asemenea, el a refuzat să-și curețe arma și să depună jurământul, motiv pentru care a fost condamnat la doi ani într-o închisoare de înaltă securitate. În general, el este considerat primul caz documentat al unui Student în Biblie cehoslovac care a refuzat să ia parte la război. La scurt timp după aceea, au început să iasă la suprafață și alte cazuri asemănătoare. Reprezentanții Martorilor lui Iehova au asigurat autoritățile că scopul lor nu era acela de a submina Statul sau de a stârni vreo insurecție, ci de a informa populația despre mesajul Bibliei. Alți Martori le-au oferit sprijin moral acestor obiectori de conștiință, pe măsură ce doctrina devenea din ce în ce mai clară, iar gruparea religioasă își dezvolta coeziunea internă. Mobilizarea națională ce a avut loc în 1938 a devenit o adevărată piatră de încercare

17 Tisk a kolportáž Biblí a náboženských tiskovin Badatelů Bible. Příspěvek k historii vydavatelské a distribuční činnosti Svědků Jehovových na území Čech, Moravy a Slezska v letech 1891–1989 ve vývoji tiskových a občanských svobod (Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile), „Díl I. Formování konfese a rozmach evangelizačních aktivit (1891–1938)” (Partea I. Apariția cultului și extinderea lucrării de evanghelizare [1891-1938]).


180

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

pentru Martorii din Cehoslovacia. Conform documentelor oficiale, cei mai mulți dintre ei au refuzat să se alăture unităților militare, precum și să folosească arme sau alte echipamente de acest fel. În anii dificili ai ocupației naziste și ai dictaturii comuniste ce au urmat, Martorii lui Iehova au constituit o grupare religioasă unită pentru care neutralitatea politică și refuzul serviciului militar au fost fundamentale.18 Tensiuni generate de naționalism și nazism (1938-1945) Naziștii considerau orice manifestare a pacifismului din partea populației de naționalitate germană ca pe o formă de trădare națională. Începând cu ultimele luni ale anului 1938, această atitudine ostilă a avut consecințe negative pentru Martorii lui Iehova din teritoriile ocupate ale Cehoslovaciei: Sudetenland,19 Protectoratul Boemiei și Moraviei și regiunea Těšín. Potrivit cercetătorilor, singurii obiectori de conștiință care la acea vreme constituiau o grupare coerentă erau Martorii lui Iehova, care, pe baza conștiinței și a convingerilor lor religioase, au refuzat să sprijine războiul, serviciul militar și militarismul în general. Copiii lor nu s-au alăturat organizațiilor de tineret Deutsche Jungvolk sau Hitlerjugend, bărbații au refuzat să se înroleze în armată, iar Martorii închiși în lagăre de concentrare nu au dorit să ia parte la producția de echipament militar și de armament. Convingerile Martorilor lui Iehova s-au văzut clar prin neutralitatea lor politică, prin respingerea salutului Heil Hitler (care înseamnă „salvarea vine de la Hitler”) și prin intermediul publicațiilor lor care vorbeau despre Regatul lui Dumnezeu. Toate acestea erau în directă contradicție cu noțiunea de bază a ideologiei lui Hitler, și anume „Imperiul arian milenar”. Prin urmare, Martorii au fost printre primele grupări vizate de naziști. Prima zonă cehă în care Martorii lui Iehova au întâmpinat dificultăți mai serioase a fost granița de nord-vest a țării, Sudetenland, unde locuiau minorități germane încă din secolul al XIII-lea. La începutul secolului al XX-lea, populația locală, fiind influențată de lideri naționaliști, a început să își dorească separatismul și independența față

18 A nepozdvihne meč ... Odpírání vojenské služby v Československu 1948–1989 (Și nu vor ridica sabia ... Refuzul de a desfășura serviciul militar în Cehoslovacia 1948-1989), Petr Blažek, ed. 2007, (Academia, Praga, Republica Cehă); „Paralely a odlišnosti důvodů uváděných při odpírání vojenské služby a reakce různých politických režimů v prostoru bývalého Československa” (Asemănările și deosebirile dintre motivele invocate de cei ce au refuzat serviciul militar și reacția diferitelor regimuri din zona fostei Cehoslovacii), de Zdeněk Bauer, pag. 17-54. 19 Zonele de frontieră din partea de vest, nord-vest, nord și nord-est, Moravia de Nord și o parte din Silezia Cehă, pe care separatiștii germani de la începutul secolului al XX-lea le considerau o zonă germană proeminentă.


Slovacia

181

de teritoriile cehe. În perioada interbelică, aceste tendințe au devenit mai pronunțate din cauza slabei integrări în Republica nou constituită și a crizei economice generalizate. Sudetendeutsche Partei (Partidul german Sudeten sau SdP) și-a intensificat treptat discursul polarizant, până când, în 1937, s-a subordonat definitiv Partidului Nazist. Fiind acuzați de sentimente anti-germane, Martorii lui Iehova din Germania nazistă au început să întâmpine persecuții încă din 1933 pentru neutralitatea lor politică și respingerea serviciului militar. Tensiunile față de Martori au escaladat treptat și de partea cehă a regiunii de frontieră, fapt dovedit de situația apărută în satul Žďár, lângă Chabařovice, în Boemia de Nord. În mai 1938, un membru local al SdP pe nume Wagner a întrerupt o prelegere în timpul unei întruniri religioase ce fusese anunțată în prealabil și organizată legal. El a afirmat că discursul respectiv „le rănea sentimentele tuturor germanilor ascultători”. Organizatorii au refuzat să încheie întrunirea, astfel că Wagner a apelat la primar și, cu ajutorul lui, a oprit alimentarea cu energie a întregului sat. Problema energiei electrice a fost rezolvată numai după intervenția unui polițist, care i-a acuzat pe ambii bărbați de oprimare și de abuz în serviciu. În septembrie 1938, o revoltă anticehă a izbucnit în zona de graniță, fiind inițiată de susținătorii SdP care au organizat o serie de demonstrații și proteste. A urmat un război de gherilă care a durat două săptămâni. Criza din Sudeten a culminat în cele din urmă, la 29 septembrie, cu semnarea Acordului de la München, iar a doua zi, Germania a anexat regiunea. După cum descrie situația autorul Max von der Grün în romanul său autobiografic intitulat Două scrisori către Pospischiel, cetățenii considerați a fi antifasciști și „germani îndoielnici” erau arestați aproape imediat după ce numele lor apăreau pe anumite liste din întreaga regiune, special întocmite în acest sens. Printre aceștia s-au numărat și Martorii lui Iehova.20 La 15 martie 1939, forțele germane au ocupat Boemia și Moravia. Hitler a creat un nou stat politic numit Protectoratul Boemiei și Moraviei, care își avea propriul președinte și un guvern-marionetă. Martorii lui Iehova au fost interziși oficial la 7 iulie 1939. Gestapóul a încercat în permanență să-i prindă și să-i întemnițeze pe organizatorii lucrării de evanghelizare și a întrunirilor religioase, iar în cele din urmă a reușit.

20 Dva dopisy Pospischielovi, Druhé vydání [Două scrisori către Pospischiel, a doua ediție în cehă], de Max von der Grün, 2015 (NZB, Praga, Republica Cehă); „Román a skutečnost (Doslov)” [Roman și realitate (Epilog)], de Zdeněk Bauer, pag. 194-269.


182

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Autoritățile Protectoratului au cerut populației cehe să mențină pacea și ordinea. Cu toate acestea, cetățenii cehi nu erau obligați să participe la operațiuni militare, astfel încât, în general, Martorii cehi care au refuzat serviciul militar nu s-au confruntat cu probleme în timpul războiului. Excepție a fost cazul unui grup de Martori ai lui Iehova de naționalitate cehă de pe teritoriul Protectoratului care au fost judecați în 1944 în fața Tribunalului Poporului German. Martorii fuseseră acuzați că au provocat „slăbirea puterii militare”. Nici măcar instanța militară germană nu a putut oferi un răspuns la întrebarea dacă răspândirea mesajului biblic în rândul populației cehe a fragmentat sau nu puterea militară germană. Persoanele în cauză au fost scutite de pedeapsa cu moartea, dar au fost trimise în lagăre de concentrare.21 Martorii cehi și polonezi din Těšín, o localitate aflată la granița ceho-poloneză din regiunea Silezia, s-au confruntat cu o situație unică. În 1920, localitatea Těšín și zonele adiacente au fost împărțite în două părți, una poloneză și cealaltă cehă, punându-se capăt astfel unei dispute internaționale legate de acest teritoriu. În octombrie 1938, polonezii au profitat de criza din Sudeten și au anexat partea cehă a orașului Těšín. După ce Germania a invadat Polonia în 1939, Těšín, aparținând Sileziei, a ajuns sub controlul direct al Germaniei naziste. Martorii lui Iehova din Silezia s-au confruntat nu numai cu interdicții și reglementări bazate pe principiile generale ale nazismului, ci și cu prevederi specifice situației geopolitice unice a regiunii. Naziștii au declarat că populația orașului Těšín putea deveni germanofilă. Această dovadă de „generozitate” rar întâlnită din partea naziștilor a fost de fapt o scuză pentru a controla metalurgia avansată și industria grea a zonei. Naziștii au făcut presiuni asupra muncitorilor calificați pentru ca aceștia să jure loialitate celui de-al Treilea Reich, imperiul autoproclamat al germanilor. Un rol important în acest sens îl avea lista denumită Deutsche Volksliste (DVL sau Carta națională germană). Cine se înscria în acest Volkslist practic se angaja să urmeze necondiționat ordinele administrației naziste. Sub presiune, marea majoritate a populației locale a acceptat înscrierea în Volkslist. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova au refuzat. Drept pedeapsă, nu li se acordau documente de identitate valabile și, deși erau cetățeni, nu apăreau în registrele oficiale corespunzătoare. Când se aflau într-un context în care trebuiau să se prezinte oficial, 21 A nepozdvihne meč ... Odpírání vojenské služby v Československu 1948–1989 (Și nu vor ridica sabia ... Refuzul de a desfășura serviciul militar în Cehoslovacia 1948-1989); „Paralely a odlišnosti důvodů uváděných při odpírání vojenské služby a reakce různých politických režimů v prostoru bývalého Československa” (Asemănările și deosebirile dintre motivele invocate de cei ce au refuzat serviciul militar și reacția diferitelor regimuri din zona fostei Cehoslovacii), pag. 40.


Slovacia

183

Gestapóul îi aresta și îi trata cu cruzime. Unii Martori tineri au fost înscriși automat în Volkslist de către tații lor care nu le împărtășeau convingerile. Ulterior, li se cerea să îndeplinească serviciul militar. Refuzul însemna bătăi crude din partea Gestapóului și încarcerarea într-un lagăr de concentrare.22 Prin urmare, pe lângă interdicțiile care existau deja în Germania, în data de 4 iulie 1940, la numai zece luni după ocuparea teritoriului polonez, asociația Martorilor lui Iehova din Polonia a fost desființată oficial printr-un decret special al Gestapóului din Katowice. În Slovacia situația era diferită. La începutul anului 1939 a fost înființat un stat slovac independent, de orientare cleric-fascistă. Liderii acestuia au colaborat fățiș cu Germania nazistă. Prin urmare, Martorii lui Iehova trebuiau să fie foarte atenți. Ei și-au continuat activitățile clandestin, deși se aflau permanent sub amenințarea arestărilor și a persecuțiilor. Copiii din familii de Martori aflați la școală au refuzat să spună salutul od Na stráž („în gardă”, o alternativă slovacă a salutului nazist Heil Hitler), deși de multe ori profesorii i-au bătut și au încercat să-i forțeze să se supună. Mulți Martori din zonă au fost arestați și repartizați în unități militare de muncă. Dar, pentru că refuzau să depună jurământul militar sau să efectueze diverse lucrări, cum ar fi săpatul tranșeelor sau amenajarea de spații de lansare a artileriei, au fost de multe ori maltratați fizic sau chiar executați. A treia Republică și perioada postbelică (1945-1948) După eliberarea Cehoslovaciei, Martorii lui Iehova și-au reluat destul de repede activitățile publice și și-au reînființat asociațiile de dinainte de război. În anii ce au urmat, hotărârea de neclintit a Martorilor de a se împotrivi naziștilor a fost dovedită cu documente oficiale chiar de către autorități. În cel puțin două cazuri, instanțe cehe de retribuție postbelică au dovedit că agenții Gestapó îi maltrataseră pe Martorii lui Iehova. Problemele întâmpinate de Martori în perioada interbelică nu s-au mai repetat după război. Totuși, autoritățile erau îngrijorate cu privire la lucrarea de evanghelizare pe care aceștia o realizau pe scară largă, în special în nordul Moraviei și în Slovacia. Activitățile grupării erau monitorizate de serviciile de informații, care îi cercetau pe Martorii lui Iehova, considerându-i un potențial pericol la adresa securității naționale.

22 Poválečná justice a národní podoby antisemitismu (Justiția postbelică și caracterul național al antisemitismului), Mečislav Borák, editor, 2002, Ústav pro soudobé dějiny Akademie věd ČR a Slezský ústav Slezského zemského muzea, Praha a Opava (Institutul de istorie contemporană, Academia cehă de științe, Institutul Praga și Silezia, Muzeul regional Silezia, Opava, Republica Cehă); „Antisemitsky laděné útoky namířené proti Svědkům Jehovovým a mimořádný lidový soud s Karl Eichlerem” (Atacuri antisemite îndreptate împotriva Martorilor lui Iehova și Curtea Extraordinară a Poporului [EPC] cu Karl Eichler), de Zdeněk Bauer, pag. 204-222.


184

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Refuzul Martorilor de a executa serviciul militar a atras din nou atenția autorităților. Potrivit rapoartelor, în anul 1947, s-au înregistrat șapte cazuri cu Martori ai lui Iehova în calitate de obiectori de conștiință; cel puțin patru dintre ei au fost urmăriți penal. În plus, spre deosebire de perioada interbelică, Martorii lui Iehova refuzau acum orice formă a serviciului militar, inclusiv activitățile necombatante care se desfășurau sub supraveghere militară.23 Cehoslovacia comunistă (1948-1989) Asemenea naziștilor, puterea comunistă totalitară a căutat să distrugă cât mai repede toate elementele independente ale societății civile. Unele asociații au fost încorporate în structuri controlate de statul totalitar; altele au trebuit să-și înceteze activitatea. Comuniștii au folosit o abordare similară și în ceea ce privește relațiile cu grupările religioase minoritare. Spre exemplu, înainte de război, baptiștii și adventiștii erau organizați sub formă de asociații civile. Sub regimul comunist, ei au primit statutul de biserici deoarece au acceptat să intre sub controlul autorităților și s-au adaptat noilor condiții. Martorii lui Iehova nu au luat în considerare această variantă. Reprezentanții religiei au refuzat să renunțe la activitățile și principiile lor de bază: evanghelizarea publică, distribuirea literaturii religioase, neutralitatea politică și asocierea cu sediul din Statele Unite „imperialiste”.24 În ciuda interdicției, lucrarea de predicare a Martorilor lui Iehova nu s-a oprit. Martorii mai tineri au început să coordoneze activitățile religioase ale grupării, înlocuindu-i pe cei care fuseseră arestați în primele zile ale regimului comunist. Totuși, în lipsa influenței unor Martori maturi, cu mai multă experiență și cu judecată sănătoasă, au apărut ocazional divergențe între persoane cu opinii diferite. Viața de zi cu zi în societatea totalitară cehoslovacă din anii 1950 era atât de politizată încât, în absența unor supraveghetori cu experiență care să-i sfătuiască, unii Martori au început să considere că se încălca principiul neutralității chiar și în chestiuni care nu aveau legătură directă cu politica. Deoarece nu se bucurau de o organizare coerentă și de principii clar definite, anumiți Martori au devenit exagerați, căutând cu scrupulozitate legături politico-religioase chiar și acolo unde nu exista niciun temei în acest

23 Tisk a kolportáž Biblí a náboženských tiskovin Badatelů Bible. Příspěvek k historii vydavatelské a distribuční činnosti Svědků Jehovových na území Čech, Moravy a Slezska v letech 1891–1989 ve vývoji tiskových a občanských svobod (Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile), „Díl III. Sledování, zákaz a potírání kolportážních aktivit Svědků Jehovových komunistickými orgány (1945–1989)” (Partea a III-a. Urmărirea, interzicerea și combaterea prăbușirii Martorilor lui Iehova de către autoritățile comuniste [1945-1989]). 24 Ibid.


Slovacia

185

sens. Aceștia au refuzat să se alăture unor organizații precum Jednotné Zemědělské Družstvo (JZD, o cooperativă agricolă) sau Revoluční Odborové Hnutí (ROH, un sindicat central). Prin intervențiile sale represive, statul totalitar a încurajat dezvoltarea unui context artificial care s-a dovedit a fi un teren fertil pentru generarea de confuzie, de lipsă de stăpânire de sine și de alte probleme care ar fi putut fi evitate dacă s-ar fi aplicat o politică liberală față de religii. În loc să comunice cu reprezentanții religiei și să trateze cu toleranță gruparea pașnică minoritară, statul a complicat din ce în ce mai mult situația prin restricțiile sale disproporționate și nerezonabile. Între anii 1954 și 1955, generația tinerilor organizatori ai Martorilor s-a confruntat cu un nou val de arestări și procese. La acea vreme, litigiile se soluționau în fața instanțelor militare, nu civile, deși persoanele se aflau sub jurisdicția celor din urmă. Autoritățile represive ale Statului au trecut cu vederea un element important – fiecare Martor al lui Iehova acționează pe baza propriilor convingeri religioase, iar relațiile sale cu Dumnezeu sunt o problemă personală. Lucrarea de predicare era în mare parte descentralizată, astfel încât, chiar dacă StB i-ar fi arestat pe toți cei ce organizau activitățile religioase ale Martorilor, evanghelizarea nu s-ar fi oprit, ci ar fi continuat la nivel individual. Persecuțiile au încetat pentru o perioadă în anii 1960, în parte datorită relaxării situației politice la nivel internațional, dar și pentru că serviciile de contraspionaj au început să realizeze importanța comunicării cu reprezentanții Martorilor. Aceștia nu au mai fost condamnați la mulți ani de închisoare pentru presupuse activități de spionaj și conspirație antistatală. Dar activitățile lor religioase erau în continuare urmărite penal, iar imaginea lor a fost defăimată de propagandă falsă. De multe ori erau pedepsiți cu închisoarea, fiind acuzați de activitate religioasă neautorizată (producerea și distribuirea literaturii interzise), iar sentințele vizau perioade de câteva luni sau câțiva ani. Obiectorii de conștiință ce refuzau serviciul militar au primit pedepse stricte în continuare. După executarea sentinței, Martorii erau din nou chemați în armată, condamnați încă o dată și așa mai departe. Familiile lor au avut mult de suferit pe plan financiar, ajungând de multe ori la limita subzistenței. Impactul psihologic asupra familiilor acestor bărbați încarcerați – a soțiilor și a copiilor lor – este un element ce nu poate fi trecut cu vederea. O altă fațetă a acestei persecuții aprige a fost experiența de după ieșirea din închisoare. Deși prizonierii se întorceau la viața civilă, le era greu să-și găsească un loc de muncă din cauza cazierului judiciar. Ei au fost șantajați în mod repetat de către StB, care încerca să-i transforme în colaboratori de-ai săi. Se confruntau cu noi amenințări cu


186

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

închisoarea și cu exmatricularea copiilor lor din școli. Toate aceste lucruri se întâmplau într-un stat socialist care se lăuda că este cel mai corect sistem din lume. Teoretic, niciun cetățean nu suferea sub regimul comunist; acesta era guvernul care îndeplinea dorințele tuturor. În anii 1970, numărul Martorilor lui Iehova creștea la nivel mondial, iar acest fenomen s-a remarcat și în Cehoslovacia. Deși activitatea lor era interzisă, gruparea locală a construit în secret o rețea de șapirografe de înaltă performanță, iar mai târziu, de imprimante ofset. Deși costurile au fost uriașe, s-a reușit tipărirea atât a publicațiilor periodice, cât și a celor ocazionale sau speciale. Fiind alarmați de realizările Martorilor, StB a încadrat mica grupare la cel mai înalt nivel posibil de pericol social. Cu toate acestea, regimul nu mai dispunea de prea multe instrumente pentru a lupta împotriva organizației. Serviciile de contraspionaj nu își doreau să repete greșelile pe care le-au comis în prima jumătate a anilor 1950, când represiunea dură a provocat apariția unor excese religioase inutile. Prin urmare, s-au concentrat pe monitorizarea și cercetarea cazurilor individuale și, mai ales, au depus eforturi pentru a semăna dezbinarea între Martori. Când regimul comunist a început să acorde libertăți civile ca urmare a liberalizării de la sfârșitul anilor 1980, principala preocupare a StB a fost să se asigure că libertățile nou acordate nu împiedicau activitățile religioase ale Martorilor lui Iehova.25 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Cercetările privind istoria și persecuția minorităților religioase trebuie realizate cu imparțialitate. Unii autori pot fi victimele propriilor prejudecăți, în timp ce alții tind să deprecieze relatările victimelor, mai ales când vine vorba de istoria represiunii. Detlef Garbe a realizat un studiu amplu al istoriei Martorilor lui Iehova din Germania.26 Mulțumită efortului său, se pot înțelege mai bine activitățile Martorilor din Cehoslovacia de dinainte de 1945. Multe din lucrările ulterioare s-au bazat pe studiul lui Garbe.

25 Tisk a kolportáž Biblí a náboženských tiskovin Badatelů Bible. Příspěvek k historii vydavatelské a distribuční činnosti Svědků Jehovových na území Čech, Moravy a Slezska v letech 1891–1989 ve vývoji tiskových a občanských svobod (Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile), „Díl III. Sledování, zákaz a potírání kolportážních aktivit Svědků Jehovových komunistickými orgány (1945–1989)” (Partea a III-a. Urmărirea, interzicerea și combaterea prăbușirii Martorilor lui Iehova de către autoritățile comuniste [1945-1989]). 26 Zwischen Widerstand und Martyrium, de Detlef Garbe, 1997 (Oldenbourg, München), „Die Zeugen Jehovas im Dritten Reich.”


Slovacia

187

Mai mulți autori cehi au scris despre fenomenul obiectorilor față de serviciul militar.27 Numeroase publicații ale Societății Watchtower au fost și ele descrise în detaliu.28 Ivan A. Petranský, istoric aparținând Ústav Pamäti Národa (Institutul Național al memoriei slovace), a trasat exact interdicțiile și procedurile judiciare organizate împotriva Martorilor lui Iehova între 1945 și 1956.29 Cel mai cuprinzător studiu dedicat activității Martorilor lui Iehova de pe teritoriul Cehoslovaciei este lucrarea în patru volume denumită Tipărirea și colportarea Bibliilor și a literaturii religioase a Studenților în Biblie. Contribuție la istoria activităților de publicare și distribuire ale Martorilor lui Iehova din Boemia, Moravia și Silezia din 1891 până în 1989, în timpul dezvoltării presei și a libertăților civile. Această lucrare a fost pusă la dispoziția cercetătorilor interesați în 2008 sub formă tipărită. În analiza sa publicată în seria antologică cu titlul Jehovas Zeugen in Europa (Martorii lui Iehova din Europa), autorul Wolfram Slupina se bazează pe aceeași lucrare.30 Suferințele îndurate de Martorii lui Iehova slovaci în lagărul sârbesc Bor sunt documentate în detaliu de către Tamás Csapody în cartea sa intitulată Bortól Szombathelyig (De la Bor la Szombathely).31 Dificultățile întâmpinate de Martorii lui Iehova în minele de uraniu din regiunea Jáchymov sunt analizate în detaliu în cartea Jáchymov Camps – Hell where it was frozen. (Lagărele din Jáchymov – iadul de gheață)32

27 A nepozdvihne meč ... Odpírání vojenské služby v Československu 1948–1989 (Și nu vor ridica sabia ... Refuzul de a desfășura serviciul militar în Cehoslovacia 1948-1989); „«Vojáku Vladimíre ...»’ Karel Čapek; Jindřich Groag a odpírači vojenské služby z důvodu svědomí” („Soldatul Vladimir ... ” Karel Capek, Heinrich Groag și obiectorii de conștiință), de Zdeněk Bauer. 28 Bibliografický soupis české literatury Watchtower Society. Příručka pro knihovníky, sběratele a badatele (Lista bibliografică a publicațiilor cehe tipărite de Societatea Watchtower. Un ghid pentru bibliotecari, colecționari și cercetători), de Zdeněk Bauer, 2017, (NZB, Praga, Republica Cehă). 29 Pamäť národa (Revista memoriei națiunii), 2014, č. 1, s., „Vlna perzekúcií Jehovových svedkov v Československu v rokoch 1954–1956” (Valul de persecuții asupra Martorilor lui Iehova din Cehoslovacia în perioada 1954-1956), de Ivan Albert Petranský, pag. 30-45, ref. electronică, (www.upn.gov.sk/publikacie_web/pamat-naroda/pamat-naroda-01-2014.pdf); Pamäť národa (Revista memoriei națiunii), 2012, č. 3, s.; „Činnosť Jehovových svedkov a ich perzekúcie v Československu 1948–1953”. (Activitățile Martorilor lui Iehova și persecuția întâmpinată în Cehoslovacia 1948-1953), de Ivan Albert Petranský, pag. 33-49, ref. electronică, (www.upn.gov.sk/publikacie_web/pamat-naroda/pamat-naroda-03-2012.pdf); Pamäť národa (Revista memoriei națiunii), 2010, č. 2, s., „Jehovovi svedkovia v Československu 1945–1949” (Martorii lui Iehova din Cehoslovacia 1945-1949), de Ivan Albert Petranský, pag. 4-22 (http://www.upn.gov.sk/publikacie_web/pamat-naroda/pamat-naroda-02-2010.pdf), referință electronică accesată la 29 decembrie 2021. 30 Jehovas Zeugen in Europa. Geschichte und Gegenwart. Band 3. Gerhard Besier/Katarzyna Stokłosa (Hgg.), de Wolfram Slupina, 2018 (Lit Verlag, Berlin, Germania), „Jehovas Zeugen im Gebiet der Ehemaligen Tschechoslowakei,” pag. 703-803. 31 Bortól Szombathelyig Tanulmányok a bori munkaszolgálatról és a bori munkaszolgálatosok részleges névlistája (De la Bor la Szombathely. Studii privind Bor și o listă parțială cu nume ale celor încorporați în detașamente de muncă la Bor), Tamás Csapody, (Zrínyi Kiadó, Budapesta, Ungaria, 2014) (http://mek.oszk.hu/16900/16957/pdf), referință electronică accesată la 29 decembrie 2021. 32 Jáchymovské tábory – peklo, ve kterém mrzlo. Trestanecké tábory na Jáchymovsku a exemplární pranýřovací tresty pro odpírače těžby uranové rudy (Lagărele din Jáchymov – iadul de gheață. Lagărele de detenție din zona Jáchymov și pedepsele infame aplicate exemplar celor ce s-au împotrivit mineritului de uraniu), de Zdeněk Bauer, 2019 (NZB, Praga, Republica Cehă).


188

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? În ceea ce privește memoriile personale publicate în privat, este demnă de luat în considerare relatarea lui Max Hollweg despre activitatea religioasă interbelică din Praga.33 Biblioteca multilingvă Watchtower pune la dispoziție online o mare varietate de relatări personale.34 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Pragmatismul pus în contradicție cu respectarea legilor lui Isus Cristos și semnificația suferinței Contradicția ideologică dintre pragmatism și neutralitate creștină este bine exprimată de scriitorul ceh Karel Čapek (1890-1938) în multele sale comentarii publicate în ziarele vremii. Acest respectat autor a fost timp de mulți ani un mare susținător și promotor al scepticismului și al pragmatismului. Potrivit lui Čapek, soluțiile eficiente nu trebuie să se bazeze pe ideologii, întrucât își dovedesc utilitatea în moduri specifice, clare și practice în viața de zi cu zi a oamenilor. Čapek a afirmat că nu are rost să căutăm vreun „adevăr superior”. Orbit de aparenta pace postbelică de la începutul anilor 1920, el a început să-i critice pe cei ce ridicau obiecții față de serviciul militar, numindu-i martiri falși și afirmând că atitudinea lor era inutilă și că nu aducea beneficii nimănui. Totuși, odată cu trecerea timpului, poziția fermă a lui Čapek a început să se clatine. A observat că situația politică devenea din ce în ce mai tensionată, dar a fost influențat și de comentariile

33 Es ist unmöglich von dem zu schweigen, was ich erlebt habe. Zivilcourage im Dritten Reich/3, de Max Hollweg, 2000 (Auflage, Mindt, Bielefeld), pag. 53-74. 34 Treziți-vă!, 22 decembrie 2002, „Credința sub focul încercărilor în Slovacia”, relatare de Ján Bali (https://wol.jw.org/ro/wol/d/ r34/lp-m/102002926).Turnul de veghe, 1 august 2004, „Am supraviețuit datorită puterii lui Iehova”, relatare de Erzsébet Haffnerová (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2004564).Treziți-vă!, 22 aprilie 1995, „Peste 40 de ani de interdicție comunistă”, relatare de Jarmila Hálová (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/101995286). Treziți-vă!, 22 aprilie 2002, „Speranța mea a rămas vie în pofida încercărilor”, relatare de Andrej Hanák (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102002287).Treziți-vă!, 22 aprilie 1996, „Condus de credința în Dumnezeu într-o țară comunistă”, relatare de Ondřej Kadlec (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/101996284).Turnul de veghe, 1 septembrie 1998, „Am învățat să mă bizui pe Iehova”, relatare de Ján Korpa-Ondo (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lpm/1998646). Treziți-vă!, 8 iunie 2008, „Am auzit prima oară numele lui Iehova pe timp de război”, relatare de Pavol Kovár (https:// wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102008205). Treziți-vă!, 22 iunie 2002, „De la propagandă politică la neutralitate creștină”, relatare de Ladislav Šmejkal (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102002447#h=1). Treziți-vă!, 22 februarie 2002, „Visul meu s-a împlinit”, relatare de Alena Žitníková” (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102002125). Turnul de veghe, 1 noiembrie 2004, „Am luat o poziție fermă de partea Regatului”, relatare de Michal Žobrák (https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/2004805), referințe electronice accesate la 29 decembrie 2021.


Slovacia

189

lui JUDr. Heinrich Groag, un susținător din orașul Brno al celor ce se opuneau serviciului militar din perioada interbelică. Datorită acestuia, Čapek a aflat despre soarta mai multor obiectori de conștiință și a început să analizeze problemele într-un context mai larg. Dorind să contracareze lipsa toleranței din societate, el a început să susțină ideea unui adevăr moral superior. Personajul principal al piesei de teatru Bílá nemoc (Boala albă) scrisă de Čapek în 1937, este, în mod surprinzător, un medic pacifist care apără principiile morale în defavoarea pragmatismului. În drama evocatoare Matka (Mama) din 1938, Čapek explorează un concept similar, înfățișând un personaj pragmatic ai cărui fii mor treptat, fără ca el să găsească ieșirea din această situație disperată. Prin intermediul personajului principal, Čapek însuși recunoaște plin de patos la final că scopul său era să „trezească conștiința” – vocea morală interioară a publicului său.35 Dar este suficient să luăm decizii doar pe baza conștiinței sau este nevoie să o instruim cu ajutorul unui adevăr superior? Martorii lui Iehova aveau să răspundă la această întrebare citând scrisorile apostolului Pavel consemnate în Biblie. De exemplu, în Scrisoarea către Romani, sunt menționate persoane care „au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoștinței exacte”, deoarece nu cunosc dreptatea lui Dumnezeu și caută să și-o stabilească pe a lor. Conform Bibliei, pentru a face ceea ce este corect, un creștin trebuie să-și revizuiască în mod continuu propriile idei pe baza unui etalon, și anume poruncile lui Cristos. (Romani 10:2, 3; 2 Corinteni 10:5; Evrei 9:14) 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Respectarea acestui etalon le-a permis multor Martori ai lui Iehova – de altfel persoane obișnuite și imperfecte – să îndure atât de multe nedreptăți sociale, suferințe emoționale și torturi fizice inumane. Adesea, statele polițienești și regimurile totalitare au întreprins mari eforturi pentru a opri micul grup de Martori ai lui Iehova. În legătură cu persecuția suferită de Martorii din Cehoslovacia, un crainic de la Radio Europa Liberă a afirmat în 1953 următoarele: „Cât de slab și de fragil trebuie să fi fost statul comunist dacă liderii săi se temeau de acești sectanți neînsemnați!”. Încarcerarea paradoxală a acestor creștini este scoasă în evidență și de Rudolf Vrba, renumit pentru că a reușit să evadeze din lagărul de exterminare de la Auschwitz. În

35 „«Vojáku Vladimíre ...» Karel Čapek, Jindřich Groag a odpírači vojenské služby z důvodu svědomí” („Soldatul Vladimir ...” Karel Capek, Heinrich Groag și obiectorii de conștiință), pag. 107-110.


190

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

faimoasa sa lucrare intitulată Report (Raportul)36 el a consemnat următoarele: „Interesant este că Martorii lui Iehova au fost singurii care au ieșit învingători din acele încercări teribile. ... Tăria morală a acelor oameni, care azi sunt batjocoriți, este imensă, iar eu îi respect”.37 Probabil că cea mai mare parte a societății nu va fi niciodată de acord cu opiniile Martorilor lui Iehova. Cu toate acestea, toate dovezile acumulate până în prezent sugerează că atunci când organele guvernamentale acționează cu prudență și comunică eficient cu reprezentanții acestei religii, ele au ocazia să susțină existența ei pe termen lung, într-un mod reciproc avantajos. Pe de altă parte, ostracizarea și represiunea împortriva acestei minorități pașnice nu produce niciun efect pozitiv, ci ridică îndoieli cu privire la integritatea morală a regimului politic respectiv.38

36 Raportul lui Vrba-Wetzler cu privire la lagărele de exterminare germane de la Auschwitz și Birkenau este bazat pe mărturia din 25 aprilie 1944 a doi prizonieri evadați. Ei au fost primii care au furnizat puterilor occidentale informații complete despre exterminarea în masă a prizonierilor de la Auschwitz. Acest raport este considerat unul dintre cele mai importante documente ale secolului al XX-lea, iar autorii săi au dobândit un prestigiu excepțional. 37 Jáchymovské tábory – peklo, ve kterém mrzlo. Trestanecké tábory na Jáchymovsku a exemplární pranýřovací tresty pro odpírače těžby uranové rudy (Lagărele din Jáchymov – iadul de gheață. Lagărele de detenție din zona Jáchymov și pedepsele infame aplicate exemplar celor ce s-au împotrivit mineritului de uraniu), de Zdeněk Bauer, 2019 (NZB, Praga, Republica Cehă), capitolul 9. 38 A se compara cu Judecarea Martorilor lui Iehova. Persecuția religioasă și începutul revoluției drepturilor, de Shawn Peters, 2000, (University Press of Kansas, Lawrence).


Slovacia

191

Imaginea 6.1a Eduard Löwe, un Martor al lui Iehova din localitatea Meziboří, în apropiere de Ústí nad Labem, a refuzat să se înroleze în armata germană. În 1943, Curtea Supremă Militară din Reichskriegsgericht (RKG), a Germaniei naziste, l-a condamnat la moarte. Löwe a fost executat. Sursa: „Vojáku Vladimíre ...”


192

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 6.1b Buletinul de vot folosit cu ocazia votului național pentru pace, 1951. Sursa: Jáchymovské tábory – peklo, ve kterém mrzlo


EUROPA

Spania



Martorii lui Iehova din Spania Aníbale Matos

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. Cronologie 1910. Corespondență între sediul mondial al Martorilor lui Iehova și câțiva spanioli. 1920. Juan Muñiz este repartizat în Spania de către Joseph Rutherford. 1925. George Young sosește pentru a organiza activitatea; Joseph Rutherford ține o cuvântare în Madrid și Barcelona. 1930. Fred Gabler este repartizat să supravegheze lucrarea Martorilor; este organizată lucrarea de predicare din casă în casă. 1936. Începe Războiul Civil. Pionierii1 străini sunt nevoiți să părăsească Spania; sediul este închis. Martorii din Spania sunt izolați timp de zece ani. 1947. Se reia legătura cu sediul mondial. Frederick Franz și Hayden Covington vizitează Spania. 1952. Are loc vizita lui Nathan Knorr și Milton Henschel. Se începe lucrarea itinerantă, sunt numiți pionieri speciali. 1955. Cinci sute de Martori se întrunesc în pădure în apropiere de Barcelona în timpul vizitei lui Frederick Franz. Poliția oprește întrunirea și face multe arestări, dar ulterior îi eliberează pe toți Martorii.

1 Evanghelizatori cu timp integral ai Martorilor lui Iehova.


196

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

1958. O mie de vestitori2 se implică în lucrarea de predicare. Crește numărul de arestări și de amenzi. 1970. Lucrarea Martorilor lui Iehova este recunoscută oficial de guvernul spaniol. Martorii achiziționează clădiri pe întreg teritoriul Spaniei pe care le transformă ulterior în săli ale Regatului. 1972. Nathan Knorr inaugurează un nou sediu,3 în Barcelona. 1975-1976. Sunt inaugurate săli de congrese în Madrid și în Sant Quirze (Barcelona). 1978. Se ține un congres internațional în Barcelona, cu o asistență de peste 55 000 de persoane. Se botează peste 1 300 de persoane. 1983. Frederick Franz inaugurează noile clădiri ale sediului central din Ajalvir, Madrid. 1995. Este atins pentru prima oară pragul de 100 000 de vestitori. 1998. Geritt Lösch inaugurează sediul extins din Ajalvir, Madrid. 2013. Echipa de traducere în limba spaniolă sosește în Spania din Puerto Rico.

2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Motive pentru care au fost vizați de regimul Franco (1936-1970) Spania Catolică și urmările Războiului Civil spaniol. În secolul al XV-lea, Spania s-a unificat sub domnia comună a „monarhilor catolici” Ferdinand și Isabella. Scopul lor a fost realizarea unității naționale cu ajutorul religiei catolice. Astfel, în 1478, au instituit Inchiziția Spaniolă. Câțiva ani mai târziu, toți evreii sau musulmanii care refuzau să devină catolici erau expulzați din Spania. Pe parcursul secolului următor, armatele spaniole, precum și cruda armada, au luptat pentru a stăvili valul protestantismului din nordul Europei. În plus, Spania a impus catolicismul milioanelor de indigeni din America Centrală și de Sud. „Spania Catolică” (La España Católica) a prins rădăcini. 2 Martori ai lui Iehova botezați. 3 Numit și Betel.


Spania

197

În secolul al XX-lea, alte idei au răsărit pe meleagurile spaniole. În 1931, prim-ministrul noului guvern socialist a afirmat că Spania nu ar mai trebui considerată „țară catolică”. Animozitatea crescândă între ideile liberale și catolicismul tradițional a fost un factor care a condus la izbucnirea Războiului Civil Spaniol în 1936. Liderii bisericii l-au susținut pe Generalul Franco și puterea sa militară, etichetând războiul drept „cruciadă în numele catolicismului”. Victoria Generalului Franco în Războiul Civil a confirmat catolicismul ca religie națională a Spaniei. S-a creat un parteneriat între Biserică și Stat, punându-se bazele „catolicismului național”. Franco a descris mișcarea sa politică drept o fuziune între idealurile naționale și sociale ale Spaniei și „sufletul ei catolic”. Drept urmare, a conferit Bisericii un control extins asupra educației și culturii. În acest cadru, atât guvernul, cât și Biserica i-au considerat pe Martorii lui Iehova, care predicau o doctrină diferită, drept o amenințare la adresa „unității spirituale a Spaniei”. Efectul asupra Martorilor lui Iehova. În timpul conducerii lui Franco, Martorii lui Iehova erau închiși (de obicei până la o lună) dacă erau descoperiți împărtășindu-și convingerile cu alții sau, uneori, doar fiindcă se întruneau pentru a studia Biblia. Cei ce nu erau închiși trebuiau să plătească o amendă piperată. Documente din era Franco dezvăluie hotărârea guvernului de a eradica activitatea Martorilor lui Iehova din Spania. Neînfricați în problema neutralității. Odată cu creșterea numărului de Martori din Spania a apărut o altă problemă. Serviciul militar era obligatoriu în Spania Franchistă și puțini îl refuzau. Această problemă s-a profilat spre finalul anilor 1950 când Martori ai lui Iehova aflați la vârsta încorporării au refuzat ferm să poarte arma datorită conștiinței. Jesús Martín, care a fost chemat la încorporare în 1958, a fost unul dintre primii care au trebuit să înfrunte acest test. Curând au urmat și alții, iar tribunalele militare spaniole nu i-au tratat cu îngăduință. În 1970, 150 de Martori spanioli erau închiși în închisori militare. Jumătate dintre ei primiseră mai mult de o condamnare. După ce se termina o pedeapsă normală de trei ani, erau chemați din nou pentru serviciul militar și condamnați încă o dată. După 1977, puțini Martori au fost condamnați ca obiectori de conștiință. După ce a propus diverse tipuri de serviciu alternativ, guvernul spaniol a abolit serviciul militar în 2002. Din acel an, unele guverne regionale chiar le-au acordat compensații celor care au suferit sentințe de mulți ani de închisoare pentru poziția lor neutră.


198

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? • La objeción de conciencia al servicio militar (Obiecția de conștiință la serviciul militar) de Amnistía Internacional (EDAI, 1991, Madrid). Această broșură prezintă problema obiecției de conștiință în diferite țări și are o secțiune despre Spania. Este publicată în engleză și spaniolă. • La objeción de conciencia en España (Obiecția de conștiință în Spania) de Jesús Jiménez (Cuadernos para el diálogo, 1973, Madrid). Unul dintre primele studii istorice care au dezbătut obiecția de conștiință. Autorul a analizat situația individuală a fiecărui obiector de conștiință, precum și motivația și eforturile guvernului de a găsi o soluție. • Las objeciones de conciencia en el derecho español comparado (Obiecția de conștiință comparată cu legea spaniolă) de Rafael Navarro Valls, Javier Martínez Torrón (McGraw-Hill, 1997, Madrid). Obiecția de conștiință în diferite domenii: serviciul militar, tratamentele medicale, impozitele, avortul, serviciul de jurat etc. Prima secțiune a cărții analizează serviciul militar și problemele legale la nivel internațional. • La objeción de conciencia al servicio militar (Obiecția de conștiință în ce privește serviciul militar) de Joan Oliver Araujo (Editorial Civitas, S.A. [Universitat de les Illes Balears (Universitatea Insulelor Baleare)] 1993, Madrid). O analiză istorică a problemei obiecției de conștiință în Spania, inclusiv atitudinea Bisericii Romano-Catolice în privința acestei chestiuni. Se oferă o perspectivă juridică asupra obiecției de conștiință și este prezentată evoluția legilor din Spania care au legătură cu aceasta. • ¿Qué son los objetores de conciencia? (Cine sunt obiectorii de conștiință?) de Juan Roca (La Gaya Ciencia, 1977, Barcelona). O scurtă prezentare a diferitelor tipuri de obiectori de conștiință și a motivației lor (religioasă, filozofică sau politică). • La objeción de conciencia (Obiecția de conștiință) de Rafael Sánchez Suárez, (Instituto Nacional de Prospectiva, 1978, Madrid). O scurtă prezentare a problemei obiecției de conștiință de-a lungul istoriei și a legislației în domeniu din diferite țări. Include referiri la Martori ai lui Iehova închiși în Spania din acest motiv. • No aprendimos la guerra … cuando aún amanecía en España (Noi nu am învățat războiul … când s-au ivit zorii în Spania) de Adolfo Peñacorada. Autobiografia unui Martor al lui Iehova închis zece ani ca obiector de conștiință. S-a căsătorit în închisoare, cu un an înainte de eliberare. Își explică motivația și prezintă multe experiențe.


Spania

199

4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? PERIOADA RĂZBOIULUI CIVIL • Antonio Gargallo (executat de un pluton de execuție ca obiector de conștiință). „Un om care a ales să asculte de Dumnezeu”, Treziți-vă!, 2003, 8/3 pagina 31, referință electronică: https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/102003171. O copie a ultimei scrisori trimise mamei lui. • Ramón Serrano (trimis într-un batalion disciplinar, închis la izolare, iar apoi considerat dezechilibrat mintal). „Cinci decenii în care ne-am păstrat integritatea”, Turnul de veghe, 1980 15/12, paginile 25, 26 (în limba engleză), referință electronică: https://wol.jw.org/en/wol/d/r1/lp-e/1980930. DECENIILE 1960 ȘI 1970 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1978 (în limba engleză), despre Spania, referință electronică: https://wol.jw.org/en/wol/d/r1/lp-e/301978005, Secțiunea „Păstrând neutralitatea creștină”. • Jesús Martín (condamnat la 22 de ani, a stat șase ani în închisoare; a suferit bătăi crunte). Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1978 (în limba engleză), paginile 201205, referință electronică: https://wol.jw.org/en/wol/pc/r1/lp-e/1200027309/157/0. Dispunem în arhivă de biografia sa. • Fernando Marín. Cei zece ani pe care i-am petrecut în închisorile militare ale Spaniei, referință electronică: https://wol.jw.org/ro/wol/d/r34/lp-m/1985724. Dispunem în arhivă de un interviu video cu el. „Un castel unde credința a fost testată”, referință electronică: https://www.jw.org/ro/biblioteca/materiale-video/#ro/ mediaitems/VODIntExpEndurance/docid-502018517_1_VIDEO. • Ángel Sánchez (nouă ani în diferite închisori militare). Dispunem în arhivă de biografia sa, precum și de documente oficiale care includ sentințe și bilete de eliberare, un scurt material video. A făcut o descriere a modului în care Martorii predicau în timpul anilor petrecuți în închisoarea Santa Catalina.


200

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Societatea modernă este în derivă în ce privește normele morale, lipsindu-i direcția. Relațiile interumane vădesc un climat de confuzie morală. Erich Fromm a evocat această situație cu mai bine de 50 de ani în urmă, cuvintele sale căpătând azi parcă mai multă valoare: „Omul modern este înstrăinat de sine însuși, de semenul său și de natură. El este transformat într-un obiect de consum. ... Relațiile umane sunt în esență cele ale unor roboți înstrăinați. ... Fiecare rămâne absolut singur, invadat de un profund sentiment de nesiguranță, anxietate și vinovăție”. (Arta de a iubi, de Erich Fromm, traducere de dr. Suzana Holan, Editura Anima, pag. 79, 80) Această erodare a valorilor morale afectează îndeosebi generația noastră. De exemplu, în timp ce violul și crima sunt condamnate de societatea de azi, dincolo de aceste extreme, normele morale le influențează prea puțin comportamentul oamenilor. Alcoolul la volan, necinstea la școală, infidelitatea conjugală nu sunt condamnate. Axioma este: „Dacă ție îți pare în regulă, fă așa. Ascultă-ți inima”. Martorii lui Iehova cred că este imperios ca oamenii să ia în considerare valorile Bibliei și principiile ei de viață fundamentale, precum iubirea, respectul față de viață, autocontrolul, iertarea, sinceritatea, libertatea. Influențându-le comportamentul, prioritățile și relațiile, oamenii vor avea astfel o viață mai bogată. Isus Cristos, un „Sfătuitor Minunat”, după cum îl descrie cartea biblică Isaia, a prezentat un principiu edificator potrivit căruia oamenii să-și trăiască viața: „Așadar, tot ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți-le și voi lor”. (Isaia 9:6; Matei 7:12) El a avut cunoștințe vaste din Scripturi, a dovedit o înțelegere profundă a naturii umane, a putut pătrunde la rădăcina lucrurilor și a oferit soluții practice la problemele vieții. Bine cunoscuta Predică de pe Munte dovedește cu prisosință acest lucru. (Matei, capitolele 5-7) În această predică desăvârșită, Isus a arătat cum poate fi găsită adevărata fericire, cum pot fi rezolvate neînțelegerile, cum poate fi evitată infidelitatea conjugală, cum se pot restabili relațiile cu cei care greșesc, cum poate fi practicată adevărata dreptate și cum se poate manifesta echilibru în ce privește lucrurile materiale. În plus, le-a explicat oamenilor cum să aibă încredere în generozitatea lui Dumnezeu, a enunțat Regula de Aur (evocată anterior), a dezvăluit cum pot fi recunoscute înșelătoriile religioase și cum pot oamenii să-și creeze un viitor sigur. Rezultatul a fost


Spania

201

că ascultătorii săi au rămas „uluiți de modul său de a preda, fiindcă el îi învăța ca o persoană cu autoritate, nu ca scribii lor”. (Matei 7:28, 29) Martorii lui Iehova cred că Isus este Învățătorul Suprem, prin excelență. Din acest motiv, ei se ghidează în viață după „legea sa”, fiind convinși că este cea mai sigură busolă morală. Biblia nu este vocea unui oracol antic. Este mesajul viu de la Dumnezeu către oameni, potrivit zilelor în care trăim. Principiile Bibliei sunt universal valabile. Biblia nu este un manual de istorie. Chiar dacă trăim în altă epocă decât cea descrisă în paginile ei, comportamentul și sentimentele oamenilor despre care ea vorbește se aseamănă mult cu ale semenilor noștri de azi. Din acest motiv, toți pot trage foloase din citirea istoriei biblice și a sfaturilor înțelepte pe care le prezintă, iar viața celor ce fac aceasta se poate schimba în bine. Menționăm câteva exemple:

• Principiile Bibliei ne arată cum putem avea familii unite prin iubire și de ce căsătoria este o legătură permanentă.

• Principiile Bibliei ne ocrotesc din punct de vedere material și emoțional. De pildă, angajatorii preferă adesea angajați onești și sârguincioși. Cuvântul lui Dumnezeu ne învață și să fim mulțumiți cu strictul necesar și să punem prietenia cu Dumnezeu mai presus de lucrurile materiale.

• Principiile Bibliei ne ajută să ne ocrotim sănătatea. De pildă, evitând beția suntem ocrotiți de eventualele boli și accidente.4

• Principiile Bibliei ne îndeamnă la autocontrol. Cu ajutorul lor, ne putem controla nu doar acțiunile, ci și gândurile, semințele comportamentului antisocial.

Bineînțeles, creștinii adevărați nu trăiesc conform normelor lui Dumnezeu doar pentru a trage foloase, ci mai ales din respect pentru Dumnezeu. Ei doresc astfel să-l onoreze. 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Înainte de toate, Martorii lui Iehova înțeleg că suferința în sine nu este un merit; ei nu caută să devină martiri. Totuși, Isus a spus: „Fericiți sunt cei persecutați pentru dreptate, căci al lor este Regatul cerurilor!”. (Matei 5:10) Cuvintele sale constituie răspunsul la această întrebare, iar ele transmit trei idei importante: 4 Deși nu condamnă consumul de băuturi alcoolice, Cuvântul lui Dumnezeu recomandă moderația.


Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

202

1. Putem îndura persecuția dacă aceasta este „de dragul dreptății”. Apostolul Petru a exprimat o idee asemănătoare: „Fiindcă ce merit aveți dacă îndurați lovituri pentru că ați păcătuit? Dar, dacă îndurați suferințe pentru că faceți binele, lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu”. El a mai spus: „Totuși, niciunul dintre voi să nu sufere ca ucigaș, ca hoț, ca răufăcător sau ca unul care se amestecă în treburile altora. Dar, dacă suferă pentru că este creștin, să nu-i fie rușine, ci să continue să-l glorifice pe Dumnezeu în timp ce poartă acest nume”. (1 Petru 2:20; 4:15, 16) 2.

Potrivit cuvintelor lui Isus, a suferi pentru dreptate aduce fericire. Dar, ce fel de conduită se regăsește în categoria faptelor drepte?

3.

Adevărata dreptate are ca unitate de măsură respectarea voinței și normelor lui Dumnezeu. A suferi pentru dreptate înseamnă așadar a suferi deoarece ne împotrivim presiunii de a încălca normele sau cerințele lui Dumnezeu. De pildă, un om bun perseverează când cineva drag suferă din cauza unei boli, aflându-se în fază terminală. El îl îngrijește pe cel drag cu multă bunătate, chiar încearcă să zâmbească pentru a-i alina durerea, și aceasta în pofida propriei suferințe interioare. El face tot ce poate pentru a demonstra că este acolo, că este întotdeauna gata să ajute. Iată așadar un exemplu de suferință pentru o cauză nobilă. În mod asemănător, Martorii lui Iehova suferă pentru dreptate, cauza lor nobilă.

Apostolii lui Isus erau persecutați de conducătorii din primul secol datorită refuzului lor de a nu mai predica în numele lui Isus. (Faptele 4:18-20; 5:27-29, 40) Le-a subminat aceasta bucuria sau i-a oprit din misiunea lor? Nicidecum! Biblia spune: „Ei au plecat dinaintea Sanhedrinului, bucurându-se că fuseseră considerați demni să fie dezonorați pentru numele său. Și în fiecare zi, în templu și din casă în casă, nu încetau să predea și să anunțe vestea bună despre Isus, care este Cristosul”. (Faptele 5:41, 42) Persecuția chiar le-a adus bucurie și le-a reînsuflețit zelul. Mai apoi, primii creștini au fost persecutați de autoritățile romane deoarece refuzau să practice cultul împăratului. Martorii lui Iehova din epoca modernă sunt deseori persecutați deoarece nu încetează să predice „vestea bună despre Regat”. Dacă întrunirile lor religioase ar fi interzise, ei preferă mai degrabă să sufere decât să nu se mai întrunească. (Evrei 10:24, 25) Ei au fost persecutați și datorită neutralității creștine, a refuzului lor de a efectua serviciul militar. (Ioan 17:14; Isaia 2:4) Însă, luând poziție de partea dreptății divine, ei simt adevărată pace interioară și fericire. (1 Petru 3:14)


Spania

Imaginea 7.1a În anii 1960-1970, între 250 și 350 de Martori ai lui Iehova au fost închiși, ca obiectori de conștiință, în castelul Santa Catalina. El a fost construit în secolul al XVI-lea și era folosit cu scopul de a apăra orașul Cádiz.

203


204

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 7.1b Prin acest document emis de Ministerul Justiției, Spania a acordat recunoaștere legală pentru Testigos Cristianos de Jehová. Statul a recunoscut că Martorii lui Iehova sunt o religie „bine înrădăcinată și stabilită” din punct de vedere al istoriei și existenței sale în țară.


EUROPA

Polonia



Persecutarea Martorilor lui Iehova din Polonia datorită neutralității creștine Krzysztof Śmieszek

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. Încă din anul 966, când Prințul Mieszko I s-a creștinat, Polonia a fost considerată țară „creștină”, iar legile ei au garantat în general libertatea religioasă. Uneori, această libertate a existat doar în teorie. În realitate, practicile de cult ale religiilor minoritare au depins de gradul de influență a clerului Bisericii Romano-Catolice, majoritare, asupra conducătorilor țării, a regilor, a regimului comunist sau a autorităților democratice. Când Polonia a dispărut de pe harta țărilor europene independente din cauza împărțirii teritoriale, mulți polonezi au fugit din calea represiunilor. În prezent, diaspora poloneză este împrăștiată în toată lumea ca rezultat al sutelor de ani de emigrare din motive economice, politice, sociale și religioase.1 Emigrarea în țări unde regimurile politice și clerul nu suprimau drepturile omului i-a adus pe polonezi în fața unor oportunități imposibile anterior. Aceasta a fost și situația lui Constantine Antoszewski. În anii 1890, în Chicago, Illinois, SUA, Antoszewski a citit publicații tipărite de Studenții în Biblie.2 Acestea erau foarte convingătoare. Împreună cu un coleg de muncă, Antoszewski a decis să-și viziteze rudele care se stabiliseră în Chicago și să le împărtășească cele învățate. Într-un timp foarte scurt, grupul polonezilor interesați de studierea Bibliei a crescut, iar mulți dintre ei le împărtășeau prin corespondență învățăturile Bibliei familiilor lor din Polonia. Unii chiar s-au întors în Polonia pentru a participa la lucrarea de evanghelizare. 1 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia” (Watch Tower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, NY, USA), pag. 172-174. 2 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931.


208

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Ediția din 15 iunie 1895, în limba engleză, a revistei Turnul de veghe al Sionului a menționat: „Fratele Oleszyński, care a primit adevărul în inima sa bună și sinceră cu trei ani în urmă, s-a întors în țara natală ca să-i caute pe cei consacrați și să le predice vestea bună a răscumpărării, restituirii și chemării cerești”. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Studenții în Biblie ajunseseră în Polonia.3 În anii care au urmat, tot mai mulți polonezi, atât din țară, cât și din străinătate, li s-au alăturat Studenților în Biblie. În 1905, un grup de persoane interesate de studierea învățăturilor Bibliei a început să se întrunească în Varșovia, pe atunci sub dominație rusă. În 1913, un alt grup de studiu se afla în Łódź. La început, ei foloseau publicații tipărite în limbile engleză sau germană. În 1909, Societatea Watchtower, persoana juridică folosită de Studenții în Biblie, a publicat în limba poloneză o serie de pliante și de predici biblice prescurtate, ceea ce a contribuit la răspândirea mai rapidă a mesajului Bibliei. După șase ani, revista Turnul de veghe a început să fie tipărită cu regularitate în limba poloneză. Aceasta era principalul mijloc folosit de Studenții în Biblie pentru a le transmite oamenilor cunoștința biblică. Un element fundamental care a contribuit la dezvoltarea activităților Martorilor lui Iehova în teritoriul polonez aflat sub ocupație rusă a fost decretul imperial emis în 1906 de Țarul Nicolae al II-lea.4 Acesta le garanta dreptul la libertate de închinare tuturor comunităților religioase aflate sub administrație rusă, inclusiv celor dintr-o zonă extinsă a Poloniei de azi. În 1913, guvernatorul general al Varșoviei a recunoscut legal activitatea congregației Studenților în Biblie din oraș. Acest eveniment a fost semnificativ pentru acea perioadă când poliția țaristă, de teama revoltelor armate, încerca să restrângă toate tipurile de adunări. Vizita făcută de Charles Taze Russell, primul președinte al Societății Watchtower, în Varșovia în 1910 a avut un rol hotărâtor în activitatea Studenților în Biblie de aici. Russell a ajutat la organizarea activității de evanghelizare și i-a încurajat pe Studenții în Biblie și pe cei interesați să depună în continuare eforturi ca să le transmită altora cunoștința biblică. După izbucnirea Primului Război Mondial în 1914, activitatea Studenților în Biblie din Polonia a încetinit. Din cauza condițiilor de trai grele, mai multe familii au părăsit 3

Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 175, 176.

4 Wolność sumienia przed trybunałem II Rzeczypospolitej (Test al actului 17/9/1906), de Michał T. Staszewski, 1970 (Książka i Wiedza, Varșovia, Polonia), pag. 129.


Polonia

209

Łódź-ul și Varșovia. Totuși, Studenții în Biblie rămași au continuat să se întrunească într-un apartament din Varșovia.5 După război, Studenții în Biblie au devenit tot mai activi. În ciuda opoziției severe din partea cercurilor catolice, s-au folosit de orice oportunitate ca să-și facă cunoscute convingerile și prezența în comunitate. Înmormântările colaboratorilor în credință erau ocazii potrivite de a-i încuraja prin predici biblice pe cei îndurerați. Deseori țineau discursuri publice în săli de cinematografe și în teatre, cărora li se făcea publicitate în ziare. Numărul publicațiilor Watchtower în poloneză era în creștere și în tot mai multe orașe se formau grupuri de Studenți în Biblie. În 1921, pentru a coordona lucrarea de evanghelizare, grupul a înființat un sediu în Varșovia, pe strada Hoża nr. 35. În 1926, sediul a fost mutat pe strada Nowy Zjazd nr. 1. După șase ani, micul birou din Varșovia nu mai era suficient de mare. Organizația, cunoscută acum ca Martorii lui Iehova, a cumpărat o clădire în orașul Łódź, pe strada Rzgowska nr. 24. Cu excepția perioadei cuprinse între anii 1938 și 1945, organizația a coordonat activitatea din Polonia de aici, până la interzicerea ei în 1950. Numărul Studenților în Biblie din Polonia a continuat să crească. În octombrie-noiembrie 1921, au organizat primul congres general din Polonia. Au asistat peste 500 de persoane, iar 14 s-au botezat. În 1938, în Polonia existau 121 de congregații, iar lunar, în medie, 800 de evanghelizatori participau la lucrarea de predicare. Potrivit unui raport, înainte de invazia germană din 1939, în Polonia existau 1 039 de Martori ai lui Iehova.6 Martorii lui Iehova din Polonia au fost aspru persecutați în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Regimul totalitar nazist a încercat să distrugă orice rezistență. Neutralitatea Martorilor față de schimbările politice și sociale impuse de naziști nu era în armonie cu ideologia celui de-al Treilea Reich. Invadatorii i-au oprimat cu cruzime pe Martorii lui Iehova. Deși se părea că persecuția împotriva Martorilor era eficientă, naziștii au fost învinși în cele din urmă. Primul raport de după război a arătat că numărul Martorilor crescuse cu peste 1 000, la aproximativ 2 500. În 1946, numărul lor se ridicase la 6 000,7 o cifră remarcabilă, mai ales că în timpul războiului mulți Martori își pierduseră viața. Așadar, cărui fapt i s-a datorat această creștere?

5 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 176, 177. 6 Ibid., pag. 180, 181, 200, 201. 7 Ibid., pag. 208, 209.


210

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Tenacitatea lor a fost determinantă. Martorii au înțeles că era de datoria lor să le împărtășească semenilor adevărurile biblice, indiferent de situația în care se aflau. Nimeni și nimic nu putea să le împiedice predicarea. Deși își riscau viața, ei erau gata să acționeze. În urma interdicției din 1938, Martorii au avut la dispoziție câteva luni pentru a pregăti modul în care aveau să-și desfășoare lucrarea în timpul invaziei.8 Astfel, au continuat să le predice celor închiși cu ei în lagărele de concentrare și chiar persecutorilor lor. Mesajul lor era un mesaj de speranță prin care îi încurajau pe oamenii care sufereau din cauza războiului și a invaziei. Lucrarea de predare și de instruire din această perioadă a inclus organizarea de întruniri religioase clandestine. Acestea îi ajutau pe Martori să rămână uniți și solidari și să-și păstreze identitatea religioasă. Ei au înțeles, asemenea celor de azi, că întrunirile erau o cerință creștină. (Evrei 10:24, 25) În unele lagăre de concentrare s-au organizat întruniri. Totuși, din cauza lipsei de comunicare cu sediul mondial în timpul războiului, Martorii au trebuit apoi să depună multe eforturi pentru a ajunge la zi cu organizația mondială. Un ajutor prețios l-au oferit în acest sens Stefan Behunick și Paweł Muhaluk. Ambii erau absolvenți ai Școlii Biblice Galaad, cu sediul în Statele Unite, care instruiește misionari. Ei au venit în Polonia în 1947. Schimbările organizatorice de după război au inclus îmbunătățirea metodelor de evanghelizare, precum și a structurării și sistematizării congregațiilor. Un moment determinant în istoria Martorilor lui Iehova din Polonia a fost instituirea unui program de instruire cu privire la lucrarea biblică educațională. Acest program, la care puteau participa toți Martorii lui Iehova, avea rolul de a-i ajuta să-și îmbunătățească depinderile de predicare și să-și desfășoare activitatea mai eficient.9 Stefan Behunick și Paweł Muhaluk au fost deportați din Polonia în iulie 1949. Totuși, eforturile lor au rămas o piatră de hotar în istoria Martorilor lui Iehova de acolo. Rapoartele ulterioare au arătat din nou o creștere a numărului Martorilor lui Iehova. În 1949, aproximativ 14 000 de vestitori din 710 congregații participau la lucrarea de evanghelizare. De remarcat că Martorii lui Iehova și-au desfășurat majoritatea activităților și inițiativelor prezentate în acest studiu în timp ce înfruntau persecuții din partea naziștilor și a autorităților statului. La acestea s-au adăugat persecuțiile cauzate de alți oameni, instigați fervent de clerul catolic. După prima interdicție din 1938, următoarea, din 1950, a continuat până în 1989.

8 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 201. 9 Ibid., pag. 214, 221.


Polonia

211

Aceasta nu înseamnă că Martorii lui Iehova au căutat să fie martiri. De fapt, o analiză atentă a activității lor clandestine din timpul invaziei și apoi din timpul regimului comunist arată că au acționat cu atenție și chibzuință. De pildă, hotărâți să satisfacă cererile crescânde de literatură biblică, Martorii au organizat tipografii clandestine, denumite „brutării”, care funcționau periodic în diverse părți ale țări. La început, Martorii foloseau mașini de tipărit manuale, cu matrițe de ceară. Ele erau foarte simple, aproape primitive, iar calitatea tipăriturilor era scăzută. Numărul de exemplare tipărite era limitat. Totuși, spre sfârșitul anilor 1950, au început să folosească prese rotative offset Rotaprint. Mai apoi au început să pregătească matrițe folosind metoda foto-chimigrafică. Drept rezultat, calitatea tipăriturilor a crescut și se puteau produce și cărți. Prima dintre ele, cu titlul De la Paradisul pierdut la Paradisul regăsit, a fost publicată în 1960.10 Organizarea operațiunilor din „brutării” necesita planificare și diversificare a sarcinilor. Martorii trebuiau apoi să ducă publicațiile la punctele de distribuire și la cititorii finali. Agenții securității statului au transformat „brutăriile” în ținte speciale. Între 1956 și 1969, aceștia au descoperit 34 de centre de producere și distribuire a literaturii. Dar puțin Martori și-au trădat activitatea, ceea ce dovedește că sistemul lor era foarte eficient. După decenii de represiune, spre sfârșitul anilor 1970, Martorilor lui Iehova li s-au deschis unele oportunități. Pe măsură ce viziunea politică și socială se diversifica, Polonia comunistă a început să simtă tot mai mult impactul emigrărilor. Acest lucru a fost facilitat în mare măsură de comunitatea polonezo-americană, de transmisiunile radio în limba poloneză de la BBC și de transmisiunile de la Radio Europa Liberă. După câțiva ani, opoziția poloneză care activa clandestin a luat atitudine, iar guvernul polonez nu a mai putut să i se împotrivească.11 În timp ce forța regimului a slăbit, Martorii lui Iehova au dobândit tot mai multă libertate. Spre finalul anului 1977, cu aprobarea guvernului, trei reprezentanți de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova au vizitat Polonia. Acest lucru i-a mobilizat pe 10 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 233. 11 Boże igrzysko. Historia Polski (Terenul de joacă al lui Dumnezeu. O istorie a Poloniei) (poloneză), de Norman Davies, 2006 (Społeczny Instytut Wydawniczy Znak, Cracovia, Polonia), pag. 1095, 1105.


212

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Martori. Anul următor, Biroul pentru Afaceri Religioase a avut o întrevedere cordială cu altă delegație a Martorilor. Începând de atunci, Martorii lui Iehova din Polonia au rămas în contact cu organizația lor mondială și au fost tratați mai tolerant de autoritățile poloneze.12 Schimbările de pe scena politică le-au permis Martorilor să-și facă simțită prezența în societate într-un mod cu totul aparte. Deși erau interziși, în 1980 aproximativ 2 000 de Martori polonezi au primit permisiunea de a călători la Viena, Austria, ca să asiste la Congresul de District „Iubirea divină”. Anul următor s-a ținut Congresul de District „Loialitatea față de Regat”, la care 5 000 de Martori ai lui Iehova din Polonia au călătorit în Austria. În același an, la Gdańsk, în Polonia, Martorii au ținut un congres asemănător, cu o asistență de 5 751 de persoane. Pentru Martorii din Polonia, aceste evenimente au fost fără precedent. La 13 decembrie 1981, guvernul a aprobat proiectul legii marțiale. Pentru Martorii lui Iehova, cunoscuți pentru neutralitate, aceasta a însemnat că puteau să-și continue activitățile fără obstacole majore. În 1982, în diverse locuri din țară, s-au ținut 80 de congrese mici. Un alt punct de cotitură a fost organizarea de congrese internaționale pe stadioane cunoscute din Polonia. Aceste eforturi au atras atenția mass-mediei. În 1985, Martorii din Chorzów, Varșovia, Wrocław și Poznań au organizat congrese cu o asistență cumulată de 94 000 de persoane la care au participat și delegați de peste hotare. S-au botezat 3 140 de persoane. Dar Martorii erau încă interziși. Chiar dacă se bucurau de mai multe libertăți, încă simțeau presiunea autorităților. Încercările de infiltrare în interiorul congregațiilor și urmărirea celor responsabili de supravegherea lor, precum și cele de cenzurare a programelor de congres și a conținutului publicațiilor biblice au continuat.13 Spre sfârșitul anilor 1980 în Polonia au avut loc greve în masă. Comunismul își trăia ultimele clipe. Căderea sa a repus Republica Populară Polonia, element al Blocului Comunist, pe portativul istoriei. Pe scena europeană Republica Polonia exista din nou.14 În acest context, Martorii lui Iehova au căutat să obțină recunoașterea legală a activităților lor. În 1987, grupul a înaintat un model de statut Biroului pentru Afaceri Religioase și a început o serie de întrevederi cu guvernul, care au durat doi ani. 12 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 240, 241. 13 Ibid., pag. 241-244. 14 Boże igrzysko. Historia Polski (Terenul de joacă al lui Dumnezeu. O istorie a Poloniei) (poloneză), pag. 1123-1126.


Polonia

213

La 12 mai 1989, mass-media din Polonia a anunțat că Biroul pentru Afaceri Religioase a aprobat Statutul Watch Tower Bible and Tract Society, persoana juridică înregistrată de Martorii lui Iehova din Polonia. Sub acest nume sunt cunoscuți Martorii lui Iehova din Polonia.15 Cum și-au folosit Martorii lui Iehova libertatea câștigată în 1989? La câteva luni după obținerea recunoașterii legale, Martorii au ținut congrese internaționale în Varșovia, Chorzów și Poznań. Delegați de pe aproape toate continentele, inclusiv mii din alte țări est-europene, s-au bucurat de programul cu tema „Teama Sfântă”. Asistența totală a fost de aproximativ 166 000 de persoane, cifră nemaiîntâlnită în Polonia la astfel de evenimente. Cu ocazia lor s-au botezat în total 6 093 de persoane. (Vezi Imaginea 8.1a, pag. 235.) Începând de atunci, Martorii din Polonia au avut legături strânse cu familia lor internațională în fiecare vară. Campaniile speciale, în care evanghelizatorii Martori au distribuit invitații la congrese publicului larg, au contribuit la mediatizarea acestor evenimente. Această activitate a devenit o caracteristică în Polonia, iar mass-media locală și națională transmite în continuare informații despre evenimentele lor spirituale. Martorii aveau acum nevoie și de o locație potrivită pentru sediul lor central. După ce, în 1950, sediul din Łódź a fost închis, ei nu au mai activat în mod organizat. În 1989, când și-au redobândit recunoașterea legală, Martorii și-au deschis un sediu temporar într-o casă din localitatea Marki, din apropiere de Varșovia. În octombrie 1989, organizația a cumpărat un teren potrivit pentru construirea unui nou sediu. Aici, în mai puțin de doi ani, au construit un complex de clădiri. La 28 noiembrie 1992, noul sediu din Nadarzyn, în apropiere de Varșovia, a fost deschis oficial.16 În perioada 1989-2018, Martorii lui Iehova au construit sute de lăcașe de cult, sau săli ale Regatului. Acest program de construire pe scară largă a inclus finalizarea construirii unor lăcașe de cult mai mari, numite săli de congrese, a căror capacitate variază între 1 100 și 9 000 de locuri. Elementul cel mai important al activității Martorilor lui Iehova este lucrarea de evanghelizare, sau de predicare. În ultimii 30 de ani, polonezii s-au obișnuit cu metoda Martorilor lui Iehova de a-i vizita doi câte doi, potrivit exemplului lăsat de Isus

15 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 246, 247. 16 Ibid., pag. 247-249.


214

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Cristos în secolul I. (Matei 24:14; 28:19, 20; Faptele 20:20) Pe străzile orașelor mai mari sau mai mici, pot fi, de asemenea, observate sute de cărucioare mobile de literatură folosite de Martori în serviciul public. Cu ajutorul congregațiilor și grupelor de limbă străină, mesajul biblic ajunge la minoritățile etnice din Polonia. De asemenea, sunt disponibile ediții speciale ale unor publicații pentru a le fi oferite oamenilor care vorbesc diverse limbi și dialecte, precum dialectul cieszyński silezian, limba cașubă și dialectul rromani polonez. Activitatea Martorilor lui Iehova le-a adus și alte foloase polonezilor. În 1994, Martorii au publicat în limba poloneză Scripturile grecești creștine – Traducerea lumii noi. Apoi, în 1997, au publicat ediția completă a Bibliei, Sfintele Scripturi – Traducerea lumii noi. În 2018, datorită evoluției constante a limbii poloneze, precum și a necesității de a pune la dispoziție Biblia într-un limbaj accesibil și ușor de înțeles, Martorii lui Iehova au publicat o ediție revizuită a Traducerii lumii noi în poloneză. Aceste traduceri ale Bibliei restaurează în textul biblic numele lui Dumnezeu, Iehova, în toate locurile unde a fost folosit în limbile originare sau unde se justifică. Această caracteristică distinge traducerile publicate de Martori de majoritatea celorlalte biblii disponibile în Polonia, din care numele divin a fost înlăturat. Mai mult, datorită celor 30 de ani de libertate, numărul de evanghelizatori care participă la lucrarea de predicare a crescut. În 1989, recordul de Martori era de 91 024.17 În 2019, numărul crescuse la 115 229, alcătuind 1 560 de congregații.18 Aceasta înseamnă că Martorii lui Iehova reprezintă al treilea cel mai numeros grup religios din Polonia, după Biserica Romano-Catolică și Bisericile Răsăritene alcătuite din Biserica Ortodoxă și alte Biserici Creștine Orientale.19 Istoria Martorilor lui Iehova din Polonia s-a desfășurat pe fondul a numeroase schimbări politice și sociale. Ceea ce a rămas neschimbat de la sfârșitul secolului al XIX-lea și până în prezent este lucrarea lor de evanghelizare și dispoziția de a-și sacrifica chiar viața, dacă este necesar, din loialitate pentru Dumnezeu și colaboratori. (Ioan 15:13) Până acum au fost schițate cele mai importante evenimente din istoria Martorilor lui Iehova din Polonia. Pentru a înțelege convingerile acestei organizații religioase dinamice, mărturiile membrilor ei sunt de mare folos. În plus, este foarte importantă înțelegerea cunoștinței despre Dumnezeu și a mesajului Bibliei la care Martorii aderă zi de zi. 17 Turnul de veghe, 1 septembrie 1990, „Raportul mondial al Martorilor lui Iehova pentru anul de serviciu 1989”. 18 Date din raportul publicat pe site-ul jw.org. 19 Religious Organizations in Poland 2012-2014 (Organizații religioase în Polonia 2012-2014) (engleză), 2016 (Statistici Polonia, Departamentul de cercetări sociale și condiții de viață, Varșovia).


Polonia

215

Evenimente importante din istoria Martorilor lui Iehova din Polonia după 1890. Emigranți din Polonia iau legătura pentru prima dată cu Studenți în Biblie din Chicago, Illinois, SUA. 1895. Acești Studenți în Biblie trimit publicații biblice în Polonia. 1905. Studenții în Biblie alcătuiesc un grup de studiere a Scripturilor în Varșovia. 1906. Țarul emite un decret care garantează dreptul la activități religioase pașnice. 1909. Se publică pentru prima data în limba poloneză literatură a Societății Watchtower. 1910. Charles Taze Russell, primul președinte al Societății Watchtower, vizitează Polonia. 1913. Este recunoscută legal prima congregație a Studenților în Biblie din Varșovia. 1914-1918. În timpul Primului Război Mondial, Studenții în Biblie activează clandestin. 1915. Revista Turnul de veghe este tipărită în limba poloneză. 1921. În Varșovia se deschide primul sediu al Martorilor. Studenții în Biblie țin primul congres în Polonia. 1925. Începe să se tipărească revista Epoca de aur în poloneză. 1932. Martorii lui Iehova își mută sediul în Łódź. 1938. Se interzice activitatea Martorilor lui Iehova. 1939-1945. Martorii își continuă activitatea în mod clandestin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. 1947. Doi misionari vin în Polonia: Stefan Behunick și Paweł Muhaluk. 1950. Guvernul comunist polonez interzice activitatea Martorilor. 1950-1989. Martorii lui Iehova activează în mod clandestin.


216

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

1977. Reprezentanți ai Societății Watchtower vizitează Polonia. 1985. Martorii lui Iehova țin congrese internaționale în Chorzów, Varșovia, Poznań și Wrocław. 1989. Republica Polonia îi recunoaște legal pe Martorii lui Iehova. 1992. Martorii deschid un sediu regional în apropiere de Varșovia. 1994. Se publică Scripturile grecești creștine – Traducerea lumii noi în poloneză. 1997. Se publică ediția completă a Sfintelor Scripturi – Traducerea lumii noi în poloneză. 2018. Se publică ediția revizuită a Sfintelor Scripturi – Traducerea lumii noi în poloneză. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Martorii lui Iehova sunt cunoscuți pentru respectul lor față de legi chiar și când situațiile ar putea să nu fie favorabile intereselor individuale sau grupurilor de persoane. Aceasta se aplică de pildă la plătirea taxelor și la respectarea ordinii sociale. Dar, pentru unele regimuri politice, poziția fermă și neutralitatea Martorilor lui Iehova este o problemă. Poziția Martorilor se distinge în comparație cu doctrinele majorității religiilor, inclusiv ale catolicismului și protestantismului. Poziția de neutralitate politică a Martorilor are la bază înțelegerea Bibliei, respectiv cuvintele lui Isus Cristos consemnate în Ioan 17:16: „Ei nu fac parte din lume, așa cum nici eu nu fac parte din lume”. Relatarea biblică arată că Isus nu s-a implicat în chestiuni politice și a refuzat funcții politice, iar Martorii lui Iehova îi urmează exemplul. De cele mai multe ori, motivul pentru care Martorii lui Iehova din Polonia au fost persecutați a fost reacția lor fermă la interdicțiile impuse lucrării de predicare, activitatea lor cea mai importantă până în ziua de azi. Martorii au continuat să predice în pofida pericolelor la care se expuneau. Ei acționau clandestin și produceau literatură biblică în tipografii clandestine. Când au fost întemnițați în închisori sau în lagăre de concentrare, ei au continuat să-și desfășoare lucrarea și acolo, în măsura posibilităților.


Polonia

217

Urmând exemplul primilor creștini, Martorii aplică principiul supunerii relative față de autoritățile laice. Acesta a fost enunțat de apostolul Petru înaintea Sanhedrinului, înaltul tribunal evreiesc, când a explicat de ce creștinii refuză să înceteze să predice: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni”. (Faptele 5:29) Pentru Martorii lui Iehova, aceasta înseamnă că supunerea față de autorități și colaborarea cu ele se încheie dacă acestea se interpun între ei și Dumnezeu. Lucrarea de evanghelizare a Martorilor și neutralitatea lor politică, inclusiv refuzul de a satisface serviciul militar datorită conștiinței, sunt exemple în acest sens. Dr. Clemens Vollnhals, de la Institutul Hannah-Arendt pentru Studii asupra Totalitarismului, a făcut următoarea remarcă: „Regimurile totalitare nu-și limitează activitatea la sfera politică. Ele pretind dedicare exclusivă”.20 Martorii lui Iehova din Polonia au simțit efectele acestui mecanism atât sub ocupația germană, cât și în timpul persecuției comuniste. Pentru a lăsa impresia că procesele penale intentate Martorilor erau corecte, fiecare regim și-a adaptat acuzațiile pentru a se potrivi situației politice. De pildă, în timpul ocupației germane, Martorii au fost acuzați că făceau propagandă comunistă, că nu erau patrioți și că făceau spionaj pentru blocul comunist. În timpul regimului comunist, ei erau acuzați că încercau să răstoarne guvernul Republicii Populare Polonia, că nu erau patrioți și că făceau spionaj (de data aceasta pentru Statele Unite) etc. Din cauza acestor interpretări bizare, se ajungea deseori la condamnări cu închisoarea pe termen lung sau chiar la pedeapsa capitală, scopul final fiind înlăturarea acestui grup religios. Pe lângă dificultățile izolate de la începutul secolului al XX-lea, istoria persecutării acestui grup religios în Polonia se poate împărți în două perioade. Primele valuri de persecuții majore au început în 1936 și s-au intensificat după ce Germania a invadat Polonia la 1 septembrie 1939. Centrul Poloniei a ajuns sub ocupație militară germană. După o lună, Uniunea Sovietică a atacat estul Poloniei și, în termenii tratatului Molotov-Ribbentrop, Germania și Uniunea Sovietică au împărțit țara. Când Germania a invadat Uniunea Sovietică la 22 iunie 1941, ea a preluat controlul asupra estului Poloniei până la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.21 Astfel, prima perioadă de persecuții a fost între anii 1936 și 1945. Cea de-a doua perioadă de represiuni a durat mai mult. A început imediat după război, când teritoriul și politica Poloniei s-au schimbat, și a durat până în 1989. Persecuțiile aspre au început spre sfârșitul anilor 1940.

20 Turnul de veghe, 1 martie 2003, „De ce există persecuții religioase?”, pag. 4. 21 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 206, 209.


218

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Interdicția impusă activității Martorilor lui Iehova de către autoritățile comuniste la 2 iulie 1950 a deschis calea persecuțiilor aspre în diverse regiuni ale țării. Regimul a făcut fără milă eforturi de a suprima acest grup religios, interzicând toate formele de predicare publică și confiscând toate bunurile persoanei juridice. Autoritățile și-au justificat acțiunile etichetându-i pe Martori drept „amenințare la siguranța, pacea și ordinea socială” și susținând că activitățile lor sunt ilegale.22 Unul dintre numeroasele exemple care arată că regimul comunist i-a zugrăvit pe Martorii lui Iehova în dușmani ai Statului a fost procesul-parodie ținut între 16-22 martie 1951, înaintea Curții Militare Districtuale din Varșovia. În boxa acuzaților se aflau șapte Martori ai lui Iehova, inclusiv patru membri ai comitetului țării: Wilhelm Scheider, Edward Kwiatosz, Harald Abt și Władysław Jędzura. Ofițeri din cadrul celui de-al Cincilea Departament al Ministerului Siguranței Publice au făcut arestările și investigațiile preliminare.23 Procurorul a prezentat poziția de neutralitate politică a Martorilor drept „insultă împotriva luptătorilor pentru pace” și a descris lucrarea lor de predicare drept un mijloc prin care „se păstra evidența incintelor militare și industriale”.24 Iată acuzațiile care le-au fost aduse:

• Luptă împotriva guvernului polonez, neimplicare în procesul de construire și restaurare a statului, refuzul plătirii taxelor, anunțarea că al treilea război mondial era inevitabil, susținerea unui boicot împotriva „Actului de la Stockholm” și activitate ostilă împotriva Uniunii Sovietice.

• Activitate clandestină ilegală. • Transmiterea de informații militare, economice și politice secrete către imperialiștii americani.

• Colaborare cu naziștii. • Trecerea ilegală a frontierei. • Schimb valutar ilegal.25

22 Scrisoarea Biroului pentru Afaceri Religioase din 2/7/1950 către conducerea Martorilor lui Iehova din Łódź, W.II.4/2767/50, emisă pe baza art. 61, 16, 20 și 27 cu referire la art. 41 din Actul Asociațiilor din 27/10/1932 (Journal of Laws of the Republic of Poland [Jurnal al legilor Republicii Polonia], Nr. 94, articol 808; 1946 Nr. 4, articol 30; 1949 Nr. 41, articol 293; 1950 Nr. 44, articol 401) și art. 2 din decretul din 5/8/1949 referitor la amendamentele aduse unor măsuri anterioare (Journal of Laws of the Republic of Poland [Jurnal al legilor Republicii Polonia], Nr. 45, articol 335), Arhivele Biroului pentru Afaceri Religioase; a se vedea Jehovah’s Witnesses and the Polish State (Martorii lui Iehova și statul polonez) (poloneză), de Kazimierz Urban, 1983, (Nr. 172, Zeszyty Naukowe Akademii Ekonomicznej w Krakowie, Cracovia, Polonia), pag. 188. 23 Polityka, Nr. 25 (1677), 24 iunie 1989, pag. 12. 24 Trybuna Ludu, 20 martie 1951. 25 Verdictul Curții Districtuale Militare din Varșovia din 22 martie 1951, Az. Sr 237/51.


Polonia

219

În a cincea zi a procesului, acuzații au fost declarați vinovați. Într-un articol propagandistic apărut în Express Wieczorny se menționa: „După cum rezultă din argumentarea curții, secta internațională a Martorilor lui Iehova, condusă din SUA, se supune ordinelor imperialiștilor americani aplicate și în Polonia: spionaj înșelător și misiuni împotriva păcii al căror scop este răsturnarea guvernului Republicii Populare Polonia”.26 Ediția din 20 martie 1951 a ziarului Trybuna Ludu a făcut o descriere a procesului în conformitate cu îndoctrinarea comunistă, fapt confirmat chiar de titlul articolului. (Vezi Imaginea 8.1b, pag. 236.) Presiunile directe din partea autorităților, represiunile și termenele lungi cu închisoarea au eșuat. Autoritățile nu au reușit să lichideze acest grup religios sau să-l reducă la tăcere. Ofițerii serviciului de securitate al Poloniei, Służba Bezpieczeństwa (SB), care își concentraseră eforturile asupra Martorilor lui Iehova, au trebuit astfel să-și schimbe metodele. Regimul comunist a început să folosească arme psihologice pentru a slăbi din interior organizația Martorilor lui Iehova. În anii 1950 au început să fie distribuite ediții false ale revistei Turnul de veghe. Acestea conțineau informații calomniatoare la adresa unor Martori cunoscuți, loiali. Dar nici aceste eforturi nu au avut rezultatul scontat. La începutul anilor 1960, SB, în colaborare cu Ministerul Est-German al Securității Statului, sau Stasi, a dezvoltat o strategie de „a ataca din interior” grupul, pe numeroase niveluri. Astfel, SB a transmis către Stasi informații detaliate despre „activitatea sa de limitare a lucrării acestui grup”. În 1961, promițând mai multă libertate, autoritățile au convins câțiva Martori ai lui Iehova să semneze o cerere de înregistrare ca religie care să fie independentă de organizația internațională. Astfel, autoritățile voiau să obțină controlul complet asupra Martorilor lui Iehova din Polonia, sperând să-i separe de organizația mondială. Biroul pentru Afaceri Religioase a descris strategia astfel: „Dacă Martorii lui Iehova ar acționa în legalitate, autoritățile statului vor prelua controlul asupra religiei lor, îi vor obliga să respecte cu strictețe legea, vor supraveghea numirile în poziții de răspundere în cadrul bisericii, vor produce o schimbare în ce privește caracterul anti-social al activităților acestui grup și îl vor orienta într-o direcție pur religioasă. Legalizarea grupului va crea confuzie în rândurile Martorilor lui Iehova care încă activează clandestin. În plus, îi va face să-și dorească mai mult libertatea creându-se noi grupuri de credincioși care vor activa legal. În aceleași timp, se vor putea folosi represiuni aspre împotriva celor care insistă să-și continue activitatea ilegală”.27 26 Express Wieczorny, 18 martie 1951; a se vedea și Trybuna Ludu, Nr. 77, 18 martie 1951. 27 Notă nedatată a Biroului pentru Afaceri Religioase: „Notă referitoare la legalizarea Martorilor lui Iehova” (poloneză) AAN 69/31 Martorii lui Iehova 1956-65, partea I NK 8021/14/5/65, pag. 107.


220

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Însă Martorii lui Iehova au fost prudenți. În general, nu s-au lăsat înșelați, iar planul nu a fost pus în aplicare. Propaganda comunistă a folosit metode mai mult sau mai puțin primitive de a distruge organizația. De pildă, în 1972, la Universitatea Nicholas Copernicus din Toruń, un doctorand a prezentat teza cu titlul „Conținutul și forma propagandei folosite de secta Martorilor lui Iehova în Republica Populară Polonia”. Autorul era ofițer al SB care strânsese de-a lungul anilor materiale calomniatoare împotriva Martorilor lui Iehova. Reprezentanți ai Martorilor erau prezenți în sală. În timpul dezbaterii publice, aceștia au scos în evidență mai multe inexactități și prejudecăți prezentate în lucrare, arătând că nu este de încredere. Rapoarte despre acest eveniment au devenit cunoscute în mediile academice și printre Martorii lui Iehova. A fost o altă înfrângere pentru propaganda comunistă.28 Activitatea Martorilor lui Iehova în Polonia a fost considerată o amenințare și de clerul catolic, religia majoritară. Prin învățăturile bazate pe Biblie, Martorii respingeau dogmele și doctrinele fundamentale ale tradiției catolice. Ei puneau accentul pe cunoștința exactă din Biblie și îi îndemnau pe alții să studieze cu atenție Sfintele Scripturi. Aceasta nu era în armonie cu ceea ce bisericile tradiționale predau. Dacă în alte religii există o distincție clară între clerici și laici, care asigură controlul clericilor asupra bisericii, Martorii lui Iehova respectă modelul prezentat în Sfintele Scripturi al creștinilor din secolul I, care nu făceau astfel de diferențe. Numeroși catolici din Polonia începuseră să studieze Biblia cu Martorii și, în consecință, părăseau biserica. Pentru a stopa activitatea Martorilor lui Iehova, clerul catolic făcea presiuni asupra autorităților. Acuzațiile erau mereu aceleași: distribuire fără autorizație de publicații biblice, perturbarea liniștii publice duminica și blasfemie împotriva Bisericii și a învățăturilor ei. Drept rezultat, în 1933, s-au înregistrat 100 de cazuri de arestări în rândurile Martorilor. Doi ani mai târziu, cifra a crescut la 3 000. În plus, existau 41 de situații în care Martori fuseseră bătuți de gloate fanatice.

28 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 234-239.


Polonia

221

Când s-a observat că acuzațiile în baza unei anumite legi nu puteau fi justificate, clericii citau alte legi. Majoritatea cauzelor de această natură nu au ajuns în tribunale deoarece erau neîntemeiate; altele, care se judecau, primeau verdict de nevinovăție.29 Însă astfel de exemple de intoleranță religioasă au constituit o piedică pentru lucrarea Martorilor lui Iehova. Dezinformările reprezentau metoda cea mai des utilizată de clerici împotriva Martorilor. Informațiile false produceau în catolici un comportament agresiv și dorința de a se apăra de ceea ce era nou și necunoscut. De exemplu, în vara anului 1948, cu ocazia unui congres regional ținut de Martori în Lublin, preoții au anunțat că aceștia veniseră din toată Polonia cu intenția expresă de a distruge bisericile catolice. Enoriașii au fost adunați ca să apere bisericile și orașul. Fanatici religioși furioși i-au atacat pe cei ce asistau la acea întrunire pașnică. Ofițeri ai poliției înarmați au intervenit și i-au suit în camioane pe atacatorii agresivi. I-au dus la 30 de kilometri de oraș, departe de transportul public, și le-au dat apoi drumul.30 Acest eveniment dovedește ce arme puternice în mâna clerului au fost propaganda și dezinformarea. Acțiunea Catolică, o organizație alcătuită din grupuri laice de catolici sub auspiciile unui episcop cu scopul promovării idealurilor religioase, sociale și politice ale Bisericii Romano-Catolice, a jucat și ea un rol important în stârnirea urii împotriva Martorilor lui Iehova. În 1937, numai activiștii Acțiunii Catolice au fost responsabili de 75 dintre atacurile asupra Martorilor lui Iehova, inclusiv de două crime.31 Un exemplu dramatic al acestui fel de agresiune este experiența Henrykăi Żur. Tânăra, în vârstă de 15 ani, a fost torturară și împușcată mortal pentru că a refuzat să caute binecuvântarea divină făcând semnul crucii.32 Ediția din 25 iulie 1948 a revistei lunare Głos Wolnych, a descris situația astfel: „Atacatorii, încercând să-i convertească pe Martorii lui Iehova la credința Romano-Catolică, sunt recrutați din grupul Forțelor Armate Naționale, al Libertății și Independenței, al Acțiunii Catolice, din bande de ucraineni, dintre hoții profesioniști și dintre catolicii needucați. ... Episcopii Bisericii Romano-Catolice și clerul ei sunt responsabili pentru această persecuție barbară”. Episcopul Łódź-ului, cu sprijinul Acțiunii Catolice, a pus bazele Institutului pentru Combaterea Minorităților Religioase, care numeau sistematic în poziții-cheie ale

29 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 196. 30 Ibid., pag. 219. 31 Ibid., pag. 199, 200. 32 Ibid., pag. 217.


222

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

statului propriii oameni. Unul dintre scopurile sale a fost confiscarea literaturii Societății Watchtower. Toate aceste acțiuni au fost organizate într-un stat care la nivel teoretic garanta libertatea de religie. În prezent, întrucât respectă cu loialitate principiile biblice, Martorii lui Iehova se confruntă deseori cu ostilitate, batjocuri și intoleranță. Deși este adevărat că începând din 1989 beneficiază de ocrotire ca grup datorită legilor din Polonia, la nivel individual, mulți au îndurat situații dificile. În școli, unde copiii Martorilor nu se implică în festivități patriotice, și în spitale, unde Martorii refuză transfuziile de sânge, mulți nu le înțeleg poziția adoptată pe baza conștiinței. În lucrarea de evanghelizare, Martorii discută cu oameni care își manifestă clar dezaprobarea față de eforturile lor. Totuși, rareori astfel de acțiuni îi mai vatămă. Persecutarea Martorilor lui Iehova a fost cauzată de reacția autorităților poloneze de a-i opri prin intermediul legilor. Încercările prin care trec datorită credinței provin din lipsa de înțelegere față de convingerile și valorile lor. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Locurile de muncă din secolul al XX-lea. Amintiri ale Martorilor lui Iehova (Studenții în Biblie), de Krzysztof Biliński, 1998 (Editura Pagina, Wroclaw, Polonia). Prezentare: Autorul prezintă o arhivă de relatări ale Martorilor lui Iehova. Majoritatea sunt din timpul celui de-al Doilea Război Mondial și din timpurile moderne. Ele prezintă experiențe despre hotărârea fermă de a nu face compromis care a dus deseori la suferințe și represiuni: bătăi, detenție și, în situații extreme, chiar moarte. Despre autor: Krzysztof Biliński (născut în 1962) – cercetător și istoric; profesor la Universitatea din Varșovia și la Colegiul de Teologie și Umanism Podkowa Leśna; autor al mai multor teze, lucrări științifice și articole pe probleme religioase, biblice și literare; autor al studiului „Interviuri: Martorii lui Iehova, victime ale regimurilor totalitare”. (Interviu cu A. Boczek. Revista „Kształty”, 2008, nr. 1)


Polonia

223

Închiși pentru credință. Martorii lui Iehova din KL Auschwitz, de Teresa Wontor-Cichy, 2003 (Muzeul de Stat Auschwitz-Birkenau, Oświęcim, Polonia). Prezentare: În timpul cercetărilor, autoarea a analizat dovezi cu privire la închiderea a 387 de Martori ai lui Iehova în timpul celor cinci ani în care a operat lagărul de la Auschwitz. În textul lucrării se regăsesc liste de nume care prezintă ce s-a întâmplat cu 230 de prizonieri Martori ai lui Iehova. Acestea au fost pregătite cu ajutorul înregistrărilor, sondajelor și relatărilor foștilor prizonieri, care se regăsesc în arhiva muzeului, sau a altor informații obținute de la familiile lor. Cartea mai prezintă fotografii ale 130 de prizonieri în lagăr. Aici, Martorii lui Iehova erau etichetați IBV (Internationale Bibelforscher-Vereinigung, sau Studenții Internaționali în Biblie). Despre autor: Teresa Wontor-Cichy – licențiată în istorie, Facultatea de Studii Umane, Universitatea Catolică din Lublin. Lucrează la Muzeul Național Auschwitz-Birkenau din 1998. Printre subiectele sale de studiu se numără: religia, clerul, situația Martorilor lui Iehova închiși la Auschwitz. Cei mai curajoși au fost Martorii lui Iehova: Persecutarea și opresiunea Martorilor lui Iehova în timpul regimului hitlerist, de Hans Hesse, 2006 (Editura A Propos, Wroclaw, Polonia). Prezentare: Studiul conține diverse articole scrise de istorici și de reprezentanți ai Martorilor lui Iehova. În plus, conține câteva relatări care nu au mai fost publicate și o listă cu evenimente importante din istoria Martorilor lui Iehova, precum și despre persecutarea lor. Despre autor: Dr. Hans Hesse (născut în 1961) – istoric; printre cercetările sale se numără persecutarea Martorilor lui Iehova, a comunității sinti și rromaní, în timpul regimului nazist și comunist; lagăre de concentrare; atitudinea oamenilor în fața istoriei. Am perseverat grației iubirii lui Dumnezeu, de Henryk Dornik, 2007 (Editura A Propos, Wroclaw, Polonia). Prezentare: În relatarea sa autobiografică, autorul nu descrie doar munca forțată și distrugerea în masă din lagărele naziste, dar și credința puternică ce l-a ajutat să rămână optimist și să-și păstreze neutralitatea în ciuda presiunilor din partea regimului hitlerist. Despre autor: Henryk Dornik (născut în 1926) – este Martor al lui Iehova. Între 1944 și 1945 a fost închis în școala de reeducare nazistă din lagărul de concentrare


224

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

de la Grodkowo, din Gross-Rosen (Rogoźnica), iar apoi în lagărul de concertare de la Mittelbau-Dora, din Nordhaousen. După război, a fost închis de două ori: pentru păstrarea neutralității creștine și pentru acuzații de spionaj pentru americani. Oświęcim prin lentila SS-ului, de Rudolf Höss, Pery Broad și Johann Paul Kremer. Prezentare: Conține relatările lui Rudolf Hoss, primul comandant al lagărului, Pery Broad, ofițer SS în cadrul Gestapóului lagărului și dr. SS Johann Paul Kremer. Textul face trimiteri și la Martorii lui Iehova. Despre autori: Johann Paul Kremer (născut în 1883) – profesor de anatomie; medic SS în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau și SS-Obersturmführer. În Auschwitz a făcut experimente pe prizonierii bolnavi din lagăr. În timp ce se afla acolo și-a scris memoriile și experiențele. Rudolf Franz Ferdinand Höß (Höss, născut în 1900) – SS-Obersturmbannführer, comandant în lagărele Auschwitz-Birkenau și Sachsenhausen, membru NSDAP și SS; s-a predat polonezilor la 25 mai 1946; a fost condamnat la moarte de Curtea Supremă Națională la 7 aprilie 1947. Pery Broad (născut în 1921) – membru al conducerii lagărului Auschwitz-Birkenau și membru al departamentului politic al Gestapóului lagărului și al SS-Rottenführer; în timp ce a fost închis de britanici (1945-1947) și-a consemnat memoriile despre munca sa în lagăr. Alte lucrări: Nimeni nu s-a predat. Istoria nespusă. Din istoria bisericilor creștine minoritare sub ocupația germană, de Jacek E. Wilczur, 1998 (Editura CB) Buletinul Institutului Național al Rememorărilor, nr. 3(38) din 3, 2004, „Cea mai longevivă conspirație din Republica Populară Polonia”, de Jerzy Rzędowski, pag. 42-49 … În iubire nu există teamă, de Aleksandra Matelska, 2010 (a doua ediție, Editura A Propos, Wroclaw, Polonia) Martorii lui Iehova în Polonia 1945-1989: Persecutarea unei minorități religioase, de Wolfram Slupina Przeglad, 8 noiembrie 2004, „Triunghiurile mov ale morții”, de Adam Molenda.


Polonia

225

4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? Pentru a înțelege activitatea Martorilor lui Iehova în timpul persecuțiilor, trebuie luat în considerate contextul în care acestea au avut loc. De exemplu, numărul total al celor care au murit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de aproximativ 18 milioane de persoane, vorbește de la sine despre gravitatea invaziei naziste. În timpul celor șase ani de război, 5 384 000 de oameni au murit executați, în principal în lagăre de concentrare.33 Între toate teritoriile ocupate de naziști în Europa, Polonia s-a remarcat într-un mod aparte. Sute de mii de polonezi s-au implicat în grupări de rezistență la nivel educațional, politic sau militar. Au încălcat interdicțiile impuse de ocupanți folosind arme și întrunindu-se. Dar aceasta a dus la înăsprirea oprimării și persecuției. Astfel, aproximativ 11 milioane de oameni și-au pierdut viața doar în teritoriul ocupat. Martorii lui Iehova, care se lasă îndrumați de principiul neutralității, nu s-au implicat și nu au susținut astfel de mișcări de rezistență. Totuși, naziștii au respins poziția lor de neutralitate, evanghelizarea și închinarea lor. Din acest motiv, în teritoriile aflate sub ocupația celui de-al Treilea Reich, Martorii lui Iehova au fost persecutați asemenea colaboratorilor lor din Germania și din alte țări aflate sub ocupație. Poziția lor fără compromis în fața acestei agresiuni arată cărui tip de rezistență naziștii au trebuit să i se opună. După război, în timpul comunismului, Martorii lui Iehova au înfruntat din nou opoziție și persecuție. Împotrivirile din partea clerului catolic au condus la atacuri din partea gloatelor și la adoptarea tot mai multor legi care au dus, în 1950, la interzicerea activităților lor. Drept rezultat, persecuțiile împotriva Martorilor lui Iehova s-au accentuat și au continuat mai mult sau mai puțin până în anii 1970. Au fost mereu acuzați de spionaj și de încercarea de a răsturna sistemul politic al Republicii Populare Polonia. În timpul secolului la XX-lea, mii de Martori ai lui Iehova din Polonia au devenit victime ale persecuției din cauza regimurilor totalitare, iar mulți și-au pierdut viața. Totuși, Martorii nu caută să fie martiri. Ei nu vor să-și impresioneze semenii prin poziția lor de neutralitate și prin implicațiile acesteia, ci doresc să se concentreze asupra activității lor de evanghelizare. În revistele Turnul de veghe și Treziți-vă! sunt prezentate relatări ale unor Martori despre perseverența lor în pofida persecuțiilor aspre și oprimării. 33 Boże igrzysko. Historia Polski (Terenul de joacă al lui Dumnezeu. O istorie a Poloniei) (poloneză).


226

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Harald Abt și viitoarea sa soție, Elsa, au luat legătura cu Martorii lui Iehova în 1936, în timp ce Harald își făcea studiile la Institutul Politehnic din Gdansk. Au început să studieze Biblia și să asiste la întrunirile Martorilor. S-au căsătorit, iar în 1939 s-au botezat ca Martori ai lui Iehova. Din cauza influenței puternice a mișcărilor catolice, activitatea Martorilor lui Iehova și a altor minorități a fost restricționată în perioada interbelică. Martorii au fost arestați pentru activitățile lor. Autoritățile confiscau deseori literatura religioasă care ajungea în orașul Gdansk. Familia Abt, folosindu-se de statutul ei social și de mijloacele materiale de care dispunea, ajuta la procurarea literaturii biblice. Confiscările și persecuțiile deveneau mai rare. Harald Abt, care lucrase ca inginer în consiliul director al portului din Gdnask, și-a pierdut slujba când a refuzat să folosească salutul Heil Hitler. În timpul audierilor ce au urmat, Gestapóul a încercat să-l forțeze să nu mai predice despre Regatul lui Dumnezeu. Refuzul putea însemna închisoare și chiar moarte. În timpul persecuției regimurilor nazist și comunist, Harald Abt a petrecut 15 ani în lagăre de concentrare, cum ar fi cele de la Sachsenhausen și Buchenwald, precum și în închisori comuniste. Și soția sa, Elsa, a îndurat încercări în lagăre, precum cel de la Auschwitz. În relatarea sa autobiografică, Harald Abt a scris despre poziția fermă adoptată de Martori în timp ce erau închiși în lagărele de concentrare: „Credința și curajul arătate atât de clar de Martori nu au fost sfărâmate, iar naziștii au văzut din nou că nu puteau face nimic ca să le știrbească integritatea față de Dumnezeu”.34 Și Henryk Dornik a înfruntat persecuții. El provenea dintr-o familie bine-cunoscută de mineri catolici. Tatăl său a început să studieze Biblia la sfârșitul anilor 1930. Imediat a simțit dezaprobarea preoților catolici locali, care au exercitat o mare influență asupra proprietarilor de mine. O astfel de ostilitate putea conduce la pierderea locului de muncă pentru singurul întreținător al familiei. Când mama lui Henryk s-a botezat în 1941, familia sa a ajuns ținta persecuțiilor aspre. Părinților li s-a refuzat custodia copiilor lor. Henryk și fratele lui, Bernhard, au fost duși la o școală de corecție din Grodków, în apropiere de Nysa, iar surorile lui, Róża și Edyta, într-un orfelinat catolic din Czarnowąsy, în apropiere de Opole. Naziștii voiau să-i determine pe copii să renunțe la credința părinților lor.

34 Turnul de veghe, 15 aprilie 1980 (engleză), „Credința în Dumnezeu m-a susținut”, pag. 6-12.


Polonia

227

Când au refuzat să rostească salutul Heil Hitler și să se înroleze în armata germană, Henryk și fratele său au fost trimiși în lagărul de concentrare de la Rogoźnica. Recomandarea oficială din partea școlii de corecție către conducerea lagărului era dovada refuzului lor de a face compromis: „Nu putem să-i convingem sub nicio formă să facă ceva. Martiriul le aduce bucurie. Atitudinea lor rebelă constituie un pericol pentru întreaga școală de corecție”. După ce Polonia a fost eliberată de sub ocupația nazistă, autoritățile comuniste au remarcat că Martorii lui Iehova, inclusiv Henryk Dornik, își păstrează poziția de neutralitate politică. Au fost acuzați de spionaj pentru serviciile secrete americane. Pe atunci, autoritățile foloseau de obicei aceste acuzații împotriva Martorilor lui Iehova datorită legăturilor strânse pe care aceștia le aveau cu sediul lor mondial din Statele Unite. După ce a stat în arest, în izolare și a suportat multe interogatorii, Henryk Dornik a fost condamnat la închisoare în 1948 și în 1952.35 Jan Ferenc a devenit Martor al lui Iehova la vârsta de 14 ani. În 1950, la câțiva ani de la botez, a fost acuzat de spionaj pentru SUA și arestat. Interogatoriile brutale în timpul cărora a fost bătut până își pierdea cunoștința au durat aproximativ un an. După eliberarea din închisoare în 1951, Jan Ferenc a ajutat la organizarea producerii și distribuirii de literatură biblică în Polonia. Drept rezultat a fost din nou arestat și condamnat la doi ani de închisoare. Astfel de persecuții nu i-au slăbit implicarea în activitățile clandestine ale Martorilor lui Iehova. Viața sa a fost un ciclu continuu de arestări, interogatorii și închisoare, întrerupt de scurte perioade de liberate. Din 1950 până în 1977 a fost arestat de repetate ori și închis succesiv perioade mai lungi de timp. La sfârșitul anilor 1970, comunismul nu a mai fost atât de puternic, iar Martorii lui Iehova s-au bucurat de mai multă libertate. Jan Ferenc nu a mai fost arestat sub acuzația absurdă de presupus spionaj pentru o putere inamică străină.36 Romuald Stawski a devenit Martor al lui Iehova după război. Ca tânăr, era preocupat de ororile războiului și căuta răspunsuri la întrebările sale tulburătoare. Nu înțelegea de ce Dumnezeu a permis asemenea lucruri groaznice și de partea cui era El. Romuald a găsit răspuns la întrebările sale studiind Biblia cu Martorii lui Iehova.

35 Turnul de veghe, 1 septembrie 2007, „Cu ajutorul lui Iehova, am supraviețuit unor regimuri totalitare”, pag. 8-12. 36 Treziți-vă!, 8 noiembrie 2000, „Credința mi-a fost pusă la încercare în Polonia”, pag. 19-21.


228

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Era implicat din plin în lucrarea de evanghelizare a Martorilor, iar în 1949 a primit invitația de a lucra la sediul lor central din Łódź. În 1950, cu o lună înainte să intre în vigoare decizia de interzicere a activității lor, a fost arestat alături de alți membri de la sediu. A urmat o serie întreagă de întemnițări, interogatorii și condamnări la închisoare. Interogatoriile erau însoțite de bătăi brutale, de arderi cu țigara și de abuz psihologic. Romuald supraveghea activitatea mai multor „brutării”. În plus, se străduia să ofere asistență juridică Martorilor în timpul numeroaselor cauze, alături de o echipă de avocați. Și aceștia trebuiau să fie curajoși întrucât își asumaseră această sarcină. Romuald își amintește: „În anii aceia grei, mulți frați ajungeau în fața instanțelor de judecată sub acuzația că luau parte la acțiuni subversive și ilegale. Marea noastră problemă era că nu aveam avocați care să ne apere. Unii avocați erau înțelegători, dar cei mai mulți se temeau că li se va face publicitate și nu doreau să-și asume riscul de a cădea în dizgrația autorităților”. După ce activitatea Martorilor lui Iehova a fost recunoscută legal în 1989, Romuald Stawski, nemaifiind nevoit să activeze clandestin, a continuat să participe la activitatea de evanghelizare.37 Wilhelm Leopold Scheider a venit în contact cu Studenții în Biblie în 1919. La scurt timp, a început să predice mesajul Bibliei. La sfârșitul anilor 1920, a primit responsabilitatea de a coordona activitatea Studenților în Biblie din toată țara. Aceasta a însemnat că deseori avea să fie victima persecuțiilor aspre. Între 1939 și 1945, naziștii l-au închis în lagăre de concentrare, inclusiv în cel din Stutthof, iar între 1950 și 1956, precum și în 1960 și 1964 a fost închis în închisori comuniste. Situația sa este descrisă în Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză): „Wilhelm Schider a fost interogat timp opt zile și opt nopți fără întrerupere. A fost bătut cu sălbăticie cu scopul de a-l face să se declare vinovat de acuzațiile fabricate care i se aduceau. Când și-a pierdut cunoștința, s-a turnat peste el apă rece până și-a revenit. Nu i s-a dat nimic de mâncat sau de băut și a fost obligat să stea în genunchi 72 de ore. Apoi a fost transferat de la Łódź în Varșovia și a fost ținut 24 de ore complet dezbrăcat într-o celulă îngustă. Nu se putea așeza, nu se putea întinde și nu putea

37 Turnul de veghe, 1 august 2005, „Iehova îi răsplătește din plin pe cei ce păzesc calea sa”, pag. 16-20.


Polonia

229

nici sta în picioare. Pentru a-l determina să facă compromis, Agenția de Securitate Sovietică (UB) le-a arestat pe soția și pe fiica sa și le-au maltratat. Dar nimic nu i-a știrbit integritatea”. În 1951, la puțin timp după ce Martorii lui Iehova au fost scoși în afara legii, Wilhelm Scheider a fost condamnat la moarte pentru participare la activitatea Martorilor lui Iehova. În cele din urmă pedeapsa i-a fost comutată la închisoare pe viață. Când situația politică s-a îmbunătățit, iar acuzațiile false au fost revizuite, Scheider și-a recăpătat libertatea în 1956. Până la moartea sa, survenită în 1971, Wilhelm s-a devotat neabătut proclamării Regatului lui Dumnezeu.38 Aceste experiențe sunt dovada puterii credinței. Ele vorbesc și despre poziția fermă adoptată de Martori în fața agresiunilor și presiunilor făcute asupra lor de regimurile totalitare nazist și comunist. 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? În societatea pluralistă din prezent, apar noi trenduri și tipare morale. Generațiile mai tinere care nu au trăit restricțiile impuse de regimurile totalitare au acum deschidere către lucruri pe care majoritatea polonezilor nu le-au acceptat odinioară, iar aceasta are un impact major asupra comportamentului individual, patriotismului, valorilor religioase, normelor morale și sociale și acceptării minorităților sexuale. În mod cu totul dramatic, linia de demarcație dintre bine și rău este acum tot mai neclară. Din aceste cauze are de suferit calitatea relațiilor familiale și a celor interumane, iar oamenii nu mai pun preț pe satisfacerea necesităților spirituale. Mulți oameni sinceri, fini observatori ai acestor lucruri tulburătoare, ajung drept urmare să-și îndrepte atenția către Biblie. Ei îl caută pe Dumnezeu și caută o speranță, lucruri greu de găsit în mijlocul punctelor de vedere diverse și de cele mai multe ori conflictuale din lumea de azi.

38 Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu, ©1993 (Watch Tower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, NY, USA), pag. 453; Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1994 (engleză), „Polonia”, pag. 185, 224, 227, 230; Treziți-vă!, 22 aprilie 1994, „Credința în Dumnezeu m-a ocrotit”, pag. 20-23.


230

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Martorii lui Iehova nu subscriu la trendurile sociale populare în Polonia de azi. Ei continuă să respecte principiile Bibliei și sunt un grup respectat în prezent de societatea poloneză. Autoritățile le apreciază sârguința, cinstea și spiritul civic. Principiile Bibliei care vizează probleme sociale și morale nu s-au schimbat de la încheierea scrierii Bibliei, iar Martorii lui Iehova le respectă și le vorbesc oamenilor despre ele. Conținutul publicațiilor Martorilor și lucrarea lor de predicare, deși sunt realizate cu ajutorul mijloacelor moderne, au rămas neschimbate. Martorii lui Iehova nu se implică în problemele care divizează societatea, fiind complet diferiți de celelalte religii. Bisericile catolice și protestante îmbrățișează într-o oarecare măsură relativismul moral după care își schimbă doctrinele în încercarea de a-și împiedica adepții să le părăsească, în timp ce numărul Martorilor lui Iehova este în creștere. Uimitor este că cei ce îmbrățișează mesajul Martorilor provin din fiecare sector al societății și au diferite niveluri de educație. Mulți ocupă poziții importante în societate, unii sunt săraci, iar alții bogați, în rândurile lor putând fi întâlniți reprezentanți ai fiecărei generații. Toți sunt însă nesatisfăcuți de situația politică, economică și socială din lume. Ce îi determină pe mulți oameni să acorde atenție mesajului Martorilor lui Iehova? Oamenii observă deseori bucuria lăuntrică și calitatea vieții Martorilor lui Iehova. Ei sunt cunoscuți pentru cinstea lor și modul lor de viață simplu. Deși au personalități diferite, ei se străduiesc să păstreze pacea și unitatea în rândurile lor, precum și curățenia morală și spirituală. Prin învățăturile lor, Martorii continuă să susțină principiul neutralității față de problemele politice ale lumii. De asemenea, adoptă o poziție fermă cu privire la substanțele care cauzează dependență. Consideră sângele ca fiind sacru și refuză transfuziile de sânge. Uneori, punctele lor de vedere atrag atenția mass-mediei, fiind supuse dezbaterilor publice. Martorii lui Iehova au încredere în Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, cu ajutorul căruia își făuresc identitatea. Ei aplică sfaturile sale practice cu privire la viața de familie, la conduita în societate, la păstrarea unui sentiment de împlinire și la fixarea idealurilor în viață. Ei respectă cu adevărat porunca lui Cristos de a le împărtăși altora cunoștința biblică și de a-i ajuta să și-o însușească și ei. (Matei 28:19, 20) Martorii le împărtășesc semenilor scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ și la omenire așa cum e revelat în Biblie. Ei arată că Regatul lui Dumnezeu, un guvern ceresc condus de Isus Cristos, este soluția la problemele îngrijorătoare din prezent.


Polonia

231

Deși mesajul Martorilor este unul de speranță și de pace, fiecare om are libertatea de a-l accepta sau de a-l refuza. Biblia este o bibliotecă de 66 de cărți scrise de 40 de oameni pe parcursul a 1 600 de ani. Doar când Biblia este înțeleasă ca întreg, fiecare carte a ei capătă sens. Iată de ce Martorii lui Iehova îi încurajează pe oameni nu doar să o citească, ci și să o studieze. A studia Biblia înseamnă a dobândi cunoștințe din aceasta, a înțelege realitățile ei istorice, precum și mesajul ei fundamental. Biblia arată că trebuie depuse eforturi în această privință. A căpăta înțelepciunea divină este ca și cum ‘s-ar căuta comori ascunse’. (Proverbele 2:1-5) Când a explicat ce trebuie un om să facă pentru a avea viață veșnică, Isus Cristos a arătat că nu e suficientă citirea din Scripturi, ci că este esențială acumularea continuă de cunoștințe despre Iehova Dumnezeu și despre el însuși, Fiul său. (Ioan 17:3) În cartea biblică Faptele apostolilor, în capitolul 17, se vorbește apreciativ despre locuitorii Bereei și despre atitudinea lor față de asimilarea învățăturilor creștine. În versetul 11 se menționează că ei „au acceptat cuvântul cu cea mai mare însuflețire, cercetând cu atenție Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau așa”. Martorii lui Iehova îi îndeamnă pe semeni să aibă o atitudine asemănătoare rugându-se înainte de a citi Biblia și meditând la ea. Biblia a prezis condițiile de trai tot mai grele din prezent: problemele sociale, economice și politice, cum ar fi terorismul, lipsa păcii, sărăcia, foametea, bolile, corupția și tulburările sociale. Biblia a mai prezis și atitudinile umane răscolitoare care caracterizează timpurile noastre numite „zilele din urmă”. (Matei 24:3-42) Regatul lui Dumnezeu are soluții simple și eficiente la problemele pe care omenirea este incapabilă să le rezolve, atât la nivel individual, cât și la nivel global. (Daniel 2:44; Isaia 65:21-23; Revelația 21:3-5) Însă mesajul biblic nu este doar despre viitor. Chiar și în aceste timpuri în care oamenii au devenit tot mai egoiști, putem găsi îndrumare în Sfintele Scripturi. Sistemul de valori biblice care a trecut proba timpului conferă siguranță și împlinire, respectându-se totodată dreptul altora de a avea valori diferite.


232

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. În general creștinii își pun multe întrebări cu privire la suferință, la originea, scopul și semnificația ei. Liderii religioși europeni oferă diverse explicații când enoriașii lor trec prin probleme. De pildă, o opinie des-întâlnită este că Dumnezeu aduce ghinion asupra oamenilor ca pedeapsă pentru greșelile lor. Un alt punct de vedre obișnuit e că Dumnezeu este îndreptățit să procedeze așa, dar că noi oamenii nu-l putem înțelege. O altă explicație cu privire la cauza suferinței ar fi că Dumnezeu nu este nici atotputernic, nici îndurător, și că lui nu-i pasă de viața celor care suferă.39 Sfintele Scripturi nu sprijină niciuna dintre aceste idei. Dimpotrivă, Biblia le respinge și arată că există o altă cauză a suferinței umane, care ajută și la înțelegerea motivelor persecuțiilor religioase. Prima care a Sfintelor Scripturi, Geneza, revelează scopul lui Dumnezeu cu privire la pământ și la omenire. Pământul ar fi trebuit să devină o planetă locuită de oameni fericiți și perfecți din punct de vedere fizic și intelectual. Oamenii trebuiau să îngrijească pământul, să se bucure de darurile lui și să extindă granițele paradisului în care Dumnezeu a plasat primul cuplu uman. Adam și Eva trebuiau să se bucure de relații speciale cu Dumnezeu și de o viață fără sfârșit, plină de bucurie și de sens. Singura condiție ca această stare de lucruri să continue era respectarea poruncii de „a nu mânca din pomul cunoașterii binelui și răului”. (Geneza 2:7-25) În Geneza 3:2-5 se arată că un înger rebel, cunoscut ulterior drept Satan Diavolul, a încercat să-i inducă în eroare pe Adam și Eva. El l-a acuzat pe Dumnezeu, al cărui nume este Iehova, că este un conducător nedrept, care îi privează pe oameni de ceea ce este bun. A vrut să-i convingă pe Adam și Eva că el ar fi un conducător mai bun și că ei nu au nevoie de Dumnezeu. Relatarea din Geneza arată că Adam și Eva l-au sprijinit pe Satan în răzvrătirea sa. Drept consecință a neascultării lor, oamenii au pierdut perspectiva vieții eterne și în cele din urmă au murit. (Geneza 2:16, 17) De asemenea, au pierdut posibilitatea de a trăi în paradis și au devenit păcătoși. (Geneza 3:6-24) Pentru descendenții lui Adam și ai Evei, rebeliunea strămoșilor lor a avut consecințe tragice. Adam și Eva le-au transmis imperfecțiunea și le-au cauzat multă suferință, 39

Treziți-vă!, iunie 2011, „Era o zi ca oricare alta”, pag. 3.


Polonia

233

boală și moarte. (Romani 5:12) Ei au simțit, de asemenea, efectele negative ale independenței de Dumnezeu. Natura umană, imperfectă, este una dintre cele trei cauze ale suferinței despre care se vorbește în Biblie. Oamenii care încearcă să se conducă ei înșiși și pe alții fără îndrumarea lui Dumnezeu nu au șanse de reușită, întrucât Sfintele Scripturi arată că omul nu este înzestrat cu capacitatea de a-și stabili singur normele de bine sau de rău. (Ieremia 10:23) Istoria numeroaselor forme de guvernare umană dovedește acest lucru cu prisosință.40 Regimurile totalitare care l-au respins deseori pe Dumnezeu și Biblia folosesc mijloace de constrângere și oprimare pentru a impune supunerea și a solicita sprijin pentru cauzele lor. Dar ele eșuează lamentabil în fața rezistenței sociale. În astfel de situații, oamenii religioși sunt deseori aspru persecutați. Potrivit Sfintelor Scripturi o altă cauză a suferinței este cea menționată în Eclesiastul 9:11, unde citim că „timpul și evenimentele neprevăzute îi ajung pe toți”. Acest pasaj biblic ne amintește tuturor adevărul logic că suferința nu este cauzată doar de acțiunile intenționate ale oamenilor. Când cineva se găsește la locul nepotrivit în momentul nepotrivit, aceasta îi poate cauza suferință. În plus, Biblia arată că principalul responsabil pentru suferința umană este „conducătorul lumii, Satan”, întrucât „întreaga lume zace în puterea celui rău”. (Ioan 12:31; 1 Ioan 5:19)41 Așadar, nu Creatorul este responsabil pentru suferința umană. Dimpotrivă, Dumnezeu detestă nedreptatea. El este un tată iubitor care are empatie pentru cei care îi slujesc. (Iov 34:10; Iacov 1:13; 1 Petru 5:7) Biblia mai arată că Dumnezeu a luat măsuri pentru a restaura ordinea ce a existat cândva și pentru ca niciodată să nu mai apară situații în care să fie pus la îndoială dreptul său de a guverna. (Ioan 3:16; 2 Petru 3:9) Înțelegerea originii suferinței îi ajută pe oamenii religioși să o evite cum pot mai bine. Acest lucru este deosebit de important în contextul discuției despre persecuția religioasă. Martorii lui Iehova acordă multă importanță poruncii lui Isus de a predica. (Matei 28:19, 20) Ei înțeleg că această lucrare publică este remarcată în întreagă lume. (Matei 24:14) În plus, urmând exemplul lui Isus Cristos, ei își păstrează neutralitatea politică. (Ioan 17:16)

40 Ce ne învață Biblia?, ©2015 (Watch Tower Bible and Tract Society of New York, Brooklyn, NY, USA), pag. 118, 119. 41 Treziți-vă!, ianuarie 2015, „Potrivit Bibliei: Suferință”, pag. 14.


234

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Ei înțeleg și avertismentul pe care Isus li l-a dat discipolilor săi că societatea umană îi va respinge pentru loialitatea lor neclintită față de principiile biblice și îi va persecuta. (Matei 10:24-39) De aceea, Martorii nu sunt surprinși când întâmpină suferințe. Înțeleg că, în același fel ca în Grădina Edenului, ascultarea de Dumnezeu are un impact asupra vieții eterne. Iată de ce niciun regim nu a reușit să stopeze în totalitate activitățile lor sau să le distrugă loialitatea ca întreg. Aceasta nu înseamnă că Martorii găsesc plăcere în suferință sau că prin suferință își dovedesc într-un mod aparte calitatea credinței lor. Ei cred că Dumnezeul lor este un Dumnezeu fericit care dorește ca slujitorii săi să trăiască și să lucreze cu bucurie. (1 Timotei 1:11; 1 Petru 5:7) Ei se străduiesc să acționeze rezonabil și cu prudență și nu-și riscă viața inutil. (Matei 10:16-23; Filipeni 4:5) Nu caută ocazii de a se răzbuna pe asupritorii lor. (Proverbele 25:21, 22) Cu toate acestea, când înfruntă persecuții și greutăți, ei știu că în viitor, Regatul lui Dumnezeu va înlătura complet suferința și cauzele sale. (Revelația 21:3, 4) Așadar, la rădăcina suferinței umane se află păcatul, evenimentele neprevăzute și influența dușmanului lui Dumnezeu, Satan Diavolul. În ce privește persecuția religioasă, unii oameni spun că ea este opoziție față de loialitatea pe care Martorii lui Iehova o au pentru normele divine consemnate în Scripturi. Pentru Martorii lui Iehova, esența acestei probleme este fidelitatea față de Dumnezeu indiferent de suferința pe care aceasta o presupune. (Romani 14:8)


Polonia

Imaginea 8.1a Martori polonezi participă cu entuziasm la un congres ținut după război în Katowice, 1946, precum și la un congres internațional modern ținut în Varșovia, 2019

235


236

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 8.1b Procesul-parodie împotriva Martorilor lui Iehova, Varșovia, 1951; în imagine apar acuzații (în față, de la dreapta la stânga) Wilhelm Scheider, Edward Kwiatosz, Harald Abt, Władysław Sukiennik și un gardian


EUROPA

Ucraina



Istoria Martorilor lui Iehova din Ucraina Kostia Berezhko

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principale pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. Primii reprezentanți Studenții în Biblie1 și-au început activitatea în Ucraina în urmă cu mai bine de un secol.2 În 1891, în timpul primei sale călătorii în străinătate, C. T. Russell, președintele de atunci al Societății Watchtower,3 a vizitat mai multe țări din Europa și Orientul Mijlociu. În drum spre Constantinopol (acum Istanbul, Turcia), el a vizitat orașul Odesa. În 1911, a ținut câteva discursuri în unele orașe mari ale Europei, inclusiv în orașul Lvov, unde a ajuns cu trenul. Aici a fost închiriată o sală încăpătoare în Casa Poporului pentru discursul pe care urma să-l țină pe 24 martie. În special datorită deciziilor luate la Congresul de la Berlin din 1878 de către marile puteri, Russell credea că restaurarea „regatului teocratic” avea legătură cu întoarcerea evreilor în Palestina.4 Totuși, evreii din Lvov, în special cei ortodocși, nu au fost interesați de discursul său intitulat „Sionismul în profeție”. Ei chiar au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-l împiedica pe Russell să-l țină. În ziarul local Wiek Nowy s-a menționat: „Când traducătorul [lui Russell] a rostit primele cuvinte, sioniștii au început să facă tărăboi, țipetele și fluierăturile lor împiedicându-l pe misionar să vorbească. Pastorul Russell a fost nevoit să coboare de pe scenă. ... La ora 8 seara, când trebuia să țină din nou [discursul], protestul a fost și mai vehement”. Cu toate acestea, acel discurs a pus bazele comunității Studenților în Biblie pe teritoriul Ucrainei. Creșterea înregistrată în rândul comunității s-a datorat și traducerii din 1899 a cărții Tabernacolul, publicată în engleză cu șapte ani mai devreme.5 Literatura tradusă în ucraineană a fost mai întâi publicată și distribuită în

1 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931. 2 Istoria religiyi v Ukrayini [za red. P.L. Yarotskogo]/ K.: Znannia, 1999. 735 s. (Istoria religiei în Ucraina/ [ed. de P. L. Yarotsky]. Кyiv: Znannia, 1999, pag. 735). 3 Persoana juridică folosită de Martorii lui Iehova. 4 Istoria religiyi v Ukrayin : v 10 t. [Redkolegiya: A. Kolodnyj (golova) ta in.]. Piznij protestantyzm v Ukrayini. T. 6 (piatydesiatnyky, adventysty, svidky Yegovy): [Zam red. P. Yaroczkogo]. – Kyiv-Drogobych: Kolo, 2007. s. 630 (Istoria religiei în Ucraina: 10 vol. [Editată de: А. Kholodnyi (președinte) și alții]. Protestantismul târziu în Ucraina. V. 6 (Penticostali, Adventiști, Martori ai lui Iehova): [sub-editor P. Yarotskyi]. Kyiv-Drohobych: Kolo, 2007, pag. 630). 5 Programul inaugurării sediului Martorilor lui Iehova din Ucraina, 19, 20 mai 2001.


240

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

afara țării, printre vorbitorii din diaspora ucraineană. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, multe familii ucrainene au imigrat în Statele Unite în căutarea unui trai mai bun. Unii ucraineni au citit publicații bazate pe Biblie și le-au trimis rudelor lor din Ucraina. Ații au învățat despre convingerile Studenților în Biblie, s-au întors acasă și au început să le predice conaționalilor. Așa au apărut în Ucraina mai multe grupuri de Studenți în Biblie, care mai târziu au devenit congregații. Multe lucrări pe teme religioase publicate în Ucraina menționează faptul că în anii 1920 și 1930 existau numeroase comunități de Martori în Ucraina de Vest, iar unele dintre ele nu țineau legătura cu sediul mondial din Brooklyn, New York, al Martorilor lui Iehova. De exemplu, cercetătorul și eruditul religios Serhii Holovaschenko arată că existau mai multe grupări independente de sediul central din Ucraina care activa sub supravegherea sediului mondial din Brooklyn, printre care: Societatea Studenților Sfintelor Scripturi, Studenții Liberi ai Sfintelor Scripturi, Societatea Adepților Mișcării Arătarea Domnului, Societatea Discipolilor lui Cristos și Comitetul de Apărare a Sclavului Fidel. Cu toate acestea, Holovaschenko adaugă: „Aceste grupări erau nesemnificative și ulterior au fuzionat aproape în totalitate cu organizația Martorilor lui Iehova. Aceasta i-a permis organizației să formeze o rețea de comunități în partea de vest a Ucrainei prin care să-și răspândească învățăturile și să desfășoare activități de misionariat chiar dacă activitatea sa era interzisă”.6 Existența acestor grupări izolate s-ar putea explica prin faptul că la acea vreme contactul cu Societatea Watchtower se ținea doar prin reviste și scrisori întrucât nu se ținea legătura prin bătrânii de congregație, acest sistem, cel puțin în sensul lui modern, nefiind încă pus la punct. Prin urmare, doi Studenți în Biblie ar fi putut să locuiască în sate vecine fără să știe că sunt membri ai aceleiași organizații. Aceasta poate fi cauza unor variații în denumire, în special pentru acele grupări izolate. Pe lângă aceasta, atât cercetătorii, cât și publicul larg au folosit în trecut multe denumiri pentru Martorii lui Iehova, precum: Studenți în Biblie, bodachi, iehoviști, stundiști, credincioși și sectanți.7 În realitate, doar primele două denumiri – Studenți în Biblie și bodachi (din polonezul badacz sau student) – sunt întemeiate și corecte din punct de vedere istoric, întrucât Martorii lui Iehova au folosit numele de Studenți în Biblie până în 1931. De asemenea, la începutul secolului al XX-lea uneori chiar Martorii au folosit denumirea Asociația Internațională a Studenților în Biblie. Până în 1931, clasa clericală îi numea pe adepții acestei organizații ruseliști sau rutherfordiști, iar uneori milenariști. Un alt apelativ a fost „Poporul Watchtower”. Persoanele juridice ale comunității erau denumite The International Bible Students Association și

6 Holovashchenko S. Istoria khrystyianstva – K.:Lybid, 1999. 350 s. (Holovashchenko, S. Istoria creștinismului, Lybid, 1999, pag. 350). 7 Rurak P. Try aresta za istynu, Liov, 2008. 172 s. (Rurak, P. Trei arestări pentru adevăr / Lvov, 2008, pag. 172).


Ucraina

241

The People’s Pulpit Association. Apoi, începând cu 1914, pentru a se evita confuzia, grupurile locale au fost denumite Studenții în Biblie Asociați. Totuși, întrucât acest nume nu descria activitatea principală a organizației, respectiv lucrarea de evanghelizare, iar unii membri care se separaseră după moartea lui Charles Russell continuau să folosească denumirea de Studenții în Biblie Asociați, a apărut necesitatea ca grupul să-și schimbe denumirea. Prin urmare, duminică, 26 iulie 1931, în Columbus (Ohio, SUA), Studenții în Biblie au adoptat un nou nume: Martorii lui Iehova.8 Răspândirea credinței Martorilor lui Iehova s-a datorat imigrării, fuzionării grupărilor independente și activității de evanghelizare desfășurate sub supravegherea sediului din Polonia al organizației. La începutul anilor 1920, Studenții în Biblie din Polonia au desfășurat activități de evanghelizare în Galiția și Volânia. Cam în aceeași perioadă, Martori din România și Moldova au predicat în Bucovina. Treptat, predicarea s-a desfășurat din Europa de Vest spre Europa de Est. După Primul Război Mondial, Ucraina a fost împărțită între patru țări învecinate. Partea centrală și de est au fost ocupate de Rusia comunistă, devenind parte integrantă a Uniunii Sovietice. Partea de vest a fost împărțită astfel: Galiția și Volânia au fost anexate Poloniei, Bucovina a revenit României, iar Transcarpatia, Cehoslovaciei. 20 de milioane de ucraineni trăiau în Rusia, alte trei milioane în Galiția, 500 000 în Transcarpatia, iar aproximativ 300 000, în Bucovina. În aceste trei țări, exista o oarecare toleranță religioasă care le-a permis Studenților în Biblie să-și desfășoare activitatea de predicare. Așadar, se pare că învățăturile Martorilor lui Iehova au început să se răspândească în ținuturile Ucrainei începând din partea de vest a țării, unde multe semințe ale mesajului biblic, care aveau să încolțească mai târziu, au fost semănate pentru prima dată. Activitatea în Ucraina de Vest Evenimentele din perioada 1917-1921 au dus la schimbări în structura administrativă și politică a Ucrainei. După cum s-a menționat, între cele două războaie mondiale, teritoriile etnice ucrainene erau parte a patru state diferite: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS), Polonia, Cehoslovacia și România. Majoritatea ucrainenilor din partea de vest aparțineau Poloniei. Ei erau rezidenți ai Galiției de Est, care fusese parte a Imperiului Austro-Ungar până în 1918. În timpul anilor 1920 și 1930, teritoriile ucrainene care au fost anexate statului polonez în urma deciziei din 14 martie 1923 a Conferinței Ambasadorilor Principalelor Puteri Aliate (Tripla Alianță) au fost împărțite în voievodatele Volânia, Lublin, Lvov, Stanislaopol, Ternopol și Polesia.9 8 Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. New York: Watch Tower Bible and Tract Society, 1992, pag. 750. 9 Voievodatele au fost divizate în raioane, raioanele fiind divizate în comune (gmine).


242

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Numele oficial al întregii regiuni era Polonia Mică. La începutul anilor 1930, în Polonia existau aproximativ șase milioane de ucraineni, răspândiți pe aproape o treime din teritoriul ei. Populația ucraineană din Polonia era majoritar religioasă, fiind alcătuită în mare parte din greco-catolici, în Galiția, și creștini ortodocși, în partea de nord-vest. Pe la sfârșitul anilor 1930, enoriașii ambelor grupări religioase au fost convertiți în masă la credința romano-catolică. Totuși, această politică statală de impunere a religiei romano-catolice nu i-a afectat pe Martorii lui Iehova. Libertatea de practicare a religiei a fost susținută printr-un decret al guvernatorului general al Varșoviei, emis la 20 mai 1913. De asemenea, Constituția din 1921 a Poloniei susținea principiul libertății de conștiință și religie. Această politică statală a contribuit la răspândirea învățăturilor Martorilor lui Iehova în teritoriile Ucrainei. În timpul anilor 1920 (aproximativ în 1925), a fost deschis un sediu al Studenților în Biblie pe strada Pekarska, din Lvov.10 Acesta reprezenta mult mai mult decât un centru unde se primeau și de unde se trimiteau cereri pentru literatură religioasă. Într-un anumit sens, acesta era un centru spiritual, fapt confirmat de ediția din 1 noiembrie 1926 a revistei Turnul de veghe: „Când s-a iscat o neînțelegere cu privire la o anumită învățătură biblică, bărbații cu răspundere ai comunității din Lvov s-au întrunit și au reexaminat cu ajutorul lui Dumnezeu și sub rugăciune aceste cuvinte ... [și] le-au scris înapoi explicațiile lor”. Atât sediul din Lvov, cât și cel din Varșovia au primit multe solicitări pentru literatură biblică din Galiția și Volânia, care erau apoi trimise la Brooklyn, New York. Publicațiile Watchtower au dezbătut învățăturile religiilor locale într-un mod cu totul „nou”.11 Turnul de veghe publica cu regularitate articole care vorbeau despre dogmele bisericilor (de exemplu, cea despre iad și rai, despre îndatoririle preoților, despre virtuțile creștine, despre rolul lui Cristos pe pământ, despre viața după moarte). Revistele chiar au citat poeme ale faimosului poet ucrainean Taras Șevcenko. Conform unor estimări, în anii 1920 și 1930 au fost importate din Statele Unite, Germania și Polonia aproximativ 30 de ediții diferite ale unor broșuri și pliante în limba ucraineană. Cele mai răspândite erau Planul divin al vârstelor, Harfa lui Dumnezeu, Ziua de răzbunare, Infernul, Tabernacolul, Împărăția așteptată de toți oamenii, Creația și cărțile de cân10 Lyubashchenko V.I. Istoria protestantyzmu v Ukrayini [Elektronnyj resurs] / Istoria Evangelskogo dvizheniya v Evrazii. Elektronnaya Khristianskaya Biblioteka. 2002. 2 elektron, opt. disk (CD-ROM). (Liubashchenko V.I. Istoria protestantismului în Ucraina, [referință electronică], Istoria mișcării evanghelice în Eurasia. Bibliotecă creștină electronică, 2002. Două discuri [CDROM]). 11 Berezhko K.O. Istoria Svidkiv Yegovy yak chastyna religijnoyi dukhovnosti Ukrayiny, Dukhovnist ukrayinstva: [Zb. nauk. prats]. Kirovograd-Zhytomyr, 2006. Vypusk desiatyj. 388 s. (Berezhko K.O. Istoria Martorilor lui Iehova ca parte a spiritualității religioase a Ucrainei, Spiritualitatea societății ucrainene: [Colecție de lucrări științifice]. Kirovograd-Zhytomyr, 2006. Ediția 10, pag. 388).


Ucraina

243

tări ale Studenților în Biblie.12 Locuitorilor de la sat le plăcea să citească astfel de publicații, iar unii chiar izbucneau în lacrimi. Astfel, „cărțile circulau dintr-o casă în alta ca niște apostoli”. Deși oamenii preferau să citească în ucraineană, limba lor maternă, a fost distribuită literatură biblică și în poloneză.13 Și oameni educați din Ucraina de Vest, scriitori, profesori, veterani, bibliotecari și alții au arătat interes pentru literatura Studenților în Biblie.14 Chiar și elevii de gimnaziu (corespondent al liceului de azi, unde elevii sunt pregătiți pentru universitate) din Lvov au solicitat aceste publicații. Prin scrisorile trimise celor două sedii, mulți cititori solicitau să nu fie uitați și să primească mai multe cărți întrucât acestea „au vindecat multe răni”.15 Una dintre scrisori vorbea despre un sătean care primise câteva cărți. Ea spunea: „Vecinii i le-au luat înainte să apuce să le citească. Acum el trece pe la vecini ca să și le recupereze”. În majoritatea cazurilor, ucrainenii solicitau cărțile gratuit16 deoarece erau săraci din cauza războiului și a taxelor mari.17 Când solicitau să fie vizitați, era trimisă o persoană care să organizeze un grup de studiere a Bibliei. În 1927, 15 familii s-au alăturat unui asemenea grup în satul Lankove (Galiția).18 Studenții în Biblie vorbitori de poloneză erau și ei activi în lucrarea de evanghelizare.19 Uneori, colportorii20 străbăteau între 20 și 40 de kilometri pe zi, cu schiurile sau pe jos, deseori primind mâncare și cazare în schimbul literaturii.21 De exemplu, în Volânia veneau cu regularitate grupuri de tineri colportori, care erau așteptați cu mâncare și cazare de colaboratorii lor în credință generoși. Ei nu se așteptau la confort, iar uneori dormeau pe paie, în hambare. Când ofereau literatură biblică, ei solicitau mai degrabă câteva ouă în schimbul publicațiilor. Astfel de campanii puteau să dureze de la câteva zile la câteva săptămâni.22 Ei au distribuit cantități mari de literatură în zonele vorbitoare de ucraineană. Vizitele lor regulate au contribuit mult la creșterea ulterioară din rândul Martorilor lui Iehova.

12 Turnul de veghe, 1 august 1926 (ucraineană). 13 Turnul de veghe, 1 decembrie 1926 (ucraineană), „Iată-mă; ține ceea ce ai ... iată-mă în picioare și bătând la uși ... cine are urechi să audă”. 14 Turnul de veghe, 1 noiembrie 1926 (ucraineană), „Dovedește-te fidel până la moarte și îți voi da coroana vieții”. 15 Turnul de veghe, 1 martie 1927 (ucraineană), „Fericiți sunt cei persecutați pentru dreptate, căci al lor este Regatul cerurilor”. 16 Deseori, cititorii solicitau exemplare gratuite în orice stare, „chiar și vechi și rupte”. 17 Turnul de veghe, 1 septembrie 1925 (ucraineană), „Scrisori din ținutul vechi”. 18 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002, pag. 255 (secțiunea Ucraina). 19 Interviu cu Maria Semenivna Mykolaichuk (1930), Petro Andriyovych Mykolaychuk (1930), Oleksandr Mykolaychyk (1954). Istoria Martorilor lui Iehova din Ucraina. Data: 10.01.11. Locul: Satul Laskiv (Volânia). Interviul a fost luat de K. Berezhko (ucraineană). 20 Slujitori cu timp integral ai Martorilor lui Iehova în anii 1930. 21 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2011, pag. 255 (secțiunea Estonia). 22 Interviu cu Maria Dmytriina Zhuravska (1923), Yakim Petrovich Biletskii (1923). Istoria Martorilor lui Iehova din Ucraina. Data: 10.01.11. Locul: satul Ivanychi (Volânia). Interviul a fost luat de K. Berezhko (ucraineană).


244

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Și credincioșii de origine ucraineană au fost implicați activ în lucrarea de evanghelizare. Unii Studenți în Biblie vizitau toate satele din zona lor pentru a predica învățăturile Bibliei. Unul dintre aceștia a vizitat toate cele 74 de sate din raionul Iavoriv, mergând „din sat în sat, din casă în casă”, chiar dacă preoții locali i-au spus „să citească pentru el și să nu le vorbească și altora”.23 Asemenea polonezilor care au predicat în teritoriile ucrainene, și ucrainenii au predicat în zonele vorbitoare de poloneză.24 Ucrainenii care locuiau în zone unde se vorbea predominant poloneza au manifestat interes față de Biblie. Mai întâi, au putut citi publicații în poloneză, iar apoi, începând cu anii 1930, în ucraineană. În aceste teritorii s-au folosit și fonografe cu ajutorul cărora erau redate discursuri biblice și cântări în ucraineană. (Vezi Imaginea 9.1a, pag. 277.) Prin lucrarea de evanghelizare, Studenții în Biblie îi informau, dar și educau, pe oameni. În unele situații, îmboldiți de ceea ce citeau în cărțile Studenților în Biblie, unii oameni au renunțat la consumul în exces de alcool sau la fumat. De asemenea, a fost trimisă gratuit literatură bibliotecilor unor organizații publice ucrainene cunoscute sub denumirea Prosvitas, care și-au exprimat recunoștința pentru ea. De exemplu, conducerea unei săli de lectură Prosvita din Uhrîniv, Zalișciiîkî, Galiția, a scris: „Nimeni nu răspândește cunoștința despre Dumnezeu atât de altruist ca Studenții în Biblie. Deci, nu e deloc surprinzător că toți vă sunt ostili”.25 Guvernul polonez a fost sceptic în ce privește religiile nou apărute. Șefii raioanelor erau îngrijorați de pliantele anticatolice distribuite de „sectanți”. Statul pretindea că cineva își putea schimba religia doar „în urma unei notificări în prealabil și a obținerii unei permisiuni” de la autoritățile locale, după împlinirea vârstei de 14 ani. Într-o directivă secretă a Ministerului Afacerilor Interne, șefului din Keltsy i se ordona să „pedepsească nesupunerea protestanților incluzând-o în categoria faptelor penale ... [și] să înștiințeze Ministerul Afacerilor Interne despre aceste cazuri ... [astfel încât] amploarea lor să justifice cu timpul asemenea sancțiuni”.26 Primele cazuri de discriminare a Studenților în Biblie din această zonă datează din 1924. În unele situații, autoritățile au confiscat publicațiile unor persoane care nu făceau parte dintre Studenții în Biblie. În alte cazuri, unor Studenți în Biblie le-a fost furată recolta de pe câmp, iar autoritățile le-au interzis să-și îngroape în cimitire persoanele decedate. Unii au fost acuzați de defăimare și interogați în timpul nopții.27 23 Turnul de veghe, 1 septembrie 1926 (ucraineană), „Nu te teme, turmă mică, deoarece sunteți martorii mei că sunt Dumnezeu”. 24 Ulterior, vorbitorii de ucraineană au fost expulzați din acele zone odată cu deportarea din 1946. 25 Turnul de veghe, 1 februarie 1927 (ucraineană), „Eu sunt Domnul și nu este altul; te voi întări, deși nu m-ai cunoscut”. Isaia 45:5. 26 LDA F 1. Opys 58, Sprava 60, 1920-24 r.: Liovske voyevodske upravlinnia. Prezydalnyj viddil i pidviddil gromadskoyi bezpeky. Ark. 1–176. (LDA Fondul 1. Descriere 58, Cazul 60, 1920–24: Directoratul principal din Lvov. Departamentul prezidențial și sud-departamentul de securitate publică, pag. 1-176. 27 Turnul de veghe, 1 iulie 1926 (ucraineană), „Fericiți sunt cei îndurători, căci lor li se va arăta îndurare”.


Ucraina

245

În unele locuri chiar și activitatea le-a fost interzisă pentru un timp. Autoritățile i-au acuzat în mod fals că sunt „o bandă de comuniști” aparținând unei mișcări bolșevice internaționale pentru care distribuie publicații. Ei își susțineau afirmațiile spunând că Studenții în Biblie nu participă la slujbe religioase și că predică activ despre timpul când toți oamenii vor fi egali, iar puterea nu va mai fi a celor bogați. Aceasta era în principiu și ideologia bolșevicilor. Din cauza acestor acuzații, poliția i-a reținut în unele zone pe credincioși și i-a predat tribunalelor pentru a fi judecați. Conform arhivelor instanțelor, există cel puțin un caz de șase luni de detenție din perioada 1925-1926. Aceasta fusese ordonată de o instanță inferioară din Radehiv. Curtea de Apel a schimbat ulterior hotărârea. În 1926, alt caz penal prin care Studenții în Biblie fuseseră acuzați că ar fi bolșevici a avut la bază instigările unor preoți din satul Șciîreț, de lângă Lvov. Studenții în Biblie au fost declarați nevinovați chiar dacă se depusese mărturie mincinoasă împotriva lor. O audiere asemănătoare a avut loc în satul Șklo, din raionul Iavoriv. Ca urmare a instigărilor unui preot, tribunalul local a judecat un Student în Biblie care a predicat în fața unei clădiri a bisericii din sat. Instanța l-a declarat nevinovat „în temeiul a două protocoale”.28 În plus, preoți ai religiilor tradiționale s-au opus în mod activ acestei comunități religioase, chiar instigând comunități întregi și rude de-ale lor ca să-i abuzeze fizic și să-i compromită moral, fapte confirmate de relatări ale unor Martori. În satul Zaturți (Volânia), enoriași ai bisericii locale au venit la o întrunire a Studenților în Biblie și le-au răsturnat căruțele cu roțile în sus încât a fost nevoie de intervenția forțelor de ordine.29 Mai mulți catolici din satul Ivankiv (Borșciv) le-au sfătuit pe femeile de acolo să-și părăsească soții dacă începeau să citească publicații de-ale Studenților în Biblie. De multe ori, credincioșii au fost tratați nedrept de rude și săteni. Uneori, membrii apropiați ai familiei erau atât de furioși, încât cu fiecare pachet de literatură primit „le făceau și câte un semn pe piele”.30 În satul Bodnarka din raionul Radehiv s-a răspândit zvonul că Studenții în Biblie au trecut la credința „evreiască” sau „păgână” și că literatura lor e demonică și trebuie distrusă. În alte raioane, circulau bârfe de-a dreptul anecdotice, precum că Studenții în Biblie își plăteau membrii cu sume imense de bani, că sunt icoane necurate, că publicațiile lor erau publicate de evrei sau că trebuie să-și scrie numele pe lista de membru cu sânge de la degetul lor mic. Ocazional, astfel de zvonuri au avut efect de bumerang, unii oameni fiind curioși să afle mai multe despre

28 Turnul de veghe, 1 octombrie 1926 (ucraineană), „Nu te teme și nu te înspăimânta, căci Domnul este cu tine”. Iosua 1:9. 29 Interviu cu Anastasia Valilivna Maksimovych (n. 1937). Istoria Martorilor lui Iehova din Ucraina. Data: 12.01.11. Locul: Orașul Novovolynsk. Interviul a fost luat de K. Berezhko. 30 Turnul de veghe, 1 august 1926 (ucraineană), „Scrisori interesante”.


246

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Studenții în Biblie și să le asculte mesajul. Uneori, aceste zvonuri au determinat autoritățile locale să pună la dispoziție locuri pentru dezbateri cu Studenții în Biblie. În câteva cazuri, la finalul acestor dezbateri întreg satul a luat poziție de partea lor. De exemplu, un preot a îndemnat poliția să facă o percheziție pentru a confisca literatura Studenților în Biblie din raionul Gorlice. Niciunul dintre săteni nu a predat însă cărțile jandarmeriei, susținând că acestea sunt apolitice. În satul Mîhailevîci, din apropierea orașului Drohobîci, un sătean respectat a cerut ca publicațiile Studenților în Biblie să fie citite cu voce tare în fața întregului sat ca să se verifice dacă au conținut nepotrivit. Drept rezultat, „întreaga comunitate a decis în unanimitate că nu au găsit nimic rău în aceste cărți”.31 În ciuda opoziției clerului, numărul Studenților în Biblie din Ucraina de Vest a crescut uimitor. La începutul secolului al XX-lea au fost formate numeroase grupuri de Studenți în Biblie, unele devenind în timp congregații. Potrivit rapoartelor, în 1922, în Galiția au asistat la Comemorarea morții lui Cristos 12 persoane, în 1924, în orașul Sărata, din sudul Ucrainei, 49 de persoane, iar în 1927, peste 370 de persoane au asistat în Transcarpatia. Un an mai târziu, Studenții în Biblie au ținut primul congres de proporții în orașul Lvov. Astfel de congrese au fost organizate apoi și în Galiția și Volânia. Între 1920 și 1925 s-au format numeroase grupuri de Studenți în Biblie în orașele Lvov, Hodoriv și Drohobîci.32 Un studiu condus de Ministerul Afacerilor Interne din Polonia care se găsește în arhiva de stat din Lvov menționează „22 de mișcări protestante” care au fost active între 1921 și 1928, printre care și Studenții în Biblie.33 În general, guvernul polonez a fost destul de tolerant cu Studenții în Biblie. Statutul lor era de „religie nerecunoscută, dar neinterzisă”. Ministerul Religiilor le-a reamintit constant autorităților locale că membrilor acelei mișcări le-a fost permis să-și îndeplinească în libertate „serviciile acasă”, întrucât membrii ei sunt „apolitici, loiali statului” și, prin urmare, „nu produc nicio tulburare”. Poziția ministerului a fost întărită de legile Poloniei, de exemplu, de articolele 111 și 113 ale Constituției din 1921. Mai exista un articol în legile poloneze care stipula că oficialii trebuie să considere literatura religioasă publicată de Studenții în Biblie și trimisă în Polonia prin poștă ca și cum ar fi fost deja „cenzurată și aprobată de stat”. Datorită acestei stipulări, cărțile și revistele confiscate de jandarmerie le-au fost ulterior returnate proprietarilor. În ce privește reglementările locale din zona care în prezent face parte din Ucraina de Vest,

31 Turnul de veghe, 1 septembrie 1926 (ucraineană), „Nu te teme, turmă mică, deoarece sunteți martorii mei că sunt Dumnezeu”. 32 Istoria religiyi v Ukrayini: v 10 t. [Redkolegiya: A. Kolodnyj (golova) ta in.]. Piznij protestantyzm v Ukrayini. T. 6 (piatydesiatnyky, adventysty, svidky Yegovy): [Zam red. P. Yaroczkogo]. Kyiv-Drogobych: Kolo, 2007. s. 630 (Istoria religiei în Ucraina: 10 vol. [Editat de: А. Kholodnyi (președinte) și alții]. Protestantismul târziu în Ucraina. V. 6 (Penticostali, Adventiști, Martori ai lui Iehova): [sub-editor P. Yarotskyi]. Kyiv-Drohobych: Kolo, 2007, pag. 630). 33 LDA F 1. Opys 14, Sprava 2880: Vidomosti povitovykh starostv pro nayavnist v povitakh religijnykh prykhodiv vsikh virospovidan (1929–1931rr), Ark.29 (LDA F 1. Descrierea 14, Cazul 2880: Informații de la bătrânii provinciali despre prezența în districte a fariseilor religioși din toate religiile [1929-1931], pag. 29).


Ucraina

247

Departamentul Prezidențial al Lvovului a recunoscut în 1924 dreptul Studenților în Biblie de a „ține slujbe acasă atât timp cât nu încalcă legi sau reglementări morale definite în articolul 16 al Statutului, publicat la 21 decembrie 1867”. Cinci ani mai târziu, în 1929, Ministerul Religiei și Educației Publice a trimis o scrisoare către orașul Stanislaopol și către toate satele din raionul Liubașivka prin care declara fără echivoc că Studenților în Biblie le era permis să-și țină întrunirile acasă.34 Pe de altă parte, activitatea de predicare a Martorilor lui Iehova, care era cunoscută prin tonul anticlerical ferm îndreptat împotriva Bisericii Catolice și împotriva legăturii clerului ei cu fasciștii, a dus la împotriviri din partea preoților.35 Din cauza acestor critici și a obiecțiilor de conștiință pe care le aveau cu privire la anumite îndatoriri impuse de stat, Martorii lui Iehova au fost interziși în Polonia cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Activitatea în Bucovina Bucovina a devenit parte a României în urma unui decret regal datând din 18 decembrie 1918. Anexarea ei a fost ulterior confirmată în septembrie 1919 prin Tratatul de la Saint-Germain, în august 1920, prin Tratatul de la Sèvres, iar în luna octombrie a aceluiași an, prin Tratatul de la Paris. Guvernul a declarat stare de asediu în zonă, care a rămas în vigoare până în 1928. Chiar și după ridicarea ei și înlocuirea autorității militare cu una civilă, politica de teroare a Statului a continuat. Până la sfârșitul anului 1924 au fost închise toate școlile ucrainene din Bucovina, iar procesul de românizare i-a fost impus întregii populații de acolo și din Basarabia.36 Această politică oficială a afectat și viața religioasă. Biserica Ortodoxă a susținut românizarea.37 Preoții ortodocși au susținut în mod deschis acțiunile guvernului român și au instigat la ură împotriva celor care refuzau să susțină politica statală. Martorii lui Iehova au devenit deseori o țintă datorită poziției lor pașnice, de neutralitate politică. Martorii lui Iehova nu se amestecă în conflicte militare și nu susțin părțile implicate. Potrivit rapoartelor referitoare la prezența la congrese, în 1919, în România existau peste 1 700 de Studenți în Biblie și persoane interesate. Ei erau organizați în 150 de „clase” sau congregații. În 1920, în România s-a înființat un birou de filială al

34 LDA Fond 1, Opys 14, Sprava 2884: Lystuvannya z ministerstvom virovyznan i narodnoyi osvity (1929–1930 rr), Ark. 7 (LDA Fond 1, Descriere 14, Cazul 2884: Corespondență cu Ministerul Religiilor și Educației Populare [1929-1930], pag. 7). 35 Istoria religiyi v Ukrayini/ [za red. P.L. Yarotskogo] - K.: Znannia, 1999. 735 s. (Istoria religiilor în Ucraina, [ed. de P.L. Yarotsky]. – Kiev: Znannia, 1999, pag. 735). 36 Românizarea a fost o politică a statului prin care s-a urmărit asimilarea etnică a grupurilor minoritare. Istoria derzhavy i prava Ukrayiny : navch. posib. – K. : T-vo „Znannia”, KOO. – 2006. – 5-te vyd., vypr. i dop. 437 s. (Vyshcha osvita XXI stolittya). (Istoria Statului și Legii în Ucraina: manual școlar - K.: Societatea „Znannia” COO. 2006, ediția a V-a, pag. 437 - [Educație de nivel înalt în sec. XXI]). 37 Jonash Mihalko, un Martor al lui Iehova din satul Dibrova, relatează că în copilărie, un preot ortodox le-a spus copiilor că vor merge în rai dacă vor muri luptând pentru România. Această atitudine față de război i-a determinat pe mulți tineri, chiar și de 16 ani, să se înroleze în armată în speranța unei vieți mai bune în viața de apoi.


248

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Societății Watchtower și o tipografie. La începutul anilor 1920, s-a început o amplă campanie de predicare. Ediția din 15 decembrie 1921 a Turnului de veghe conținea următorul raport: „Nu demult, câțiva [colaboratori] au fost pentru câteva săptămâni în Bucovina. ... În urma vizitei lor, s-au format șapte grupe care studiază acum volumele [lui Russell] și cartea Tabernacolul. Una dintre aceste grupe numără aproximativ 70 de membri”. În 1922, în satul Colencăuți, Stepan Kolța s-a botezat, devenind primul Student în Biblie din zonă. Ulterior, alte zece familii din localitate i s-au alăturat. Pe la mijlocul anilor 1920, în Bucovina au fost trimiși misionari din România și Moldova. Potrivit martorilor oculari, Studenții în Biblie au semănat acolo semințele religiei lor.38 Informații asemănătoare pot fi găsite în raportul Comitetului Sovietic al Afacerilor Religioase din Cernăuți (Bucovina) care susține că primii adepți ai mișcării Studenților în Biblie au apărut acolo în 1925 și 1926 după o vizită a unor „predicatori speciali” care au distribuit literatura lor.39 În același timp, Studenți în Biblie vorbitori de limbă ucraineană din regiunea Carpaților au predicat și aici, în special lângă graniță. Potrivit rapoartelor, ei „au predicat în aproape toate satele” din Bucovina. Unii oameni îi considerau pe Studenții în Biblie ca fiind buni gospodari, prietenoși, gata să-și ajute vecinii, în timp ce alții îi urau pentru că „renunțaseră la credința strămoșească”. Potrivit unui raport al Comisariatului Cancelariei Ortodoxe în legătură cu situația din satele raionului Zastavna din Bucovina, datat 2 august 1925, existau aproximativ 30 de membri ai Asociației Internaționale a Studenților în Biblie în acea zonă.40 Majoritatea credincioșilor locuiau în satul Pârâul Negru. Alții locuiau în Pohorlăuți, Sămușeni și Vikno. George Samborski și George Patsarenko (sau Patsareniuk) erau menționați ca lideri ai comunității. George Patsarenko (sau Patsareniuk) se pare că se convertise la noua credință în Statele Unite, unde a petrecut puțin timp, întorcându-se apoi în Ucraina. Totuși, creșterea numărului de Studenți în Biblie nu a trecut neobservată de preoții din Bucovina. În 1921, aceștia au solicitat Ministerului Afacerilor Interne și Justiției să le interzică lucrarea. Ca răspuns la numeroasele reclamații, Ministerul Religiilor a aprobat folosirea „forței publice” pentru a împiedica atât activitatea de predicare, cât și întrunirile acestui grup. Astfel, poliția a devenit brațul bisericii.41

38 Rurak P. Tri aresta za istinu, P. Lvov, 2008. 172 s. (Rurak P. Trei arestări pentru adevăr, P. Rurak. Lvov, 2008, pag. 172). 39 Sectanții-Iehoviști [rezumat]. Documente oficiale ale Comitetului în chestiuni religioase, regiunea Cernăuți. 40 În actele oficiale românești care erau în vigoare pe teritoriul Moldovei și al Bucovinei, Martorii erau numiți oficial „Asociatia Studentilor Internationala din a Biblia”. Traducerea actuală a acestui nume în limba ucraineană corespunde cu Asociația Internațională a Studenților în Biblie. 41 Berezhko K.O. Religijni peresliduvannya v Ukrayini u 1920-1955 rr. (na prykladi Svidkiv Yegovy), Chasopys ukrayinskoyi istoriyi. Kyiv, 2007. Vyp. 8. S. 104-108 (Berezhko K.O. Persecuția religioasă în Ucraina în anii 1920-1955 [despre exemplul Martorilor lui Iehova], Jurnalul istoriei Ucrainene, Kiev, 2007. Ediția a VIII-a, pag. 104-108).


Ucraina

249

Cei din fruntea Studenților în Biblie au fost deseori arestați sub falsa acuzație că ar perturba pacea. Legea respectivă nu era însă clară, deci condamnările erau diferite. Un judecător a spus: „Nu îi putem condamna pe Studenții în Biblie deoarece ei sunt deseori cei mai împăciuitori”. Totuși, în general, persecuția s-a intensificat, iar la finalul anului 1926 revista Turnul de veghe a fost interzisă. Un alt document care poate fi consultat este o plângere depusă de preotul satului Pohorlăuți împotriva lui Emmanuil Georgievich Gankevich. În urma acestei plângeri, jandarmeria l-a arestat. El a declarat la secție că aparținea „creștinilor evanghelici” și a fost eliberat. Întrucât nu acesta era rezultatul pe care preoții din Pohorlăuți și Pârâul Negru îl așteptau, ei au depus altă plângere către prefectura orașului Zastavna. Într-o altă situație, fiica lui George Samborski, Maria, a fost acuzată că ar fi distrus cărțile bisericii. Procesul s-a ținut mai întâi la Judecătoria din Zastavna, iar apoi la Curtea Marțială din Cernăuți. Curtea a concluzionat: „Secta este cu siguranță interzisă pe tot teritoriul României prin decretul ministerial numărul 66 955, datat 23 ianuarie 1924, iar în Bucovina de Nord, unde e instituită legea marțială și starea de asediu, prin decretul Diviziei III și IV din Cernăuți. Cel mai bun mod de a opri propaganda acestora este să ne folosim de orice pretext pentru a impune represalii guvernamentale și polițienești împotriva tuturor celor care recunosc că au părăsit religia ortodoxă”.42 Este demn de remarcat că acest grup de Studenți în Biblie a trimis o scrisoare sediului mondial care a fost publicată în ediția din 1 februarie 1927 a revistei Turnul de veghe. Ea conținea rugămintea ca „micul grup de frați [vorbitori de ucraineană]” din Bucovina de Nord să nu fie uitați și să li se trimită literatură, care nu era ușor de primit din străinătate. Autorul scrisorii,43 care era din Sămușeni, cel mai probabil George Patsareniuk, a declarat că a fost dus în fața „curții militare pentru numele lui Cristos” de șase ori în șase ani.44 Ediția în engleză a Turnului de veghe relata că la Comemorarea ținută în Sămușeni, în 1927, au asistat 30 de persoane și mai menționa un grup de limbă rusă alcătuit din 16 persoane din satul Luh (acum în raionul Rahău din Transcarpatia). În acea perioadă autoritățile române se aflau sub influență naționalistă și clericală. Prin urmare, un număr considerabil de Studenți în Biblie au fost întemnițați și chiar executați pentru refuzul de a se înrola și a omorî pentru patrie. Ei au fost închiși și pentru că le predau altora principii biblice care erau în contradicție cu ideile teologice general acceptate la acea vreme.

42 Chernivetskyj Oblasnyj Derzhavnyj Arkhiv. F.N320. Op.N1. Ed.khr.N3313, Istoria Evangelskogo dvizheniya v Evrazii. Elektronnaya Khristianskaya Biblioteka.– 2002. – 2 elektron, opt. disk (CD-ROM) (Arhiva de Stat din regiunea Cernăuți. F und N320. Op.n1. Ed.hr.N3313, Istoria mișcării evanghelice în Eurasia. Bibliotecă creștină electronică, 2002. Două discuri [CD-ROM].) 43 Probabil este vorba despre Georgii Patsareniuk din Sămușeni. În revistă erau trecute doar inițialele numelui: „Pa-k GR, Samushen-Okna-Bukovina-Romania”. 44 Turnul de veghe, 1 februarie 1927 (ucraineană), „Eu sunt Domnul și nu este altul; te voi întări, deși nu m-ai cunoscut”. Isaia 45:5


250

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

La 21 aprilie 1937, Ministerul Cultelor a emis un ordin care a fost publicat în Monitorul Oficial și în ziare. Ordinul preciza că activitatea Martorilor lui Iehova era strict interzisă în România, că publicațiile lor trebuiau confiscate și că cei care le distribuiau sau doar le citeau puteau fi arestați și pedepsiți.45 Activitatea în estul Ucrainei La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când Studenții în Biblie și-au început activitatea în această zonă a Ucrainei, teritoriile din sudul și estul țării se aflau sub dominația Imperiului Rus. Deși majoritară era creștinătatea ortodoxă, începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea au început să apară noi curente religioase. Locuitorii din estul Ucrainei aveau păreri împărțite. În unele situații, preoți ortodocși au instigat la percheziții, arestări și hotărâri civile care forțau relocarea credincioșilor în alte comunități, însoțite de răscoale împotriva gospodăriilor și uneori de blesteme la adresa „sectanților” pentru lucrarea lor de predicare.46 Potrivit unor documente păstrate în Arhivele Istorice Centrale de Stat ale Ucrainei (CSHAU) și a unor rapoarte ale Consistoriului Teologic din Kiev (Fond nr. 127), chiar guvernatorii generali au inițiat deseori relocarea „Stundiștilor” (cu care erau deseori confundați Studenții în Biblie),47 încălcându-le dreptul de a desfășura servicii religioase. Normele legislative ale statului (articolul 217 [partea 1], 1885) stipulau detenția pe o perioadă cuprinsă între patru și opt luni pentru lipsă de respect față de „credința creștină” și față de „imaginile cu Salvatorul, Fecioara Maria, Sfinții Apostoli și îngerii”.48 După călătoria din 1891 în acea regiune, Charles Russell a remarcat: „Nu am observat nicio deschidere sau bunăvoință față de adevăr în Rusia”. El a explicat că în Rusia guvernul controla fără niciun pic de toleranță oamenii din imperiu, iar străinii erau întotdeauna priviți cu suspiciune. Proprietarul hotelului unde acesta se caza primea pașaportul lui și i-l înmâna șefului poliției, care îl reținea până la plecare, astfel încât să poată fi urmărită cu ușurință intrarea și ieșirea lui din țară. De asemenea, orice document sau carte pe care o avea asupra lui era verificată cu atenție pentru a se asigura că nu interferează cu ideologia statului.49

45 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2006, pag. 255 (secțiunea România). 46 TsDIAU, F. 127 (Kievskaya Dukhovnaya Konsystoriya), Op.1003 (vykhod iz pravoslaviya k shtundistam, god 1904), d. 46 (Po voprosu o razreshenii k obrasheniyu v narod rukopisi „Kamen otorvavshyjsya ot Gory i pokativshyjsya”) (CSHAU, F. 127 [Consistoriului Teologic din Kiev], Op.1003 [Calea de ieșire din ortodoxie către Stundiști, anul 1904], Nr. 46, „Cu privire la chestiunea permisiunii de a face apel la oamenii manuscrisului” [„Piatra este smulsă din Munte și zguduită”]). 47 Stundismul era o mare și remarcabilă mișcare protestantă unică Rusiei imperiale și era larg răspândită în Ucraina la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nu există nicio dovadă că Studenții în Biblie ar fi colaborat cu stundiștii. Totuși, deoarece stundiștii nu aveau icoane sau preoți, citeau cu regularitate Biblia, se întruneau în case particulare în loc să meargă la biserică și le predicau vecinilor lor, cineva ar fi putut confunda cu ușurință un Student în Biblie cu un stundist. Deși stundismul a încetat să existe ca mișcare distinctă la începutul secolului al XX-lea, Martorii lui Iehova sunt uneori porecliți stundiști. Din același motiv, Studenții în Biblie timpurii pot fi uneori numiți stundiști în documentele laice de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. 48 TsDIAU, F. 127 (Kievskaya Dukhovnaya Konsystoriya), op. 1064 (borba pravoslaviya so shtundistami, god 1915), delo 513 (borba pravoslavnoj tserkvi s sektanstvom), ark. 4 (CSHAU, F. 127 [Consistoriului Teologic din Kiev], op. 1064 [Luptele ortodoxiei cu Stundiștii, anul 1915], cazul 513 [Luptele Bisericii Ortodoxe cu sectarismul], arc. 4). 49 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, pag. 255 (secțiunea Rusia).


Ucraina

251

Neîncrederea Rusiei față de mișcările creștine neortodoxe a fost o adevărată încercare pentru Studenții în Biblie. Literatura lor stârnea suspiciunea cenzorilor statali. În 1904, oficialii țariști nu au mai permis intrarea literaturii lor religioase în țară. Iată de ce Studenții în Biblie prețuiau orice oportunitate de a primi literatură. Ei au spus: „E ca aurul aici – e foarte dificil de obținut”. Majoritatea publicațiilor erau trimise din Germania și deci o mare parte a lor erau în limba germană. După revoluția din 1905-1907, drepturile dizidenților religioși au fost puternic îngrădite. În 1910, deși dreptul libertății de conștiință a fost păstrat, activitățile de propagandă ale „sectanților” au fost interzise prin lege. O practică larg răspândită printre ucraineni era aceea de a pleca în căutarea unui trai mai bun în coloniile germane care erau răspândite pe atunci în diferite regiuni ale Ucrainei. Fiind departe de comunitățile ortodoxe din care făceau parte, aceștia manifestau interes față de credințele religioase ale angajatorilor lor. În plus, germanii încurajau acest interes, întrucât majoritatea dintre ei erau protestanți.50 Potrivit unei scrisori a lui Jacob Gottlieb, la începutul secolului al XX-lea în Ucraina exista o comunitate numeroasă de Studenți în Biblie germani care își desfășurau activitatea în regiunea Jîtomîr. Jacob Gottlieb a menționat că existau aproximativ 100 de Studenți în Biblie vorbitori de limbă germană; în realitate, numărul lor putea fi mai mare. El a semnalat și faptul că exista o cerere mare de publicații religioase din partea populației ucrainene și că „populația locală era însetată după cuvintele adevărului”. Exista deci un număr considerabil de persoane care ascultau mesajul lor. Potrivit celor scrise de Gottlieb, „trebuie să fi fost [colaboratori în credință]” printre ucrainenii din zona învecinată raionului Jîtomîr.51 Acest lucru a fost confirmat și de raportul unui slujitor religios itinerant publicat în ediția din 1 ianuarie 1927 a revistei Turnul de veghe. El afirma că a fost solicitată și trimisă literatură în provinciile Kiev și Volânia. Acest raport arată că Martorii lui Iehova au o istorie îndelungată în teritoriul Ucrainei Centrale și că locuitorii acelei regiuni aveau mare nevoie de ajutor spiritual.52 În ciuda politicii de stat impusă după 1917, care promova ateismul, comunitatea Studenților în Biblie din estul Ucrainei a crescut într-un ritm alert. Potrivit studiilor conduse de S.I. Zhyliuk, între anii 1921 și 1924 numărul membrilor comunităților protestante din Ucraina a crescut cu un procent cuprins între 150% și 200% la sută 50 Kun V. Proiskhozhdeniye volynskikh nemtsev, Rodina Volyn: Statji i vospominaniya o zhyzni y deyatelnosti nemtsev na territorii sovremennykh Zhytomyrskoy, Rovenskoy i Volynskoy oblastey Ukrainy: [sost. N.A. Arndt, H.P. Mokrytskyy]. Vyzentkhayd- Zhytomir: Izdatelstvo „Volyn”, 1998. T. 17. 212 s. (seriya „Trudy Zhytomirskoho Nauchno-kraevedcheskoho obshchestva issledovateley Volyni”). (V. Kun. Originea Germanilor Volânia, Patria Volânia: Articole și memorii despre viața și activitățile germanilor pe teritoriul regiunilor moderne Jîtomîr, Rivne și Volânia din Ucraina: [comp. ON. Arndt, G.P. Mokritsky]. Wiesentheid-Zhytomyr: Editura Volyn, 1998. V. 17, pag. 212 – [seria „Lucrările Societății Științifice și Locale Jîtomîr ale Cercetătorilor din Volânia”]). 51 Turnul de veghe, 1 iulie 1926 (ucraineană), „Fericiți sunt cei îndurători, căci lor li se va arăta îndurare”. 52 Mai multe informații despre acest grup pot fi găsite în cartea Istoria Martorilor lui Iehova din regiunea Jîtomîr.


252

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

în fiecare an.53 Potrivit datelor Comisiei Antireligioase din Întreaga Ucraină a Comitetului Central a Întregii Uniuni a Partidului Comunist al Bolșevicilor, pe la mijlocul anului 1925 numărul „sectanților raționaliști” crescuse deja de șase ori, însumând 1 578 de comunități. Din această listă făceau parte și Studenții în Biblie.54 Sediul mondial al Organizației, din Brooklyn, New York, a urmărit cu atenție desfășurarea evenimentelor din Uniunea Sovietică și a depus eforturi pentru a legaliza activitatea Studenților în Biblie. Acesta a fost motivul pentru care George Young a plecat din Canada în 1928, ajungând în URSS. În timpul șederii sale aici, el a reușit să viziteze orașul Harkiv din estul Ucrainei unde, împreună cu grupul local de Studenți în Biblie, a organizat un mic congres de trei zile. Ulterior, din cauza opoziției autorităților, a fost nevoit să părăsească țara. În raportul său privitor la situația din Uniunea Sovietică, George Young a menționat că existau grupe de Studenți în Biblie și în orașele Kiev și Odesa. Astfel, Daniil Starukhin, din Ucraina, a fost numit reprezentant nu doar al Studenților în Biblie de acolo, ci și din întregul teritoriu URSS. Dorind să extindă activitatea de predicare și să-și susțină colaboratorii în credință, Starukhin a vizitat Moscova, Kursk, Voronej și alte orașe rusești și ucrainene. Starukhin a avut ocazia să-și apere convingerile bazate pe Biblie într-o dezbatere cu Anatoli Lunacharski, care deținea funcția de Comisar al Poporului (Ministru) pentru Educație. Totuși, eforturile sale de a înregistra o congregație locală și de a obține permisiunea de a tipări literatură biblică în Ucraina nu s-au materializat.55 Din cauza propagandei antireligioase și a strictei supravegheri a Comisariatului Poporului pentru Afaceri Interne, la sfârșitul anilor 1920 Martorii lui Iehova pierduseră deja legătura cu cei din afara țării, întrucât orice legătură cu cineva străin era considerată suspectă. Comunitățile religioase mici din această parte a Ucrainei au fost izolate și își desfășurau activitatea în secret. Drept rezultat, nu se mai știe nimic despre ce s-a întâmplat ulterior cu credincioșii de limbă germană din Volânia. Înainte de 1932, sediul din Magdeburg al Studenților în Biblie a dorit să trimită cu regularitate prin poștă în Ucraina pachete cu literatură biblică sau cu Turnul de veghe. Totuși, începând cu 1932 acest lucru a fost posibil doar din Polonia. În multe ocazii, coletele erau returnate având pe ele aplicată ștampila „respins”. În 1935, când Adolf Hitler preluase de curând puterea, Anton Koerber a mers în Uniunea Sovietică pentru a deschide un sediu și a transporta o presă de tipărit din Germania în URSS. Planul său însă nu a reușit.

53 Conform aceluiași sondaj, în regiunea Volânia existau până la 30 000 de ‘sectanți’. 54 Zhylyuk S.I. Sektanty Ukrayiny ta Volyni v 20-kh rokakh XX st. Zhytomyrshchyna na zlami tysyacholit: [nauk. zb. „Velyka Volyn” / Vidp. red. M.Yu. Kostrytsya]. Zhytomyr: M.A.K., 2000. T. 21. 390 s. (Pratsi Zhytomyrskoho naukovo-krayeznavchoho tovarystva doslidnykiv Volyni) (Zhylyuk S.I. Sectanții din Ucraina și Volânia în anii ’20 ai secolului al XX-lea. Jîtomîr la începutul Mileniului: [rezumat științific „Volânia cea Mare” / Editor executiv M.Yu. Kostritsia] – Jîtomîr: m. a. k., 2000. T 21, pag. 390 [Scrieri Societății științifice locale Jîtomîr a cercetătorilor din Volânia]). 55 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002, pag. 255 (secțiunea Ucraina).


Ucraina

253

Perioada postbelică (1945-1991) Persecuția sub regimul stalinist. În 1945, existau „peste 1600” de Martori ai lui Iehova în URSS, cifră care a crescut cu rapiditate. În aprilie 1946 existau deja 4 040 de membri, iar, până la sfârșitul anului, numărul crescuse la 4 797 de persoane. Prezența la întruniri era de 8 633 de persoane.56 57 Potrivit unor istorici europeni, în 1946 erau 5 218 Martori activi și asociați doar în Ucraina de Vest, însemnând că peste 60% la sută dintre toți Martorii lui Iehova din URSS trăiau în regiunea de vest a Ucrainei. Doi factori politici care au făcut posibil acest lucru au fost: deportarea ucrainenilor în Polonia, între 1944 și 1946, și activitatea de predicare a credincioșilor ucraineni. Martorii lui Iehova nu se implică în nicio activitate care are legătură cu războiul și serviciul militar. Autoritățile totalitare au catalogat această poziție drept „activitate subversivă antistatală”.58 Martorii au fost închiși nu doar pentru că tipăreau literatură biblică, ci și pentru obiecția cu privire la satisfacerea serviciului militar, refuzul de a vota la alegeri și pentru că nu-și îndemnau copiii să se înscrie în organizații de pionieri și în komsomol. Prin urmare, chiar și minorii au devenit victime ale persecuției organelor de poliție ale statului. De exemplu, în 1947, autoritățile guvernamentale l-au interogat de repetate ori pe Grigorii Melnik, de numai 16 ani, după ce au arestat-o pe sora acestuia, și ea o Martoră activă. Ofițerii care l-au interogat pe Melnik l-au bătut cu nuiele și l-au forțat să stea lipit de un perete timp de 16 ore. Ei au vrut să-l oblige să depună mărturie mincinoasă împotriva surorii lui. Întrucât a refuzat, autoritățile locale i-au pus pe Melnik, pe cei doi frați mai mici ai lui și pe sora lor mai mică pe lista de deportare în masă în Siberia din 1951.59 Din 1944 până în 1951, Martorii lui Iehova erau judecați în tribunale militare ca „infractori deosebit de periculoși” și ca „dușmani ai poporului”. Sentințele erau foarte aspre, între 10 și 25 de ani de detenție, însoțite de confiscarea proprietăților, urmați de încă cinci ani de degradare civică. Ca regulă generală, sentințele erau date în temeiul Codului Penal al Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene (RSSU), articolul 54-10, partea II, și articolul 54-11, care descria aceste infracțiuni drept „propagandă antisovietică și implicare în activități ale unor organizații antisovietice”.60 De exemplu, în 1950 Iurii Kopos a fost condamnat pentru credință la 25 de ani într-un lagăr de muncă. În 1946 și 1947 au avut loc arestări în masă și procese comune în regiunile Lvov, 56 Ivanenko S. Svideteli Iyegovy-Traditsionnaya dlya Rossii religioznaya organizatsya. M.: Art-Byznes-Tsentr, 2002. S. 112. (Ivanenko S. Martorii lui Iehova-Tradițional pentru organizația religioasă din Rusia. M: Centrul de afaceri Art, 2002, pag. 112). 57 Berezhko K. Multiple Diktaturerfahrungen der Zeugen Jehovas in der Ukraine im. 20. Jahrhundert; Slupina W. Die Zeugen Jehovas in Ostmittel-, Südost- und Südeuropa : Religion – Staat – Gesellschaft, 2007. 8 Jahrgrang. 58 Ibid., apendice, pag.1-7. 59 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002, pag. 255 (secțiunea Ucraina). 60 HDA SBU, f. 6, spr. 69256 fp., Prilozheniye, ark. 110 (SSA din SSSU, f.6, cazul 69256 fp., apendice, pag.110).


254

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Stanislaopol (în prezent Ivano-Frankivsk), Ternopil, Volânia și Rivne. La fiecare proces, în boxa acuzaților se aflau între 10 și 15 credincioși, majoritatea femei și oameni în vârstă, iar uneori chiar tineri sub 14 ani (aceasta deoarece băieții care ajunseseră deja la vârsta de încorporare fuseseră închiși între 1945 și 1946 pentru refuzul de a pune mâna pe armă și de a lupta în Armata Roșie). Arestări în masă au avut loc și în Transcarpatia. În februarie 1947, autoritățile i-au arestat pe unii membri ai comunității din satul Rakoșîno, raionul Muncaci. Printre cei arestați au fost Mihailo Ivanovici Ceciur, Dmitro Ivanovici Senko, Gheiza Mihailovici Bala, Gheorghii Gheorghevici, Iurii Iurovici Molnar, Petro Ivanovici Ceciur și Mihailo Ivanovici Doktor. Tuturor li s-au adus aceleași acuzații: atitudine ostilă față de guvernul sovietic, propagandă antisovietică, refuzul de a participa la alegeri și de a sluji în armata sovietică și deținerea și depozitarea de literatură antisovietică. La 18 aprilie 1947, completul de judecată al Curții Regionale din Transcarpatia i-a condamnat pe M. I. Chechur și D. I. Senko la șapte ani de închisoare în temeiul articolului 54-10, partea II, și 54-11 din Codul Penal al RSSU, sub sancțiunea articolului 54-02 din Codul Penal. G. M. Balla, P. I. Chechur, Iu. Iu. Molnar și M. I. Doktor au fost condamnați la cinci ani de închisoare cu confiscarea proprietăților, urmați de cinci ani de restricții. La 24 iunie 1949, au fost arestați în satul Biserica Albă din raionul Rahău, Vasil Todorovici Bokoci, Dmitro Mihailovici Marinciak, Nuța Vasilovici Guzo, Ivan Iurovici Ona și Ivan Vasilovici Nan.61 Majoritatea persoanelor de acolo erau etnici de origine română. Toți cei arestați au fost acuzați de activitate contrarevoluționară antisovietică, iar la 17 august 1949 completul de judecată al Curții Regionale din Transcarpatia i-a condamnat la 25 de ani de muncă în lagăr, cu confiscarea proprietăților și cu alte limitări ale drepturilor civice.62 Pentru a face dovada „activității antisovietice” a Martorilor lui Iehova, au fost aduși martori falși care au depus mărturie în fața curților. Ca regulă generală, aceștia erau vecini sau colegi care fuseseră intimidați sau mituiți de agențiile de securitate ale Statului. Activitățile antisovietice erau considerate infracțiune gravă care se putea solda chiar și cu pedeapsa capitală. De obicei, pedeapsa capitală era înlocuită în cazul Martorilor cu 25 de ani de detenție în lagăre de muncă. Această practică a fost ulterior statuată prin Decretul Prezidiului Consiliului Suprem al URSS „de Abolire a pedepsei cu moartea”, adoptat la 26 mai 1947.63

61 Delehan M. Dokumenty Derzhavnoho arkhivu Zakarpatskoyi oblasti pro peresliduvannya sektantiv-yehovistiv u 1947-1953 rr., Zarkhiviv VUChK-GPU-NKVD-KGB, 1999. ½. S. 419-427 (Delegan M. Documentele Arhivei de Stat din Regiunea Transcarpatia privind persecuția Martorilor lui Iehova în 1947-1953, din arhivele AREC-SPA-NKVD-KGB, 1999. ½. pag. 419-427). 62 La stabilirea condițiilor de condamnare a arestaților, s-a aplicat Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 26 mai 1947, „Despre abolirea pedepsei cu moartea”, conform căruia pedeapsa capitală a fost înlocuită cu 25 de ani în lagăre corecționale de muncă. Cu toate acestea, la 6 decembrie 1991, toate persoanele menționate mai sus au fost reabilitate de parchetul din regiunea Transcarpatia. 63 La scut timp după aceea, decretul datat 12 ianuarie 1950, a reinstituit pedeapsa cu moartea pentru „trădători de Patrie”, spioni și sabotori.


Ucraina

255

În unele ocazii, instanțele luau în considerare situația familială a deținuților și le dădeau pedepse mai mici. Totuși, în majoritatea cazurilor, instanțele țineau cont de recomandarea procurorilor care cereau pedeapsa maximă pentru credincioși. Mulți Martori ai lui Iehova au fost arestați și trimiși în teritorii izolate ale Rusiei ca trădători de patrie. Spre sfârșitul anilor 1940, mulți Martori ai lui Iehova din Ucraina, Moldova și Belarus au murit de foame în închisori sovietice. În acea perioadă, nu doar bărbații, ci și femeile erau condamnate la 20-25 de ani de detenție pentru activitatea lor de predicare. Chiar și cei care înainte fuseseră închiși în lagăre de concentrare naziste în Germania au primit astfel de pedepse dure. Deținuții erau ținuți deseori în condiții inumane, insalubre. De exemplu, într-o închisoare toate femeile dormeau pe podeaua celulei care era atât de îngustă încât ele se puteau întoarce de pe o parte pe cealaltă parte doar deodată. Cei trimiși în lagăre nu prea reușeau să țină legătura cu familia. Puteau să trimită sau să primească doar două scrisori pe an, care erau strict cenzurate. Un alt val de arestări în masă a avut loc la începutul anului 1947, cu puțin timp înainte de alegerea Consiliului Suprem al URSS. Martorii lui Iehova au declarat că nu vor vota pentru nicio autoritate laică. Ei au făcut aceasta din timp, când listele de votare erau în pregătire. Martorii au fost fermi, considerând că textul din scrisoarea apostolului Pavel către Romani, capitolul 13, care spunea ca „orice om să fie supus autorităților superioare” se aplica la „autoritatea teocratică superioară a lui Iehova Dumnezeu”, nu la autoritățile laice.64 Astfel, pe parcursul campaniei pentru alegerile din 1946, Martorii lui Iehova au refuzat să voteze pentru „comuniștii lui Stalin ori pentru blocul non-partizan”. Copiii Martorilor nu s-au alăturat organizațiilor școlare precum Micii Octombriști, Tinerii Pionieri sau Komsomol. De asemenea, au refuzat să accepte ideologia comunistă predată în școli și să aducă omagii liderilor revoluționari comuniști prin cântece și poezii.65 Pe lângă aceasta, în perioada postbelică, aproape toți cei aflați în fruntea Martorilor lui Iehova (cunoscuți în ziua de azi ca bătrâni de congregație) au fost persecutați. Pavlo Ziatek era slujitor religios itinerant66 în Ucraina și Uniunea Sovietică. Stanislav Burak și Petro Tokar au fost numiți asistenți ai acestuia. Ei au locuit în casa unei colaboratoare în credință din Lvov, unde tipăreau în secret literatură pentru Martorii din tot URSS-ul. La sfârșitul anului 1945, Ziatek a fost arestat și condamnat la zece ani de închisoare. El a fost înlocuit de S. Burak. În iunie 1947, din cauza indiscreției unui curier, au fost arestați 30 de bătrâni și persoane care lucrau în tipografii clandestine, inclusiv S. Burak.67 64 De atunci, Martorii au publicat ajustări în înțelegerea acestui verset. A se vedea Turnul de veghe, 1 mai 1996, pag. 14. 65 Kavun O, „Cine are nevoie de un Armaghedon”, Regiunea sovietică Jîtomîr, 26 mai 1981. 66 Sau serv călător; bătrân creștin de congregație care avea responsabilitatea de a întări congregațiile. 67 HDA SBU, f. 6, spr. 69256 fp., Prilozheniye, ark. 35-39 (SSA din SSSU, f.6, cazul 69256 fp., apendice, pag. 35-39).


256

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În ciuda persecuției, în anul 1949, trei bătrâni din Volânia (Mikola Piatoka, Illia Babiiciuk și Mihailo Ciumak) au depus o cerere către autorități pentru înregistrarea legală a activităților organizației. Întrucât prima solicitare nu a primit niciun răspuns, ei au trimis altă solicitare direct la Moscova. Documentele au fost redirecționate spre Kiev. Acolo, aceștia s-au întâlnit cu câțiva oficiali care le-au transmis că înregistrarea legală va putea fi posibilă doar dacă Martorii lui Iehova vor coopera cu autoritățile. Acestea solicitau în principal ca literatura religioasă să fie tipărită într-o tipografie din URSS sub cenzura lor, ca Martorii să folosească Biblia doar acasă (lucrarea de predicare fiind deci interzisă) și să predea autorităților lista completă cu toți credincioșii și adresele lor. O altă cerință era aceea ca Martorii să se roage pentru ca liderul Stalin și membrii biroului politic (politburo) să aibă parte de mulți ani de viață și mult succes.68 Martorii nu au căzut de acord cu aceste cerințe și nu au renunțat la poziția lor de neutralitate politică. La puțin timp după aceea, acești Martori au fost arestați și condamnați la câte 25 de ani de închisoare. O notă specială trimisă de Moscova autorităților din regiunea Volânia îi descria pe Martorii lui Iehova drept „sectă” și „mișcare antisovietică în plină desfășurare” care „nu putea fi înregistrată”. Un comisar local al Consiliului Afacerilor Religiilor și Cultelor a fost însărcinat să îi urmărească îndeaproape pe Martorii lui Iehova și să notifice agențiile de securitate cu privire la activitățile lor. Regina Krivokulska, o Martoră a lui Iehova, descrie astfel acele vremuri: „Mi se părea că țara noastră era o închisoare îngrădită cu sârmă ghimpată în care eram cu toții prizonieri. Soții noștri au stat mare parte din viață după gratii și în lagăre pentru simplul fapt că îi slujeau cu înflăcărare lui Dumnezeu. Și noi, femeile, am trecut prin multe. Nu am dormit suficient. Eram deseori date afară de la locul de muncă. Mai mult, ofițerii KGB puneau presiune pe noi și ne urmăreau la tot pasul. ... În ciuda amestecului puternic al Statului în activitățile organizației, tot mai mulți oameni ni se alăturau. Era uimitor să vezi că acei oameni erau dispuși să sufere greutăți chiar de la început”.69 Potrivit unei note dintr-un raport secret datat 19 februarie 1951 al ministrului siguranței statului (MSS) al URSS, Viktor Abakumov, între anii 1947 și 1950 poliția a descoperit și a lichidat mai multe organizații „antisovietice” și grupuri ale „sectei ilegale a Martorilor lui Iehova” care erau active și erau considerate „ostile” autorităților sovietice în regiunile vestice ale Ucrainei, precum și în Belarus, Moldova și republicile baltice. Acel document menționa și că, în acea perioadă, au fost arestați 1 048 de membri ai comunității, au fost descoperite cinci tipografii secrete și „au fost confiscate peste 350 000 de broșuri, reviste și alte publicații antisovietice ale Martorilor lui Iehova”. În Ucraina, Belarus, Moldova, Letonia, Lituania și Estonia „peste 300 de oameni au fost

68 Berezhko K. Istoria Svidkiv Yehovy na Zhytomyrshchyni, Zhytomyr: Vyd-vo ZhDU im. I. Franka, 2005. s. 41 (Berezhko, K. Istoria Martorilor lui Iehova în regiunea Jîtomîr. Jîtomîr: Editura ZhSU n.a. I. Franko, 2005, pag. 41). 69 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, pag. 90.


Ucraina

257

identificați drept lideri ai iehoviștilor, incluzând 13 șefi ai organizațiilor regionale, 40 de șefi ai organizațiilor districtuale și 250 de lideri ai centrelor sectante și activiști”. Având în vedere cifrele menționate, documentul afirma că „sectanții proscriși”, care nu au fost arestați, continuă să desfășoare o activitate antisovietică activă și iau măsuri ca să întărească din nou organizația. Documentul adăuga: „Adepții iehoviștilor au condus în secret o propagandă antisovietică feroce și au răspândit idei instigatoare la adresa guvernului sovietic, anunțând crearea unei autorități teocratice pe teritoriul URSS în care clerul va avea puterea. Iehoviștii se opun acțiunilor întreprinse de partid și de guvernul sovietic, în special celor referitoare la organizarea fermelor colective; ei obiectează cu privire la serviciul militar în armata sovietică, distribuie literatură populației și recrutează noi adepți pentru sectă”. Totuși, din perspectiva naturii acestei note, măsurile luate de agențiile de securitate ale Statului pentru a elimina „activitatea secretă a iehoviștilor” au fost ineficiente. Ei nu au reușit să oprească activitatea de predicare a acestora, nici să-i intimideze pe adepții care au reușit să scape de arest după ce guvernul a încercat să distrugă complet organizația Martorilor lui Iehova, între 1947-1950.70 Pentru a stopa dezvoltarea „activității clandestine antisovietice a iehoviștilor”, MSS al URSS a considerat necesar ca, pe lângă arestările membrilor din fruntea comunității, toți Martorii din Ucraina, Belarus, Moldova, Letonia, Lituania și Estonia să fie relocați alături de familii în regiunile Irkutsk și Tomsk, aflate la aproximativ 5 000 de kilometri de zona natală. La 19 februarie 1951, MSS Abakumov i-a trimis lui Stalin o „notă de raport” strict secretă intitulată „Despre necesitatea de a deporta membrii sectei iehoviste antisovietice și familiile acestora din 13 regiuni vestice din Ucraina și Belarus, Moldova, Letonia și RSS-urile estoniene”. Astfel au fost puse bazele a ceea ce a fost denumită ulterior „Operațiunea Nord”. Planul original includea deportarea a 8 576 de persoane (3 048 de familii) din zonele menționate anterior. În total însă, au fost deportate 9 793 de persoane (3 101 familii) din șase republici; cu puțin timp înainte de începerea operațiunii (la 24 martie 1951) au fost revizuite listele din Moldova și adăugate 942 de persoane.71 Cel mai mare număr de persoane deportate, mai exact 6 140, sau 65% din total, au fost din Ucraina. Deportarea în masă a afectat în principal regiunile vestice ale Ucrainei, precum Lvov, Ternopil și Volânia.72 Toți Martorii puteau evita deportarea dacă ar fi semnat o declarație prin care afirmau că nu mai au de-a face cu comunitatea lor religioasă.

70 Arkhiv Prezydenta Rosiyskoyi Federatsiyi, F.3, Dokumentatsiya vyshchykh orhaniv vlady, Op. 58, Sprava 180, ark. 52-53 (Arhiva președintelui Federației Ruse, F.3, Documentația organelor supreme de putere, Op. 58, Cazul 180, pag. 52, 53). 71 Ibid., pag. 53. 72 Arkhivni dokumenty stosovno operatsiyi „Pivnich” ta zahalnoyi diyalnosti Svidkiv Yehovy (Documente de arhivă legate de Operațiunea Nord și activitățile generale ale Martorilor lui Iehova.


258

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În 1951, s-a pus la punct un plan de deportare a Martorilor din Transcarpatia. Chiar fuseseră pregătite vagoane goale de marfă pentru călătorie, dar, din anumite motive, aceasta nu a mai avut loc. Astfel, Transcarpatia a devenit un loc important unde era tipărită clandestin literatură religioasă pentru întreaga Uniune Sovietică. Începând de atunci, Martorii lui Iehova au rămas una dintre cele mai mari grupări religioase din regiune. În ciuda politicilor opresive conduse de Stat, Martorii lui Iehova din Transcarpatia au reușit să-și contacteze frații de credință din 54 de lagăre ale gulagului sovietic și chiar au găsit modalități de a-i sprijini financiar.73 Documentele arhivate și relatările martorilor oculari prezintă informații despre condițiile din timpul deportării. Potrivit „Decretului Consiliului de Miniștri ai URSS pentru deportarea membrilor activi și familiilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor”, emis în februarie 1951, celor deportați li se permitea să-și ia cu ei lucruri personale de valoare, obiecte gospodărești (haine, veselă și echipamente mici pentru agricultură sau meșteșuguri) și provizii de hrană, cu greutatea totală de maxim 1 500 de kilograme pe familie. Restul bunurilor le-au fost confiscate și predate reprezentanților autorităților locale. „Casele de locuit și dependințele, uneltele agricole și de alt fel, precum și vitele aveau să fie transferate gratuit cooperativelor de producție și să intre într-un fond indivizibil”, iar „produsele, grâul și alte plante, aveau să îi fie transferate Statului”.74 Se urmărea ca deportarea să fie pe viață. Martorii lui Iehova nu trebuiau să se mai întoarcă din locurile unde au fost trimiși în Siberia. În mod oficial, ei nu erau deținuți, dar trebuiau să locuiască în așezări speciale și să-și raporteze activitatea cu regularitate autorităților locale. În caz contrar, urmau să fie condamnați la detenție de lungă durată”.75 Părăsirea acestor așezări era posibilă doar după primirea unei permisiuni speciale din partea comandamentului. Într-adevăr, „Operațiunea Nord” a fost o campanie antireligioasă inumană, dovadă a tratamentului crud aplicat de guvernul sovietic minorităților religioase. Activitatea Martorilor lui Iehova în perioada 1953-1964 După moartea liderului sovietic, Iosif Stalin, la 5 martie 1953, Martorii lui Iehova nu au mai fost priviți cu foarte multă ostilitate. Ei au beneficiat de grațiere, iar o comisie de stat a început să revizuiască sentințele ce le fuseseră date. Mulți Martori ai lui Iehova au fost eliberați, iar altora le-a fost redusă sentința de la 25 de ani la zece ani. 73 HDA SBU, f. 6, spr. 69256 fp., veshchestvennye dokazatelstva, t. 3, ark. 75 (SSA al SSSU, f.6, cazul 69256 fp., dovezi materiale, vol. 3, pag. 75). 74 HDA SBU, f. 42, spr. 81 „Troyka”, t.1, ark. 92-96 (SSA al SSSU, f.42, cazul 81., „Troika”, vol. 1, pag. 92-96). 75 Berezhko K.O. Masovi relihiyni represiyi v Ukrayini: operatsiya «Pivnich», Kultura narodov Prychernomorya, 2009. #162. S. 102-104 n (Berezhko K.O. Represiuni religioase în masă în Ucraina: Operațiunea „Nord”, Cultura popoarelor din regiunea Mării Negre, 2009. Nr. 162. pag. 102-104).


Ucraina

259

Grațierea nu li s-a aplicat și celor care fuseseră deportați în 1951. În unele lagăre, numărul deținuților care deveniseră Martori în timpul detenției îl depășea pe cel al credincioșilor trimiși acolo inițial. După eliberare, unii Martori s-au putut întoarce la casele lor, unde au luat legătura cu colaboratorii lor în credință. Alții s-au stabilit în alte regiuni ale Ucrainei sau ale vastului teritoriu al Uniunii Sovietice. Pe lângă aceasta, cei care locuiau în așezări speciale din Siberia nu mai erau nevoiți să aștepte permisiunea de a părăsi temporar locația.76 Totuși, grațierea nu a însemnat libertate religioasă. La scurt timp după ce au fost eliberați, mulți Martori au fost condamnați din nou la ani grei de închisoare. Mai mult, a fost creat un lagăr în regiunea Irkutsk doar pentru Martorii lui Iehova. Aproximativ 400 de bărbați și 200 de femei au fost închiși acolo. Dacă în 1940 simplul fapt de a deține literatură a Martorilor putea să însemne 25 de ani de închisoare, după moartea lui Stalin, în 1953, termenul a fost redus la zece ani. Mai târziu, deținerea de literatură era pedepsită doar cu o amendă și cu confiscarea și distrugerea ei.77 În 1956, noul șef al statului sovietic, Nikita Hrușciov, a început procesul de „destalinizare”. În același an, el a insistat pentru o colaborare mai strânsă cu serviciile secrete ale țărilor din blocul estic. Astfel, între 7 și 11 martie 1956, a avut loc la Moscova prima conferință a serviciilor de securitate a țărilor socialiste, sub auspiciile URSS.78 După acea întrunire s-a putut observa o dezvoltare paralelă a strategiilor serviciilor de securitate din Germania de Est, Polonia, Cehoslovacia și URSS. Serviciile secrete au înțeles că majoritatea Martorilor lui Iehova nu făceau compromis, indiferent de modalitățile de a-i face să renunțe la credință: abuzuri fizice, tortură, detenție, lagăre de muncă sau deportări. Astfel, și-au schimbat strategia, încercând să-i influențeze pe cei aflați în fruntea Martorilor. Ulterior, când și această strategie a eșuat, serviciile de securitate au încercat să cauzeze o „diviziune internă”. În loc să pună în detenție persoanele proeminente din rândurile Martorilor, KGB-ul i-a plasat sub supraveghere sporită în URSS. În plus, cei cu răspundere erau chemați cu regularitate la întâlniri cu agențiile de securitate ale Statului, unde le erau promiși bani și o poziție privilegiată dacă cooperau cu KGB-ul. „Documentația privitoare la misiunea clericală estică și toate acțiunile ei împotriva URSS”, strânsă până în 1988 de Serviciul de Informații al Germaniei de Est în colaborare cu KGB-ul, arată că, spre deosebire de modul în care s-au infiltrat în alte biserici, serviciile de securitate nu au reușit în încercarea de a-i controla pe Martorii lui Iehova. 76 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002, pag. 23. 77 Berezhko K.O. Tserkovno-derzhavni vidnosyny v radianskyy chas, Istoria religiyi v Ukrayini: naukovyy shchorichnyk, knyha I. Liov, 2007. S. 168-176 (Berezhko K.O. Relațiile Biserică-Stat în timpul sovietic, Istoria religiei în Ucraina: Anuar științific, Cartea I. Lvov, 2007, pag. 168-176). 78 Vgl. Hans-Hermann Dirksen, „Keine Gnade den Feinden unserer Republik“. Die Verfolgung der Zeugen Jehovas in der SBZ/ DDR 1945–1990 (ZGF 10), Berlin 22003, 821 (Cf. Hans-Hermann Dirksen, „Fără milă față de dușmanii republicii noastre”. Persecuția Martorilor lui Iehova în zona sovietică / RDG 1945–1990 (FZS 10), Berlin 22003, 821).


260

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Conducerea organizației Martorilor lui Iehova din URSS era alcătuită dintr-un comitet format din opt oameni, patru din Ucraina și patru din Siberia. KGB-ul a încercat să îi discrediteze pe câțiva dintre ei, punând în practică strategia „scindărilor interne”. Aceasta a dus la mulți ani de neînțelegeri care au fost rezolvate doar în 1962 și 1963 cu ajutorul sediului mondial din Brooklyn, New York. Încă de la sfârșitul anilor 1950, autoritățile au dus o campanie împotriva Martorilor lui Iehova din URSS. În special în Ucraina, în Republica Sovietică Socialistă (RSS) Moldovenească, în Kazahstan și în Republica Komi, Martorii au fost primii cetățeni sovietici cărora le-a fost aplicată noua lege de „răspundere penală pentru abateri împotriva Statului”, din 25 decembrie 1958. Statul încerca să-i prezinte pe Martori ca fiind o organizație antisovietică care conducea misiuni de spionaj pentru America. Acțiunile în justiție împotriva Martorilor erau susținute de „dezvăluiri” senzaționale din presa sovietică.79 Pe lângă aceasta, în verdictele instanțelor se menționa deseori faptul că Martorii lui Iehova nu participă la alegeri și refuză să satisfacă serviciul militar. Deși în Ucraina erau interziși încă din 1939, Martorii au continuat să-și desfășoare întrunirile cu regularitate. Pe parcursul anilor 1940 și 1950, mulți Martori erau condamnați la închisoare pentru participarea la astfel de întruniri. Dar, în anii 1960, pedeapsa pentru asistarea la întruniri a fost redusă. Când KGB-ul afla de o astfel de întrunire, făcea o listă cu toți cei prezenți și îi impunea o sancțiune proprietarului casei. Sancțiunea reprezenta de obicei cam jumătate din salariul pe o lună.80 Martorii lui Iehova în „epoca stagnării” În luna iunie a anului 1965, Curtea Supremă a Ucrainei a hotărât că literatura Martorilor lui Iehova are conținut religios, nu antisovietic. Chiar dacă decizia a fost dată doar la un proces, ea a influențat modul în care a fost privită literatura religioasă de instanțele din țară în următorii ani. Deși citirea literaturii biblice nu mai constituia încălcare a legii, Martorii au continuat să fie închiși pentru predicare. În plus, casele lor erau percheziționate sistematic.81 La sfârșitul anului 1965 a avut loc o altă schimbare importantă. Guvernul URSS a emis un ordin potrivit căruia toți Martorii lui Iehova deportați în Siberia în 1951 își recăpătau libertatea. Ei puteau călători liber în Uniunea Sovietică. Totuși, proprietățile confiscate inițial nu mai puteau fi recuperate. Cu toate acestea, din cauza unor 79 Vgl. Prykarpatska Prawda, 30. 8. 1958; Kolarz, Religionen (Anm. 25), 340 f. 80 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002, pag. 188-254. 81 Berezhko K.O. Religijni peresliduvannya v Ukrayini u 1920-1955 rr. (na prykladi Svidkiv Yegovy), Chasopys ukrayinskoyi istoriyi. Kyiv, 2007. Vyp. 8. S. 104-108 (Berezhko K.O. Persecuția religioasă în Ucraina în anii 1920-1955 [cu privire la exemplul Martorilor lui Iehova], Jurnal al istoriei Ucrainei – Kiev, 2007, ediția a VIII-a, pag. 104-108).


Ucraina

261

obstacole create de autoritățile locale, doar câțiva Martori au reușit să se întoarcă în zonele lor. Mulți dintre Martorii lui Iehova care au fost trimiși în Siberia în 1951 s-au mutat treptat în diferite părți ale URSS: în Kazahstan, Kirghizstan, Georgia și Caucazul de Nord. Alții s-au mutat în Ucraina de Sud și de Est, ajutând la continuarea progresului acestei comunități religioase acolo. Chiar dacă „anii de dezgheț” au adus o oarecare ușurare, KGB-ul a continuat să folosească diverse măsuri represive împotriva Martorilor lui Iehova. De exemplu, îi preluau pe Martori de la locul de muncă și îi duceau câteva zile la secție sau într-o cameră de hotel. În timpul acestor detenții, ei erau interogați încontinuu de doi sau trei anchetatori KGB, prin rotație. Cel reținut nu se putea astfel odihni. După aceea, era eliberat pentru ca, după câteva zile, să fie reținut din nou și să treacă prin aceleași suplicii. KGB-ul proceda la fel și cu femeile. Se pare totuși că aceste cazuri au fost mai rare. Unii Martori ai lui Iehova au fost chemați de repetate ori la birourile securității. KGB-ul spera să îi recruteze ca informatori din interiorul organizației. Martorii însă refuzau, iar presiunile se intensificau. Altă metodă preferată de KGB în anii 1960 și 1970 era de a-i forța pe Martori să se mute dintr-un loc în altul. Motivul era că autoritățile raionale nu doreau să le informeze pe cele din capitalele republicilor, spre exemplu Kiev pentru Ucraina Sovietică, despre rezultatele dezamăgitoare ale activităților lor antireligioase. Autoritățile locale erau înștiințate de cele care le supravegheau că numărul Martorilor creștea în fiecare an. Totuși, în rapoartele lor către guvernul din Kiev acestea nu puteau raporta creșteri. Deci, îi forțau pe Martori să se mute într-un alt raion ca „să îmbunătățească” statisticile. În realitate, credința Martorilor lui Iehova s-a răspândit astfel tot mai mult.82 După moartea lui Leonid Brejnev, la 10 noiembrie 1982, Secretarul General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice (PCUS), acesta a fost înlocuit cu Iuri Andropov, șeful KGB. Până la moartea acestuia, survenită la 9 februarie 1984, Martorii din Ucraina au avut de înfruntat un nou val de persecuții. Se pare că nu guvernul central al URSS era în spatele lor. Noul guvern sovietic cerea reforme din partea republicilor. Pentru a-și arăta zelul și devotamentul, autoritățile din unele regiuni ale Ucrainei i-au arestat pe unii Martori cunoscuți. Totuși, aceste represalii nu i-au afectat pe toți credincioșii. În anii 1983 și 1984 au avut loc mai multe procese. Majoritatea celor condamnați 82 Yelenskyi V.Ye. Derzhavno-tserkovni vzayemyny na Ukrayiny (1917-1990), Tovarystvo “Znannia” URSR, 1991.– 72 s. (Relațiile Stat-Biserică în Ucraina [1917-1990], „Cunoașterea” societății de către RSS din Ucraina, 1991, pag. 72).


262

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

au primit pedepse cu închisoarea de patru sau cinci ani. Totuși, spre deosebire de anii precedenți, majoritatea nu au mai fost trimiși în lagăre de muncă în Siberia sau Kazahstan, ci și-au ispășit pedepsele în Ucraina. Uneori, Martori erau discriminați și în închisori, unde erau acuzați pe nedrept de nerespectarea ordinii în aceste instituții corecționale. Acestea erau modalități prin care autoritățile căutau pretexte ca să le prelungească sentințele. Unii directori chiar i-au trimis pe Martori la clinici de psihiatrie pentru a-i declara nebuni.83 Procesul de înregistrare juridică (1991) Fundamentul politicii lui Mihail Gorbaciov, care a devenit Secretarul General al PCUS la 11 martie 1985, a fost glasnost-ul (publicitatea) și perestroika (restructurarea). Guvernul spera ca aceste politici complet noi să schimbe modul în care era condus Statul. În schimb, acestea au dus la prăbușirea rapidă a Uniunii Sovietice și a economiei. Și atitudinea față de Martorii lui Iehova a început să se schimbe. De exemplu, au fost invitați să se întâlnească cu reprezentanții departamentelor locale pentru afaceri religioase. Unii dintre acești oficiali chiar au fost dispuși să poarte dialog cu reprezentanți de la sediul mondial al Martorilor lui Iehova din Brooklyn, New York. În 1989, sediul mondial a îndrumat Comitetul Regional al Martorilor lui Iehova din Ucraina să ia legătura cu autoritățile pentru a înregistra o persoană juridică a Martorilor. Un an mai târziu, mii de Martori au primit aprobarea oficială să participe la un congres în Polonia. La finalul anului 1990, autoritățile judiciare nu-i mai puneau sub acuzare pe Martori. După mai multe negocieri cu autoritățile din Moscova și Kiev, Martorilor le-a fost acordată libertatea mult dorită. Societatea Religioasă a Martorilor lui Iehova a fost înregistrată oficial în Ucraina la 28 februarie 1991, prima înregistrare a unei persoane juridice a Martorilor lui Iehova din URSS.84 O lună mai târziu, la 27 martie 1991 a fost finalizată înregistrarea și în Federația Rusă. Astfel, după mai bine de 50 de ani de interdicții și persecuții, Martorii lui Iehova au obținut în sfârșit libertate religioasă. La sfârșitul anului 1991, URSS s-a prăbușit. Ucraina, care și-a declarat suveranitatea la 16 iulie 1990, a devenit independentă la 24 august 1991.

83 Berezhko K. Istoria Svidkiv Yehovy na Zhytomyrshchyni, Zhytomyr: Vyd-vo ZhDU im. I. Franka, 2005. s. 182 (Berezhko K. Istoria Martorilor lui Iehova în regiunea Jîtomîr, Jîtomîr: Editura ZhSU n.a. I. Franko, 2005, pag. 182). 84 Rada v spravakh religiyi pry kabineti ministriv Ukrayiny (Rat für religiöse Angelegenheiten des Staatsministeriums der Ukraine), Registrierungsurkunde Nr. 11 vom 28. 2. 1991 (Consiliul pentru afaceri religioase din cadrul Cabinetului de Miniștri al Ucrainei, Certificat de înregistrare Nr. 11 din 28.02.1991).


Ucraina

263

2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Poziția de neutralitate a Martorilor lui Iehova Un principiu fundamental al Martorilor lui Iehova este poziția lor de neutralitate. Considerând „politica drept parte a lumii care aduce nenumărate suferințe națiunilor pământului”,85 Martorii lui Iehova și-au declarat în mod direct și deschis poziția apolitică. Aceasta este învățătura care îi face diferiți de bisericile creștine tradiționale și de toate celelalte confesiuni denumite colectiv „creștinătate”.86 Totuși, Martorii respectă legile Statului și sunt supuși autorităților în toate chestiunile care nu le încalcă dreptul de a-și practica religia. Întrucât se consideră supuși ai Regatului lui Dumnezeu, Martorii lui Iehova nu participă la alegeri și nu se înrolează în armată. Copiii lor nu se înscriau în organizații cum au fost Micii Octombriști, de pionieri sau Komsomol și refuzau să-și însușească ideologia comunistă la școală. Potrivit profesorului P. Iarotski, doctor în filozofie, „guvernul sovietic a considerat această situație drept provocare și poziție ‘antisovietică și ostilă’. Mass-media i-a prezentat mereu pe Martorii lui Iehova drept ‘agenți americani’, care ‘acționează sub îndrumarea directă’ a Agenției Centrale de Informații (CIA) și a altor servicii secrete imperialiste”.87 Autoritățile sovietice i-au acuzat pe Martorii lui Iehova și de propagandă antisovietică și antiguvernamentală care submina sistemul politic al țării. Martorii însă nu au făcut niciodată acest lucru. În plus, au fost acuzați că au legături cu sediul lor mondial din New York, de unde primesc și distribuie publicații în care comunismul, la fel ca nazismul, erau prezentate drept ideologii totalitare care ignoră liberul arbitru și alte drepturi și libertăți ale omului. Aceste acuzații au creat în publicul larg ostilitate față de Martorii lui Iehova. Pe lângă aceasta, literatura Martorilor conținea critici la adresa ideologiei comuniste și a promotoarei ei, Uniunea Sovietică, unde a prins oficial rădăcini ateismul. În temeiul acestor lucruri, când aveau loc procese, publicațiile Martorilor lui Iehova erau declarate antisovietice și contrarevoluționare. Prin urmare, simplul fapt de a le deține și a le distribui era considerat drept dovadă suficientă a activității antisovietice, iar în unele situații era incriminat penal.

85 Arhiva Istorică Centrală a Ucrainei, fond 127 (Consistoriul de la Kiev), descrierea 1003 (Părăsirea Bisericii Ortodoxe pentru Stundiști, 1909), cazul 216 (Privind pronunțarea unei anateme împotriva lui Ivan Ponomarchuk), pag. 4. 86 Rapoarte din localități. Un eseu despre lucrarea lui Dumnezeu în regiunea Lvov. Buletin frățesc, nr. 1, 1955. (resursă electronică), Istoria mișcării evanghelice în Eurasia. Biblioteca creștină electronică, 2002, 2 discuri (CD-ROM). 87 Istoria religiyi v Ukrayini: v 10 t. [Redkolegiya: A. Kolodnyj (golova) ta in.]. Piznij protestantyzm v Ukrayini. T. 6 (piatydesiatnyky, adventysty, svidky Yegovy) : [Zam red. P. Yaroczkogo]. – Kyiv-Drogobych: Kolo, 2007. s. 630 (Istoria religiei în Ucraina: 10 vol. /[Editată de: А. Kholodnii (președinte) și alții]. Protestantismul târziu în Ucraina. V. 6 (Penticostali, Adventiști, Martori ai lui Iehova): [sub-editor P. Iarotskii]. Kiev-Drohobych: Kolo, 2007, pag. 630).


264

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

O altă acuzație adusă deseori Martorilor era refuzul de a participa la alegeri, deși acesta nu constituia în mod oficial infracțiune. Chiar și sub legile sovietice, participarea la alegeri de orice fel nu constituia o obligație. Era un drept pe care fiecare cetățean al URSS și-l putea exercita potrivit legislației în vigoare și fără riscul de a fi pedepsit aspru. Împotrivitorii au făcut tot posibilul să ignore acest lucru și le-au refuzat Martorilor lui Iehova dreptul de a alege în această chestiune. Neadevăruri despre Martorii lui Iehova În general, ceea ce a dus la formarea unei atitudini negative față de Martorii lui Iehova au fost unele neadevăruri precum cele prezentate în continuare. Din nefericire, unele încă nu au fost date uitării. Neadevăr: Martorii lui Iehova „dezbină” poporul ucrainean. Afirmația că Martorii lui Iehova „dezbină națiunea” a fost preluată de unii oficiali, politicieni și redactori ai unor ziare locale și republicane în epoca sovietică.88 Motivul a fost neimplicarea Martorilor lui Iehova în problemele politice și militare ale Statului. Libertatea de conștiință este un drept uman și social fundamental, iar exercitarea ei a fost de multe ori asociată cu dezacordul față de Stat. Totuși, ea nu poate fi considerată „sabotaj” la adresa națiunii. În realitate, ideea că Martorii ar fi dezbinat statul sovietic rezona cu clișeul sovietic al „propagandei antiguvernamentale”. Un erudit în studii religioase a remarcat: „Imaginea zugrăvită de propaganda totalitară comunistă acestei organizații religioase este [încă] bine ancorată în opinia publică și în viața cotidiană”.89 Totuși, multe studii actuale realizate de erudiți ucraineni de renume prezintă lucrurile mult mai echilibrat și mai puțin părtinitor. Într-o enciclopedie bine cunoscută90 se menționează următoarele cu privire la neparticiparea la alegeri: „Dreptul de a nu participa la alegeri este un drept inalienabil al omului liber alături de dreptul de a nu vota orbește sau în grabă pe cineva”.

88 Fedorenko F. Sekty, ikh vera i dela, Politizdat, 1965 g. 360 s. (Fedorenko F. Secte, Credința și Lucrările lor, Politizdat, 1965, pag. 360). 89 Berezhko K.O. Istoria Svidkiv Yegovy yak chastyna religijnoyi dukhovnosti Ukrayiny, Dukhovnist ukrayinstva : [Zb. nauk. prats]. Kirovograd-Zhytomyr, 2006. Vypusk desiatyj. 388 s. (Berezhko K.O. Istoria Martorilor lui Iehova ca parte a spiritualității religioase a Ucrainei, Spiritualitatea societății ucrainene: [Colecție de lucrări științifice]. Kirovograd-jîtomîr, 2006, ediția a X-a, pag. 388). 90 Politolohichnyi entsyklopedychnyi slovnyk: navch. posibnyk dlia studentiv vysch.navch. zakladiv/ za red. Yu. S. Shemshuchenko, V. D. Babkin. — K.: Heneza, 1997. — 5 s. (Enciclopedia politică: manual pentru studenți universitari. Iu. S. Shemshuchenko, V. D. Babkin. Kiev: Heneza, 1997 [ucraineană]).


Ucraina

265

Neadevăr: Martorii lui Iehova sunt o grupare religioasă nouă în Ucraina, apărută abia în anii 1990, care nu face parte din religiile tradiționale. Există multe dovezi care arată că această idee este neadevărată. Toate lucrările academice, teologice și istorice moderne confirmă că Martorii lui Iehova ființează în Ucraina cu mult înainte de 1990.91 Nici măcar erudiți cu rădăcini sovietice nu infirmă aceasta.92

Neadevăr: Martorii lui Iehova sunt o sectă sinucigașă întrucât membrii ei refuză tratamentul medical. Acest neadevăr a fost răspândit întrucât Martorii refuză transfuziile de sânge, care contravin poruncii biblice de ‘a se abține de la sânge’. (Faptele 15:29) Această poziție religioasă are la bază conștiința lor și dreptul unui pacient la autodeterminare, drept prevăzut în legislația țărilor democratice. Experți în medicină din Ucraina au abordat subiectul chirurgiei fără transfuzii cu ocazia unui simpozion național care a avut loc la 27-28 octombrie 2000, la care au participat specialiști din alte țări. Domnul L. V. Kulik a vorbit în numele Universității Medicale Naționale Danilo Halitski din Lvov și al Centrului pentru Chirurgia Cardiacă din Lvov. Referindu-se la „experiența acumulată [de comunitatea medicală ucraineană] în operațiile fără sânge realizate în cazul Martorilor lui Iehova”, el a afirmat: „Am observat că intervențiile chirurgicale planificate, pregătite cu atenție și meticulozitate, care folosesc circulația artificială a sângelui, sunt tehnic posibile și nu prezintă riscuri mai mari decât intervențiile chirurgicale care folosesc transfuzii de sânge autolog”. Recunoașterea la nivel național a dreptului pacienților Martori de a alege tratamente fără sânge reprezintă acceptarea treptată a comunității medicale ucrainene a standardelor europene de tratament. De pildă, în concluzia studiului său, domnul L. V. Kulik a scris: „Referindu-mă la pacienții Martori, merită subliniat că până și luarea în considerare [de către medici] a dreptului lor de a fi tratați conform dorinței personale este o dovadă clară a democratizării societății ucrainene”.93

91 V. Konyk. Adevăruri despre Martorii lui Iehova. М: Politizdat, 1978, pag. 111. 92 Ibid. 93 L. Kulyk. Chirurgie cardiacă „fără sânge” cu circulația artificială a sângelui: aspecte tehnice, etice și legale, ACTA MEDICA LEOPOLIENSIA, Jurnalul medical din Lvov, vol. 7, pag. 200 (ucraineană).


266

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Neadevăr: Nu există mulți Martori ai lui Iehova; ei sunt o organizație totalitară și extremistă. Martorii lui Iehova sunt o organizație internațională activă în 234 de țări și teritorii. Numără peste opt milioane de membri și peste zece milioane de persoane interesate. Este al patrulea grup religios ca mărime din Marea Britanie, al treilea în Germania și al doilea în Italia. Martorii lui Iehova și-au creat o bună reputație prin activitățile de tipărire în tipografiile lor moderne, prin instruirea de misionari în propriile centre de instruire, prin folosirea tehnologiilor de ultimă generație, prin buna organizare a activităților din sediile lor, prin numeroasele programe educaționale globale bazate pe Biblie, prin cursurile de alfabetizare desfășurate în Africa și Asia și prin acordarea de ajutor umanitar. Există și alte fapte care dovedesc că Martorii lui Iehova sunt o organizație respectată. De pildă, în unele orașe europene, diverse străzi poartă numele unor Martori. În plus, organizația a primit numeroase distincții oficiale și diplome de excelență pentru organizarea activităților și pentru realizările ei educaționale. Publicațiile Martorilor sunt recunoscute pentru conținutul și calitatea lor. Cercetătorii care îi compară pe Martorii lui Iehova cu organizațiile extremiste fie nu știu, fie pur și simplu ignoră, că acest grup religios este complet transparent. Nu se percep taxe pentru intrarea în lăcașurile de cult și în centrul administrativ al Martorilor lui Iehova din Briukhovychi (în apropiere de Lvov). În ce privește acuzațiile că ar fi o mișcare totalitară, E. V. Kastorska afirmă într-o lucrare de dizertație: „Ca să consideri o religie drept sectă totalitară, trebuie fără îndoială să-i studiezi toate activitățile, precum și rezultatele acestora. De obicei, împotrivitorii, mass-media și alte organizații religioase [antagoniste] nu fac asta. Prin urmare, se întâmplă ca deseori organizații religioase cu acțiuni altruiste să fie puse pe aceeași listă cu sectele totalitare, iar mass-media abia așteaptă să răspândească informații neverificate, îndepărtând publicul de la sursele diverse de dezvoltare morală și creștere spirituală”. Referindu-se la acest aspect și vorbind și despre Martorii lui Iehova în lucrările ei, ea adaugă: „O trăsătură aparte a Martorilor lui Iehova este toleranța lor față de mass-media și față de cei care răspândesc informații negative despre ei”.94

94 E. V. Kastorskaya. Caracteristici criminologice ale activității asociațiilor creștine din Rusia. Teză de doctorat în drept: MIA din Rusia, Universitatea din St. Petersburg. St. Petersburg, 1999.


Ucraina

267

3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Publicații sovietice În perioada sovietică s-au tipărit multe publicații despre Martorii lui Iehova. Eruditul sovietic A. Klebanov a făcut următoarea observație într-un studiu despre ateism: „În deceniul cuprins între 1956 și 1965, au fost publicate aproximativ 200 de cărți, articole științifice și de natură educațională despre «sectele» moderne. 17% dintre acestea, [adică] 33 de lucrări,95 erau dedicate activității iehoviștilor”.96 Deși numeroase, se poate observa lipsa lor de obiectivitate și imparțialitate. Conținutul lor a fost dictat de politicile guvernamentale, și nu de integritatea academică. Oficial, Uniunea Sovietică era stat antireligios. Orice manifestare de religiozitate era considerată neștiințifică, iar cei religioși erau considerați ignoranți și needucați. Mai mult, odată cu începerea Războiului Rece dintre Statele Unite și URSS, toate grupările politice și religioase care își aveau sediul în Statele Unite, printre care și Martorii lui Iehova, erau considerate ostile sistemului. Despre atitudinea Statului și a societății față de Martorii lui Iehova se poate citi și în publicațiile ateiste ale erudiților sovietici. În unele lucrări, precum Secte, credința și lucrările lor (F. Fedorenko, 1965), Protestantismul (А.N. Chanyshev, 1969), Secte, sectarism, sectanți (А.V. Bielov, 1978), Martorii lui Iehova sunt prezentați drept grupare politică antisovietică, și nu grup religios. Toate aceste lucrări susțineau că organizația era un pericol pentru regimul politic al URSS. Cartea Martorii lui Iehova (Moscova, 1969) de E. M. Bartoshevich și Ye. I. Borisoglebskii se remarcă între toate, fiind considerată una dintre principalele unelte ale propagandiștilor sovietici. Criticând organizația Martorilor lui Iehova, cartea promovează ateismul. Cartea Evoluția iehovismului modern (Kiev, 1981), al cărei autor este P. L. Yarotskii, prezintă activitatea Martorilor lui Iehova din perioada sovietică și atitudinea autorităților față de ei. Alte aspecte privind activitatea și creșterea din rândul Martorilor în diverse regiuni din statul sovietic sunt descrise în cărți ale erudiților locali. De la vocea străinului (Simferopol, 1975), de V. K. Herasimenko, M. F. Zakharov și V. D. Tsvietkova, este o lucrare importantă între aceste studii regionale. V. Konik, în cartea Iluzii ale Martorilor lui Iehova (Moscova, 1981), a încercat să prezinte mai obiectiv decât alți autori activitățile organizației în URSS. Spre deosebire de alți cercetători sovietici, V. Konik a susținut că Martorii lui Iehova sunt prin natura lor o religie, nu o grupare politică. Prin urmare, ei nu urmăresc scopuri

95 „Voprosy nauchnogo ateizma”, A. Klebanov. M.: „Mysl’”. 1967g. vyp. 4. („Chestiuni de ateism științific”, A. Klebanov. M.: „Mysl”. 1967. nr. 4). 96 În literatura sovietică propagandistă, Martorii lui Iehova erau numiți iehoviști (иеговисты, єговісти).


268

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

antiguvernamentale. De asemenea, autorul susține în mod consecvent că asocierea termenului „sectă” cu această religie nu este potrivită. Astfel de concluzii au fost cu siguranță îndrăznețe pentru acele vremuri, întrucât contraziceau părerile general-acceptate. Totuși, scopul cărții se încadra în „tiparul-standard”, și anume „de a demonstra natura inumană și lipsită de originalitate, neglijența științifică și logică a învățăturilor și a activității de predicare, precum și orientarea anticomunistă” a Martorilor lui Iehova. Prezentăm în continuare câteva dintre caracteristicile recenziilor critice sovietice. Referințe cu privire la activitatea de predicare a organizației În majoritatea situațiilor, aceste recenzii se făceau pentru a-i descrie pe Martorii de pe întregul pământ drept grupare antiguvernamentală, în special în relațiile cu țările socialiste. Studiile conțineau fotografii sumbre ale sediului mondial din Brooklyn, New York, SUA, urmărindu-se a se demonstra că Martorii colaborau cu capitaliștii. Erau trase concluzii nefondate cu scopul de a se sublinia nocivitatea și natura antiguvernamentală a activității de predicare a Martorilor din Ucraina și din întregul URSS. Aceste cărți le erau destinate cititorilor de diferite vârste. Chiar și copiii erau uneori vizați. De exemplu, una dintre cărți descrie povestea unui băiat care „a căzut în cursa iehoviștilor” și și-a renegat prietenii. Cartea descrie în mod emoționant o situație în care băiatul refuză să joace fotbal cu prietenii săi pentru că și-a planificat acel timp ca să citească literatură religioasă. În plus, erau publicate memorii ale unor persoane de diverse vârste și din diferite clase sociale în care se menționa cum au renunțat la credința Martorilor și impresiile pe care le aveau cu privire la activitățile lor. Informațiile din astfel de cercetări sovietice constituiau baza ideologică a campaniei ateist-propagandiste împotriva Martorilor lui Iehova și erau folosite pe scară largă în scopuri politice. În numeroase cazuri, ultimele capitole ofereau îndrumări asistenților sociali cu privire la „învingerea viziunilor negative antisovietice” ale credincioșilor. Unele chiar dezvăluiau coduri secrete folosite de comunitate pentru a trimite literatură și a transmite rapoarte despre lucrarea de evanghelizare, care au fost folosite mai apoi de KGB. În perioada în care publicațiile sovietice erau bine adaptate necesităților naționale și regionale ale vastului URSS, propaganda sovietică a fost multilingvă. Astfel, informații despre Martorii lui Iehova puteau fi obținute în orice limbă și în orice regiune a URSS. În bibliotecile locale a aproape fiecărei așezări puteau fi găsite informații despre ei și despre cum se putea combate influența lor. Printre publicațiile de acest tip se numără studii academice, dicționare ateiste generale, memorii ale unor foști Martori și chiar opere de ficțiune.


Ucraina

269

Publicații ale Societății Watchtower Și Martorii lui Iehova au produs multe materiale despre propria istorie. Ei au publicat Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002, care conține o secțiune despre istoria, formarea și dezvoltarea organizației în Ucraina. Istoria este prezentată cronologic și conține scurte interviuri și relatări autobiografice. Un studiu la fel de minuțios și complet se regăsește și în Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2008, unde este descrisă istoria comunității din Rusia. Spre deosebire de Anuarul pe 2002, cea mai mare parte a acestuia (paginile 65 la 255) este dedicată situației din Rusia. Acesta descrie istoria grupului de când au apărut primii Studenți în Biblie până în prezent. Sunt prezentate statistici importante cu privire la creșterea numerică a comunității. Pot fi citite comentarii ale unor martori oculari, pot fi văzute fotografii ale cópiilor de mână ale Turnului de veghe apărut în timpul interdicției și pot fi consultate informații din surse originale rare. Desigur, istoria înființării și a dezvoltării organizației Martorilor lui Iehova din Rusia este strâns legată de cea din Ucraina întrucât, așa cum se indică chiar în Anuarul pe 2008, în multe locuri printre primii reprezentanți s-au numărat ucraineni ce au fost exilați în Rusia prin hotărâre judecătorească. De fapt, potrivit unor rapoarte oficiale și a declarațiilor unor martori oculari se pare că punctul de plecare pentru regiune a fost Ucraina. Alte informații despre Martorii lui Iehova din Ucraina se pot găsi în cartea Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu. Acesta este primul studiu amplu cu privire la istoria mondială a Martorilor lui Iehova publicat de Societatea Watchtower. Alte aspecte legate de istoria comunității din Ucraina au fost de asemenea publicate în diferite articole din revistele cu caracter religios ale Martorilor, Turnul de veghe și Treziți-vă!. Aceste lucrări analitice nu-și pierd obiectivitatea, descriind și tendințele negative care au apărut în istoria lor. Publicații academice contemporane apărute în Ucraina În ultimul deceniu, numeroși istorici și savanți religioși străini au realizat studii obiective despre Martorii lui Iehova. Una dintre principalele surse pentru studiul istoriei Martorilor lui Iehova din Ucraina este o lucrare complexă, Istoria Religiilor din Ucraina în 10 Volume. Volumul al 6-lea le este dedicat mișcărilor protestantismului târziu de pe teritoriul Ucrainei. Istoria Martorilor lui Iehova este prezentată în următoarele volume: (I) cum au apărut și s-au dezvoltat în Statele Unite, principiile lor religioase, portretul teologic; (II) cum au apărut și s-au răspândit în Ucraina; (III) perioada sovietică, caracterizată prin persecuții crunte și represiuni guvernamentale; și (IV) transformarea grupului religios în Ucraina independentă. În această publicație este analizat statutul juridic al Martorilor lui Iehova, precum și schimbările interne


270

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

prin care au trecut în Rusia Țaristă și în Uniunea Sovietică, precum și în Polonia, România și Ungaria, în timpul ocupației germane. Totuși, există și unele aspecte ale cărții ce lasă de dorit. De exemplu, informațiile din capitolul III al cărții, precum și multe dintre relatările autobiografice, nu sunt originale, ci au fost preluate aproape în totalitate din Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002. Printre cercetătorii ucraineni din ultimii ani, cea mai minuțioasă descriere istorică a relației stat-biserică din Ucraina a fost produsă de V. Ye. Yelenskii.97 Folosindu-se de o selecție bogată de materiale istoriografice și de arhivă, autorul descrie situația interreligioasă din RSS Ucraina. Este analizată pentru prima dată politica religioasă a guvernului sovietic din era Hrușciov. În principal, literatura biografică face lumină în teme precum viața și activitatea religioasă a credincioșilor, exilul în Siberia în 1951, condițiile din așezările speciale și activitatea Martorilor ucraineni în Siberia. Printre aceste publicații trebuie amintită și cartea lui Oleh Holko, Martorii lui Iehova – Ruta siberiană. Ediția în rusă a cărții include memoriile lui P. Rurak, un Martor din perioada sovietică, care cuprindaproximativ un sfert din carte. Despre exilul Martorilor în Siberia s-a discutat și cu ocazia unei conferințe din Rusia dedicată celei de-a cincizecea aniversare a „Operațiunii Nord”, ținută la 5 aprilie 2001 la Moscova. Materialele prezentate cu această ocazie au fost publicate în cartea lui M. I. Odintsov, Decretul Consiliului de Miniștri al URSS: „Exil pentru todeauna!”. De asemenea, lucrarea Pagini neștiute ale istoriei, publicată de Martorii lui Iehova din Rusia, prezintă aceste evenimente din perspectiva Martorilor lui Iehova. În această lucrare, V. F. Bzovi, L. K. Bzovi și E. K. Markitan își dezvăluie propriile amintiri. Ea prezintă detalii care nu au mai fost menționate vreodată, în special privind deportarea. O analiză a bibliografiei studiilor regionale și a istoriografiei din unele regiuni dezvăluie că nu au fost publicate lucrări academice detaliate despre Martorii lui Iehova din această regiune. Istoricii locali au studiat foarte puțin istoria persecuției religioase îndurată de Martorii lui Iehova. Se cunosc doar câteva articole izolate din diverse rezumate academice. O excepție este lucrarea lui Kostiantin Berezhko, Istoria Martorilor lui Iehova din regiunea Jîtomîr. Istoria activității Martorilor lui Iehova este de asemenea tema principală a primei dizertații din Ucraina dedicată acestui grup religios cu titlul Transformarea socială a activității Martorilor lui Iehova în RSS Ucraina între 1945-1991: Aspectul istoric și monografiile Istoria Martorilor lui Iehova din Ucraina în cinci volume. Volumul 1: Epoca Studenților în Biblie (sfârșitul secolului al XIX-lea –1939) Istoriografie, de același autor.98

97 139. V.Ye. Yelenskyi, Relațiile Stat-Biserică în Ucraina (1917-1990), К.: Compania „Znannia”, RSS Ucraina, 1991, pag. 72. 98 Istoria Martorilor lui Iehova în Ucraina, vol. 1.


Ucraina

271

Spre deosebire de studiile apărute în epoca sovietică despre situația religioasă din țară, lucrările erudiților contemporani sunt în general obiective și imparțiale. Este folosită metoda comparativ-istorică și problematic-cronologică pentru a urmări și a compara diversele situații cu condițiile istorice echivalente specifice din diverse etape ale dezvoltării lor. Aceste lucrări prezintă deschis cazuri de persecuție orchestrate de guvernul sovietic și vorbesc direct despre problemele interne ale organizației (în particular despre izbucnirea opoziției în interiorul organizației în anii 1960). Autorii ucraineni acordă mai multă atenție explicării principiilor religioase ale Martorilor lui Iehova, a atitudinii lor față de societate și a condițiilor în care au trăit. Cărțile de istorie generală dedică secțiuni relativ mici istoriei acestei comunități. 4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? Primul Student în Biblie de origine ucraineană a fost Simeon (Semen) Kozlitskii. El s-a născut în Lvov în 1828, a absolvit seminarul teologic ortodox, iar în 1874 a emigrat în Statele Unite, unde l-a întâlnit pe Charles Taze Russell. După aceea, Kozlitskii s-a întors în Rusia unde și-a început activitatea de evanghelizare, în special în rândul clericilor Bisericii Ortodoxe Ruse. A fost acuzat de insulte la adresa Arhiepiscopului Moscovei, iar în 1892 a fost exilat în Siberia fără să fie judecat. Kozlitskii a fost ulterior transferat într-o regiune care acum face parte din nordul Kazahstanului, în satul Buhtarma, unde a trăit având numele de familie Karpov. După revoluția din 1917 a fost eliberat, dar a rămas acolo împreună cu soția și cei doi băieți. A murit în jurul anului 1935. În 1937, fiul său, Andrii Karpov, a reluat corespondența începută de tatăl său cu Martorii lui Iehova din Statele Unite. Exilul unui Student în Biblie nu era un incident izolat în Rusia și Ucraina secolului al XIX-lea. Potrivit istoricului Roman Sitarchuk, în acele timpuri „arestările și încarcerările erau modalitatea cea mai eficientă de oprimare a susținătorilor unor învățături religioase noi, care puteau deveni competitori ai Bisericii Ortodoxe ... . Potrivit lui M. Dragomanov, în 1873, în apropiere de Odesa, a fost reținut și încarcerat pentru trei ani ucraineanul Petro Vovkazh, pentru răspândirea unei presupuse ‘credințe baptiste.’ … În timpul procesului a devenit clar că preotul care l-a intentat, în efortul său de a-i întoarce pe enoriași de la noua credință, i-a pălmuit pe ‘baptiștii locali’ și le-a poruncit credincioșilor ortodocși să îi biciuiască cu nuiele. În același timp, jurații au fost de lăudat pentru că nu l-au găsit vinovat de nicio infracțiune pe P. Vovkazh, iar în consecință l-au eliberat. Aceasta s-a întâmplat cu atât mai mult cu cât toți jurații erau ortodocși practicanți, întrucât conform legislației rusești judecarea cazurilor legate de religie trebuia făcută doar de creștini ortodocși”.99 99 K. Berezhko. Istoria Martorilor lui Iehova în Ucraina: vol. 5, Feodosiya. Editura „Art Life”, 2011. Т. 1: Epoca Studenților în Biblie (sfârșitul sec. al XIX-lea – 1939). Istoriografie. 2011, pag. 140.


272

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Stepan Kolța din satul Colencăuți, menționat anterior, este alt Student în Biblie care a activat în Bucovina, în 1922. Ulterior, i s-au alăturat încă zece familii care au îmbrățișat învățăturile Studenților în Biblie. În aproximativ aceeași perioadă, în Transcarpatia au apărut cel puțin trei grupuri de Studenți în Biblie vorbitoare de ucraineană, maghiară și română. Astfel, în satul Velîki Lucikî și în împrejurimile lui a existat o comunitate de limba ucraineană, care număra aproximativ 100 de Studenți în Biblie. După întoarcerea din Statele Unite, Ivan Shafar, Student în Biblie, a organizat unul dintre primele grupuri din Carpați. În 1926 și 1927, Studenții în Biblie au organizat congrese biblice în Velîki Lucikî și Ujhorod, cu o prezență de aproximativ 200 de persoane. În 1927, mai bine de 370 de persoane din Transcarpatia au asistat la Comemorarea anuală a morții lui Cristos. În 1932, aproximativ 500 de persoane s-au adunat pentru aceeași sărbătoare în Slatina. (Vezi Imaginea 9.1b, pag. 277.) În Turnul de veghe din 1 decembrie 1925, se menționa că în acel an a fost trimis un reprezentant din Statele Unite, probabil Liudvik Kinițki, pentru „a-i ajuta pe ucrainenii din Europa” să organizeze mai bine lucrarea de predicare. El a fost trimis de către sediul din Polonia în Galiția și Volânia ca supraveghetor itinerant. De fapt, la începutul secolului al XX-lea, familia sa emigrase din Ciortkiv, Galiția, în Statele Unite, unde Kinițki a devenit Student în Biblie.100 Într-o scrisoare din partea sediului mondial din Brooklyn adresată „Tuturor Bisericilor din Ucraina” se spunea: „Suntem bucuroși să vă informăm că biroul din Ucraina a fost reorganizat, iar acum avem un nou [colaborator] ucrainean căruia i-a fost încredințată sarcina de supraveghere. De acum se va acorda o mare atenție scrisorilor și solicitărilor voastre. ... Toate grupurile sunt rugate să ne trimită adresa secretarilor lor, iar, dacă încă nu s-au ținut alegeri, vă rugăm să o faceți cât mai curând și să ne trimiteți apoi numele și adresele lor. Astfel vom putea să ajungem la o înțelegere și să reorganizăm lucrarea”. Unii martori oculari își amintesc că acesta îi vizita o dată la șase luni.101 Ulterior, când în toamna anului 1936 revista Epoca de aur în poloneză a fost interzisă, Kinițki a fost numit editor al revistei O nouă zi care a fost publicată în locul Epocii de aur. În 1944, Liudvik Kinițki a fost arestat de Gestapó și dus în lagărul de concentrare din Mauthausen-Gusen, unde a murit.102 Începând cu 1923, unul dintre primii traducători ucraineni ai literaturii Studenților în Biblie a fost Emil Zarițki, care locuia în Canada. Zarițki s-a născut lângă orașul Sokal din vestul Ucrainei, iar mai târziu s-a mutat în Canada împreună cu părinții săi.

100 Istoria religiyi v Ukrayini : v 10 t. / [Redkolegiya: A. Kolodnyj (golova) ta in.]. Piznij protestantyzm v Ukrayini. T. 6 (piatydesiatnyky, adventysty, svidky Yegovy) : [Zam red. P. Yaroczkogo]. Kyiv-Drogobych: Kolo, 2007. s. 630 (Istoria religiei în Ucraina: 10 vol. [Editată de: А. Kholodnii (președinte) și alții]. Protestantismul târziu în Ucraina. V. 6 (Penticostali, Adventiști, Martori ai lui Iehova): [sub-editor P. Iarotskii]. Kiev-Drohobych: Kolo, 2007, pag. 630). 101 A. Horielov. Studii religioase în întrebări și răspunsuri. М.: Eksmo, 2007, pag. 272 (Curs complet în trei zile). 102 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2002.


Ucraina

273

În 1928, Societatea Watchtower a cumpărat o casă în Winnipeg, Canada, care a fost folosită ca sediu al activității de traducere în ucraineană. Emil Zarițki împreună cu soția sa, Maria, au tradus în ucraineană fiecare număr al revistei Turnul de veghe timp de 40 de ani. În 1964, Moris Saranciuk, care împreună cu soția sa, Anne, contribuiseră alături de Zarițki la traducere, a fost numit să supravegheze și organizeze această activitate. Studenții în Biblie vorbitori de ucraineană din Statele Unite și Canada au încercat să-și ajute financiar colaboratorii în credință „nativi” sau „din țara lor” trimițându-le publicații și Biblii pe cheltuiala lor. În numărul din 1 mai 1926 al revistei Turnul de veghe, toți imigranții ucraineni erau încurajați să plătească și să trimită în satul lor natal cel puțin câte zece cărți fiecare și chiar să le distribuie în toată Ucraina. Această activitate a fost coordonată de sediul mondial din Brooklyn, New York, în colaborare cu T. Sushko, un reprezentant temporar al Societății Watchtower din Lvov.103 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Regatul lui Dumnezeu Una dintre cele mai importante învățături ale Martorilor lui Iehova este cea despre Regatul lui Dumnezeu, guvernul ceresc condus de Cristos care în curând va instaura paradisul pământesc. Acesta este mesajul pe care îl predică Martorii lui Iehova semenilor lor. Ei vorbesc despre speranța unei vieți perfecte sub guvernarea lui Dumnezeu, precum și despre legile și principiile morale pe care Dumnezeu se așteaptă ca oamenii să le respecte. Martorii lui Iehova se confruntă cu aceleași probleme ca restul oamenilor. Și ei le poartă de grijă celor dragi, se implică în activități benevole și caritabile, ocrotesc mediul înconjurător și sprijină cât mai bine comunitatea din care fac parte. Biblia însă arată clar că omenirea și guvernele umane nu pot soluționa probleme precum nedreptatea, războaiele, foametea și bolile, chiar dacă unii oameni consideră că au obligația morală de a le stăvili. Iată de ce, când se confruntă cu probleme grave de acest fel, Martorii lui Iehova cred că doar Regatul lui Dumnezeu, o autoritate mai puternică decât orice grup de sprijin sau autoritate laică umană, le va pune capăt.

103 Turnul de veghe, 1 mai 1926, „Noi publicații ale Studenților în Biblie” (ucraineană).


274

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Unele guverne umane consideră că această învățătură este periculoasă. Totuși, cei peste 100 de ani de când Martorii lui Iehova ființează în Ucraina au demonstrat clar că Martorii nu au constituit vreo problemă pentru nicio autoritate laică. Ei nu iau parte la mișcări politice sau acțiuni militare și nici nu îi instigă pe alții la tulburări civile sau la boicoturi. Își plătesc taxele cu conștiinciozitate și respectă legile țării în care locuiesc. Mulți Martori au renunțat la un stil de viață imoral și chiar la infracțiuni după ce au început să studieze Biblia. Astfel, Martorii sunt membri utili ai societății. Poziția de neutralitatea a Martorilor lui Iehova Aceasta nu reprezintă un pericol la adresa siguranței niciunei țări. Martorii lui Iehova nu se implică nici măcar în activități care au legătură indirectă cu războiul sau exercițiile militare. În plus, neutralitatea exclude orice tip de sabotaj. De aceea, Martorii lui Iehova nu îndeamnă pe nimeni să evite încorporarea sau satisfacerea altor îndatoriri față de Stat. Iar când izbucnește un război, Martorii continuă să fie cetățeni exemplari respectând legile civile. Ei nu se opun nici măcar regimurilor care le interzic activitățile religioase, ci îndeamnă la respectarea drepturilor prevăzute de legile Statului. Istoria modernă a Martorilor lui Iehova din Ucraina dovedește cu prisosință aceste lucruri. Când în estul Ucrainei a izbucnit un conflict armat, Martorii lui Iehova nu au pus mâna pe armă și nu au luat partea niciunui combatant. În timpul luptelor, ei și-au ajutat frații de credință și rudele care nu erau Martore să evacueze zona de conflict. Au oferit ajutoare umanitare în zonele unde conflictul a distrus căile normale de distribuire a bunurilor necesare populației. Mai mult, Martori din toată Ucraina și în special din regiunile aflate în apropierea zonelor de conflict le-au oferit adăpost colaboratorilor în credință refugiați. În același timp au fost inițiate proceduri penale împotriva a zeci de Martori care au refuzat să se înroleze în armată în timpul mobilizării în masă. În 2014 și 2015, diverse instanțe au judecat cauza lui Vitali Șalaiko, care ulterior a devenit un precedent favorabil pentru legislația ucraineană. Cauza a ajuns într-un final la Curtea Supremă a Ucrainei care a susținut dreptul domnului Șalaiko la obiecția de conștiință cu privire la serviciul militar. În tot acest timp, atât Vitali Șalaiko, cât și alte câteva sute de Martori și-au menținut cu fermitate poziția de neutralitate în ciuda acuzațiilor aduse. Unii au considerat că domnul Șalaiko și ceilalți Martori erau lași, susținând că obiectau la serviciul militar din lipsă de curaj. În realitate însă, Martorii au dat dovadă de un curaj remarcabil în timpul conflictului. În loc să se ascundă, ei s-au prezentat la secțiile de încorporare unde și-au făcut cunoscută poziția știind că această acțiune putea duce la închisoare. În estul Ucrainei, Martorii au traversat frontul de nenumărate ori ca să le trimită colaboratorilor în închinare literatură și ajutoare umanitare. În plus,


Ucraina

275

și-au continuat activitatea de predicare, chiar și în timpul luptelor, riscându-și viața ca să le vorbească semenilor despre Regatul lui Dumnezeu. Unii oameni ar putea conchide că a avea credință în Regatul lui Dumnezeu înseamnă a evita să depui eforturi pentru a face lumea mai bună. Totuși, Biblia nu îi îndeamnă pe creștini să aștepte pasiv intervenția divină. Dimpotrivă, creștinii trebuie să arate iubire pentru Dumnezeu și pentru semeni. În plus, normele morale ale Bibliei și credința în Regatul lui Dumnezeu îi ajută pe oameni să evite probleme precum dependența de alcool sau de droguri, bolile transmisibile sexual, o conștiință încărcată, probleme de sănătate și financiare. E adevărat, citirea Bibliei și închinarea la Dumnezeu nu aduc eliberare miraculoasă de suferință, dar acestea îi ajută pe toți să facă față situațiilor dificile și să găsească pace în timp ce luptă cu probleme de zi cu zi. Spre deosebire de filozofiile și ideile umane care sunt în continuă schimbare, mesajul Bibliei a rămas același: oamenii pot duce o viață fericită și satisfăcătoare doar sub îndrumarea iubitoare a lui Dumnezeu. Martorii lui Iehova cred cu sinceritate că Biblia îi poate ajuta pe toți cei dornici să se apropie de Dumnezeu. Prin citirea și studierea Bibliei, cu toții pot învăța despre calitățile lui Dumnezeu precum iubirea, dreptatea și îndurarea, pe care apoi le aplică în viață. În plus, din exemplele pozitive și negative prezentate în Biblie, oamenii pot învăța cum să evite problemele. Iar profețiile Bibliei îi ajută să înfrunte viitorul cu încredere și curaj. 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Mii de Martori ai lui Iehova au fost discriminați și chiar aspru persecutați pentru credința lor. Biblia spune că adevărații creștini aveau ‘să fie predați tribunalelor’ (Matei 10:17) și ‘să fie urâți de toate națiunile’ datorită numelui lui Isus (Matei 24:9). Însă Martorii lui Iehova nu-și doresc să sufere și nu provoacă guvernele sau alte persoane la acțiuni agresive împotriva lor. Suferința nu este parte a închinării lor. Potrivit Bibliei, există trei cauze principale ale suferinței: influența satanică, imperfecțiunea umană și „timpul și evenimentele neprevăzute”. (Eclesiastul 9:11) Când se îmbolnăvesc, când le moare cineva drag sau când suferă din cauza unui dezastru natural, pentru Martorii lui Iehova este mai important să rămână oameni integri, decât să caute vinovații pentru acea suferință. În plus, când într-o anumită țară sunt impuse restricții activităților lor, Martorii continuă să dea dovadă de prudență.


276

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Indiferent de locul în care trăiesc, Martorii lui Iehova respectă Biblia. Un principiu biblic la care aderă este acela de a se întruni pentru a se încuraja unii pe alții. (Evrei 10:25) Astfel ei organizează întruniri creștine în întreaga lume. Chiar și când activitățile le sunt interzise, putând suferi sancțiuni, Martorii continuă să se întrunească fiind însă atenți să nu atragă atenția. Ei respectă în același mod și alte porunci biblice precum aceea de a predica vestea bună, de a-i boteza pe noii discipoli (Matei 28:19, 20), de a-și învăța din Biblie copiii (Deuteronomul 6:6, 7) și de a-și păstra neutralitatea politică (Isaia 2:4). Martorii lui Iehova care trăiesc în regiuni unde activitatea le este interzisă au de făcut o alegere dificilă în fiecare zi: să-și riște libertatea și siguranța trăind potrivit normelor biblice sau să renunțe la activitățile creștine ducând o viață mai liniștită? Majoritatea Martorilor lui Iehova își prețuiesc relațiile cu Dumnezeu și aleg să respecte principiile Bibliei chiar dacă astfel ar avea de înfruntat persecuții. Martorii lui Iehova își păstrează loialitatea față de Dumnezeu și poruncile Bibliei. După cel de-al Doilea Război Mondial, când au fost interziși în Uniunea Sovietică, mii de Martori locuiau în vestul Ucrainei. Interdicția de decenii le-a adus multă suferință. Mulți au fost deportați în Siberia, iar alții au fost arestați și și-au ispășit pedepsele în închisori și în lagăre de muncă. Altora le-au fost confiscate proprietățile. Întrucât nu s-au alăturat grupărilor comuniste, mulți Martori și copiii lor nu au putut primi instruire corespunzătoare și nu au putut avea o carieră. În pofida unor astfel de lucruri, Martorii din întreaga Uniune Sovietică nu și-au încetat activitatea. Ei ar fi putut evita toate represaliile dacă ar fi semnat o declarație că renunțau la credință. Dar astfel de cazuri au fost foarte rare. Ca grup, Martorii lui Iehova au rămas loiali convingerilor lor biblice și au continuat să le predea copiilor lor și oamenilor interesați. Drept rezultat, chiar și în timpul interdicției, numărul Martorilor din Ucraina a crescut. Când au fost recunoscuți legal, erau deja formate congregații în multe orașe din Ucraina unde, înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, nu exista niciuna.


Ucraina

Imaginea 9.1a Grup de Martori, cu fonograf, 1938, Kosmach

Imaginea 9.1b Grup de Martori, 1932, Slatina

277



EUROPA

Serbia



Martorii lui Iehova din Serbia Stevan Nađ

Încă de la început am dori să menționăm că istoria Martorilor lui Iehova din Serbia este strâns legată de istoria Martorilor lui Iehova din fosta Iugoslavie, făcând astfel imposibil a vorbi doar despre Serbia fără a include detalii din ce s-a întâmplat pe teritoriul a ceea ce a fost întreaga țară la acea vreme. Materialul folosit, în principal, ca sursă pentru a răspunde la întrebările dumneavoastră este Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2009, paginile 143-255.1 1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. 1918, 1919. Nica Tralea, fost soldat austro-ungar, a fost luat prizonier de ruși și trimis în Siberia. Aici a venit în contact cu învățăturile Martorilor lui Iehova pe care le-a adus cu el în satul Sarča (Sutjeska). La întoarcerea acasă, a organizat în locuința sa întruniri la care participau românii din localitate. 1922-1925. Studenții în Biblie2 și-au început activitatea în zona Alibunar și în alte regiuni din nord-estul Serbiei. 1935. A fost înființat un centru administrativ în Belgrad care supraveghea lucrarea Martorilor în Iugoslavia înainte de război. 1953. A fost înregistrată oficial Comunitatea Religioasă a Martorilor Creștini ai lui Iehova în fosta Republică Federală Socialistă Iugoslavia. Numărul Martorilor era de 826, iar până în 1969, a crescut la 4 507. Anii 1990. Au început să sosească în Serbia Martori din alte țări, iar numărul lor a crescut. Destrămarea fostei Iugoslavii nu a încetinit creșterea numerică în rândul Martorilor lui Iehova.

1 Versiunea online a acestei publicații este disponibilă în limba română pe site-ul jw.org la următoarea adresă: https://wol.jw.org/ ro/wol/d/r34/lp-m/302009002, referință electronică accesată la 29 decembrie 2021. 2 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931.


282

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

2012. Martorii lui Iehova au fost înregistrați și recunoscuți legal de noul guvern. În prezent sunt 3 885 de Martori doar în Serbia, fără a socoti și țările fostei Iugoslavii. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? În timp ce în alte țări comuniste Martorii lui Iehova erau deportați, în Iugoslavia ei erau liberi să se întrunească în săli înregistrate drept clădiri cu scop religios. Guvernul nu se opunea în mod oficial religiei lor, cum s-a întâmplat în Uniunea Sovietică. Totuși, la nivel individual, Martorii au întâmpinat dificultăți datorită neutralității creștine. Cei care refuzau serviciul militar erau considerați dușmani ai Statului. Aceste încercări au continuat în timpul războiului din Iugoslavia și după aceea, până când s-a renunțat la satisfacerea serviciului militar obligatoriu, la 1 ianuarie 2011. În septembrie 1946, imediat după cel de-al Doilea Război Mondial, 18 Martori ai lui Iehova au fost arestați. Ei au fost acuzați că lucrează împotriva poporului și a Statului și că sunt o amenințare la adresa Iugoslaviei. Procurorii susțineau că Statele Unite se aflau în spatele activității Martorilor și că deși pretindeau că vorbesc despre Regatul lui Dumnezeu, în realitate, ei încercau să distrugă socialismul și să reinstituie capitalismul. În mod special, un preot catolic i-a acuzat că erau spioni americani. Trei dintre acuzați au fost condamnați la moarte prin execuție, restul au primit pedepse cu închisoarea între 1 și 15 ani. Această nedreptate însă a atras o reacție rapidă și plină de forță din partea Martorilor din întreaga lume. Martori ai lui Iehova din Statele Unite, Canada, Marea Britanie și din alte țări europene au trimis mii de scrisori de protest și sute de telegrame guvernului iugoslav. Chiar și unii funcționari publici i-au sprijinit pe frații noștri. Grație susținerii puternice venite pe toate aceste căi, condamnarea la moarte a fost înlocuită cu 20 de ani de închisoare. Autoritățile însă au continuat să facă presiuni asupra Martorilor. Ziarele au publicat articole care afirmau că Martorii sunt „tulburați mintali” și „oameni al căror fanatism e aproape de nebunie”. Fabricarea continuă de știri negative și teama constantă de a fi urmăriți au început să creeze îngrijorări în rândurile Martorilor lui Iehova. Unii au fost trimiși în închisoarea Goli Otok, pentru reeducarea oponenților politici.


Serbia

283

3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Nu, din câte știm noi nu există o astfel de carte. 4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? Am dori să accentuăm că, oficial, guvernul nu s-a împotrivit niciodată activității Martorilor lui Iehova ca grup. Totuși, unii Martori la nivel individual au fost persecutați fiind considerați dizidenți politici. Despre această formă de persecuție se poate citi în Anuarul Martorilor lui Iehova pe 2009, la paginile 166 și 167, în experiența lui Ivica Zemljan. Dar nu au existat cazuri de persecuții brutale împotriva vreunui Martor al lui Iehova pentru simplul motiv că era membru al organizației. Martorii au fost arestați și condamnați pe diferite motive datorită lucrării de predicare efectuate de ei. În cea mai mare parte, au primit condamnări la închisoare cu termene scurte. 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Mesajul nostru către societatea sârbă este de fapt mesajul pe care Biblia îl transmite întregii omeniri: Regatul lui Dumnezeu este singura soluție la toate problemele omenirii. Indiferent cât de mult a progresat societatea contemporană, boala, bătrânețea și moartea vor fi mereu probleme ce nu pot fi soluționate fără ajutorul Creatorului vieții, Iehova Dumnezeu. Iată de ce, Martorii lui Iehova, asemenea creștinilor din secolul I, îi îndeamnă pe oameni: „Vă rugăm, în locul lui Cristos: «Împăcați-vă cu Dumnezeu!»”. (2 Corinteni 5:20) Din nefericire, oamenii acordă tot mai puțină atenție necesităților spirituale, fiind mai preocupați de plăceri și de lucruri materiale. Biblia a profețit că oamenii vor manifesta astfel de atitudini și trăsături în timpul perioadei din istorie numită „zilele din urmă”. (Matei 24:14; 1 Timotei 3:1-5) Martorii lui Iehova nu se așteaptă ca lucrarea lor de predicare să aibă drept rezultat o convertire în masă a oamenilor. Totuși, nutrim dorința sinceră ca, la nivel individual, tot mai mulți oameni să se împace cu Dumnezeu și să se bucure de binecuvântările pe care Regatul lui Dumnezeu le va aduce pe pământ.



EUROPA

Ungaria



Martorii lui Iehova din Ungaria

1

András Simon

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. Turnul de veghe al Sionului din 15 mai 1898 a publicat următorul anunț despre un Student în Biblie2 din Canada: „Ne luăm rămas bun de la un frate drag care pornește spre țara sa natală, Ungaria, ca să împărtășească vestea bună compatrioților săi. Ani la rând profesor în școlile din țara sa natală, el este un bun cunoscător al latinei și germanei, dar și al maghiarei, și avem încredere că el poate fi folosit de Domnul pentru a-i găsi și sigila pe unii dintre cei aleși”. Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1996, la pagina 68, adaugă: „Activitatea sa a dat în mod evident roade. Cinci ani mai târziu, când Charles Taze Russell și tovarășii săi de călătorie au vizitat Zürich-ul, au întâlnit printre altele, doi colaboratori în credință din Ungaria. De asemenea, mai multe scrisori de la [Martori] din Ungaria publicate în ediția în limba germană a Turnului de veghe al Sionului din 1905 arată că unii primeau literatură biblică prin Germania. În 1908, Andrásné Benedek, o femeie maghiară modestă care a devenit Studentă în Biblie, s-a întors în Hajdúböszörmény, în estul Ungariei, ca să le împărtășească altora vestea bună din Cuvântul lui Dumnezeu. Patru ani mai târziu, alți doi Studenți în Biblie s-au întors din Statele Unite. Ei au învățat adevărul despre Dumnezeu și scopul său ascultând câteva discursuri de-ale lui Charles Russell ... Russell își făcuse obiceiul ca, după aceste programe, să îi abordeze pe cei din auditoriu pe care îi văzuse și cu alte ocazii. El îi întreba: «De unde ești? Ce naționalitate ai? Ți-ar plăcea să te întorci la rudele tale și să le împărtășești vestea bună?». Unul dintre acești Studenți în Biblie, Károly Szabó, s-a întors în orașul Târgu-Mureș din România, care la vremea aceea făcea parte din Ungaria. Celălalt [Martor], József Kiss, a colaborat cu Szabó la distribuirea literaturii în zonă, înainte de a se întoarce în 1 Acest studiu a apărut în Studia Humana, Volumul 7:1 (2018), pp. — DOI: 10.1515/sh-2018-00. 2 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931.


288

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

orașul natal, Abara (astăzi Oborin, Slovacia). Activitatea lor a dat rezultate deoarece familia lui Szabó a acceptat adevărul, iar mai târziu mai mulți oameni din zonă au luat poziție de partea [mesajului biblic] și s-au alăturat predicării veștii bune”. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Martorii lui Iehova au fost persecutați în întreaga lume, nu doar în Ungaria. Cartea Martorii lui Iehova – Proclamatori ai Regatului lui Dumnezeu menționează la pagina 675: „Canada și Statele Unite au început atacul interzicând publicațiile biblice în timpul Primului Război Mondial și nu peste mult timp li s-au alăturat India și Nyassaland (azi Malawi). În anii 1920 le-au fost impuse restricții arbitrare Studenților în Biblie din Grecia, Italia, România, Spania și Ungaria. În unele dintre aceste țări, distribuirea literaturii biblice a fost interzisă; uneori, chiar și reuniunile particulare au fost declarate ilegale. Alte țări s-au alăturat atacului pe parcursul anilor 1930, când au fost impuse interdicții (unele asupra Martorilor lui Iehova, altele asupra publicațiilor lor) în Albania, Austria, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, unele cantoane din Elveția, fosta Iugoslavie, Coasta de Aur (azi Ghana), unele teritorii franceze din Africa, Trinidad și Fiji. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în multe părți ale lumii au fost impuse restricții asupra Martorilor lui Iehova, asupra [serviciului] lor public și asupra publicațiilor lor biblice. Aceasta nu s-a întâmplat numai în Germania, Italia și Japonia – țări aflate sub regim dictatorial – ci și în multele țări care au ajuns direct sau indirect sub dominația lor înaintea sau în timpul războiului. Printre acestea figurau Albania, Austria, Belgia, Cehoslovacia, Coreea, Indiile Orientale Olandeze (azi Indonezia), Norvegia și Olanda. În timpul acelor ani de război, Argentina, Brazilia, Finlanda, Franța și Ungaria au emis decrete oficiale împotriva Martorilor lui Iehova sau a activității lor”. Potrivit Turnului de veghe din 1 decembrie 1998, motivul acestei persecuții globale a fost: „În esență, Martorii lui Iehova sunt urâți pe nedrept din aceleași motive pentru care creștinii din secolul I au fost persecutați. În primul rând, Martorii lui Iehova acționează potrivit convingerilor lor religioase, ceea ce stârnește antipatia unora. De exemplu, ei predică cu zel vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, însă, adesea, oamenii înțeleg greșit zelul lor, considerând lucrarea de predicare efectuată de ei «prozelitism agresiv». (Faptele 4:19, 20) De asemenea, ei se păstrează neutri din punct de vedere politic și nu iau parte la războaiele națiunilor, atitudine care uneori a fost greșit interpretată, și anume, că Martorii sunt cetățeni neloiali. (Mica 4:3, 4)


Ungaria

289

În al doilea rând, Martorii lui Iehova sunt ținta acuzațiilor false: minciuni fățișe și prezentări denaturate ale convingerilor lor. Din acest motiv, în unele țări ei au fost ținta unor atacuri nejustificate”. De repetate ori, conducătorii religiilor dominante, în colaborare cu instituțiile statului, s-au aflat și continuă să se afle în spatele persecuției împotriva Martorilor lui Iehova. Drept rezultat și după schimbarea unui regim (și a ideologiei sale) atitudinea ostilă față de Martori rămâne. Pe parcursul anilor 1920 mai mulți maghiari s-au întors în țara lor pentru a predica adevărurile biblice pe care le îmbrățișaseră în Statele Unite. În general, ei nu predicau în orașe mari, ci în satele din care proveneau și în regiunile din jurul acestora. Unii chiar au întemeiat congregații de 30-40 de membri. La început, Statul nu era preocupat de activitatea lor. Studenții în Biblie puteau distribui nestingheriți publicații care fuseseră tipărite în Cluj (România) sau care fuseseră trimise din Germania și Statele Unite. Inițial, biserica nu îi considera un pericol; îi considera doar „sectanți” care îi momeau pe cei slabi de caracter sau pe cei amărâți. Totuși, când numărul lor a crescut, a crescut foarte mult și îngrijorarea bisericilor „acceptate”: Catolică, Reformată și Evanghelică. Într-o parohie, preotul a spus fără ocolișuri că Studenții în Biblie au succes deoarece Biserica nu se ocupă suficient de necesitățile spirituale ale credincioșilor, nu păstorește și nu predică adecvat. Mai mult, majoritatea sătenilor și țăranilor trăiau în sărăcie. Conducătorii bisericii susțineau că aceste două motive determinau clasa de jos să accepte învățăturile pline de promisiuni ale „sectanților”. Cu scopul de a combate răspândirea sectarismului, în unele locuri preoții au făcut mari eforturi ca să îmbunătățească starea spirituală a enoriașilor lor și să intensifice păstorirea. Țineau liturghii și vizitau familii și chiar au avut unele rezultate pozitive. Totuși, bisericile „acceptate” au colaborat îndeaproape cu Statul. În loc să își facă o autoanaliză, majoritatea parohiilor, peste măsură de preocupate că tot mai mulți membri ai turmei lor se alăturau „sectanților”, puteau apela la Stat ca să interzică secta Studenților în Biblie (sau mileniștii). Aceasta a dus la percheziții, arestări și întemnițări. Guvernul și-a exercitat puterea brutal și a interzis publicațiile Studenților în Biblie (cărți, pliante, foi volante). Acuzația obișnuită era: „Incitare împotriva bisericilor acceptate și a clerului”. Aceasta a rămas acuzația principală până la interdicția din 1939. Rapoartele din presă sugerau că Studenții în Biblie erau o mișcare politică ascunsă sub masca religiei, că luptau împotriva bisericii și că, instituțional, erau parte a societății și politicii. În special Biserica Reformată a cerut intervenția Statului, în timp ce nu depunea niciun efort ca să-și aducă înapoi oile pierdute.


290

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Pe măsură ce Studenții în Biblie erau tot mai mult în vizorul Statului, guvernul a căutat așa-zise greșeli în mesajul lor. Prin publicații și prin activitatea lor de predicare, Studenții în Biblie nu-i îndemnau pe colaboratorii lor să lupte, să folosească arme sau să se implice în războaie. Prin urmare, acuzațiile împotriva lor au fost extinse, pretinzându-se că ar fi făcut propagandă antimilitaristă. Tratatul de la Trianon (articolul XXXIII, paragraful 55) garanta libertatea practicării religiei. Totuși autoritățile l-au încălcat aplicând asupra sectelor regulile generale privind libertatea de adunare. Aceasta a dus la o monitorizare mai strictă și, începând cu 1939, Martorii lui Iehova au fost interziși, iar apoi au fost persecutați. După ce fuseseră acuzați de incitare împotriva bisericilor „acceptate” și a clerului și de propagandă, acum erau acuzați că ar fi fost comuniști. Autoritățile invocau învățătura biblică predicată de Martori potrivit căreia guvernele umane, granițele naționale și inegalitățile vor dispărea. Pentru autorități, acestea erau dovezi clare ale comunismului. Deși Martorii lui Iehova argumentau și foloseau publicații pentru a explica poziția Bibliei împotriva comunismului, nimic nu dădea rezultat. Autoritățile continuau să-i acuze, iar mult timp i-au considerat pe Martori sioniști. După 1933, situația s-a înrăutățit. Martorii lui Iehova erau considerați agitatori comuniști, conduși de Moscova prin America și prin Praga. În acei ani, comunismul era considerat drept cel mai periculos dușman. Drept urmare, Martorii au început să fie închiși. Perchezițiile, urmărirea și hărțuirea de către poliție și jandarmerie, închisoarea și condamnările judecătorești au devenit un lucru obișnuit. Sentințele cu închisoarea au fost înlocuite mai târziu cu detenția în lagăre, și oricine nu se alătura armatei era condamnat de curtea marțială. În martie 1937, a fost lansată o investigație națională care, până în luna iunie, a dus la arestări în masă. Scopul autorităților era să-i elimine pe Martorii lui Iehova ca grup. În decembrie 1939, ministrul de interne a interzis prin decret numeroase biserici sau „mișcări sectante”. Pe măsură ce războiul se apropia, evident că autoritățile percepeau refuzul de a lua arma drept un pericol. În același timp, Belügyi Közlöny (Gazeta Ministerului de Interne) din 17 decembrie 1939 afirma că autoritățile vor să protejeze nu doar statul de drept și societatea, armata și apărarea națională, dar și interesele bisericilor istorice, recunoscute. Așadar era clar că Biserica și Statul cooperau îndeaproape. După ce Regatul Ungariei a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial, în iunie 1941, refuzul de a purta arma era condamnat mai aspru, iar consecințele erau mult mai grave. Acesta era clasificat drept „subversiune împotriva ordinii legale a Statului și societății”. Martorii arestați erau adesea bătuți și torturați, iar femeile erau violate în timpul interogatoriilor. Erau judecați în secret și primeau sentințe severe pe loc.


Ungaria

291

Centrul de Securitate al Statului (ÁVK), înființat în iunie 1942, acționa cu multă forță împotriva Martorilor. În doar două luni, mulți Martori au fost întemnițați. După executarea pedepselor cu închisoarea, aceștia erau trimiși automat în lagăre de prizonieri. Aici îi aștepta un tratament și mai brutal și sentințe mai lungi. Unii chiar au fost executați. În lagăre de muncă precum Kistarcsa, Nagykanizsa și Bor, Martorii rămâneau mereu împreună, nu se revoltau și nici nu încercau să evadeze. Astfel au câștigat respectul și încrederea gardienilor maghiari care au început să-i trateze cu mai multă omenie. (Vezi Imaginile 11.1a și 11.1b, pag. 296.) Între 1945 și 1948, Martorii s-au bucurat de libertate. Publicațiile lor nu mai erau interzise și le puteau folosi în activitatea de predicare. Termenul „sectă” fusese înlăturat din legislație, iar presa a publicat articole pozitive. Totuși, reputația negativă din era Horty stăruia încă în mintea oamenilor, mulți dintre ei continuând să-i considere pe Martori sectanți. Pe măsură ce numărul lor creștea, Martorii au început să țină întruniri publice de amploare. În 1948, era clar că Ungaria avea să preia exemplul sovietic, relația Statului cu bisericile urmând să se schimbe. Anul 1949 a fost un punct de cotitură pentru Martorii lui Iehova, de atunci începând să fie prezentați drept agenți ai imperialismului american. În acest context, refuzul de a lua arma a fost considerat trădare a socialismului și „pacifism dăunător”. Mulți Martori au fost închiși, iar organele Statului și presa au început să îi numească din nou sectă. Scopul declarat al Statului a fost crearea unui sistem bazat exclusiv pe ideologia ateistă, față de care orice religie era un obstacol. Sistemele politice își creează de obicei un dușman imaginar, iar Martorii mereu au fost tratați astfel. Pe parcursul a patru decenii de socialism, Martorii au fost catalogați prieteni ai Americii, imperialiști care distribuie „opiumul” numit religie și dușmani ai sistemului politic. Regimul căuta țap ispășitor pentru propriile greșeli și l-a găsit în Martorii lui Iehova. În plus, marile biserici istorice vedeau în bisericile și comunitățile religioase mai mici un dușman. Așadar, Statul și marile biserici se aliaseră împotriva Martorilor. Regimul comunist a exploatat cu succes obiceiul marilor biserici de a ataca teologic și ideologic bisericile mai mici, o moștenire a erei Horty. În 1949, deși principiul separării bisericii de stat a fost introdus în constituție, statutul legal al bisericilor minoritare nu a fost întru totul clarificat. Se afla încă în vigoare o lege din 1895, potrivit căreia unei comunități religioase i se putea refuza recunoașterea legală dacă acțiunile ei violau interesele oricărei biserici recunoscute legal.


292

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Întrucât nu s-au alăturat alianței bisericilor, Martorii nu se aflau sub supravegherea Oficiului Statului pentru Afacerile Bisericești (ÁEH), ci a Ministerului de Interne în temeiul legii libertății de întrunire. În toamna anului 1952, distribuirea publicațiilor Martorilor a fost interzisă și s-a ordonat ca toate publicațiile existente să fie confiscate și distruse. În 1950, Martorii cu poziții de răspundere din Ungaria au fost arestați și au primit condamnări la mulți ani de închisoare, considerându-se că desfășurau activități de incitare împotriva regimului. În total, 302 Martori au fost închiși în acel an. Sub regimul Rákosi cei ce refuzau să pună mâna pe armă și cei ce participau la activități religioase interzise erau trimiși la închisoare și în lagăre de muncă pentru perioade de opt până la zece ani. În realitate, lagărele de muncă erau mine, unde Martorii munceau din greu în condiții periculoase. Totuși, ei au perseverat cu demnitate. În plus, se bucurau de compania celorlalți și organizau întruniri religioase. În timpul amnistiei din 1953 niciun Martor nu a fost eliberat. Spre sfârșitul anilor 1950, era tot mai clar că organizația Martorilor lui Iehova nu putea fi eliminată prin persecuție. Acest lucru a fost recunoscut, de exemplu, la conferința KGB-ului sovietic din 1959. S-a luat decizia folosirii unei strategii noi: combinarea măsurilor opresive cu cele subversive. Deoarece în Ungaria erau făcute experimente asemănătoare, Statul a schimbat tactica la începutul anilor 1960, folosind măsuri subversive împotriva Martorilor lui Iehova. De exemplu, în primăvara anului 1961 l-au arestat pe János Konrád, i-au percheziționat locuința și i-au confiscat literatura. Imediat după aceea alți Martori au fost arestați, după percheziționarea locuințelor lor. Autoritățile voiau să lase să se înțeleagă că János Konrád ar fi dezvăluit nume și adrese, pe care de fapt ei le aveau de mai mult timp. Au întocmit un calendar al arestărilor și al eliberărilor. Dar aceste cazuri nu erau aduse în fața tribunalului. Scopul era acela de a semăna îndoieli și de a crea o atmosferă de neîncredere între Martori. În baza Legii Apărării din 1960, obiectorii de conștiință continuau să fie condamnați. Tribunalele Militare îi condamnau pe Martori pentru refuzul de a lua arma, de la unu la cinci ani de închisoare. Credința putea fi practicată doar în casă, iar întrunirile puteau fi ținute doar în pădure. Nici măsurile subversive nu au dat rezultate. Iată de ce în 1964 Ministerul de Interne și ÁEH au elaborat o altă strategie împotriva Martorilor: „Una dintre cele mai bune metode de represiune este influențarea sectelor și a liderilor lor oferindu-le perspectiva legalizării”. În 1965, ei l-au îndemnat pe János Konrád să redacteze niște protocoale de colaborare care, dacă ar fi fost legalizate, ar fi fost acceptabile pentru Martorii lui Iehova. Konrád a redactat două modele. Totuși, se pare că legalizarea nu a fost


Ungaria

293

posibilă din două motive. Primul, Martorii nu erau dispuși să dezvăluie numele celor cu răspundere și adresele unde se desfășurau unele activități și întruniri ale congregației și nici să ofere actualizări cu privire la acestea. În al doilea rând, Statul nu era dispus să accepte poziția fermă a Martorilor cu privire la obiecția de conștiință. Așadar, Martorii nu au fost recunoscuți legal, dar și-au continuat activitățile clandestin, lucru cunoscut de instituțiile Statului. Începând de la sfârșitul anilor 1960, interceptarea și alte metode ale serviciilor secrete erau folosite tot mai des ca să-i controleze pe Martori. În plus, bisericile recunoscute se implicau în colectarea și pregătirea materialelor incriminatorii. În 1971, ÁEH a făcut demersuri pentru a se asigura serviciu militar fără arme pentru obiectorii de conștiință. În loc să depună jurământ, ei trebuiau să dea o declarație. Nazarinenii s-au folosit de această prevedere, care a întrat în vigoare la 1 februarie 1977. Punctul de vedere al Martorilor lui Iehova a rămas neschimbat. În anii 1970, împotriva Martorilor nu mai erau folosite măsurile administrative specifice anilor 1960. Poliția făcea doar verificări ale identității și dădea avertismente verbale împotriva celor ce predicau din casă în casă. Polițiștii îmbrăcați în civili, care perturbau întrunirile ținute în pădure, nu ridicau obiecții împotriva întrunirii în sine, ci își exprimau îngrijorări legate de protecția mediului. În anii 1980, obiecția de conștiință încă era o problemă pentru autoritățile Statului care continua să-i condamne pe Martori la câte trei ani de închisoare. Ca deținuți, Martorii erau de încredere, iar comportamentul lor, exemplar. Munceau din greu și cu demnitate. După ce își executau pedeapsa, nu mai erau recrutați. Situația Martorilor a început să se îmbunătățească. În 1985, ministrul de interne a dat permisiunea organizării congreselor în păduri și pe proprietăți private. O mie două sute de persoane chiar au primit permisiunea de a participa la un congres religios în Viena, Austria. În 1984, Martorii au contactat ÁEH. Au fost inițiate negocieri în timpul cărora au fost reprezentați de Martori locali și de la sediul mondial. Rezultatul a fost recunoașterea legală a Martorilor lui Iehova de către Statul Maghiar la 27 iunie 1989. Pentru ÁEH, aceasta a fost ultima acțiune de acest fel întrucât, patru zile mai târziu, la 1 iulie 1989 a fost închis.


294

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1996 (engleză), paginile 66-155. Magyarországi Jehova Tanúi Egyház története – a kezdetektől napjainkig (Istoria Martorilor lui Iehova din Ungaria – De la începuturi până în prezent), 2017, Budapesta: Fazekas Csaba, Jakab Attila, Petrás Éva, Szita Szabolcs. Ti vagytok az én tanúim… (Voi sunteți martorii mei…), Martinkó Károly (editor), Budapesta. 4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? În repetate rânduri, în special în timpul anilor 1950, regimul comunist i-a închis pe cei ce erau în fruntea Martorilor lui Iehova. Printre ei s-au numărat János Konrád, András Bartha, János Lakó, Zoltán Hubicsák, György Podlovics și Sándor Völgyes. Alte detalii despre Martorii lui Iehova din perioadă comunistă sunt consemnate în Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1996. De asemenea, există informații suplimentare și în arhiva Martorilor lui Iehova de la sediul lor central din Budapesta. 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Deoarece niciun guvern omenesc nu a fost și nu va fi capabil să rezolve marile probleme ale omenirii, oamenii au nevoie să afle soluția din partea Creatorului lor. Martorii lui Iehova predică mesajul despre Regatul lui Dumnezeu la nivel mondial. (Matei 24:14) Acesta constituie fundamentul unei vieți mai fericite în prezent și a binecuvântărilor viitoare promise de Dumnezeu: viață veșnică fără boli, pace între oameni, precum și între oameni și animale, fără dezastre naturale. Pentru a obține aprobarea Creatorului, oamenii trebuie să cunoască ce pretinde El de la ei după cum este consemnat în Biblie. Iată de ce, Martorii lui Iehova studiază Biblia gratuit cu orice persoană dornică să învețe despre aceste lucruri. Ei le împărtășesc


Ungaria

295

semenilor rezultatele cercetărilor lor din peste 140 de ani de studiu biblic organizat. (Faptele 8:26-31) În timpul ultimilor 2000 de ani, mesajul Bibliei nu s-a schimbat. El nu se va schimba niciodată. Înțelesul Bibliei a rămas același și nu se schimbă în funcție de viziunile politice, sociale sau religioase. Sugestii practice cu privire la cum poate fi citită Biblia au fost consemnate în primul număr al revistei Turnul de veghe din 2017. Mai presus de toate, nu ar trebui să uităm niciodată că, deși 40 de oameni au așternut în scris Biblia, autorul ei este Iehova Dumnezeu. Martorii lui Iehova permit Bibliei să se interpreteze singură, evitând să apeleze la filozofii omenești. (Geneza 40:8)


296

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 11.1a Grup de Martori trimiși în lagărul de la Bor

Imaginea 11.1b Grup de Martori trimiși în lagărul de la Nagykanizsa


EUROPA

Irlanda



Martorii lui Iehova din Irlanda Ewen Watt

1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. În 1891, Charles T. Russell a început să facă mai multe vizite în Irlanda și a ținut discursuri bazate pe Biblie pe tot cuprinsul țării, ajungând la oameni din diferite medii religioase. Russell a fost primul președinte al Watch Tower Bible and Tract Society, persoana juridică a Martorilor lui Iehova, care erau cunoscuți pe atunci ca „Studenții în Biblie”. Activitatea religioasă a Studenților în Biblie din Irlanda a început la sfârșitul anilor 1890. În anul 1931, aceștia au adoptat numele de „Martori ai lui Iehova”. Congresul internațional al Martorilor lui Iehova ținut în Dublin, în 1965, a contribuit la risipirea multor concepții greșite și idei denaturate despre Martorii lui Iehova. (Vezi Imaginea 12.1a, pag. 306.) La început, activitatea Martorilor era coordonată de Filiala Societății Watchtower din Marea Britanie, dar în 1957 a fost înființat un birou în Republica Irlanda. Mai târziu, în 1966, acesta a început să coordoneze și activitatea din Irlanda de Nord. În 2011, în urma unei reorganizări a activității Martorilor lui Iehova din întreaga lume, biroul din Irlanda a fuzionat cu cel din Marea Britanie, iar acesta coordonează activitatea Martorilor din Marea Britanie, Irlanda de Nord și Republica Irlanda. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Opoziția religioasă și persecuția După ce a guvernat Irlanda timp de câteva secole, Marea Britanie a întâmpinat ample proteste împotriva controlului său, iar acestea au condus la divizarea insulei în 1922. Partea de nord a rămas sub control britanic, iar restul Irlandei a devenit republică independentă.


300

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

După divizare, Martorii lui Iehova au întâmpinat opoziție cu precădere în republica nou formată, Statul Liber Irlandez. Biserica Romano-Catolică a devenit o influență dominantă în ce privește conduita și modul de gândire ale oamenilor, inclusiv ale celor de la guvernare, din forțele de ordine sau din sistemul judiciar. Când această parte a insulei a devenit Republica Irlanda, în 1937, noua sa Constituție garanta dreptul la libertate religioasă pentru toți cetățenii. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova au fost ținta unei ample campanii de persecuție și opoziție, în principal din cauza clericilor și a membrilor Bisericii Romano-Catolice. Devenise ceva obișnuit ca preoții catolici să stârnească opoziție împotriva Martorilor lui Iehova, opoziție care uneori a însemnat atacarea Martorilor care veneau în localitate și arderea „publicațiilor lor diabolice”.1 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1988 (engleză) descria persecuția astfel: 1935: „[Martorii] au fost atacați, unii chiar au fost răniți, iar publicațiile care i-ar fi ajutat pe oameni, au fost distruse.” 1937: „Irlanda este cea mai întunecată parte a insulelor britanice. ... Preoții ... îi urmăresc peste tot pe pionieri [evanghelizatori cu timp integral] pentru a afla unde au fost plasate publicații ... ca mai apoi să le distrugă.” 1938: „Cei care predică mesajul despre Regat întâmpină multă opoziție. Gloatele, instigate de un preot romano-catolic, i-au atacat pe Martorii lui Iehova. ... Opoziția încă nu a atins apogeul.”2 La începutul anilor 1930, un bărbat înarmat din Roscrea, localitate aflată în comitatul Tipperary, i-a obligat pe doi Martori să-i predea toată literatura pe care o aveau și să părăsească zona. Când s-au întors la locul de cazare pentru a-și lua lucrurile, ei au constatat că opozanții îi deposedaseră de toate publicațiile și le dăduseră foc după ce le stropiseră cu benzină. În jurul focului, poliția locală, clericii și copiii din zonă intonau imnul catolic „Credința strămoșilor noștri”.3 Una dintre armele folosite de clericii romano-catolici pentru a-i denigra pe Martorii lui Iehova și pentru a-i instiga pe alții la violență împotriva lor era să-i numească „diavoli comuniști”. Ce ironie, având în vedere că Martorii lui Iehova au suportat o persecuție aspră din partea regimului comunist! Unul dintre Martorii care a fost victimă a acestei propagande explică de ce preoții au ales să-i denigreze în felul acesta:

1 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1988 (engleză), ©1987 (Brooklyn, New York; Watch Tower Bible and Tract Society of New York, Inc.), pag. 83. 2 Ibid., pag. 82. 3 Ibid., pag. 84, 85.


Irlanda

301

„Pentru catolicii de atunci, termenul «comunist» însemna că eram aproape Diavolul în persoană”. În 1948, o gloată de femei din orașul irlandez Cork l-au atacat în mod violent pe un Martor al lui Iehova, acuzându-l că era comunist. Din fericire, chiar atunci trecea pe acolo un polițist care a dispersat mulțimea. Societatea Watchtower a luat măsuri legale împotriva acestui atac. Deși era romano-catolic, polițistul care a intervenit a fost dispus să depună mărturie în mod onest despre agresiune. Mai multe atacatoare au fost declarate vinovate. Publicitatea care a fost făcută acestei cauze a contribuit la risipirea acuzațiilor false conform cărora Martorii lui Iehova ar fi fost comuniști, precum și la stabilirea legală a dreptului constituțional al Martorilor de a-și împărtăși convingerile religioase.4 Această hotărâre favorabilă nu a pus capăt tuturor atacurilor violente. De-a lungul deceniilor, au avut loc multe situații asemănătoare. De exemplu, în 1956, în Cloonlara, o localitate aflată lângă Limerick, o gloată condusă de un preot a atacat doi Martori ai lui Iehova și a dat foc publicațiilor lor.5 Un ziar local chiar și-a avertizat cititorii să nu-i asculte pe Martori. „Biserica își dorește atât de mult să ne ferim de doctrinele demonice [ale Martorilor lui Iehova], încât orice catolic care citește publicații ale [Societății Watchtower] riscă să fie excomunicat”.6 (Vezi Imaginea 12.1b, pag. 307.) Influența puternică a Bisericii Romano-Catolice asupra enoriașilor săi, inclusiv asupra unor persoane din sistemul judiciar, a fost evocată astfel de către autorul David J. Butler referindu-se la cauza Cloonlara: „Acesta ilustrează influența pe care o exercita Biserica Romano-Catolică mai ales în zona rurală, în perioada de dinainte de Conciliul Vatican II, pe acea vreme Irlanda fiind considerată ocrotitoarea religiei romano-catolice”. Într-un ziar din acea perioadă se afirma că „atunci când episcopul de Killaloe s-a prezentat personal la ședința de judecată, mulțimea de oameni prezentă în sală s-a ridicat în picioare când Domnia Sa a intrat”. Preotul, care a instigat gloata, și nouă dintre enoriașii săi au fost acuzați de distrugerea cărților, Bibliilor și a altor publicații, precum și de agresiune. Cu toate acestea, toate acuzațiile aduse împotriva lor au fost respinse. Mai mult, pentru a menține ordinea, autoritățile au decis să fie reținute chiar victimele agresiunilor. Instanța i-a găsit pe cei doi bărbați agresați „vinovați de blasfemie, în sensul romano-catolic al termenului”. Conform celor spuse de Butler, această hotărâre 4 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1988 (engleză), pag. 90, 91. 5 Ibid., pag. 98, 99. 6 Ibid., pag. 100.


302

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

era un simptom al „unei echivalări vechi de secole a romano-catolicismului cu Irlanda. Cu alte cuvinte, a fi irlandez însemna să fii catolic”.7 Un atac cu un deznodământ similar a avut loc în Wexford, în 1960. Chiar și la acea dată relativ târzie, judecătorul care prezida districtul a dat dovadă de prejudecăți adânc înrădăcinate împotriva Martorilor lui Iehova. La rândul lui, și el a pedepsit victimele și i-a achitat pe preoții implicați în atac. Judecătorul a declarat: „Sunt obligat să trag concluzia ... că acești oameni [Martorii lui Iehova] ... sunt implicați în ceea ce, din punctul meu de vedere, este o încercare lipsită de perspective și sortită eșecului, și anume aceea de a face prozeliți în această țară”. Apoi a adăugat: „Cred cu tărie că acești oameni au pornit un atac împotriva religiei tradiționale, atac care a eșuat, va eșua și trebuie să eșueze”.8 În 1957, un Martor al lui Iehova a fost adus în fața instanței de judecată de către propria soție. Ea era furioasă pentru că soțul ei își schimbase religia, devenind Martor al lui Iehova, și pentru că dorea să-și instruiască copiii conform celor învățate de el din Biblie. Fiul său povestește: „Preotul paroh local, mama și toate rudele tatălui meu s-au unit împotriva lui în această acțiune judiciară. Judecătorul le-a luat partea și i-a interzis tatălui meu să le împărtășească copiilor lui noua sa religie. Instanța l-a avertizat că, dacă nu va respecta hotărârea, va fi acuzat de sfidarea curții și va merge la închisoare.”9 În prezent, acest gen de prejudecăți și persecuții sunt de domeniul trecutului. Butler explică: „Trecutul este într-adevăr o altă țară, ale cărei peisaje aproape că nu le mai recunoaștem”.10 Amenințări și persecuții din cauza neutralității politice Martorii lui Iehova nu au dovezi că ar fi fost o țintă organizată a persecuțiilor „diferitelor regimuri” sau „sisteme de guvernare” din Statul Liber Irlandez (Republica Irlanda) sau din Irlanda de Nord. Totuși, în Irlanda de Nord au întâmpinat persecuții din cauza neutralității lor politice. Aceasta s-a întâmplat în special în zilele de început ale conflictului de tip sectar din Irlanda de Nord, care a ajuns să fie cunoscut sub numele de „The Troubles” (Perioada Tulburărilor), ce a durat de la sfârșitul anilor 1960 până la sfârșitul anilor 1990.

7 ‘A Most Difficult Assignment:’ Mapping the Emergence of Jehovah’s Witnesses in Ireland (‘O misiune dificilă’: Cartografierea apariției Martorilor lui Iehova în Irlanda), de David J. Butler. În The Changing World Religion Map (Harta religiei mondiale în schimbare), ed. Stanley D. Brunn, (New York, Springer), capitolul 85, pag. 1619, 1620. 8 Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1988 (engleză), pag. 106, 107. 9 A Taste of Theocratic History in Ireland (O pagină a istoriei teocratice din Irlanda), DVD (© Watchtower Bible & Tract Society of Britain, 2012). 10 ‘A Most Difficult Assignment:’ Mapping the Emergence of Jehovah’s Witnesses in Ireland (‘O misiune dificilă’: Cartografierea apariției Martorilor lui Iehova în Irlanda), de David J. Butler, pag. 621.


Irlanda

303

În 1922, Irlanda a fost divizată, iar partea de nord-est, Irlanda de Nord, a rămas parte a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. În acea perioadă, această parte a Irlandei era dezbinată din punct de vedere politic și religios. Exista o majoritate protestantă și o minoritate catolică. Neutralitatea politică a Martorilor lui Iehova a devenit o problemă mai ales în zonele unde locuiau protestanți. În timpul perioadei „The Troubles”, comunitățile locale construiau bariere pentru a se apăra de un posibil atac din partea adversă, în special în zonele în care catolicii se învecinau cu protestanții. Întrucât Martorii lui Iehova au vrut să rămână neutri din punct de vedere politic, ei au refuzat să ia parte la conflictele care au apărut între comunități. Uneori, grupările justițiare locale le cereau tuturor membrilor comunității să-i susțină în conflicte și să participe la apărarea zonei. Unele grupări de justițiari au devenit din ce în ce mai neîngăduitoare față de poziția de neutralitate a Martorilor. Cu o anumită ocazie, un Martor al lui Iehova care locuia într-o zonă protestantă a refuzat să îndeplinească cerințele grupării locale. Justițiarii l-au amenințat că, dacă, în urma unui atac terorist, casa lui va lua foc, nimeni nu va veni să-l ajute. El a refuzat în continuare să se implice, dar a spus că dacă ar fi luat foc casa unuia dintre vecinii săi, el ar face tot ce poate pentru a ajuta. Cu trecerea timpului, tot mai mulți oameni au ajuns să respecte neutralitatea Martorilor lui Iehova, indiferent de ce parte a acestei divizări ultranaționaliste politice și religioase s-ar fi aflat. În cele din urmă, Martorii au putut să se deplaseze în mod liber și în siguranță în zona catolică, unde, mai înainte, ar fi devenit automat dușmanii localnicilor, fiind considerați în mod eronat protestanți. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? ‘A Most Difficult Assignment:’ Mapping the Emergence of Jehovah’s Witnesses in Ireland (‘O misiune dificilă’: Cartografierea apariției Martorilor lui Iehova în Irlanda), de David J. Butler, articol publicat în The Changing World Religion Map (Harta religiei mondiale în schimbare), ed. Stanley D. Brunn, (New York, Springer), capitolul 85, pag. 1615-1622. Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1988 (engleză), ©1987 de Watch Tower Bible & Tract Society of Pennsylvania. Turnul de veghe, 1 septembrie 1974 (engleză), „Living Amid Turmoil in Ireland” (Trăind în mijlocul tulburărilor din Irlanda) de la subtitlul: „Vigilantes” (Justițiarii), pag. 519, 520.


304

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

A Taste of Theocratic History in Ireland (O pagină a istoriei teocratice din Irlanda), DVD (© Watchtower Bible & Tract Society of Britain, 2012). 4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? În ce privește persecuția întâmpinată de Martorii lui Iehova, nu poate fi identificată o singură „persoană-cheie”. În Republica Irlanda, persecuția a luat forma opoziției religioase, a propagandei și abuzurilor din partea fanaticilor religioși. A trecut mult timp de la acele persecuții, iar majoritatea celor implicați în mod direct au murit. Mărturiile lor pot fi găsite în diferite publicații ale Martorilor lui Iehova, inclusiv în Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1988 (engleză). De fapt, cu trecerea timpului, Martorii lui Iehova din Irlanda de Nord chiar au fost lăudați pentru neutralitatea lor. 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Mesajul principal Mesajul Martorilor lui Iehova pentru societatea irlandeză contemporană este mesajul pe care îl răspândesc în întreaga lume: vestea bună că Regatul ceresc al lui Dumnezeu va înlătura în curând toată răutatea și va transforma pământul într-un Paradis. Pentru a ne putea bucura de această speranță, trebuie să cultivăm credință în Isus Cristos, care a murit pentru ca omenirea să poată avea perspectiva vieții veșnice și care acum domnește în calitate de Rege al acestui Regat. Cum ar trebui să considerăm Biblia și ce este Regatul lui Dumnezeu? Oamenii ar trebui să considere Biblia drept Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, iar principiile și învățăturile ei ar trebui să le îndrume toate acțiunile. (2 Timotei 3:15, 16) Valorile spirituale ne îmbogățesc viața, iar acest lucru este spre folosul întregii societăți umane. Înțelepciunea lui Dumnezeu pe care o găsim în paginile Bibliei ne oferă cea mai practică îndrumare pe care o putem avea. Regatul lui Dumnezeu este expresia suveranității lui Dumnezeu în relație cu creaturile sale, sau mijlocul prin care își exercită suveranitatea. Acest termen este folosit


Irlanda

305

în principal cu referire la manifestarea suveranității lui Dumnezeu prin intermediul Regatului condus de Fiul Său, Isus Cristos. Termenul „Regat” se poate referi fie la guvernarea celui învestit Rege, fie la domeniul pământesc condus de acel guvern ceresc. Regatul lui Dumnezeu este un guvern real. (Isaia 9:6, 7; Daniel 2:44; 7:13, 14)11 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Sfintele Scripturi arată că, la timpul fixat, Regatul ceresc al lui Dumnezeu va distruge toată răutatea și va transforma pământul în paradis. Până atunci, Martorii lui Iehova consideră că suferința este o consecință inevitabilă a persecuției pe care însuși Isus a spus că o vor avea de îndurat continuatorii săi. Isus a avertizat: „Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi”. (Ioan 15:20) Apostolul Pavel a scris mai târziu că „toți cei care doresc să trăiască cu devoțiune sfântă în unitate cu Cristos Isus vor fi și ei persecutați”. (2 Timotei 3:12) Martorii lui Iehova acceptă realitatea și așteaptă cu răbdare timpul fixat când Dumnezeu va trece la acțiune. (Mica 7:7) În același timp, ei consideră că suferința din prezent este „de-o clipă și ușoară” în comparație cu răsplata pe care o vor primi pentru că își păstrează integritatea față de Iehova. (2 Corinteni 4:17, 18) Ei sunt ferm convinși că Iehova le va oferi sprijinul și puterea de care au nevoie pentru a face față oricărei încercări pe care o au de suportat în prezent. (2 Corinteni 4:8-16)12

11 Argumente din Scripturi, ©1989 (Brooklyn, New York; Watch Tower Bible and Tract Society of New York, Inc.), pag. 225-227. 12 Pentru a vedea cum putem face față persecuției și suferinței pe care aceasta o provoacă, vezi și Turnul de veghe (ediția de studiu), iulie 2019, pag. 2-7. A se vedea și Ghid de cercetare pentru Martorii lui Iehova, în JW Library > Publicații > Index > Ghid de cercetare pentru Martorii lui Iehova > De ce permite Dumnezeu suferința și răul.


306

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Imaginea 12.1a Nathan Knorr, președintele Watch Tower Bible and Tract Society, ține o cuvântare la Congresul Internațional al Martorilor lui Iehova, Tolka Park, Drumcondra, Irlanda


Irlanda

Imaginea 12.1b Prima pagină a ziarului din Limerick, 15 mai 1956

307



ORIENTUL MIJLOCIU

Israel



Martorii lui Iehova din Israel Sarit Zaibert

Opoziția întâmpinată de Martorii lui Iehova din Israel, atât în trecut, cât și în prezent, este oarecum diferită de experiențele prin care ei au trecut în alte țări. Deși unii dintre factorii care au contribuit la împotriviri sunt asemănători, situația Martorilor diferă în scop și în caracter. Motivul are legătură cu tipul, identitatea și țelurile Statului Israel. Când s-au stabilit în regiune, Martorii lui Iehova nu au întâmpinat opoziție întrucât erau de origine arabo-creștină, iar aceasta nu constituia o provocare la adresa autorităților și a liderilor religioși evrei. Însă lucrurile aveau să ia o cu totul altă întorsătură pe măsură ce comunitatea trecea prin schimbări, iar oameni cu rădăcini evreiești ajungeau să îmbrățișeze credința Martorilor lui Iehova. Aceștia și alți factori au stârnit împotriviri și au identificat perioadele și intensitatea cu care ele s-au manifestat. Studiul de față prezintă din punct de vedere istoric câteva dintre piedicile puse înaintea Martorilor lui Iehova din Israel, potrivit surselor și dovezilor existente. Printre surse se numără arhiva Martorilor lui Iehova din Israel, unele rapoarte din mass-media și mărturii documentate ale Martorilor care au înfruntat opoziții. 1. Tudor Petcu: Înainte de toate, relatați-mi, vă rog, principalele pietre de hotar din istoria Martorilor lui Iehova din țara dumneavoastră și de când ființează ei. Istoria modernă a Martorilor lui Iehova din Israel este unică și a fost marcată de numeroase evenimente. Majoritatea situațiilor dramatice prin care a trecut antica națiune Israel, așa cum au fost descrise în Biblie, au avut loc în această regiune geografică. În 1891, Charles Taze Russell, primul președinte al Watch Tower Bible and Tract Society, a vizitat regiunea cunoscută pe atunci sub numele de Palestina într-un tur mondial de predicare. Primele semințe ale activității acestui grup au fost sădite în regiune în 1913 de către Hanna Hechmi, un tânăr interesat de învățăturile Martorilor lui Iehova. Când s-a întors din New York în orașul natal Ramallah, la nord de Ierusalim, domnul Hechmi a adus cu el câteva cărți bazate pe Biblie, publicate de Studenții Internaționali în Biblie.1

1 Numele pe care Martorii lui Iehova l-au avut până în 1931.


312

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

În timpul acestei vizite a izbucnit Primul Război Mondial, iar administrația turcească a regiunii a impus încorporarea obligatorie. Drept urmare, domnul Hechmi s-a întors la New York, lăsându-și cărțile la familia Kaduras, care îl găzduise. La sfârșitul războiului, șase Martori tineri de origine arabă s-au întors din Brooklyn, New York, în orașul natal Ramallah. În 1920, ei au pus bazele primei congregații de Martori ai lui Iehova din Palestina. Cu timpul, aceștia au întâlnit familia Kaduras și l-au îndemnat pe capul familiei să citească acele cărți lăsate de domnul Hechmi. Domnul Kaduras și familia sa au devenit Martori ai lui Iehova. La rândul său, el a vorbit cu domnul Saah, o rudă, care a devenit și el Martor împreună cu unii membri ai familiei sale. Vecinul domnului Kaduras, Awwad Faramand, și membrii familiei sale au devenit și ei Martori. La începutul anilor 1920, congregația din Ramallah era alcătuită din 12 Martori activi, toți bărbați. În acea perioadă, micul grup din Ramallah nu predica mesajul biblic al Martorilor lui Iehova din casă în casă, metodă după care sunt cunoscuți Martorii în întreaga lume. Ei le vorbeau prietenilor și cunoștințelor, precum și oamenilor din cafenele. Își țineau întrunirile religioase în case particulare și chiar au publicat un mic pliant în limba arabă. Ei foloseau această publicație pentru a face cunoscut mesajul în Ierusalim, Nazaret, Haifa și în alte localități din țară. Din când în când călătoreau în Liban, la Beirut și Tripoli pentru a se întruni cu alți Martori. În 1924, revista Turnul de veghe, publicată de Martorii lui Iehova, a devenit disponibilă în limba arabă și a fost folosită ca manual de studiu biblic la întrunirile congregației. Fără să se știe de Martorii din Ramallah, în anii 1930 s-au pus bazele unui grup în orașul Haifa, în urma activității unui Martor care venea din Egipt în Haifa, la muncă. Spre finalul anilor 1940, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, micul grup din Haifa a continuat să se întrunească în casele Martorilor și să-și împărtășească mesajul în regiune. În 1947, în Israel existau patru congregații mici, independente una de cealaltă, în orașele Ramallah, Beit Jala (Betleem), Haifa și Bat Yam. În aceste congregații erau în total aproximativ 30 de Martori. Unii erau de origine arabă, iar alții erau evrei veniți din Rusia, Ucraina și Germania. Activitatea lor publică a întâmpinat greutăți în acea perioadă din două motive complexe. Primul: Lucrarea lor se făcea în câteva limbi diferite. Al doilea: Martorii discutau cu musulmani, creștini și evrei. Musulmanii cunoșteau doar Coranul. Catolicii țineau


Israel

313

strâns la tradițiile lor și considerau icoanele și imaginile sacre, spre deosebire de Martori, care predau că închinarea bazată pe Biblie trebuie să evite astfel de elemente. Iar comunitatea evreiască asocia credința în Isus cu antisemitismul pe care îl trăise generații la rând, în special în timpul Holocaustului în Europa. Evenimente importante după câștigarea independenței2 La sfârșitul Războiului de Independență, în 1949, regiunea a fost împărțită între Israel și statele arabe din jur. Drept urmare, congregațiile Martorilor lui Iehova din Ramallah și Bait Jala, precum și câțiva simpatizanți din Ierusalim și Ierihon au rămas în Iordania (sau Transiordania, cum era numită pe atunci). Martorii din Haifa și din Tel Aviv au rămas între frontierele Statului Israel. Cu excepția situațiilor rare când se deschideau frontierele, între congregațiile din Cisiordania (West Bank) și Israel nu exista nicio legătură. Frontierele au fost redesenate, iar, după războiul dintre Israel și Iordania din 1967, Cisiordania a ajuns sub control israelian. Congregațiile din Ramallah și Bei Jala au ajuns să facă parte din Israel ducând astfel la creșterea numărului de Martori din țară. În 1968, de la 114 Martori câți existau în Israel, numărul se ridicase la 153. Progrese organizatorice Activitatea religioasă a Martorilor lui Iehova include lucrarea lor biblică educațională și cea de distribuire de publicații biblice. Asemenea Martorilor de pe întregul pământ, și cei din Palestina, iar acum din Israel, lucrează sub îndrumarea sediului lor mondial, având parte de foloase. În 1920, Joseph Rutherford, al doilea președinte al Watch Tower Bible and Tract Society a vizitat Palestina. În timpul acestui tur de conferințe biblice, a fost înființat un sediu al Martorilor în Ramallah pentru a organiza lucrarea lor benevolă. Nathan Knorr, cel de-al treilea președinte al acestei societăți, a contribuit la îmbunătățirea structurii organizaționale și a unității micului grup de Martori cu ocazia unei vizite făcute în Palestina în 1947. A fost produsă literatură biblică pentru distribuire, au fost numiți bărbați calificați care să sprijine congregațiile și au fost oferite îndrumări clare, unificatoare pentru toate congregațiile. În plus, mai mulți Martori ai lui Iehova cu origini evreiești s-au mutat în regiunile vestice și s-au alăturat congregațiilor din zonă.

2 Pentru informații suplimentare a se vedea Anuarul Martorilor lui Iehova pe 1980 (engleză), ©1980 (Watch Tower Bible and Tract Society of New York, Inc., Brooklyn, NY, U.S.A.), „Israel și Iordania”, pag. 210-256 (https://wol.jw.org/en/wol/d/r1/lp-e/301980005), referință electronică accesată la 21 decembrie 2021.


314

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Revista Turnul de veghe a fost publicată pentru prima dată în limba ebraică în 1962. Anul următor, s-a deschis un nou sediu în orașul Haifa unde exista o congregație bine închegată, aducându-le foloase Martorilor din Israel. Sediul din Haifa a funcționat asemenea celorlalte sedii din lumea întreagă. Ele organizează activitatea de vizitare a congregațiilor desfășurată de slujitori religioși itineranți, sau supraveghetori de circumscripție. Aceștia prezintă discursuri biblice, oferă sprijin pastoral membrilor congregațiilor și mențin legătura cu sediul Martorilor. S-a pus de asemenea la dispoziție cu regularitate literatură biblică în arabă și ebraică și s-a stabilit o bună comunicare cu sediul mondial al Martorilor lui Iehova din New York, SUA, ceea ce a contribuit la creșterea anuală a numărului de Martori în Israel. Un pas important a fost făcut în 1979 prin cumpărarea unei clădiri în Tel-Aviv care să găzduiască noul sediu. Aceasta includea o sală a Regatului, sau lăcașul de cult folosit de Martorii lui Iehova pentru întrunirile lor. Perioada 2000-2009 Fiind încontinuu obligați să-și apere credința înaintea autorităților și a sistemului religios din Israel, Martorii lui Iehova au făcut un efort special în anul 2000 ca să obțină recunoașterea legală a activității lor. Watch Tower Bible and Tract Society of New York, Inc. a sprijinit distribuirea pe plan local a literaturii biblice în limba arabă începând cu 1924, iar în limba ebraică, începând cu 1962. Societatea americană Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania a fost înregistrată ca societate străină în Israel în 1963. În anul 2000, a fost înregistrată legal societatea israeliană Asociația Watchtower din Israel. Martorii lui Iehova fac demersuri la ora actuală ca să obțină recunoașterea ca religie. Cererea urmează procedurile legale. Din perspectivă organizatorică, perioada de după anii 2000 poate fi numită epoca de aur a Martorilor lui Iehova. Activitatea lor religioasă benevolă continuă să se îmbunătățească, să se adapteze și să se desfășoare în armonie cu standardul internațional stabilit de sediul mondial al Martorilor lui Iehova. An de an, Martorii lui Iehova organizează congrese în toată lumea, iar milioane de oameni asistă la ele. În 2012, Martorii lui Iehova din Israel au organizat pentru prima dată un congres special, la care au invitat câteva mii de delegați din mai multe țări.


Israel

315

Organizarea unui congres special în Israel, țară cunoscută pentru tensiunile și chiar ura religioasă și etnică, a constituit un punct de cotitură în istoria ei. În ianuarie 2020, Martorii lui Iehova au organizat un eveniment remarcabil la care au asistat peste 2 000 de persoane. A fost lansată în limba ebraică modernă Tanahul (Scripturile grecești creștine – Traducerea lumii noi); aceasta este una dintre puținele traduceri moderne disponibile pentru cititorii evrei. (Vezi Imaginea 13.1a, pag. 327.) În pofida numeroaselor dificultăți și greutăți pe care Martorii din Israel au trebuit să le înfrunte, numărul lor a crescut. În prezent, sunt peste 2 000 de Martori, împărțiți în 33 de congregații în orașele Așdod, Așkelon, Beer Șeva, Bat Yam, Haifa, Ierusalim, Netanya, Petah Tikva, Rishon LeZion, Ramla și Tel Aviv. În teritoriile palestiniene, o congregație este situată în Ramallah, iar cealaltă, în Betleem. În unele orașe există mai multe congregații, în funcție de limbile care se vorbesc. Cele mai multe congregații sunt cele de limbă rusă, urmate de cele de limbă ebraică, engleză și arabă. 2. Tudor Petcu: De dragul dialogului nostru, aș aprecia dacă ați putea evidenția într-un mod relevant motivele pentru care Martorii lui Iehova din țara dumneavoastră au înfruntat atât de multe suferințe în istoria lor. De ce au fost ținta diverselor regimuri existente? Obstacole în calea liberei practicări a religiei Diverse imperii au stăpânit secole la rând regiunea Palestinei, cu un impact major asupra Orientului Mijlociu. În cele ce urmează, ne vom concentra asupra felului în care climatul politic și alte chestiuni asemănătoare au dus la opoziție față de Martorii lui Iehova. La 14 mai 1948, a fost înființat Statul Israel care avea țeluri politico-religioase unice. El se autointitulează stat evreiesc și democratic și entitate istorică din timpuri străvechi. Această definiție a influențat demografia lui. Majoritatea rezidenților statului israelian sunt cetățeni evrei care au emigrat din diverse țări sau care li s-au născut acestora. Există unele grupuri minoritare de evrei de origine arabă. În armonie cu politica națională și cu identitatea evreiască autodescrisă, evreii ortodocși tradiționali controlează numeroase aspecte ale vieții poporului israelian modern. Deși se află în proces de dezvoltare și schimbare, Israelul nu renunță la trecutul său religios de națiune cu rădăcini biblice. Acesta este contextul în care Martorii lui


316

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Iehova au apărut în Israel. Așa cum se va vedea în continuare, caracteristicile complexe și unice ale Israelului au condus la multe dificultăți. Doi factori majori au contribuit la opoziția față de Martorii lui Iehova din Israel: politicile guvernamentale și ideile cercurilor religioase naționaliste, conservatoare și ultrareligioase. Autorități guvernamentale Israelul a instituit un sistem parlamentar democratic. Totuși, Martorii lui Iehova nu au reușit întotdeauna să-și exercite drepturile fundamentale, precum cel la libertatea de conștiință. În special în anii 1970, Martorii lui Iehova au înfruntat opoziții din cauza refuzului lor de a se înrola și a obiecției de conștiință. Neutralitatea politică a Martorilor lui Iehova a fost motivul persecutării lor de către multe guverne din întreaga lume, inclusiv din Israel. În 1973, când a izbucnit războiul de Iom Kipur, câțiva Martori ai lui Iehova au fost arestați pentru prima dată deoarece au refuzat, pe baza conștiinței lor, să se înroleze sau să satisfacă serviciul de rezerviști. Arestările au fost însoțite de acuzații serioase, pedepse disproporționate și discriminare fățișă.3 Martorii au fost supuși unui tratament greșit care a dus la încălcarea drepturilor lor civile și umane. Legea siguranței impune satisfacerea serviciului militar doar de către cetățenii cu origini evreiești. Numărul Martorilor lui Iehova care se încadrau în condițiile ei era foarte scăzut când a fost emis în vederea sprijinirii eforturilor de război israeliene. Astfel câțiva Martori tineri s-au găsit în centrul unei controverse. Datorită poziției lor ferme de partea principiilor biblice, ei au fost închiși imediat. Guvernul israelian din prezent recunoaște că Martorii lui Iehova au dreptul la neutralitate politică și militară. O scutire temporară de la serviciul militar a fost introdusă în 1976. Aceasta era reînnoită an de an cu condiția ca persoana în cauză să fie Martor al lui Iehova activ. Apoi, în jurul vârstei de 28 de ani, Martorii erau scoși din evidența serviciului militar regular, asemenea altor cetățeni din sectoare speciale ale populației. În trecut, politica privitoare la satisfacerea serviciului militar a creat tensiuni în Israel. În prezent, se poate spune că guvernul recunoaște obiecția de conștiință invocată de Martorii lui Iehova. Cu toate acestea, întrucât sunt o organizație religioasă fără niciun fel de putere sau influență politică, diverse municipalități locale le creează dificultăți. 3 Pedepsele aplicate Martorilor lui Iehova pentru refuzul lor de a-și demonstra patriotismul și de a fi recrutați în armată au încălcat principiul egalității, având în vedere că, la acea vreme, obiectorilor de conștiință din alte religii nu li s-au impus aceste lucruri.


Israel

317

În plus, puterea și influența unor cercuri religioase asupra autorităților guvernamentale le-au creat dificultăți Martorilor de-a lungul anilor. Răspunsuri religioase Martorii lui Iehova își exercită în mod liber credința ca expresie a iubirii și preocupării pentru semenii lor. În Israel, la fel ca în alte țări de pe întregul pământ, ei își desfășoară activitatea în relație cu toți oamenii, indiferent de religia, rasa sau mediul lor social. Ei consideră că au responsabilitatea de a le împărtăși oamenilor cu respect cunoștința biblică, fără să facă presiuni asupra nimănui, întrucât toți au dreptul de a le accepta sau de a le respinge mesajul. Ei nu caută să convertească pe nimeni, întrucât aceasta este o decizie personală. Însă lucrarea lor este uneori înțeleasă greșit și catalogată drept antievreism, o formă de antisemitism creștin. Activitatea lor continuă să întâmpine intoleranță religioasă, stigmatizare socială și discriminări. Unele persoane îi pot considera pe Martori drept amenințare la adresa „israelianismului” întrucât își împărtășesc credința în public și adoptă poziții diferite de cele ale societății în general. Unii lideri religioși evrei au dezvoltat o reală aversiune și chiar ură față de activitățile așa-zis „misionare” ale Martorilor lui Iehova, pe care le condamnă categoric. În Israel, cuvântul „misionar” are conotație negativă, implicând ideea de constrângere sau decepție. El evocă istoria persecutărilor și a convertirilor forțate ale evreilor de către bisericile creștine din trecut. Martorii condamnă categoric toate aceste acte de opresiune săvârșite de creștini împotriva evreilor. Totuși, chiar Martorii, în ciuda activităților lor pașnice, au ajuns să suporte astfel de nedreptăți. De la sfârșitul anilor 1960, au existat numeroase incidente, precum hărțuiri, violență și acuzații grave și nefondate la adresa așa-numitelor lor activități de „misionariat”. Împotrivitorii au susținut că obiectivul Martorilor este convertirea evreilor prin subterfugii și ademenire. Aceasta era o acuzație serioasă deoarece ademenirile financiare sunt interzise prin lege. Acuzațiile de „convertire” pot aduce cu sine pedepse cu închisoarea. Însă niciuna dintre aceste acuzații nu a putut fi dovedită deoarece Martorii lui Iehova nu recurg la măsuri ilegale sau la constrângeri. Spre sfârșitul anilor 1960, au început confruntările cu organizațiile religioase evreiești. Unii lideri religioși au adus în discuție problema libertății de expresie și a religiei. Cei care li se împotrivesc Martorilor lui Iehova în Israel sunt organizații radicale precum Yad L’Achim și Lehava. Având scopul declarat de a îndepărta orice amenințare de asimilare sau de convertire a poporului evreu, aceste organizații iau


318

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

în vizor așa-numitele grupuri „misionare” căutând să le scoată în afara legii. Ele urmăresc astfel ca Martorii lui Iehova să nu mai fie considerați comunitate religioasă. Pe întregul glob, programele religioase ale Martorilor lui Iehova includ întrunirile săptămânale ținute în săli ale Regatului. La aceste întruniri se analizează subiecte biblice și se prezintă cum se poate realiza lucrarea educațională. În plus, toți au posibilitatea să se asocieze cu colaboratorii în credință. Martorii se întrunesc și cu ocazia congreselor pe care le țin de trei ori pe an. În Israel, încercările de a închiria săli publice pentru întruniri de mai mare amploare s-au lovit de obstacole. Opozanții fac afirmații eronate cu privire la activitățile lor „misionare” susținând că singurul scop al Martorilor este acela de „a-i converti pe evrei”. Cercurile religioase îi amenință și fac presiuni politice asupra proprietarilor de săli publice și asupra autorităților locale pentru a-i împiedica să le închirieze Martorilor săli unde să-și țină congresele.4 În consecință, uneori termenii contractuali sunt încălcați, iar alteori proprietarii clădirilor refuză să le închirieze sălile. Calomniile și defăimările opozanților sunt transmise publicului larg. În plus, Martorii duc bătălii juridice de lungă durată pentru a-și exercita dreptul de închinare. O altă formă de împotrivire cu care Martorii s-au confruntat de-a lungul anilor a fost contestarea dreptului lor legal de a le împărtăși oamenilor mesajul biblic, din casă în casă, pe străzi sau la locul de muncă. Diverse organizații religioase au reacționat agresiv din acest motiv. Mulți Martori au fost umiliți, calomniați și chiar au fost abuzați verbal și fizic în timp ce-și îndeplineau activitățile religioase, după cum o dovedesc numeroasele plângeri și adrese înaintate poliției și șefilor acesteia, de la care Martorii au solicitat protecție. Din cauza calomniilor și a acuzațiilor false, unii oameni și-au format o opinie negativă despre Martorii lui Iehova, care au întâmpinat reacții ostile în serviciul lor. Martorii lui Iehova își păstrează neutralitatea cu privire la problemele militare și politice și nu iau parte la sărbători religioase sau naționale ceea ce îi face diferiți de restul cetățenilor, devenind astfel ținta ridiculizărilor. Au fost descriși drept cetățeni-problemă care subminează autoritatea Statului. Din cauza propagandei cercurilor religioase radicale, unii au fost acuzați pe nedrept. Întrucât oamenii cunoșteau prea puține lucruri despre Martorii lui Iehova, se pare că împotrivirile au avut un oarecare succes.

4 Un exemplu a fost publicat la 9 august 1963 în ziarul Ma’ariv. Articolul avea titlul: „Presiunile rabinilor pun capăt conferinței Martorilor lui Iehova din Haifa”.


Israel

319

Între 1989 și 1999 s-au înmulțit situațiile în care Martorii lui Iehova au fost abuzați fizic, iar proprietățile lor au for avariate. În această perioadă, au fost înaintate la poliția din diverse orașe din Israel 120 de plângeri împotriva abuzurilor și vandalismului. Totuși nu s-au început procese penale și nu s-au făcut arestări. După ce diverși evrei ortodocși au făcut plângere împotriva unor Martori susținând că literatura lor „le rănește sentimentele religioase”,5 un Martor a fost arestat și pus sub acuzare, iar altul a fost chemat de două ori la secția de poliție. Amândoi au fost ulterior eliberați.6 La baza discriminării Martorilor lui Iehova din Israel se află diferențe fundamentale de natură politică, militară și religioasă care îi zugrăvesc într-o lumină negativă. Din această cauză, încercările lor de a obține recunoaștere legală oficială ca organizație religioasă nu au succes. 3. Tudor Petcu: Există în țara dumneavoastră o carte dedicată suferințelor Martorilor lui Iehova și, dacă da, ați putea să mi-o descrieți în câteva cuvinte și să-mi spuneți unde poate fi consultată? De când Martorii lui Iehova există în Israel, nu s-a publicat nicio carte și nicio lucrare academică despre ei. Întrucât nu sunt mulți Martori, activitatea lor nu este prea cunoscută, iar în general schimbările privitoare la grupurile religioase nu sunt binevenite; nu a existat un interes autentic în sferele academice cu privire la ei. Există numeroase publicații și studii care vorbesc despre persecutarea Martorilor lui Iehova în Germania nazistă și în Europa ocupată în timpul Holocaustului. Acestea fie analizează în detaliu situația Martorilor, fie îi menționează în treacăt, prezentând diverse statistici și rezultate ale cercetărilor. Ele sunt disponibile în multe limbi, inclusiv în ebraică. Aceste detalii sunt relevante pentru studiul de față, având în vedere importanța istorică pe care Statul Israel o acordă Holocaustului. Cu toate acestea, cercetările făcute în acest domeniu nu stârnesc curiozitatea cercurilor academice sau a opiniei publice israeliene în general. În schimb, atenția s-a îndreptat asupra întrevederilor dintre Martorii lui Iehova și autoritățile guvernamentale care nu au avut vreun rezultat, precum și asupra tensiunilor dintre Martori și alte grupări religioase. Presa a scris despre astfel de situații negative. Referințe directe despre Martorii lui Iehova din Israel au apărut în mass-media și în

5 Legea penală a Israelului, articolul 173: Dacă o persoană face unul din următoarele lucruri, este pasibilă de un an de închisoare: (1) publică o publicație care este susceptibilă să ofenseze în mod grosolan credința sau sentimentul religios al altora; (2) exprimă într-un loc public și în auzul altei persoane orice cuvânt sau sunet care este susceptibil să ofenseze mod grosolan credința sau sentimentul religios al altora. 6 Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA referitor la libertatea religioasă internațională pe 1999: Israel.


320

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

rapoarte privitoare la drepturile omului. Diverse articole au fost scrise ca răspuns la discriminarea și tratamentul injust la care au fost supuși. După cum s-a menționat anterior, anii 1970 au fost marcați de tensiuni între autoritățile guvernamentale și Martorii lui Iehova din cauza legii siguranței care a făcut obligatoriu serviciul militar. De la înființarea Statului Israel, guvernul a oferit scutire de la serviciul militar, dar acest drept fundamental nu le-a fost garantat și Martorilor lui Iehova care, datorită convingerilor lor religioase, nu practică violența și nu iau parte la activități care țin de serviciul militar în nicio țară în care trăiesc. Deși sunt puțini la număr, importanța exagerată pe care Israelul o acordă serviciului militar a condus la luarea de măsuri directe și publice împotriva Martorilor. David Namer și Mardoheu Kimchi sunt Martori care au fost arestați în acei ani din motivele menționate anterior. De asemenea, experiența lui Eduardo Campos este un exemplu de suferință îndurată de Martorii lui Iehova din Israel. 4. Tudor Petcu: Puteți menționa Martori ai lui Iehova care au suferit în țara dumneavoastră și unde pot fi citite mărturiile lor? Mărturia lui David Namer. David Nemer a devenit Martor al lui Iehova în 1963, când avea 18 ani. Aceasta era vârsta legală pentru ca un bărbat să fie încorporat. Întrucât a refuzat pe baza conștiinței sale să se înroleze în armată, biroul de recrutări l-a dat în judecată. Domnul Namer a primit amendă și apoi un certificat de scutire. În 1975, când avea 31 de ani, era căsătorit și avea două fete, domnul Namer și alți zece Martori au primit ordin de încorporare. Ordinul era pentru efectuarea serviciului militar în rezervă, considerat obligatoriu până la 40 de ani și folosit pentru reîncorporare în situații de urgență sau pentru serviciul militar normal. Întrucât au refuzat, toți au primit condamnări de șapte până la 18 luni de închisoare militară. Domnul Namer a fost închis șapte luni. Întrucât alte grupări din Israel erau scutite de serviciul militar datorită religiei lor, domnul Namer a apelat la activiști în drepturi civile și la alte autorități, îndreptându-le atenția spre tratamentul discriminatoriu la care erau supuși Martorii lui Iehova. Determinarea de care a dat dovadă în timp ce era închis, rămânând neutru și respingând orice posibil compromis, a dus la înrăutățirea situației sale. A fost izolat într-o celulă, fără niciun contact cu exteriorul. Deși nu a fost acuzat că ar fi cauzat probleme în închisoare, a fost ținut la izolare câteva zile în condiții inumane,


Israel

321

în întuneric, în acea celulă strâmtă. Primea doar puțină pâine și apă, iar în timpul iernii aspre nu a avut voie să poarte decât lenjeria intimă. El a fost tratat astfel până când s-a eliberat din armată în baza unei scutiri temporare acordate Martorilor lui Iehova. Mardoheu Kimchi. Mardoheu Kimchi a fost arestat prima dată în vara anului 1973 pentru refuzul de a se înrola în armată. Încă de când au fost aruncați în închisoare, domnul Kimchi și alți Martori care au fost închiși împreună cu el au arătat respect față de gardieni. Datorită impactului pozitiv pe care conduita lor l-a avut asupra conducerii închisorii, Martorilor li s-a dat posibilitatea de a îndeplini sarcini minore, precum a distribui scrisori, a lucra în clinică și a înregistra schimburile pentru prizonieri. După o anumită perioadă, atât domnul Kimchi, cât și ceilalți Martori nu au mai îndeplinit aceste sarcini pentru a-și păstra neutralitatea completă ca obiectori de conștiință pe timpul războiului. Drept consecință, au fost aspru pedepsiți, închiși la izolare și privați de satisfacerea nevoilor esențiale. Între 1973 și 1975 a mai fost arestat de câteva ori. Asemenea lui David Namer, și domnul Kimchi a înfruntat dificultăți cât a fost închis. Situația prin care au trecut David Namer și Mardoheu Kimchi a fost prezentată în numeroase articole de presă7 și a fost adusă în atenția mai multor oficiali din guvern. Într-un final, aceasta a contribuit la eliberarea lor temporară. A fost înființată o comisie care să analizeze situația Martorilor lui Iehova, cetățeni israelieni. După o dezbatere, a fost emis un ordin către armată pentru a-i scuti temporar de serviciul militar pe toți tinerii și tinerele care sunt Martori ai lui Iehova activi. (Vezi Imaginea 13.1b, pag. 327.) Presa israeliană a menționat și motivele care au stat la baza discriminării religioase. Ediția din 9 august 1963 a ziarului Ma’ariv a publicat un articol cu titlul: „Presiunile rabinilor pun capăt conferinței Martorilor lui Iehova din Haifa”. Articolul vorbea despre Marele Rabinat din Haifa, proprietarii sălii de conferințe Engineer’s House și contractul de închiriere a sălii pentru „secta” Martorii lui Iehova. Presiunile rabinatului au avut succes, iar conferința Martorilor a fost anulată în ultimul moment. Edițiile din 27 februarie 1978 ale ziarelor Ma’ariv, Haaretz și Yedioth Ahronoth au prezentat un raport privitor la vandalizările repetate ale sălii Regatului a Martorilor lui Iehova de pe strada Levanda, din Tel Aviv, de către cercuri religioase ultraortodoxe. În presă s-au atribuit spații ample relatării acestei situații în care o minoritate a trebuit să suporte manifestări de violență extremă, stârnind indignare pe scară largă.

7 Yediot Ahronot: 24 iulie 1975; 2 ianuarie 1976; 28 martie 1976; Ma’ariv: 27 august 1975; Jerusalem Post: 30 decembrie 1975.


322

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

Mass-media8 a mai dezvăluit că organizația ortodoxă evreiască radicală Yad L’Achim trimitea „periodic rapoarte” Departamentului de Evidență a Populației din cadrul Ministerului de Interne având drept rezultat de nenumărate ori încălcarea drepturilor Martorilor lui Iehova. La 14 octombrie 1999, ziarul Haaretz a publicat un editorial scris de Akiva Eldar, un jurnalist care era de asemenea membru în consiliul de administrație al ziarului. Având titlul „Așa respectă Israelul libertatea de întrunire”, articolul prezenta persecuțiile susținute de Yad L’Achim. Domnul Eldar a vorbit despre Martori ai lui Iehova pe care i-a intervievat, despre solidaritatea manifestată de ei și despre sacrificiile făcute în timpul Holocaustului. Aceasta a avut loc cu ocazia unui seminar intitulat „Responsabilitatea individuală în timpul Holocaustului”, ținut la Yad Vashem, Memorialul Holocaustului din Ierusalim. El a scris: „Yad L’Achim a distribuit membrilor Knesset-ului israelian (parlamentului) materiale împotriva Martorilor lui Iehova în care se menționa printre altele că organizația ar fi colaborat cu naziștii. În plus, au fost asociați cu grupări mesianice precum «Christians Concerned»”. La 26 octombrie 1999, ca răspuns la acest articol, Rochelle Saidel, o cercetătoare în domeniul Holocaustului, a scris un articol9 prin care respingea acuzațiile Yad L’Achim potrivit cărora Martorii ar fi colaborat cu naziștii. Ea a prezentat relatări oficiale despre persecutarea Martorilor lui Iehova arătând că aceștia chiar au fost uciși de naziști, precum și despre solidaritatea pe care au dovedit-o în relațiile cu evreii și alți prizonieri. Volumul 24 din ianuarie 2000 al ziarului HaAyin HaShevi’it a analizat rapoartele și a prezentat discriminările la care erau supuși unii Martori ai lui Iehova în instituțiile publice. Au existat și încălcări ale drepturilor omului.10 Rapoarte din perioada 2000-2020 au prezentat situații în care Martorii lui Iehova au avut de suferit din cauza organizațiilor religioase radicale (care militează împotriva asimilării) prin agresiuni verbale, violență, furturi și vandalism. Au fost detaliate discriminările și inegalitatea și au fost dezvăluite încălcări la adresa dreptului la libertate de religie și de conștiință în Israel. Ulterior, aceste fapte au fost prezentate autorităților guvernamentale, Ministerului Afacerilor Externe și poliției israeliene. În 2000, situația lui Eduardo Campos, un Martor al lui Iehova care avea trei copii, a suscitat atenția mass-media. El lucra ca manager de resurse umane la fabrica de 8 Editorial Haaretz: 6 octombrie 2009. 9 Haaretz: 26 octombrie 1999. 10 Raportul anual al Departamentului de Stat al SUA.


Israel

323

alimente Vita din Așdod. Când a aflat aceasta, organizația ultraortodoxă Yad L’Achim a amenințat conducerea că, dacă domnul Campos nu va fi concediat, toți consumatorii ultraortodocși vor boicota compania. Potrivit acestei organizații11, „Campos este un Martor al lui Iehova, o sectă misionară, constituind, datorită poziției sale în cadrul companiei, un pericol pentru toți angajații întrucât se simte obligat să facă activitate de misionariat și să-i convertească pe ceilalți”. Această acuzație era nefondată. Asemenea altor Martori, domnul Campos era cunoscut pentru că-și practica activitățile religioase și credința în limite legale și pentru că nu a încercat niciodată să facă prozeliți în rândul minorilor sau să ofere bunuri materiale pentru a-i atrage pe oameni la credința sa. Pe lângă amenințările Yad L’Achim la adresa Vita, jurnalul ultraortodox Hamodia a publicat un articol detaliind cum un membru al Knesset-ului, care făcea parte din Partidul Torei Unite, a solicitat unui ministru al guvernului să-i retragă „misionarului” Eduardo Campos certificatul de apreciere, distincție pe care guvernul le-o acordă angajaților remarcabili. Această organizație, alături de alte partide, au făcut presiuni ca domnul Campos să fie demis din funcția „sensibilă” pe care o avea în compania Vita. În plus, Badatz, curtea rabinică, a amenințat compania că-i va retrage companiei certificatul cușer acordat produselor sale. Aceasta avea să însemne o mare pierdere financiară pentru companie întrucât întregul sector ortodox, chiar și numeroși evrei laici, urmau să cumpere produse cușer de la alte fabrici. Din cauza acestor presiuni, Vita l-a suspendat pe domnul Campos din funcția sa până când un alt post a fost disponibil în companie, poziție „care nu l-ar fi adus în contact cu angajații”.12 Mass-media a prezentat pe larg această situație stârnind o reacție puternică din cauza hărțuirilor și discriminărilor la care a fost supus domnul Campos. De fapt, consumatorii din publicul laic au boicotat compania protestând cu privire la felul în care aceasta l-a tratat pe domnul Campos. Boicotul și protestele s-au sfârșit după doar trei zile, când administrația companiei a anunțat că nu mai are nicio suspiciune față de domnul Campos și că acesta își poate păstra postul. În cele din urmă, compania și domnul Campos au ajuns la o înțelegere amiabilă pentru pensionarea sa timpurie. Acest eveniment neobișnuit ilustrează dificultățile prin care au trecut Martorii lui Iehova din cauza temerilor și suspiciunilor elementelor religioase.13 Mulți Martori au

11 Adresa trimisă de rabinul-șef al Așdodului Fabricii Vita, datată 29 septembrie 1999. 12 Ha Ayin Ha Shviit, 24 ianuarie 2000, „Despre mobilizarea Haaretz-ului pentru boicotul consumatorilor laici-liberali împotriva Vita”, de Akiva Eldar. 13 Haaretz, 14 octombrie1999, „Așa respectă Israelul libertatea de întrunire”, de Akiva Eldar.


324

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

fost discriminați în diverse moduri încă de la înființarea statului modern Israel. Însă numărul acestor situații este în scădere datorită măsurilor punitive luate de autorități. Între 2015 și 2017, drepturile Martorilor lui Iehova au fost încălcate în unele situații astfel: anularea unor conferințe, răul tratament la care unii au fost supuși și daune aduse unor proprietăți. În doar trei ani, aceasta a condus la depunerea a 59 de plângeri la poliție. Despre unele dintre aceste cazuri s-a vorbit pe scurt la radio, TV și în diverse rapoarte pe internet. Unele evenimente au suscitat dezbateri aprinse pe tema drepturilor omului și libertății de religie ducând la recunoașterea și sprijinul public acordat Martorilor lui Iehova din Israel.14 În noiembrie 2016, pentru prima dată în istoria Israelului, ziarul Haaretz a publicat un articol detaliat despre Martorii lui Iehova. Autoarea acestuia este Netta Ahituv, jurnalistă respectată și câștigătoare a premiului Pratt Prize for Environmental Journalism. După cercetări atente, asistare la întrunirile Martorilor lui Iehova, discuții cu membri ai comunității și cu opozanți de-ai lor, autoarea a conchis: „Contrar ideilor larg răspândite în Israel, Martorii lui Iehova nu au un guru; nu li se cere să-și doneze lucrurile comunității și nici să rupă legăturile cu familia și prietenii”. Aceasta este o dovadă a încrederii care s-a clădit de-a lungul timpului între Martorii lui Iehova și numeroși reporteri respectați. 5. Tudor Petcu: Reflectând la timpurile prezente, care este gândul spiritual fundamental și mesajul pe care l-ați transmite societății contemporane ca reprezentant al Martorilor lui Iehova? Nu mai puțin important, mă simt tentat să vă întreb cum ar trebui să citim Biblia și să înțelegem Regatul lui Iehova într-o epocă dominată de valorile pragmatismului social? Credința și modul de viață al Martorilor lui Iehova se bazează pe Biblie, mesajul transmis de Dumnezeu oamenilor. Martorii cred că Biblia este practică și că mesajul ei este de actualitate indiferent de perioada din istorie în care trăim. Așadar, Biblia poate fi înțeleasă și aplicată cu succes, aducându-le foloase oamenilor în toate aspectele vieții, inclusiv la nivel social.

14 Alte exemple de mediatizare a incidentelor: • Haaretz, 20 noiembrie 2001, „Cine vrea să fie misionar”, de Ran Reznik. • Ynet, 1 mai 2010, „Holon: Ortodocșii au strigat «naziști» și au aruncat cu pietre la o adunare a Martorilor lui Iehova”, de Yoav Zeitun. • Haaretz, 18 aprilie2015, „Municipalitatea din Raanana a anulat un eveniment al Martorilor lui Iehova «de teama siguranței rezidenților»”, de Ilan Lior. • Walla News, 20 iunie 2016, „Martorii lui Iehova sunt șocați de demonstrație”, de Dov Gil-Har. • Haaretz, 24 noiembrie 2016, „În lumea insulară a evreilor israelieni ce au devenit Martori ai lui Iehova”, de Netta Ahituv. • Haaretz, 1 decembrie 2016, „Pacifismul Martorilor lui Iehova”, de Netta Ahituv.


Israel

325

Biblia a fost scrisă cu mulți ani în urmă, iar limbile ei originare, ebraica, aramaica și greaca, nu sunt înțelese de mulți oameni din prezent. De aceea, Martorii lui Iehova depun eforturi conștiincioase ca să traducă Biblia și să o facă accesibilă în limbile moderne, inclusiv în ebraica modernă. Ei folosesc aceste traduceri pentru a le împărtăși semenilor vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu, precum și ce va face el pentru omenire. Potrivit Bibliei, Regatul lui Dumnezeu este un guvern real care conduce din ceruri și care a fost înființat de Iehova Dumnezeu însuși. Regatul este superior oricărei alte forme de guvernare. Doar acesta poate pune capăt tuturor problemelor omenirii, precum războaiele, sărăcia, boala și moartea, probleme pe care niciun alt guvern nu le poate soluționa. Regatul ceresc posedă multe elemente caracteristice guvernelor umane, cum ar fi un conducător, teritoriu asupra căruia guvernează, armată, supuși, legi, un sistem de educație și o misiune. Biblia arată că oamenii care i se închină lui Iehova au fost și vor fi persecutați datorită poziției pe care o au și a modului lor de viață. Această idee se regăsește fără echivoc în cuvintele lui Isus Cristos din Ioan 15:20: „Aduceți-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Sclavul nu este mai mare decât stăpânul lui. Dacă m-au persecutat pe mine, vă vor persecuta și pe voi”. Potrivit cercetărilor făcute de numeroși erudiți, continuatorii lui Isus din secolul I au trăit adevărul acestor cuvinte. Unul dintre ei chiar a spus: „Toți cei care doresc să trăiască cu devoțiune sfântă în unitate cu Cristos Isus vor fi și ei persecutați”. (2 Timotei 3:12) 6. Tudor Petcu: Având în vedere că suferința a marcat istoria Martorilor lui Iehova în diverse decade și țări, v-aș ruga să explicați, în lumina Sfintelor Scripturi, care este cel mai bun mod de a percepe suferința. Biblia arată care este originea persecuțiilor, care sunt cauzele lor și efectul pozitiv sau negativ pe care acestea îl au asupra celor loiali. De aceea, toți Martorii lui Iehova, indiferent de locul sau de perioada în care trăiesc, sunt conștienți că, mai devreme sau mai târziu, dintr-un motiv sau altul, ar putea suferi datorită credinței lor. Dar aceasta nu reprezintă decât o confirmare a determinării lor. Ei nu caută să fie persecutați și nici nu cauzează persecuții ca să simtă că sunt loiali. Dar nu sunt luați prin surprindere de ele și chiar se așteaptă la ele, după cum vorbește Biblia. Martorii lui Iehova din întreaga lume sunt cunoscuți nu doar pentru poziția lor neclintită în chestiuni de natură politică, militară, religioasă și socială, dar și pentru că sunt cetățeni pașnici, care respectă legea și care promovează ordinea și pacea. De aceea,


326

Suprimarea libertății religioase: Persecutarea Martorilor lui Iehova

persecuțiile, care nu sunt normale și care pot duce la pierderea vieții, pot constitui totuși dovada credinței și speranței și pot aduce răsplăți. Păstrarea loialității în timp de suferințe le aduce fericire și satisfacții.


Israel

Imaginea 13.1a Peste 2 000 de persoane asistă la lansarea Tanahului, în limba ebraică modernă. Haifa, Israel, 2020

Imaginea 13.1b Martori ai lui Iehova închiși pentru obiecția de conștiință cu privire la serviciul militar, în uniformă de deținut, cu ocazia vizitei unor colaboratori în credință

327


Tudor Petcu, absolvent al Facultății de Filosofie din cadrul Universității București cu o teză despre etica filosofică a Papei Ioan Paul al II-lea, este eseist și publicist ale cărui preocupări vizează în special analiza din perspectivă fenomenologică a istoriei recente. De altfel, cercetările sale se remarcă mai ales prin articolele publicate în jurnalul internațional Studia Hebraica, unde încearcă să evidențieze raportul care s-a creat între conștiința filosofică a secolului al XX-lea și fenomenul Auschwitz.

„Dacă cineva crede că are cunoștință despre un lucru, nu-l cunoaște încă așa cum ar trebui să-l cunoască.” (Apostolul Pavel)

Pentru volumul II accesați linkul: https://issuu.com/tudorpetcu/docs/e_persecutarea_martorilor_lui_iehova_vol_2

Pentru a descărca cartea in format PDF accesați linkul: https://bit.ly/35T0iVC