FEMEIA
LUNI, 15 august 2011
www.timpul.md
9
Culinar.md
Top şase cele mai gustoase pâini din lume De foame şi de… încântare, pe toate continentele
P
âinea proaspătă este o încântare la domiciliu, iar în timp ce călătorim este, de multe ori cheia pentru înţelegerea culturii locale. În articolul ce urmează, găsiţi unele dintre cele mai bune pâini din lume, dar lista nu e nici pe departe completă...
Roti, pâinea nedospită
Roti este o pâine nedospită (fără drojdie), făcută din făină de grâu şi gătită de obicei pe o suprafaţă de metal unsă cu unt. Aceasta poate fi găsită în multiple ţări, inclusiv în India, Indonezia, Sri Lanka, Bangladesh, Pakistan, Thailanda şi Indiile de Vest. Una dintre cele mai populare feluri de roti este cea din Malaezia, unde această pâine poate fi găsită în zeci de forme. Roti poate fi gătită cu ou (roti telur) sau cu ceapă (roti bawang), însă roti tradiţională este cea care se serveşte cu dhal (sos curry cu linte roşie) şi/ sau cu un sos curry cu carne şi se numeşte roti canai.
Tortilla, turta cu mălai Nu poate fi nimic mai bun (sau mai mult mexican) decât gustul unei tortilla de porumb fierbinte, scoasă din cuptor. O tortilla proaspătă, gătită
până când capătă un aspect crocant, aproape că se topeşte în gură. Tortilla este cel mai important tip de hrană în Mexic, reprezentând simbolul unei legături puternice cu un trecut de peste 2500 de ani. De asemenea, acest tip de pâine este principala sursă de hrană pentru mulţi mexicani, în special, pentru cei din regiunile rurale. Pe lângă faptul că este
un produs alimentar, tortilla e folosită şi în calitate de recipient pentru fripturi, carne la grătar, legume, guacamole, cartofi, orez - pentru aproape orice care poate fi pus într-o tortilla pliată în două. Originea acestei pâini se consideră a fi în zonele muntoase centrale din Mexic şi, chiar dacă metoda pregătirii s-a schimbat considerabil odată cu apariţia noilor tehnologii, ingredientele au rămas aceleaşi.
Naan, o lipie… pretenţioasă Pâinea naan este de prove-
nienţă indiana şi este răspândită în toată Asia Centrala şi de Sud. Adevărata pâine naan trebuie să fie gătită de-a lungul pereţilor unui cuptor special, numit tandoor. Puteţi găti naan şi într-un cuptor obişnuit, însă riscaţi ca rezultatele să vă dezamăgească. Chiar şi indienii get-beget aleg să savureze pâinea naan în restaurante, astfel încât puţine case sunt echipate cu un tandoor. Naan este asemănătoare lipiei sau pitei, dar are un gust specific, uşor dulce, datorită mierii din aluat şi o moliciune deosebită, dată de iaurtul care e încorporat în compoziţie. Există multe variante de naan: de la naan fără condimente la naan cu seminţe de chimen negru, de fenicul, de ceapă neagră sau de anason, coriandru, usturoi etc.
Bagel, covrigii opăriţi
XIX în New York. Şi, odată ce aţi avut ocazia să-i gustaţi aici, cu greu vă veţi bucura de acelaşi gust în altă parte. În principiu, un bagel clasic constă dintr-un inel simplu de aluat care mai întâi se fierbe, apoi se dă la cuptor. La final, fie că e lăsat aşa cum este sau se acoperă cu diverse finisaje, de la seminţe de susan până la ciocolată. Tăiat în două, un bagel poate fi umplut cu cremă de brânză, gem, mezeluri, salate, peşte afumat etc. Aceşti „covrigi” îşi au originea în comunităţile evreieşti din Polonia secolului XVI, iar în perioada recentă au făcut carieră în Marea Britanie, Statele Unite şi Canada, ca pâinici pentru micul dejun.
Bagheta, universal de delicioasă Chiar dacă au fost inventaţi în Europa, covrigii au devenit populari la începutul secolului
Toate brutăriile au în vânzare baghete. Sunt lungi şi subţiri şi absolut delicioase, mai ales dacă sunt consumate în primele patru
ore de la coacere. Baghetele pot fi păstrate mai mult timp într-o pungă de plastic sau de hârtie, însă crusta devine moale. În schimb, dacă le lăsaţi descoperite, acestea vor deveni curând foarte tari. Anume în această condiţie baghetele sunt savurate de către francezi la micul dejun.
Campioana din… secară Fiind în exil în California, SUA, în 1941, dramaturgul german Bertolt Brecht a mărturisit că ceea ce i-a lipsit cel mai mult în America a fost pâinea patriei sale… Acest fapt nu va surprinde p e nimeni care a gustat
vreodată pâinea germană, care e campioana lumii, în liga pe care o reprezintă. Este gustoasă şi texturată, pregătită dintr-un amestec de făină de grâu şi de secară, şi este disponibilă în peste 300 de varietăţi. În comparaţie cu alte tipuri de pâine, pâinea integrală
de secară este pregătită pe aburi în loc să fie coaptă. Acest lucru îi conferă o culoare specifică neagră şi un aspect puhav şi ademenitor. În Germania, pâinea nu este considerată un aliment de acompaniament, ci un element important al unei diete sănătoase. Elena Sărăteanu
Pofta amintirilor din copilărie
Strategia porumbului fiert Nu ştiu ce ziceţi voi, dar eu, atunci când mă gândesc la porumb fiert, îmi amintesc de vacanţele petrecute departe de aglomeraţia oraşului şi de goana din lanul de porumb, precum şi întreaga strategie făcută împreună cu ceilalţi copii cu o seară mai devreme. Erau două perioade în an când se făceau aceste strategii: când apărea porumbul tânăr, numai bun de pus în oală şi când era vremea seminţelor de floarea-soarelui... În piaţă a apărut porumbul numai bun de fiert. Pentru cine nu a mai făcut acest lucru niciodată, luaţi aminte că este foarte simplu. Cumpăraţi cu atenţie porumbul din piaţă - apăsaţi cu unghia două-trei boabe, ca să vedeţi dacă sunt moi şi lăptoase. Ajunşi acasă, desfaceţi pănuşile de porumb şi împărţiţi-le
în două. Jumătate puneţi pe fundul oalei, peste ei aşezaţi ştiuleţii de porumb, iar deasupra puneţi cealaltă jumătate de pănuşi. În final, turnaţi apă până se acoperă tot conţinutul oalei. Dacă porumbul este proaspăt, va fierbe repede, în maximum 35-45 de minute. Când porumbul s-a răcit suficient să-l puteţi scoate din oală, nu uitaţi sarea şi… pofta amintirilor din copilărie. Celebritatea acestei cereale se datorează lui Cristofor Columb, care a adus-o din America Centrală. Gustul porumbului cunoaşte o tradiţie îndelungată în industria băuturilor şi a făinii. Graţie conţinutului său de fibre, acid folic, magneziu, fosfor, mangan, vitamina C, vitaminele B1, B5, porumbul furnizează organismului multă energie.
Magneziul aflat în compoziţia sa previne atacurile de inimă, iar acidul folic contribuie la energizare, influenţând metabolismul lipidelor şi al polizaharidelor. O altă substanţă prezentă întrun procent semnificativ în compoziţia porumbului este beta-cryptoxanthinul, un caroteneid eficient în prevenirea cancerului la plămâni şi care, de regulă, se regăseşte în compoziţia chimică a fructelor cu coajă portocalie. În compoziţia porumbului se mai găsesc acizi graşi nesaturaţi (aproape 90%), acizi monosaturaţi şi polinesaturaţi şi acizi saturaţi. Vitamina E, aflată într-o concentraţie mai mică în porumb, participă la procesul de reînnoire al celulelor şi produce cantităţi mărite de oxi-
gen în sânge. În plus, scade nivelul colesterolului. De aceea, simplu, fără sare, fără unt, porumbul este indicat în alimentaţie pentru prevenirea apariţiei bolilor de natură cardiovasculară. Este adevărat că, în procesul de fierbere, se pierde un oarecare procent din substanţele nutritive ale porumbului, însă o cantitate semnificativă de nutrienţi, peste 60%, se păstrează. În plus, consumat cu regularitate, porumbul ajută la eliminarea toxinelor din organism. 100 g de porumb conţin: - 59 calorii; - 2 g proteine; - 10 g carbohidraţi; - 1g lipide; - 1 g fibre. Este recomandată consuma-
rea porumbului simplu, dar nu în combinaţii greu de suportat caloric de către organism. În combinaţie cu alte alimente, fie chiar şi cu unt, aportul său caloric creste simţitor. Porumbul conţine şi tiamine, care sunt responsabile de metabolismul eficient al carbohidraţilor şi ajută la menţinerea capacităţilor cognitive, încetinind procesul de îmbătrânire a creierului cu până la 10% din cazul femeilor (conform cercetătorilor de la Universitatea din Hamburg). De asemenea, tiamina (vitamina B1) are un efect pozitiv asupra sistemului nervos, influenţând în bine starea psihică. Lipsa acestei substanţe conduce la instalarea bolii Alzheimer. (M. T.)