EFEMERIDĂ I Plutim uşor cu zumzetele-n strună Şi casele adie voie bună. Cireşele s-au copt şi dau să cadă Seama fluturilor din ogradă. Şi de presimţi că trece vântul, ploaia, Că te-mpresoară toate cu zăpadă, Argintul lunii va opri văpaia Cireşelor care-au să cadă. Nu laşi copiii preschimbaţi în plânsul Şi-n îngânarea mamelor iubire. Să se preschimbe sufletul într-însul Şi să plătească amintire. Iar mie lasă-mi secera să taie Cireşul sterp şi gol la rădăcină: Ecoul sufletului mă-ncovoaie, M-ademeneşte, nu m-alină.
10