Page 1

TEODOR GAETANO

POEME ANIMISTE


TEODOR GAETANO

POEME ANIMISTE

BUCUREŞTI 2011


Motto: Într-un ocean de timp şi de întuneric am înotat mereu înspre lumină. Multe lumini înşelătoare s-au stins Sau poate nici n-au existat vreodată Doar găuri negre ce reflectau eclectic lumina mea proprie Una singură, mai strălucitoare ca toate A crescut supranatural Animându-mi deopotrivă braţul şi mintea Şi incălzindu-mi inima Până pumnul mi s-a înfipt în nisipul ţărmului orbitor al Gradiniilor Elizee

2


Mamei mele

3


PREFAŢĂ -1A plecat o frunză De pe creanga ei ondulând Către pământ, Lâng-o petală de floare Pe jos aşezând. Lacrimi din soare picurau Pe crengile năvălite de rouă. Încet, fiorul unei rădăcini, Şi ea, răvăşită-n adâncuri, Despletea aromele pârguite În ocheadele colorate şi dulci. Amăgirea într-o ceaşcă de lut Cu iz de strugure sau de prună La pervazul ce ducea înspre lună. Gândul meu răsucit de departe, Pregătit de-nceput şi de moarte. Gândul meu, învelit aici şi acum, A găsit întrebarea pe drum, Poticnită lângă semnul antum.

4


-2O zi curioasă, rătăcită din rând, Hărţuia caldarâmul de ploi, Şezând-neşezând Printre flori şi gunoi. Amăgise un soare din hăţişul de zori Să culeagă câmpia-n broboane de rouă Şi-ncurca-descurca de o mie de ori Potecile-n perdeaua cea nouă. Întoarce-te, i-am şoptit, intră-n şir, Am nevoie de ultima clipă. Tu te miri, eu mă mir, El se miră-n risipă. Doar ştiai că din rouă, din flori şi din raze, Cineva, într-un gând, mă chemase, Că speranţa lui, hărăzită să piară, Mă fixase în muzeul de ceară. Povestiri cu destin în perdele: Am venit să m-arăt, să m-ascund, În vreme? Să pătrund, În lumea cea dreaptă? Doar aşteptam să mă cheme, Convins că m-aşteaptă.

5


-3Un pahar în boabe reci Învârteală peste casă Pentru-o zi în care treci Gândurile de pe masă. Cu oricine ai conta, Ţopăind din timp în timp, Ziua lui cu ziua ta De alergi în tristul schimb, O lumină poate pune Lângă boaba din pahar. Boaba lui de întuneric Se va înveli în dar. Dar atunci aşteaptă seara Să se scurgă-n dimineaţă, Doar se va aprinde ceara Sfeşnic încă peste viaţă.

6


CICLUL VIEŢII Rugii toamnei n-am călcat Zi de zi, c-un sloi de gheaţă-n mână; Pragurile ei le-am legănat Prin ţărână Aşteptând ca dincolo de ele Să se reaşeze ploaia-n nor Şi să dezvelească-n stele Steaua sufletului dor. Nu mă strânge, nu cunosc ocolul Drumului în care ne-au ascuns Gând la gând şi despărţiţi de golul Nepătruns. Iarba fiarelor o tai şi seacă. Ploaia s-a întors în fluturi moi, Câmpurile nu mai vor să treacă, Timpul nu ne lasă amândoi. Gândul ars cu rouă, iar, departe În serile cu macii adormiţi, Pe copii de mame îi desparte, Întru naştere, preafericiţi.

7


ÎNTRECEREA CU TIMPUL La casa-ceea rezemată-n geamuri, Bat zilele cu degetele moi. Nu te opri. Acolo e fiorul Şi ceaţa îngânându-se cu noi. Acolo-am spart iluziile-n pieptul Flămând al hidrei care ne uneşte Şi-am aşteptat. Şi a venit o vreme, Cu spatele, copilăreşte. Parfumul ei l-am pus sărut mai dulce Şi epoleţii i-am cusut cu vină: Tu ce-ai să faci? Mă mai aştepţi? M-alungi cu floarea vieţii prin lumină?

8


VERSUL DE DOR Gem sevele în floare răvăşite, În fluturi clipocesc adânc, culori. La capul tău am stat, iubito, Şi-am sărutat mugurii deveniţi flori. Din ceas în ceas, cu zorile-n scânteie, Din somnul cu zăbală de catran, M-ai pus, cu amăgirile pentru femeie Zălogul întrebărilor în van. Nu vezi că norii trag spre miazănoapte? Nu vezi că timpul nu ne mai aşteaptă? Nu vezi că gândul s-a spuzit de şoapte Dorind o judecată dreaptă? Mă cerţi cu vis şi mă alinţi cu stele, Atingerile mi le umbreşti pe faţă În amorţirea unei nopţi rebele Cu zori însângerate-n dimineaţă.. Gem sevele în floare răvăşite, Din ceas în ceas, cu zorile-n scânteie. Am înotat printr-un ocean de timp, iubito, Cu amăgirile pentru femeie. Nu vezi că norii trag spre miază-noapte? Mă cerţi cu vis şi mă alinţi cu stele. În golul nostru, părăsit de şoapte, Înmugureşti în taina vieţii mele.

9


EFEMERIDĂ I Plutim uşor cu zumzetele-n strună Şi casele adie voie bună. Cireşele s-au copt şi dau să cadă Seama fluturilor din ogradă. Şi de presimţi că trece vântul, ploaia, Că te-mpresoară toate cu zăpadă, Argintul lunii va opri văpaia Cireşelor care-au să cadă. Nu laşi copiii preschimbaţi în plânsul Şi-n îngânarea mamelor iubire. Să se preschimbe sufletul într-însul Şi să plătească amintire. Iar mie lasă-mi secera să taie Cireşul sterp şi gol la rădăcină: Ecoul sufletului mă-ncovoaie, M-ademeneşte, nu m-alină.

10


CINE EŞTI TU? În seara asta trag storul Gândurilor peste noapte, Amăgit în vis de dorul Ultimelor tale şoapte. Ţi-au adus, a câta oară, O speranţă din lumină. Roua ce se-nfioară Prin grădină. Să trag cerul plin cu stele Spre hotarul vieţii mele? Doar o stea îmi zice nu, C-un surâs: cine eşti tu?

11


FÂNTÂNA ARGEŞULUI Un meşter rătăcise în poiană Sub flori S-aşeze pe geană Cântecul zorilor Şi s-asculte melcii Călători. Nu mai rămăsese nimic de făcut. Scăpase văpaia se apă din piept Şi lumea năvălise să bea De inimă rea. Prelinsă pe iarbă, Cochilia, ademenită să fiarbă În adâncuri, aici, Unde pietre mai mari şi mai mici, Fără să fie-alintate cu dalta, Presărau licurici Într-o parte şi-n alta. Nimeni nu ştia, turlele sus Ce-au de spus Avântate în râuri de viţă, Vânturate cu aripi de şiţă. Doar melcii-aplecaţi în şuviţa de apă De cei ce s-adapă Dădură iveală părintelui lor Cu glas de beteală şi ochi de cosor. Nu împerecheau desene prea multe Pentru că tot ce prinde timp din ceaţă

12


se naşte şi cere viaţă. Ea râdea lângă el cu copilul la piept: Am venit aici să te-aştept, Să-ţi aştern Pe vise albastre timpul zidirii. E al nostru, Etern, Al iubirii.

13


PRIMĂVARA Un vis de rouă, răvăşit de ape, Tânjind cu sufletele pe aproape, Se abătu peste grădină, Şoptind lumină din lumină. Se limpeziră florile pe rând În seve despletite-n dor plăpând. Un vânt de iarbă le aduse Fiorul nopţii presupuse. Mirarea lor, din timp în zări, Neîntrecută pe cărări, Plutea-n senin şi peste vise La amăgirile promise. Iar sufletele pe aproape, Într-o grădină care nu-i, Lăsară foşnetul pe ape Întru speranţa orişicui.

14


EFEMERIDĂ II Orgiile tăiate-n câte Destin de sunete murdare, Pleoape scurse, amărâte, În rana steiului de sare, Din casele care-au să cadă, Din câte s-or ridica iară, Cu ochiul înteţit să vadă Tăcerea moleşită-n ceară, N-au reuşit şi beau oglinda Cu liniile din adânc Înspre firida, suferinda Izvoarelor care mai plâng. Şi-atunci cu toţii sar din cete În amăgirea unui risc. Ar fi promis să se desfete Acelaşi magic obelisc. Şi strigă timpul, dat în câte Destin de sunete curate Spre florile nehotărâte: Altcineva care mai poate!

15


VÂNĂTORUL Roşu mac, unde-i misterul Timpului pe care-l tragi? Ai băut din mine cerul Rămăşiţelor prea dragi, Ai culcat pământ pe geana Gândului de la-nceput; Ochiul tău aşteaptă rana Să se cearnă. S-a cernut? Vinul la ulcica sfântă, Dacă-i vin, îmi spune că Cerul la această nuntă Nu se mai întunecă.

16


DESTIN Frumoasa mea, alungă-ţi întristarea Cu genele peste un timp ascuns. Când dorul te-mbie cu-ntrebarea, Eu te infăşor în braţe c-un răspuns. Voi sterge lacrimi ce vor arde-n pripă, Şi temeri ce nu-şi vor avea rostul; Frumoasa mea, plătim cu-o clipă Ca să traim în veci în visul nostru. Vino încet, vei spune amintirii, Lasă-mă mut în clipa care-mi place. Frumoasa mea, mereu vom ţine mirii Şi vom lăsa fiorul să se joace. Vom trage storul serilor cuminţi Şi vom visa, frumoasa mea, mai bine, Când alţii, alintându-ne părinţi, Şi-or aminti de tine şi de mine.

17


ORICUM Am numărat căderile pe rând: De ploaie, de mătase şi de vise. Privirea amăgită, numărând, Pe semne prinsă, de teamă, adormise. Am dat atunci cuvântului pereche Din neperechea răvăşită În golul gândului de veghe. Când aşteptarea mă evită Acum ca şi-altă dată ca şi-atunci, Cerând să-nfoaie mugurii-n livadă Pentru speranţa după alte munci Şi pentru focurile de zăpadă. Când eu oricum am să ajung la tine Pierzându-ne de timp, de loc, de tot Vom arde vesel până la astrele divine Într-un incandescent -imens -albastru foc Îngerul meu, ascultă-mi asprul glas Ce-ţi ceartă părintesc faţa senină De spus multe cuvinte ne-au ramas Iar dragostea ne-ademeneşte, nu ne-alina Şi de făcut, multe avem să facem O viaţa întreagă şi alte vieţi apoi Cum au facut şi cei din care ne tragem Unind un univers în noi

18


Abia atunci am să aştern în cui Năvodul şi grămezile de nadă Pentru folosul orişicui Şi pentru focurile de zăpadă Apoi, oricum, am să destram în tihnă Căderea de mătase să dea glas Doar gândul, scos din valuri de odihnă, Am să-l aştern pe ce mi-a mai rămas.

19


INFINITE ŞOAPTE Te-am văzut şi a stat timpul. Aduceai uşor a noapte Şi lăsai să curgă ceaţa Peste infinite şoapte. Te-am cuprins atunci o dată. Drumul lung în despletire Aducea o mică fată. Amăgiri. Parfum. Iubire. Firele din viul nopţii N-au trecut. Ne-au încurcat. Tu erai o mică fată. Amăgiri. Parfum. Bărbat. M-aşteptai?În viaţa mea toate Şi nebune şi pustii Le-a bătut vântul aiurea Aşteptând ca tu să vii Dac-ar fi un drum să fie Şi prin el să ieşi din noapte, Nu lăsa să curgă ceaţa Peste infinite şoapte.

20


SATUL COPILĂRIEI Dealurile care înconjoară Cuibul râurilor ce-au trecut, Vântul care se strecoară Într-o moară, prefăcut, Au lăsat a cerului oglindă Sufletelor ce-au ieşit în tindă, Norilor care s-au destrămat, Lunecând din sat în sat Şi fântânilor împreunând pe jos Ochiul multor seve, nemilos; Seva lor în sete revărsată Şi în viaţă lungă câteodată. Amintirea ta de lume dulce, Dac-o pui în cuib, n-o să se culce În pomii legănaţi de flori şi pradă: Ea se va ivi din nou, iscoadă, Ea va clătina talanga la păşune Mirosind doar ierburile bune Şi ciupercile cu-otravă înfocate Lăsându-le nevătămate. Când de fiecare dată se-nsera Aş fi vrut să mai răsar-o stea. Steaua-ceea, cine ştie unde, Mă aşteaptă. Am să-i pot răspunde?

21


TRANZIT Zilele dintr-o risipă Te-au făcut să tragi agale Vraja visurilor tale De aripă. Le-ai cuprins Şi-ai dus departe, Dinadins, Frica de moarte. Joc cu joc, în paradisul interzis O cărare se destramă din abis. O cărare care pleacă Din uitarea care vine, Căutându-te pe tine-n legea sa. Chiar aşa: Orice s-a dat se ia.

22


AMINTIRI Am încercat în această cameră Cu măsline uscate, Ce adiau a suflet pierdut. Băteau clipele în perdele, Arşiţa fâlfâind Valul de broboane Din tremurul depărtării Şi strigătul coasă Peste frunzele murmurate. Nu-i aşa, mi-a strigat, Stropind cu roi de petale, Peste mărul rotat. Cu zumzet de fluturi Şi cu depărtarea întinsă pe garduri, Un singur animal Cu organe nedefinite, Externe, Se zbuciumă în jurul său Tot mai repede, Tot mai repede, Până când, firesc, Se resoarbe Lumesc

23


COMUNICARE Nu m-aş risca Şi totuşi, m-ai convinge Într-o sugestie care nu m-atinge. Că, dacă tragi spre mine semne Cu arcul împletit cu flori, Ar trebui să fie demne Să-n fiori Mirarea celui cu săgeată Eternizat în niciodată.

24


CĂLĂTORIE Adia un dor de mai mult Pe uliţele satului şi peste grădini. Se despicau poamele-n cordele de vânt. Cineva deşirat în văzduh, Cineva tăinuit în cuvânt. Şi drumul nesfârşit în zările lui, Vânturând umbrele noastre hai-hui.

25


PASTEL Pasul lăuntric, Reîntors din ceaţă, Cu gândurile-n dimineaţă, Înspre o rază curcubeu, Peste firidele din eu, A zălogit speranţa să aleagă Balsamul la pădurea-ntreagă. N-a căutat şi n-a găsit Fiorul veşnicului mit. Şi lacrimi s-au prelins din stele Pe vise şi pe doruri grele. Luase vânt cu casa mai aproape Un nor de ploaie să îngroape, Să-l amăgească în abis, Cu semnul magic, circumscris. În care lumea îşi aşterne Misterul curgerii eterne.

26


O ÎNTÂMPLARE A DEVĂRATĂ În casa pădurarului Bătu o seceră. Curgeau lăcustele roi, Noaptea în toi. Am strâns în ţâţâni Câinii păgâni Şi-am aruncat în pârtia ceţii Bureţii. Stelele lăsau să plouă Cristale de rouă Şi totul părea ca-nainte De aceste cuvinte. Dar Nea Teodor Murise cu pălăria pe cap Şi-n gându-i cuminte rămăsese să-i sap, Printre mărăcinii de rouă, Casa cea nouă. Nici departe, nici aproape, Ci la cumpăna de ape. Nici acum, nici altădată: În clipa binecuvântată Lângă rădăcina ierbii De unde ţâşniră cerbii, Încordaţi s-arunce pui În bătaia glonţului.

27


Ei şi ? În pădure se copseseră Toate florile vieţuitoarelor Care mai de care. Or, dacă ai vrea să ştii, Nea Teodor avea mulţi copii Şi nepoţi Să-i muncească pe din două Casa cea nouă Avea şi gânduri subţiri Presărate-n năluciri. Puse pe frunze, pe rouă, Pe şopot de vânt, Legământ. Când s-a ivit în sufletul meu De copil Să-i citesc testamentul, Învăluindu-l în lacrimi calde, N-am avut cum La fel şi acum.

28


ISTORIE Trebuiau să ajungă Speranţa infinit de lungă Din dogoare De sânge răvăşit la hotare Şi din lumina de altădată Când trăită, când amânată. Răzbăteau tremurând, Căutând unde sunt În adierea de pământ. Nedumerirea crengii rupte Cu floarea-nvălmăşită-n lupte, Cu spinii-ntorşi să rupă focul Celor ridicaţi să ţină locul Şi spuza petrecută-n adiere, În timpul cântând durere, Pentru copii şi femei şi bărbaţi Pentru Dunăre şi Munţii Carpaţi. Pentru oameni cu gânduri ne-nfrâne Zorile trăgeau să cânte Despre un pământ cu soare, Din Carpaţi la Marea Mare Avântul hotărât s-ajungă Speranţa infinit de lungă.

29


MEMENTO Trag clopotele printre ape clare, Vechi amăgiri se reîntorc în flori. Miresmele pentru iertare Se reaşază în culori. Dar visele din aripa de foc Vor şovăi neliniştea la loc În adormirea de pământ, Redevenind ce nu mai sunt. Clipă cu clipă vor scoate la iveală Cine şi cui va cere socoteală. Vor legăna frumoasele poveri În amăgirile de ieri. În zborul gol în care te-ai aprins Înstrăinarea ne-a învins.

30


CUPRINS Prefaţă…………………………………….4 Ciclul vieţii………………………… ……7 Întrecerea cu timpul……………… ……...8 Versul de dor……………………… ……..9 Efemeridă I……..………………… ……...10 Cine eşti tu?………………………………..11 Fântâna Argeşului…………..…… ….……12 Primăvara…………………… ……………14 Efemeridă II… ……………………… ..…..15 Vânătorul…… …………………… ……….16 Destin.....................… ……… …………….17 Oricum…………………………… ………..18 Infinite şoapte…....……………………. ….20 Satul copilăriei .………………… ……….....21 Tranzit………………………… …………....22 Amintiri………………………… …………..23 Comunicare……………………… …..……..24 Cunoaştere…………………………….. ……25 Pastel……………………………..……....…..26 O întâmplare adevărată………………... .….27 Istorie…………………………...………...….29 Memento………………………......…………30

31

Teodor Gaetano POEME ANIMISTE  

2011 Bucuresti, Unpublished Version