Anale 2010 fefs final

Volum editat cu ocazia Congresului Internaţional cu tema

50 de ani de istorie în educaţie, performanţă şi cercetare 5-7 noiembrie 2010 Timişoara

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

4

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Cuprins Studiu privind optimizarea lecţiei de educaţie fizică prin folosirea muzicii la ciclul primar…………………………………………………………………………

Tatiana DOBRESCU, Marius Daniel TRUŢĂ Sănătate, educaţie şi integrare socială prin înot……………………………………

Petru BANIAŞ, Marcel RĂSĂDEAN

7 15

Influenţa unor exerciţii de sărituri şi sprint, selecţionate, pentru dezvoltarea detentei în baschetul feminin………………………………………………………..

Friedrich PRINZ, Paula BÎCOV, Manfred ENGEL

25

Control mechanisms by tests as means of training regulation in competitive youth basketball…………………………………………………………………………….

Friedrich PRINZ

31

Particularităţile alergării de 100m plat în finala Campionatului Mondial de atletism - Berlin 2009………………………………………………………………..

Ionică CĂRĂBAŞ

38

Studiu privind scăderea vitezei de înot, în raport cu vârsta, la probele de liber masculin în înotul masters…………………………………………………………

Marcel RĂSĂDEAN

46

Practicarea aquagymului la femei ca mijloc de îmbunătăţire a calităţii vieţii..

Simona PETRACOVSCHI, Mihaela FAUR, Felix SINITEAN-SINGER, Sorinel VOICU

59

Concept de optimizare a instruirii echipelor reprezentative studenţeşti de handbal şi volei prin mijloace atletice………………………………………………………...

Elisabeta RÂŢĂ

67

Studiu privind participarea CIMT la concursurile de înot masters din prima jumătate a anilor 2008, 2009, 2010………………………………………………….

Marcel RĂSĂDEAN

86

Rolul kinetoterapiei în ameliorarea tulburărilor de statică vertebrală la copilul cu artrogripoză multiplă congenitală – studiu de caz.....................................................

Ada PETRACHE, Adina MITRICA, Elena SÎRBU

95

Reeducarea peretelui abdominal după naştere prin intervenţie cezariană - studiu de caz ……………………………………………………………………………….

Doriana CIOBANU, Mihaela NICA

5

105

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Aspecte privind relaţia dintre anorexia nervoasă şi osteoporoză…………………… 113 Anca BANGO, Mirela BELIN, Mihail BREAZ, Elena SÎRBU Kinetoterapia modernă - studiu comparativ între ţările membre ale Confederaţiei Mondiale şi România………………………………………………………………

Diana GIURA, Adrian NAGEL

122

Insomia datorată dezechilibrului cordului şi al rinichilor tratată prin înţeparea meridianului Vas Guvernator.....................................................................................

Dacian Răzvan CHIVU

134

Recuperarea neuro-motorie funcţională şi obţinerea mersului la copii cu risc.......

Zoltán PÁSZTAI, Dumitru ADAUS, Radu BOGDAN, Elisabeta PÁSZTAI

143

Tumorile osoase cu celule gigant – aspecte clinice şi terapeutice…………………. Şerban GLIGOR, Lavinia GLIGOR, Adrian LOICHIŢĂ, Anca SAVA

156

Terapia ocupaţională în boala Parkinson: intervenţia în sfera autoîngrijirii……..

Anca SAVA, Şerban GLIGOR

164

Consecinţele metabolice ale schimbării stilului de viaţă la pacienţii supraponderali şi obezi………………………………………………………………

Alexandra M. RUSU, Claudiu AVRAM, Ornela O. CLUCI, Mihaela ORAVIŢAN, Lucian D. HOBLE, Paul I. MIRON, Dan I. GAIŢĂ Prevalenţa factorilor de risc cardiometabolic şi a obezităţii asociat compoziţiei corporale în rândul angajaţilor din mediul urban ……………………………….

Ornela C. CLUCI, Claudiu AVRAM, Alexandra M. RUSU, Bogdan ALMĂJANGUŢĂ, Cristian CIULACU, Lucian HOBLE, Dan GAIŢĂ, Sorin O. SĂRĂNDAN

169

177

Sistemul GYROTONIC® - caracteristici, aplicaţii, beneficii……………………

Csaba-Oliver SZABÓ

184

Contribuţii la educarea memoriei motrice la preşcolari……………………………

Ramona SÎRB, Mihaela FAUR, Corina PANTEA

191

Studiu privind starea de nutriţie a studenţilor Universităţii de Vest din Timişoara.

Mihaela Oraviţan, Endre Szabo, Claudiu Avram, Alexandra M. Rusu, Lucian D. Hoble, Eugen Bota

207

Index alfabetic – autori

215

6

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Studiu privind optimizarea lecţiei de educaţie fizică prin folosirea muzicii la ciclul primar Tatiana DOBRESCU 1 , Marius Daniel TRUŢĂ 2 Rezumat Punctul de plecare în alegerea acestei teme a fost convingerea personală că utilizarea muzicii în lecţia de educaţie fizică se înscrie pe această direcţie şi un studiu aprofundat al problemei ar putea constitui argumente pentru generalizarea metodologiei.

Scopul lucrării a fost acela de a optimiza lecţia de educaţie fizică la nivelul ciclului primar prin folosirea muzicii în anumite momente ale acesteia.

Pornind de la faptul că muzica este un mijloc mai puţin promovat în activitatea instructivă la vârsta primară, am considerat ca pentru început să verific intervenţia aplicativă la nivelul unui eşantion format din cele 15 eleve ale colectivului clasei cu vârste de 9 – 10 ani. Considerentul s-a bazat şi pe valorificarea particularităţile psihomotrice specifice fetelor în sensul îndeplinirii obiectivelor programei şcolare.

Acompaniamentul muzical reprezintă o componentă acustico-estetică, asociată comportamentului motric specific cu rol în dirijarea, reglarea, organizarea şi construcţia structurilor de mişcări, având o importanţă şi o interpretare specifică cu implicaţii atât asupra palierului educării ritmicităţii cât şi al celui psihomotric.

Cuvinte cheie: muzică, lecţie, optimizare, ciclul primar Abstract The starting point in choosing this theme was my personal belief that the use of music during the physical education class is a step towards that assertion, and a deep study of this matter could be an argument for generalizing this methodology.

Starting from the fact that music is a method less promoted in the primary school age instructional activity, I believed I should start checking the applicative intervention on a group of 15 female pupils of that school, aged between 9-10 years old. I tried to capitalize the psycho-motor particularities specific to girls of their age, for accomplishing the objectives of the curriculum.

The musical accompaniment represents an acoustical-aesthetic component, 1

Prof. Univ. Dr., Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării Sportului şi Sănătăţii, Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău 2 Preparator Univ., Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării Sportului şi Sănătăţii, Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău

7

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

associated to the motor behavior, with a role in directing, regulating, organizing and constructing movement structures, having a specific importance and interpretation, with implications on the education of rhythmicity and psycho-motor skills.

Keywords: music, lesson, improving, primary school

În viziunea învăţământului contemporan, activitatea de educaţie fizică capătă semnificaţii şi dimensiuni noi, substanţial modificate, comparative cu cele promovate de practica didactică tradiţională.

Accentuarea caracterului formativ al procesului instructiv – educativ impune acordarea unei atenţii sporite acelor metode, mijloace şi forme de organizare a activităţii elevilor în lecţie care sunt capabile să activizeze pe multiple planuri participarea elevilor la realizarea acţiunii educaţionale, adică, care au valenţe formative ridicate.

Muzica este şi ar trebui să fie prezentă în lecţiile de educaţie fizică cu teme din gimnastică pentru următoarele valenţe (A. Luca, 1997, p. 271 – 272; E. Constantinescu, 2002, p. 115, T. Dobrescu 1998, p.18; F. Greder 1994, 1995).

- creează o ambianţă plăcută în lecţie şi ridică starea emoţională.

- din punct de vedere fiziologic creează o excitabilitate optimă sistemului nervos, benefică în procesul de instruire; - stimulează, invită la acţiune, deci este un element mobilizator al mişcării; - favorizează relaxarea, liniştirea; - facilitează desfăşurarea ritmică a mişcării; - uşurează formarea deprinderilor şi priceperilor motrice specifice gimnasticii şi gimnasticii ritmice; - contribuie la dezvoltarea memoriei şi a atenţiei distributive; - stimulează exprimarea şi creaţia; - contribuie la educaţia muzicală a elevilor cu condiţia ca muzica să fie de calitate.

Folosirea muzicii în lecţie este şi un ajutor preţios pentru profesor. Ea imprimă tempoul, ritmul şi intensitatea mişcărilor scutindu-l pe conducătorul lecţiei să observe şi să corecteze în proporţie mai mare exerciţiile pe care le efectuează în proporţie mai mare exerciţiile pe care le efectuează elevii. Şi recomandările cu caracter metodic vor putea fi făcute într-o mare măsură.

Muzicalitatea motrică reprezintă capacitatea de a asigura concordanţa actului gimnic cu particularităţile mijloacelor de expresivitate muzicală din cadrul pedagogicii şi dinamicii: dimensiunea măsurilor; durata şi particularităţile frazei muzicale; variaţiile de tempo, de intensitate, de înălţime a sunetelor,

8

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

particularităţile de caracter ale pieselor muzicale (Macovei s., 1999, pag. 33).

A. Luca (1997, p. 272 – 273) precizează că muzica utilizată trebuie să fie în concordanţă cu vârsta elevilor cu preferinţele lor dar şi cu nivelul tehnic de pregătire.

Punctul de plecare în alegerea acestei teme a fost convingerea personală că utilizarea muzicii în lecţia de educaţie fizică se înscrie pe această direcţie şi un studiu aprofundat al problemei ar putea constitui argumente pentru generalizarea metodologiei.

Material, metodă Scopul lucrării a fost acela de a optimiza lecţia de educaţie fizică la nivelul ciclului primar prin folosirea muzicii în anumite momente ale acesteia.

Obiectivele studiului generate de scopul lucrării au urmărit:  identificarea unor modele operaţionale accesibile vârstei primare ce pot fi efectuate cu acompaniament muzical,  optimizarea lecţiei de educaţie fizică prin promovarea structurilor instrucţionale în condiţii de acompaniament muzical,  verificarea şi valorificarea intervenţiei aplicative asupra elevilor de vârstă primară. În organizarea cercetării am plecat de la următoarea ipoteză: Se presupune că selecţionarea modelelor operaţionale şi aplicarea acestora în condiţiile acompaniamentului muzical în sensul educarea ritmicităţii şi a muzicalităţii motrice contribuie la eficientizarea procesului instructiv şi implicit la optimizarea lecţiei de educaţie fizică la ciclul primar.

Cercetarea s-a desfăşurat pe parcursul anului şcolar 2009 – 2010 la Şcoala cu clase I-VIII, nr. 129 „Elena Farago” din Bucureşti.

Pornind de la faptul că muzica este un mijloc mai puţin promovat în activitatea instructivă la vârsta primară, am considerat ca pentru început să verific intervenţia aplicativă la nivelul unui eşantion format din cele 15 eleve ale colectivului clasei cu vârste de 9 – 10 ani. Considerentul s-a bazat şi pe valorificarea particularităţile psihomotrice specifice fetelor în sensul îndeplinirii obiectivelor programei şcolare. Pe perioada efectuării experimentului, restul colectivului clasei (băieţii) a îndeplinit sarcinile unei lecţii clasice sub coordonare dirijată folosind lucrul pe ateliere.

Metodele de cercetare folosite au fost: metoda studiului bibliografic, observaţia, experimentul constatativ, metoda testărilor, metoda statisticomatematică şi cea grafică.

9

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

În cadrul orelor de educaţie fizică realizate la clasa a IV- a am selecţionat şi aplicat modele operaţionale cu conţinut specific gimnasticii pentru optimizarea procesului intructiv în condiţiile educării ritmului şi a muzicalităţii motrice. În acest scop am folosit în cadrul verigii de pregătire a organismului pentru efort a unor teme şi jocuri ritmice în măsuri de 2/4, 3/4 şi 4/4 pentru încadrarea acţiunilor motrice în dimensiunile frazelor muzicale, în tempoul muzical şi pentru realizarea concordanţei mişcării cu înălţimea sunetelor.

De asemenea am procedat la folosirea mijloacelor din cadrul exerciţiilor de dezvoltare generală, concretizate prin complexe libere şi cu obiecte în condiţiile unui acompaniament adecvat pentru influenţarea selectivă a aparatului locomotor.

Toate aceste structuri au fost aplicate în fiecare lecţie pe perioada cercetării respectând obiectivele şi durata verigilor lecţiei.

Pe parcursul celor 5 luni de desfăşurare a experimentului, datele rezultate în urma testărilor iniţiale şi finale, au fost înregistrate în tabelele anexate evidenţiind dinamica parametrilor înregistraţi în urma aplicării probelor ce au verificat eficienţa mijloacelor în rezolvarea sarcinilor lecţiei de educaţie fizică la ciclul primar.

Din aceste rezultate se poate vedea clar diferenţa dintre testările iniţiale pe care le-am aplicat la începutul studiului şi testările finale aplicate elevelor la sfârşitul studiului.

Rezultate Pe baza datelor obţinute şi a indicatorilor statistici calculaţi s-a putut efectua o analiză a rezultatelor obţinute după cum se prezintă în tabelul 1.

Tabelul 1 - Centralizator al rezultatelor în urma probelor de ritmicitate şi motricitate Proba de ritmicitate şi muzicalitate Proba de coordonare motrică Nr. Nume şi Crt. prenume percuţie mişcare T.I T.F T.I T.F T.I T.F Media aritmetică 8 8,6 8,1 8,8 8,2 8,4 Diferenţa

0,6

0,7

0,2

Indicele Brada

7,22%

8,28%

2,40%

Verificarea gradului privind educarea ritmicităţii la nivelul eşantionului propus cercetării a constat în reprezentarea unei fraze muzicale prin percuţie la audiţie. Valorile medii înregistrate la sfârşitul experimentului au fost îmbunătăţite

10

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

cu 0,6 puncte lucru ce confirmă eficacitatea mijloacelor aplicate pe parcursul studiului concretizate prin temele ritmice şi a jocurilor privind sesizarea ritmului exprimat prin acompaniamentul muzical.

La proba de ritmicitate prin percuţie la testările finale se pot observa progrese vizibile la toate elevele studiate, progrese mai mari înregistrându-se la A.Ş., B.I., M.I. Progresul înregistrat la această probă a fost confirmat de indicele Brada având o pondere de 7,22%.

O creştere valorică mai mare se observă la finele cercetării la proba de verificare a ritmicităţii prin mişcare care a constat în transpunerea prin mişcare a unei fraze muzicale de 16 timpi exprimată prin percuţie. În urma aprecierilor înregistrate de componentele grupei experimentale a înregistrat o creştere de 0,7 puncte la testarea finală, lucru ce atestă rolul temelor ritmice reprezentate prin mişcare dar şi a complexelor de dezvoltare fizică generale care au solicitat efectuarea mişcărilor pe doime, pătrime sau optime a valorilor notelor sesizate.

8,6 8,4 TI

8,2

TF

8 7,8 7,6

Proba de ritmicitate prin percutie

Graficul 1 - Dinamica valorilor la proba de ritmicitate prin percuţie

Indicele Brada având o pondere de 8,28% confimă îmbunătăţirea valorică din finalul cercetării.

Proba pentru verificarea concordanţei între mişcare şi muzică, elevele experimentate au efectuat o combinaţie de exerciţii de dezvoltare fizică generală pe o frază muzicală de 16 timpi cuprinzând mişcări ale braţelor şi ale picioarelor.

După 30 de secunde de la sesizarea bucăţii muzicale subiecţii investigaţi au avut sarcina de a încadra mişcări cât mai corect executate în concordanţă cu

11

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

melodia dar şi într-un mod cât mai original. În urma aprecierilor efectuate la finele cercetării se constată o creştere sensibilă de 0,2 puncte care justifică dificultatea probei şi timpul restrâns pentru efectuarea experimentului.

Indicele de progresie de 2,40% a confirmat evoluţia valorică şi rolul mijloacelor diversificate şi de complexitate crescută a complexelor aplicate. Un rol important în educarea coordonării l-a constituit folosirea obiectelor portative ca: bastonul, mingea, coarda în condiţii de acompaniament muzical.

8,8 8,6 8,4

TI

8,2

TF

8 7,8 7,6

Proba de ritmicitate prin miscare

Graficul 2 - Dinamica valorilor la proba de ritmicitate prin mişcare

În urma observaţiilor întreprinse se constată o recepţie deosebită a excutantelor în executarea complexelor de tip aerobic care a solicitat prin caracterul ei dansant.

La probele apreciate prin calificative s-au înregistrat progrese la majoritatea subiecţilor supuşi cercetării. Astfel spre exemplu la joc muzical „Cursa mingii” pentru determinarea înălţimii sunetului s-au remarcat în special A.Ş., C.G. care au avut progrese de la satisfăcător în urma testării iniţiale la bine şi respectiv foarte bine în urma testării finale, La jocul pentru dezvoltarea simţului tempoului „Stabileşte tempoul” la subiecţii H.A. şi I.A. modelele propuse au avut cea mai mare eficacitate acestea înregistrând progrese de la bine la foarte bine.

12

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

8,4 8,35 8,3 TI

8,25

TF

8,2 8,15 8,1

Proba de coordonare a miscarii cu muzica

Graficul 3 - Dinamica valorilor la proba de coordonare între mişcare şi muzică

Concluzii În urma desfăşurării cercetării s-au desprins următoarele concluzii: 1. Unul din factorii care conduc la optimizarea procesului didactic în lecţiile cu teme din gimnastică este utilizarea muzicii. Acest lucru nu este numai consemnat în literatura de specialitate ci este dovedit şi de faptul că muzica a avut un rol pozitiv asupra elevilor în ceea ce priveşte învăţarea modelelor propuse, aceste modele devenind mai accesibile lucru constatat în urma observaţiilor.

Acestea atribuie, în funcţie de importanţă, următoarele valenţe muzicii: crearea unei ambianţe plăcute, facilitarea desfăşurării ritmice a mişcării, stimularea mişcării, a imaginaţiei creatoare, facilitatea formării deprinderilor şi priceperilor motrice, înlăturarea în mare parte a senzaţiei de oboseală şi simularea sentimentelor şi emoţiilor.

2. Acompaniamentul muzical a fost parte componentă a lecţiei, acesta ajutând la o permanentă concordanţă între mişcare – muzică, interpretarea greşită a acestei relaţii atrăgând după intervenţia profesorului.

3. Odată cu prezenţa diferitelor genuri muzicale în timpul orelor de educaţie fizică au fost învăţate şi cum să asculte muzica, cum să diferenţieze genurile muzicale, fiind educate totodată în spiritul culturii muzicale.

4. Modelele propuse au fost însuşite gradat din punct de vedere al complexităţii, acestea plecând de la exerciţii simple şi ajungând la unele mai dificile şi legări de mare complexitate. Încadrarea modelelor propuse pe diferite melodii a fost un factor ce a ajutat ulterior la o mai uşoară învăţare a mijloacelor prevăzute în programa şcolară.

13

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

5. Majoritatea testărilor, atât cele cotate prin note cât şi cele cotate prin calificative au înregistrat progrese la testările finale faţă de testările iniţiale ceea ce denotă că modelele propuse au avut eficacitate asupra elevelor experimentate, ipoteza propusă fiind confirmată.

6. Acompaniamentul muzical reprezintă o componentă acustico-estetică, asociată comportamentului motric specific cu rol în dirijarea, reglarea, organizarea şi construcţia structurilor de mişcări, având o importanţă şi o interpretare specifică cu implicaţii atât asupra palierului educării ritmicităţii cât şi al celui psihomotric.

7. Paralel cu scopul urmărit asupra motricităţii consider că experimentul a influenţat trăsături morale precum încrederea în forţele proprii, capacitatea de concentrare a atenţiei şi a memoriei motrice, perseverenţă, autocontrol şi a comportamentului creativ, lucru verificat prin trecerea probelor de verificare a elevelor experimentate.

Bibliografie 1.

2.

3.

4.

5.

6.

Abadne H.H. (1983) - Gimnastica ritmică sportivă, Ed. Sport–Turism, Bucureşti Dobrescu T. (1998) - Optimizarea lecţiei de educaţie fizică în ciclul liceal prin folosirea muzicii cultura fizică: probleme ştiinţifice în domeniul învâţâmântului şi sportului, INEFS, Chişinău, pag. 18 – 20 Luca A. (1997) - Gimnastica în ciclul gimnazial, Ed. Dosoftei, Iaşi Greder F. (1995) - La musique, sourse d’atmosphere, de recreation et de comprehension, Rev. Macolin, nr. 4, p. 9 – 11 Constantinescu E. (2002) - Gimnastica ritmică curs de bază, FEFS, Universitatea Bacău Macovei S. (1999) - Gimnastica ritmicã de performanţã, Ed. ANEFS, Bucureşti

14

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Sănătate, educaţie şi integrare socială prin înot Petru BANIAŞ 1 , Marcel RĂSĂDEAN 2 Rezumat Beneficiile civilizaţiei, ale tehnicii moderne, computerizarea, sistemul de informaţii au consecinţe şi influenţe negative asupra dezvoltării fizice, psihice, a sănătăţii, în general; se înregistrează un consum enorm din punct de vedere intelectual, o suprasolicitare nervoasă datorita stresului în care trăim, se constată o inactivitate din punct de vedere fizic continuă şi frecventă, o îndepărtare de la resursele naturale, de natură, de o activitate fizică reală care să asigure întreţinerea şi dezvoltarea unei vieţi armonioase. În acest context, sportul/mişcarea pentru sănătate apare ca unul din cele mai importante fenomene sociale, contribuţia sa benefică este oglindită atât în starea de bine cât şi în calitatea vieţii individului, având o contribuţie reală în realizarea unei vieţi echilibrate.

Majoritatea specialiştilor în domeniu recomandă practicarea înotului a cărui valoare profilactică şi terapeutică este recunoscută; practicarea lui contribuie la formarea unui bagaj de deprinderi, cunoştinţe şi obişnuinţe utile pentru păstrarea şi îngrijirea sănătăţii, având un efect pozitiv asupra relaţiilor de natură socială şi un impact deosebit asupra sferei educaţionale.

Cuvinte cheie: înot, sănătate, adulţi, mişcare, educaţie, integrare socială

Abstract The benefits of civilization, of modern technology, computerization, information system have negative consequences and influence on physical development, mental health, in general; there is an enormous stress from intellectual point of view, a nervous strain due to stress in which we live, is finds a continuous and frequent physically inactivity, a departure from the natural resources of nature, from a real physical activity to ensure the maintenance and development of a harmoniouse life.

1

Conf.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara Asist.univ.drd., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

2

15

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

In this context, sport /health movement appears as one of the most important social phenomena, its effective contribution is reflected both in good condition and quality of life of the individual, having a real contribution in achieving a balanced life.

Most experts in the field recommend swimming for its prophylactic and therapeutic value of which is recognized; the practice of swimming contributes to the formation of a bag of skills, knowledge and habits useful for keeping and carying the health, having a positive effect on social relations and a significant impact on the educational sphere.

Keywords: swimming, health, adult, moving, education, social integration

Scop Studiul de faţă îşi propune să scoată în evidenţă valenţele educativformative ale mişcării, ale activităţii fizice în general şi în special importanţa şi beneficiile fizice, psihice, sociale şi educative ale practicării înotului, indiferent de vârsta celor angrenaţi in această activitate deosebit de plăcută şi benefică pentru sănătate.

De ce înotul?

Deoarece majoritatea specialiştilor consideră înotul ca o activitate ideală, perfectă pentru a ameliora forma aerobă, supleţea, tonicitatea musculara, coordonarea, practicarea lui a devenit o preocupare majoră, cu o tot mai mare răspândire, iar acţiunile în mediul lichid dă senzaţii de plăcere, blândeţe, relaxare prin pierderea unei greutăţi a corpului. Înotul reprezintă cel mai bun mijloc pentru îmbunătăţirea condiţiei fizice, dă un sentiment de bună stare fizică, întăreşte şi tonifică musculatura, pielea, fiind în acelaşi timp o activitate fascinantă, pasionantă care poate să menţină sănătatea până la sfârşitul vieţii.

Valenţele educative ale acestei activităţi, faptul că poate fi practicat la toate vârstele indiferent de condiţia fizică explică interesul deosebit de care înotul se bucură în întreaga lume în rândurile copiilor şi adulţilor, a oamenilor de diferite profesii şi din diferite domenii de activitate, fapt ce-i conferă înotului un puternic caracter universal, o influenţă multiplă in sfera educaţională.

Datorită efectelor sale multiple, înotul s-a dovedit a fi o activitate socială de o importanţă majora, cu repercusiuni pozitive asupra bună stării generale, efectele benefice fiind evidente la toate vârstele indiferent de nivelul de pregătire şi starea psihologică a persoanei implicate in această activitate. Pe lângă efectele de

16

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

îmbunătăţire a funcţiilor organismului, creşterea şi dezvoltarea normal, menţinerea unui echilibru psihic, influenţa înotului o regăsim şi în cadrul pedagogic contribuind la educarea participanţilor, la formarea unui bagaj de priceperi şi deprinderi necesare, fiind stimulate voinţă, gândirea, disciplină, dorinţă de autodepăşire.

Legătura benefica dintre înot şi sănătate NU este un fenomen contemporan, o privire de ansamblu în urma asupra istoriei, arată că băile şi înotul erau considerate deja din antichitate şi continuând cu epoca moderna ca o componentă importantă de susţinere a armoniei corporale, întreţinerea sănătăţii de destindere şi de recreere. Existent celebrelor terme din oraşele şi provinciile Romei antice, a saunelor, a spaţiilor de ungere şi îmbălsămare a corpului, a bibliotecilor dovedesc formarea unui concept cu implicaţii educative deosebite pentru acea vreme în care este definită legătura indestructibilă dintre om şi natura. În anul 1798 apare primul manual în care este prezentată arta înotului pentru autoeducare în care se specifică că înotul are un rol de formare, este un exerciţiu deosebit pentru “promovarea sănătăţii” fiind considerat bun pentru întărirea muşchilor, a organelor, mijloc practic pentru salvarea de la înec.

Noţiunile educaţie şi sănătate sunt foarte complexe, şansele educaţionale pe care le oferă practicarea înotului ca activitate profilactică şi terapeutică se regăsesc în influenţele şi rezultatele pozitive asupra educării, formării şi activităţii de promovare in rândul cetăţenilor a sănătăţii. Una din sarcinile primordial a societăţii este orientate spre educarea populaţiei asupra înţelegerii acţiunii profilactice şi de evitare a bolii, printr-un stil de viaţă echilibrat, realizându-se automat o acţiune de promovare a sănătăţii cu efecte pozitive asupra realizărilor sociale. Un efect nemijlocit legat de activitatea de educare pentru sănătate (atât profilactic cât şi terapeutic) este atribuit fără nici un dubiu înotului, ca şi celorlalte discipline care contribuie la dezvoltarea rezistenţei aerobe (mers, alergare, ciclism, tenis, schi fond etc.) fapt demonstrate de numeroase studii de specialitate privind efectele înotului în diminuarea anumitor riscuri.

Rolul şi importanţa înotului în educarea şi formarea individului pentru sănătate, a caracterului său universal pentru distracţie, recreere pentru toate categoriile de vârstă şi sociale este reflectat şi în caracterul de eveniment cu şanse favorabile de a facilita interacţionarea oamenilor de vârste diferite, copii, tineri, adulţi şi mai ales seniori.

Relevant în acest sens este studiul de caz realizat pentru evenimentul tradiţional rezervat înotului pentru sănătate pentru toate vârstele ce se desfăşoară anual în Ungaria pe lacul Balaton.

17

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Informaţii generale Lacul Balaton, denumit şi „Marea Ungariei” este cel mai mare lac cu apă dulce din Europa Centrală, se află în sud-vestul Ungariei. Lacul desparte comitatele Vesprem şi Szomogy, aflându-se la aproximativ 150 km de Budapesta.

Lacul este de origine tectonică şi se află la 108 metri, deasupra nivelului mării. Se întinde pe o suprafaţă de 592km2, lungimea malurilor însumând 236 km.

Lungimea lacului este de 77 km, lăţimea sa variind între 1,5 km (Tihany) şi 12,7 km (Balatonaliga). Balaton-ul este un lac puţin adânc, adâncimea sa maximă fiind de 12,2 metri, iar adâncimea medie de 3,25 metri.

Situat într-o regiune cu climă temperată, sezonul turistic de vârf se întinde de la începutul lunii iunie, până la sfârşitul lunii august. Temperatura medie a apei în sezonul de vârf este de aproximativ 250C. Anual lacul Balaton este vizitat de peste 2.000.000 de turişti, fiind cel mai important obiectiv turistic maghiar în ceea ce priveşte numărul de persoane şi veniturile di turism (aproximativ o treime din veniturile Ungariei din turism). Înotul şi sporturile nautice ocupă un loc principal între atracţiile turistice ale lacului Balaton.

Traversarea Lacului Balaton – descrierea evenimentului Pe lângă programele turistice, în sezonul de vârf sunt organizate în regiunea lacului Balaton o serie de evenimente, între care evenimentele sportive ocupă un loc important. Un astfel de eveniment este şi traversarea lacului Balaton, organizat de Clubul Sportiv Aranyhid Balaton-atuszo, care în anul 2009 a ajuns la a 28-a ediţie.

Traversarea propriu-zisă a lacului se face între localităţile Revfulop (coasta nordică) şi Balatonboglar (coasta sudică). Distanţa de înot dintre punctele de plecare (Revfulop) şi sosire (Balatonboglar) este de 5,2 km.

Competiţia este destinată tuturor persoanelor doritoare, fără limită de vârsta, eligibile din punct de vedere medical. Înscrierea se face la faţa locului, odată cu controlul medical şi plata taxei de înscriere (3800 ft – aproximativ 16 euro). Înscrierea se efectuează continuu între orele 7,00 şi 13,30, startul fiind tot continuu între orele 8,00 şi 14,00.

Controlul medical constă în verificarea tensiunii arteriale şi a frecvenţei cardiace. După verificarea eligibilităţii fiecărui participant, acestuia i se înmânează o brăţară, rezistentă la apă, cu un cod de bare, care este citită la intrarea în apă (la start) şi la ieşirea din apă (la sosire), realizându-se astfel cronometrarea a competitorului.

18

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Siguranţa evenimentului este asigurată de aproximativ 200 de ambarcaţiuni cu motor aliniate de-a lungul distanţei de înot, la fiecare 20-30 metri. Concurenţii se pot opri la aceste ambarcaţiuni în caz de nevoie, pentru hidratare sau odihnă.

Pentru a preveni diverse neplăceri cauzate de temperatura apei, durata de înot etc., organizatorii pun la dispoziţia participanţilor (pe site-ul competiţiei), un set de sfaturi practice.

La sosire, pe un teren special amenajat pentru competitori, fiecare dintre aceştia, indiferent de timpul de parcurgere al distanţei primeşte tricoul evenimentului şi diverse suplimente şi obiecte promoţionale oferite de sponsori. De asemenea, se poate primi ajutor medical la nevoie.

Pentru întoarcerea la localitatea de start, organizatorii pun la dispoziţia participanţilor ambarcaţiuni de transport (gratuit).

Date statistice – privind competiţia „Traversarea Balatonului”, ediţiile începând cu 2002, până în prezent (excepţie făcând ediţia din 2005, când, din cauza condiţiilor meteo, competiţia nu a avut loc).

1. Număr de participanţi

12000 10000

10685 9232

8238

8000

6516

7713

8893

4862

6000 4000 2000 0 2002

2003

2004

2006

2007

2008

2009

nr. participanţi

Ediţia din anul 2003 este ediţia cu cei mai mulţi participanţi 10685.

Media numărului de participanţi în cele şapte ediţii este: Mp = 8020 participanţi De asemenea, se observă şi trendul ascendent al numărului de participanţi în ultimii trei ani.

19

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

2. Distribuţia pe sexe a numărului de participanţi 8000 6000 4000 2000 0

2002

2003

2004

2006

masc

2007

2008

2009

fem

La ediţia din anul 2004, ponderea participanţilor de sex masculin, a fost cea mai mare, 75,24%.

La ediţia din anul 2006, ponderea participanţilor de sex feminin, a fost cea mai mare: 29,78%.

Media ponderii participanţilor de sex masculin: Mpm = 71,53% Media ponderii participanţilor de sex feminin: Mpf = 28,47% 3. Limitele vârstei participanţilor Cei mai vârstnici participanţi 100 80 60 40 20 0

2002

2003

2004

2006 masc

2007

2008

2009

fem

În ediţia 2007, a fost cel mai vârstnic participant: 87 de ani. În ediţia 2008, a fost cea mai vârstnică participantă: 74 de ani.

Media celor mai vârstnici participanţi:

20

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

- masculin - feminin

Mvm = 79,5 ani Mvf = 71 ani

Cei mai tineri participanţi 10 8 6 4 2 0

2002

2003

2004

2006 masc

2007

2008

2009

fem

La masculin, în ediţiile 2002 şi 2004, au fost cei mai tineri participanţi: 4 ani.

La feminin, în ediţia 2002, a fost cea mai tânără participantă: 5 ani.

Media celor mai tineri participanţi: - masculin Mtm = 6,7 ani - feminin Mtf = 7,4 ani

4. Numărul de ţări participante 29

30 25

22

20

29

27

24 19

17

15 10 5 0

2002

2003

2004

2006

2007

2008

2009

nr. de ţări

În ediţiile din anii 2003 şi 2009, au fost prezenţi participanţi din 29 de ţări.

Media numărului de ţări participante este: Mt = 23,8 Ponderea partipanţilor străini, la ediţia 27 (2008)

21

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

0,36% 0,10%

0,97%

0,17% 0,09%

0,60%

0,65% 0,08%0,10% 0,21%

Alte ţări

Austria

Belgia

Cehia

Germania

Franţa

Anglia

Olanda

România

Slovacia

În graficul de mai sus, ţările cu mai puţin de 5 participanţi au fost trecute la categoria alte ţări. Observăm că, Slovacia are cei mai mulţi reprezentanţi – 75, urmează Germania cu 50 participanţi şi România cu 24 participanţi.

5. Numărul de participanţi români 30 25 20 15 10 5 0

2002

2003

2004

2006

2007

2008

2009

participanti ro

În ediţia din anul 2009, a fost cel mai mare număr de participanţi români: 29.

Media participanţilor români: Mpr = 19,2

22

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

6. Ponderea participanţilor pe grupe de vârstă

60 50 40 30 20 10 0

2002

2003

2004 <18

18 - 34

2006 35 - 59

2007

2008

2009

>60

Cea mai mare pondere a participanţilor minori (sub 18 ani), a fost în ediţia din anul 2009: 6,27%.

Media ponderilor participanţilor minori : 2,43%. Se observă o creştere de la an la an a ponderii participanţilor minori.

Cea mai mare pondere a participanţilor cu vârsta cuprinsă între 18 şi 34 de ani, a fost în ediţia 2003: 40,61%.

Media ponderilor participanţilor cu vârsta între 18 şi 34 de ani: 39,07%.

Cea mai mare pondere a participanţilor cu vârsta cuprinsă între 35 şi 59 de ani, a fost în ediţia 2002: 51,47%.

Media ponderilor participanţilor cu vârsta între 35 şi 59 de ani: 47,66%.

Cea mai mare pondere a participanţilor cu vârsta peste 60 de ani, a fost în ediţia 2002: 6,66%.

Media ponderilor participanţilor cu vârsta de peste 60 de ani: 4,69%

Concluzii Traversarea lacului Balaton, este o competiţie de mare anvergură (una dintre cele mai mari din Europa, de acest gen), la care participă în fiecare an mii de participanţi. Competiţia este destinată iubitorilor de înot, aceştia putând lua parte la competiţie şi fără o pregătire specializată; numărul foarte mic (1,20%, la ediţia 2008) a celor care reuşesc să parcurgă distanţa de înot în mai puţin de 1h şi 30 de minute fiind relevant. De fapt, este impropriu spus „competiţie”, deoarece organizatorii nu fac nici o diferenţiere între cel care a traversat cel mai rapid şi restul competitorilor.

23

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

De remarcat este şi mentalitatea participanţilor, vârsta sau pregătirea specifică, nefiind un impediment pentru participare. Principalul obiectiv al participanţilor este practicarea înotului în forma lui pură şi sănătoasă, această competiţie îmbinând câteva din activităţile de bază ale nataţiei: activitatea sportivă, activitatea ludică, activitatea recreativă şi activitatea de întreţinere.

Studiul prezentat confirmă importanţa pe care o are practicarea activităţilor fizice în societate, iar implicarea autorităţilor este evidentă în elaborarea politicilor sociale, privind sănătatea, educaţia, cultura, mediul etc.

Evenimentul face parte din integrantă din viaţa socială, producând efecte economice pozitive, influenţând consumul, veniturile, locurile de muncă, eficienţa în muncă, dezvoltarea economică a serviciilor locale şi regionale, investiţiile, amenajarea şi protecţia mediului.

Bibliografie 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

19.

Albu C., Albu A., Vlad T. L., C., Iacob I. (2006) - Psihomotricitatea, Institutul European, Iaşi Banias P. (2007) - Abordare interdisciplinară în activitatea de înot terapeutic, Editura Universităţii de Vest, Timişoara Chaitow L., (2000) - Hidroterapia, Editura Oscar Guide, Bucureşti DeBakey M. (2005) - Diete pentru sănătatea inimii, Editura BicAll, Bucureşti Duma M., Duma D., Hidroreflexoterapia, Editura Sophia, Bucureşti, 2003 Dumitru G. (1997) - Sănătate prin sport pe înţelesul fiecăruia, Federaţia Română Sportul pentru Toţi, Bucureşti Gallagher RM., Fountain S.,Gee L. (2000) - Educaţie fizică, Editura All, Bucureşti Hagron E., Plas F. (2001) - Kinetoterapie activă, Editura Polirom, Bucureşti Kneipp S. (2004) - Puterea tămăduitoare a apei, Editura Cosmos, Bucureşti Ott D., Hillebrecht N. (2001) - Aquagymnastik, Editura Meyer, Germany Suciu A., Dumitru G. (2001) - Ghid pentru sănătate şi condiţie fizică, Federaţia Română Sportul pentru Toţi, Bucureşti Thomas D. (1996) - Înot. Trepte spre succes, Editura Teora, Bucureşti Kozel J., Schmitz J., Wilke K. (2004) - Sănătos prin practicarea înotului, Editura Karl Kofmann, Germany *** (2005) - Agenţia Naţională pentru Sport - Modalităţi de aplicare a programelor SPT ca mijloc de educaţie, sănătate, integrare socială şi pace, Bucureşti *** (2004) - Agenţia Naţională pentru Sport, Consfătuirea SPT – Valenţe educaţionale, Bucureşti *** (2009) - Agenţia Naţională pentru Sport, SPT un alt mod de viaţă, Bucureşti *** Wikipedia, ro.wikipedia.org *** Balaton atuszas, www.balaton-atuszas.hu *** Szarkany, www.sarkany.hu

24

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Influenţa unor exerciţii de sărituri şi sprint, selecţionate, pentru dezvoltarea detentei în baschetul feminin Friedrich PRINZ 1 , Paula BÎCOV 2 , Manfred ENGEL 3 Rezumat Experimentul s-a desfăşurat în cadrul unei echipe de baschet feminin, cu vârsta cuprinsa între 14 şi 16 ani, din landul Hessen, Germania.

Autorii au selecţionat patru grupe de exerciţii, prin care s-a urmărit dezvoltarea detentei jucătoarelor. Mijloacele au fost aplicate într-un antrenament, pe o durată de 25 de minute, imediat după încălzire.

Prin masurători şi testări iniţiale şi finale s-au urmărit îmbunătăţirile realizate.

Prelucrarea statistico-matematică ne-a ajutat la interpretarea rezultatelor şi la formularea concluziilor prezentate în lucrare.

Cuvinte cheie: baschet feminin , exerciţii selecţionate, detentă (forţa explozivă) Abstract The experiment was conducted in a women's basketball teams, aged between 14 and 16 years, in the Land of Hessen, Germany.

The authors have selected four groups of exercises, which have followed the development of the players expansions. The funds were applied in a workout, for a period of 25 minutes immediately after the first part.

The initial and final measurements and tests were used to get the improvements.

The statistical and mathematical processing helped us to interpret the results and draw the conclusions presented in the paper.

Key words: feminin basketball, special exercises, explosive strenght

1

Conf. Univ., Antrenor federal-baschet, Landul Hessen, Germania Şef lucrări, Disc. de Ed. Fizica şi Sport, UMF “V. Babeş”, Timişoara 3 Prof. de mat.-fizică, Vicepreşedinte al Federaţiei de Baschet, Landul Hessen, Germania 2

25

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere şi ipoteza lucrării Forţa explozivă, ca formă de manifestare a forţei, este definită de D.M. Ioselini drept „capacitatea de a a manifesta valori mari de forţă în cea mai mică unitate de timp”. D. Haare e de părere că forţa explozivă „este capacitatea sistemului neuro-muscular de a învinge rezistenţa printr-o contracţie mărită”.

J. Wernek defineşte forţa explozivă ca fiind „capacitatea sistemului neuromuscular de a mişca părţi ale corpului sau corpul în întregime precum şi obiecte cu viteză maximă”.

Detenta, ca expresie a forţei explozive în sport este o calitate motrică combinată, la care iau parte viteza şi forţa în minimum de timp. Nivelul detentei depinde de numărul şi viteza cu care sunt antrenate în lucru unităţile neuromusculare.

Evoluţia jocului de baschet în ultima perioadă subliniază rolul tot msi important al detentei în obţinerea unor rezultate mai bune. Expresia antrenorilor americani „cine domină lupta sub panou, atât în atac, cât şi în apărare, domină jocul şi implicit rezultatul final”. Având în vedere că forţa face parte din calităţile labile, perfectibile, este necesar ca în antrenament şi pregătirea sportivă să se acţioneze cu exerciţii corespunzătoare pentru dezvoltarea ei. Ştiinţa antrenamentului sportiv modern subliniază că evoluţia calităţilor motrice are la bază conceptul „fazelor sensibile”. Acest concept, de care s-a ocupat Winter, încă din 1984, ne arată că în evoluţia biologică a copiilor şi tinerilor există faze favorabile şi mai puţin favorabile dezvoltării calităţilor motrice. Forţa explozivă (detenta) se dezvoltă eficient până la încheierea fazei pubertare, dacă se acţionează cu mijloace corespunzătoare. Nicu Alexe şi colaboratorii arată în cercetările lor că detenta ca şi calitate motrică combinată se dezvoltă eficient, la fete cu vârsta cuprinsă între 14- 16 ani.

Având în vedere aceste considerente, am elaborat ipoteza lucrării noastre: „care este eficienţa unor grupe de exerciţii selecţionate pentru dezvoltarea detentei la vârsta de 14 -16 ani, în baschetul feminin.

Organizarea şi desfăşurarea experimentului Experimentul s-a desfăşurat în cadrul echipei feminine a asociaţiei sportive SG Weiterstadt, landul Hessen, Germania, perioada competiţională 2006-2007.

Echipa cuprindea 14 fete, aparţinând campionatului U-14 şi U-16, conform regulamentului organizării competiţiilor de baschet din Germania.

Pe perioada unui an de pregătire sportivă, am acţionat în unul din cele două antrenamente (90 min/antrenament) cu grupe de exerciţii pentru dezvoltarea detentei, precum şi exerciţii de sprint, pe o durată de 25 min, imediat după încălzire. O grupă cuprindea 4 exerciţii:

26

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

I 1.alergare cu desprindere pe un picior pe 15-70m, 5 repetări – 40s pauză 2. alergare între 2 linii, 6m, 25s – 45s pauză 3. sărituri în înălţime din ghemuit, 3*5 sărituri – 60s pauză 4. alergare 2-3m, săritură în înălţime de pe doua picioare, 4*5sărituri – 45s pauză II 1. sărituri uşoare pe loc, la semnal alergare cu genunchii sus, 5*25s – 20s pauză 2. sărituri cu coarda, 4*30s – 30s pauză 3. pas pe capacul de ladă, săritură cu aterizare pe două picioare, 5 repetări pt. fiecare picior – 40s pauză 4. săritura în lungime de pe loc, 5 repetări – 25s pauză III 1. stând depărtat, săritură pe bancă şi inapoi, 5*8 sărituri – 30s pauză 2. sărituri pe scări cu ambele picioare, 4*8 scări – 30s pauză 3. pas sărit, 5*5 paşi – 25s pauză 4. sărituri cu coarda, 6*30s – 40s pauză IV 1. săritura în lungime cu elan de 3-5 paşi, 6 repetări – 20s pauză 2. sărituri pe şi de pe capacul de ladă cu ambele picioare, 5*6 sărituri – 50s p.

3. săritură în înălţime de pe ambele picioare cu elan de 3 paşi, 6 repetări – 20s p.

4. săritură de pe bancă pe ambele picioare + săritură în înălţime, 4*6 rep.– 40s p.

Pentru a urmări eficienţa acestor exerciţii în dezvoltarea detentei, am folosit următoarele mijloace: observaţia pedagogică, teste de control, iniţiale şi finale, prelucrarea statistico-matematică a datelor obţinute. La începutul şi sfârşitul experimentului au fost înregistraţi următorii parametrii somatici, precum şi următoarele probe de control-test: - Talia, - Anvergura, - Săritura în lungime de loc, - Săritura în lungime de pe loc cu 3 paşi săriţi, - Săritura în înalţime de pe loc, - Sprint cu start de sus – 15 m, - Alergare „în 4 colţuri”, pe ½ teren de volei.

Prelucrarea şi interpretarea datelor Pentru aprecierea rezultatelor experimentului am folosit următorii parametrii statistico-matematici: - Media aritmetică, - Abaterea standard,

27

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

-

Creşterea procentuală, Coeficientul de corelaţie liniară între unele probe-test.

La fiecare probă-test am înregistrat două încercări, iar în calcul am folosit valoarea medie a celor două. În cazul înălţimii am înregistrat o creştere medie a grupei de la 171,5 cm la 173,1 cm, deci 1,6 cm. Această valoare confirmă afirmaţia autorilor lucrării „Selecţia în sport”, din 1980, că procesul de creştere în înălţime, la fete, se opreşte în general la vârsta de 17-19 ani. Creşterea dimensiunilor longitudinale după 16-17 ani este cu totul nesemnificativă. La vârsta de 15 ani înălţimea fetelor reprezintă 99,05% din cea finală, la 16 ani 99,56%, iar la 17 ani 99,87%.

Privind anvergura, datele noastre se încadrează în valorile prezentate în lucrarea sus-menţionată. Media grupei este de 171,7 cm la testarea iniţială şi de 174,1 la cea finala.

Coeficientul de corelaţie între înălţime şi anvergură este de 0,63 iniţial şi de 0,69 final.

Analiza rezultatelor de la probele de control-test ne permit o constatare generală pozitivă. În urma experimentului înregistrăm creşteri de la testarea iniţială la cea finală a valorilor medii la toate probele-test.

Tabel 1 - Rezultatele la probele de control-test Probă-test Media test 1 Media test 2 L. de pe loc 183,0 cm 198,5 cm L. cu 3 paşi 533,3 cm 564,9 cm Săritura în înălţime 26,1 cm 26,5 cm Sprint 15 m 2,9 s 2,7 s Alergare în 4 colţuri 10,9 s 10,4 s

Creştere 15,5 cm 31,6 cm 0,5 cm 0,2 s 0,5 s

Săritura în înălţime de pe loc ne evidenţiază o îmbunătăţire a mediei grupei de 0,5cm, deci o crestere de 1,9%. Această creştere modestă, după părerea noastră are două explicaţii: - Valoarea scăzută a rezultatelor la testarea iniţială o apreciem ca insuficientă la această vârstă.

- La această vârstă creşterea în înălţime este aproape încheiată, aşadar trebuie să acţionăm în exerciţiile alese cu încărcături externe (veste de 2-3 kg). Greutatea propriului corp nu este suficientă pentru o creştere eficientă a detentei în acest caz.

Săritura în lungime de pe loc a înregistrat în final o creştere de 15,5 cm, deci de 8,5%. Abaterea standard a fost la testarea iniţială de 16,0 cm şi de 13,8 cm la cea finală. Îmbunătăţirea abaterii standard ne arată că grupa a devenit mai omogenă, ca urmare a exerciţiilor de sărituri din cele 4 complexe folosite.

Săritura în lungime de pe loc cu 3 paşi săriţi prezintă, deasemenea, o creştere a valorii medie a grupei cu 31,6 cm, deci o creştere procentuală de 6%.

28

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Abaterea standard se îmbunătăţeşte de la 53,5 cm la 49,8 cm, ceea ce ne arată şi aici o omogenizare a grupei. Având în vedere că tehnica acestei sărituri este mai pretenţioasă, am putut observa ca unele jucătoare cu rezultate bune la săritura în lungime de pe loc nu înregistrează aceleaşi rezultate şi la acest procedeu.

La sprint, valoarea medie a grupei înregistrează o creştere de 0,2 s, deci cu 6,7%. Abaterea standard de 0,1 la ambele testări arată omogenitatea grupei.

Individual nu am înregistrat rezultate cu mult peste valoarea medie a grupei.

La proba de alergare „în 4 colţuri” s-au obţinut creşteri în medie de 0,5 s, deci o îmbunătăţire de 4,6%. Abaterea standard înregistrează o îmbunătăţirea de 0,1 s. Două dintre jucătoare au creşteri cu mult peste media grupei.

10 8 6 4 2 0 lungime

3-pasi

inaltime

sprint

4-colturi

Fig. 1 - Creştere procentuală (valori medii)

Pentru a vedea în ce măsură se corelează şi se condiţionează exerciţiile folosite pentru dezvoltarea forţei explozive verticale şi a celei orizontale, am apelat la calculul coeficientului de corelaţie liniară între rezultatele medii obţinute la testarea iniţială şi cea finală. Aceşti coeficienţi ne arată o strânsă legătură între forţa explozivă orizontală şi cea verticală, ambele foarte importante în jocul modern de baschet feminin.

Concluzii Studiul efectuat şi datele obţinute ne permit următoarele concluzii, pe care le-am formulat mai jos:  Complexele de exerciţii folosite au condus la îmbunătăţirea forţei explozive (detentei), absolut necesară în jocul de baschet.  Pentru creşterea mai accentuată a detentei verticale, considerăm necesar folosirea la această vârstă a unei încărcături externe de 2-3 kg, sub forma unor vest pentru sărituri  Coeficienţii de corelaţie calculaţi ne arată o condiţionare directă între probele de control folosite. Astfel, putem afirma, ca pentru dezvoltarea detentei sunt

29

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

eficiente exerciţii de sărituri în lungime şi în înălţime, precum şi exerciţii de sprint pe distanţe scurte, cu opriri bruşte.  Acţionarea asupra acestei calităţi motrice combinate trebuie începută de timpuriu, la vârste de 12-14 ani, folosind greutatea propriului corp şi apoi cu incărcare externă.  Se recomandă ca antrenorii să folosească programe individuale de dezvoltare a detentei, pe care jucătoarele le execută şi în afara antrenamentului cu echipa.  Testarea detentei la intervale de timp regulate, ajută jucătoarele să îşi aprecieze progresele făcute şi să devină conştiente de necesitatea antrenamentului individual.

Bibliografie 1. Alexe N., Mazilu V., Focşeneanu Alex., Paraschiv V. (1980) – Selecţia în sport 2. Dragnea A., Bota A. (1999) – Teoria activităţilor motrice, R.A. 3. Grosser M., Starischka S., Zimmermann E. (1985) – Konditionstraining, Munchen 4. Martin D., Carl K., Lenhertz K.(1991)- Handbuch Trainigslehre, Velag Hofmann Schorndorf 5. Mitra Gh., Mogoş Al. (1977) – Dezoltarea calităţilor motrice, Ed. Sport-Turism, Bucureşti 6. Prinz Fr., Schmitz M. (1970) – Dinamica dezvoltării detentei la elevii claselor V-VIII, Simpozion naţional, Arad 7. Prinz Fr., Engel M. (1977) – Sichtung fur den E-Kader im Basketball Kuhne, Velag Langen 8. Prinz Fr., Engel M.(1995)–D-Jungendmeisterschaft eines Sportverband als Mehrkampfwett-bewerb, Leistungssport, 1 9. Prinz Fr., Engel M. (1999) – 15 Jahr Jugendforderung im Hessischen Basketball Verband (1984-1999), Rotenburg a. D. Fulda 10. Prinz Fr., Engel M. (1993) – Handbuch fur den Jugendtrainer im Basketball, P. Kuhne Verlag Langen 11. Stark G., Mainka E., Kuhn B. (1992) – Machwuchstraining, Trainerinformation 2D, IAT Leipzig 12. Weinwck J. (1997) – Optimales Training, Spitta Verlag

30

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Control mechanisms by tests as means of training regulation in competitive youth basketball Friedrich PRINZ 1 Rezumat Procesul de instruire pe termen lung în baschetul de tineret nu poate funcţiona fără o evaluare periodică a aptitudinilor şi a performanţelor realizate. Feedback-ul prin intermediul unor mecanisme de control (de exemplu, teste) ajută antrenorul să corecteze planificarea antrenamentului. Antrenorul de astăzi trebuie să stabilească care sunt factorii care influenteaza succesul unui jucator de baschet, cât şi al echipei. Apoi, trebuie să verifice când şi pentru care parametrii poate folosi anumite teste.

Autorii, care sunt antrenori al echipei de baschet-tineret, All-State, din landul german Hessen, echipă de nivel national, au pus în aplicare mai multe teste de aptitudini motrice. Testele pentru viteza, sărituri, precum şi testele specifice tehnicii de baschet (de exemplu, testele de pasare) şi rezultatele lor din opt ani de practică sunt prezentate împreună cu concluziile obţinute, în vederea optimizării procesului de instruire.

Cuvinte cheie: teste specifice baschetului, test de evaluare, organizarea antrenamentului

Abstract The long-term training process in youth basketball cannot work without a periodical assessment of skills or achievement levels. The feedback through control mechanisms (i.e. tests) helps the coach to correct his planning and regulation of training.

Today's coach has to determine which factors influence the success of a basketball player and team. He then must check when and for which parameters he can use tests.

The authors, who are coaches of the All-State youth basketball teams of the German state of Hessen which compete nationwide, have implemented several motoric skills tests. The tests for speed, jumping ability and conditioning as well as specific basketball technique tests (e.g. shooting tests) and their results of eight years of practice are presented together with conclusions for the training process.

Keywords: Basketball tests, Test evaluation, Training regulation 1

Conf. univ., Antrenor federal-baschet, Landul Hessen, Germania, Hessen Basketball Federation, Frankfurt, Germany

31

Analele UVT â&#x20AC;&#x201C; Seria EFS, Nr. 12 â&#x20AC;&#x201C; Noiembrie 2010

Introduction Sports training is a complex process based on the planned development of certain sports performance skills and their successful presentation in competition (Martin/Carl/Lehnertz 1991). The development is planned because the training activities are not decided upon spontaneously but are based on a long-term training concept.

Training as a system-like process can be viewed from different points From an action-psychological point of view training optimizes abilities and skills including one's action plans, and structures (Ulrich 1973) From a performancephysiological point of view training influences-perfornlance by changing one's organic structure measurably (Stegemann 1971). Training can also be seen as the sum of all impulses given at certain intervals for the purpose of improving performance and leading to functional and morphological changes of the organism (Hollmann 1973).

These view points emphasize performance, as the main goal of training Sports performance is the result of a sports action measured by certain rules (Martin/Carl/Lehnertz 1991). Sports training consists of different actions effecting each other but aiming at one goal. A good sports training system relies on control and regulation to adjust all actions in order to reach the goal (Carl 1983, Thiess/Schnabel 1987).

Every factor influencing sports performance can be regulated-bv either technique training, conditioning training, tactics training psychological training, competition training or recuperative methods.

Our work deals with several aspects of training regulation in youth basketball and includes experience from training with the All-State youth basketball teams of the German state of Hessen. These teams referred to as Dteams consist of 13 - 15 year old players. Later these players can advance to junior national teams (C-teams), women's or Under-22 national teams (B-teams) or men's national team (A-team). The work with the Hessen D-teams aims at reaching the final four at the yearly tournaments for the state teams and bringing as many Hessen players as possible into the German national basketball teams (C-,B- and A-teams). The D-teams are supported financially by the state sports federation and the state comittee for competitive sports.

We work with the players on the state level for three and a half years. The planning and regulation of the D-team training is a challenge for us coaches and contains the following: - regional try-outs, - planning of the training all year-(periodisation), - team game concept and individual training concepts,

32

Analele UVT â&#x20AC;&#x201C; Seria EFS, Nr. 12 â&#x20AC;&#x201C; Noiembrie 2010

- coordination of supplementary training and D-team training with club training and games (later also with national team), - coordination of control mechanisms (especially tests) for the time of the player's D-team membership, - planning for medical examination, - coordination of the requirements of school, training, personal interests and family.

The following system of training organization forms is implemented for the D-team players: - one day, weekend and one week training courses, - individual supplementary training in the part-time basketball school in Langen, in all of the state districts and in clubs with a lot of D- or C-team players, - special training associated with a state-wide school/club program, - basketball camps.

In this work we will only deal with the control mechanisms implemented into D-team practice. We proceed stepwise in implementing these mechanisms (Grosser/Bruggemann/ZintI 1986): 1. diagnosis of momentary performance and training situation 2. setting of goals and norms (training and competition planning) 3. training and competition (system of training organization forms) 4. training and competition control by documentation 5. evaluation, comparison, correction and new regulation (feedback analysis) Tests and results The contents of these control mechanisms are the following: A. Diagnosis of actual momentary skills and condition status at the age of 13 before entering the D-team level. This diagnosis is accomplished by: 1. anthropometric measurement (of height, upper body height, arm span and weight) 2. motoric skills tests a. pendulum sprint on volleyball court b. long jump out of standing position c. handball pass with strong hand d. two-handed chest pass e. dribbling with two balls in figure eight around volleyball court f. one minute jump rope

33

Analele UVT â&#x20AC;&#x201C; Seria EFS, Nr. 12 â&#x20AC;&#x201C; Noiembrie 2010

Table 1 - Motric skills test evaluation for 13 year old boys Test Pendl. sprint Long jump Handball pass Chest pass Dribbling Jump rope

Excellent

Good

19,4 - 21,0 S 255 - 235 cm 28,0 - 24,5 m 15,5 - 13,5 m 18,5 - 20,0 s 165 - 150

21,1 - 22,2 S 235 - 215 cm 24,5 - 21,0 m 13,5 - 11,0 m 20,1 - 23,0 s 150 - 135

Satisfactory 22,3 - 23,0 s 215 - 200 cm 21,0 - 16,5 m 11,0 - 9,0 m 23,1 - 25,0 S 135 - 120

B. Setting of goals and norms The setting of goals and norms as well as the planning of training and competition is done by the team coaches for a period of two years Normally the goal is to reach the final four of all 16 German D-teams in the yearly tournament organized by the German basketball federation. The planning of the training differs from the usual periodisation norms as there is only one competition climax per year.

C. Control mechanisms during D-team training The control mechanisms of the training with the D-team are the result of the cumulative experience of the coaches. During preparation of the D- team there are three mechanisms: 1. evaluation of condition situation 2. evaluation of level of technique and individual tactics 3. training, friendship and test games as a complex control mechanism C1. The evaluation of the condition situation is accomplished through tests established by the German basketball federation for the purpose of arranging groups in the above mentioned tournament. Here the pendulum sprint is on a basketball court and the chest pass is from a sitting position with a 3kg medicine ball (see Table 2 for evaluation) C.2. The evaluation of techniques and individual tactics is accomplished by one and two minute tests, always counting the number of made shots, passes or layups. Parallel to that we record the tests on video and discuss them with the players.

The tests are the following (see Table 3 for evaluation). a. one minute passing: two passing stations 6m apart from each other, the player tries to make as many passes as possible from 4m distance running back and forth between the two stations b. lay-up drill: one minute lay-ups from each corner of the free throw line

34

Analele UVT â&#x20AC;&#x201C; Seria EFS, Nr. 12 â&#x20AC;&#x201C; Noiembrie 2010

(alternating left and right, own rebound) c. rapid fire shooting: one minute shooting from each corner of the free throw line (alternating left and right, 1 rebounder, 2 passer) d. shooting test: 3 * one minute shooting from the middle of the free throw line (1 rebounder), always running back to mid-court before returning to shoot; after each minute there is a one minute break e. two minute lay-up test: dribbling from one basket to the other making layups, after rebound always give and go with outlet player f. shooting test: one minute shooting (own rebound), each made shot counting certain points depending on the position: l pt. from below the basket, 2 pts. on both low sides of the zone, 3 pts. from each corner of the free throw line, 4 pts. from each 45 degrees position outside the zone, 5 pts. from the top of the key (3 point shot); at least one shot attempt from each of the 8 positions g. free throw test: 1. series of ten free throws (5*2orl*lo) 2. series starting to count from the first made free throw to the first missed free throw C.3. 5-on-5 as a training, friendship or test game means the complex presentation of all relevant factors influencing the player's sports performance.

Games are always taped on video and scouted for statistic evaluation. In preparation for the above mentioned tournament we play eight to ten of such games. The selection of opponents results from the team's training situation. For training control during the D-team's second year we analyse the tournament games regarding team and individual performance. Now knowing how our opponents play we can also adjust the training process according to our opponent's playing style.

Table 2 - Condition test evaluation for 14-15 year old girls (upper line) and boys (lower line)

Test 30 m sprint Pendulum sprint Jump & reach Jump rope (1 min.)

Chest pass (3kg ball) 30 min. running

Excellent

Good

4,5 S 3,7 s 16,1 s 14,9 s 45 cm 55 cm > 170 > 180 > 5,0 m > 6,5 m > 6500 m > 6900 m

4,7 S 3,9 S 16,6 S 15,5 S 40 cm 48 cm 160 - 150 170 - 160 4,5 TO 6,3 TO 6200 m 6600 m

35

Satisfactory 5,0 s 4,1 S 16,9 S 15,8 S 35 cm 40 cm 140 - 130 150 - 140 3,9 m 5,7 TO 5800 m 6100 m

Analele UVT â&#x20AC;&#x201C; Seria EFS, Nr. 12 â&#x20AC;&#x201C; Noiembrie 2010

Table 3 - Technique test evaluation for 14-15 year old girls (upper line) and boys (lower line) (except free throw test - one line) Good

Excellent

Test a. passing b. lay-up c. rapid fire d. shooting e. lay-up f. shooting g. free throw

23 - 20 30 - 28 11 - 10 14 - 13 12 - 11 16 - 15 21 - 19 25 - 23 13 - 12 18 - 17 34 - 30 44 - 40 1) 8 2) >15

27 - 24 33 - 31 14 - 12 17 - 15 15 - 13 19 - 17 24 - 22 28 - 26 16 - 14 21 - 19 > 34 > 44 1) 10 2) >20

Satisfactory

1) 6

19 - 17 27 - 24 9-8 12 - 11 10-9 14 - 13 18 - 16 23 - 21 11 - 10 17 - 16 29 - 25 39 - 35 2) >10

Conclusions 1. The regulation of the D-teams derives from the actual momentary skills after selection of the players 2. Several parameters are tested and evaluated (condition, technique, tactics) 3. The tests shall be carried out completely every four to six months in D-team practice 4. The evaluation and conclusions of the tests have to effect the player's club, supplementary and D-team practice 5. Individual discussion of the test results with the players is necessary to keep their perspective focused on important training items

6.Corrections of planning, organization and content of training sessions shall be implemented.

36

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

References 1. Carl, K. (1983): Training und Trainingslehre in Deutschland, Schorndorf.

2. Grosser, M., Bruggemann, P. & Zinti, F. (1986): Leistungssteuerung im Training und Wettkampf, Munchen.

3. Hollmann, W. (1973): Sportmedizin in Jonath, U: Praxis der Leichtathletik, pp. 261 – 315. Frankfurt.

4. Martin, D., Carl, K. & Lehnertz, K. (1991): Handbuch Trainingslehre, Schorndorf.

5. Prinz, F. & Brill, D. (1993): Basketball-Trainingspraxis - Die ersten Schritte, Langen (2nd Edition).

6. Prinz, F. & Engel, M. (1993): Handbuch fiir den Jugendtrainer, Langen.

7. Stegemann, J. (1971): Leistungsphysiologie, Stuttgart.

8. Thiess, G. & Schnabel, G. (1987): Leistungsfaktoren in Training und Wettkampf, Berlin.

9. Ulrich, E. (1973): Vorwort des Herausgebers der Schriftenreihe, in Volpert, W, Sensormotorisches Lernen, Frankfurt.

37

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Particularităţile alergării de 100m plat în finala Campionatului Mondial de atletism - Berlin 2009 Ionică CĂRĂBAŞ 1

Rezumat Proba de 100m plat a reprezentat de fiecare dată punctul de atracţie al tuturor competiţiilor atletice importante. Încercarea de a parcurge această distanţă într-un timp cât mai scurt a trezit de fiecare dată interesul a milioane de iubitori ai sportului din întreaga lume. Finala CM de atletism desfăşurat la Berlin în vara anului 2009 nu a reperezentat o excepţie în acest sens. Mai mult, distanţaa fost parcursă, de către Usain Bolt, într-un neverosimil 9.58s – nou record mondial. Performanţa obţinută impune o analiză atentă a particularităţilor acelei curse.

Cuvinte cheie: atletism, 100m plat, record mondial, Usain Bolt.

Abstract The 100m flat has always represented the attraction point of the all important athletic competitions. The attempt to cross this distance in as short as possible time has risen each time the interest of millions of sports lovers from the whole world. The Athletics World Championship taken place in Berlin in the summer of 2008 did not represent an exception in this respect. Moreover, the distance was crossed by Usain Bolt, in an incredible time of 9.58sec. – the new world record. The performance obtained imposes an attentive analyse of the particularities of that lap.

Keywords: athletics, 100m flat, world record, Usain Bolt.

1

Lect.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

38

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere Chiar dacă nu pot rivaliza cu nici o ediţie a Campionatelor Mondiale de fotbal, Campionatele Mondiale de atletism trezesc de fiecare dată interesul multor iubitori ai sportului din întreaga lume. Ediţia din 2009, desfăşurată la Berlin nu a făcut excepţie, sute de mii de spectatori şi alte câteva milioane de telespectatori urmârind desfăşurarea competiţiei.

Cea mai aşteptată cursă a reprezentat-o şi de această dată finala probei de 100m plat, valoarea alergătorilor prezenţi la start şi spectaculozitatea ei atrăgând atenţia întregului mapamond. Interesul manifestat a fost răsplătit din plin, această cursă fiind cea mai rapidă din istoria atletismului. În acea finală, jamaicanul Usain Bolt a scris istorie parcurgând distanţa în 9.58 secunde. Deşi era deţinătorul recordului mondial (9.69 s), puţini specialişti se aşteptau totuşi la o asemenea performanţă.

Alergarea pe 100m plat implică o abordare la parametrii maximali a tuturor aspectelor impuse de această probă: reacţia, startul, lansarea de la start, alergarea pe parcurs, finişul şi sosirea.

La startul finalei C.M. de atletism din 16.08.2009 de la Berlin, s-au aliniat cei mai buni sprinteri ai momentului, Europa fiind reprezentată de un singur alergător, britanicul Dwain Chambers. Startul s-a dat la orele 21:45,02, viteza vântului fiind de +0.9 m/s. În tabelul 1 sunt prezentaţi toţi finaliştii în ordinea culoarelor pe care aceştia au alergat.

Tabel 1 – Finaliştii probei de 100 m plat Culoarul Numele Ţara 1.

Chambers Dwain

2.

Burns Marc

3.

4.

5.

6.

7.

8.

Bailey Daniel Usain Bolt Tyson Gay Asafa Powell Patton Darvis Richard Thompson

Marea Britanie Trinidad Tobago Antigua Jamaica SUA Jamaica SUA Trinidad Tobago

Data naşterii

Talia/greutatea

05.04.1978

180cm/83kg

Cea mai bună performanţă 9.97s

07.01.1983

185cm/84kg

9.96s

09.09.1986 21.08.1986 09.08.1982 23.11.1982 04.12.1977 07.06.1985

179cm/68kg 193cm/76kg 180cm/75kg 190cm/88kg 182cm/75kg 188cm/80kg

9.91s 9.69s 9.77s 9.72s 9.89s 9.89s

După cum se vede, în finală au alergat 2 atleţi reprezentând SUA, 2 reprezentând Jamaica, 2 Trinidad Tobago, unul Antiqua şi unul Marea Britanie.

39

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Analizând cursa, trebuie să luăm în calcul în primul rând timpii de reacţie ai sportivilor. Conform statisticilor, timpii de reacţie ai omului sunt situaţi în jurul valorii de 0.200 – 0.250s. Orice reacţie sub 0.100s este considerată imposibilă, prin urmare orice start sub această valoare este considerat start greşit. Atleţii îşi pot îmbunătăţi timpii de reacţie prin antrenamente în care să reacţioneze la stimuli particularizaţi, sprinterii de top reuşind astfel să-şi perfecţioneze timpii de reacţie până la valori de 0.150s. Câştigătorul acestei curse, Usain Bolt, a realizat un timp de reacţie de 0.146s, valoare care s-a dovedit a fi mare pentru această finală. De altfel el a fost unul dintre alergătorii cu cea mai slabă viteză de reacţie, fiind penultimul la acest capitol (tabel 2).

Tabel 2 - Timpii de reacţie ai finaliştilor de la 100 m plat Numele Ţara Timp de reacţie Thompson Richard Trinidad Tobago 0.119s Chambers Dwain Marea Britanie 0.123s Burns Marc Trinidad Tobago 0.123s Bailey Daniel Antigua 0.129s Powell Asafa Jamaica 0.134s Gay Tyson SUA 0.144s Bolt Usain Jamaica 0.146s Patton Darvis SUA 0.149s

În ciuda acestui neajuns, după primii 20m ai cursei lucrurile au stat cu totul altfel, Usain Bolt reuşind cea mai bună lansare de la start (2.89s), instalându-se pe prima poziţie urmat îndeaproape de Thompson Richard cu 2.90s (tabelul 3).

Tabel 3 - Timpii pe primii 20 m ai cursei de 100 m plat Numele Ţara Timpul pe primii 20m ai cursei Bolt Usain Jamaica 2.89s Thompson Richard Trinidad Tobago 2.90s Powell Asafa Jamaica 2.91s Bailey Daniel Antigua 2.92s Gay Tyson SUA 2.92s Chambers Dwain Marea Britanie 2.93s Burns Marc Trinidad Tobago 2.94s Patton Darvis SUA 2.96s

Se observă, de asemenea, că atât Dwain Chambers cât şi Marc Burns, în ciuda unei viteze de reacţie foarte bune au o lansare de la start modestă, fapt care îi clasează pe ultimele poziţii după 20m de alergare.În următorii 20m, exceptându-l pe Bolt care nu mai pierde poziţia de lider până la final, ierarhiile se schimbă uşor,

40

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

diferenţele fiind însă foarte mici. Tyson Gay reuşeşte să recupereze mult din ,,terenul” pierdut, în această porţiune a cursei. Singurul care nu poate face unui asemenea ritm se dovedeşte a fi Patton Darvis (tabelul 4).

Tabelul 4 - Timpii pe primii 40 m ai cursei de 100 m plat Numele Ţara Timpul pe primii 40m ai cursei Bolt Usain Jamaica 4.64s Gay Tyson SUA 4.70s Powell Asafa Jamaica 4.71s Thompson Richard Trinidad Tobago 4.71s Bailey Daniel Antigua 4.73s Chambers Dwain Marea Britanie 4.75s Burns Marc Trinidad Tobago 4.76s Patton Darvis SUA 4.85s

La 60m se observă deja o detaşare în câştigător a lui Usain Bolt, diferenţele de timp între el şi următorii trei competitori crescând: faţă de Gay Tyson de la 0.06s(40m) la 0.08s(60m), faţă de Asafa Powel de la 0.07s la 0.11s, iar faţă de Richard Thompson de la 0.07s la 0.14s.

Tabelul 5 - Timpii pe primii 60 m ai cursei de 100 m plat Numele Ţara Timpul pe primii 60m ai cursei Bolt Usain Jamaica 6.31s Gay Tyson SUA 6.39s Powell Asafa Jamaica 6.42s Thompson Richard Trinidad Tobago 6.45s Bailey Daniel Antigua 6.48s Chambers Dwain Marea Britanie 6.50s Burns Marc Trinidad Tobago 6.52s Patton Darvis SUA 6.65s

La 80m, distanţa dintre Bolt şi ceilalţi competitori a devenit şi mai evidentă: 0.1s faţă de Gay, 0.18s faţă de Powell şi 0.25s faţă de Thompson (tabelul 6). Această ordine va fi păstrată până la finalul cursei, care se încheie cu rezultate foarte valoroase (tabelul 7).

41

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabelul 6 - Timpii pe primii 80 m ai cursei de 100 m plat Numele Ţara Timpul pe primii 80m ai cursei Bolt Usain Jamaica 7.92s Gay Tyson SUA 8.02s Powell Asafa Jamaica 8.10s Thompson Richard Trinidad Tobago 8.17s Bailey Daniel Antigua 8.18s Chambers Dwain Marea Britanie 8.22s Burns Marc Trinidad Tobago 8.24s Patton Darvis SUA 8.42s Tabelul 7 - Timpii finali ai cursei de 100 m plat Numele Ţara Rezultatul obţinut Bolt Usain Jamaica 9.58s Gay Tyson SUA 9.71s Powell Asafa Jamaica 9.84s Thompson Richard Trinidad Tobago 9.93s Bailey Daniel Antigua 9.93s Chambers Dwain Marea Britanie 10.00s Burns Marc Trinidad Tobago 10.00s Patton Darvis SUA 10.34s

Analizând timpii realizaţi de către alergători, pe fiecare interval de 20m (tabelul 8) putem observa că Usain Bolt a condus ostilităţile de-a lungul întregii curse. Intervalul parcurs în timpul cel mai scurt a fost cel situat între 6080m(1.61s). Acelaşi lucru se observă şi în cazul celorlalţi competitori, intervalul amintit fiind cel mai bun pentru cei opt finalişti.

Tabel 8 – Timpii realizaţi pe intervale la cursa de 100m plat Numele Ţara T 20-40 T 40-60 Bolt Usain Jamaica 1.75s 1.67s Gay Tyson SUA 1.78s 1.69s Powell Asafa Jamaica 1.80s 1.71s Thompson Richard Trinidad Tobago 1.81s 1.75s Bailey Daniel Antigua 1.81s 1.74s Chambers Dwain Marea Britanie 1.82s 1.75s Burns Marc Trinidad Tobago 1.82s 1.76s Patton Darvis SUA 1.89s 1.80s

T 60-80 1.61s 1.63s 1.68s 1.70s 1.72s 1.72s 1.72s 1.77s

T 80-100 1.66s 1.69s 1.74s 1.75s 1.76s 1.78s 1.76s 1.92s

Aşa cum reiese şi din graficul prezentat (fig.1) după 20m primii trei competitori s-au distanţat, ordinea valorilor de timp pe intervalul 40-100m fiind şi ordinea sosirii lor.

42

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Fig.1

Fig. 2

43

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Datorită startului, primii 20m sunt parcurşi într-un interval de timp mai mare fapt care îngreunează oarecum reprezentarea grafică a timpilor celor trei alergători clasaţi pe podium, lucru care m-a determinat să reprezint grafic doar ultimele 4 intervale pentru o mai bună comparaţie între ei.(fig. 2)

Fig. 3

Graficul cu numărul 3 (fig.3) reprezintă viteza pe care au dezvoltat-o Bolt, Gay şi Powell pe parcursul acestei curse. Asa cum reiese din datele prezentate, viteza medie creşte brusc de la 0-20m (24,91 km/h) şi de la 20-40m (41,14 km/h), apoi creşte mult mai lent până la 80m (44,72 km/h), scăzând pe ultima parte a cursei la valoarea medie de 43,37 km/h (cazul lui Bolton). Se observă de asemenea că ceilalţi competitori reuşesc să menţină ritmul impus de Bolt doar pe primii 40m, distanţă pe care vitezele lor de deplasare sunt sensibil egale. După aceea creşte atât avantajul lui Bolt faţă de Gay şi Powel, cât şi a lui Gay faţă de Powel. Toţi cei trei ating viteza medie maximă în intervalul 60-80m. Dacă Gay a reuşit să menţină ritmul impus de Bolt, după primii 60m Powell cedează vizibil nereuşind decât o clasare pe poziţia a treia. Cursa făcută de Gay a fost dealtfel şi ea una remarcabilă (9.71s), fiind al treilea rezultat al tuturor timpurilor după cele două performanţe absolut remarcabile ale lui Bolt, 9.68 la Beijig în finala olimpică şi acest neverosimil 9.58s. Bolt a parcurs intervalul 60-80m cu o viteză medie de 44,72 km/h.

44

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Această finală va rămâne cu certitudine ca una dintre cele mai spectaculoase. Cu toate acestea, specialiştii concluzionează că Bolt prezintă toate atuurile pentru a realiza în viitorul apropiat un rezultat şi mai bun.

Concluzii        

toţi cei 8 finalişti ai probei de 100m plat ai Campionatelor Mondiale de atletism de la Berlin 2009 s-au prezentat într-o formă sportivă foarte bună, dovadă stând rezultatele excelente obţinute de către aceştia; cea mai slabă viteză de reacţie a aparţinut viitorului recordmen mondial Usain Bolt; viitorul campion mondial a condus cursa de început până la sfârşit, reuşind săşi depăşească propriul record mondial (9.68s) stabilit cu un an în urmă la JO de la Beijing; a doua fază a alergării - lansarea de la start - se întinde în această cursă pe distanţa de aproximativ 40m; viteza de alergare creşte pentru toţi alergătorii până la distanţa de 80m, urmând apoi o curbă descendentă în cazul tuturor participanţilor; viteza maximă este dezvoltată în intervalul 60-80m ai cursei; startul şi lansarea de la start s-au dovedit a fi determinante, nici un alergător nereuşind să mai urce în ierarhia finală în celelalte faze ale cursei; exceptând viteza de reacţie, capitol la care nu a reuşit să impresioneze, Usain Bolt s-a dovedit a fi un alergător complet, alergând foarte eficient în toate fazele alergării de 100m plat.

Bibliografie

1.

2.

3.

4.

www. berlin.iaaf.org www.layscience.net www.monstersandcritics.com www.sportsscientists.com

45

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Studiu privind scăderea vitezei de înot, în raport cu vârsta, la probele de liber masculin în înotul masters Marcel RĂSĂDEAN 1 Rezumat Mişcarea de înot masters implică adulţi care au ca pasiune înotul, practicarea acestuia fiind orientată în trei direcţii principale: activitatea de întreţinere, activitatea recreativă şi activitatea competiţională. Activitatea competiţională este reglementată la nivel internaţional de FINA (Federation Internationale de Natation), respectiv LEN (Ligue Européenne de Natation). La aceste competiţii se concurează pe grupe de vârstă de câte 5 ani, începând cu vârsta de 25 ani: 25-29, 30-34, 35-39, ş.a.m.d., ultima grupă de vârstă cuprinzând toţi competitorii cu vârsta peste 100 de ani. Având în vedere apetenţa pentru participarea la competiţiile de înot masters, dorim prin lucrarea de faţă să realizăm un studiu asupra diminuării vitezei de înot odată cu înaintarea în vârstă la probele de liber masculin (50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m, în bazin lung – 50m).

Cuvinte cheie: înot, masters, viteză, vârstă, liber.

Abstract Masters swimming movement, involving adults swimming as a hobby, it´s practice is focused in three main areas: maintenance, recreational activity and competitive activity.

Competitive activity is governed internationally by FINA (International Federation of Natation) and LEN (Ligue Européenne de Natation). These competitions are competing in the age of 5 years from the age of 25 years: 25-29, 30-34, 35-39, etc., the last age group competition including all the competitors with age over 100 years. Taking into account the inclination to participate in masters swimming competitions, in this study we analyze the reduction of swimming speed in relation to age, in freestyle men events (50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m, long course - 50m).

Keywords: swimming, masters, speed, age, freestyle.

1

Asist.univ.drd., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

46

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere Mişcarea de înot masters, implică adulţi care au ca pasiune înotul, practicarea acestuia fiind orientată în trei direcţii principale: activitatea de întreţinere, activitatea recreativă şi activitatea competiţională.

Activitatea competiţională este reglementată la nivel internaţional de FINA (Federation Internatinale de Natation), respectiv LEN (Ligue Européenne de Natation). La aceste competiţii se concurează pe grupe de vârstă de câte 5 ani, începând cu vârsta de 25 ani: 25-29, 30-34, 35-39, ş.a.m.d, ultima grupă de vârstă cuprinzând toţi competitorii cu vârsta peste 100 de ani.

Având în vedere apetenţa pentru participarea la competiţiile de înot masters, dorim prin lucrarea de faţă să realizăm un studiu asupra diminuării vitezei de înot odată cu înaintarea în vârstă. Pentru acest studiu am ales probele de liber masculin (50m, 100m, 200m, 400m, 800m, 1500m, în bazin lung – 50m), deoarece la probele din procedeul liber iau startul numărul cel mai mare de participanţi.

Viteza de referinţă pentru fiecare categorie de vârstă a fost calculată ca media celor mai buni 10 timpi, pentru categoria respectivă de vârstă.

S-a presupus, pentru simplificarea calculelor că viteza de deplasare este constantă şi uniformă, acesta fiind calculată ca raportul dintre distanţa parcursă şi timpul realizat.

Proba 50m liber Calculând viteza de referinţă în proba de 50m liber masculin, pentru fiecare categorie de vârstă, obţinem un set de 16 valori; viteza maximă este de 2,156 m/s (categoria de vârstă 30-34 ani), iar viteza minimă 0,341 m/s (categoria de vârstă 100-104 ani). Media valorilor vitezei de referinţă, în proba de 50m liber masculin, este de 1,655 m/s.

2,5 2 1,5 1 0,5 0 I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

XIII XIV XV XVI

Fig. 1 - Viteza de referinţă în proba de 50m liber masculin în funcţie de categoria de vârstă

47

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Viteza de referinţă scade relativ constant, cu diferenţe de valori procentuale între categorii consecutive de maxim 4%, până la categoria de vârstă 65-69 ani interval în care viteza de referinţă reprezintă aproximativ 84% din viteza maximă de referinţă.

Scăderea vitezei de referinţă se accentuează, la următoarele categorii de vârstă, cu diferenţe de valori procentuale între categorii de vârstă consecutive cuprinse între 5% şi 6%, până la categoria 85-89 ani, viteza de referinţă la această vârstă fiind de aproximativ 52% din viteza maximă de referinţă.

Rata de scădere se accentuează şi mai mult pentru ultimele 3 categorii de vârstă, diferenţa de valori procentuale între categorii de vârstă consecutive fiind cuprinsă între 10% şi 20%, de ajungând la minim pentru categoria de vârstă 100104 ani, reprezentând aproximativ 16% din viteza maximă de referinţă.

Grupând numărul de valori ale vitezei de referinţă, în funcţie de valorile procentuale faţă de viteza de referinţă maximă, obţinem graficul din figura 2. În intervalul 100-81% sunt cuprinse 9 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval nu este de mai mult de 4%. În intervalul 80-61% sunt cuprinse 4 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval fiind cuprinsă între 4% şi 6%. În intervalele 60-41%, 40-21% şi sub 21% sunt cuprinse câte o valoare a vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în aceste intervale fiind mai mare de 10%.

sub 20% 40-21% 60-41% 80-61% 100-81% 0

2

4

6

8

Fig. 2 - Numărul valorilor vitezei de referinţă, în intervale procentuale în proba de 50m liber masculin

48

10

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Proba 100m liber În proba de 100m liber masculin, calculând viteza de referinţă, pentru fiecare categorie de vârstă, obţinem 16 valori; viteza maximă este 1,936 m/s (categoria 25-29 ani), iar viteza minimă este 0,407 m/s (categoria 100-104 ani).

Media valorilor vitezei de referinţă, în proba de 100m liber masculin, este de 1,461 m/s.

2,5 2 1,5 1 0,5 0 I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

XIII XIV

XV XVI

Fig. 3 - Viteza de referinţă în proba de 100m liber masculin în funcţie de categoria de vârstă

Viteza de referinţă scade cu mai puţin de 1% pentru categoriile 30-34 şi 35-39 ani. Urmează un grup de viteze de referinţă pentru care diferenţele de valori procentuale între categorii consecutive sunt cuprinse între 1% şi 5%, până va categoria de vârstă 65-69 ani, viteza de referinţă pentru această categorie fiind de aproximativ 82% din viteza de referinţă maximă.

Pentru următoarele 3 categorii de vârstă (70-74, 75-79 şi 80-84 ani) scăderea vitezei de referinţă este mai accentuată, diferenţa valorilor procentuale între categorii consecutive se măreşte, fiind cuprinsă între 5% şi 6%, valoarea vitezei de referinţă la categoria 80-84 fiind de aproximativ 65% din viteza de referinţă maximă.

Viteza de referinţă pentru ultimele 4 categorii de vârstă (85-89, 90-94, 9599, 100-104 ani) scade mai accentuat, diferenţa valorilor procentuale între categorii consecutive, fiinde cuprinsă între 6% şi 20%, valoarea vitezei de referinţă pentru categoria 100-104 ani ajungând la aproximativ 21% din viteza de referinţă maximă.

Grupând numărul de valori ale vitezei de referinţă, în funcţie de valorile procentuale faţă de viteza de referinţă maximă, obţinem:

49

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

sub 20% 40-21% 60-41% 80-61% 100-81% 0

2

4

6

8

10

Fig. 4 - Numărul valorilor vitezei de referinţă, în intervale procentuale în proba de 100m liber masculin

În intervalul 100-81% sunt cuprinse 9 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval nu este de mai mult de 5%. În intervalul 80-61% sunt cuprinse 3 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval fiind cuprinsă între 5% şi 6%. În intervalele 60-41% şi 40-21% sunt cuprinse câte două valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în aceste intervale fiind mai mare de 6%.

Proba 200m liber În proba de 200m liber masculin, calculând viteza de referinţă, obţinem 15 valori, în care viteza maximă este 1,76 m/s (categoria 25-29), iar viteza minimă este 0,4521 m/s (categoria 95-99 ani). Media valorilor vitezei de referinţă, în proba de 200m liber masculin, este de 1,365 m/s.

Viteza de referinţă scade până pentru primele 5 categorii de vârstă, diferenţele de valori procentuale între categorii consecutive fiind de maxim 2%, viteza de referinţă pentru categoria 45-49 ani ajungând la valoarea de aproximativ 95% din viteza de referinţă maximă.

Urmează un grup de 6 categorii de vârstă pentru care diferenţa valorilor procentuale între categorii consecutive fiind între 3% şi 5%, pentru categoria 75-79 ani viteza de referinţă ajungând la aproximativ 70% din viteza de referinţă maximă.

50

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

2 1,5 1 0,5 0 I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

XIII

XIV

XV

Fig. 5 - Viteza de referinţă în proba de 200m liber masculin în funcţie de categoria de vârstă

Pentru ultimul grup de 4 categorii, diferenţele valorilor procentuale între categorii consecutive creşte la peste 6%, ultima categorie de vârstă înregistrând o viteză de referinţă de aproximativ 30% din viteza de referinţă maximă.

Grupând numărul de valori ale vitezei de referinţă, în funcţie de valorile procentuale faţă de viteza de referinţă maximă, obţinem:

sub 20% 40-21% 60-41% 80-61% 100-81% 0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Fig. 6 - Numărul valorilor vitezei de referinţă, în intervale procentuale în proba de 200m liber masculin

În intervalul 100-81% sunt cuprinse 8 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval nu este de mai mult de 5%. În intervalul 80-61% sunt cuprinse 4 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval fiind cuprinsă între 3% şi 8%.

51

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

În intervalele 60-41% şi 40-21% sunt cuprinse 3 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa dintre valori procentuale între categorii consecutive fiind mai mare de 6%.

Proba 400m liber În proba de 400m liber masculin, calculând viteza de referinţă, obţinem 15 valori, în care viteza maximă este 1,632 m/s (categoria 25-29), iar viteza minimă este 0,436 m/s (categoria 95-99 ani). Media valorilor vitezei de referinţă, în proba de 400m liber masculin, este de 1,262 m/s.

Pentru primele 6 categorii de vârstă, diferenţele valorilor procentuale ale vitezei de referinţă între categorii consecutive este de maxim 3%, viteza de referinţă la categoria 50-54 ani fiind de aproximativ 93% din valoarea maximă a vitezei de referinţă.

Următorul grup este format din 5 categorii de vârstă, diferenţa valorilor procentuale între categorii consecutive situându-se între 3% şi 6%, la categoria 7579 ani, viteza de referinţă fiind de aproximativ 70% din viteza maximă de referinţă.

2 1,5 1 0,5 0 I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

XIII

XIV

XV

Fig. 7 - Viteza de referinţă în proba de 400m liber masculin în funcţie de categoria de vârstă

Pentru ultimul grup de 4 categorii, diferenţa valorilor procentuale între categorii consecutive este mai mare de 8%, viteza de referinţă fiind la categoria 9599 ani la aproximativ 27% din viteza maximă de referinţă.

Grupând numărul de valori ale vitezei de referinţă, în funcţie de valorile procentuale faţă de viteza de referinţă maximă, obţinem:

52

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

sub 20% 40-21% 60-41% 80-61% 100-81% 0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Fig. 8 - Numărul valorilor vitezei de referinţă, în intervale procentuale în proba de 400m liber masculin

În intervalul 100-81% sunt cuprinse 8 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval fiind de maxim 6%. În intervalul 80-61% sunt cuprinse 4 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval fiind cuprinsă între 3% şi 8%. În intervalele 60-41% şi 40-21% sunt cuprinse 3 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa dintre valori procentuale între categorii consecutive fiind mai mare de 7%.

Proba 800m liber În proba de 800m liber masculin, calculând viteza de referinţă, obţinem 15 valori, în care viteza maximă este 1,55 m/s (categoria 25-29), iar viteza minimă este 0,525 m/s (categoria 95-99 ani). Media valorilor vitezei de referinţă, în proba de 800m liber masculin, este de 1,211 m/s.

Pentru primele 6 categorii de vârstă diferenţele valorilor procentuale ale vitezei de referinţă între categorii consecutive nu este mai mare de 3%, la categoria 50-54 ani viteza de referinţă fiind aproximativ 93% din viteza maximă de referinţă.

Urmează un grup de 5 categorii de vârstă, pentru care, diferenţele valorilor procentuale între categorii consecutive este între 3% şi 6%, la categoria 75-79 ani viteza de referinţă fiind calculată la aproximativ 70% din viteza maximă de referinţă.

53

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

1,8 1,6 1,4 1,2 1 0,8 0,6 0,4 0,2 0 I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

XIII

XIV

XV

Fig. 9 - Viteza de referinţă în proba de 800m liber masculin în funcţie de categoria de vârstă

Ultimul grup de 4 categorii are diferenţele valorilor procentuale între categorii consecutive de peste 6%, viteza de referinţă a categoriei 95-99 ani fiind de aproximativ 34% din viteza de referinţă maximă.

Grupând numărul de valori ale vitezei de referinţă, în funcţie de valorile procentuale faţă de viteza de referinţă maximă, obţinem:

sub 20% 40-21% 60-41% 80-61% 100-81% 0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Fig. 10 - Numărul valorilor vitezei de referinţă, în intervale procentuale în proba de 800m liber masculin

În intervalul 100-81% sunt cuprinse diferenţa de valori procentuale între categorii fiind de maxim 6%. În intervalul 80-61% sunt cuprinse diferenţa de valori procentuale între categorii fiind cuprinsă între 4% şi 8%.

54

8 valori ale vitezei de referinţă, consecutive aflate în acest interval 4 valori ale vitezei de referinţă, consecutive aflate în acest interval

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

În intervalele 60-41% şi 40-21% sunt cuprinse 3 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa dintre valori procentuale între categorii consecutive fiind mai mare de 6%.

Proba 1500m liber În proba de 1500m liber masculin, calculând viteza de referinţă, obţinem 15 valori, în care viteza maximă este 1,507 m/s (categoria 25-29), iar viteza minimă este 0,526 m/s (categoria 95-99 ani). Media valorilor vitezei de referinţă, în proba de 800m liber masculin, este de 1,172 m/s.

2 1,5 1 0,5 0 I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

XIII

XIV

XV

Fig. 11 - Viteza de referinţă în proba de 1500m liber masculin în funcţie de categoria de vârstă

Primele 5 categorii de vârstă, prezintă diferenţe ale valorilor procentuale între categorii consecutive, de maxim 2%, viteza de referinţă pentru categoria 4549 ani fiind de aproximativ 96% din viteza maximă de referinţă.

Următoarele 5 categorii de vârstă, prezintă diferenţe ale valorilor procentuale între categorii consecutive, situate între 2% şi 6%, pentru categoria de vârstă 70-74 ani viteza de referinţă fiind de aproximativ 75% din viteza maximă de referinţă.

Ultimele 5 categorii de vârstă, prezintă diferenţe ale valorilor procentuale între categorii consecutive, de peste 6%, excepţie făcând diferenţa între categoria 90-94 şi 95-99 care este de aproximativ 1,5%, valoarea vitezei de referinţă fiind aproximativ 35% din viteza maximă de referinţă.

Grupând numărul de valori ale vitezei de referinţă, în funcţie de valorile procentuale faţă de viteza de referinţă maximă, obţinem:

55

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

În intervalul 100-81% sunt cuprinse 8 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval fiind de maxim 6%. În intervalul 80-61% sunt cuprinse 4 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa de valori procentuale între categorii consecutive aflate în acest interval fiind cuprinsă între 4% şi 8%. În intervalele 60-41% şi 40-21% sunt cuprinse 3 valori ale vitezei de referinţă, diferenţa dintre valori procentuale între categorii consecutive fiind între1%şi 16%.

sub 20% 40-21% 60-41% 80-61% 100-81% 0

1

2

3

4

5

6

7

8

9

Fig. 12 - Numărul valorilor vitezei de referinţă, în intervale procentuale în proba de 1500m liber masculin

Pentru a putea compara scăderea vitezei în funcţie de vârstă şi lungimea probei, inserăm în figura următoare curbele vitezei de referinţă în probele de liber masculin.

2,5 50m

2

100m 1,5

200m 400m

1

800m

0,5

1500m

0 I

II

III

IV

V

VI VII VIII IX

X

XI XII XIII XIV XV XVI

Fig. 13 - Curbele vitezei de referinţă pentru probele de liber masculin în funcţie de categoria de vârstă

56

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Se observă concavitatea curbelor cu atât mai accentuată cu cât probele sunt mai scurte. Pe de altă parte, se observă o apropiere a valorii vitezei de deplasare cu cât lungimea probelor este mai mare.

Pentru a observa nivelul de diminuare al vitezei de referinţă în funcţie de lungimea probei, putem analiza amplitudinea valorilor acesteia, pentru fiecare probă.

100 80 60 40 20 0 50m

100m

200m

400m

800m

1500m

Fig. 14 - Amplitudinea valorilor procentuale ale vitezei de referinţă în probele de liber masculin

Se observă că, exceptând proba de 200m, cu cât lungimea probei creşte cu atât amplitudinea valorilor procentuale ale vitezei de referinţă scade, ajungând la proba de 1500m la o valoare minimă de aproximativ 65%.

Concluzii şi propuneri În probele de liber, viteza de deplasare prin apă a înotătorilor masters, scade odată cu vârsta. Viteza ajunge la 80% din valoarea maximă între 60 şi 70 de ani, scăzând între 80% şi 60% din viteza maximă, la vârste cuprinse între 70 şi 85 de ani. După 85 de ani viteza scade până la valori cuprinse între 15% şi 35% din viteza maximă. În ceea ce priveşte scăderea vitezei în funcţie de vârstă şi probă, putem spune că viteza scade odată cu vârsta cu atât mai accentuat cu cât proba este mai scurtă, rata de scădere a acesteia fiind mai accentuată în probele scurte şi mai puţin accentuată în probele lungi. În urma studiului realizat, propunem un set de valori procentuale aproximative ale vitezei de înot, în funcţie de vârstă şi probă, în vederea anticipării rezultatelor la care se poate ajunge în probele de liber în înotul masters.

57

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Exemplificând, dacă un înotător din categoria 35-39 de ani are la proba de 200m liber un rezultat de 02:19,00 ceea ce înseamnă o viteză de deplasare de 1,43 m/s; se poate presupune că viteza sa maximă în proba de 200m liber a fost de 1,45 m/s (timp 02:17,93), iar când va ajunge la categoria 50-54 ani viteza acestuia în proba de 200m liber va fi de 1,31 m/s, realizând un timp de 02:26,75.

Tabel 1 - Valori procentuale ale vitezei de deplasare Probe liber categoria 50m 100m 200m 400m 25-29 99% 100% 100% 100% 30-34 100% 100% 99% 99% 35-39 99% 99% 98% 97% 40-44 96% 97% 97% 97% 45-49 94% 94% 95% 95% 50-54 93% 93% 91% 93% 55-59 90% 89% 88% 89% 60-64 86% 85% 83% 83% 65-69 84% 82% 80% 79% 70-74 80% 77% 75% 75% 75-79 74% 71% 70% 69% 80-84 69% 65% 61% 61% 85-89 63% 58% 54% 53% 90-94 53% 47% 43% 42% 95-99 32% 27% 30% 27% 100-104 16% 21%

Bibliografie 1. www.fina.org 2. www.inotmasters.ro

58

800m 100% 100% 98% 97% 96% 93% 90% 84% 80% 75% 70% 61% 53% 40% 34%

1500m 100% 99% 98% 98% 96% 92% 90% 84% 80% 75% 69% 61% 52% 36% 35%

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Practicarea aquagymului la femei ca mijloc de îmbunătăţire a calităţii vieţii Simona PETRACOVSCHI 1 , Mihaela FAUR 2 , Felix SINITEAN-SINGER 3 , Sorinel VOICU 4 Rezumat Scopul lucrării este de a scoate în evidenţă în ce măsură femeile din Timişoara îşi petrec timpul liber practicând aquagymul, dar şi de a reliefa influenţa stilului de viaţă activ asupra îmbunătăţirii calităţii vieţii umane. Ancheta s-a desfăşurat în Timişoara, pe un număr de 37 de practicante ale aquagymului, iar ca metodă de investigare a fost folosit chestionarul; în urma interpretării rezultatelor s-a constatat că aquagymul este activitatea fizică de timp liber care este practicată de plăcere şi fără efort mare şi care contribuie la îmbunătăţşirea condiţiei fizice, la modelarea şi supleţea corpului. De asemenea, este şi un mijloc de socializare şi de bună dispoziţie.

Cuvinte cheie: stil de viaţă, mod de viaţă, sănătate, aquagym.

Abstract The aim of this study is to analyse the practice of the aquagym for the women, as a leisure activity and how this activity improove the the quality of life by having a direct influence on a activ lifestyle. The study was in Timişoara on a number of 37 women who were practicing the aquagym. As a methode were used the quizz who reveled differents aspects: aquagym is a physical activity practised without high intensity of effort but with plaisure; this activity improve the physical strenght and the estehics of the body; it’s a way of socialisation.

Keywords: lifestyle, way of living, health, aquagym

1

Lect.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara Conf.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 3 Lect.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 4 Prof.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 2

59

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere Cercetările ştiinţifice arată că practicarea regulată a exerciţiilor fizice şi a activităţilor fizice înzestrează oamenii de toate vârstele şi condiţiile sociale cu numeroase beneficii cu privire la sănătate, la nivel fizic, social şi mental. Acestea constituie una dintre componentele majore ale unui stil de viaţă sănătos.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) definişte sănătatea ca "integritate anatomică şi funcţională, capacitate de confruntare cu stresul fizic, biologic, psihic şi social, capacitate de protecţie împotriva îmbolnăvirilor şi morţii premature, comfort fizic, psihic, social şi spiritual, ca stare de bine". Cu toate că beneficiile practicării activităţilor fizice sunt numeroase, oamenii nu tind să adopte un mod de viaţă activ. Acest fapt se poate observa din statisticile prezentate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care arată că populaţia efectuează foarte puţin sau chiar deloc exerciţiile fizice. Sedentarismul şi obezitatea sunt factorii de risc importanţi în declanşarea unor boli la diferite vârste. În ţara noastră se fac încă prea puţini paşi la nivel instituţional pentru implementarea unor programe eficiente de practicare a activităţilor fizice care să conducă la creşterea stării de sănătate a cetăţenilor (1).

Răspunsul la aceste întrebări ne va ajuta să punem în practică acest studiu, constatând în ce măsură activităţile fizice de timp liber (aquagymul) în Timişoara sunt un mijloc de îmbunătăţire a calitaţii vieţii la femei.

“Starea de bine” obţinută prin activitatea fizică practicată regulat, trebuie promovată cu ajutorul unor programe care să vizeze sportul pentru toţi şi care să îndrume societatea românească în această direcţie. În aceste condiţii practicarea sportului şi adoptarea unui stil de viaţă sănătos trebuie să ajungă o prioritate la nivel naţional. Promovarea unui stil de viaţă activ fizic care să optimizeze sănătatea, bunăstarea şi împlinirea umană reprezintă un obiectiv a cărui realizare depinde de factorii economici, politici, sociali şi culturali (2). Stilul de viaţă are o importanţă majoră în determinarea stării de sănătate a oamenilor. Factorii determinanţi ai sănătăţii şi ponderea lor este următoarea (OMS, 1993): stilul de viaţă 51%, factorul biologic 20%, mediul ambiant 19%, sistemul îngrijirilor de sănătate 10%. Astfel, stilul de viaţă este responsabil de mai mult de jumătate din starea de sănătate a unui individ (3).

Stilul de viaţă al individului reprezintă modul general în care el trăieşte, relaţia dintre condiţiile de trai şi condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea dar şi modul individual de comportament pe care îl adoptă.

Elementele stilului de viaţă sunt: sanogene, cele care promovează şi fortifică sănătatea şi patogene, cele care reprezintă factorii cauzali pentru deteriorarea sănătăţii.

Sănătatea este o condiţie indispensabilă pentru existenţa activă a omului, un bun de nepreţuit, care nu are “valoare de schimb şi nu poate fi riscată, pentru că

60

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

se pierde cu uşurinţă şi se recapătă greu” (4). Datele statistice se prezintă sub forma unui tablou nu prea optimist pentru ţara noastră în ceea ce prezintă practicarea activităţilor fizice de timp liber dar şi a indicatorilor de sănătate şi mediu a populaţiei. O anchetă GfK (5) relevă faptul că în anul 2009 doar 19% din populaţia activă a României practică exerciţiile fizice în timpul liber, în timp ce în Franţa sau Germania procentul se ridică până la 80%. De ce această diferenţă? De aceea este nevoie să primim răspuns la mai multe întrebări: Este aquagymul o formă de activitate fizică de timp liber care poate contribui la îmbunatăţirea calităţii vieţii?

Cine sunt persoanele şi de ce au ales această formă de activitate fizică ca mijloc de petrecere a timpului liber? Cărei categorii de vârstă i se adresează? Reuşeşte aquagymul să influenţeze pozitiv bunăstarea fizică şi mentală a celor care o practică? Este un mijloc real de a schimba un mod de viaţă sedentar într-unul activ şi sănătos?

Scopul lucrării este de a scoate în evidenţă în ce măsură femeile din Timişoara îşi petrec timpul liber practicând aquagymul, dar şi de a reliefa influenţa stilului de viaţă activ asupra îmbunătăţirii calităţii vieţii umane.

Obiectul şi sarcinile lucrării În lucrarea de faţă, obiectul cercetării îl constituie practicarea aquagymului de către femei, ca mijloc de îmbunătăţire a calităţii vieţii, dar şi ca o cale eficientă de menţinere a unui potenţial biologic ridicat.

Ipoteza - Aquagymul ca activitate fizică de timp liber poate contribui la îmbunătăţirea calităţii vieţii; - Practicarea aquagymului poate schimba stilul de viaţă sedentar, transfor-mându-l într-unul activ, ceea ce implică şi elementele obiective ale modului de viaţă care constau din condiţiile materiale, economice şi sociale ale vieţii.

Material şi metodă Ancheta s-a desfăşurat în Timişoara la Arena Aquasport şi Bazinul de Înot al Şcolii cu cls. I-VIII nr. 30. Au fost distribuite un număr de 45 de chestionare participantelor la antrenamentele de aquagym din care au fost recuperate 37.

Grupul a fost alcătuit din femei cu vârste cuprinse între 24 şi 58 ani.

61

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010



Rezultate Care sunt motivele pentru care practicaţi aquagymul?

Motivul

16

Slăbire

14

Relaxare

12

16

16

Tonifiere

10

6

Sănătate

12

8 10

Socializare

8

4 2 0

Tipul de efort

5

Petrecerea timpului liber

2 Fig. 1

Motivele pentru care cele chestionate practică activitatea de aquagym şi care au avut o pondere mai mare în răspunsuri sunt: sănătatea – componentă majoră a calităţii vieţii, petrecerea timpului liber într-un mod plăcut şi sănătos, relaxarea organismului, dar şi modelarea corpului prin eliminarea ţesutului adipos.

Tipul de efort a fost un alt motiv enumerat, mai ales de cele cu o greutate peste limita optimă şi cu vârsta peste 50 de ani.  Ce v-ar plăcea să schimbaţi în stilul dumneavoastră de viaţă?

Analizând răspunsurile obţinute la această întrebare, se observă că supraalimentaţia sau alimentaţia dezechilibrată şi insuficienţa odihnei şi a somnului sunt comportamente şi acţiuni care vor a fi schimbate în stilul de viaţă personal al celor chestionate şi care influenţează negativ condiţiile şi modul de viaţă.

Organizarea timpului liber după alte criterii este un alt factor ce influenţează stilul de viaţă. Din discuţiile purtate reiese că timpul liber care rămâne după îndeplinirea sarcinilor de serviciu şi familiale este puţin, dar şi prost organizat; petrecerea lui prin activităţi motrice este cel mai slab reprezentat, însă s-a ajuns la conşientizarea efectelor acestor activităţi asupra sănătăţii şi se doreşte o participare mai activă în viitor.

62

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Schimbări în stilul de viată

Alimenta?ia

15

Timpul liber

10

13

5

Activitatea sportivă

11

Socializarea

7

0

2

Odihna

4

Fig. 2 

Cum vă poate schimba aquagymul stilul de viaţă?

Metoda

20 Prin eliminarea sedentarismului

15

Prin eliminarea fumatului

18

18

16

10

Printr-o alimenta?ie ra?ională Printr-o bunăstare fizică ?i mentală

5 0

8

8

5

Prin schimbarea mediului Socializare

Fig. 3

63

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Metodele cele mai des enumerate în anchetă prin care se poate schimba stilul de viaţă personal a celor chestionate sunt în egală măsură eliminarea sedentarismului şi alimentaţia raţională. Eliminarea sedentarismului şi adoptarea unei alimentaţii raţionale promovează un stil de viaţă activ, corectând efectele negative ale vieţii cotidiene, condiţie esenţială care permite organismului să funcţioneze eficient.  De

când

practicaţi

aquagymul

aţi

observat

îmbunătăţiri

în

viaţa

Îmbunătătiri 19%

Da Nu

81%

dumneavoastră?

Fig. 4

La această întrebare peste 80% din totalul celor chestionate au răspuns afirmativ, marcând îmbunătăţiri ale vieţii personale. Acestea sunt enunţate astfel: stare de relaxare şi optimism, atitudine pozitivă şi prezenţa bucuriei, o mai bună toleranţă la factorii de stress, menţinerea sănătăţii corporale, ordonarea programului zilnic.  Ce înseamnă pentru dumneavoastră expresia “un nivel ridicat al calităţii vieţii”?

Răspunsurile la această întrebare s-au axat pe următoarele componente general acceptate, care definesc expresia de “nivel ridicat al calităţii vieţii” şi care au fost exprimate prin:

64

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

   

o stare de “fericire generală”, adică sentimentul de împlinire, satisfacţie, deplinătate. o stare de bine fizică şi mentală caracterizată prin vigoare, vitalitate, alimentaţie echilibrată şi mişcare. o bunăstare materială şi socială exprimată prin condiţii decente de locuit, un loc de muncă stabil şi un venit sigur. un nivel ridicat de implicare în activităţi fizice, culturale şi spirituale.

Analizând răspunsurile date putem observa că ele cuprind elemente de bunăstare materială, socială, de confort şi sănătate, care privesc persoanele chestionate, modul lor de viaţă şi de muncă.

Indicatorul major al calităţii vieţii menţionat de toate persoanele chestionate este starea de sănătate. Un nivel ridicat al calităţii vieţii trebuie să aibă şi o calitate înaltă a sănătăţii. 

Consideraţi calitatea vieţii dumneavoastră ca fiind: Nivelul calitătii vietii 14%

16%

Ridicată Medie Scăzută

70% Fig. 5

Majoritatea persoanelor participante la anchetă (70%) apreciază propriul nivel al calităţii vieţii ca fiind unul mediu, rămânând loc pentru îmbunătăţiri iar activităţile sportive şi aquagymul fiind unul dintre mijloace care pot contribui la aceasta. Cele două extreme - nivel scăzut sau nivel ridicat - sunt estimate aproape în acelaşi procent, respectiv 16% şi 14%.

65

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Concluzii Condiţiile de muncă şi de viaţă în societatea modernă au determinat şi determină modificări mari în dezvoltarea fiinţei umane. Factorii de risc provocaţi de condiţiile vieţii actuale (sedentarism, supraalimentaţie, poluare, stres) sunt resimţite în proporţie mai mare la femei datorită fragilităţii organismului lor şi datorită multiplelor roluri pe care le acumulează: profesie, familie, activitate socială. În condiţiile date se impune practicarea sistematică a activităţilor fizice şi a sportului prin care se obţine o stare fizică şi psihică bună, un stil de viaţă activ.

Activităţile fizice de timp liber aduc numeroase beneficii oamenilor de toate vârstele la nivel fizic, mental şi social, contribuind la îmbunătăţirea calităţii vieţii. Aquagymul este activitatea fizică care contribuie la creşterea potenţialului biologic la femei, la o stare de sănătate optimă şi care permite organismului să funcţioneze eficient. În acest sens, se poate observa că:  aquagymul este activitatea fizică de timp liber care este practicată de plăcere şi fără efort mare;  contribuie la îmbunătăţirea condiţiei fizice, la modelarea şi supleţea corpului;  aduce beneficii pe timpul sarcinii, dar şi efecte rapide de refacere după naştere;  practicarea aquagymului aduce o stare de relaxare şi optimism, o atitudine pozitivă şi o mai bună toleranţă la factorii de stres;  este un mijloc de socializare şi de bună dispoziţie.

Toţi aceşti factori asigură femeii posibilitatea de a se simţi în formă, de a se bucura de viaţă, de a trăi liber, echilibrat şi sănătos. Toate acestea sunt comportamente şi acţiuni destinate a asigura calitatea vieţii.

Bibliografie 1. Massiera B., Ionescu S. (2005) - Practica sportivă în România sub influenţa politică a istoriei, in: Analele UVT- Seria FEFS, Timişoara.

2. Nagel A., Ionescu S. (2006) - Estetica ca temă centrală a ofertei sportive de loisir, exemplul centrelor de fitness din Timişoara, Analele UVT, Seria FEFS, Timişoara.

3. Grosu, E. F. (2008) - Sportul–fenomen social, Colecţia Ştiinţa Sportului, Cluj-Napoca, Edit. GMI. 4. Ionescu a., Mazilu V. (1971) - Exerciţiul fizic în slujba sănătăţii, Editura Stadion, Bucureşti 5. www.gfk-ro.com

66

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Concept de optimizare a instruirii echipelor reprezentative studenţeşti de handbal şi volei prin mijloace atletice Elisabeta RÂŢĂ 1 Rezumat Această lucrare are menirea să demonstreze necesitatea şi utilitatea disciplinei atletism în învăţământul universitar în vederea pregătirii studenţilor cu un volum mare de cunoştinţe teoretice şi practice în vederea prestării unei activităţi corespunzătoare în viitoarea profesie de antrenor sau profesor. În ambele situaţii sunt necesare cunoştinţe temeinice din atletism în vederea operării cu acestea atât la clasă cât şi în cadrul antrenamentelor în vederea ridicării nivelului de pregătire fizică generală şi specifică a sportivilor şi elevilor. Pentru aceasta am reeditat programele la disciplina atletism şi am fost atentă la prelucrarea metodelor şi mijloacelor preluate din atletism, a celor mai eficiente, care vor putea oferii informaţii în viitoarea pregătire fizică atât generală cât ţi specifică a sportivilor. Experimentul desfăşurându-se pe două echipe universitare de handbal şi volei, şi în finalul experimentului s-a confirmat ipoteza generală şi ipotezele de lucru: Ipoteza generală . în condiţiile noului regim de viaţă universitar cu programe de instruire sportivă şi optimizarea în sprijinul îndeplinirii armonioase a activităţii profesionale cu cea de pregătire sportivă şi dacă vom utiliza cu preponderenţă mijloacele specifice atletismului şi mai ales acelea pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi ţinând seama de structura motrică a jocului şi dinamica efortului atunci, atât nivelul de pregătire teoretică cât şi capacitatea de performanţă a jucătorilor studenţi va creşte în mod evident.

Cuvinte cheie: mijloace preluate din atletism, pregătire fizică generală, competenţe, performanţe universitare.

Abstract This scientific research has the purpose to prove the necessity and vitality of the athletic discipline to prepare the future teachers and trainers in universitary education to train the students with high volume of theoretical and practical knowledge focusing on the growth of corresponding activities which will be thought in the further calling of coach or professor. In both situations there are necessary knowledge from athletics to use them in the 1

Lect.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

67

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

courses as well in training with the propose of rising the level of physical resistance of students and pupils. For this I rewired the syllabus from athletics and I was careful when I processed the methods’ and means tooted over from athletism. The most efficient ones witch will be able to give information’s in further general physical training, as well advanced physical training. The experiment was aiming two universitary teams: one handball and the volley team the finish of the experiment confirmed the supposition and the work supposition: general supposition in the conditions of the new way of universitary life, with sports training time – tables and optimization of the bound between professional activity and sportive preparation. And if we will use athletic means and especially those for developing movement qualities using these the level of theoretical knowledge as well the performance capabilities of students players will grow obviously.

Keywords: Means taken from athletics, general fitness training, skills, academic performance.

Procesul de învăţământ universitar implică o activitate de formare, îndrumare, perfecţionare, atât a cunoştinţelor teoretice, cât şi a celor practice, la toate disciplinele existente din programa şcolară sau a tradiţiilor performanţiale specifice zonei.

Sportul universitar în ultima vreme a avut o perioadă de declin şi stagnare.

Se pare că persoanele care au capacitatea de decizie sunt din ce în ce mai puţin interesate să promoveze şi să aplice legea privind numărul legal de semestre necesar efectuării educaţiei fizice la facultăţile de neprofil din universităţi pe motive de economie financiară. Vina nu este în mod total a celor amintiţi mai sus, chiar tinerii care au devenit studenţi nu mai doresc să continue activitatea de educaţie fizică sau performanţă în perioada de studiu lăsând pe planul secund sau ultimul plan, activităţile sportive orientându-se spre studiu. Şi toate acestea se întâmplă datorită programei stufoase care lăsă prea puţin timp pentru a mai activa în acest domeniu.

Din păcate şi numărul scăzut de competiţii la nivel studenţesc pe plan local şi naţional face ca activitatea sportului de performanţă universitar să sufere.

Sportivi care au activat în cluburile sportive şcolare deşi, nu sunt la o facultate de profil ar dorii să continue activitatea de performanţă se interesează, şi se înscriu în puţinele cluburi universitare rămase.

Datorită faptului că după examenul de admitere studentul î-şi schimbă complet activitatea de zi cu zi, timpul afectat alte ori activităţilor sportive este treptat înlocuit cu activitatea necesară studiului, fiind preocupat de alte priorităţi, sau alte tentaţii, studentul renunţă încet, încet la performanţă.

Multe motive sunt legate de sistemul de şcolarizare, lipsa timpului necesar studiului şi performanţei, în paralel cu dorinţa de gusta din viaţa de student, care de multe ori nu este compatibilă cu performanţa.

68

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Lipsa banilor pentru plăţile studiului sau poate chiar dorinţa de a face ,,un lucru bun” dar şi acest devotament dispare, atunci când posibilităţile de finanţare scad continuu în sportul universitar, fără a lăsa posibilitatea mai multor opţiuni.

Alteori chiar lipsurile financiare pot mobiliza studentul, sau din contră îi pot distruge viaţa sportivă.

Rar se mai întâlnesc echipe şi sportivi care să activeze din pasiune dezinteresată apărând demnitatea şi culorile clubului universitar din care fac parte.

Pentru aceea trebuie apreciate centrele universitare în care mai există activitate de performanţă, echipe de jocuri active sau sporturi individuale cu rezultate cât de cât, în mediul naţional universitar şi de ce nu olimpic. În cadrul activităţii de educaţie fizică la cursul general am introdus pe lângă activităţile care vizează jocurile sportive şi activităţi atletice care să vizeze dezvoltarea fizică generală şi cu precădere formarea deprinderii de activitate sportivă şi practicarea, alergării benevolă şi independentă.

Programul şi programa elaborată pentru facultăţile de neprofil facultăţilor a vizat în prima parte o lecţie de educaţie fizică clasică cu toate implicaţiile ei iar în final având la dispoziţie să practice jocul ales sau alte forme de activitate fizică, printre care menţionez că au fost foarte solicitate alergările de lungă durată.

Aprecierea pregătirii profesionale şi performanţiale a studenţilor în general a se realizează prin evaluarea activităţii teoretice şi practice a acestora precum şi randamentul activităţii sportive în cadrul echipelor studenţeşti cât şi a celor individuale (atletism, baschet, handbal, fotbal, gimnastică, înot, judo, lupte, volei şi schi, etc.). Indirect participăm la evaluarea muncii noastre, a celora pe care i-am învăţat, care la rândul lor sunt chemaţi să ne analizeze valoarea profesională prin evaluare.

Nivelul de pregătire al studenţilor este o acţiune concertată a întregii echipe de specialişti care cu dăruire transmit cunoştinţele necesare şi de multe ori şi mai mult de atât studenţilor, încercând să determine continuarea de către aceştia a performanţei universitare având drept exemplu echipele de handbal fete şi volei băieţi, baschet, atletism, deoarece acestea pe lângă universitare participă şi în competiţiile naţionale.

Dinamica performanţelor universitare, sportive se datorează în mare măsură, muncii de cercetare din domeniu dar şi atrage o multitudine de preocupări ale acestora şi din domenii conexe. Această ,,cursă” se desfăşoară şi în afara arenelor sportive, miza rezultatelor sportive de înaltă valoare internaţională stimulează cercetarea ştiinţifică, beneficiarii fiind direct interesaţi în valorificarea rezultatelor.

Sportul de performanţă universitar de asemenea, reprezintă obiectivul prioritar al unei naţiuni care se doreşte cât de cât conştientă de longevitatea activităţii individului, de capacitatea lui de muncă şi dinamismul acesteia reprezentând una dintre cele mai dinamice activităţi sociale care are ca scop

69

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

perfecţionarea fiinţei umane. Motivul expus este şi suficient de motivat ca specialiştii să fie preocupaţi în permanenţă de analizarea şi prognozarea datelor cu scopul depistării noilor tendinţe de evoluţie.

Desfăşurarea procesului de învăţământ universitar să se realizează după un plan de învăţământ, o programă aprobată în prealabil de Senatul Universităţii şi care trebuie să respecte principiile pedagogice şi să se încadreze cerinţelor M.E.C.T.S şi să fie respectată pe tot parcursul ciclului, în contextul acestora am avut în vedere toate cerinţe şi obiective programei universitare care le-am respectat cu stricteţe. În continuare voi enumera câteva din cerinţele programei:  procesului educaţional, de formare profesională să fie realizat la un înalt nivel academic şi permanent, a specialiştilor prin dezvoltarea competenţelor specifice diferitelor specializări universitare;  formarea şi dezvoltarea gândirii creative şi a creativităţii studentului, a respectului faţă de muncă, de valorile morale individuale şi la nivelul societăţii şi armonizarea intereselor personale cu cele colective;  implementarea activităţii învăţământului universitar în cercetarea ştiinţifică în conformitate cu standardele europene prin: promovarea unei oferte educaţionale dinamice, diversificate, flexibile şi atractive în acord cu cerinţele pieţei profesionale şi tendinţele actuale de educaţie şi instruire continuă.

Din obiective amintesc pe cele fiind legate de stimularea performanţei în activitatea didactică şi de cercetare, sportivă, de realizare a cât mai multe oferte educaţionale dinamice, flexibile şi atractive, compatibile cu cerinţele pieţei profesionale, utilizarea tehnologiilor moderne, de comunicare şi transmiterea informaţiei în activitatea didactică, reorganizarea învăţământului şi cercetării în acord cu Declaraţia de la Bologna, fiecare ciclu asigurând absolvenţilor competenţe şi abilităţi specifice, măsurabile şi validate prin diploma eliberată.

Având în vedere şi dezvoltarea unei baze materiale moderne, performante care să asigure un proces de instruire la cel mai înalt nivel academic, dar şi desfăşurarea unei activităţii ştiinţifice de cercetare eficiente, în domeniile educaţie fizică şi sport de performanţă. În procesul de formare profesională ,,Cadrele didactice au o înaltă misiune nobilă şi succesul acestora depinde de competenţa, dragostea lor şi dăruirea acestora în profesia aleasă. Nici baza materială, nici programele, nici planurile de învăţământ nu pot influenţa subiecţii cum îi poate influenţa cadrul didactic”( V.Ţârcovnicu,1975) (2). În cadrul învăţământului universitar nu se tratează suficient cu cei care doresc, să devină profesori, ce înseamnă vocaţia necesară de a fi profesor de

70

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

educaţie fizică şi sport, ce calităţi fizice, intelectuale, afective, de voinţă şi de caracter sunt necesare acestei profesii.

Un învăţământul vocaţional trebuie să aibă baza pe ştiinţa educaţiei, pe axiologia ei şi pe exerciţiul formativ Planchard (1992)(2).Vocaţia ca şi învăţarea este strâns legată de stările afective, nici una dintre ele nu poate fi influenţată fără a stimula spiritul creativ al studenţilor.

Concordanţa procesului de formare a cunoştinţelor cu cerinţele activităţii practice în vederea desfăşurării în bune condiţii a profesiei alese trebuie realizată într-o corelaţie şi colaborare perfectă.

Se cunosc toate aspectele care se referă la activitatea didactică în general, dar şi aceasta tratează destul de vag calităţile necesare îmbrăţişării acestei profesii, dar şi mai puţine date avem referitoare la tehnologia formării acestora, a procesului de organizare şi desfăşurare a activităţii de optimizare şi pregătire a cadrelor didactice la modul general şi în special a profesorilor de educaţie fizică şi sport precum şi capacitatea acestora de a aplica mai târziu în timpul profesării, a cunoştinţelor dobândite pe parcursul studiului.

Preocupările în domeniul procesului de pregătire a viitorilor profesori/ antrenori impune cunoaşterea sub toate aspectele şi a particularităţilor ce defineşte această profesie. În primul rând faptul că majoritatea celor care aleg această profesie sunt vechi sportivi de performanţă care au trecut prin sita cerinţelor de stăpânire, autodepăşire, autoperfecţionare şi au construit deja postamentul calităţilor moral volitive necesare unui bun pedagog şi are deja inoculată iniţierea competenţelor necesare, din punct de vedere moral sportiv viitorilor elevi – sportivi, la rândul său ca viitor pedagog. Într-o societate modernă conceptul de competenţă unanim admis este: ,,priceperea de a soluţiona corespunzător o problemă, de a lua decizii potrivite, de a îndeplinii o misiune sau în general, de a practica o profesie în condiţii bune şi cu rezultate eficiente.” Planchard (1992)(2).

Seriozitatea cu care trebuie privită restructurarea sistemului naţional de formare a specialiştilor în domeniul educaţiei fizice şi sportului optimizând pregătirea acestora prioritate având calitatea în formarea de capacităţi, profesionale fundamentale şi de specialitate a fost unul din elementele determinante pentru revizuirea activităţii la disciplina atletism.

Scopul pregătirii profesionale constă în formarea unui sistem de cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, iată de ce tehnologia organizării şi desfăşurării procesului de cunoaştere care include diversitatea acţiunilor didactice cum ar fi planificarea structurii procesului de studii, asigurarea metodică a acestuia, a metodelor şi mijloacelor de instruire, formele de lecţie să fie corespunzătoare

71

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

sarcinilor şi nivelului de pregătire mai calitativă a tinerilor specialişti în domeniul culturii fizice şi sportului.

CALITĂŢILE NECESARE PROFESORULUI /ANTRENOR LARG ORIZONT CULTURAL PREGĂTIRE PROFESIONALĂ COMPETENŢĂ ŞI VOCAŢIE O TEMEINICĂ PREGĂTIRE DE SPECIALITATE CAPACITATE DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ MĂIESTRIE PSIHO - PEDAGOGICĂ

PERMANENTĂ PREOCUPARE PENTRU PERFECŢIONARE PROFESIONALĂ ŞI PSIHOPEDAGOGICĂ PROFIL MORAL - CETĂŢENESC DEMN ÎN SOCIETATE ŞI CAPACITATE MENEGERIALĂ

Fig. 1 - Calităţile necesare unui profesor/antrenor

Cercetarea în domeniul performanţei sportului universitar s-a găsit şi se găseşte în centrul preocupărilor mele şi a celora care au îmbrăţişat acest domeniu al culturii fizice şi sportului. Intervenţiile indiferent de dimensiunea lor sunt binevenite şi a constituit un material informatic deloc de neglijat, şi din greşeli se poate învăţa, dar mai ales, din reuşitele celor preocupaţi de acest subiect. În cazul nostru am vizat contribuţia disciplinei atletism în realizarea orelor de educaţie fizică la nivelul cursului general cu scop asanativ-recreativ, şi de

72

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

realizarea de performanţe universitare maximizate la toate sporturile dar în special a celor de echipă la handbal feminin şi volei masculin din învăţământul superior timişorean. În cadrul jocurilor în mod special, evoluţia actuală a acestora, a acţiunilor de atac şi apărare, a vitezei de execuţie şi de succedare a fazelor, determină modificări majore în concepţia de antrenament şi mai ales în cel de pregătire fizică generală.

Numărul crescut de ore afectate proceselor de pregătire tehnică, tactică, fizică, sunt mai numeroase şi mai complexe în permanentă interdependenţă.

Bagajul de cunoştinţe, al mijloace şi metode autohtone s-au dovedit fiind insuficiente de multe ori, atunci au intrat în scenă cunoştinţele dobândite la celelalte discipline, anatomo-fiziologice şi psiho-pedagogice care contribuie prin procentul cuvenit la materializarea rezultatelor propuse în performanţa universitară. În cadrul învăţământului universitar contribuţia disciplinelor obligatorii şi opţionale sunt de netăgăduit şi se realizează sub egida interdisciplinarităţii în interiorul activităţii sportive, contribuţia fiecăreia la formarea completă a bagajului de competenţe şi cunoştinţe necesar viitoarei activităţii la clasă/antrenament bazată pe o interrelaţie compatibilă cu performanţa.

Mai multe studii efectuate pe această temă au arătat că indicii dezvoltării fizice (înălţime, greutate, perimetru toracic) se apropie de indicii marfo-funcţionali ai adultului 18-19 ani (talia, greutatea, coloana vertebrală, toracele, muşchi şi tonusul muscular, sistemul nervos, analizatorii, sistemul vegetativ, aparatul cardio-vascular, aparatul respirator, capacitatea vitală),sunt doar câţiva din parametrii analizaţi la această vârstă în lucrare.

Concluziile sunt că: la această vârstă sunt, pe lângă eforturile bazate pe exerciţii de viteză, se pot include în programul de pregătire şi exerciţii ce impun eforturi de rezistenţă şi de forţă. Ponderea acestor exerciţii va fi stabilită, bazândune pe nivelul de dezvoltare morfologică şi funcţională şi pe capacitatea reală de efort la care a ajuns tânărul prin pregătirea sa motrică anterioară. Eforturile care recomandă încordări musculare repetate (contracţii izometrice funcţionale, ridicarea halterelor, etc.) trebuie foarte atent şi corect dozate Demeter A. (1995) (3).

Ipoteze de lucru 1. Considerăm că în condiţiile regimului de viaţă universitar programa de instruire sportivă trebuie să comporte optimizări în sprijinul îndeplinirii armonioase a activităţii profesionale cu cea de pregătire sportivă şi dacă vom utiliza cu preponderenţă mijloacele specifice atletismului dar mai ales acelea pentru dezvoltarea calităţilor motrice (fiind necesar să ţinem seama de structura motrică a jocului, inclusiv de dinamica efortului), atunci nivelul de

73

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

pregătire teoretică şi capacitatea de performanţă a jucătorilor studenţi va creşte în mod evident.

Experimentul prealabil Au fost chestionate un număr de Au fost chestionate un număr de 300 de profesori dintre care s-au validat 240 de chestionare. Au răspuns cadrele didactice din diferite judeţe şi de la toate nivelurile învăţământului preuniversitar şi de performanţă. Studenţii din anii terminali mai multe generaţii au răspuns la chestionare: 470 de exemplare din care au fost validate 452, având un total de răspunsuri validate la aceste chestionare.

Tabel 1 - Repartiţia chestionarelor la elevi, studenţi şi cadre didactice Persoane Total chestionare Chestionare validate 300 289 Elevi 470 452 Studenţi 300 240 Profesori Totalul general 1070 971

După evaluarea rezultatelor obţinute în urma chestionării mai multor cadre didactice am discutat datele în catedra de atletism şi am trecut la excluderea acelor probe atletice care nu erau în programa şcolară şi la optimizarea programelor de pregătire teoretică şi practică a studenţilor.

Pe lângă activitatea practică, în timpul experimentului s-a efectuat şi o evaluare a cunoştinţelor teoretice pe care le-au dobândit studenţii indiferent de specializare şi activitatea de performanţă a studenţilor din experimentul prealabil.

Rezultatele la evaluarea teoretică la grupa de fete (experimentul prealabil) 7,8

7,75

7,7

7,8 7,7

7,7 7,6

7,54

7,53 7,44

7,5 7,37

7,4

FETE- EXP

7,3

BAIETI M1.

7,17

7,2

BAIETI -M2.

7,1 7 6,9 6,8 ANUL I

ANUL II

ANUL III

Grafic 1 - Rezultatele mediilor aritmetice obţinute de studenţi pe cei 3 ani de studiu

74

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Grupa experiment E f. din experimentul prealabil prezintă în anul I media aritmetică este de 7,70, iar în anul II, media 7,75, în anul III, 7,80; grupele de băieţi M 1 în aceeaşi ordine: 7,54; 7,70; 7,53; iar grupa M 2 : 7,17; 7,37; 7,44.

Grupa EXPERIMENT MARTOR DIFERENŢA

Anul I.M.

Anul II.M.

Anul III.M.

7,70 7,17

7,75 7,37

7,80 7,44

0,53

0,38

0,36

Tabel 2 - Evaluarea mediilor aritmetice ale experimentului prealabil

Iată şi rezultatele calculelor statistico-matematice ale grupelor din experimentul prealabil: INDICATORI STATISTICI GRUPA EXPERIMENT MARTOR

NR. STUD. 24 43

X 8,02 7,51

W 2,43 3,45

S

C.V.

1,1523 1,3687

19,04% 18,22%

t 3,5099

P 0,001

La grupa de fete experimentală din experimentul prealabil n = 24 de subiecţi înregistrăm valoarea CV. de 19,04%; indică o variabilitate mare, o omogenitate medie, iar media generală aritmetică pe cei 4 ani de studiu de 8,02 este suficient de reprezentativă, dispersia fiind foarte mare din cauza numărului mic de cazuri.

La grupa de băieţi martor (B. n = 43) înregistrăm de asemenea o variabilitate mare şi o colectivitate mai puţin omogenă cu o dispersie moderată, având media generală destul de reprezentativă de 7,51.

Pentru o grupă de n = 70 de subiecţi vom găsi o valoarea lui ,,t” de 3,435 pentru un prag de semnificaţie de 0,001, deci putem afirma cu certitudine de 99,9%; că rezultatele ipotezei sunt confirmate, ,,t” având o valoare de 3,5099 la un prag de semnificaţie cu mult superior celui de drept.

Din cele exemplificate mai sus putem trage concluzia că experimentul prealabil a fost baza de pornire în experimentul de bază în ceea ce priveşte folosirea metodelor şi mijloacelor preluate din atletism în vederea ridicării nivelului de pregătire fizică şi tehnică a grupei de fete (în care se regăsea echipa de handbal). O dată cu desfăşurarea experimentului prealabil s-au adus şi modificările de rigoare programei universitare la disciplina atletism în vederea încadrării în cerinţele M.E.C.T.S.

75

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Pregătirea a fost evidenţiată şi prin evaluările teoretice cât şi practice ale celor două grupe, pe care le-au efectuat-o cei doi antrenori la echipele studenţeşti de handbal şi volei. Stau mărturie evaluările la cele două echipe.

Evaluarea disciplinei atletism in experimentul prealabil Tabel 3 - Evoluţia evaluărilor la disciplina atletism NR.

M. ex Tehnică

M. ex.

Metodică

M. Gen/At.

M. An

24

7,58

7,82

7.70

8,02

MARTOR

43

7,12

7,24

7,18

7,83

TOTAL/DIFERENŢE

67

0,46

0,58

0,52

0,19

GRUPA EXPERIMENT

f.

După cum se observă şi din tabelul cu evaluările generale ale celor două grupe, mediile studenţilor la evaluarea teoretică sunt bine diferenţiate la examenele de an, din semestrul I, unde evaluarea s-a efectuat la cunoştinţele de tehnică, iar în semestrul II la cele de metodică.

La examenul din semestrul I G.EX. a obţinut o medie generală de 7,58, iar G.M. de 7,12 având o diferenţă de 0,46 de sutimi mai slabă media generală. De asemenea s-a obţinut de către G.EX. media generală de 7,82 iar G.M. o medie generală de 7,51, G.EX. având un rezultat mai bun decât G.M. cu 0,58 de sutimi.

EVALAREA CELOR DOUĂ GRUPE LA DISCIPLINA ATLETISM

8 7,8

7,82 7,58

7,7

7,6 7,4

7,12

7,2

7,24

ex.th.

7,18

ex.met. med.gen.

7 6,8 6,6

Experim.

Martor

Grafic 2. Notele obţinute la examenele de tehnică, metodică la atletism, inclusiv media generală

76

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Testele de evaluare a nivelului de pregătire fizică a echipei de handbal Tabel 4 - Testarea iniţială la handbal a probelor de pregătire fizică generală cerute de FRH.

NR.

DENUMIREA TESTULOR F.R.H. LA HANDBAL

MEDIA ARITMETICĂ

1.

ÎNĂLŢIME (cm)

173,55

2.

GREUTATEA (kg)

61,45

3.

VITEZĂ – 5 X 30 m (sec.)

5,07

4.

PREGĂTIRE TEHNICĂ (sec)

47,12

5.

3 X 200m (sec)

44,36

6.

PENTASALT (m)

9,96

7.

ARUNCAREA MINGII(m)

31,10

Testele de evaluare a nivelului de pregătire fizică a echipei de volei Tabel 5 - Testarea iniţială a pregătiri fizice generale a echipei de volei, cerinţele FRV NR.

DENUMIREA TESTULUI LA VOLEI

MEDIA ARITMETICĂ

1.

ÎNĂLŢIME (cm)

191,43

2.

ANVERGURA (cm)

194,25

3.

GREUTATEA (kg)

81,25

4.

PCUNCT ATINS CU BR. ÎNTINS (cm)

246,7

5.

SĂRIT. DE PE LOC CU O MÂNĂ (cm)

312,4

6.

SARIT. CU ELAN CU O MÂNĂ (cm)

322,3

7.

SĂRIT. CU ELAN CU 2 MÂINI (cm)

309,5

8.

DEPL.LATERALĂ PE 3 m -1 minut (sc)

55,38

9.

FLEXIBILITATE FRONTALĂ (cm)

6,88

10.

ABDOMEN 1’ + 15’’ + 1’(nr. de repetări)

68,7

11.

TRIPLUSALT PE 2 PICIOARE (m)

7,98

12.

ALERGAREA DE VITEZĂ PE 20 m (sc)

3,19

77

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Raţionalizarea şi sistematizarea programelor de pregătire fizică generală Atletismul este una dintre disciplinele obligatorii din planul de învăţământ în cadrul pregătirii profesorilor de educaţie fizică şi sport. Ea dispune de cele mai multe metode şi mijloace de pregătire, care pot fi utilizate în domeniul educaţiei fizice şi sportului.

Din dorinţa de a ieşi din tiparul obişnuinţei unui atletism stufos şi inoperabil, am căutat să valorificăm probele atletice (prevăzute de programa învăţământului preuniversitar) la cote maxime, ca mijloc al educaţiei fizice, ca mijloc al dezvoltării capacităţilor fizice generale şi specifice necesare sportului de performanţă în general, dar şi în pregătirea echipelor universitare, atunci când vizăm mai ales latura fizică şi cea tehnică.

Pregătirea fizică în jocuri asigură eficienţa acţiunilor de atac, apărare, aducându-şi o mare contribuţie la precizia, constanţa jocului, la o perfecţionare mai rapidă a acţiunilor jucătorilor. ,,O dată cu mărirea ansamblului de cunoştinţe tehnico-tactice, precum şi creşterea posibilităţilor de aplicare a acestora în joc, se manifestă raportul dintre puterea de exprimare în joc şi reacţia rapidă a valorificării indicilor de pregătire fizică generală şi specifică’’ T.Bompa (2002)(4).

Pregătirea fizică generală este cotată ca o ,,activitate practică care urmăreşte să asigure o bună capacitate de lucru a organismului în condiţiile efortului fizic”.

Pregătirea fizică generală este cea care ,,asigură dezvoltarea calităţilor motrice de bază şi a capacităţilor funcţionale ale organismului, în general: îmbogăţeşte fondul general de deprinderi motrice; asigură dezvoltarea armonioasă a indicilor morfo-funcţionali ce condiţionează practicarea unei ramuri de sport”.

Pregătirea fizică generală este planificată şi în funcţie de obiectivele şi perioada de pregătire. Pentru aceasta am alcătuit o periodizare a antrenamentului în funcţie de anul universitar.

Tabel 6 - Cu periodizarea antrenamentelor la cele două jocuri Periodizarea antrenamentului Perioada pregătitoare P.F.G. 40% HANDBAL / 6 A VOLEI / 3 A

Perioada precompetiţională P.F.G. 15% HANDBAL /2 A. VOLEI / 2 A.

Perioada competiţională P.F.G. 5% HANDBAL / 1 VOLEI / 1

Obiectivul principal al pregătirii fizice generale, indiferent de specificul sportului, este îmbunătăţirea capacităţii de efort, cunoscând faptul că organismul se adaptează mult mai uşor la creşterea continuă a cerinţelor de pregătire fizică şi psihologică, atunci când potenţialul de lucru al sportivului este mai mare.

78

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Pregătirea fizică are un caracter larg, dar în funcţie de particularităţile ramurii de sport, cu cât acestea sunt mai diferite, cu atât este mai diversificată şi pregătirea fizică generală.

Tabel 7 - Cu ponderea componentelor antrenamentelor la jocul de handbal fete Perioada de pregătire Antrenor PUTA T.

Componentele antrenamentului la handbal Pregătirea fizică Pregătirea Pregătirea tehnică tactică PFG PFS

P. Pregătitoare P. Precompetiţională P. Competiţională

50% 10% 10%

20% 20% 20%

30% 35% 35%

35% 35%

Tabel 8 - Cu ponderea componentelor antrenamentelor la jocul de volei.

Perioada de pregătire Antrenor GRĂDINARU S. P. Pregătitoare P. Precompetiţională P. Competiţională

Componentele antrenamentului la volei Pregătirea fizică Pregătirea Pregătirea tehnică tactică PFG PFS 40% 30% 30% 15% 25% 25% 35% 5% 25% 35% 35%

Evaluarea celor două grupe în cadrul disciplinei atletism pe grupe de specializare Din tabelul de mai sus reiese că, în succesiunea învăţării şi practicării probelor atletice, un rol hotărâtor l-a avut noua programă şi orientarea nouă dată acestei discipline. Disciplina dogmatică de până acum am reorganizat-o şi am adus atletismul la valoarea lui de liant în performanţa sportivă. Evoluţia este evidentă atât în cadrul probelor cât şi la rezultatele obţinute la cele două evaluări A 1 (examenul de tehnică) şi A 2 (cel de metodică). La evoluţia mediei generale pentru ambele grupe se remarcă de asemenea o îmbunătăţire a situaţiei notelor la cunoştinţele teoretice.

Prelucrarea rezultatelor obţinute din calculele statistico-matematiceeste prezentată în tabelele 9 şi 10.

Grupa martor a (anului întreg), cu un număr de 67 de studenţi prezintă o valoarea CV. 16,22%, indică o colectivitate mai puţin omogenă; media aritmetică a grupei martor este de 8,00 pe cei 3 ani de studiu, fiind reprezentativă ca urmare a activităţii desfăşurate.

Grupa experimentală cu un număr de 59 de studenţi prezintă o valoarea CV. fiind de 13,87%, indică de asemenea o colectivitate mai puţin omogenă, media aritmetică pe cei 3 ani de studiu ai grupei experimentale este de 8,86, fiind reprezentativă ca urmare a activităţii desfăşurate.

79

Tabel 9 - Evaluările de tehnică şi metodică pe grupe de specialitate ATLETISM

A1. Ex. A2. Ex. M .G.Ex

GR.TOT A M EXP 67 59 7,32 8,22 7,82 8,87 7,57 8,54

GR. FETE M. EXP 24 26 7,08 8,38 7,93 8,42 7,50 8,40

SP.ATLET. M EXP 12 7 7,33 7,83 7,85 8,20 7,59 8,01

SP.BASCH. M EXP 7 6 7,00 7,83 7,28 8,33 7,14 8,08

SP.FOTBAL M EXP 21 19 7,14 7,21 7,40 7,86 7,52 7,33

SP.HAND. M 10 7,20 7,80 7,50

EXP 15 7,66 8,06 7,86

SP.VOLEI M EXP 7 5 8,14 8,20 8,30 8,90 8,22 8,55

Tabel 10 - Calculele statistico matematice la cele două grupe experimentală şi martor Grupele şi nr.stud.

Tot anul

Grupa de fete Spec.

Atletism Spec.

Baschet Spec.

Handbal Spec.

Fotbal Spec.

Volei

M EX tot M EX tot M EX tot M EX tot M EX tot M EX tot M EX tot

X

67 59 126 24 26 50 12 7 19 7 6 13 10 15 25 21 19 40 7 5 12

8,00 8,86 0,86 8,02 9,38 1,36 8,35 9,16 0,81 8,00 9,19 1,19 7,88 8,89 1,01 7,61 8,88 1,27 8,21 9,49 1,28

X

X

W

S

C.V

NR. STUD. 67 59

S. a dif. X

,,t”

,,p’’

Max. 9,50 10

min.

5,85 7,79

3,65 2,21

1,2981 1,2296

16,22% 13,87%

0,1585 0,1600

0,2289

3,7570

0,001

9,43 9,86

7,00 8,14

1,59 1,81

1,1523 1,1340

20,33% 18,17%

0,2402 0,2268

0,3301

4,1199

0,001

8,91 9,75

7,33 7,83

1,58 1,92

0,8764 1,0847

10,49% 11,84%

0,2430 0,4099

0,2270

3,5682

0,001

9,21 9,50

6,21 8,29

3,00 1,21

1,4605 1,1214

18,18% 11,01%

0,5520 0,4578

0,5142

2,3142

0,005

8,57 9,86

7,00 7,79

1,57 2,07

1,2528 1,1334

15,89% 12,74%

0,3961 0,2926

0,2424

4,1666

0,001

9,29 9,79

5,86 7,79

3,43 2,00

1,4515 1,3827

19,07% 15,57%

0,3167 0,3048

0,4395

2,9896

0,005

9,50 10

7,71 8,93

1,79 1,07

1,0740 0,9036

13,08% 9,52%

0,4059 0,4041

0,3279

3,6901

0,005

INDICATORI GRUPA TOT ANUL MARTOR EXPERIMENT

S. a mediei

X 8,00 8,86

W

S

3,65 2,21

1,2981 1,2296

STATISTICI C.V. 16,22% 13,87%

,,t” 3,7570

p 0,001

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

În concluzie observăm că valorile mediei aritmetice la grupa martor este mai mică decât a grupei experiment cu 0,86 ceea ce este de luat în considerare.

Valoare lui ,,t” pentru 120 de persoane este de 3,373 pentru un prag de semnificaţie de 0,001, ceea ce denotă că diferenţele sunt semnificative cu o certitudine de 99,9% şi că rezultatele obţinute de grupele anului întreg confirmă ipoteza propusă.

Evaluarea teoretică a studenţilor celor două echipe de jocuri universitare Tabel 11 - Evaluarea teoretică a studenţilor la cele două examene GRUPELE EX. TH. M

HANDBAL 7,20

VOLEI 8,14

DIF. 0,94

EX. TH.EXP.

7,66

8,20

0,54

DIF.

0,46

0,06

0,4

EX.ME.M

7,80

8,30

0,50

EX. MET. EXP.

8,06

8,90

0,84

DIF.

0,26

0,60

0,34

Putem comenta evoluţia celor două grupe vizate (de handbal şi volei) astfel: diferenţa între cele două grupe de handbal (martor şi experimentală) este de 0,46, ceea ce înseamnă că şi în cadrul aceleiaşi specializări putem observa o evoluţie de la o generaţie la alta. Procesul de învăţământ a evoluat folosind metode şi mijloace din ce în ce mai eficiente iată şi rezultatele acestor întreprinderi.

Diferenţele mediilor la evaluarea teoretică dintre cele două grupe de volei, deşi sunt la un nivel bun trecând peste nota 8, diferenţa dintre grupele cu aceiaşi specializare ele au valoarea doar de 0,06.

Comparaţia evaluării teoretice între cele două grupe de handbal şi volei la tehnica probelor este de 0,94, aproape de un punct.

La evaluarea metodică, situaţia se prezintă astfel: diferenţele dintre cele două grupe de handbal (martor şi experimentală) este de 0,26, iar la cele două grupe de volei de 0,60. Cât despre diferenţele dintre cele două echipe de handbal şi volei este de 0,50 la grupele martor şi de 0,84 la cele experimentale.

Performanţa acestor două grupe de handbal şi volei s-a desfăşurat pe parcursul celor 3 ani de studiu şi evoluţia a fost comparată între fiecare ramură în parte cu ea însăşi.

81

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Testarea nivelului de pregătire fizică generală a componenţilor echipelor de jocuri Tabel 12 - Probele obligatorii elaborate de FRH NR.

DENUMIREA TESTULUI LA HANDBAL

1.

TESTARE MEDIA

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

VÂRSTA –ANUL NAŞTERII ÎNĂLŢIME – Cm. GREUTATEA – Kg. VITEZĂ – 5 X 30 m Sec. PREGĂTIRE TEHNICĂ Sec. 3 X 200 m – Sec. PENTASALT – M. ARUNCAREA MINGII M.

1981 173,55 61,45 5,07 47,12 44,35 9,96 31,05

2.

TESTAR E MEDIA 1981 173,55 60,5 5,00 46,33 44,28 10,99 32,58

3.

TESTARE MEDIA 1981 174 61,41 4,95 45,79 43,43 12,27 34,10

Tabel 13 - Testările echipei de volei probele obligatorii cerute de FRV NR.

DENUMIREA TESTULUI LA VOLEI ANUL NAŞTERII

1.TESTARE MEDIA 1979,62

1.

ÎNĂLŢIME – cm.

191,43

191,43

191,43

2.

ANVERGURA – cm.

194,2

194,2

194,2

3.

GREUTATEA – kg.

81,12

79,37

79,43

4.

PUNCT ATINS CU BR.ÎNTINS – cm.

246,68

247,3

248

5.

SĂRIT. DE PE LOC CU O MÂNĂ – cm.

312,45

313,72

315,81

6.

SARIT. CU ELAN CU O MÂNĂ – cm.

322,30

325,12

327,18

7.

SĂRIT. CU ELAN CU 2 MÂINI – cm.

309,50

313,22

314,12

8.

DEPL.LATERALĂ PE 3m – 1’ – repetări

55,37

57,25

58,81

9.

FLEXIBILITATE FRONTALĂ – cm.

6,87

7,67

8,31

10.

ABDOMEN 1’ + 5’’ + 1’ – repetări

68,70

71,93

73,68

11.

TRIPLUSALT PE 2 PICIOARE – m.

7,98

8,31

8,45

12.

ALERGAREA DE VITEZĂ PE 20 m – ec.

3,19

2,97

2,79

82

2.TESTARE MEDIA 1979,62

3.TESTARE MEDIA 1979,62

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Calculele statistico-matematice ale echipelor de jocuri STA T.

MX MIN X. W. S. C.V. ( %) ,,t’’ p

Alergare de viteză 30m ( în sec.)

T.H/ 22

T.V/1 6

Abdomen în 30’’ (nr. de repet.)

T.H T.V. .

5,38 4,01 4,92 1,37

4,37 3,91 4,13 0,46 0,117

22 15 19,2 7 1,78

2,84 %

9,31

0,281 5,72

2,4610 0,01

29 18 22,9 11 2,866 12,51

3,3791 0,01

Lungime de pe loc(în cm.)

T.H.

T.V.

203 170 185,6 33

289 257 272,6 32 8,384 3,07

8,855 4,77

3,1947 0,01

Arunc. la ţintă de 5x la dist. de 10 m T.H TV

T.H.

T.V.

T.H

5 2 4,136 3

7,08 5,51 6,57 1,57

8,87 7,15 8,13 1,72 0,283 4,71

44,5 33 38,46 11,5

0,929 22,44

5 1 3,78 5 1,007 26,64

1,3702 0,05

Triplusalt de pe loc (în metri)

0,250 6,99

4,1302 0,01

Traseu de îndemânare (în secunde)’’

2,153 5,59

T.V. 36 30,5 32,9 5,5 2,81 5,49%

3,5399 0,01

Tabel 14 - Calculele statistico-matematice comune la probele de pregătire fizică generală

Concluzii În urma studiului literaturii de specialitate în ceea ce priveşte activitatea de educaţie fizică şi sport şi performanţă a tinerilor cuprinşi în procesul de învăţământ universitar, fie că este vorba de formare a specialiştilor sau la simpla activitate de educaţie fizică a cursului general, este impetuos necesar să acordăm o mai mare atenţie în perioada formării acestora.

Disciplina atletism este una dintre ramurile sportive care dispune de mijloace şi metode inepuizabil de multe care pot fi utilizate în pregătirea fizică generală a sportivilor în general, şi celor universitari în mod special.

De aceea este necesar ca la nivelul fiecărei discipline să existe un interes deosebit pentru sistematizarea întregii activităţi, prin optimizarea procesului de transmitere a cunoştinţelor şi selectarea celor mai importante aspecte utilizabile mai târziu, fie că este vorba de înaltă performanţă, fie că este vorba doar de educaţie fizică. Stau mărturie că a fost realizat acest deziderat la toate disciplinele din planul de învăţământ, dar mai ales la atletism concretizându-se prin rezultatele obţinute pe parcursul anilor de studiu şi reuşitele la examenele pentru obţinerea titularizării. În activitatea ulterioară absolvirii în cadrul orelor de pregătire fizică generală a procesul de antrenament sau la ora de educaţie fizică a învăţământului preuniversitar profesorul/antrenorul să stăpânească cunoştinţe şi deprinderi motrice specifice atletismului pentru ca la rândul lui să poată opera cu acestea în cadrul orelor.

Activitatea atletică a avut un succes deosebit şi în activitatea desfăşurată de către studenţii cursului general, datorită conştientizării de către aceştia a necesităţii

83

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

de mişcare, de practicare independentă, a acestei ramuri sportive, care cuprinde multe probe care sunt uşor de practicat fără prea multe detalii tehnice. Reeducare acestora în ceea ce priveşte practicarea independentă a activităţii sportive, şi a conştientizării rolului pe care-l are din punct de vedere al optimizării sănătăţii şi al randamentului social.

Pregătirea fizică generală şi specifică au la bază implicaţii majore în determinarea şi realizarea cerinţelor antrenamentelor sportive, iar influenţa pozitivă pe care o are mijloacelor atletice în ridicarea nivelului de pregătire, mai bine zis redescoperirea acestora şi utilizarea lor pentru maximizarea performanţelor echipelor de jocuri sportive.

Pregătirea specifică fiecărei ramuri sportive implică selectarea celor mai eficiente mijloace şi metode preluate din atletism având ca ţintă dezvoltarea calităţilor motrice necesare acţiunilor tehnico – tactice care stau la baza sportului respectiv fie el individual sau de echipă. În jocul moderne acţiunile se desfăşoară cu o rapiditate crescândă fie că este vorba de atac sau de replierea în apărare, rezultatele meciului depinzând de această capacitate a jucătorilor şi de specializarea pe postul ocupat.

Handbalul şi voleiul sunt clasificate ca activităţi cu alternanţă a proceselor aerobe şi anaerobe, care solicită o activitate a musculaturii corporale la un procentaj ridicat, iar cerinţele de forţă musculară locală fiind de tip mediu şi ridicat.

Placând de la ideea unui învăţământ util şi a unui atletism aplicabil în toate condiţiile materiale şi de climă, stabilirea noilor planuri de învăţământ ne-a determinat operarea în programele universitare şi găsirea de obiective şi mijloace operaţionale pentru optimizarea procesului de învăţământ şi de performanţă consemnată prin evoluţia celor două echipe atât din punct de vedere teoretic şi practic.

Implementarea atletismului ca ramură sportivă ajutătoare în pregătirea fizică multilaterală a studenţilor influenţând pozitiv atât pe cei de la sporturi individuale cât şi pe cei de la jocuri a dus la obţinerea de rezultate deosebite în campionatele universitare.  Utilizarea de către celelalte discipline în antrenament a mijloacelor şi metodelor preluate din atletism adaptate, prelucrate sau naturale, în vederea ridicării nivelului de pregătire sportivă/atletică a practicanţilor face ca să concluzionăm asemenea altor personalităţi care s-au ocupat de procesele de transfer de cunoştinţe, concluzionând că majoritatea exerciţiilor preluate din atletism determină un transfer pozitiv de deprinderi motrice şi mai ales să confirmăm ipoteza generală şi pe cele de lucru: Ipoteza generală: 1. În condiţiile noului regim de viaţă universitar cu programe de instruire sportivă şi optimizarea în sprijinul îndeplinirii armonioase a activităţii profesionale cu cea

84

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

de pregătire sportivă şi dacă vom utiliza cu preponderenţă mijloacele specifice atletismului şi mai ales acelea pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi ţinând seama de structura motrică a jocului şi dinamica efortului atunci, atât nivelul de pregătire teoretică cât şi capacitatea de performanţă a jucătorilor studenţi va creşte în mod evident.  Şi aş mai adăuga, şi continuu.

2. Considerăm că în condiţiile regimului de viaţă universitar programa de instruire sportivă trebuie să comporte optimizări în sprijinul îndeplinirii armonioase a activităţii profesionale cu cea de pregătire sportivă a echipelor de handbal şi volei. În acest context constatăm că dacă vom proceda la o raţionalizare şi sistematizare a timpului disponibil orelor practice la disciplina atletism atunci acest deziderat va deveni viabil.

3. Prin sistematizarea şi raţionalizarea mijloacelor preluate din atletism în pregătirea profesională şi sportivă a jucătorilor de handbal şi volei se realizează optimizarea nivelului de cunoştinţe teoretice şi pregătire fizică generală şi maximizarea performanţei sportive.

4. Considerăm că în utilizarea mijloacelor preluate din atletism este necesar să ţinem seama de structura motrică a jocului, vom alege şi sistematiza mijloacele ţinând seama de structura motrică a jocului (inclusiv de dinamica efortului) atunci capacitatea motrică necesară practicării celor două discipline va creşte în mod simţitor.  Analiza amănunţită a structurii jocurilor a dus la elaborarea mai multor concepte de pregătire în funcţie de tipul de efort care-l întâlnim în jocul respectiv, de calităţile motrice existente în desfăşurarea acestora şi de combinaţiile care există între calităţile motrice determinante, unui joc activ, de viteză în care spectacolul acţiunilor şi permanenta preocupare pentru evoluţia adversarului şi a acţiunilor acestuia să fie folosită ca acţiune de demontare a strategiei jocului advers.

Bibliografie 1. Ţârcovnicu, V. (1975) - Pedagogie generală, Ed. Facla, Timişoara,pag. 154 2. Planchard (1992) - Introducere în pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, pag.78,81 3. Epuran M. (1971) - Educaţia fizică în învăţământul superior, Revista Educaţie fizică şi sport nr.4 pag.34, Bucureşti 4. Bompa T. (2002) - Teoria şi metodologia antrenamentului, Editura EX PONO, Bucureşti, p.40-42.

85

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Studiu privind participarea CIMT la concursurile de înot masters din prima jumătate a anilor 2008, 2009, 2010 Marcel RĂSĂDEAN 1 Rezumat Mişcarea de înot masters implică adulţi care practică acest sport ca amatori, atât în regim de competiţie, cât şi înot recreaţional. Înotători masters organizaţi în grupuri cu scopul de a se antrena, a face mişcare sau, pur si simplu, pentru plăcerea de a înota împreună. Clubul de Înot Masters Timişoara (CIMT) a fost creat în anul 2007 şi reuneşte persoane care au împlinit vârsta de 18 ani şi care au ca pasiune înotul, printre ei numărându-se foşti sportivi cu performanţe notabile, actuali profesori şi antrenori de înot, precum şi persoane care nu au practicat niciodată înotul de performanţă. Prin studiul de faţă dorim să analizăm participarea CIMT la concursurile din prima jumătate a anilor 2008, 2009 şi 2010, din punct de vedere al numărului de participanţi şi al numărului de probe la care au luat startul echipa de concurs CIMT. Cuvinte cheie: concurs, înot, probe, participanţi, masters.

Abstract Masters swimming movement involving adults who practice this sport as amateurs, so the competition regime, as well as recreational swimming. Masters Swimmers organize in groups in order to train, to move or simply for the pleasure of swimming together. Masters Swim Club Timisoara (CIMT) was established in 2007 and brings together people who have reached age 18 and who have the passion swimming, among them are former athletes with notable performances, current teachers and coaches of swimming, and people who have never practiced swimming performance. In this study we want to analyze the participation in competitions for CIMT members, in the first half of the years 2008, 2009 and 2010, in terms of number of participants and number of starts for CIMT team.

Keywords: competition, swimming, samples, participants, masters.

1

Asist.univ.drd., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

86

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Mişcarea de înot masters implică adulţi care practică acest sport ca amatori, atât in regim de competiţie, cât si înot recreaţional. Înotători masters organizaţi in grupuri cu scopul de a se antrena, a face mişcare sau, pur si simplu, pentru plăcerea de a înota împreună.

Clubul de Înot Masters Timişoara (CIMT) a fost creat în anul 2007 şi reuneşte persoane care au împlinit vârsta de 18 ani si care au ca pasiune înotul, printre ei numărându-se foşti sportivi cu performante notabile, actuali profesori si antrenori de înot, precum si persoane care nu au practicat niciodată înotul de performanţă.

Iniţiativa promoveaza practicarea activităţii sportive de către adulţi, în general, vizând, în acelaşi timp, atât păstrarea stării de sănatate, cât şi îmbunătăţirea capacităţii sportive a practicanţilor.

Calitatea de membru al clubului permite înotătorilor CIMT beneficii printre care şi posibilitatea de a participa la competiţii de înot masters. Încă de la înfinţare membrii CIMT au participat la o serie de concursuri, organizate atât în ţară cât şi în străinătate.

Prin studiul de faţă dorim să analizăm o comparaţie a participării CIMT la concursurile din prima jumătate a anilor 2008, 2009 şi 2010, din punct de vedere al numărului de participanţi şi al numărului de probe la care au luat startul echipa de concurs CIMT. Gyula (ianuarie 2008, 2009, 2010) Concursul se desfăşoară în localitatea Gyula, Ungaria (125km faţă de Timişoara), este primul concurs din calendarul competiţional al Asociaţiei de Înot Masters din Ungaria. Se participă în bazin de 50m, la probe de: 200m, din fiecare procedeu, 400m mixt şi 800m liber; numărul participanţilor fiind între 100-150 înotători.

Numărul de participanţi CIMT a fost de 6 persoane în 2008 şi s-a redus cu 50% în 2009 şi cu 66% în 2010, faţă de 2008.

Cel mai mare număr de probe la care au participat membrii CIMT a fost în anul 2008 – 8 probe, scăzând cu 12% în 2009, respectiv 37% în 2010, faţă de 2008.

87

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

9 8 7 6 5 4 3 2 1 0

8 7 6 5

nr. participanţi nr. probe

3 2

2008

2009

2010

Figura 1 - Gyula - numărul de participanţi, numărul de starturi CIMT

Nyiregyhaza (februarie 2008, 2009, 2010) 40 36

35 30 25

29 24

nr. participanţi

20

nr. probe

15 10 5

13

10

8

0 2008

2009

2010

Figura 2 - Nyiregyhaza – numărul de participanţi, numărul de starturi CIMT

Concursul se desfăşoară în localitatea Nyiregyhaza, Ungaria (300km faţă de Timişoara). Se concurează în bazin de 50m, la probe de: 50m, 100m din fiecare procedeu, 200m mixt şi 400m liber; numărul participanţilor fiind 150-200 înotători. În anul 2009, CIMT a fost reprezentat de 13 persoane, în creştere faţă de anul 2009 cu 62%, în anul 2010 acest număr scăzând cu 30% faţă de 2009.

Numărul de probe a crescut în 2009 faţă de 2008, cu 50%, ajungând la 36 starturi, în 2010 numărul de probe scăzând cu 20% faţă de 2009.

88

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Szentes (martie 2008, 2009, 2010) Concursul se desfăşoară în localitatea Szentes, Ungaria (150km faţă de Timişoara). Este o competiţie specială rezervată categoriei profesionale a cadrelor didactice. Se concurează în bazin de 25m, la probele de: 50m din fiecare procedeu şi 100m mixt; media participanţilor fiind 80-100 participanţi.

18 16 14 12 10 8 6 4 2 0

16 13 nr. participanţi nr. probe

6 4

2008

3 2

2009

2010

Figura 3 - Szentes – numărul de participanţi, numărul de starturi CIMT

În anul 2008 numărul de participanţi CIMT a fost de 6 persoane, numărul acestora a scăzut cu 33% în 2009, respectiv cu 66% în 2010, faţă de 2008.

Numărul de probe a scăzut de la 16 starturi în 2008, cu 18% în 2009, respectiv cu 81% în 2010, faţă de 2008.

Bekescsaba (martie 2008, 2009, 2010) 60 50

48

40 30

nr. participanţi 28

20 10

nr. probe 18 12 6

11

0 2008

2009

2010

Figura 4 - Bekescsaba – numărul de participanţi, numărul de starturi CIMT

89

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Concursul este organizat în localitatea Bekescsaba, Ungaria (140km faţă de Timişoara). Se concurează în bazin de 50m, la probe de: 50m, 100m, din fiecare procedeu, 200m mixt şi 400m liber; numărul participanţilor fiind 180-200 înotători.

Echipa CIMT a avut în anul 2009 18 competitori, mai mare faţă de 2008, cu 38%, în 2010 numărul acestora scăzând cu 66%, faţă de 2009.

Numărul de probe a crescut în 2009 ajungând la 48 de starturi, cu 71% mai mare, faţă de 2008, scăzând în 2010 cu 75%, faţă de 2009.

Csongrad (mai 2008, 2009, 2010) 40 35

36 32

30 25 20 15 10

nr. participanţi nr. probe 12

11

8

5

3

0 2008

2009

2010

Figura 5 - Csongrad – numărul de participanţi, numărul de starturi CIMT

Competiţia se desfăşoară în localitatea Csongrad, Ungaria (150km faţă de Timişoara). Se concurează în bazin de 50m, la probe de: 50m, 100m, 200m din fiecare procedeu, 400m liber şi 200m mixt; numărul participanţilor variind între 150-220 înotători. În 2008 numărul de participanţi CIMT a fost de 12 persoane, scăzând cu 8% în 2009, respectiv cu 75% în 2010, faţă de 2008.

Numărul de probe a scăzut de la 36, în 2008, cu 11% în 2009, respectiv cu 77% în 2010, faţă de 2008.

Kaposvar (aprilie 2008) Concursul se desfăşoară în localitatea Kaposvar, Ungaria (350km faţă de Timişoara). Se concurează în bazin de 25m, la probe de: 50m, 100m, din fiecare procedeu, 100m mixt şi 400m liber; numărul de participanţi fiind 150-200 înotători.

90

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Singura ediţie la care au participat membri CIMT a fost în anul 2008, numărul acestora fiind de 19 persoane. Aceştia au participat la un număr de 50 de probe.

60 50

50

40 nr. participanţi

30 20

nr. probe 19

10 0 2008

0 2009

0 2010

Figura 6 - Kaposvar – număr de participanţi, numărul de starturi CIMT

Szentes (mai 2008, 2009, 2010) Concursul se desfăşoară în localitatea Szentes, Ungaria (150km faţă de Timişoara). Bazinul în care se concurează este de 33,33m, probele fiind: 33,33m, 66,66m din fiecare procedeu, 133,33m mixt; numărul de participanţi încadrându-se între 150-200 înotători.

35 31

30 25 20

21

23 nr. participanţi

15

12

10 5

6

nr. probe

8

0 2008

2009

2010

Figura 7 - Szentes – numărul de participanţi, numărul de probe CIMT

91

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Numărul de participanţi CIMT, a crescut de la 6 persoane în 2008, cu 33% în 2009, respectiv cu 100% în 2010.

Numărul de probe a crescut de la 21 probe, cu 10% în 2009, respectiv cu 47% în 2010, faţă de 2008.

Reşiţa (martie 2009, 2010) 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0

39

nr. participanţi 17

14

nr. probe

9

2009

2010

Figura 8 - Reşiţa – numărul de participanţi, numărul de probe CIMT

Competiţia se organizează în localitatea Reşiţa, România (110km faţă de Timişoara). Se concurează în bazin de 50m, la probe de 50m, 100m din fiecare procedeu, 200m mixt şi 400m liber; numărul de participanţi fiind între 50-100 înotători.

Numărul de participanţi CIMT a scăzut de la 14 persoane, în 2009, cu 35% în 2010. De asemenea, numărul de probe la care au participat membri CIMT a scăzut de la 39, în 2009, cu 56% în 2010.

Timişoara (iunie 2008, 2009, 2010) Competiţia este organizată de CIMT, desfăşurându-se în Timişoara în bazin de 50m. Se concurează la probe de: 50m, 100m din fiecare procedeu şi 200m mixt; numărul de participanţi fiind între 70 şi 100 înotători.

La ediţia din anul 2008 au fost înregistraţi 24 de participanţi CIMT, în anul 2009 numărul acestora scăzând cu 30% în 2009, şi crescând cu 53% în 2010, faţă de 2009.

Numărul de probe a scăzut de la 91 în 2008, cu 50% în 2009, crescând în 2010 cu 24% faţă de 2009.

92

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

100

91

80 60

56 45

40 20

24

nr. participanţi nr. probe

26

17

0 2008

2009

2010

Figura 9 - Timişoara – numărul de participanţi, numărul de probe CIMT

Concluzii şi propuneri Totalizând, echipa de concurs a CIMT, a participat în prima jumătate a anilor 2008, 2009, 2010 la câte 8 concursuri, evoluţia mediei valorilor pentru numărul de participanţi şi pentru numărul de probe fiind reliefată în graficul de mai jos.

40 35 30 25 20 15 10 5 0

34,25 30,37 20,12 11,5

ian-iun 2008

11

medie participanţi medie probe

8,75

ian-iun 2009

ian-iun 2010

Figura 10 - CIMT - Media participanţilor, media numărului de probe pe concurs

Media participanţilor CIMT a fost în anul 2008 de 11,5, a scăzut în 2009 la 11 (cu 5% mai puţin), respectiv la 8,75 în 2010 cu 24% mai puţin faţă de 2008.

Media starturilor a scăzut de la 34,25 în 2008, la 30,37 în 2009 (cu 11% mai puţin), ajungând cu 41% în 2010, faţă de 2008.

Se observă atât scăderea numărului de participanţi, cât şi a numărului de probe, atât în anul 2009 faţă de 2008, cât şi în anul 2010 faţă de 2008.

Prin participarea la competiţii, prestigiul şi imaginea clubului cresc, atât în ţară cât şi în străinătate, rezultatele obţinute putând fi folosite cu succes în acest

93

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

scop. Cu cât numărul de probe la care se participă este mai mare, cu atât şansele de obţinere a locurilor fruntaşe este mai mare. În acest sens, interesul CIMT este ca, atât numărul de participanţi, cât mai ales numărul de probe la care participă aceştia să crească. Unul din principalele motive pentru care scade interesul pentru participarea la competiţii este legată de problema financiară pe care o implică participarea la competiţii. În acest moment, având în vedere că, cheltuielile legate de participarea la competiţii (cheltuieli de transport, cazare, masă, plata probelor) sunt suportate în proporţie de 100% de participanţi, propunem introducerea unui subvenţii din partea clubului pentru participarea la competiţii, această subvenţie acţionând în două direcţii: - micşorarea efortului financiar al membrilor clubului care participă la competiţii; - creşterea vizibilităţii clubului, prin mărirea numărului de probe la care se participă.

Tabel 1 - Propunere de subvenţionare a probelor de concurs Număr de probe/ 1 probă 2 probe reuniune de concurs Subvenţie 0% 50%

 3 probe 100%

Pentru exemplificare, dacă se participă la un concurs la care o participarea la o probă costă 3 euro, dacă se participă la 5 probe (cost 15 euro), concurentul va plăti costul unei probe şi jumătate din costul celei de-a două probe (4,5 euro), costul celorlalte probe fiind subvenţionat de către club (3,5 probe – 10,5 euro).

Bibliografie 1. www.magyar.sport.hu 2. www.inotmasters.ro

94

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Rolul kinetoterapiei în ameliorarea tulburărilor de statică vertebrală la copilul cu artrogripoză multiplă congenitală – studiu de caz Ada PETRACHE 1 , Adina MITRICA1, Elena SÎRBU 2 Rezumat În această lucrare autorii încearcă să demonstreze rolul kinetoterapiei în ameliorarea posturii şi aliniamentului coloanei vertebrale în cazul unei fete în vârstă de 5 ani cu sindrom plurimalformativ. Recuperarea medicală se adresează implicit şi îmbunătăţirii calităţii vieţii. Obiectivul principal urmărit a fost ameliorarea forţei musculare, a amplitudinii articulare a membrelor superioare în vederea îmbunătăţirii calităţii vieţii şi a realizării transferurilor. De asemenea, s-a urmărit ameliorarea stabilităţii în vederea îmbunătăţirii ortostatismului prin învăţarea diferitelor scheme de mişcare şi obţinerea independenţei funcţionale.

Cuvine cheie: kinetoterapie, activiăţi ale vieţii zilnice, artrogripoză Abstract In this paper the authors followed the role of kinetotherapy in the correction of spine posture in the case of a 5 year-old girl with multiple congenital defects. Medical rehabilitation tries to maximize independent function in order to improve quality of life.

The main goals were increasing the muscle tonus of upper-limbs, increase the range of motion of the joints, in order to improve activities for daily living and transfers.

Kinetotherapy prepare to achieve stability for orthostatism, learning different schemes of movement according to her needs, obtaining of a functional independency.

Keywords: kinetotherapy, activities for daily living, arthrogryposis

1

Masteranzi, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara, kinetoterapeuţi , Spitalul de Recuperare Neuromotorie Secţia Copii 1 Mai 2 Lect. univ. dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara, medic rezident reumatologie, Spitalul Clinic Municipal Timişoara

95

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere Termenul de artrogripoză este utilizat pentru a desemna un grup heterogen de afecţiuni care au drept caracteristică comună redori articulare, contracturi musculare congenitale multiple, scăderea forţei musculare, fibroză. În cazurile severe pot fi afectate toate articulaţiile (1). Cazurile comune cuprind afectarea articulaţiilor de la nivelul umerilor coatelor, încheietura mâinii si degetelor, şoldurilor, genunchilor, articulaţiile piciorului, asociate cu dismorfism craniofacial, anomalii genitale, cardiace, pulmonare sau ale coloanei vertebrale.

Boala apare cu o frecvenţă de 1 la 3000 de nou născuţi sănătoşi, fiind mai des întâlnită în Finlanda şi în cadrul comunităţilor de beduini din Israel, raportul femei/bărbaţi fiind aproximativ egal. Artrogripoza este detectabilă la naştere sau în timpul vieţii prenatale prin ecografie.

Cauza majoră a acestei afecţiuni este dată de akinezia fetală (diminuarea mişcărilor fetale). Sunt implicaţi factori de mediu, defecte genice izolate (cu transmitere autosomal dominantă, recesivă sau x linkată), anomalii cromozomiale, (constituind un grup heterogen de boli grupate în sindroame), infecţii materneofetale. Se consideră că afecţiunea este multifactorială, factorul genetic este implicat în doar 30%) din cazuri. În anumite situaţii nu poate fi identificată o cauză. Durata de viaţă a acestor pacienţi nu este afectată, dar este grevată de malformaţiile asociate care pot duce la insuficienţe organice diferite (cardiace, renale, respiratorii).

Tratamentul de recuperare se recomandă să fie început precoce pentru beneficiul functional maxim şi va avea următoarele obiective (5):  ameliorarea amplitudinii articulare, forţei musculare, abilităţii membrelor superioare pentru autoservire (toaleta, hrănire, utilizarea de cîrje sau mobilizarea fotoliului rulant);  ameliorarea posturii şi aliniamentului coloanei vertebrale;  ortezarea pentru corectarea flexumului de şold, genunchi şi prevenirea deformării piciorului prin insuficienţele musculare;  ameliorarea aliniamentului membrelor inferioare, obţinerea ortostatismului;  ameliorarea calităţii vieţii.

Prezentarea cazului S-a realizat un studiu de caz în perioada octombrie 2007- martie 2010.

Pacienta O.A. se prezintă în Spitalul Clinic de Recuperare Medicală Băile Felix, Secţia de Copii 1 Mai, pentru deficite funcţionale severe legate de ortostatism şi achiziţia mersului, la vârsta de 3,5 ani.

96

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Pacienta, în prezent în vârstă de 5 ani, a fost născută la termen, din genitori sănătoşi. Părinţii nu provin din comunităţi cu risc de cosangvinitate.

Imediat după naştere, a fost diagnosticată cu sindrom plurimalformativ sever, respectiv: - artrogripoză multiplă la nivelul şoldului bilateral, genunchi, glezne, agenezie sacrală, dismorfism lombar, - hidronefroza rinichi stâng, hipoplazia rinichi drept, - agenezie anorectală, - ambiguitate genitală, - tetralogie Fallot.

Investigaţiile paraclinice efectuate au rolul de a stabili şi de a evalua severitatea malformaţiilor şi permit abordarea terapeutică cea mai adecvată. Au fost efectuate: teste genetice, teste de laborator pentru excluderea unui factor

infecţios, explorarea imunologică, teste histologice, ecografii etc. În timp a suferit numeroase intervenţii chirurgicale corectoare, după cum urmează: - colostomie la 2 zile, - ureterostomie la 2 săpt, - corectarea malformatiei cardiace la 9 luni, - reimplantare de ureter în vezica, cu cistostomie la 2,5 ani, - corectarea fistulei vezico-colonică la 3 ani, - interventii corectoare la nivelul membrelor inferioare, urmate de necroză osteo-musculară, - reimplantare de ureter, - cistostomie transapendiculară.

Pe etapă de vârstă prezintă o dezvoltare neuromotorie întarziată, cu retard în achiziţii motorii iar dezvoltarea psihică este în limitele normale ale vârstei cronologice.  Examenul clinic efectuat relevă colostomie cu anus contra naturii, cistostoma continentă transapendicular.  Bilanţul funcţional efectuat la internare: a) coloana lombară cu scolioză dextroconvexă pe fondul unor malformaţii congenitale: - hemicorpi vertebrali la nivel L2-L3 de partea dreaptă,

- canal vertebral mult lărgit la nivel lombar cu sac dural terminat la nivel L5 şi cordon medular la L3-L4, - fillum terminale la sacul dural posterior. b) membrele superioare fără deficite funcţionale evidente clinic;

97

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

c) bazin malformat - bazin osos cu diametru transvers mult redus, cu fuziunea simfizei pubiene şi cu aripi iliace orizontalizate; d) membrele inferioare complex malformate; amiotrofii importante la nivelul coapsei, gambei, flexum genunchi bilateral, mai accentuat în stânga, cu atitudine în abducţie şi rotaţie externă, cu flexia gambelor pe coapsă.

Kinetoterapia a fost realizată cu prudenţă, progresiv fără declanşarea senzaţiei neplăcute de durere şi la limita de oboseală a pacientei. În perioada 20072010, fetiţa a fost internată în secţie beneficiind de tratament reabilitativ 13 serii a câte 21 de zile.

Mijloace kinetologice în cercetare Dintre metodele specifice kinetologiei medicale am utilizat: posturarea, exerciţiul fizic terapeutic şi terapia ocupaţională. Mijloace nespecifice aplicate în acest caz au fost tratamentele fizicale specifice secţiei: hidrokinetoterapia, termoterapia, electroterapia şi masajul (2,3).

Metodele de corectare a posturii şi aliniamentului au fost (1):  metoda Shrodt cuprinzând exerciţii izometrice pentru musculatura paravertebrală şi fixatoare a bazinului, executate din poziţii de descărcare a coloanei vertebrale asociate cu exerciţii de respiraţie dirijate;  metoda Niederhoffer cu scopul de a antrena musculatura transversală a trunchiului.

Metoda de reeducare neuromotorie utilizata pentru ameliorarea aliniamentului coloanei vertebrale şi pentru pregătirea musculaturii în vederea intervenţiei chirurgicale a fost metoda Bobath. Am mai folosit si metoda reeducării respiratorie.

Programul de recuperare a vizat următoarele obiective: A. Ameliorarea posturii şi aliniamentului coloanei vertebrale (3), B. Ameliorarea amplitudinii articulare, forţei musculare, abilităţii membrelor superioare pentru autoservire (toaleta, hrănire, utilizarea de cîrje sau mobilizarea si transferul in fotoliul rulant)(3); C. Ameliorarea respiraţiei(4); D. Ameliorarea aliniamentului membrelor inferioare, pregătirea musculaturii la nivelul membrelor inferioare in vederea viitoarele intervenţii chirurgicale corectoare (4,6); E. Îmbunătăţirea ADL cu ameliorarea calităţii vieţii (3).

98

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

În programul kinetic am utilizat numeroase materiale care facilitează obţinerea unor mişcări cât mai corecte: suluri, perne pentru posturare, verticalizator, mingi Bobath de diverse mărimi, balansoar, spalier, orteze, saltele, scăunel, masa Bobath, săculeţi cu nisip.

Programul kinetic a fost precedat de aplicaţiile de parafină, o procedură termoterapeutică artificială utilizată frecvent în serviciile de recuperare. Parafina a fost utilizată pentru efectul decontracturant si de relaxare.

A - Pentru ameliorarea aliniamentelor coloanei s-au folosit posturi fixe menţinute, corectoare şi hipercorectoare din decubit dorsal, lateral, ventral şi din sezând.

Poziţionarea membrelor superioare a fost o modalitate curent folosită. Pentru scăderea curburii scoliotice s-au utilizat poziţionarea corpului şi membrelor superioare pentru corectarea curburilor cu ‘’ruperea poziţiei’’ urmată din nou de poziţionarea corectoare.

Metoda Niederhoffer s-a adresat muşchilor trapez, dorsal mare, romboizi, transvers, pătrat lombar şi psoas iliac executându-se contracţii izometrice contra unei rezistenţe. Poziţia initială a fost riguros supravegheată, centura scapulară şi pelvină fiind fixate înainte de orice execuţie a mişcării. Contracţiile izometrice s-au executat din decubit ventral , lateral sau aşezat la spalier.

Figura 1 - Învăţarea disocierii centurilor

B - Pentru creşterea flexibilităţii coloanei s-au realizat exerciţii de derotare cu bascularea pelvisului pentru delordozare şi s-a indicat practicarea înotului. Pentru tonifierea şi reechilibrarea musculaturii paravertebrale cervicale şi dorsale superioare s-au executat din decubit ventral ridicarea capului, a umerilor, membrelor superioare.

99

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 2 - Tonifierea musculaturii paravertebrale

C - Ameliorării respiraţiei i s-a acordat mare atenţie datorită faptului că la pacientii cu cifoscolioza se instaurează cu timpul o disfuncţie ventilatorie restrictivă care va determina hipoventilaţia alveolară cu toate consecinţele ulterioare. În vederea realizării acestui obiectiv s-a recurs la: scăderea travaliului ventilator prin asuplizarea toraco-vertebrală şi prin sporirea contribuţiei ventilaţiei diafragmatice.

S-au mai executat exerciţii de creştere a forţei musculare ceea ce înseamnă îmbunătăţirea capacităţii metabolice a muşchilor.

D - În vederea pregătirii pentru intervenţia chirurgicală s-a realizat în limita posibilităţilor o tonifiere pe musculatura membrelor inferioare (6).

E - Îmbunătăţirea ADL-urilor s-a realizat sub atenta coordonare a kinetoterapeutului adresându-se mobilizării în pat, transferurilor în fotoliul rulant, ambulaţiei (în mod particular fetiţa se deplasează cu sprijin pe mâini). În contextul autoîngrijirii s-a avut în vedere îmbrăcatul-dezbracatul, toaleta (spălatul pe dinţi, pe faţă).

Rezultate În urma programului de recuperare, am obţinut următoarele rezultate: - S-a obţinut un aliniament corectat al coloanei vertebrale la nivel cervical si toracal, iar la nivel lombar scolioza nu a mai evoluat, reducându-se curbura cu 2,5°.

- La nivelul bazinului, s-a câştigat o creştere de forţă musculară la psoas iliac şi cvadriceps ajungându-se la F2 (tabel nr 1, 2).

- Copilul obţine poziţia aşezat independent şi prezintă reacţii de echilibru în aşezat.

100

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 1 - Evaluarea forţei musculare a muşchiului psoas iliac- iniţial/final Nr. Forţa musculară psoas iliac crt Iniţial Final 2007-2008 F0 F0 2008-2009 F0 F1 2009-2010 F1 F2 Tabel 2 - Evaluarea forţei musculare- cvadriceps - iniţial/final Nr. Forţa musculară cvadriceps femural crt Iniţial Final 2007 - 2010 F0 F0 2008 - 2009 F0 F1 2009 - 2010 F1 F2

Evaluarea fortei musculare - psoas iliac

5 4 3

initial final

2 1 0

2007-2008

2008-2009

2009-2010

Graficul 1 - Evaluarea forţei musculare-psoas iliac- iniţial/final

La testarea iniţială la prima internare în 2007 forţa musculară per total a fost F0, iar după 2 ani şi jumătate de recuperare martie 2010 am obţinut o creştere de forţă musculară F2.

101

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Evaluarea fortei musculare - cvadriceps

5 4 3

initial final

2 1 0

2007-2008

2008-2009

2009-2010

Graficul 2 – Evaluarea forţei musculare – cvadriceps femural – iniţial/final

Prin terapie ocupatională s-au consolidat ADL-urile, iar activităţile mai complexe precum baia şi îmbrăcatul au devenit uşor realizabile (tabel 3).

Tabel 3 - Evaluarea gradului de independenţă funcţională (după scala Barthel modificată) Iniţial Final Nr. Funcţiile testului GIF 1.

Alimentaţia 7 7 2. Îngrijirea corporală 3 4 3. Îmbăierea 2 5 4. Îmbrăcatul trenului superior 2 5 5. Îmbrăcatul trenului inferior 1 2 6.

Folosirea toaletei 4 5 7.

Controlul sfincterian vezical 0 1 8.

Controlul sfincterian anal 0 1 9.

Transferul: pat, scaun, scaun rulant 5 7 10. Transferul: toaletă 4 7 11. Transferul: duş, cadă 5 7 12. Locomoţie: mers sau deplasare cu căruciorul 5 6 13. Locomoţie: trepte 0 0 14. Comunicarea – înţelegerea 7 7 15. Comunicarea – exprimarea 7 7 16. Cunoaşterea socială - interacţiunii 7 7 17. Cunoaşterea socială – rezolvarea problemelor 5 6 18. Cunoaşterea socială – memoria 5 7 Scor total 69 91

102

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Autorii lucrării acordă valori între 1 şi 7, considerate de el corespunzătoare pentru gradul de independenţă a pacientului la funcţiile enumerate la itemii 1-18.

Aceasta evaluare se aplică de două ori, prima dată iniţial, înaintea aplicării programului de recuperare şi apoi final după încheierea programului recuperator.

Astfel, pentru cele 18 funcţii s-au cuantificat următoarele scoruri: Independenţă: 7 – independenţă completă - activitatea este efectuată în siguranţă şi în timp rezonabil fără instrumente şi persoane ajutătoare; 6 – independenţă modificată – activitatea necesită dispozitive ajutătoare şi/sau mai mult decât timpul rezonabil sau nu este efectuată în deplină siguranţă.

Dependenţă: 5 – Necesită supraveghere sau pregătire – nu este necesar un ajutor fizic, doar îndrumarea verbală sau aranjarea obiectelor; 4 – Asistenţă minimă – subiectul necesită mai mult decât atingere pentru ajutor şi consumă mai mult de 75% din efortul necesar; 3 – Asistenţă medie – subiectul necesită mai mult decât atingere şi consumă între 50-75% din efortul necesar activităţii respective.

Dependenţă completă: 2 – Asistenţă maximă – subiectul consumă 25-50% din efortul necesar în activitate; 1 – Ajutor total – subiectul consumă 25% din efortul necesar în activitate.

Diferenta intre evaluarea initiala si finala 80,00% 70,00% 60,00% 50,00%

68,40% 51,80%

40,00% 30,00% 20,00% 10,00% 0,00% Ev. Initiala

Ev. Finala

Graficul 3 – Evaluarea gradului de independenţă

Scorul din tabel prezintă însumarea rezultatelor pacientei în urma evaluării iniţiale şi finale. Procentul a fost calculat: 100% la Scala GIF = 7 (cota maximă) x 18 (itemii testului) x 1 (numărul pacienţilor) = 133.

103

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

 51,8 % = 69 x 100/133, înseamnă că evaluare iniţială a avut 51,8% faţă de maximum posibil obţinut în urma testului (independenţă funcţională totală).  68,4% = 91 x 100/133, înseamnă că evaluarea finală a avut 68,4% faţă de maximum posibil obţinut în urma testului (independenţă funcţională totală).

Concluzii  Recuperarea neuromotorie a copilului cu sindrom plurimalformativ impune cunoaşterea riguroasă a tulburărilor fiziopatologice ale sistemului nervos precum şi a modificărilor prezente la nivelul aparatului locomotor.  Tratamentul prin kinetoterapie pentru corectarea scoliozelor trebuie instituit cât mai timpuriu până la atingerea maturităţii osoase.  Este obligatorie aplicarea kinetoterapiei din stadiile precoce în sindromul plurimalformativ pentru a obţine rezultate favorabile.  Tratamentul trebuie să fie complex – ortopedico-chirurgical, chirurgical, kinetoterapeutic şi medicamentos. În cadrul tratamentului kinetic posturarea corectă este deosebit de importantă.  Principiul de bază este prevenirea şi limitarea anchilozelor şi devierilor coloanei şi/sau a articulaţiilor.  Programele kinetice se învată în instituţii specializate sub stricta îndrumare a echipei recuperatorii: – medic- kinetoterapeut- fiziokinetoterapeut şi trebuie continuate la domiciuliul bolnavului.  Programele kinetice trebuie strict individualizate, ţinând cont de stadiul evolutiv al bolii, restantul functional al bolnavului, vârstă, boli asociate.  Kinetoterapia respiratorie îşi găseşte aplicabilitatea cu o eficacitate notabilă în această afecţiune.  Aplicarea tratamentului complex: kinetoterapie, posturare, hidrokinetoterapie, masaj, proceduri fizicale, ergoterapia au drept scop creşterea mobilitatii coloanei vertebrale, a forţei musculare şi reducerii deficitului muscular în sindromul plurimalformativ.

Bibliografie 1. Pasztai Z. (2004) - Kinetoterapia în neuropediatrie, Editura Arionda, Oradea 2. Pasztai Z., Chiriac M. (1999) – Hidro-kineto-termo-balneoterapia în condiţiile statiunii Baile Felix - Revista Română de Kinetoterapie nr. 8, Oradea 3. Popescu, V. (1982) – Neurologia petiatrică, Editura Medicală, Bucureşti 4. Sbenghe T. (2002) – Kinesiologie - ştiinţa mişcării, Editura Medicală, Bucureşti 5. Sbenghe T. (1999) – Bazele teoretice şi practice ale kinetoterapiei, Editura Medicală, Bucureşti 6. Zamfir T. (1995) – Ortopedie şi traumatologie pediatrică, Editura Tradiţie, Bucureşti

104

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Reeducarea peretelui abdominal după naştere prin intervenţie cezariană - studiu de caz Doriana CIOBANU 1 , Mihaela NICA 2 Rezumat Una dintre problemele cu care se confruntă femeile după sarcină, este aspectul flasc şi inestetic al peretelui abdominal.

Scop: Lucrarea de faţă doreşte să demonstreze că alegerea şi aplicarea corectă a unor exerciţii specifice recuperării muşchilor abdominali, este esenţială în revenirea cât mai rapidă a abdomenului la aspectul anterior sarcinii, cu răsunet şi asupra scăderii greutăţii corporale şi dispariţiei durerilor lombare.

Subiect şi metode: Pentru realizarea acestui obiectiv s-a recurs la efectuarea unui studiu de caz asupra unei femei de 30 de ani, primipară, aflată la 4 luni după naştere prin cezariană. Subiectul a practicat aerobic şi înainte de naştere. S-a evaluat forţa musculaturii abdominale, prezenţa diastazis recti, circumferinţa taliei, indicele de masă corporală, atitudinea posturală, intensitatea durerii lombare, prezenţa stărilor depresive.

Intervenţia kinetică: exerciţii cardio, masaj, exerciţii pentru reeducarea diastazisului recti, exerciţii specifice pentru musculatura abdominală, exerciţii de respiraţie.

Rezultate şi discuţii: În urma evaluării iniţiale s-a constatat că subiectul este supraponderal, cu un IMC de 28,6, prezintă hiperlordoză şi dureri lombare, şi o circumferinţă a taliei de 97 cm, diastazis recti prezent, precum şi o uşoară stare de depresie. În urma programului de exerciţii efectuat de subiect timp de 2 luni, de 3 ori pe săptămână, s-a constat reducerea IMC, reducerea hiperlordozei, reducerea circumferinţei taliei, creşterea forţei musculaturii abdominale, precum şi reducerea intensităţii durerii lombare şi dispariţia stărilor depresive.

Concluzii: Aspectul flasc şi inestetic al abdomenului, după naştere, poate fi combătut prin exerciţii specifice, un rol important având şi autodisciplina mamei şi efectuarea cu conştiinciozitate a exerciţiilor.

Cuvinte cheie: sarcină, muşchii drepţi abdominali, reeducare, tonus muscular

1

Asist.univ.dr., Universitatea din Oradea, FEFS, Catedra de Discipline Teoretice, Medicale şi Kinetoterapie 2 Student master, Universitatea din Oradea, FEFS

105

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Abstract One of the concerns that are bothering pregnant women is that flaccid and unsightly aspect of abdominal muscles.

Purpose: This paperwork aims to emphasize that chosing and doing the correct workouts for abs, is esential in the early regain of the abdomen’s aspect, with an influence on loosing weight and disapearence of low back pain.

Subject and methods: We chose a case study on a 30 years old woman, after her first C section birth. Our subject practiced aerobic even before pregnancy. Has been asses muscular strenght of the abs, presence of diastazis recti, waist circumference, body mass, postural atitude, the intensity of low back pain, the presence of depression conditions.

Phisical therapy intervention consist of: cardio exercise, massage, exercise for diastazis recti rehab, specific workouts for abd, breathing exercise.

Results and discussions: After the initial assesment was found that we have an overweight woman, 28,6 IMC, with hiperlordosis and low back pain, waist circumference about 97 cm, diastazis recti, and a mild depression condition. After the exercise program practised for 2 month, 3 times per week, was found an decreasing of IMC, hiperlordosis, waist circumference, an increasing of abs muscular strenght, and also the decreasing of pain intensity of the lower back and the disapearence of depressive condition.

Conclussions: The flacid and unsightly aspect of the abdominal muscles, after birth, can be deprecated by specific workouts, but an important role has also the mother’s selfdiscipline and a prosecution with conscientiousness of exercises.

Key words: pregnancy, rectus abdominis, rehabilitation, muscular strenght

Introducere În cele mai multe cazuri, sarcina influenţează negativ greutatea corporală şi musculatura abdominală. Fiecare femeie care a dat nastere unuia sau mai multor copii, are dorinta de-a arăta cel puţin acceptabil, dacă nu chiar foarte bine.

Corpul va reprezenta întotdeuna cartea de vizită a oricărei femei. Însă corpul nu este ceva pe care ne putem baza toata viaţa. Frumuseţea şi atractivitatea lui durează doar câtiva ani, până în momentul în care timpul îşi pune amprenta asupra lui. Din păcate, tot în această perioadă de maxim 20-30 de ani de glorie a corpului, femeia trece şi prin experienţa sarcinii. Sarcina, este una dintre cele mai grele încercări la care este supus corpul femeii, iar dacă aceasta nu are grijă de el, atunci cine? În vederea menţinerii unei stări de sănătate satisfăcătoare a gravidei, un rol foarte important revine musculaturii abdominale. Musculatura slab dezvoltată, hipotonă, nu este în stare să menţină în poziţie normală uterul gravid (în continuă creştere); uterul, datorită greutăţii, destinde din ce în ce mai mult peretele

106

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

abdominal (mai ales la multipare) unde poate să se formeze un uter în desagă, care în final poate sta la originea unor probleme de distocie dinamică, a unor probleme scheletice şi de forţă musculară, în special în perioada de expulzie.1 În urma întinderii musculaturii gravidei se constată că după o extensie, forţa de contracţie a musculaturii atinge un punct maxim („vârful parabolei”) iar dacă se continuă extensia, forţa de contracţie scade brusc (după o extensie exagerată musculatura îşi pierde elasticitatea iar capacitatea de contracţie dispare).2 Muşchii drepţi abdominali îşi modifică traiectoria deplasându-se spre lateral (distazia drepţilor). Odată cu scăderea forţei musculaturii abdominale, coloana vertebrală îşi pierde o parte însemnată a sprijinului său. Această pierdere este compensată în parte de muşchii spatelui şi în mică măsură de muşchii oblici abdominali. În urma căderii spre înainte a uterului se modifică centrul de greutate al corpului, lucru ce este compensat prin înclinarea spre spate a corpului şi prin accentuarea lordozei lombare. Creşterea înclinării bazinului determină suprasolicitarea musculaturii paravertebrale ducând la formarea unui cerc vicios.

Cu cât înclinarea anterioară a uterului şi distensia peretelui abdominal se accentuează, cu atât lordoza lombară devine mai intensă, suprasolicitând musculatura spatelui şi ducând la apariţia durerii lombare.

Pentru menţinerea în poziţie corectă a uterului gravid şi pentru asigurarea unei expulzii cât mai uşoare, este necesară atât prezenţa unei musculaturi abdominale puternice, cât şi a unei musculaturi perineale elastice, capabilă de distensie.

Ipoteza cercetării Intervenţia kinetică în perioada de lăuzie tardivă, poate influenţa pozitiv refacerea peretelui abdominal cu răsunet asupra normalizării greutăţii corporale şi reducerii durerilor lombare Obiective Prin această lucrare s-a urmărit atât demonstrarea eficienţei programului kinetic, cât şi conştientizarea acestor rezultate de către persoana în cauză, cu scopul de a milita pentru menţinerea unui regim de viaţă activ.

107

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Subiecţi S-a optat pentru realizarea unui studiu de caz, în principal datorită lipsei subiecţilor şi a unui spaţiu amenajat corespunzător pentru o astfel de activitate. Din acest motiv, lucrul propriu-zis cu subiectul s-a realizat la domiciliul clientei.

Subiectul este în vârstă de 30 de ani, primipară, la 4 luni după naştere prin intervenţie cezariană, provenită din mediu urban. Înainte de sarcină a practicat constant aerobic.

Material şi metodă S-a evaluat forţa musculaturii abdominale, prezenţa diastazis recti, circumferinţa taliei, indicele de masă corporală, atitudinea posturală, intensitatea durerii lombare şi prezenţa stărilor depresive.

Astfel, pentru evaluarea forţei musculaturii abdominale s-a folosit ridicarea trunchiului în poziţia aşezat. Factorul – forţa trunchiului. Se efectuează timp de 30 secunde un număr maxim de ridicări ale trunchiului în poziţia aşezat.

Acest test se execută o singură dată. Evaluarea posturală s-a realizat cu ajutorul cadrului antropomertric de simetrie.

Evaluarea durerii s-a efectuat cu ajutorul Scalei Wong-Baker „a figurilor dureroase” 3. Această scală foloseşte şase feţe cu expresii diferite pentru fiecare faţă.

Fiecare faţă reprezintă o persoană fericită pentru că nu are durere sau o persoană tristă pentru că simte mai puţină durere sau mai intensă. Pacienta este rugată să aleagă faţa care descrie cel mai bine durerea pe care o resimte.

Figura 1 - Scala Wong-Baker „a figurilor dureroase”

108

Hurts as much as you can imagine (don't have to be crying to feel this much pain)

8 10 Hurts a whole lot

6 Hurts even more

4 Hurts a little more

Hurts just a little bit

2 Very happy, no hurt

0

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Indicând figura corespunzătoare, se va explica astfel: 0 - 1 (fig. 0) este foarte fericită pentru că nu are nici un fel de durere. 2 - 3 (fig. 1) suferă doar un pic.

4 - 5 (fig. 2) suferă puţin mai mult. 6 - 7 (fig. 3) suferă şi mai mult. 8 - 9 (fig. 4) suferă foarte mult. 10 (fig.5) are dureri atât de mari încât îi provoacă plânsul.

Trebuie să se specifice localizarea durerii şi momentul apariţiei ei. Cu ajutorul benzii metrice, se va măsura circumferinţa taliei. Evaluarea greutăţii corporale s-a realizat prin calcularea indicelui de masă corporală (IMC).

Evaluarea depresiei s-a efectuat cu ajutorul Chestionarului Beck pentru depresie.4 Evaluarea prezenţei diastasis recti s-a realizat cu ajutorul testului pentru separarea abdominală/diastasis recti. Acest test poate determina prezenţa diastasisului recti şi severitatea lui. Poate fi efectuat şi de către subiectul însuşi.

Figurile 2 şi 3 - Evaluarea prezenţei diastasis recti

T1: decubit dorsal cu genunchii flectaţi, tălpile pe sol T2: un membru superior cu cotul flectat, mâna sub ceafă, cealaltă mână plasată pe abdomen, degetele palpează linia mediană a drepţilor abdominali, paralel cu talia, la nivelul ombilicului T3: cu muşhii abdominali relaxaţi, se presează abdomenul cu degetele T4: se flectează trunchiul, astfel încât cutia toracică să se apropie de pelvis T5: se palpează cu degetele înainte şi înapoi pe linia mediană, pentru a simţi partea dreaptă şi stângă a muşchilor drepţi abdominali Notă! Se va folosi mişcarea corectă pentru a avea o evaluare acurată.

Se va evita simpla ridicare a capului de pe saltea – este o greşeală frecventă!

Pentru contracţia efectivă a muşchilor abdominali, cutia toracită trebuie să se apropie de pelvis. Dacă muşchii abdominali nu sunt corect mobilizaţi, nu se poate decât presupune că există diastasis recti. În schimb, pe măsură ce cutia toracică se apropie de pelvis şi contracţia muşchilor abdominali este mai puternică, distanţarea liniei mediane se va reduce.5

109

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Nu trebuie să îngrijoreze prezenţa unei distanţe între drepţii abdominali în primele săptămâni după naştere. Ţesuturile conective după naştere sunt laxe. Pe măsură ce organismul îşi revine după naştere, linia mediană îşi va recăpăta densitatea şi elasticitatea iniţiale, iar distanţa se va micşora. Iar dacă se vor practica exerciţii adecvate, linia va deveni şi mai subţire.

Programul kinetic propriu-zis utilizat în recuperarea musculaturii abdominale a avut următoarele obiective: - tonifierea transversului abdominal; - tonifiere drepţilor şi oblicilor abdominali; - învăţarea respiraţiei corecte; - creşterea circulaţiei sangvine cutanate la nivel abdominal; - reeducarea posturală.

Programul kinetic personalizat, conţine 27 de exerciţii.

21 dintre ele, vor fi aplicate pentru a ajuta la refacerea musculaturii abdominale, acestea fiind împărţite în exerciţii aerobice, exerciţii pentru creşterea tonusului muscular şi exerciţii de respiraţie; 6 exerciţii vor fi aplicate pentru a ajuta reeducarea posturală. concomitent cu efectuarea exerciţiilor, va fi aplicat masajul abdominal, care va ajuta la creşterea circulaţiei locale.

Acest program personalizat va fi aplicat de 3 ori pe săptamîna, timp de 2 luni.

Rezultate şi discuţii Tabelul 1 prezintă evaluările inială şi finală ale parametrilor urmăriţi.

Tabel 1 - Evaluarea iniţială şi finală a parametrilor urmăriţi Evaluare Evaluare iniţială Evaluare finală Parametru

Evaluarea musculară Evaluarea posturală Evaluarea durerii

16 repetări/minut hiperlordoză 7cm suferă doar un pic

Evaluarea depresiei Evaluarea IMC Circumferinţa taliei Diastasis recti

depresie uşoară 28,6 - supraponderală 97cm de 3 degete

21 repetări/minut hiperlordoză 5cm este foarte fericită pt.că nu are nici un fel de durere normal 25,18 – supraponderală 90cm de 2 degete

Se poate observa că forţa musculaturii abdominale a crescut, deoarece, dacă la evaluarea iniţială clienta a reuşit să execute 16 repetări într-un minut, la

110

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

evaluarea finală ea a reuşit să execute 21 de repetări. S-a obţinut o ameliorare a hiperlordozei, deoarece, dacă la evaluarea iniţială clienta avea o distanţă de 7 cm între perete şi curbura lombară, la evaluarea finală s-a observat o reducere a acestei distanţe cu 2 cm, ajungând astfel la 5 cm. Din cele două tabele reiese că dacă iniţial clienta a ales faţa cu nr.2, care sugerează un nivel redus al durerii, în urma programului kinetic aplicat, clienta nu mai acuză niciun fel de durere. S-a obţinut o ameliorare a stărilor depresive, deoarece, dacă la evaluarea iniţială clienta prezenta o depresie uşoară, evidenţiată printr-un scor Beck de 13p, la evaluarea finală s-a constatat dispariţia stărilor depresive, clienta având un scor Beck de 8 puncte.

Figurile 4 şi 5 -Greutatea corporală iniţial, respectiv final

Aplicarea programului kinetic, a avut rezultate pozitive în ceea ce priveşte evoluţia greutăţii clientei, deoarece dacă la evaluarea iniţială aceasta avea un IMC de 28,6 kg/mp, corespunzător constituţiei supraponderale, la evaluarea finală se observă că IMC se apropie de limita unei greutăţi normale, IMC fiind de 25,18 kg/mp.

Figurile 6 şi 7- Evoluţia circumferinţei taliei

111

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figurile 8 şi 9 - Diastazis recti (iniţial şi final)

În urma aplicării programului kinetic s-a obţinut o reducere circumferinţei taliei cu 7 cm, deoarece, dacă la evaluarea iniţială clienta avea o circumferinţă a taliei de 97 de cm, în final a ajuns la 90 de cm. În urma aplicării programului kinetic s-a obţinut o reducere a distanţei dintre muşchii drepţi abdominali cu un deget, această distanţă ajungând la 2 degete in final, ceea ce denotă refacerea completă a tonusului musculaturii abdominale.

Concluzii Sarcina trebuie să fie un moment de bucurie în viaţa fiecărei femei. Dar uneori, această bucurie este umbrită de gândul că sarcina ar putea determina modificări ireversibile ale corpului femeii.

Prin rezultatele obţinute în urma acestui studiu, se poate afirma că exerciţiul fizic este un mijloc eficient de revenire a organismului matern la starea anterioară sarcinii. Dovadă în acest sens sunt rezultatele obţinute la evaluările parametrilor urmăriţi.

Bibliografie 1.

Ireland M.L., Ott S.M. (2000) - The effects of pregnancy on the musculoskeletal system, Clinical Orthopaedics and Related Research. 01/04/2000; ISSN: 0009-921X 2. Ciobanu D. (2002) - Aspecte ale kinetoterapiei în obstetrică-ginecologie, Oradea, Edit.Universităţii din Oradea 3. Wong D., Waley L. (1986) – Clinical handbook of pediatric nursing, Ed. 2, p. 373, Saint Louis: C.V., Mosby Company 4. Beck A. T., Steer R. A. (1984) - Internal consistencies of the original and revised Beck Depression Inventory, Journal of Clinical Psychology, 40 :1365-1367 5. Byrne H. (2007) – Exercise after pregnancy – how to look and feel your best, Kindle Edition, Berkeley, Toronto

112

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Aspecte privind relaţia dintre anorexia nervoasă şi osteoporoză Anca BANGO 1 , Mirela BELIN1, Mihail BREAZ1, Elena SÎRBU 2 Rezumat Anorexia nervoasă este o tulburare psihică caracterizată printr-o scădere mare în greutate şi teama permanentă de îngrăşare. Apare mai ales în adolescenţă, o perioadă critică în formarea masei osoase. În această perioadă are loc cea mai mare achiziţie de masa osoasă. Osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase, asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia. Incidenţa bolii este de 2-4 ori mai mare la femei decat la bărbaţi (1 din 3 femei adulte va dezvolta, de-a lungul vieţii, o fractura osteoporotică, pe când doar 1 din 8 bărbaţi va suferi din aceeaşi cauză; la grupa de varsta 50-60 de ani, incidenţa este aceeaşi atât la femei, cat si la bărbaţi). În această lucrare am dorit să sintetizez şi să centralizez datele privind incidenţa ostoeporozei şi factorii ce determină apariţia ei în anorexia nervoasă, precum şi influenţa vindecării anorexiei asupra densităţii osoase.

Cuvinte cheie: anorexia nervoasă, osteoporoza, densitate osoasă, demineralizare.

Abstract Anorexia nervosa is a psychic disorder characterised by a severe undernutrition and a permanent fear of gaining weight. It commonly occurs during adolescence, a critical period for the acquisition of peak bone mass. In adolescence the attainment of peak skeletal mass reaches its highest level. At present, osteoporosis is considered a major health problem characterised by a reduction in bone density, associated with compromised trabecular bone which can lead to fractures resulting from minor trauma or even without a trauma. Osteoporosis occurs 2-4 times more frequently in women than man (1 in 3 adult women will suffer from an osteoporotic fracture in their lifetime, while only 1 in 8 men will 1

Masterand, Specializarea Kinetoprofilaxie şi recuperare fizică, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 2 Lector univ dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara medic rezident reumatologie Spitalul Clinic Municipal Timişoara

113

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

suffer from the same cause); the age group 50-60 year-old presents the same incidence both men and women. The purpose of this study is to to summarize and centralize data on the incidence of osteoporosis and the factors that lead to its presence in anorexia nervosa and also the influence of treated anorexia on bone density.

Key words: anorexia nervosa, osteoporosis, bone density, demineralisation

Introducere Anorexia nervoasă (AN) este o tulburare psihiatrică din categoria tulburărilor de alimentare, caracterizată printr-o reducere anormală a greutăţii corpului şi printr-o deformare a imaginii propriului corp cu teama prevalentă, persistentă de îngrăşare. Persoanele suferind de anorexia nervoasă îşi limitează greutatea corpului prin abţinerea voluntară îndelungată de a se hrăni (anorexia nervoasă de tip restrictiv) şi prin alte metode - ca de pildă abuzul de purgative, clisme şi diuretice, folosirea de substanţe anorectigene şi excesul de exerciţii fizice (anorexia nervoasă de tip eliminator, purgativ).

Boala afectează mai ales tinerele adolescente, însă 10 % din cazuri apar la tineri de sex masculin. Anorexia nervoasă este o tulburare psiho - somatică sau psiho - fiziologică complexă, implicând componente psihologice, neuro-biologice şi socio-culturale. Anorexia nervoasă are un risc de mortalitate de până la 10%.

Termenul simplu de anorexie (fără adaosul "nervoasă") este de fapt sinonim cu "inapetenţă", adică lipsa de apetit, lipsa de poftă de mâncare. Bolnavul cu anorexie nervoasă nu e lipsit neapărat de poftă de mâncare, mănâncă intenţionat foarte puţin (7).

Cauzele anorexiei nu sunt pe deplin inţelese. Se poate dezvolta printr-o combinaţie de factori declanşatori: biologici, psihologici si sociali. Studii recente au demonstrat că prezintă un risc crescut de a dezvolta anorexie persoanele care au in familie un membru cu această afecţiune (părinte, sora sau fratele). Totuşi, implicaţia genetică reprezintă doar o mică pondere a cauzei. Alţi factori includ câteva trăsături de personalitate precum şi presiunile sociale şi culturale (5).

Toate persoanele care suferă de anorexie necesită tratament. Obiectivele tratamentului sunt de a restabili o greutate normală şi un comportament alimentar adecvat şi de a trata afecţiunile somatice şi psihice asociate cu malnutriţia, ca de exemplu osteoporoza sau depresia. Ideal, tratamentul este furnizat de către o echipă care cuprinde psihiatrul, medicul de familie şi nutriţionistul (9).

Osteoporoza. Chiar dacă nu figurează printre primele cauze de deces, osteoporoza este o problemă de sănătate publică. Vestea bună este că osteoporoza este o boală tratabilă, dar mai ales prevenibilă.

114

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Osteoporoza înseamnă „os poros”. Până nu demult considerată o stare normală a vârstnicului, osteoporoza este considerată în prezent o boală, caracterizată prin reducerea densităţii minerale osoase (DMO), asociată cu compromiterea structurii osoase trabeculare, ceea ce predispune osul la fractură în urma unui traumatism de mică intensitate sau chiar în lipsa acestuia (10, 8).

Oasele osteoporotice nu arată, la prima vedere, altfel decât oasele normale.

Ele sunt însă mai puţin dense, prin pierdere de substanţă osoasă, ceea ce se reflectă în structura lor internă, care este profund afectată. Ţesutul osos este un ţesut viu, în care are loc permanent atât depunere de os cât şi pierdere de os. După vârsta de 35 de ani, pierderea de os depăşeşte depunerea. Când acest proces este accelerat, oasele devin tot mai fragile (chiar dacă la exterior pot părea solide) şi structura lor se aseamănă tot mai mult cu a unui burete cu găuri mari în interior. Osteoporoza este supranumită şi „hoţul tăcut” pentru că poate slăbi oasele timp de ani de zile fără să fie detectată (10) (figurile 1a şi 1b).

Os normal

Os cu osteoporoza

Figura 1a - Os cu structură normală şi os cu osteoporoză

Os normal

Os cu osteoporoza Figura 1b - Os cu structură normală şi os cu osteoporoză

115

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Vom trece in revistă factorii care influenţează o bună asimilare a masei osoase în anorexia nervoasă şi cele mai bune metode de tratament pentru optimizarea mineralizării osoase la adolescenţii cu anorexie nervoasă. Majoritatea adolescentelor cu anorexie nervoasă au densitatea minerală osoasă scăzută atât la oasele trabeculare cât şi la cele corticale. Atât diminuarea formării ososase cât şi resorbţia crescută sunt implicate în patogeneza pierderii masei osoase asociate cu anorexia nervoasă.

AN este din ce in ce mai răspândită în ţarile dezvoltate, apărând în 0,21,0% din numărul adolescentelor şi 1,0 – 4,0% din numărul studentelor şi tinerelor. Această boală apare şi în rândul bărbaţilor, având, de asemenea, tendinţa de a creşte (1).

Asocierea AN cu o DMO scazută a fost demonstrata în mod repetat la femei, adolescente şi bărbaţi. S-a demonstrat că perioada de adolescenţă este perioada de maximă achiziţie a masei osoase, dar şi perioada propice declanşării acestei boli. La femeile sănătoase masa osoasă creşte începând din copilărie, atingând maximum în perioada pubertaţii, încetinind la sfârşitul acestei perioade.

Nivelul maxim de achiziţie al masei osoase apare între 13-16 ani la băieţi şi 11-14 ani la fete, scăzând semnificativ după vârsta de 16 ani sau la doi ani după apariţia menarhei. Mai mult de 90% din masa osoasă este atinsă înainte de a doua decadă de viaţă. S-a demonstrat ştiinţific că bolile care apar la această vârsta critică pot duce la deficite permanente (1). În plus DMO este mai scăzută când AN debutează în adolescenţă decât atunci cand apare în perioada adultă, chiar dacă durata bolii este comparabilă.

DMO scăzută este prezentă la nivelul întregului schelet fiind afectată atât componenta osoasă trabeculară, cat si cea corticală, coloana vertebrală fiind mai predispusă decât oasele şoldului.

Atât o scădere a formării osoase cât şi o creştere a resorbţiei osoase par a fi implicate în patogeneza pierderii osoase din AN. S-a demonstrat că densitatea coloanei lombare a fost cu 2 deviaţii standard mai mică la două treimi din adolescenţii cu AN decât valorile normale pentru vârsta lor. Deşi a fost afectată atât componenta trabeculară, cât şi cea spongioasă, mai sever a fost afectată cea din urmă (12). În cele ce urmează vom trece în revistă unii factori ce influenţeaza câştigarea maximului de masă osoasă în AN şi vom analiza cele mai bune metode de tratament pentru optimizarea mineralizării scheletale la adolescenţii cu AN. Posibilii factori care contribuie la scăderea densitaţii minerale osoase sunt: hipoestrogenismul şi hipondrogenismul, subnutriţia cu o masă corporală scăzută şi hipercortizolemia. La aceştia se adugă şi valori scăzute ale factorului de creştere asemănător insulinei, valori crescute ale cortizolului, activitatea sportivă, nutriţia, incluzând consumul redus de Ca şi vitamina D şi IMC scăzut al adolescenţilor cu

116

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

AN. Aceşti factori, consideraţi atât individual cât şi împreună, predispun adolescenţii cu AN foarte timpuriu la riscul de osteopenie (3, 6, 10).

Recâştigarea greutăţii este adesea asociată cu redobândirea densităţii minerale osoase (DMO), dar de cele mai multe ori aceasta este parţială, fiind necesară o creştere în greutate susţinută şi pe termen lung pentru a se observa îmbunătăţiri la pacienţii cu AN. Au fost studiate şi terapiile antiresorbtive, rezultatele fiind contradictorii. Estrogenul luat pe cale orală nu creşte densitatea minerală osoasă (DMO) şi nici nu previne pierderea masei osoase în AN. Asocierea anabolismului osos cu terapiile antiresorbtive a avut ca rezultat o creştere semnificativă a DMO într-un studiu efectuat pe un lot de femei adulte cu AN (2).

La adolescente, AN este asociată cu o scădere a valorilor markerilor surogaţi care indică o afectare a oaselor în comparaţie cu valorile crescute ale acestori markeri la adolescentele sănătoase, în special cu o scădere marcată a formării osoase. Rezultatul este o masă osoasă şi o DMO scăzută. La femeile adulte cu AN, osteoporoza apare în unul sau mai multe locuri în proporţie de 38%, iar osteopenia în 92% din cazuri. Peste 50% din toate femeile cu AN au DMO sub pragul de fractură, riscul producerii acestora fiind de 7ori mai mare faţă de persoanele sănătoase.

Reversibilitatea osteopeniei în AN nu este complet elucidată. Studiile arată că densitatea osoasă creşte cu creşterea în greutate, dar nu arată că osteopenia este complet reversibilă la aceşti pacienţi. În ciuda ameliorării DMO, 8 pacienţi au avut osteopenie fie la nivelul spinei vertebrale, fie la nivelul întregului corp vertebral.

Mai mult, o treime din femeile care s-au vindecat de AN în perioada adolescenţei au continuat să prezinte osteopenie la nivelul coloanei lombare. Aceasta sugerează că deficitele DMO nu sunt complet reversibile (1).

Relaţia dintre densitatea osoasă şi activitatea fizică este foarte complexă.

Exerciţiile excesive în perioada adolescenţei pot, în timp, duce la scăderea greutaţii, amenoree şi deficit de estrogen, adesea observate la tinerele cu AN şi, în cele din urmă, duc la osteoporoza. Rezultatele unor studii cu privire la efectele exerciţiului fizic asupra AN sunt contradictorii: unele evidenţeaza efecte protective împotriva osteopeniei, altele nici un efect Deşi activitatea fizică poate fi importantă pentru menţinerea masei osoase la copii sănătoşi, adolescenţii cu anorexie fac de cele mai multe ori exerciţii în mod excesiv ducând la scăderea valorii hormonale şi pierderea masei osoase. De aceea este important să fie supravegheată activitatea fizica moderată (de preferat exerciţii cu greutăţi) la adolescenţii cu anorexie (7, 8, 10).

Clinicienii, antrenorii, profesorii şi părinţii trebuie sa fie atenţi ca efectele benefice ale exerciţiilor asupra oaselor pot fi pierdute dacă adolescentul cu anorexie face sport până la punctul în care menţine o greutate scăzută şi nu are menstruaţie. Activitatea fizică are o influenţă complexă asupra densităţii ooase.

117

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Exerciţiile cu greutăti, alergatul, aerobicul, mersul, făcute cu moderaţie, au efecte protective asupra oaselor (8, 10). În viitor mai trebuie studiat rolul activitaţii fizice in prevenirea osteoporozei la pacienţii cu AN. Rezultatele cu privire la relaţia dintre calciu (Ca2+) din dieta şi masa osoasă la copiii şi adolescenţii sănătoşi fie sunt pozitive, fie nu fac nici o asociere între aceste variabile. Nu se ştie încă dacă suplimentele de Ca au un efect real asupra mineralizarii osoase (7).

Un studiu care a folosit metoda izotopului stabil a demonstrat că adolescenţii cu AN prezintă un metabolism anormal al Ca: o absorbţie scăzută a Ca şi o excreţie crescută de vitamina D sau calciferol, o vitamină lipo-solubilă, foarte importantă pentru absorbţia Ca. Împreună cu alte vitamine, minerale şi hormoni ajută la îmbunătăţirea mineralizarii osoase. Cantităţi adecvate de vitamina D pot fi obtinute din dieta şi expunere la soare. Încă nu s-a stabilit foarte bine care este rolul suplimentului de vitamina D în prevenirea şi tratamentul osteoporozei asociate cu AN Se consideră că o greutate scăzută contribuie la deficitul densităţii osoase întalnit la pacienţii cu AN (9,1). Într-un studiu pe adolescente cu AN s-a constatat un deficit marcat al DMO la nivelul coloanei lombare, dar şi în întregul corp. Dupa un an, la reevaluarea lor s-a observat că adolescentele care au reuşit să ia în greutate au câştigat şi densitate osoasă. DMO a rămas la fel sau a continuat să scadă la cele al căror IMC nu a crescut. Aceste date sugerează că schimbările în greutate, independent de valorile estrogenului, pot fi importante pentru DMO (2).

Recomandările actuale, bazate pe cele mai bune date existente, includ tratamentul optim pentru Ca (1300-1500 mg/zi) şi vitamina D (400 U/zi), controlul greutăţii în limite normale şi reluarea unei funcţii menstruale normale (un regim nu foarte uşor de urmat pentru adolescent cu anorexie). Tinerii cu anorexie trebuie să aibă o dietă care să includă o mare varietate de mâncăruri din toate grupele de alimente. Dieta trebuie să ofere suficiente calorii şi nutrienţi pentru creştere şi menţinerea funcţiilor organismului (8). În ultimii ani osteoporoza, o boală caracterizată prin DMO scăzut şi risc crescut de fractură, a demonstrat că este o complicaţie relativ comună în anorexia pe termen lung şi care persistă şi după recupererea şi recâştigarea greutaţii.

In prezent anorexia este printre primele 3 boli cronice care afectează adolescenţii. Această perioadă este critică pentru dezvoltarea osoasa. (10).

Următoarele considerente preliminarii ar trebui luate in calcul. Prezenţa osteoporozei trebuie evaluată cu ajutorul osteotomodensitometriei DEXA (DualEnergy X-ray Absorptiometry – absorţiometrie duală cu raxe X) la nivelui şoldului şi coloanei vertebrale, unde este posibil. Această investigaţie este recomandată tuturor femeilor care au suferit de AN de doi sau mai mulţi ani. Utilitatea acestei investigaţii poate fi relativă considerând că în prezent nu există un tratament optim

118

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

în aceste boli. Acestea sunt importante din trei motive: în primul rând, din perspectiva medico-legală, în al doilea rând prezenţa unui stadiu avansat de osteoporoză necesita un tratament specializat, cum ar fi limitarea exerciţiilor foarte solicitante pentru a reduce riscul de fracturi şi, în al treilea rând, aceste rezultate pot reprezenta o foarte bună motivaţie. (10,13).

Evident, primele obiective ar trebui sa fie controlul dietei, asigurarea unei greutăti normale şi a unei menstruaţii regulate. Este recomandată o dieta cu cantitaţi adecvate de calciu şi vitamina D, deoarece anorexicii consumă alimente sărace în grasimi şi este foarte probabil sa aibe deficite în ambele.

Utilizarea biofosfonaţilor în anorexia curentă sau secundară nu este recomandată, datorită necesităţii unei perioade mai mari de clarificări privind această terapie (4, 7, 8).

S-a demonstrat că factorul de creştere insulinic determină o creştere a formării osoase administrat pe termen scurt, dar efectele sale pe termen lung nu sunt încă cunoscute. Medicaţia cu estrogen este adesea folosită în cazurile de AN. Conform primelor studii care susţin că acesta nu este eficient in toate cazurile se recomandă utilizarea sa ca o variantă auxiliară, preferându-se utilizarea protocolului din tabelul 1 (10).

Tabel 1 - Caracteristicile pacienţilor cu anorexie nervoasă la diverse vârste Caracteristicile Observaţii Recomandări pacientului Osteoporoză cu risc crescut şi Dieta echilibrată; Copii afectaţi înainte ireversibilă; Câştigarea în greutate de menarhă Nu se recomandă administrarea estrogenului Prognoză bună Estrogenul nu este Femei cu AN < 3 ani recomandat; Suplimente de Ca; Câştigarea în greutate Prognoză relativ bună, Suplimente de Ca Femei cu AN între 3 şi dependenţa de comorbidităţile 5 ani asociate Prognoza proastă, posibil să Estrogenul ar putea da Femei cu AN < 10 ani devină cronică rezultate Nu se cunosc multe date Nu există destule date Bărbaţi anorexici despre risc pentru a oferi un tratament Testosteronul redus şi dieta adecvat săracă în Ca sunt importante

119

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Oricare ar fi tratamentul ales este important să se ia în considerare implicaţiile pe care le pot avea medicamentele administrate oral şi suplimentele nutritive la aceşti pacienţi. (10) Medicii trebuie să fie prudenţi în consolidarea acestei idei şi să nu susţină ideea că suplimentele nutritive pot substitui în totalitate o dietă inadecvată (10).Trebuie luată în considerare şi problema complianţei. Unii anorexici sunt perfecţionişti şi vor lua aceste suplimente zilnic; alţii vor refuza de frică sa nu ia în greutate sau să nu le crească apetitul. Unii pot fi vegetarieni, deci suplimentele nu trebuie sa conţină produse animale. Suplimentele de Ca pot exacerba problemele gastro-intestinale la o mică parte a anorexicilor (10).

Concluzii Osteoporoza este un important efect secundar al AN şi este caracterizată printr-o DMO scăzută, asociată cu un risc crescut de fractură.

Investigaţiile DEXA sunt cele mai sigure şi eficiente metode de diagnosticare ale osteoporozei.

Mecanismul asocierii osteoporozei cu AN nu este înteles în totalitate; deficitul de estrogen şi nutriţia necorespunzatoare par să aibe un rol major.

Utilizarea metodei nou descoperite cu markeri osoşi va ajuta la clarificarea mecanismului pierderii osoase în anorexie: deocamdata datele sunt insuficiente.

Screening-ul pentru osteoporoza ar trebui să facă parte din protocolul bolnavilor cu anorexie cronică, rezultatele putând fi folosite în scop motivaţional.

Există o necesitate de trialuri randomizate controlate care să abordeze problema tratamentului osteoporozei în rândul pacienţilor cu AN.

Bibliografie 1.

2.

3.

4.

Bachrach L. K., Guido D., Katzman D., Litt IF, Marcus R. (1990) - Decreased bone density in adolescent girls with anorexia nervosa, Pediatrics, 86 (3) Compston J.E., McConachie C., Stott C., et al. (2006) - Changes in bone mineral density, body composition and biochemical markers of bone turnover during weight gain in adolescents with severe anorexia nervosa: a 1-year prospective study, Osteoporos Int. 78, 9 Do Carmo I., Mascarenhas M., Macedo A., et al. (2007) - A study of bone density change in patients with anorexia nervosa, European Eating Disorders Review, 15, 234239 Levitt J., Randy A. S., Leigh C. (2005) - Assessment and treatment bone density in teens with anorexia nervosa, Eating Disorders Review, 15, 34-40

120

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

5.

Legroux-Gerot I., Vignau J., D’Herbomez M., Collier F., et al. (2007) - Evaluation of bone loss and its mechanisms in anorexia nervosa, Springer Science and Business Media, LLC 6. Legroux-Gerot I., Vignau J., Collier F., Cortet B. (2008) - Factors influencing changes in bone mineral density in patients with anorexia nervosa-related osteoporosis: The effect of hormone replacement therapy, Springer Science and Business Media, LLC 7. Madhusmita M., Klibanski A. (2006) - Anorexia nervosa and osteoporosis, Springer Science and Business Media, LLC 8. Mehler Philip S. (2002) - Osteoporosis in anorexia nervosa: Prevetion and treatment, Published online in Wiley Interscience 9. Mehler Philip S. (2002, 1999) - Anorexia nervosa and osteoporosis, Published online in Wiley Interscience and in European Eating Disorders Review 10. Serpell L., Treasure J. (1997) - Osteoporosis - A serious health risk in chronic anorexia nervosa, European Eating Disorders Review (5), 235-238.

121

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Kinetoterapia modernă - studiu comparativ între ţările membre ale Confederaţiei Mondiale şi România Diana GIURA 1 , Adrian NAGEL 2 Rezumat Kinetoterapeutul/fizioterapeutul este un element important din sistemul de recuperare. În ţările „civilizate”, sistemul de recuperare se bazează pe cunoştinţele şi abilitatea kinetoterapeutului. Acesta poate practica în sistemul de stat sau privat. Poate lucra în sistemul ambulator dar şi în recuperarea în spital. Sistemul medical din România, nu permite kinetoterapeutului să aibă autonomie de practică şi să fie responsabil pentru toate acţiunile sale. Această lucrare îşi propune să compare legislaţia în vigoare şi sistemul de lucru dintre România şi câteva dintre ţările membre ale Confederaţiei Mondiale a Fizioterapeuţilor (WCPT), comparaţia în detaliu fiind făcută cu sistemul din Marea Britanie. Această analiză este legată de titlul obţinut după terminarea facultăţii, sistemul de învăţământ dar şi de ierarhia profesională. Ne punem întrebarea dacă legislaţia din România respectă indicaţiile legislaţiei în vigoare stabilite de Confederaţia Mondială a Fizioterapeuţilor dar şi a normelor curente din România. Lucrarea de faţa încearcă să demonstreze cât de importantă este profesiunea de kinetoterapeut, cât şi rolul acesteia în sistemul de recuperare. Rezultatele obţinute arată gradul de nemulţumire şi de neîncredere în sistemul actual cât şi proasta coordonare a organizaţiei la nivel naţional. Acest lucru se reflectă la nivel inferior ca de exemplu la nivelul organizaţiilor judeţene.

Cuvinte cheie: kinetoterapia in România, politici de sănătate, autonomia de practică, Confederaţia Mondială de Kinetoterapie

Abstract One of the most important roles in the rehabilitation system belongs to the Physiotherapist. In the “civilized world”, the physiotherapist is a respected profession and a vital part in the rehabilitation system. The physiotherapist can practice independently in the NHS (The National Health Service) as well as in private practice. The Romanian medical system does not allow physiotherapists to work independently and to take responsibility for 1

Kinetoterapeut, St Lukes Hospital, Market Harborough, Physiotherapy Departament on the stroke unit 2 Lect.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

122

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

their actions. In this paper we will compare the laws and the work systems between Romania and a few of the countries who are members of World Confederation of Physical Therapists (WCPT). The detailed comparison will be made between Romania and Great Britain. We will look at the graduation title, the learning system and the professional hierarchy. We are asking the following question: are the Romanian laws and the Medical System obeying the laws of the World Confederation of Physical Therapists (WCPT)? This paper hopes to show the importance of the physiotherapist and his role in the rehabilitation system. The results of the study showed the level of disappointment and mistrust in the rehabilitation laws in Romania. The poor coordination at the national level is reflected by the poor quality of support at the county and towns level.

Key words: Romanian physiotherapy, the health politics, professional autonomy, World Confederation of Physiotherapy

Introducere „Kinetologia Medicală” studiază mecanismele neuromusculare şi articulare care asigură individului activităţile motrice normale, preocupându-se totodată de înregistrarea, analiza şi corectarea mecanismelor neuro-musculare şi articulare deficitare. În termeni moderni, Kinetoterapia este parte fundamentală din Medicina de Recuperare.

Kinetoterapeutul/ fizioterapeutul este un element important din sistemul de recuperare. În ţările “civilizate” sistemul de recuperare se bazează pe cunoştinţele şi abilitatea kinetoterapeutului. Acesta poate practica în sistemul de stat sau privat.

Poate lucra în sistemul ambulator dar şi în recuperarea în spital .

Sistemul medical din România, nu permite kinetoterapeutului să aibă autonomie de practică şi să fie responsabil pentru toate acţiunile sale.

După terminarea facultăţii de profil în domeniul kinetoterapiei, kinetoterapeutul se confruntă cu problema locului de muncă. O parte a absolvenţilor vor alege să lucreze în alte domenii. Restul, care au reuşit să obţină un loc de muncă în domeniu se împart în alte două categorii. Din prima categorie fac parte cei care lucrează pe cont propriu şi fac mai mult masaj decât kinetoterapie iar din doua categorie fac parte kinetoterapeuţii care şi-au găsit un loc de muncă într-un centru de recuperare, dar care nu au posibilitatea de a practica în mod autonom datorită faptului că trebuie să urmeze cu stricteţe tratamentele propuse de Medicul de Recuperare.

123

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Scopul lucrării Această lucrare îşi propune să compare legislaţia în vigoare şi sistemul de lucru dintre România şi câteva dintre ţările membre ale Confederaţiei Mondiale a Fizioterapeuţilor (WCPT) (2), comparaţia în detaliu fiind făcută cu sistemul din Marea Britanie. Această analiză este legată de titlul obţinut după terminarea facultăţii, sistemul de învăţământ dar şi de ierarhia profesională.

Lucrarea poate constitui un model pentru cei care doresc să practice profesiunea de kinetoterapeut în limitele şi normele legislaţiei în vigoare.

Ne punem întrebarea dacă legislaţia din România respectă indicaţiile legislaţiei în vigoare stabilite de Confederaţia Mondială a Fizioterapeuţilor dar şi a normelor curente din România. Pentru aceasta am analizat literatura disponibilă, pe care am găsit-o legată de pregătirea, scopul şi codul de practică al kinetoterapeutului din câteva din ţările membre ale Confederaţiei Mondiale a Kinetoterapeuţilor (WCPT) cu referire la Marea Britanie, dar şi legislaţia Română în vigoare.

Material şi metodă Peste tot în literatura de specialitate se specifică autonomia şi independenţa profesiei de kinetoterapeut. Confederaţia Mondiala a Fizioterapeuţilor sprijină independenţa şi autonomia profesiei. În România aceasta nu este recunoscută de profesiunile medicale. Acestea se pare că nu ştiu ce înseamnă kinetoterapia sau nu vor să admită că această profesie are aceleaşi drepturi de practică ca şi orice altă profesie medicală atâta timp cât practica este în limitele competenţelor meseriei.

Confederaţia Mondială a Fizioterapeuţilor a fost înfiinţată în anul 1951 în Copenhaga. Ţara noastră a aderat în 1999. În raportul din 2008, România a avut 111 membri. În ţara noastră se folosesc termenii de kinetoterapeut, fiziokinetoterapeut sau fizioterapeut. În lucrarea de faţă voi folosi termenii de kinetoterapeut sau fizioterapeut.

Confederaţia Mondiala a Fizioterapeuţilor a întocmit un studiu în anul 2003 cu privire la problemele întâmpinate de kinetoterapeuţi în recunoaşterea calificării lor în alte ţări. Un extras din aceasta lucrare cu privire la autonomia de practică (Tabel 1), cât şi titlul folosit după terminarea universităţii. (Tabel 2) se găsesc la sfârşitul acestei lucrări. (3) În Marea Britanie, titlul de Kinetoterapeut este înlocuit de titlul de Fizioterapeut. Titlul este protejat la nivel naţional de Societatea de Fizioterapie (Chartered Society of Physiotherapy) care are reprezentanţi locali. Profesiunea de Fizioterapeut este reglementată de Consiliul Profesiunilor Medicale (Health Profession Council) şi de Societatea de Fizioterapie. Consiliul Profesiunilor

124

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Medicale reglementează toate profesiile care practică în domeniul medical şi au contact direct cu pacienţii.

Tabel 1- Situaţia autonomiei kinetoterapeutului în diverse ţări (date din anii 1973-2003) Regiunea

Ţara

Africa

Africa de Sud Zambia Australia Cehia Franţa Ungaria Liban Norvegia Spania Jamaica Canada Brazilia Peru

Asia, Pacificul de vest Europa

America de Nord, Caraibe America de sud

După terminarea studiilor de kinetoterapie se lucrează fără autonomie de practică?

Nu Da Nu Nu se ştie Da Da Da Nu Nu se ştie Nu Nu Nu Nu se ştie

După terminarea studiilor se lucrează cu autonomie de practică?

Da Nu Da Nu se ştie Nu Nu Nu Da Nu se ştie Da Da Da Nu se ştie

Sistemul de învăţământ din Marea Britanie permite studentului la kinetoterapie să studieze 3 ani pentru a deveni kinetoterapeut. Accentul se pune pe stagiile clinice care durează 5-6 săptămâni pentru fiecare disciplină. Studenţii petrec 8 ore pe zi în spital ca şi educatorii clinici. În această perioadă ei au dreptul la o zi de studiu pe care o pot împărţi în două după preferinţe. Înainte de terminarea facultăţii au o perioda de 3 săptămâni de stagiu clinic când studenţii sunt trataţi ca şi kinetoterapeuţi, având pacienţi pe care trebuie să îi trateze independent dar sub „supraveghere de la distanţă”. Studenţii primesc o notă pentru practică iar criteriile sunt destul de severe.

După terminarea facultăţii, kinetoterapeutul îşi desfăşoară activitatea autonom şi independent urmând regulile şi legislaţia în vigoare. Acesta nu poate lucra în nici un sector, de stat sau privat, fără să fie membru al Consiliului Profesiilor Medicale cât şi al Societăţii de Fizioterapie. Apartenenţa la aceste societăţi se reînnoieşte în fiecare an.

125

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 2 - Denumirea profesiei în diverse ţări (date din 1973- 2003) Regiunea Africa Asia, Pacificul de vest Europa

Ţara Nigeria Zimbabue Srilanka Japonia Belgia Bulgaria Finlanda Israel Turcia Yugoslavia

America de Nord, Caraibe America de Sud

Jamaica Statele Unite ale Americii Argentina Chile Columbia Peru

Titlul Rehabilitation Therapist Physiotherapist Physiotherapist Physical Therapist Kinesitherapeute, Graduee en Kinesitherapie, Masseur-Kinesitherapeute Rehabilitation Therapist Fizioterapeut Physical Therapist Fizik Tedavici, Physiatrist Physiatrist, Technician of Physiotherapy Physiotherapist Physical Therapist Licentiate in Kinesiology and Physiotherapy Kinesiologist Fisotherapeuta Licentiate in Medical Technology Specializing in Physical Therapy

Deoarece kinetologia este vastă, kinetoterapeuţii se pot specializa după terminarea facultăţii în anumite arii clinice. Confederaţia Mondială a Fizioterapeuţilor (WCPT), dar şi Societatea de Fizioterapie din Marea Britanie, recunosc ca fiind cele mai comune specialităţi următoarele: -Recuperarea cardio respirtorie -Recuperarea geriatrică -Recuperarea neurologică -Recuperarea ortopedică -Recuperarea pediatrică -Recuperarea în afecţiunile cutanate Majoritatea kinetoterapeuţilor lucrează în Sistemul Naţional de Sănătate.

Practica privată este o altă alternativă. Deocamdată, după terminarea facultăţii, noului absolvent îi este destul de greu să îşi găsească un loc de muncă ca şi kinetoterapeut datorită lipsei de posturi. Sistemul Naţional de Sănătate a fost restructurat pentru a reduce cheltuielile. Ierarhia în sistemul de kinetoterapie din Marea Britanie este structurată în (Fig.1). În România, Camera Deputaţilor a adoptat proiectul de lege cu privire la „Exercitarea Profesiunii de Kinetoterapeut” dar şi cu privire la „Înfiinţarea şi Funcţionarea Ordinului Kinetoterapeuţilor din România” în 9 Noiembrie 2004 cu respectarea prevederilor articolului 76 Aliniatul (1) din Constituţia României. (4)

126

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 1 „Piramida” profesiei

Prin titlul oficial de Kinetoterapeut se înţelege: diploma de Licenţiat în Kinetoterapie eliberată de o instituţie de învăţământ superior acreditată în România sau o diplomă eliberata de statele membre ale Uniunii Europene. În Articolul 4, Aliniatul (2) din proiectul de lege de mai sus, se specifică: „kinetoterapeutul îşi desfaşoară activitatea individual sau în cadrul echipei de recuperare medicală dar urmând prescriptiile medicului terapeut”.

Acelaşi articol dar Aliniatul (3) se specifică: „independenţa profesională a kinetoterapeutului constă în asumarea responsabilităţii în acordarea, în limita competenţelor însuşite prin formare, a asistenţei kinetice profilactice şi de recuperare motorie. Kinetoterapeutul, absolvent al unei instituţii de învăţământ

127

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

universitar acreditată după absolvire..., are competenţe corespunzătoare curriculei.”

Aşa cum se vede, această lege se contrazice pe sine. În primul rând, kinetoterapeutul trebuie să urmeze prescripţiile medicului terapeut iar în al doilea rând independenţa profesională constă în asumarea responsabilităţilor cu privire la practicarea kinetoterapiei. Kinetoterapeutul este absolvent al unei universităţi, cu studii superioare. Ar trebui să fie pregătit ca la terminarea facultăţii să fie în stare să diagnosticheze şi să trateze independent pacienţii aflaţi în grija sa. Ar trebui să ţină cont de recomandările medicului specialist ca de exemplu chirurgului ortoped cu privire la recuperarea motorie post înlocuire de şold dar să îşi poată programa singur tratamentul de recuperare urmând obiectivele pacientului.

Exercitarea profesiunii de kinetoterapeut se face pe baza autorizaţiei de liberă practică care se acordă de către Ministerul Sănătăţii. Controlul şi supravegherea exercitării profesiunii de Kinetoterapeut se realizează de către Ministerul Sănătăţii şi de către Ordinul Kinetoterapeuţilor din România. Învăţamântul superior de Kinetoterapie a fost înfiinţat în România în anul 1992. Ministerul Învăţământului şi Ministerul Sănătăţii au finalizat şi introdus Planul de Şcolarizare (nr.838 din 14 Julie 1992), (5) şi au decis numărul de locuri alocat pentru admiterea la specializarea de kinetoterapie (Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport Bucureşti, Universitatea Bacău şi cea din Oradea).

Prin hotărârile de guvern nr. 568/28.07.1995 şi 294/16.06.1997,(6) kinetoterapia a fost inclusă în lista specializărilor universitare, stabilindu-se, de asemenea, durata studiilor (4 ani) şi calificarea absolventului ca şi kinetoterapeut. În decembrie 1997, ocupaţia de kinetoterapeut a fost introdusă în Codul ocupaţiilor din Romania (C.O.R.) de către Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, cu codul 222905, la grupa Medici şi asimilaţi.(7) În 1993, s-a înfiinţat în cadrul Facultăţii de Medicina din Oradea specializarea de fiziokinetoterapie termenul însuşi neavând corespondent nicăieri în lume. În toamna aceluiaşi an, modelul a fost preluat şi de Universitatea de Medicina şi Farmacie Bucureşti, cu toată opoziţia întâmpinată din partea specialiştilor Institutului de Medicina Fizică, Balneologie şi Recuperare Medicală.

Acestă nouă specializare a fost scoasă din nomenclatorul specializărilor universitare prin HG nr. 999/2000 şi reintrodusă prin HG nr. 1336/27.12.2001.

Aceast fapt a cauzat o ofensivă susţinută împotriva kinetoterapiei.

128

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Rezultatele obţinute Având în vedere acest cadru legal, forumurile de kinetoterapie au fost o altă sursă de inspiraţie pentru acest proiect. Opiniile afişate pe forumurile medicale şi de kinetoterapie (8),(9),(10) datează încă din anul 2000 şi reflectă slaba apreciere a profesiunii de kinetoterapeut din întreaga ţară. Intrările au fost selectate după gradul de nemulţumire exprimat pe site cu privire la: legislaţia în vigoare sau lipsa ei,dificultatea găsirii locurilor de muncă în domeniu dar şi subordonarea faţă de alte profesii medicale care nu permit autonomie de practică. Cele 82 de intrări selectate au făcut parte din cele 402 de intrări găsite pe forumuri dar care discutau şi alte probleme pe care lucrarea de faţă nu le atinge (publicitate la firme şi cabinete private, Congresele de Kinetoterapie etc.).

16 14

Număr de intrări

12 10 16

8 6 4

12

11

9 7

7

6

5

2

6 3

0 2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007

2008

2009

An

Figura 2 - Evoluţia numărului de păreri exprimate şi selectate pe forumurile de kinetoterapie

Aşa cum se vede din grafic (Fig. 2), cel mai mare număr de răspunsuri a fost înregistrat între anii 2004 şi 2006. Acestea arată creşterea în nivelul de neîncredere şi nemulţumire cu privire la legislaţia în vigoare cât şi abilitatea de a practica independent şi autonom.

Totodată, pe forumurile de kinetoterapie s-au afişat următoarele întrebări: 1. Practicaţi în domeniul kinetoterapiei?

2. Sunteţi absolvent sau student al unei facultăţi cu profil de kinetoterapie?

3. Aveţi autonomie de practică sau urmaţi instrucţiunile altor profesii medicale?

4. Practicaţi în sistemul de stat sau privat?

5. Ce părere aveţi de legislaţia în vigoare. Va ajută la practicarea meseriei ?

129

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

6. Aţi dori ca să aveţi mai mult sprijin din partea Ministerului Muncii şi Sănătăţii cu privire la legislaţia în vigoare şi dreptul de practică? În ce mod?

Aceste întrebări au avut un număr limitat de răspunsuri poate din cauza timpului scurt afişat pe Forumuri (3 săptămâni) sau poate din cauza lipsei de interes general a celor înrolaţi în practicarea profesiei care au renunţat la exprimarea nemulţumirilor din cauza situaţiei actuale. Aceasta se poate datora lipsei de sprijin şi a sentimentului că ajutorul care trebuie să existe nu este sau este foarte greu de obţinut.

Discuţii La întrebările afişate pe forumurile de Kinetoterapie s-au primit 11 răspunsuri în timp de 3 săptămâni de la afişare. Acest număr de răspunsuri poate fi considerat limitat pentru numărul de absolvenţi de kinetoterapie din întreaga ţară.

Un număr mic dintre colegii de profesie care au absolvit în România lucrează în străinătate. Aceştia pot fi consideraţi ca fiind avantajaţi deoarece pot să îşi desfaşoare activitatea într-un sistem care apreciază şi respectă valoarea cunoştinţelor dobândite în timpul facultăţii din România Nu s-a putut determina din intrările afişate pe Forumuri zona de provenienţă a răspunsurilor afişate. Din acest motiv nu s-a putut întocmi un grafic care să arate distribuţia intrărilor pe zonă geografică. Din motive confidenţiale, nu am publicat intrările selectate. Acestea se pot găsi pe Forumurile de kinetoterapie.

Pentru cele şase întrebări publicate pe Forumurile de kinetoterapie s-au înregistrat următoarele răspunsuri: La prima întrebare s-au înregistrat 11 răspunsuri. Nouă kinetoterapeuţi lucrează în domeniul pentru care s-au pregătit iar unul este încă student şi va termina anul viitor. Cealaltă intrare aparţine unui fost absolvent de kinetoterapie dar care nu mai are tangenţă cu sistemul de recuperare. Întrebarea a doua, a înregistrat 11 răspunsuri cu 10 absolvenţi şi un student care va termina facultatea anul viitor şi care probabil va îngroşa rândurile celor care nu îşi vor găsi un loc de muncă. Pentru următoarele întrebări s-au ales 9 din cele 11 răspunsuri deoarece majoritatea întrebărilor se adresează celor care lucrează în sistem, deci se vor analiza intrările de la persoanele care practică activ.

Cu privire la autonomia de practică, marea majoritate (67%), practică autonom în cadrul cabinetelor private. Dintre aceştia 33.5% ( jumătate din cei care practică în sistemul privat), au cabinete proprii în Iaşi (2) şi Cluj (1). Ceilalţi care lucrează în sistemul privat, fac vizite la domiciliul clientului. În acest fel, nu sunt legaţi de nici un fel de relaţie de subordonare faţă de un cadru medical. Aceştia şi-

130

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

au exprimat nemulţumirea cu privire la suportul primit din partea organizaţiilor de kinetoterapie şi a forurilor medicale.

Aşa cum am menţionat mai sus, dintre cei care practică în sistemul privat, 3 kinetoterapeuţi practică în cadrul unor cabinete private iar 3 kinetoterapeuţi fac vizite la domiciliul clienţilor. Dintre cei care fac terapie la domiciliul clientului, nu se specifică dacă fac kinetoterapie sau numai masaj.

Selectarea răspunsurilor Afirmative şi Negative pentru întrebarea 5 este de natură subiectivă. Nu am cerut răspunsuri care implicau variante deoarece am dorit să văd ce simt colegii de profesie. În general, lumea este nemulţumită de legislaţia în vigoare. Se doreşte o clarificare asupra unor aspecte ale practicii ca de exemplu Adeverinţa de Liberă Practică şi autonomia de practică. Se pare că în unele zone, acestea sunt greu de obţinut deoarece „consilierii instituţiilor de stat care nu cunosc încadrarea kinetoterapiei cât şi drepturile şi obligaţiile kinetoterapeutului îi aruncă încadrarea în ograda medicului balneolog” (elipetromed). Două dintre intrări au menţionat faptul că posturile pe care au dat concurs au fost ocupate de persoane care nu erau pe lista candidaţilor pentru acel post şi au specificat că ar trebui să existe un cadru legislativ mai bun care să prevină astfel de probleme.

Toţi cei care au răspuns la ultima întrebare (11 intrări) consideră că au sau vor avea nevoie de ajutor din partea organelor locale şi nationale. Se specifică necesitatea asociaţiilor de kinetoterapie de a lua parte activ la rezolvarea problemelor legislative şi de a sprijini clinicienii în practicarea acestei frumoase meserii. Se consideră că, restul cadrelor medicale care fac parte din sistemul de recuperare al pacientului ar trebui să coopereze activ cu kinetoterapeuţii şi să nu încerce subordonarea lor.

Pe aceste Forumuri au fost afişate şi alte întrebări de la alţi participanţi cu privire la locul unde se poate găsi statutul kinetoterapeutului din România cât şi a obţinerii adeverinţei de liberă practică ceea ce arată proasta organizare a asociaţiei din România. Confuzia generală cu privire la ce poate un kinetoterapeut şi un fiziokinetoterapeut să practice este generală. Avem dreptul să utilizăm electroterapia în tratamentul aplicat bolnavului indiferent de natura dispozitivului folosit. Avem dreptul să folosim ce am învăţat atâta timp cât este în limitele educaţiei şi statutului nostru.

Concluzii Rezultatele obţinute arată gradul de nemulţumire şi de neîncredere în sistemul actual. Este adevărat că resursele au fost limitate şi că analiza s-a făcut pe un număr limitat de răspunsuri, dar acest lucru nu trebuie să umbrească realitatea. Încă dinainte de anul 2000, kinetoterapeuţii s-au arătat nemulţumiţi faţă de

131

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

legislaţia în vigoare (inexistentă la acea dată) dar şi de ignoranţa celorlalte profesii medicale care au căutat subordonarea kinetoterapiei din diferite motive.

Se doreşte o implicare mai activă a Organizaţiilor de Kinetoterapie la promovarea acestei minutate profesii. Congresele de kinetoterapie constituie un mediu propice pentru schimbarea de idei dar şi pentru stabilirea unor noi legături interprofesionale atât interne cât şi externe. Cu toate acestea, la nivel naţional nu există o coordonare foarte bună, ceea ce se reflectă la nivel inferior de exemplu la nivelul organizaţiilor judeţene.

Colegii de meserie din Timişoara nu cunosc legislaţia în vigoare, nu ştiu de existenţa unei organizaţii la nivel judeţean care ar putea să le apere drepturile de practică. Totodată, găsirea unui loc adecvat de muncă este o problemă foarte mare.

Datorită concepţiei greşite din cadrul sistemului medical în care kinetoterapeuţii, deşi cu studii adecvate, nu pot practica autonom şi independent, ne lovim de zidul ignoranţei. Până când celelalte profesiuni medicale ne vor recunoaşte independenţa de practică vom fi nevoiţi să ne justificăm toate acţiunile şi să ne exprimăm nemulţumirea pe Forumurile de kinetoterapie.

Propuneri Peste tot în Uniunea Europeană, kinetoterapia este practicată liber urmând legislaţia în vigoare. Pentru ca acest deziderat să poată fi realizat în practică şi în România ar trebui ca:  Să existe o legătură mai strânsă între organizaţiile de kinetoterapie pentru a putea ajuta şi promova practicarea acestei frumoase meserii;  Să se asigure o clarificare a legislaţiei în vigoare pentru a putea ajuta kinetoterapeuţii în practicarea autonomă şi independentă a meseriei pentru care au făcut studii universitare;  Să se iniţieze discuţii cu celelalte profesiuni medicale în care să se explice rolul kinetoterapeutului atât în sistemul naţional de sănătate căt şi în practica privată;  Să existe o colaborare mai strânsă între facultăţile de profil pentru a putea asigura sprijinul necesar absolvenţilor de kinetoterapie;  Să se afişeze liste cu membrii de conducere ai Asociaţiilor de Kinetoterapie la sediile facultăţilor de profil cât şi sediul acestor asociaţii;  Să se pună la dispoziţia studenţilor legislaţia în vigoare sau locul unde aceasta poate fi găsită;  Să se continue participarea la congresele naţionale şi internaţionale;  Creşterea numărului de ore de practică în domeniu (unele dintre comentarii au menţionat numărul mic de ore clinice din timpul facultăţii);

132

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

    

Să existe o implicare activă în promovarea şi reevaluarea la nivel naţional al legislaţiei în vigoare ; Să se publice codul deontologic al profesiunii de kinetoterapeut cât şi fişa postului; Publicarea unor reviste de kinetoterapie la nivel naţional şi regional; Să se unească profesiunile de fiziokinetoterapeut şi kinetoterapeut pentru a elimina neclarităţile cu privire la încadrarea în muncă şi fişa postului.

Să se trimită la filialele Ministerului Muncii şi Sănătăţii legislaţia în vigoare pentru a putea uşura obţinerea Adeverinţei de Liberă Practică.

Bibliografie

1.

Giura D. (2009) - Kinetoterapia modernă, Studiu comparativ între ţările membre ale Confederaţiei Mondiale şi România, Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Master pentru Kinetoterapia în patologia ortopedico traumatică, 2009, 2. http://www.wcpt.org 3. Glover Takahashi.S, Millette. D, Eftekari. T. (2003) - Exploring Issues Related to the Qualification Recognition of Physical Therapists, World Confederation for Physical Therapy, Revised: June.

4. http://www.cdep.ro/caseta/2004/10/25/pl03587_rp.pdf 5. Proiectul de lege privind organizarea programelor de studii universitare nr.838 din 14 Julie 1992 6. Hotărârea de Guvern nr. 294/16.06.1997 cu privire la specializările universitare 7. Ordinul nr. 893 / 2.527 c/1997 publicat în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 374 din 23 decembrie 1997, la poziţia 4 din anexă şi rectificat ulterior în Monitorul oficial al României, partea I, nr. 134/1998 8. http://kinetoprofesional.blogspot.com/search/label/kineto 9. http://www.sportscience.ro/html/reviste_2004_41-3.html 10. http://kinetoazi.blogspot.com/2008/09/istoric-documente.html

133

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Insomia datorată dezechilibrului cordului şi al rinichilor tratată prin înţeparea meridianului Vas Guvernator Dacian Răzvan CHIVU 1 Rezumat Obiectivul acestui studiu este tratarea insomniei datorate dezechilibrului cordului şi al rinichilor prin înţeparea Vasului Guvernator. Metodă: 40 de pacienţi cu insomnie sunt împărţiţi în 2 grupuri, 20 de pacienţi din grupul experimental au beneficiat de tratament acupunctural şi 20 de pacienţi din grupul de control de presopunctură. Puncte principale folosite VG 20, VG 16, VG 14 şi puncte asociate Extra 1, Extra 2, C 9 bilateral, VS 6 bilateral, SP 6 bilateral, R 3 bilateral, durata de retenţie a acelor este de 30 de minute, 10 şedinţe, o sedinţă pe zi, 2 serii. înainte şi după tratament subiecţii au fost evaluaţi cu Indexul Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) Rezultate: după una sau două serii de tratament în grupul experimental 10 cazuri cu recuperare clinică completă, eficacitate în 8, ineficacitate în 2 cazuri, în grupul de control 8 cazuri cu recuperare clinică completă, eficacitate în 6, ineficacitate în 6 cazuri. Concluzii: în ambele grupuri se constată o îmbunătăţire a numărului şi calităţii orelor de somn şi a indexului PSQI. Rezultate: Scorul Indexului Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) înainte şi după tratament în ambele grupuri: înainte de tratament, scorul PSQI în grupul experimental a indicat (16.21±2.95), scorul PSQI în grupul de control a indicat (15.67±0.56); după tratament, scorul PSQI în grupul experimental a indicat (5.63±2.77) şi scorul PSQI în grupul de control a indicat (7.61±2.93). Analiza datelor statistice indică că atât tratamentul acupunctural cât şi presopunctura au efecte terapeutice (<0.05). Scorul PSQI înainte de tratament între grupuri indică (p>0.05) şi după tratament diferenţa indică valori statistice semnificative (<0.05).

După tratament în grupul experimental se constată 16 cazuri cu recuperare clinică completă, 1 caz cu recuperare vizibilă, eficacitate în 2, ineficacitate în 0 cazuri; în grupul de control se constată 15 cazuri cu recuperare clinică completă, 0 cazuri cu recuperare vizibilă, eficacitate în 3, ineficacitate în 0 cazuri. Testul Sumă-Rang (testul Mann-Whitney U) nu indică vreo diferenţă semnificativă între cele două grupuri. Concluzii: Atât tratamentul acupunctural cât şi presopunctura în ambele grupuri au avut efecte terapeutice, se constată o îmbunataţire semnificativă a timpului scurs până la instalarea somnului, durata somnului şi a scorului PSQI. Rezultatele indică că efectele terapeutice sunt în general asemănătoare în ambele grupuri, în grupul experimental timpul scurs până la instalarea somnului şi scorul PSQI s-a redus, în ambele grupuri se constată o îmbunătăţire a duratei de somn.

Cuvinte cheie: insomnie, tratament acupunctural, Vas Guvernator, Indexul Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) 1

Kinetoterapeut, Master în Medicina Clinica (China)¸ specializarea Acupunctură şi Masaj.

134

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Abstract The object of this study isthe treatment of the insomnia due to Heart and Kidney disharmony by needling Governor Vessel. Method: 40 patients with insomnia are divided into 2 groups, 20 patients in the experimental group were treated with acupuncture and 20 in the control group were treated with acupressure. The main acupoints used DU 20, DU 16, DU 14. other acupoints EX-HN1, HT 7 (both), PC 6 (both), SP 6 (both) and KI 3 (both). 30 minutes acupuncture session daily, 10 days course of treatment, 2 session course of treatment. Before and after the treatment the subjects were evaluated with The Pittsburgh Sleep Quality Index (PSQI) Results: After one to two therapeutic courses in the experimental clinical recovery occurred in 10 cases, effectiveness in 8, ineffectiveness in 2 cases group in the control group clinical recovery occurred in 8 cases, effectiveness in 6, ineffectiveness in 6 cases. Conclusion: the treatment seems to have curative effect, both groups significantly improve sleep-ins time, sleeping time and PSQI grade.Results: The Pittsburgh Sleep Quality Index (PSQI) score before and after treatment in both groups: before treatment, PSQI score in the treatment group was (16.21±2.95) and PSQI score in the control group was (15.67±0.56); after treatment, PSQI score in the treatment group was (5.63±2.77) and PSQI score in the control group was (7.61±2.93). Statistic analysis indicates that both acupuncture treatment and acupressure are effective (<0.05). PSQI score before treatment between groups (p>0.05) and after treatment the difference is statistically significant (<0.05). After treatment in the experimental group clinical recovery occurred in 16 cases, significant recovery in 1 case, effectiveness in 2, ineffectiveness in 0; in the control group clinical recovery occurred in 15 cases, significant recovery in 0 case, effectiveness in 3, ineffectiveness in 0. Rank sum test (Mann-Whitney U) indicates that there are no significant difference between the two groups. Conclusion: The treatment given in both groups seems to have equally curative effect, both groups significantly improved sleep-ins time, sleeping time and PSQI grade. The results indicates that the cure rate is generally appropriate, in the treatment group sleep-ins and PSQI score was reduce and both groups indicates an increase in the sleeping time.

Key words: insomnia, acupuncture, Governor Vessel (DU), Pittsburgh Sleep Quality Index (PSQI)

Insomnia reprezintă dificultatea de a adormi şi de a menţine somnul sau tulburări ale modelului de somn, care produc un somn neodihnitor.

O dată cu înaintarea în vârstă, durata totală de somn tinde sa scadă. Aceste schimbări, deşi normale, pot fi deranjante si pot duce la solicitarea unui tratament, deşi nu s-au dovedit ca ar perturba sănătatea.

Insomnia este un simptom obişnuit; aproximativ 10% din populaţie prezintă insomnie cronică si aproape 50% au prezentat insomnie severă uneori. Ea poate fi primară (adică de lungă durată, cu o legătură redusă sau fără legătură cu

135

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

evenimente somatice sau psihice) sau secundară unor probleme emoţionale, durerii, afecţiunilor fizice sau folosirii medicamentelor sau stării de sevraj. Excesul de alcool consumat în timpul serii poate scurta somnul şi poate duce la efecte de sevraj în timpul dimineţii, astfel că pacientul este neliniştit la trezire sau, dacă este sever dependent, este anxios şi prezintă tremor.

Insomina iniţială (dificultatea de a adormi) se asociază de obicei cu o tulburarea emoţională (de exemplu, anxietate, stare fobică, depresie), durere, probleme respiratorii, medicamente excitante, sevraj după medicamente sedative, o igienă precară a somnului (de exemplu sindromul picioarelor neliniştite, apneea în somn, sindromul adormirii întârziate). În trezirea matinală, pacientul adoarme normal, dar se trezeşte foarte devreme şi nu mai poate adormi la loc sau are un somn neliniştit, neodihnitor.

Această modificare este un fenomen obişnuit al îmbătrânirii, dar se asociază uneori cu depresia. Pot contribui la aceasta tendinţe de anxietate, autoreproş, autoînvinuire, deseori augmentate în timpul dimineţii.

Inversări ale ritmului de somn-veghe reflectă de obicei o modificare a ritmului circadian (de exemplu, călătoria transmeridiană) sau o leziune hipotalamică a diencefalului (de exemplu, după un traumatism cranian sever sau o encefalită). Folosirea incorectă a sedativelor sau orele neregulate de muncă în timpul nopţii pot produce uneori aceste inversări, ca si apneea obstructivă din timpul somnului. Pacienţii cu apnee obstructivă în somn pot fi somnolenţi în timpul dimineţii, dorm sau moţăie în timpul zilei şi au somn agitat şi întrerupt în timpul nopţii.

Insomnia de rebound apare frecvent la pacienţii care întrerup administrarea dozelor crescute, cronice, de hipnotice. Mulţi pacienţi interpretează greşit acest efect, ca o recurenţă a insomniei cronice.

Diagnosticul alopat al insomniei Cauza (sau cauzele) insomniei poate fi găsită prin evaluarea modelului de somn al pacientului, a folosirii substanţelor chimice (inclusiv alcool, cofeină şi tutun), a gradului de stress psihic şi a nivelului de activitate fizică. Atunci când insomnia este un simptom izolat, singura cauză organică posibilă este sindromul primar de apnee în somn. Totuşi, insomnia poate reflecta şi o nevoie redusă de somn. Un orar neregulat (de exemplu, în timpul schimbării orelor de muncă, în timpul călătoriei sau în weekend) la o persoană altfel normală poate duce la insomnie. Dificultatea de adormire este produsă, de obicei, de anxietate. Trezirea la ore matinale sau insomnia care nu răspunde unei măsuri corective simple îşi au

136

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

deobicei cauza în tulburări emoţionale semnificative (în special depresie) sau în afecţiuni organice (de exemplu, durere sau tulburări respiratorii în somn). În insomnia persistentă, neexplicată, evaluarea într-un laborator de cercetare a somnului poate fi utilă.

Diagnostic tradiţional al insomniei Din punct de vedere tradiţional, insomnia se datorează disfuncţiei unuia sau a mai multor organe energetice (cord, rinichi, splină, vezică biliară şi/sau ficat).

Conform ”Diagnostic Standard of TCM Syndrome Differentiation” , criteriile de diagnostic pentru cazurile de insomnie sunt următoarele: 1. Insuficienţa cordului şi a splinei.

2. Dezechilibrul cordului şi al rinichilor 3. Insuficienţa cordului şi a vezicii biliare 4. Foc si Mucozităţi ce perturbă energia cordului 5. Stagnarea energiei ficatului 1. Dezechilibrul cordului şi al rinichilor Energia Yang a cordului „coboară” la rinichi pentru a „încălzi”. Apa rinichilor. Energia Yin a rinichiilor „urcă” pentru a ajuta Focul cordului. Cord – Foc si rinichi – Apă sunt în contact reciproc şi fac mereu schimburi între ele. Dacă Yin-ul rinichilor este insuficient Focul cordului este mai puternic. Apa şi Focul, Yin-ul şi Yang-ul cordului şi al rinichilor se ajută şi se susţin reciproc. Dacă acest echilibru este compromis va apărea un dezechilibru între aceste organe energetice.

Simptomatologie: insomnie, aversiune la frig, iritabilitate, palpitaţii de spaimă, amnezie, vertij, tinitus, gât uscat, curbatură, slăbiciune în lombe şi genunchi, febră vesperală, transpiraţii nocturne, poluţii nocturne.

Cauze principale: boli cronice, oboseală, excese sexuale care lezează Yinul cordului şi al rinichilor, exacerbarea celor cinci emoţii.

Mecanismul producerii acestui sindrom este următorul: Apa rinichilor nu „urcă”, Focul cordului nu se poate echilibra, Shen-ul cordului este perturbat şi de aici apariţia insomniilor, nervozitaţii, iritabilitaţii si al palpitaţiilor.

Dacă Yin – Jing (esenţa rinichilor) este în Vid, Măduva nu alimentează creierul „Marea Măduvelor”. Apar amnezie, vertij, tinitus, gât uscat, curbatură şi slăbiciune în lombe şi genunchi.

Dacă Yin-ul este în Vid şi Yang-ul în exces, Focul în Vid „rătăceşte” de unde febra vesperală, transpiraţii nocturne, poluţii nocturne.

137

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Material şi metodă Studiul s-a desfăşurat pe o perioadă de 10 luni din 2008 până în 2009 în Departamentul de Acupunctură şi Moxibustie în incinta Spitalului Qinhuai de Medicină Tradiţională Chineză din Nanjing, China pe un lot de 37 de pacienţi diagnosticaţii cu insomnie, dintre care 19 pacienţi din grupul experimental au beneficiat de tratament acupunctural şi 18 pacienţi din grupul de control de presopunctură.

Tabel 1 - Compararea scorurilor celor două grupuri în funcţie de sex, vârstă şi durata bolii Categorie Bărbaţi Femei Vârstă Durata bolii Grup 4 15 41,2 ± 10,75 2,35 ± 1,32 experimental Grup de 5 13 39,23 ± 6,45 2,47 ± 1,19 control

Metoda statistică utilizată pentru comparare a fost testul chi-pătrat pentru compararea vârstei celor două grupuri (p>0.05) şi testul t pentru compararea duratei bolii.

Obiective 1. Alimentarea energiei Yin şi coborârea energiei ficatului 2. Restabilirea echilibrului cordului si al rinichilor 3. Calmarea Focului la starea lui normală.

Tratament Grupul experimental  Puncte principale: Baihui VG 20, Fengfu VG 16, Dazhui VG 14  Puncte asociate: Sishencong (EX-HN1), Shenmen C7 (ambele), Neiguan VS6 (ambele), Sanyinjiao SP6 (ambele), Taixi R3 (ambele)  Metodă: pacientul în decubit dorsal, se dezinfecteză zona cu spirt sau betadină. Punctele VG20 si EX-HN1 se inţeapă transversal înapoi, adâncimea înţepăturii 0,3 – 0,5 cun şi se stimulează prin tehnica de rotaţie.

Punctul VG16 se înţeapă inferior la o adâncime de 0.5 cun. Apoi se continuă cu înţeparea punctului VG14 şi a punctelor asociate C7, VS-6, SP6 si R3 stimultate prin tehnica intermediară. Acele se păstrează cca 30 de minute.

138

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010



Durata tratamentului: 1 şedinţă pe zi, 2 seturi de 10 şedinţe. După terminarea celor două seturi se vor face evaluări.

Grupul de control  Puncte: Sishencong (EX-HN1), Shenmen C7 (ambele), Neiguan VS6 (ambele), Sanyinjiao SP6 (ambele), Taixi R3 (ambele)  Metodă: pacientul în decubit dorsal sau sezând, punctele se vor stimula prin presopunctură cca 5 minute pentru fiecare punct. Alegerea punctelor se va face în conformitate cu criiterile de diagnostic tradiţional.  Durata tratamentului: 1 şedinţă pe zi, 2 seturi de 10 şedinţe. După terminarea celor două seturi se vor face evaluari.

Metoda de observaţie 2.1. Indexul Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) 2.2. Criteriile de apreciere a efectului terapeutic sunt în conformitate cu ,,Guiding principles for new drug clinical research of Chinese medicine’’: - recuperare clinică completă: durata somnului este de 8 ore sau peste 6 ore de somn adânc pe noapte, după trezire pacienţii sunt plini de vitalitate.

- recuperare vizibilă: somnul s-a îmbunătăţit considerabil, durata somnului a crescut cu 3 ore, somnul este mai adânc.

- eficacitate: ameliorarea simptomelor, durata somnului a crescut până la 3 ore pe noapte.

- ineficacitate: după tratament simptomatologia nu s-a îmbunătăţit sau s-a agravat.

Rezultate

a. Scorul Indexului Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) Metoda statistică utilizată pentru comparare a fost testul t, compararea în ambele grupuri înainte de tratament a timpului scurs până la instalarea somnului, durata somnului şi PSQI (p>0.05); compararea între grupuri a timpului scurs până la instalarea somnului, durata somnului şi PSQI (<0.01); compararea scorurilor în ambele grupuri după tratament a duratei somnului (p>0.05), timpul scurs până la instalarea somnului şi PSQI (<0.05).

139

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 2 - Compararea scorurilor în cele două grupuri înainte şi după tratament Categoria Obiectiv Înainte de După tratament tratament Timpul scurs până la instalarea somnului 53,68±14,42 20,00±10,41 Grup experimental

p <0,01

Durata somnului PSQI Timpul scurs până la instalarea somnului

3,84±0,90 16,21±2,95 48,61±12,70

6,39±0,98 5,63±2,77 26,94±9,26

<0,01 <0,01 <0,01

Durata somnului PSQI

4,11±0,83 15,67±0,56

6,19±0,69 7,61±2,93

<0,01 <0,01

Grup de control

Din analiza statistică rezultă ca în ambele grupuri înainte de tratament, timpul scurs până la instalarea somnului, durata somnului şi PSQI nu au suferit modificări majore (p>0.05). În grupul experimental înainte şi după tratament timpul scurs până la instalarea somnului, durata somnului şi PSQI s-au modificat semnificativ (<0.01). În grupul de control înainte şi după tratament timpul scurs până la instalarea somnului, durata somnului şi PSQI s-au modificat semnificativ (<0.01). În ambele grupuri după tratament, timpul scurs până la instalarea somnului, durata somnului şi PSQI s-au modificat vizibil (p>0.05).

Analiza statistică a datelor indică că atât tratamentul acupunctural cât şi presopunctura sunt eficiente în tratamentul insomniei datorate dezechilibrului cordului si al rinichilor.

Metoda statistică utilizată pentru comparare a fost testul t, compararea scorurilor cu ajutorul Indexului Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) între grupuri înainte şi după tratament.

140

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 3 - Compararea scorurilor (pe factori) cu ajutorul Indexului Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) în ambele grupuri înainte şi după tratament Categoria 7 factori monitorizaţi Înainte de După tratament tratament Scor total Calitatea somnului Timpul scurs până la instalarea somnului Durata somnului Eficienţa somnului Tulburarea somnului Medicaţie hipnotică Tulburări funcţionale în timpul zilei

Grup experimental (19 subiecţi cu insomnie) Scor total

Calitatea somnului Timpul scurs până la instalarea somnului Durata somnului Eficienţa somnului Tulburarea somnului Medicaţie hipnotică Tulburări funcţionale în timpul zilei

Grup de control (18 subiecţi cu insomnie)

16,21±2,95 2,26±0,65 2,68±0,48

5,63±2,77 0,35±0,56 1,16±0,50

2,84±0,37 3,00±0,00 1,74±0,73 1,53±1,17 2,16±0,50

1,16±0,69 1,56±0,96 1,00±0,33 0,32±0,48 0,47±2,93

15,67±0,56 2,22±0,43 2,83±0,38

7,61±2,93 0,78±0,55 1,44±0,62

2,61±0,50 3,00±0,00 1,56±0,51 1,44±1,38 2,00±0,00

1,56±0,51 1,67±1,04 1,06±0,24 0,78±0,88 0,83±0,38

Compararea eficacităţii terapeutice Tabel 4 - Criteriile de evaluare a eficacitaţii terapeutice la subiecţii cu insomnie în ambele grupuri, testul Mann–Whitney U. Categoria

Recuperare clinică completă

Recuperare vizibilă

Eficacitate

Ineficacitate

Total subiecţi

Rata de vindecare

Grup experimental Grup de control

16

1

2

0

19

84,2%

15

0

3

0

18

83,3%

Total

31

0

6

0

37

83,8%

Metoda statistică utilizată pentru comparare a fost testul Mann–Whitney U, compararea scorurilor eficacităţii terapeutice în cele două grupuri (p>0,05).

Analiza statistică a datelor indică că atât tratamentul acupunctural cât şi presopunctura sunt eficiente în tratamentul insomniei.

141

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Discuţii şi concluzii În urma studiului se constată, înţeparea punctelor Vasului Guvernator VG 20, VG 16, VG 14 şi a punctelor asociate EX-HN1, C7, VS6, SP6, R3 au un efect terapeutic bun în tratamentul insomniei datorată dezechilibrului cordului si al rinichilor.

Studiul indică că atât tratamentul acupunctural cât şi presopunctura au efecte terapeutice în tratamentul insomniei datorată dezechilibrului cordului şi al rinichilor.

După 20 de şedinţe de tratament se observă în ambele grupuri că timpul scurs până la instalarea somnului s-a micşorat, durata somnului s-a prelungit şi Indexul Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) a scăzut în general.

Studiul indică, în grupul experimental timpul scurs până la instalarea somnului a scăzut (<0,05) faţa de grupul de control. Durata somnului în ambele grupuri nu prezintă modificări statistice (p>0,05).

Indexul Pittsburgh de Calitate a Somnului (PSQI) în ambele grupuri prezintă modificări statistice (<0,05), în grupul experimental s-a înregistrat o scădere a PSQI faţă de grupul de control. În ambele grupuri se constată o îmbunătăţire a cantităţii şi calităţii somnului, efectul terapeutic în grupul experimental este mai superior decât în grupul de control.

Bibliografie 1. Mark H. Beers si Robert Berkow (2002) – The Merk Manual of Diagnosis and Therapy; 2. Caba Teodora si Caba T. (2000) - Diagnostic, Tratament si Puncte Noi în Acupuntură, Sibiu; 3. Academy of Traditional Chinese Medicine (1980) - Essentials of Chinese Medicine, Acupuncture, Foreign Languages Press, Beijing; 4. Ionescu-Târgovişte C. (1986) Acupunctura – mit, o realitate, Ed. Medicală, Bucureşti; 5. Caba T. (1978) - Acupunctura, Diagnostic şi Tratament, Ed. Litera, Bucureşti.

142

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Recuperarea neuro-motorie funcţională şi obţinerea mersului la copii cu risc – 3 studii (Studiul şi cercetarea eficienţei motricităţii) Zoltán PÁSZTAI 1 , Dumitru ADAUS 2 , Radu BOGDAN 3 , Elisabeta PÁSZTAI 4 , studenţii anilor I şi II de masterat KRF Rezumat Studiul şi cercetarea eficienţei motricităţii, a creşterii şi dezvoltării normale şi armonioase a corpului, a abilităţilor motrice, a calităţilor fizice, apariţia unor distorsionări, disfuncţii chiar dizabilităţi în funcţia stato-kinetică la copiii de vârsta de 1-12 ani, este considerat un domeniu de cercetare important şi o preocupare permanentă de ultima oră în literatura de specialitate pediatrică.

Cuvinte cheie : copii cu risc, calitatea vieţii, funcţia stato/kinetică, mers-locomoţie Abstract The study and the research of the motricity efficiency, of the harmonious growing and development of the body, of the motric skills, of the physical qualities, the apparition of certain distortions, dysfunctions even disabilities in the stato-kinetic function within the children of 1-12 is considered a very important domain of research and a permanent and new preoccupation in the pediatric studies.

Key words: children with risk, quality of life, stato-kinetic function, gait –locomotion

1

Conf.dr.Universitatea din Oradea, Catedra Discipline Teoretice, Medicale şi Kinetoterapie Kinetoterapeut principal, studii aprofundate; 3 Asist. drd., Universitatea din Oradea, Catedra Discipline Teoretice, Medicale şi Kinetoterapie; 4 Kinetoterapeut principal, master, terapeut atestat în Conceptul Vojta şi Bobath, Spitalul Clinic de Recuperare Medicală-Băile Felix; 2

143

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere Motivaţia / importanţa temei Conţinutul programelor de studii masterale ale studenţilor la disciplina kinetoterapie în pediatrie a cuprins organizarea de cursuri teortico - practice demonstrative şi lecţii practice de prezentare de cazuri cu aplicarea mijloacelor kinetoterapeurice ca : tehnici FNP pentru obtinerea controlului motor a mobilităţii, a stabilităţii, a abilitatii, a echilibrului, a locomotiei - mersului, metode kinetoterapeutice specifice, tehnica lădiţei „ Zoli”( 3), tehnica stretchingului cu formele sale corecte, tehnici cu mingea mare elvetiana sau Bobath, hidrokinetoterapia, folosirea luminii polarizate – bioptronul.

Scopul şi obiectivele specifice Scopul esenţial al lucrării este de a studia aspectele clinice şi funcţionale cu implicaţii în conceperea şi evaluarea terapiei de recuperare complexă a copilului cu dizabilităţi psiho-neuro-motorii diagnosticat cu paralizie cerebrală infantilă, în concordanţă cu terminologiile validate la nivel mondial. Ţinând cont de postulatul lui Roux „ funcţia creează structura” şi de noţiunea de sistem funcţional a lui Benninnghof „sistemul include aranjamentul funcţional al structurilor morfologice”, putem observa modul în care organismul uman s-a adaptat necesităţilor funcţionale ale ortostatismului, locomoţiei şi prehensiunii cu opozabilitatea policelui în scopul realizării unor condiţii fiziologice optime.

Prin controlul postural se menţine echilibrul şi stabilitatea, atât a corpului în întregime, cât şi a segmentelor sale.(2,4,7) Studiul fenomenului complex din “Recuperarea neuromotorie pediatrică” este, indiscutabil, de apartenenţă pluridisciplinară.(1,11).După părerea unor autori (Rusk , Block si Lowman) recuperarea nu inseamnă altceva decăt să antrenezi pacientul să trăiasca cea mai bună viaţă ,pe care el o poate trăi, nu la limitele "disabilităţilor" sale, ci la maximul abilităţilor sale restante.

Sub aspect conceptual, trebuie plecat de la ideea că procesele de recuperarea a disabilului - motor se sprijină în special pe mişcarea activă, deci kinezie aplicarea mijloacelor kinetoterapiei corect cazului dat!) În concepţia recuperării neuromotorii funcţionale, mişcarea nu trebuie considerată a fi o simplă manifestare biomecanică, ci suma unor fenomene psiho-neuro-mio-artro-kinetice.

De ce ?

Pentru că intensitatea contracţiei musculare tonice se modifică în funcţie de poziţia capului şi poziţiile de start. În decubit ventral, dorsal este cea mai mică, slabă. Când ne ridicăm în patru labe, sau în aşezat creşte, iar când ne ridicăm în ortoststism fără sprijinul membrelor superioare (independent) pentru a

144

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

învinge greutatea corpului şi forţa gravitaţională contracţia se măreşte şi tonusul de reapos creşte devenind tonus postural. Andre Thomas şi Saint Anne Dargassies încă în 1952 au diferenţiat tonusul axial de tonusul membrelor. Deci exista o strategie a axului central care va dirija după aceea strategia membrelor superioare şi inferioare.(12) Efect al evoluţiei tonusul axial, în conformitate cu legea cefalocaudală sau proximo-distală, în primul an de viaţă copilul controlează pe rând: poziţia capului (vârsta de 3 luni), poziţia trunchiului exprimată de menţinerea poziţiei şezând fără sprijin (6-7 luni) şi în final poziţia în picioare –ortostatismul fără sprijin (10-12 luni)(1,2,3,4,5,7,11). După diferite întârzieri în neurodezvoltare dar mai ales după leziuni ale SNC, principalele deficite sunt: – Deficitul funcţional - senzorio-motor; – Pierderea abilităţiilor; – Scăderea nivelului controlului motor şi muscular; – Tulburări de tonus muscular (hiper, hipo, sau mixt), dezechilibru stato kinetic; Etiologia PCI-ESI este diversă şi multifactorială. Majoritatea cazurilor de PC apar prin afectarea cerebrală în perioadele prenatală (în cursul sarcinii), perinatală (la naştere), postnatală (după naştere).

Formele clinice după topografia PCI 1. Hemipareză (hemiplegia); 2. Parapareză; 3. Tripareză; 4. Tetrapareză (diplegie).

Sisteme standardizate de evaluare neuromotorie Sistemul de Clasificare a Funcţiei Motorii Grosiere (GMFCS) a fost realizat ca răspuns la nevoia de a avea un sistem standardizat pentru clasificarea severităţii disabilităţii de mişcare în rândul copiilor cu PC./ESI. Sistemele descriptive anterioare au inclus trei nivele, precum: uşor, moderat-mediu şi sever sau sistemul Evans: a)- nu merge, stil de viaţă limitat, funcţional dar nu independent, b)-sau merge independent.

O descriere cu cinci nivele a abilităţii de mers a copilului a fost raportată de către Hutton în studiul lor despre factorii ce afectează speranţa de viaţă, desi, pentru a face analiza lor, ei au împărţit datele obţinute în doar două categorii: de subiecţi care merg şi de subiecţi care nu merg. Totuşi, nu a existat o evaluare a validităţii şi încrederii privind nici unul dintre aceste sisteme pâna la dezvoltarea GMFCS. După severitate: sistemul de clasificare al funcţiei motorii grosiere a mişcării active şi mersului pentru copii între 1 -12 ani: Nivelul I – Mers independent, limitări ale abilităţii avansate ale deplasării;

145

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Nivelul II – Mers fără ajutor, limitări la mersul în mediul exterior sau pe teren variat; Nivelul III – Mers cu susţinătoare de mers, limitări la deplasarea în exterior sau comunitate; Nivelul IV – Mobilitate diminuată, copilul este transportat sau necesită alte mijloace de deplasare în exterior sau comunitate; Nivelul V – Mobilitatea independentă este sever limitată chiar cu suport tehnic.(10,11) Material şi metode Metode teoretice: cercetarea teoretică a surselor, conceptelor şi concepţiilor, abordarilor teoretice şi practice şi a rezultatelor existente. Colectarea şi prelucrarea datelor epidemiologice, demografice, evaluarea factorilor de risc, a funcţiei neuromotorii maxime s-a realizat transversal pentru fiecare caz în parte.

Obiectivele specifice: Data fiind multitudinea parametrilor studiaţi şi pentru a putea oferi o imagine de ansamblu asupra aspectelor etiologice, clinicofuncţionale, evolutive şi de recuperare, am preferat prezentarea datelor noastre în trei studii distincte cu următoarele obiective esenţiale.

Studiul I, sub titlul “Caracteristici şi stadialitatea evoluţiei neuropsihomotorii la copii de 0-1 ani după literatura de specialitate din Romania, tabel 3 (1).

Studiul - cercetarea teoretică a surselor, conceptelor şi concepţiilor, abordărilor teoretice clinico-funcţional şi etiologic, descriptiv, de tip transversal, sa desfăşurat în cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Medicală-Băile Felix, secţia copii-Băile 1 Mai, în perioada octombrie 2008 – martie 2009 şi a cuprins iniţial un grup de n=921 cazuri, din care ulterior a fost selectat un lot reprezentativ de n= 674 copii diagnosticaţi cu PCI/ ESI dar şi alte afecţiuni locomotorii, cu vârste cuprinse între 1 - 18 ani .

Ipoteza porneşte de la următoarele idei: 1. Nu este uşor să găsim criteriile după care putem aprecia că un sugar (copil mic) este dezoltat normal din punct de vedere motric pentru etatea lui, ştiut fiind că normalul şi realitatea nu se pot încadra în scheme fixe;.

2. Numeroasele încercări ale specialiştilor din domeniu au condus la crearea unor scale, teste sau baterii de teste care oferă o valoare limitată, orientativă. Din multiudinea materialelor documentare existente şi cunoscute de colectivul nostru vom incerca să realizăm acest studiu;(1)

146

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

3. Una din importantele caracteristici ale evoluţiei neuropsiho-motrice, constă în stadialitatea (periodizarea, etapizarea) dezvoltării, finalizându-se cu “produsul final mersul” în independent;(5,7) 4. Caracteristica se aplică în special mişcărilor naturale activ conştientizat obţinute şi atestă rolul creşterii şi al maturizării pentru evoluţia organizării răspunsurilor motorii.

Stadialitatea este oglindită în succesiunea ierarhică a comportamentelor.

Componentele motricităţii globale după Francine Lauzon (1,3,5) sunt:  Disocierea sau capacitatea de a acţiona cu o parte a corpului izolat (disocierea simplă) sau în paralel cu altă parte a corpului care acţionează prin alt tip de mişcare ( disocirerea dublă);  Coordonare sau combinarea activităţilor diferitelor părţi ale corpului ce constituie condiţia efectuării lanţurilor cinetice;  Echilibrul corpului, solicitat în stare statică în menţinerea poziţiei şi în stare dinamică pentru deplasarea corpului, funcţia stato-kinetică;  Tonusul muscular, care participă la realizarea controlului motor şi muscular Studiul II, cuprinde evaluarea şi prelucrarea statistică a datelor existente despre copiii care au beneficiat de recuperarea neuromotorie . S-a desfăşurat în cdrul Spitalului Clinic de Recuperare Medicală-Băile Felix secţia copii - Băile 1 Mai, perioada ian. 2009 – febr.2010, este de tip observaţional longitudinal, prospectiv non-experimental (descriptiv), şi a cuprins n = 409, copiii cu vârste cuprinse între 1-12 ani diagnosticaţi cu ESI / PCI, forma spastică, selectaţi din lotul anterior de n = 921 copii (1-18 ani), pentru care s-au prelucrat momentan următoarele date parametrice din baza de date.

Următorul pas este efectuarea unei noi selecţi şi alcătuirea a 12 loturi de copii după criteriul vârstă-diagnostic (hemipareză, predominant parapareză, predominant tetrapareză, cu gupele de vârsta 0-2, 2–4, 4-6, 6-8, 8-10 şi 10-12 ani) pentru implementarea studiului III.

147

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Rezultate şi discuţii - Interpretarea rezultatelor studiului II MERS INDEPENDENT pacienti cu hemipareza spastica pacienti pacienti 9-12ani, 1-3ani, pacienti n=2 n=2; 13% 6-9ani, 13% n=2, pacienti 20% 3-6ani, n=2 54%

Grafic 1 - Nivelul I şi II al scalei GMFCS a fost obţinut din totalul de n=50 dg. Hemipareză MERS INDEPENDENT pacienti cu parapareza spastica

pacienti 9-12ani, n=18, 43%

pacienti 1-3ani n=6; 14%

pacienti 6-9ani, n=6; 4%

pacienti 3-6ani, n=12 29%

Grafic 2 - Nivelul I şi II al scalei GMFCS a fost obţinut din totalul de n=229 dg.parapareză MERS INDEPENDENT pacienti cu tetrapareza spastica pacienti pacienti 1-3ani 9-12ani n=0; 0% n=3; 25%

pacienti 6-9ani n=2, 17%

pacienti 3-6ani n=7 58%

Grafic 3 - Nivelul I şi II al scalei GMFCS a fost obţinut din totalul de n=119 dg. Tetrapareză

148

Corelaţii funcţional-evolutive (vârstă-diagnostic-periodizare)

în achiziţia mersului independent la copilul cu PCI spastică.

Aşa cum reiese din graficele 1,2,3, principalii parametri funcţionali în evoluţia către ambulaţia independentă la copiii cu PCI spastică cercetaţi au fost: mersul independent nivel I si II. Utilizând scala funcţională pentru ambulaţie, Sistemul de Clasificare a Funcţiei Motorii Grosiere (GMFCS), folosit la nivel internaţional pentru indivizii cu PC, cu unul din cele cinci nivele, bazat pe mobilitatea funcţională sau limitarea activităţii, încadrarea celor n=409 copii cercetaţi a fost următoarea: Nivelul I şi II al scalei GMFCS a fost obţinut din totalul de n=50 dg. hemipareză la vârsta 1-3 ani de 2 copii (13%), 3-6ani n=8 (54%), 6-9 ani,n=3(20%), 9-12ani, n=2(13%) dintre copii, aceştia prezentând mersului funcţional fără limitări .

Nivelul I şi II al scalei GMFCS a fost obţinut din totalul de n=229 dg.parapareză la vărsta 1-3 ani de 6 copii (14%), 3-6ani n=12copii (29%), 6-9 ani, n=6 copii(14%), 912ani n=18 copii(43%) dintre copii, aceştia prezentând mersului funcţional fără limitări .

Nivelul I şi II al scalei GMFCS a fost obţinut din totalul de n=119 dg. tetrapareză la vârsta 1-3 ani nici un copil (0%), 3-6 ani n=7 copii (58%), 6-9 ani, n=2 copii (2,17%), 9-12ani, n=3 copii (25%) dintre copii, aceştia prezentând mersului funcţional fără limitări.

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Studiul III, cuprinde perioada 1 februarie-30 aprilie 2010, un număr de 359 pacienţi şi este următorul pas al unei noi selecţii şi alcătuirea a 6 loturi de copii după criteriul vârstă/diagnostic: 0-2, 2– 4, 4-6, 6-8, 8-10 şi 10-12 ani) pentru implementarea studiului III. Dinte cei 359 subiecţi internaţi, un număr de 203 copii sunt între 0-12 ani selectionaţi pentru studiu.

Ipoteza Care este contribuţia programului de recuperarea neuromotorie ,la obţinerea achizitionării motorii după clasificarea GMFCS, la copii cu diagnosticul PC hemipareză ?

Evaluare - In cadrul studiului am evaluat achiziţiile motorii şi funcţionale a copilului diagnosticat cu PCI hemipareză, prin Sistemul de Clasificare a Funcţiei Motorii Grosiere Extinsă şi Revizuită (Gross Motor Function Classification System – Expanded and Revised GMFCS – E & R)(8,9,10,11)în functie de diferite varste din evidenţele înregistrate şi prelucrate.

Implementarea programului de recuperare neuromotorie Cura de tratament şi recuperare neuromotorie functionala pe durata semestrelor şcolare în sălile kinetoterapie şi de gimnastică, iar la domiciliu în perioada vacanţelor când s-a aplicat mai des şi hidroterapie.Unele exerciţii au fost executate sub formă de joc, s-a lucrat pe principiul-lucrul în echipă cu kinetoterapeuţii din unitatea sanitara şi studenţii anului III şi masteranzii KRF anul I si II de la Universitatea Oradea,

Rezultate şi discuţii - Interpretarea rezultatelor studiului III Tabel 1 - Subiecţi studiaţi din cadrul Spitalului Clinic de Recuperare Băile Felix secţia copii Băile 1 Mai (Perioada 1 februarie –30 aprilie 2010, 359 pacienţi) Diagnostic Hemipareza Parapareza Tetrapareza Sindrom ataxic-cerebelos Alte afecţiuni TOTAL

Număr cazuri 67 pacienti 63 pacienti 39 pacienti 20 pacienti 14 pacienti

203 pacienti

149

Procent 33,6% 31,2% 18,7% 9,8% 6,7%

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 2 - Subiecţi cu diagnosticul de hemipareză în lotul de studiu Vârstă Engrame 2 4 6 8 motorii ani ani ani ani Mers Mers independent 2 4 2 3 Mers asistat lateral 0 2 2 1 Mers cu cârje 1 0 0 1 Mers cu cadru 0 0 0 0 Mers Independent 1 1 0 0 Patrupedic Asistat 0 0 0 1 Postura „Papusa” Înaltă 0 0 1 0 Joasă 2 2 4 1 Ortostatism Independent 0 2 3 1 Asistat 0 0 0 1 Sezind Independent 1 1 0 0 Asisitat 0 1 0 1 Total

10 ani 4 1 1 1 1 0 0 2 2 0 1 0

12 ani 5 0 1 1 1 0 0 1 1 1 1 0

Total (N) 20 6 4 2 4 1 1 12 9 2 4 2 67

3 2

2

0

0

1 0

1 0

0

0

0

0 sezand asistat

1

1

sezand ind

2

mers independent mers indep asistat mers ind cu catje mers ind cu cadru mers patrupedic mers patrupedic papusa inalta papusa joasa ortostatism ind ortostatism asistat

Număr caz

Achiziţii m otrice pâna la 2 ani

Engram e m otrice

Grafic 4 - Achiziţii motrice la subiecţii cu vârsta cuprinsă între 0 şi 2 ani

150

2

0

0

0 1

0

0

151

0

0 0 0 0

sezand asistat

2

sezand asistat

5 4 4 3 3 2 2 1 1 0

2

sezand ind

mers independent mers indep asistat mers ind cu catje mers ind cu cadru mers patrupedic mers patrupedic papusa inalta papusa joasa ortostatism ind ortostatism asistat

Numar caz 5 4 3 2 1 0

sezand ind

mers independent mers indep asistat mers ind cu catje mers ind cu cadru mers patrupedic mers patrupedic papusa inalta papusa joasa ortostatism ind ortostatism asistat

Număr caz

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Achiziţii m otrice între 2-4 ani

4 2 0 1 1

Engram e m otrice

Grafic 5 - Achiziţii motrice la subiecţii cu vârsta cuprinsă între 2 şi 4 ani

Achiziţii m otrice între 4-6 ani

4

2 3

1 0 0

Engram e m otrice

Grafic 6 - Achiziţii motrice la subiecţii cu vârsta cuprinsă între 4 şi 6 ani

5 4 3 2 1 0 1 1

0 0

1 1 0 0

152

1

0

1

2

0

1

0

1

sezand asistat

1

sezand asistat

1

sezand ind

mers independent mers indep asistat mers ind cu catje mers ind cu cadru mers patrupedic mers patrupedic papusa inalta papusa joasa ortostatism ind ortostatism asistat

Numar caz 3

sezand ind

mers independent mers indep asistat mers ind cu catje mers ind cu cadru mers patrupedic mers patrupedic papusa inalta papusa joasa ortostatism ind ortostatism asistat

Număr caz

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Achiziţii m otrice între 6-8 ani

4

3

2

1 1

0

Engram e m otrice

Grafic 7 - Achiziţii motrice la subiecţii cu vârsta cuprinsă între 6 şi 8 ani

Achiziţii m otrice între 8-10 ani

4 2 0 1 0

Engram e m otorii

Grafic 8 - Achiziţii motrice la subiecţii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 10 ani

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

5

1

1

1

0

0

1

1

1

1

0 sezand asistat

0

sezand ind

6 5 4 3 2 1 0

mers independent mers indep asistat mers ind cu catje mers ind cu cadru mers patrupedic mers patrupedic papusa inalta papusa joasa ortostatism ind ortostatism asistat

Număr caz

Achiziţii m otrice între 10-12 ani

Engram e m otorii

Grafic 9 - Achiziţii motrice la subiecţii cu vârsta cuprinsă între 10 şi 12 ani

Achiziţii m otrice centralizate sezand ind 0 6% ortostatism asistat 3% ortostatism

sezand asistat 3%

ind 13% papusa joasa 18%

m ers patrupedic papusa asistat inalta 1% 1%

m ers independent 31% m ers indep asistat lateral 9%

m ers patrupedic ind 6%

m ers ind cu cadru 3%

Grafic 10 - Achiziţii motrice la subiecţii din lotul de studiu

153

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Concluzii 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

Abordarea acestei teme s-a impus din necesitatea de a aduce în discuţie o realitate pe care literatura de specialitate a prezentat-o doar tangenţial neelocvent;(1) Este foarte importantă legătura dintre membrii teamului de cercetare, conducătorul ştiinţific, medic, kinetoterapeut, subiect, părinte, educator, învăţător, alţi specialişti din domeniu pentru înţelegerea necesităţii obţinerii funcţiei stato kinetice şi a mersului; În cadrul evaluării performanţelor pur individuale se impune gruparea copiilor in cel puţin trei categorii de pregătire: copii conştientizabilimediu, copii conştienţi activi - buni, copii conştienţi activi - foarte buni; În funcţie de categoria clinică a PC sau ESI la repartiţia subiecţilor în funcţie de nivelul funcţional GMFCS, se remarcă faptul că cele mai bune nivele funcţionale (I, II, ) au fost prezente la cazurile cu hemi şi parapareză, mai redus a fost la cei cu tetrapareză ; Totalul copiilor care au reuşit să obţină „produsul final al neurodezvoltării” mersul independent , este de n = 70 , din care la :1-3 ani, n=9 , 3-6 ani, n =27, 6-9 ani, n=11, 9-12 ani, n=23 , reprezentănd 17,11%, Vârsta ceea mai bună accesibilă este etapa 3-6 ani cu cei mai mulţi copii, n=27 şi 9-12 ani cu n=23 copii, iar perioada ceea mai slabă e la 1-3 ani n=9!! indiferent de diagnostic, ceea ce va prezenta baza de pornire pentru studiul III. Cercetare prin cele două studii deja organizate a demonstrat necesitatea implementării in viitor a cursurilor profesionale de formarea şi perfecţionare continuă (kinetoterapeuţi, medici, masteranzi, alte cadre) pentru reuşita unei eficienţe şi mai mari in evaluarea, alcătuirea şi implementarea programelor şi protocoalelor de recuperare neuromotorie; Prin folosirea mijloacele kinetoterapiei şi în special a conceptelor, metodelor şi tehnicilor FNP tehnica de întindere musculară – stretching, sunt utile şi pot influenţa pozitiv în mod eficient, activitatea musculară agonist–antagonist, pentru realizarea unui echilibru intrinsec, dar şi pentru a obţine o funcţie stato– kinetică normală şi mersul (calitatea vieţii); Propunem cursuri de formare a formatorilor (de inaltă ţinută profesională) şi în aceste centre de copiii, pentru creşterea standardelor spre nivel de EU.

154

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Bibliografie 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

Pásztai Z., Pásztai Elisabeta, Chiriac M., Bogdan R., Şerbescu Carmen (2009), -Studiu priviind evaluarea neuro-psihomotorie a sugarului între 0-1 an-, Vol. IX, ISSUE 2, 2009. Journal B+ 29 code, recognized by CNCSIS Bucharest, Romania. ISSN 12247359. OVIDIUS UNIVERSITY PRESS. Constanta; www.analefefs.ro/anale-fefs/2009/COVER%20issue%202%202009.pdf Pásztai, Z., (2009), -Rolul stretchingului în normalizarea funcţiei stato-kinetioce-; Editura Corson, Iaşi, pg.,227+232; Pásztai, Z., (2005), Tehnica „lădiţei Zoli” – actualitate în kinetoterapie, în revista „Palestrica mileniului III”, anul VI, nr. 3 (21), Cluj-Napoca, pg. 35 – 42; Pásztai, Z., (2004), -Îmbunătăţirea funcţiei de echilibru muscular şi stato- kinetic prin stretchingul subacvatic (hidrostretchingul)-, Revista de educaţie fizică şi Sport şi Ştiinţe conexe, nr. 1 publicaţie a Fundaţiei „Altius Academy”, Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaşi, pg. 66 – 69; Pásztai, Z., (2004), -Kinetoterapia în neuropediatrie-, Editura Arionda, Galaţi, pg. 110, 123, 127, 136; Cantarini Rita, Bacigaluppi Eliana, (1996), -Dalle propprioceptive neuromuscular facilitations (P.N.F.) una nuova osservazione del movimento e trattamento nell’eta’ evolutiva-, în Revista AITR, nr. 13; Pásztai Z., (2009) -Mersul, „produs final” al maturizării neuromotorii- , Rev, Discobolul; **(1993)-Promoting Development of Young Children with Cerebral Palsy-, Geneva, World Health Organization; ***American Medical Association: (1995) Ghuids the Evaluation of permanent Impairment, AMA; Robert Palisano, Peter Rosenbaum, Stephen Walter, Ellen Wood,Barbara Galuppi (2007) -Gross Motor Function Classification System Dev. Med. Child Neurol.1007:30:214-223, F.; Katona F., (1999), -Klinikai fejlödésneurologia, Medicina, Kaposvár; Maurel, W., (1998), -3D Modelling of the Human Upper Limb Including the Biomecanics of Joints, Muscles and Soft Tissues-, Ecole Polytechnique Federale De Lausanne; Oetterli Susanne, Larsen Ch, (2000), -Spiráldinamika – egy interdiszciplináris szemlélet-, în revista Mozgásterápia, nr.4; Sullivan, M., K., et al, (1992), -Effect of pelvic position and stretching method hamstring muscle flexibility-, Medicine and Science in Sport and Exercise, 24, 13831389;

155

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tumorile osoase cu celule gigant – aspecte clinice şi terapeutice Şerban GLIGOR 1 , Lavinia GLIGOR 2 , Adrian LOICHIŢĂ 3 , Anca SAVA 4 Rezumat Tumorile osoase cu celule gigant (osteoclastom, tumora cu mieloplaxe) fac parte din categoria neoplasmelor benigne, cu toate că sunt agresive local. Ele reprezintă între 5% şi 7% dintre tumorile osoase primare. Locurile de apariţie cele mai frecvente sunt în apropierea articulaţiilor (frecvent articulaţia genunchiului) implicând terminaţiile oaselor lungi: tibia proximală, femurul distal, radiusul distal. Vârsta de apariţie a afecţiunii este între decadele 2 şi 3 de viaţă, cu o uşoară predominenţă a sexului feminin. Diagnosticul se pune cu ajutorul examinării clinice, radiografiei osoase, computer tomografiei şi rezonanţei magnetice. Unii autori suspectează o origine angiogenică a tumorii, iar un alt factor posibil în etiologie este predispoziţia genetică. Celulele gigant apar prin transformarea monocitelor circulante, o mare parte dintre ele devenind ulterior osteoclaste active. O complicaţie rară a acestor tumori, dar cu potenţial letal mare, este malignizarea (primară şi secundară). Cel mai bun tratament este intervenţia chirurgicală, cu sau fără reconstrucţia zonei. O altă metodă terapeutică folosită este criochirurgia. În tratamentul metastazelor tumorii (frecvent pulmonare) este indicată chimioterapia şi tratamentul chirurgical.

Cuvinte cheie: tumoră osoasă, celule gigant, agresivitate locală, metastazare, monocite circulante, intervenţie chirurgicală

Abstract Giant cell tumors of bones (osteoclastoma, mieloplaxis tumour) are benign tumors, although they are locally aggressive. They represent between 5% and 7% of primary bone tumors. The most common occurrence sites are near joints (commonly the knee joint) involving ends of long bones: proximal tibia, distal femur, distal radius. Onset age of the disease is between twenty and thirty years, with a slight females predominance. Diagnosis 1

Lect.univ.dr., Medic specialist MF, FEFS, UV Timişoara Medic specialist MF, Drd., Policlinica Selfmed, Timişoara 3 Medic primar Obstetrică-Ginecologie şi MF, Drd., CMI „Dr. Loichiţă”, Timişoara 4 Asist. univ. drd., Medic specialist Radiologie şi Imagistică Medicală, FEFS, UVTimişoara 2

156

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

is based on clinical examination, bone X-rays, CT and MRI. Some authors suspected an angiogenic tumour origin and another possible factor in the etiology is genetic predisposition. Giant cells arise by circulating monocytes transformation, many of them later becoming active osteoclasts. A rare complication of these tumors, but with high lethal potentially, it is malignant transformation (primary and secondary malignancies). The best treatment is surgery, with or without area reconstruction. Another therapeutic method is cryosurgery. In the treatment of tumour metastasis (commonly in lungs) is indicated chemotherapy and surgery.

Key words: bone tumour, giant cells, locally aggressive, metastasis, circulating monocytes, surgery

Introducere Tumorile osoase cu celule gigant (tumori cu mieloplaxe, osteoclastoame) sunt considerate în general, ca făcând parte din categoria neoplasmelor benigne, cu toate că sunt agresive local. Ele reprezintă între 5% şi 7% dintre tumorile osoase primare şi aproximativ 10% din tumorile osoase maligne primare (7, 10).

Uneori, aceste tumori pot metastaza, deşi nu este o caracteristică a lor. De cele mai multe ori aceste metastaze apar la nivelul plămânilor (1-9% din cazuri).

(16) Există date în literatura de specialitate (16) care raportează metastazări în diverse locuri, cum ar fi: nodulii limfatici mediastinali şi paraaortici, oase, tegumente şi sâni.

Cele mai frecvente locuri de apariţie a acestor tumori osoase (peste 80% din cazuri) sunt în apropierea articulaţiilor osului matur (75% din cazuri apar în jurul articulaţiei genunchiului), implicând terminaţiile oaselor lungi şi anume: tibia proximală, femurul distal şi radiusul distal (7, 10).Localizări mai rar întâlnite sunt cele de la nivelul sacrului (10%) şi ale coloanei vertebrale (2-5%). De asemenea, extrem de rar întâlnită este şi tumora osoasă cu celule gigant multicentrică (sub 1% din cazuri) (7, 10).

Vârsta de apariţie a afecţiunii este cuprinsă între decadele 2 şi 3 de viaţă (10). Unii autori (7) cresc acest interval până la vârsta de 55 ani, cu un vârf de incidenţă în decada 3 de viaţă. Legat de sexul pacienţilor, s-a constatat o uşoară predominenţă a sexului feminin, faţă de cel masculin (1.2: 1). (7) Manifestări clinice – debutul afecţiunii este insidios, cu dureri locale de tip reumatismal, care durează între 4 şi 8 luni. Se mai constată impotenţă funcţională a articulaţiei adiacente, senzaţie de căldură locală, prezenţa circulaţiei colaterale şi a unui revărsat articular important. La formele avansate poate apare fractură pe os patologic.

157

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Originea celulelor gigante şi a celor stromale Marea majoritate a celulelor gigante provin din linia macrofagelor şi se formează în urma unor diviziuni celulare repetate, dar neânsoţite de diviziuni citoplasmatice, având ca şi rezultat modificări conformaţionale şi enzimatice.

Aceste procese necesită o activitate crescută a telomerazei şi unele rearanjamente genice.(15) Cauza acestor diviziuni ar putea fi expunerea la unii agenţi infecţioşi şi/sau substanţe străine endogene şi exogene. Deficitul enzimatic poate duce la mărirea celulei prin acumulare excesivă, neprocesabilă, de substanţe endogene.

Se pare că celulele gigant apar datorită transformării monocitelor circulante, o mare parte a acestora devenind ulterior osteoclaste active. (15) Celălalt tip predominant de celule din acest tip de neoplazie, celulele stromale, par a fi fibroblaşti activaţi. Celulele stromale pot elibera chemokine (de exemplu proteina 1 chemoatractantă de macrofage şi IL 8) care pot atrage alte monocite în spaţiul tumoral, cu o trasformare ulterioară a acestora în osteoclaste mature. (15) Unii autori suspectează originea angiogenă a tumorii, un rol important în acest proces având factorul 1 derivat din stromă (SDF-1, „stromal derived factor1”), care este un chemoatractant implicat în atragerea precursorilor osteoclastelor (monocitele), în timpul osteoclastogenezei induse tumoral. Totodată, hemoragia intraosoasă produsă prin defectul de colagen din matrice şi/sau din peretele vascular, aduce local monocite noi şi proteine plasmatice. Celulele stromale activate din tumoră facilitează conversia celulelor gigant tumorale în osteoclaste active. (15) Un alt factor probabil în etiologia acestor tumori este şi predispoziţia genetică. Dintre modificările caracteristice neoplaziilor (ex. lipsa scurtării telomerilor, creşterea activităţii telomerazei, aberaţiile cariotipice) mai caracteristice tumorilor osoase cu celule gigant sunt creşterea activităţii telomerazei şi fuziunea telomerilor. Creşterea activităţii telomerazei nu este specifică numai tumorilor, ci apare şi în ţesuturile cu proliferare rapidă (endometru, epidermă, limfocite) şi într-o serie de afecţiuni osoase non-neoplazice, cum ar fi: osteocondromul (exostoza) şi reacţia fibroasă histiocitică. (15) Diagnosticul afecţiunii Diagnosticul tumorilor osoase cu celule gigant se pune cu ajutorul examinării clinice, coroborată cu radiografia osoasă, deşi în unele cazuri este necesară şi computer tomografia (CT) şi rezonanţa magnetică. Diagnosticul este uşor de pus pentru localizări tipice şi în cazul apariţiei afecţiunii la vârstele tipice.

Totuşi, există dificultăţi de diagnostic preoperator pentru tumorile apărute în locaţii neuzuale şi la vârste avansate. (12)

158

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 1 – Aspecte radiologice ale tumorilor osoase cu celule gigant (www.scritube.com/medicina/SISTEMUL-OSOS-bolile-vizibile15219191220.php)

Mc Carthy EF şi Weber KL (8) au arătat că tumorile apărute la vârste înaintate (62-78 ani) au o comportare identică cu afecţiunile tipice, apărute la tineri.

Pentru confirmarea diagnosticului se face examenul anatomo-patologic al fragmentelor tumorale obţinute prin biopsie. La examenul macroscopic se observă un ţesut tumoral moale, de culoare brun-roşcată, cu focare hemoragice interne şi de necrobioză. De asemenea, se constată subţierea sau distrugerea corticalei osoase şi liza osoasă peritumorală. Examenul microscopic evidenţiază predominant celule stromale şi mononucleate de talie mică şi cu o citoplasmă săracă. În cazul unei tumori agresive se constată o creştere a numărului de celule stromale, cu localizări variate şi cu monstruozităţi nucleotidice şi plasmatice. Vascularizaţia este bogată, cu numeroase capilare de neoformaţie, ectazii vasculare şi zone hemoragice, cu depuneri de hemosiderină. Uneori, se descoperă şi zone de necrobioză. Prezenţa unei vascularizaţii bogate, aproape întotdeauna ne indică un proces de evoluţie al tumorii osoase cu celule gigant.

159

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 2 – Aspect histologic tipic al tumorilor osoase cu celule gigant (coloraţie hematoxilină-eozină) (www.emedicine.medscape.com/article/389833-media)

     

Diagnosticul diferenţial se face în principal cu: Metastaze ale carcinomului renal şi tiroidian Psudo-tumoare hemofilică, cu hemoragie Chist hidatic osteo-articular de dimensiuni mari Osteosarcom teleangiectatic Tumoare brună din hiperparatiroidism Sinovita vilonodulară pigmentată (la pacienţii vârstnici)

Stadializarea tumorilor osoase cu celule gigant se face în funcţie de gradul tumorii (G), locaţia lor (T) şi în funcţie de prezenţa sau absenţa metastazelor (M).

Utilizând aceste elemente Enneking WF (în 1986) a clasificat aceste tumori în 3 stadii. (5) Stadiul I, cu 2 substadii - I A şi I B (G 1 T 1 M 0 şi G 1 T 2 M 0 ), se caracterizează prin grad scăzut tumoral, localizare intracompartimentală, fără metastaze şi respectiv grad scăzut tumoral, localizare extracompartimentală, fără metastaze.

Stadiul II, de asemenea cu 2 substadii - II A şi II B (G 2 T 1 Mo şi G 2 T 2 M 0 ), se caracterizează prin grad crescut tumoral, localizare intracompartimentală, fără metastaze, respectiv grad crescut tumoral, localizare extracompartimentală, fără metastaze.

160

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Stadiul III, cu metastazare, tot cu 2 substadii - III A şi III B (G 1 /G 2 T 1 M 1 şi G 1 /G 2 T 2 M 1 ), se caracterizează printr-un grad scăzut sau crescut tumoral, localizare intracompartimentală, cu metastaze şi respectiv grad scăzut sau crescut tumoral, localizare extracompartimentală, cu metastazare.

Viswanathan S. şi colab. (2010) au efectuat cercetări întinse pe parcursul a 20 de ani pentru a vedea dacă există sau nu o asociere între parametrii clinici şi histopatologici ai tumorilor osoase cu celule gigant şi tendinţa lor la metastazare, cu toate că aceste tumori au un procent scăzut de metastazare. (16) Vârsta medie a celor 24 de pacienţi luaţi în studiu a fost de 26 ani (cu limitele de vârstă între 16 şi 76 ani), iar în ceea ce priveşte raportul între cele două sexe, acesta a fost uşor înclinat spre sexul masculin (sex masculin/sex feminin – 1.6/1). După punerea diagnosticului iniţial de tumoare osoasă cu celule gigant, metastazele au apărut după o perioadă medie de 2 ani (cu limitele perioadei între 4 luni şi 11 ani), localizarea cea mai frecventă fiind cea pulmonară, în acord cu datele existente în literatură. (16) Este de semnalat faptul că nici unul dintre pacienţii cu metastazări nu au decedat pe perioada studiului. În urma acestui studiu nu s-a descoperit existenţa unei relaţii între parametrii clinici şi histopatologici şi apariţia metastazelor. O altă concluzie care sa desprins a fost aceea că este recomandată, atunci când este posibilă, metastazectomia, cu toată evoluţia în general favorabilă a acestor metastaze. (16) O complicaţie rară a ceastor tumori este malignizarea (1.8%), care poate fi primară (extrem de rară) sau secundară, după radioterapie şi/sau intervenţie chirurgicală. (2). Malignizarea primară este o leziune cu arii de creştere sarcomatoasă de grad mare, cu dezvoltare sincronă tumorii, situată aproape de locaţia tumorii osoase cu celule gigant benigne. Malignizarea secundară este o dezvoltare sarcomatoasă de grad mare suprapusă peste o tumoră osoasă cu celule gigant benignă, tratată anterior fie prin intervenţie chirurgicală (forma evolutivă), fie prin radioterapie (forma indusă de radiaţie). (2) Localizarea frecventă a acestor malignizări este la oasele lungi din apropierea genunchiului (de obicei femurul distal), iar simptomele dominante sunt durerea (80% din cazuri) şi tumefacţia locală (40-45%). (2) Diferenţierea dintre cele două forme de malignizare a tumorii osoase şi dintre cele două subtipuri de malignizare secundară este dificil de făcut. Totuşi, pacienţii cu malignizare primară au o medie de vârstă mai înaintată, iar pacienţii cu malignizare secundară, au un aspect radiologic de malignitate mai pregnant.

Practic, aceste malignizări sunt sarcoame de grad mare, de tipul: osteosarcoame, fibrosarcoame, histiocitoame fibroase maligne. Intervalul de timp până la apariţia malignizării secundare este variabil: între 1.8 şi 36 ani - post intervenţie chirurgicală şi între 4 şi 42 ani, post radioterapie. (2) Recurenţele benigne ale tumorii osoase cu celule gigant pot apărea după perioade lungi de latenţă, dar majoritatea apar până la 2 ani după tratamentul

161

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

iniţial. Suspiciunea de malignizare secundară trebuie luată în considerare în cazul tumorilor tratate iniţial chirurgical sau prin radioterapie şi care prezintă recurenţe la peste 3 ani după diagnosticare. (2) Tratament Cel mai bun tratament al acestor tumori este intervenţia chirurgicală, urmată sau nu de reconstrucţia zonei (rezecţie largă, chiuretaj fără cimentare, chiuretaj cu cimentare, grefe osoase, artroplastie totală de şold, artroplastie bipolară de şold). (10) Un alt tratament utilizat cu succes în această afecţiune este criochirurgia, având ca şi avantaje scăderea ratei recurenţelor locale, comparativ cu chiuretajul singur şi absenţa oricărui risc de malignizare (transformare sarcomatoasă). (7) Criochirurgia constă din introducerea în cavitatea tumorală de nitrogen lichid (196ºC). Pentru a evita lezarea termică a ţesuturilor moi din jur, acestea sunt irigate cu soluţie salină la temperatură normală. Pentru tratament sunt necesare 2 cicluri de îngheţare şi dezgheţare, fiecare având durata de 1-2 minute; dezgheţarea spontană se aşteaptă timp de 3-5 minute. După evaporarea nitrogenului, cavitatea tumorală se irigă cu soluţie salină normală şi se face hemostaza. (7) Uneori se poate folosi fenolul în combinaţie cu tratamentul chirurgical şi cimentarea osoasă. Dacă tratamentul este făcut corect se reduc indicaţiile de rezecţie şi amputaţie. Rata recurenţei locale după intervenţiile chirurgicale este de 15-26%. S-a constatat că această rată este mai mare (27-41%) după chiuretajul intralezional, decât după excizia largă (0-7%). (10) Stadiul III tumoral se tratează cel mai bine printr-o rezecţie largă.

Leziunile multiple şi asimptomatice pot rămâne staţionare în focar sau chiar să regreseze spontan, fără tratament. În tratamentul metastazelor tumorilor osoase cu celule gigant este indicată utilizarea chimioterapiei şi a tratamentului chirurgical. Radioterapia, conform datelor din literatură, este discutabilă, existând riscul transformării sarcomatoase, mai ales la metastazele pulmonare simptomatice şi nerezecabile. (6) În cazul metastazelor, cea mai indicată terapie este metastazectomia (în cazul celor pulmonare – rezecţie de despicare, lobectomie pentru a preveni disfuncţia pulmonară progresivă).(14) Prognosticul afecţiunii s-a dovedit că nu depinde de gradaţia din punct de vedere histologic (Jaffe şi colab. citat de Ng ES, Saw A. şi colab.) (8) şi nici de cea din punct de vedere radiologic (3), singurul factor predictiv fiind rezecţia tumorală adecvată. Evoluţia în cazul malignizării tumorii este nefavorabilă, cu un prognostic ceva mai bun pentru malignizările primare (9), de aceea este foarte important

162

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

diagnosticul în stadii incipiente, pentru a putea intervenii adecvat, prin intervenţie chirurgicală şi/sau chimioterapie. (2) Bibliografie 1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

18.

Antract P., De Pinieux G., Cottias P., et al.(1998)–Malignant giant-cell tumours of bone.Clinico-pathological types and prognosis: a review of 29 cases, Int.orthop.,22: 19-26 Bertoni F., Bacchini P., Staals EL (2003) – Malignancy in giant cell tumor of bone, Cancer, Vol. 97, No. 10, 2520-2529 Campanacci M., Baldini N., Boriani S., Sudanese A. (1987) – Giant cell tumour of bone, J. Bone Joint Surg. Am., 69: 106-114 Dickson BC, Li S-Q, Wunder JS, et al. (2008) – Giant cell tumor of bone express p63, Modern Pathology, 21: 369-375 Enneking WF (1986) – A system of staging musculoskeletal neoplasms, Clin. Orthop., 204: 9-24 Faisham WI, Zulmi W., Halim AS, Biswal BM, et al. (2006) – Aggressive giant cell tumour of bone, Singapore Med. J., 47(8): 679 Khalil ESA, Younis A., Aziz SA, El Shahawy M. (2004) – Surgical management for giant cell tumor of bones, Journal of the Egyptian Nat. Cancer Inst., Vol. 16, No. 3, 145-152 McCarthy EF, Weber KL (2008) – Giant cell tumor of bone in elderly patients: a study of ten patients, The Iowa Orthopaedic Journal, vol. 29: 79-82 Nascimento NG, Huvos AG, Marcove RC (1979) – Primary malignant giant cell tumor of bone: a study of 8 cases and review of the literature, Cancer, 44: 1393-1402 Ng ES, Saw A., Sengupta S. (2002) – Giant cell tumour of bone with late presentation: review of treatment and outcome, Journal of Orthopaedic Surgery, 10(2): 120-128 Oda Y., Miura H., Tsuneyoshi M., et al. (1998) – Giant cell tumor of bone: oncological and functional results of long-term follow-up, Jpn. J. Clin. Oncol., 28: 323-328 Sakayama K., Sugawara Y., Kidani T., et al. (2007) – Diagnostic and therapeutic problems of giant cell tumor in the proximal femur, Arch. Orthop. Trauma., 127: 867872 Sakkers RJ, van der Heul RO, Kroon HM, et al. (1997) – Late malignant transformation of a benign giant-cell tumor of bone. A case report, J. Bone Joint Surg.

Am., 79: 259-262 Tubbs WS, Brown LR, Beabout JW, et al. (1992) – Benign giant-cell tumor of bone with pulmonary metastases: clinical findings and radiologic appearance of metastases in 13 cases, American Journal of Roentgenology, vol. 158: 331-334 Ul Haque A., Moatasim A. (2008) – Giant cell tumor of bone: a neoplasm or a reactive condition?, Int. J. Clin. Exp. Pathol., 1: 489-501 Viswanathan S., Jambhekar NA (2010) – Metastatic giant cell tumor of bone – are there associated factors and best treatment modalities?, Clin. Orthop. Relat. Res., 468: 827-833 Yip KMH, Leung PC, Kumta SM (1996) – Giant cell tumor of bone, Clin. Orthop., 323: 60-64 www.emedicine.medscape.com/article/389833-media

163

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

19. www.scritube.com/medicina/SISTEMUL-OSOS-bolile-vizibile-15219191220.php

Terapia ocupaţională în boala Parkinson: intervenţia în sfera autoîngrijirii Anca SAVA 1 , Şerban GLIGOR 2 Rezumat Boala Parkinson este o afecţiune lent progresivă degenerativă a sistemului nervos central. Este caracterizată prin tremor când muşchii sunt în repaus (tremor de repaus), creşterea tonusului muscular (rigiditate), lentoarea mişcărilor voluntare şi dificultate în menţinerea echilibrului (instabilitate posturală). Semnele şi simpotomele acestei boli duc la desfăşurarea cu dificultate de către pacienţi a activităţilor de auto-îngrijire (îmbrăcat, mâncat, spălat, îngrijire personală), precum şi a activităţilor din afara casei (cumpărături), a celor de la locul de muncă şi a celor de timp liber şi agrement. Terapia ocupaţională ajută pacienţii cu Parkinson să-şi îmbunătăţească capacitatea de a îndeplini sarcinile lor zilnice.

Intervenţia constă în asistarea pacienţilor în dezvoltarea unei rutine în autoîngrijire, ţinând cont de limitările mobilităţii funcţionale, încurajarea pacienţilor să menţină maximul funcţional în activităţile zilnice pentru cât mai mult timp posibil, învăţarea de tehnici adaptative pentru a reduce tremorul.

Cuvinte-cheie: boală Parkinson, terapie ocupaţională, activităţi de autoângrijire

Abstract Parkinson's disease is a slowly progressive degenerative disorder of the central nervous system. It is characterized by tremor when muscles are at rest (resting tremor), increased muscle tone (rigidity), slowness of voluntary movements, and difficulty maintaining balance (postural instability). Signs and symptoms of this disease lead to difficult for patients to self-care activities (dressing, eating, bathing, personal care) and activities outside the home (shopping) for those at work and those leisure and entertainment. Occupational therapy helps Parkinson's patients to improve their ability to perform daily tasks. Intervention is to assist patients in developing self-care routines, taking 1

Asist.univ.drd., Medic specialist Radiologie şi Imagistică Medicală, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 2 Lect.univ.dr., Medic specialist MF, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

164

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

account of functional mobility, encouraging patients to maintain maximum functional daily activities for as long as possible, adaptive learning techniques to reduce tremor.

Key words: Parkinson's disease, occupational therapy, self-care activities

Boala Parkinson este o afecţiune lent progresivă degenerativă a sistemului nervos central. Este caracterizată prin tremor când muşchii sunt în repaus (tremor de repaus), creşterea tonusului muscular (rigiditate), lentoarea mişcărilor voluntare şi dificultate în menţinerea echilibrului (instabilitate posturală). (2) Vârsta medie de debut a bolii Parkinson este între 35 şi 60 de ani. Este de remarcat, totuşi, că incidenţa acestei boli creşte odată cu vârsta (5), iar sexul masculin este afectat într.un procent mai mare decât sexul feminin.

Semnele şi simptomele întâlnite in boala Parkinson sunt: slabiciune, apraxie (imposibilitatea de a efectua mişcarea în ciuda senzaţiei normale şi a înţelegerii de sarcini), demenţă, depresie, diplopie (vedere dublă), disfagie, mers cu paşi mici, pierdere în greutate, disfuncţii sexuale, tremor (în repaus, rar văzut în alte condiţii), absenţa balansului membrelor superioare în mers, hipokinezie, rigididate (rezistenţă sporită la mişcarea pasivă), postură aplecată, constipaţie, “mască facială”, afectarea vorbirii şi voce monotonă, micrografie (scris foarte mic).

(3,4,6) Toate acestea duc la desfăşurarea cu dificultate de către pacienţii cu boală Parkinson a activităţilor de auto-îngrijire (îmbrăcat, mâncat, spălat, îngrijire personală), precum şi a activităţilor din afara casei (cumpărături), a celor de la locul de muncă şi a celor de timp liber şi agrement.

Terapia ocupaţională ajută pacienţii cu Parkinson să-şi îmbunătăţească capacitatea de a îndeplini sarcinile lor zilnice. Intervenţia constă în asistarea pacienţilor în dezvoltarea unei rutine în autoîngrijire, ţinând cont de limitările mobilităţii funcţionale, încurajarea pacienţilor să menţină maximul funcţional în activităţile zilnice pentru cât mai mult timp posibil, învăţarea de tehnici adaptative pentru a reduce tremorul.

Abilităţile funcţionale sunt îmbunătăţite o data ce prima doză de medicamente a fost absorbita.(1). De aceea este bine ca dupa administrarea medicamentelor să se înceapă activităţile, pacienţii raportând durata doar a îmbrăcatului între 30 min şi 2 ore. Este important de ştiut şi luat în considerare în procesul de evaluare a activităţilor de autoîngrijire că durata prea mare de timp a acestor activităţi poate cauza o oboseală mare pentru pacient, ce va duce la imposibilitatea efectuării ulterioare a activităţilor legate de muncă (sfera productivă) sau a celor de relaxare. Cu toate acestea unii pacienţi preferă să efectueze independent şi fără ajutoare aceste activităţi, în timp ce alţii acceptă introducerea de instrumente care să le faciliteze activităţile şi să le conserve energia.

165

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

 Îmbrăcatul – recomandări 

efectuarea unor exerciţii simple înaintea începerii acestei activităţi, pentru încălzirea musculaturii



alocarea de suficient timp; grăbirea poate cauza stress şi frustrare şi poate încetini activitatea



concentrarea doar asupra acestei activităţi, evitând distragerea de sunete sau conversaţii (1)



poziţia recomandată este şezând pe un scaun, pentru a evita pierderea echilibrului şi căderea



pregătirea hainelor în ordinea în care vor fi îmbrăcate (1)



sunt indicate haine cu puţini nasturi sau fermoare dificil de închis (7)



sunt de preferat pantaloni cu bandă elastic, mai uşor de pus decât cei cu nasturi sau fermoar



folosirea unui instrument ajutător pentru punerea/scoaterea pantofilor şi şosetelor



utilizarea şosetelor antiderapante, pentru a preveni căderile



utilizarea pantofilor cu închidere elastic sau clape cu velcro (7)  Alimentarea - recomandări

Activităţile sunt lente, persoanele fac dezordine şi aceste lucruri pot duce la pierderea interesului pacienţilor cu Parkinson de a participa la mese împreună cu familia şi retragerea din activităţile sociale care implică mâncat şi băut.  adoptarea unei poziţii commode, în şezând şi un iluminat adecvat 

farfurii cu o margine ridicată, pentru ca mâncarea să nu iasă din farfurie



folosirea unei căni acoperite cu cioc, pentru evitarea vărsării conţinutului lichid datorită tremorului



paie lungi de plastic fixate pe cană sau pahar dacă pacientul nu poate ţine cana/paharul datorită slăbiciunii sau tremorului



pahare special, decupate, pentru cei cu limitare a mobilităţii gâtului

166

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010



utilizarea unei furculiţe-cuţit, ca tacâm unic, pentru cei cu afectarea coordonării (1)



tacâmuri confecţionate din materiale mai grele sau folosirea unor suporturi mai grele şi îngroşate în care se introduc tacâmurile, pentru a creşte stabilitatea



folosirea unor dispozitive speciale pentru deschiderea borcanelor sau a cutiilor de conserve



 Toaleta personală - recomandări existenţa unei lumini de supraveghere noaptea în baie, pentru a facilita accesul şi a evita căderile



cada sau cabina de duş ar trebui să aibă cel puţin două mânere de care persoana să se ţină când inră/iese de la duş



existenţa unei bănci de transfer în cadă sau a unui scaun cu spătar, ale cărui picioare sunt îmbrăcate în dopuri de cauciuc antiderapante, pe care să stea



să folosească un duş mobil cu furtun flexibil şi capăt cu mâner



săpunul solid poate fi introdus într-un ciorap de nylon şi legată partea cealaltă a ciorapului de bara de sprijin (7)



folosirea unor robinete cu manetă, mai uşor de manevrat ca cele cu filet



bureţii sau periile cu mâner lung sau încurbat îi ajută pe cei cu limitarea mobilităţii (7)



un cadru comod uşurează aşezatul şi ridicatul pe/de pe toaletă



când se spală pe dinţi, se bărbiereşte sau se piaptănă să o facă din poziţia şezând, pentru a evita riscul de cădere



sunt indicate periuţele de dinţi şi aparatele de ras electrice



aparatul de ras sau periuţa de dinţi pot fi inserate în suporturi mai grele pentru stabilitate (7)

Terapia ocupaţională nu vindecă boala Parkinson, dar prin îmbunătăţirea abilităţilor pacienţilor, prin împărtăşirea unor noi modalităţi de a rezolva sarcinile, prin prescrierea unor echipamente adaptate, ajută pacienţii să-şi desfăşoare activităţile zilnice cu mai mare uşurinţă, contribuie

167

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

la menţinerea independenţei funcţionale şi creşte satisfacţia şi stima de sine a acestor pacienţi.

Bibliografie 1. Aragon A., Kings J. (2010) – Occupational therapy for people with Parkinson’s: Best practice guidelines, College Of Occupational Therapists Ltd., 40-44 2. Beers M., Jones T., et al. (2000) - The Merk Manual of Geriatrics, 3rd Edition, 432 3. Bonder, B., & Wagner, M. (2001) - Functional performance in older adults, Philadelphia, PA: F.A. Davis Company 4. Duvoisin, R., Golbe, L., Mark, M., Sage, J., & Walters, A. (2001) - Parkinson’s disease handbook: A guide for patients and their families, Staten Island, NY: The American Parkinson Disease Association, Inc. 5. Melnick Me., (2001) – Basal ganglia disorders: metabolic, hereditary and genetic disoders in adults. In Umphred DA, ed: Neurological Rehabilitation,4th ed., St. Louis, 669-670 6. Neistadt, M., & Crepeau, E. (1998) - Willard and spackman’s occupational therapy.

Philadelphia, PA: Lippincott 7. Reed K. (2000) – Quick Reference to Occupational Therapy, 2nd Edition, PRO-ED Incorporated, 327-329 8. www.aota.org/featured/area6/links/link02am.asp 9. www.ehow.com/about_6703293_occupational-therapy-parkinson_s-disease.html

168

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Consecinţele metabolice ale schimbării stilului de viaţă la pacienţii supraponderali şi obezi Alexandra M. RUSU 1 , Claudiu AVRAM 2 , Ornela O. CLUCI1, Mihaela ORAVIŢAN2, Lucian D. HOBLE2, Paul I. MIRON2, Dan GAIŢĂ1 Rezumat Scopul acestui studiu este de a demonstra beneficiile unui pragram supervizat de scădere în greutate, bazat pe restricţie calorică moderată şi antrenament fizic pe intervale, asupra metabolismului bazal şi a ratei de oxidare a grăsimilor, la pacienţii supraponderali.

Subiecţi şi metodă: Am desfăşurat un studiu prospectiv cu o durată de 6 luni pe 56 de pacienţi supraponderali voluntari (vârsta medie 23,3±3,1ani). Toţi pacienţii au fost evaluaţi prin testare cardio-pulmonară la efort (CPET) la includere şi după 6 luni. Rezultatele CPET au fost utilizate pentru determinarea ratei maxime de oxidare a grăsimilor (MFOR) şi recomandarea intensităţii optime de antrenament. Cu ajutorul bioimpedanţometriei indirecte multifrecvenţă a fost evaluată masa musculară (SMM), iar prin calorimetrie indirectă , rata metabolismului bazal (RMR), la momentul includerii în studiu şi după 6 luni de studiu.

Pacienţii au beneficiat de un program de antrenament fizic cu intervale, supravegheat şi ghidat de către kinetoterapeuţi.Antrenamentul a constat în sedinţe de 50 de minute, de 3 ori pe săptămână, la zona de anduranţă intensivă (în zona pragului anaerob), completat de un interval de 1 minut în zona dintre pragului anaerob (AT) şi punctul de compensare respiratorie (RCP), la fiecare 5 minute de antrenament. Datele au fost analizate folosind testul t pereche. Rezultate: După 6 luni de intervenţie, s-a observat o diminuare semnificativă a masei de ţesut adipos (BFM). Remarcăm, de asemenea, o îmbunătăţire semnificativă (p <0,001) a VO 2 de repaus, a ratei metabolice bazale (RMR) (de la 2066± 325 la 2147±367 Kcal/zi) şi a ratei maxime de oxidare a grăsimilor (MFOR)(de la 16,8± 7,7–21,8±7,5 g/h), dar şi o scădere uşoară şi nesemnificativă statistic a SMM (de la 27,7 ±6,1-2,5±5,8 kg). Concluzii: Rezultatele studiului nostru arată că 6 luni de program supravegheat de scădere în greutate, bazat pe recomandări nutriţionale şi antrenament fizic cu intervale, aduc o scădere a BFM şi de asemenea o creştere a ratei metabolice bazale, la pacienţii tineri supraponderali, în ciuda unei uşoare scăderi a masei musculare. Scăderea 1 2

Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara Facultatea de Educaţie fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara

169

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

SMM se datorează probabil restricţiei dietetice de 500kcal/zi. Este nevoie de un studiu randomizat controlat pentru verificarea acestor rezultate.

Cuvinte cheie: antrenament fizic cu intervale, scădere în greutate, metabolism bazal, rata de oxidare a grăsimilor.

Abstract The purpose of this study is to demonstrate the benefit of a supervised weight loss management programme, based on moderate caloric restriction and interval exercise training (IET) ,on resting and effort metabolism, in obese patients. Participants and Methods: We conduct a 6 months prospective study on 56 voluntary obese patients (mean age 23.3±3.1 years). All patients were evaluated through a cardiopulmonary exercise testing (CPET) at inclusion and after 6 months . The CPET results were used to determine the maximal fat oxidation rate (MFOR) and provide optimal recommendation for exercise intensity. A multi-frequency bioelectrical impedance analysis method was used to evaluate the skeletal muscle mass (SMM) along with indirect calorimetry assessment of RMR at baseline and after 6 months of study. The patients benefit from an intensive IET program supervised and guided by physical therapists. Exercise training consisted in 50 minutes sessions, 3 times per week, at intensive endurance training zone (in the range of anaerobic threshold), completed by 1 minute interval in the range between anaerobic threshold and respiratory compensation point, for every 5 minutes of training. We also provide dietary recommendations to the patients in order to improve the nutritional habits and achieve a dietary restriction of 500 kcal/day. Data were compared using paired t test. Results:We notice a significant improvement (p<0.001) of RMR (from 2066±325 to 2147±367 Kcal/day) and MFOR (from 16.8±7.7 to 21.8±7.5 g/h), but also a minor decrease of SMM (from 27.7±6.1 to 27.5±5.8 kg). Conclusions:The results of our study show that 6 months of supervised weight loss management program, improves exercise induced fat oxidation and resting metabolic rate in young obese patients, in spite of a slightly decrease in muscle mass. The decrease in SMM is probably due to moderate dietary restriction. A randomized controlled trial is needed in order to verify these results.

Key words: interval exercises training, weight loss, resting metabolic rate, fat oxidation rate.

Numeroase studii de cercetare au aratat că managementul de succes al excesului ponderal este asociat cu activitatea fizică regulată.(1-4) Este deja cunoscut faptul că, împreună cu dieta şi modificarea stilului de viaţă, exerciţiul fizic regulat este una dintre componentele cheie pentru programele de scădere în greutate. Sudii precedente au demonstrat că includerea unui program de antrenament fizic in programele de managent al greutăţii, previne reducerea metabolismului bazal, care este asociată cu scăderea în greutate pe bază de dietă.

Exerciţiul fizic pare a fi unul dintre factorii majori care determină succesul pe

170

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

termen lung a programelor de scădere în greutate. Unul dintre mecanisme care pot sublinia influenţa sa, este efectul acestuia asupra utilizării substratului metabolic.

Capacitatea de mobilizare şi oxidare a grăsimilor s-a dovedit a fi afectată la pacienţii obezi. Astfel, o creştere a ratei de oxidare grăsimii prin antrenament fizic, poate ajuta la pierderea în greutate şi păstrarea echilibrului energetic.

Una dintre problemele majore, după un program de scădere în greutate, este recâştigarea în greutate. Acest lucru poate fi prevenit prin creşterea ratei metabolice de repaus (RMR), precum şi prin menţinerea unui stil de viaţă sănătos.

RMR a unui subiect adult este de obicei exprimată în funcţie de masa musculară scheletală (SMM). Se consideră că exerciţiul fizic susţinut creşte SMM şi aduce astfel o creştere a RMR. În situaţiile în care programul de antrenament nu este supravegheat sau cel puţin monitorizat, puţini adulţi supraponderali ating o ţintă medie de efort pe săptămână (de 1500 kcal), care să le permită scăderea în greutate.(5) Scopul acestui studiu este de a demonstra beneficiile unui program supervizat de scădere în greutate, bazat pe restricţie calorică moderată şi antrenament fizic cu intervale (stabilit pe bazat rezultatelor testări cardiopulmonare la efort), asupra metabolismului bazal şi a ratei de oxidare a grăsimilor, la pacienţii supraponderali.

Subiecţi şi metodă Am desfăşurat un studiu prospectiv cu o durată de 6 luni pe 56 de pacienţi supraponderali voluntari. Criteriile de includere în studiu au fost: supraponderali (IMC>25kg/m2), vârsta cuprinsă între 23 şi 26 de ani, cu disponibilitate pentru a efectua un program de exerciţii fizice de cel puţin 3 ori pe săptămână şi care nu prezintă afecţiuni care contraindică efectuarea efortului fizic (pe baza unei adeverinţe eliberate de către medicul de familie). Toţi pacienţii au fost evaluaţi la includere şi după 6 luni de intervenţie.

Protocolul de evaluare a subiecţilor incluşi în studiu a cuprins:  Examenul somatometric şi evaluarea compoziţiei corporale prin bioimpedanţometrie multifrecvenţă (determinarea masei musculare scheletale şi a masei grase).  Calorimetria indirectă pentru determinare ratei metabolice bazale (RMR)  Analiza ergospirometrică - evaluarea capacităţii de efort (consumul maximal de oxigen – VO 2 max, pragul aerob, pragul anaerob, puterea maximă aerobă), a funcţiei aparatului respirator (volume, capacităţi, debite pulmonare şi potenţialele limitări ale acestora), a funcţiei aparatului cardiovascular (electrocardiogramă şi tensiunea arterială în repaus şi la efort) precum şi determinarea substratului

171

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

energetic consumat la diferite grade de intensitate a efortului cu specificarea nivelului la care oxidarea acizilor graşi este maximă (MFOR) (fapt de care s-a ţinut cont în structurarea programului de antrenament).

Pacienţii au beneficiat de un program de antrenament cu intervale (efectuat pe bicicletă ergometrică, bicicletă eliptică, stepper, bandă de mers/alergare, aparate multifuncţionale sau la saltea), supravegheat şi condus de un kinetoterapeut. Antre namentul a constat în sedinţe de 50 de minute, de 3 ori pe săptămână, la zona de anduranţă intensivă (în zona pragului anaerob), completat de un interval de 1 minut in zona dintre pragul anaerob (AT) şi punctul de compensare respiratorie (RCP), la fiecare 5 minute de antrenament. În vederea respectării intensităţii recomandate a efortului (determinată în urma analizei ergospirometrice), subiecţii au fost monitorizaţi pe toată durata şedinţei de antrenament cu ajutorul unui pulsmetru. De asemenea, pacienţii au beneficiat de recomandări dietetice în vederea îmbunătăţirii obiceiurilor alimentare şi pentru atingeri unei restricţii de 500 kcal/zi.

Datele au fost comparate cu ajutorul testului t pereche. Rezultatele sunt prezentate ca media ± deviaţia standard.

Rezultatele studiului După 6 luni de intervenţie s-a observat o diminuare semnificativă a masei de ţesut adipos (BFM). Remarcăm, de asemenea, o îmbunătăţire semnificativă (p <0,001) a VO 2 de repaus, a ratei metabolice bazale (RMR) (de la 2066±325 la 2147±367Kcal/zi) şi a ratei maxime de oxidare a grăsimilor (MFOR) (de la 16,8±7,7 – 21,8±7,5 g/h), în ciuda unei scăderi minore a SMM (de la 27,7±6,1 – 27,5±5,8 kg) aşa cum se poate observa în tabelul 1.

Tabelul 1 - Evoluţia parametrilor studiaţi dupa 6 luni de intervenţie asupra stilului de viaţă Testare la 6 luni p Parametru Testare iniţială SMM BFM

27,75± 6,11 36,39±13.53

27,55±5,84 32,74±13,25

NS < 0,0001

MFOR (g/h)

16,81± 7,72

21,88 ±7,53

< 0,0001

RMR (kcal/day)

2066 ±325,1

2147±367,5

< 0,0001

SMM-Masa musculară scheletală; BFM-masa de ţesut adipos; MFOR-Rata maximă de oxidare a grăsimilor; RMR-Rata metabolismului bazal

172

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 1 - Evoluţia masei de ţesut adipos la lotul studiat

Figura 2 - Evoluţia masei musculare scheletale

173

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 3. Evoluţia ratei metabolice bazale

Figura 4. Evoluţia ratei maxime de oxidare a grăsimilor

174

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Discuţii Este deja cunoscut faptul că antrenamentul fizic de forţă, poate aduce o creştere a RMR printr-o creştere a masei musculare.(6) De asemenea, studii anterioare indică o creştere cu aproximativ 8% a RMR, ca răspuns la antrenamentul aerob (12) în timp ce alte studii arată lipsa modificărilor în ceea ce priveşte RMR în urma antrenamentului fizic. Lemmer et. all sugerează faptul că rezultatele contradictorii se datorează în mare parte vârstei şi sexului subiecţilor.(9) Studiile pe subiecţi în vârstă arată creşteri semnificative ale RMR în timp ce studiile efectuate pe subiecţi foarte tineri, nu prezintă modificări ale RMR. Puţine studii au investigat diferenţele între femei şi bărbaţi din acest punct de vedere, dar cele existente indică o creştere mai mare a RMR, în urma antrenamentului fizic, în rândul subiecţilor de gen masculin.

Creşterea RMR determină o creştere a consumului energetic pe 24 de ore, şi poate determina astfel, un bilanţ energetic negativ suficient de amplu pentru a împiedica creşterea masei de ţesut adipos.(8, 10) Hill et. all (11) a estimat că un „decalaj de energie" de doar 420KJ pe zi poate fi responsabil de creşterea în greutate pentru 90% din populaţie. Reducerea sau eliminarea acestui decalaj energetic ar putea preveni sau reduce acumularea de grasime.(7) Un RMR sau MFOR mai mare poate preveni acest decalaj şi chiar evita recâştigarea în greutatea după încheierea unui program de scădere în greutate.(5) Concluzii Rezultatele studiului nostru arată că 6 luni de program supravegheat de scădere în greutate, bazat pe recomandările nutriţionale şi antrenamentul fizic cu intervale (antrenament structurat pe baza rezultatelor testării la efort), poate aduce beneficii în managementul obezităţii şi poate preveni recâştigarea în greutate, pe baza creşterii RMR şi MFOR, chiar dacă se înregistrează o scădere a SMM. Această scădere a SMM se datorează probabil restricţiei dietetice de 500 kcal/zi.

Este nevoie de un studiu randomizat controlat pentru verificarea rezultatelor studiului.

Bibliografie 1.

2.

J. Jakicic (2002) - The role of physical activity in prevention and treatment of body weight gain in adults, J Nutr 132 pp. 3826S–3829S. J. Hill and H. Wyatt (2005) - Role of physical activity in preventing and treating obesity, J Appl Physiol 99, pp. 765–770.

175

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

3.

V. Catenacci, L. Ogden, J. Stuht, S. Phelan, R. Wing and J. Hill et al.(2008) - Physical activity patterns in the national weight control registry, Obesity 16 (2008), pp. 153– 161.

4. M. Fogelholm and K. Kukkonen-Harjula (2000) - Does physical activity prevent weight gain—a systematic review, Obes Rev 1, pp. 95–111.

5. Rachel C. Colley, Andrew P. Hills, Neil A. King, and Nuala M. Byrne (2010) Exercise-induced energy expenditure: Implications for exercise prescription and obesity. [PubMed]Science; Available online 13 April 2010 6. Byrne HK, Wilmore JH. (2001) - The effects of a 20-week exercise training program on resting metabolic rate in previously sedentary, moderately obese women. Int J Sport Nutr Exerc Metab. Mar;11(1):15-31.

7. Saris WH, Blair SN, van Baak MA et al. (2003) - How much physical activity is enough to prevent unhealthyweight gain? Outcome of the IASO 1st Stock Conference and consensus statement. Obes Rev 2003; 4(2):101–114.

8. Nicholas D. Barwella, Dalia Malkovab, Melanie Leggatea et.all. Individual responsiveness to exercise-induced fat loss isassociated with change in resting substrate utilization. Integrative and Systems Biology, Faculty of Biomedical and Life Sciences, University of Glasgow,Glasgow, G12 8QQ, United Kingdom.

9. Lemmer JT, Ivey FM, Ryan AS et al. (2001) - Effect of strength training on resting metabolic rate and physicalactivity: age and gender comparisons. Med Sci Sports Exerc 2001; 33(4): 532–541.

10. Potteiger JA, Kirk EP, Jacobsen DJ, Donnelly JE. (2008) - Changes in resting metabolic rate and substrate oxidation after 16 months of exercise training in overweight adults. Int J Sport Nutr Exerc Metab.( Feb 2008 ) ;18(1):79-95.

11. Hill JO, Wyatt HR, Reed GW, Peters JC.(2003) - Obesity and the environment: where do we go from here?. [PubMed: 12574618]Science; 299:853–855.

12. J.E. Donnelly et.all. (2004) - The role of exercise for weight loss and maintenance.

Best Practice & Research Clinical Gastroenterology. Vol.18, Nr.6, pp.1009-1029.

176

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Prevalenţa factorilor de risc cardiometabolic şi a obezităţii asociat compoziţiei corporale în rândul angajaţilor din mediul urban Ornela C. CLUCI 1 , Claudiu AVRAM 2 , Alexandra M. RUSU1, Bogdan ALMĂJAN-GUŢĂ 3 , Cristian CIULACU1, Lucian HOBLE2, Dan GAIŢĂ1, Sorin O. SĂRĂNDAN3 Rezumat Introducere - Obezitatea este în continuă creştere, fiind în prezent cea mai frecventă boală metabolică la nivel mondial, reprezentând astfel o importantă problemă de sănătate publicăDistribuţia ţesutului adipos in organism are un rol important în creşterea riscului cardiometabolic. Astfel, acumularea de grăsime intraabdominala este strâns legată de producerea afecţiunilor cardiovasculare şi metabolice inclusiv a hipertensiunii si diabetului zaharat. Scopul acestui studiu este de a identifica factorii de risc cardiometabolic în relaţie directa cu compoziţia corporală în rândul angajaţilor de vârsta medie din mediul urban. Subiecţi şi metodă: ca metodă de evaluare a fost utilizată bioimpedanţometria multifrecvenţă (In Body 720, South Korea.A fost evaluat un grup de 43 de angajaţi de vârsta mijlocie, media de vârstă fiind de 47.3±7.2 ani dintre care 63% bărbaţi.Subiecţii incluşi în studiu au fost aleşi în mod aleatoriu fără a se lua în considerare statutul socioeconomic al acestora. Rezultate: la finalul studiului am constatat că 70% din totalul subiecţilor evaluaţi sunt obezi (indice de masă corporală (IMC) >30 kg/m2). De asemenea, din totalul subiecţilor evaluaţi, un procent de 70% dintre femei şi 74% dintre bărbaţi au avut circumferinţa abdominală peste limitele recomandate (88 cm pentru femei şi 102 cm pentru bărbaţi). Media masei musculare scheletale a subiecţilor incluşi în studiu a fost de 32 ±8.19 kg.Valoarea medie a grăsimii viscerale (VFA), a fost de 141±47,9 cm2, 80% dintre subiecţi depăşind pragul normal recomandat de 100 cm2. Procentul de ţesut adipos a fost de asemenea crescut (peste valorile recomandate de 28% pentru femei şi 20% pentru bărbaţi) in 77% din cazuri. Raportul talie-şold, un indicator al distribuţiei ţesutului adipos în organism a fost peste limitele recomandate (> 0.85 pentru femei şi >0.9 pentru bărbaţi) la 82% dintre femei şi 80% dintre bărbaţi. Media masei musculare scheletale a subiecţilor incluşi în studiu a fost de 32±8.19 kg. Concluzii - Studiul arată că o proporţie importantă 1

Universitatea de Medicină şi famacie „Victor Babeş” din Timişoara Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 3 Universitatea „Politehnica” din Timişoara 2

177

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

dintre angajaţii de vârstă medie din mediul urban sunt supraponderali şi mai mult de 80% dintre aceştia au prezentat un risc cardiometabolic crescut ca urmare a unei ditribuţii preponderent viscerale a grăsimii în organism.

Masa musculară scheletală (MMS) este un parametru care variază mult în funcţie de gen şi moştenire genetică fiind de asemenea influenţat de nivelul de pregătire fizică al fiecărui subiect. O creştere a MMS cu ajutorul exerciţiului fizic, v-a conduce la o îmbunătăţire a ratei metabolismul bazal de efort si repaus, cu efect direct asupra ameliorării compoziţiei corporale corporale.

Cuvinte cheie: obezitate, risc cardiometabolic, grăsime viscerală Finanţare: Realizarea acestei lucrări a fost susţinută financiar cu ajutorul grantului de cercetare CNCSIS cod PD_382/2010.

Abstract Introduction - Obesity is increasing worldwide being currently the most common metabolic disease in the world, becoming a serious public health problem. Body fat distribution is particularly important because intra-abdominal fat accumulation is closely related to the development of several cardiovascular and metabolic diseases, including hypertension and type 2-diabetes mellitus. The purpose of this study is to investigate the cardiometabolic risk related to body composition among middle-age workers from an urban factory. Subjects and Method - As a method of evaluation was used bioimpedanţometria multifrequency (In Body 720, South Korea), a body composition analyzer. The study subjects were included randomly without taking in consideration the social and economical status. Results - We notice that over 70% of all subjects were overweight and obese with an average body mass index overbody mass index over 25kg/m2. Also, 70% of all tested women and 74% of males, had waist circumference over recommended limits. Mean value of visceral fat area (VFA), was 141± 47,9 cm2, 80% of subjects having a higher thanrecommended threshold of 100 cm2. Body Fat Percent (PBF) was increased (higher than maximal normal value: 28% for women and 20% for males) in 77% of cases. Waist to hip ratio (WHR), a body fat distribution indicator, was over the recommended limits (> 0.85 for women and >0.9 for males) in 82% of women and 80% of males. The mean skeletal muscle mass (SMM) of subjects was 32 ±8.19 kg. Conclusions - We noticed that the great majority of the subjects were overweight and over 80% of them presented a high cardiometabolic risk related to an increased abdominal fat distribution. SMM it is a variable parameter, depending on gender, heredity and is highly influence by the level of physical activity of each subject. An increase of the SMM will improve the resting and effort metabolism which will further influence the weight loss or maintaining the gaining weight.

Keywords: obesity, cardiometabolic risk, visceral fat area Acknowledgement: This paper work was supported by a research grant from CNCSIS Ro, code PD382/2010.

178

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere Obezitatea este în continuă creştere, fiind în prezent cea mai frecventă boală metabolică la nivel mondial, reprezentând astfel o importantă problemă de sănătate publică. Studiile au demonstrat ca acumularea grasimii, predominant in regiunea abdominală, prin modificarile metabolice asociate, reprezinta un risc mare pentru bolile cardiovasculare si moartea prematura. Distribuţia ţesutului adipos in organism are un rol important în creşterea riscului cardiometabolic. Astfel, acumularea de grăsime intraabdominala este strâns legată de producerea afecţiunilor cardiovasculare şi metabolice inclusiv a hipertensiunii si diabetului zaharat.

Sindromul metabolic (SM) reprezintă asocierea obezităţii de tip central cu factori de risc de origine metabolică ce favorizează dezvoltarea afecţiunilor cardiovasculare şi a diabetului zaharat.

SM este un factor de risc semnificativ pentru bolile cardiovasculare. Doar existenţa acestui factor creste riscul de deces de cauza cardiovasculară cu aproape 40%, iar dacă se mai adauga şi existenţa diabetului zaharat, riscul de deces creşte de două ori. Studii populaţionale importante au arătat că după o urmărire de aproape 11 ani, mortalitatea coronariană a crescut pe seama SM de aproape patru ori, mortalitatea cardiovasculară, de până la trei ori, iar mortalitatea generală, de 1,5 ori. (1) Scopul acestui studiu este de a identifica factorii de risc cardiometabolic în relaţie directa cu compoziţia corporală în rândul angajaţilor de vârsta medie din mediul urban.

Subiecţi şi metodă Ca metodă de evaluare a fost utilizată bioimpedanţometria multifrecvenţă (In Body 720, South Korea), un analizor de compoziţie corporală care permite determinarea ţesutului adipos în organism, grăsimii viscerale, a raportului talieşold, masei musculare şi distribuţia acesteia la nivelul trunchiului şi membrelor, dar şi a lichidelor intra şi extracelulare sau cele din spaţiul interstiţial. De asemenea, sistemul permite estimarea greutăţii ideale în funcţie de compoziţia corporală optimă şi aprecierea necesarului energetic al organismului în repaus în funcţie de masa activă a organismului.A fost evaluat un grup de 43 de angajaţi de vârsta mijlocie, media de vârstă fiind de 47.3±7.2 ani dintre care 63% bărbaţi.Subiecţii incluşi în studiu au fost aleşi în mod aleatoriu fără a se lua în considerare statutul socio-economic al acestora.

179

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

La sfârşitul evaluării toţi subiecţii au primit recomandări individuale pentru optimizarea stilului de viaţă în ceea ce priveşte activitatea fizica, structura dietei si comportamentul alimentar.

Rezultate La finalul studiului am constatat că 70% din totalul subiecţilor evaluaţi sunt obezi (indice de masă corporală (IMC) >30 kg/m2).

Figura 1 - Clasificarea grupului în funcţie de IMC

De asemenea, din totalul subiecţilor evaluaţi, un procent de 70% dintre femei şi 74% dintre bărbaţi au avut circumferinţa abdominală peste limitele recomandate (88 cm pentru femei şi 102 cm pentru bărbaţi). Media masei musculare scheletale a subiecţilor incluşi în studiu a fost de 32 ±8.19 kg.Valoarea medie a grăsimii viscerale (VFA), a fost de 141±47,9 cm2, 80% dintre subiecţi depăşind pragul normal recomandat de 100 cm2.

180

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 2 - Clasificarea grupului în funcţie de VFA

Procentul de ţesut adipos a fost de asemenea crescut (peste valorile recomandate de 28% pentru femei şi 20% pentru bărbaţi) in 77% din cazuri.

Figura 3 - Clasificarea grupului în funcţie de PBF bărbaţi

181

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 4 - Clasificarea grupului în funcţie de PBF femei

Raportul talie-şold, un indicator al distribuţiei ţesutului adipos în organism a fost peste limitele recomandate (> 0,85 pentru femei şi >0,9 pentru bărbaţi) la 82% dintre femei şi 80% dintre bărbaţi.(Fig.5,6) Media masei musculare scheletale a subiecţilor incluşi în studiu a fost de 32±8.19 kg.

Figura 5 - Clasificarea gupului în funcţie de WFA bărbaţi

182

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 6 - Clasificarea gupului în funcţie de WFA femei

Concluzii Studiul arată că o proporţie importantă dintre angajaţii de vârstă medie din mediul urban sunt supraponderali şi mai mult de 80% dintre aceştia au prezentat un risc cardiometabolic crescut ca urmare a unei ditribuţii preponderent viscerale a grăsimii în organism.

Masa musculară scheletală (MMS) este un parametru care variază mult în funcţie de gen şi moştenire genetică fiind de asemenea influenţat de nivelul de pregătire fizică al fiecărui subiect. O creştere a MMS cu ajutorul exerciţiului fizic, v-a conduce la o îmbunătăţire a ratei metabolismul bazal de efort si repaus, cu efect direct asupra ameliorării compoziţiei corporale corporale.

Finanţare: Realizarea acestei lucrări a fost susţinută financiar cu ajutorul grantului de cercetare CNCSIS cod PD_382/2010.

Bibliografie 1. Grahan I. et al. (2007) - European Guidelines on cardiovascular disease prevention in clinical practice. European Heart Journal 2007; 28:2375–2414 2. Peretianu D. , Onose G. , Poiana C. (2009) Echilibrul energetic si obezitatea, Editura All 3. Jakicic J. (2002) - The role of physical activity in prevention and treatment of body weight gain in adults, J Nutr 132 (2002)

183

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Sistemul GYROTONIC® - caracteristici, aplicaţii, beneficii Csaba-Oliver SZABÓ 1 Rezumat Sistemul GYROTONIC® este un sistem optim de antrenament pentru toată lumea, relativ nou la noi în ţară; permite realizarea unor mişcări care sunt dedicate în special întăririi ţesuturilor conjunctive, a creşterii capacităţii funcţionale a coloanei vertebrale, dezvoltând cu precădere elasticitatea ţesuturilor şi tonusul muscular; solicită minimal structurile articulare, prin folosirea simultană a mai multor articulaţii cu încărcare minimală a axei articulaţiilor, ceea ce îl face accesibil şi în recuperarea în anumite patologii ale aparatului locomotor.

Cuvinte cheie: GYROTONIC®, mişcări tridimensionale, sistem închis

Abstract GYROTONIC ® system is an optimal workout for everyone, relatively new in our country, allow for movements that are dedicated especially to strengthen connective tissues, increase the functional capacity of the spine, especially developing tissue elasticity and muscle tone; require minimal joint structures by simultaneous use of multiple joints with minimal loading axis joints, making it accessible and recovery in certain diseases of the locomotor system.

Keywords: GYROTONIC ®, three-dimensional movements, closed system.

Sistemul GYROTONIC® este alcătuit din mişcări tridimensionale, pe care le efectuăm fără întrerupere într-un sistem închis. Fiecare şir de mişcări executat ritmic se asociază armonic însoţit de o tehnică respiratorie. Aparatele Sistemului GYROTONIC® fac posibilă o libertate de mişcare completă şi nu frânează intensitatea şi multitudinea mişcărilor. Acesta este considerat un sistem cuprinzător care priveşte corpul ca un întreg, susţinut central de coloana vertebrală; realizează 1

Kinetoterapeut, antrenor GYROTONIC®, Delfin Style-Training Studio

184

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

sistem de mişcări care uneşte cunoştinţele străvechi din orientul îndepărtat despre energiile corpului cu ştiinţele moderne kinetice.

O atenţie specială se acordă măririi capacităţii funcţionale a coloanei vertebrale. Aceasta duce la o deosebită tonifiere şi elasticitate prin care rezultă întinerirea organismului, mai multă putere şi dinamism de viaţă. Se dezvoltă împreună forţa, coordonarea şi mobilitatea.

Sistemul GYROTONIC® este un sistem optim de antrenament pentru toată lumea. Ajută sportivii de performanţă în mărirea capacităţii funcţionale, fanii fitness-ului fac cunoştinţă cu o nouă şi complexă metodă de antrenament, asigurând o formă de mişcare cu satisfacţii pentru toată lumea, ajută în recuperarea pacienţilor, iar oamenii epuizaţi sunt încărcaţi cu energie.

Antrenamentul sistematic întăreşte ţesuturile conjunctive şi modelează corpul. Pe faţa relaxată vor dispărea şi unele riduri. Pentru cel care exersează sistematic, ajuns la un nou echilibru intern, îi asigură iradiere pozitivă, calmă şi dă o personalitate mai puternică.

Sistemul GYROTONIC® deschide o cale unică în cultura mişcării, privind valoarea sănătăţii, esteticii şi a vitalităţii crescute.

Prin folosirea simultană a mai multor articulaţii cu încărcare minimală a axei articulaţiilor, lărgim limitele mişcărilor. Suportul interior echilibrat pentru schelet se realizează prin mişcările de rotaţie a articulaţiilor. Eliberarea energiilor blocate se realizează prin atingerea ţintită a meridianelor. Mişcările continue masează organele interne şi activează procesele fiziologice. În loc de mişcări singulare ale muşchilor se pun în mişcare lanţuri musculare.

Inventatorul sistemului este Juliu Horvath, născut în 1942 la Timişoara. Încă din copilărie a fost atras de mişcare. A făcut înot, gimnastică şi canotaj cu succes. Mai târziu, la 19 ani a început cariera de dansator clasic, balerin la Opera din Timişoara. A lucrat cu maximă seriozitate. Formarea personalităţii lui le-a subordonat scopurilor sale bazându-se pe observaţiile şi intuiţiile proprii. Efortul lui şi-a arătat succesul. În 1970, ca dansator al Operei din Timişoara a părăsit ţara, primind azil politic în SUA. Între 1971 şi 1978 a dansat în roluri principale la Opera din New York, Radio City Music Hall şi Houston Ballet, alături de staruri internaţionale ca Dame Margot Fonteny, Jacques d’Abroise şi Melissa Hayden. Cariera lui de dansator, balerin s-a întrerupt brusc din cauza unei accidentări grave la coloana vertebrală.

S-a retras în oraşul St. Thomas (Insulele Virgine) şi a început să studieze tehnicile orientale - Kundalini Yoga şi acupunctura. Pe drumul acesta, experienţa

185

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

lui în dans şi sport a atins dimensiuni noi, alcătuind o metodă de mişcări, pe care a început să le predea la New York sub numele de „Yoga pentru Dansatori” azi cunoscut sub denumirea GYROKINESIS®.

După puţin timp a început să construiască aparate, care permit executarea acestor exerciţii prin mişcări tridimensionale. Această metodă nouă şi originală, GYROTONIC EXPANSION SYSTEM®, a fost prezentată în Studioul „White Cloud” din New York. La început, au folosit-o mai ales dansatorii, dar în scurt timp a devenit cunoscută şi în cercuri mai largi.

Metoda lui încorporează principii-cheie ale yoga, dansului, gimnasticii, înotului şi tehnicii Tai-Chi. Azi deja profită de acest sistem, persoane de orice vârstă şi de diferite stiluri de viaţă ca: terapie, fitness sau relaxare.

“Am creat GYROTONIC® pentru a ajuta la mobilitatea încheieturilor şi întărirea ligamentelor în aşa fel încât legăturile dintre oase să devină mult mai puternice. Puterea nu este dată de cantitatea de muşchi, ci de legăturile dintre încheieturi”, spune Juliu Horvath.

Juliu instruieşte personal metoda lui peste tot în lume, care devine tot mai cunoscută.

După mulţi ani de cercetare şi dezvoltare, Juliu Horvath a conceput pentru Antrenorii GYROTONIC®, aparatul numit Pulley Tower Combination Unit, deseori numit doar Pulley Tower (Turnul cu Scripeţi), care în ultimii 20 de ani a avut mai multe versiuni. Aceste modele par diferite, dar toate au aceeaşi funcţiune, în care scripeţii se mişcă în acelaşi timp, producând o rezistenţă constantă şi uşoară.

Figura 1 Juliu Horvath: inventatorul sistemului Gyrotonic

Handle Unit (Unitatea de Mânere) de la capătul băncii a rămas la fel dealungul timpului, cu mici schimbări adăugate care fac ca frânarea şi mecanismul circular să funcţioneze mult mai uşor.

Exerciţiile Sistemului GYROTONIC® oferă o libertate completă a mişcărilor. Sistemul este complet ajustabilă, pentru persoane cu diferite înălţimi şi nivele de putere. Rezistenţa uniformă şi constantă a Unităţii de Mânere şi Turnului cu Scripeţi (cu o triplă reducţie de tragere a greutăţilor) elimină complet vibraţia

186

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

neplăcută a corpului, care apare la începutul şi sfârşitul executării exerciţiilor pe aparatele obişnuite.

Mişcările circulare, în spirală şi ondulatorie care caracterizează Sistemul GYROTONIC® ajută la creşterea capacităţii funcţionale a coloanei vertebrale, contribuind şi conştientizând aceste mişcări sferice şi tridimensionale într-un echilibru total.

Exerciţiile Sistemului GYROTONIC® prin mişcări circulare, spiralate sau au ondulatorii oferă o flexibilitate mai bună a corpului, întărirea ligamentelor, creşterea capacităţii funcţionale a coloanei vertebrale, coordonare mai bună şi mobilitate mai mare a articulaţiilor.

Figura 2 – Sistemul Gyrotonic (Delfin Style - Training Studio)

187

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Delfin Style - Training Studio este primul Studio din Timişoara şi din România, care oferă antrenamente în Sistemul GYROTONIC® din aprilie 2009.

Primul contact cu GYROTONIC EXPANSION SYSTEM® l-am avut în 2003, când unchiul meu Földvary-Kastner Ludwig (Antrenor Certificat în GYROTONIC®, în Germania, fost antrenor al Lotului Olimpic Român de Schif feminin, profesor de educaţie fizică şi sport la Universitatea de Vest din Timişoara) fiind în vizită acasă în Timişoara, mi-a povestit mai multe despre acest tip de întreţinere corporală, fitness, folosit cu succes şi în recuperarea medicală. Pe vremea aceea eram student la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Kinetoterapie. În 2005, după terminarea facultăţii, am început cursurile dedicate acestui sistem la sediul GYROTONIC® din Europa, în oraşul Bad Krozingen, Germania, având ca antrenor pe Abel Horvath - GYROTONIC® Master Trainer. În octombrie 2008 am avut examenul final cu Pietro Gagliardi (White Cloud Roma) şi Lisa Marie Goodwin (In-Spiraling Movement Arts / White Crane Los Angeles) şi am devenit primul Antrenor Certificat în GYROTONIC EXPANSION SYSTEM® din România.

Figura 3 – Sistemul GYROTONIC® (vedere frontală)

188

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Figura 4 – Sistemul GYROTONIC® (vedere superioară)

Figura 5 – Sistemul GYROTONIC® (vedere laterală)

Jurnalişti şi reporteri au scris şi continuă să scrie multe articole despre GYROTONIC EXPANSION SYSTEM® şi metoda GYROKINESIS®, şi aceste articole au aparut în publicaţii ca TIME, Forbes, Newsweek, ELLE, Star şi chiar în presa autohtona Libertatea, Ziua, Bănăţeanul, Brand Magazine, Adevărul, Nyugati Jelen, Click, Evenimentul Zilei etc.

Inspirat din balet, Sistemul GYROTONIC® este noul drum spre un fizic armonios.

Fanii fitnessului şi celebrităţi ca Madonna, Gwyneth Paltrow, Julianne Moore, Björk, Patrick Swayze, Liv Tyler, Teri Hatcher, Shaquille O’Neal, Kim Cattrall, Edie Falco, Bernadette Peters, Jade Jagger şi Andrew McCarthy numesc

189

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Sistemul GYROTONIC® ca cel mai bun tip de întreţinere (un fel de Yoga cu rezistenţă).

Madonna s-a arătat încântată de rezultate, deoarece antrenamentul pe aparat formează “muşchi lungi si tonifiaţi, în loc de muşchi bombaţi”. Unul dintre membrii Studioului din Londra, pe care Madonna îl frecventează o dată pe săptămână, spunea: “Seamănă cu un aparat de tortură medievală, dar face minuni.

Dă o postură corectă şi mobilizează părţi ale corpului, la care prin alte metode nu se poate ajunge”.

Legenda NBA, Shaquille O’Neal povesteşte despre exerciţiul lui secret, în timp ce se pregăteşte pentru noul sezon în NBA. Şi are dreptate - GYROTONIC® este IMPRESIONANT !

Bibliografie 1.

2.

3.

4.

5.

http://delfinstyle.com/ http://www.gyrotonic.com/index.aspx?id=12370 http://www.gyrotonic.com/GyroVideo.aspx http://www.youtube.com/watch?v=Bnn6StOIrig&feature=player_embedded http://observator.antena1.ro/monden/Secretul-Madonnei_2738.html

190

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Contribuţii la educarea memoriei motrice la preşcolari Ramona SÎRB 1 , Mihaela FAUR 2 , Corina PANTEA 3 Rezumat Lucrarea urmăreşte optimizarea dezvoltării fizice armonioase a copilului şi a formării deprinderilor motrice la copii, precum şi formarea memoriei motrice a acestora.

Cercetarea am realizat-o în perioada septembrie 2009 - mai 2010 în cadrul procesului instructiv-educativ, derulat la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 21, structura 31 din Timişoara. Scopul a fost acela de a observa anumite modificări la nivelul execuţiei unor exerciţii şi am urmărit în mod constant rolul pe care il joacă memoria motrică în dezvoltarea individului şi în formarea deprinderilor motrice ale acestuia. Prin analiza testărilor efectuate se poate afirma fără îndoială că prin complexul de exerciţii precum şi prin jocurile motrice utilizate în cadrul activităţilor fizice s-a îmbunătăţit simţitor nivelul de dezvoltare fizică generală a copiilor şi a avut loc o îmbunătăţire considerabilă a capacităţii motorii a acestora, dezvoltându-se altfel memoria motrică.

Cuvinte cheie: memorie motrica, jocuri motrice, deprinderi motrice.

Abstract This paper aim is to optimize the harmonious physical development of children and of the motor skills at children and their motor memory formation. We have conducted a survey in September 2009 - May 2010 period in the intructive-educational process, developed in the kindergarden with overtime no. 21, structure 31 from Timişoara. The aim of our study was to observe some changes in the execution of exercises and have consistently pursued the role that motor memory plays in the development of the individual and its motor skills training. By analysis of the testing results we can say without doubt that the complex of exercises as well as motor games used in physical activities has improved significantly the general physical development of children and has been noted a considerable improvement in their motor capacity, thus developing the motor memory.

Keywords: memory motor, driving games, driving skills.

1

Educatoare, prof. Educaţie Fizică la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 21 Conf.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 3 Lect.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 2

191

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Introducere Memoria este funcţia psihică de bază care face posibilă fixarea, conservarea, recunoaşterea şi reproducerea informaţiilor şi trăirilor noastre ( Andrei Cosmovici 1996- Psihologie generală). Memoria imaginativă permite conservarea şi reproducerea reprezentărilor, iar memoria verbal-logică a propoziţiilor şi ideilor.

Există o memorie afectivă, dar se poate vorbi şi de memorie motorie, ea făcând posibilă formarea priceperilor şi a deprinderilor, astfel explicând învăţarea dansului, a înotului, a scrisului.

Separarea cogniţiei de motricitate se poate face doar în vederea studiului, în realitate mişcarea, cunoaşterea şi aprecierea sunt prezente în orice fenomen psihic. Astfel cu ajutorul memoriei motrice se face posibilă formarea priceperilor şi a deprinderilor motrice. După cum spune A.Cosmovici, (2000) numim deprinderi acele acte învăţate în care predomină reacţiile relativ constante, în raport cu condiţiile constante. Astfel sunt deprinderi: mersul, scrisul, calculatul mintal, etc.

Vom desemna prin priceperi acele acte învăţate în care predomină reacţiile plastice, capabile de a se adapta prompt la condiţiile variabile ale mediului.

Gradul de actualitate îl constituie în primul rând modul de organizare al pregătirii copiilor în cadrul procesului instructiv-educativ prin utilizarea celor mai eficiente mijloace şi metode de acţionare corespunzătoare nivelului de vârstă.

Pentru că vorbim despre copii preşcolari unde activitatea ludică este activitatea de bază a acestora, întreaga activitate conducând spre formarea priceperilor şi deprinderilor, dar şi formarea memoriei motrice, prin anumite metode şi mijloace folosite în cadrul procesului de instruire se încearcă o captare a acestora, li se stârneşte curiozitatea astfel reuşind să îi implicăm cât mai mult şi să le formăm o atracţie spre practicarea educaţiei fizice.

Scopul lucrării este acela de a urmări optimizarea dezvoltării fizice armonioase a copilului şi a formării deprinderilor motrice la copii, precum şi formarea memoriei motrice a acestora.

Ipoteza lucrării - Dacă utilizăm în structura activitătţilor de educaţie fizică, jocurile motrice precum şi exerciţiile din partea de influenţare selectivă, prin exerciţii adaptate nivelului de vârstă a copiilor vom obţine o dezvoltare fizică generală, precum şi o îmbunătăţire considerabilă a capacităţii motorii.

Material şi metodă - Cercetarea am efectuat-o în perioada septembrie 2009 - mai 2010 în cadrul procesului instructiv-educativ, derulat la Grădiniţa cu Program Prelungit nr. 21, structura 31 din Timişoara, în sala de grupă din cadrul grădiniţei. Pe durata cercetării am observat anumite modificări la nivelul execuţiei unor exerciţii şi am urmărit în mod constant rolul pe care îl joacă memoria motrică în dezvoltarea individului şi în formarea deprinderilor motrice ale acestuia.

Subiecţii pe care se realizează cercetarea sunt copii din grupa mică B, copii cu vârste cuprinse între de 3-4 ani. Aceştia sunt începători în activitatea sportivă

192

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

deoarece nu au mai luat parte la activităţi desfăşurate într-un cadru instituţionalizat, activitatea lor începând din luna septembrie 2009.

Teste pentru memoria vizuală (Testul Ray) - Li se va prezenta copiilor testul model care constă în prezentarea unui cartonaş care conţine 6 pătrate în care sunt desenate trei bulinuţe. Împreună vom număra pătrăţelele, iar după ce ştim câte pătrate avem vom numara bulinuţele desenate. După ce am numărat şi bulinele vom privi cu atenţie cartonaşul pentru a reţine locul în care sunt desenate cele 3 buline. După prezentare, cartonaşul va fi întors, copiii vor primi fişele de lucru care conţin acelaşi tabel, iar fiecare dintre aceştia va trebui să deseneze bulinele în locul (pătratul) în care au reţinut că au fost desenate pe model.

Teste pentru memorie motrică - Pentru a observa memoria motrică de care dispun preşcolarii am ales un exerciţiu simplu în patru timpi, tinând cont de particularităţile de vârstă ale copiilor. Fiecare copil din grupă a intrat pe rând în sala de clasă unde i s-a explicat şi demonstrat modul de lucru, exerciţiul fiind demonstrat o singură dată, iar copilul a trebuit să imite mişcările pe care le-a reţinut din exerciţiu. Fiecare copil a fost notat într-un tabel cu "+" - timpii executaţi corect şi cu "- " - timpii executaţi greşit.

Pentru că activitatea de bază la preşcolari este activitatea ludică (jocul), în continuare voi prezenta jocurile pe care le-am propus pentru dezvoltarea calităţilor motrice (viteza, îndemanare, rezistenţă, forţă), precum şi pentru dezvoltarea memoriei motrice a acestora: cine ajunge primul; ursuleţii la miere; pisica şi şoriceii; vrăbiuţele săltăreţe; trenul pe sub pod; căţeluşii şi pisicile; lupta cocoşilor; broscuţele sar în lac; vrăbiuţele la mâncare; atinge fluturaşul; alergaţi la steguleţ; ţinteşte popicele; culesul cartofilor.

193

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 1 – Rezultatele testului Ray obţinute la evaluarea iniţială şi finală Nrc rt

Iniţi ale

Data naşterii

0 buline T.I .

1

BA

2

BD

3

CL

4

CL

5

DD

6

FA

7

FS

8

GD

9

G.I

10

GR

11

JC

12

KL

13

LD

14

LP

15

MA

16

MD

17

NL

18

PI

19

PR

20

SA

21

SL

22

SM

23

SR

24

TA

25

VL

26

VR

27

ZA

28

ZG

1 bulina

T.F.

04.02.2006 17.07.2006

T.I.

T.F.

10.10.2006 20.01.2006

X X

01.08.2006

23.10.2006

X X

X

X

X

X X

X

X X

X X

X X

X

X

X

X

X

X

01.11.2005 22.07.2006

X

X X

27.09.2006 11.01.2007

X

X

X

X X

X

19.04.2006

X

07.05.2006

X

02.02.2006 X

20.10.2006

X X

X

18.09.2006

X X

X

X

X

X

04.07.2006

X

09.11.2006 23.06.2006

X

X

30.09.2006

11.04.2006

T.F.

X

21.09.2006 22.02.2006

T.I.

X

18.10.2006 16.05.2006

T.F.

3 buline

X

20.02.2006 08.10.2006

T.I.

X X

25.04.2006 24.08.2006

2 buline

X X

X

X X

194

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 2 - Parametrii morfologici Nr crt

Iniţi ale

Data naşterii

Înălţime (cm) T.F.

Greutate (kg) T.I. T.F.

Anvergură (cm) T.I. T.F.

T.I.

T.F.

107

110

18,9

20,5

97

101

56

59

105

107

15,1

16,3

99

101

56

58

102

102

15,6

16,2

97

100

53

56

108

110

15,2

16,3

100

102

54

57

96

97

15,4

16,5

101

103

54

58

106

107

13,2

14,7

98

99

54

58

109

110

14,7

15,5

97

98

53

57

102

104

15,8

17,5

99

102

55

58

101

103

13,9

15,7

95

97

57

60

95

96

14,2

15,5

95

98

54

56

103

104

12,9

14

96

97

53

55

100

105

16,1

17,7

99

100

51

55

102

104

19

20,5

102

105

53

56

105

110

18,6

20

100

102

52

55

100

104

14,7

16,2

99

101

55

57

T.I. 1

BA

2

BD

3

CL

4

CL

5

DD

6

FA

7

FS

8

GD

9

G.I

10

GR

11

JC

12

KL

13

LD

14

LP

15

MA

16

MD

17

NL

18

PI

19

PR

20

SA

21

SL

22

SM

23

SR

24

TA

25

VL

26

VR

27

ZA

28

ZG

04.02.06 17.07.06 25.04.06 24.08.06 20.02.06 08.10.06 10.10.06 20.01.06 18.10.06 16.05.06 21.09.06 22.02.06 27.09.06 11.01.07 01.08.06 01.11.05 22.07.06 23.10.06 30.09.06 19.04.06 07.05.06 02.02.06 18.09.06 20.10.06 11.04.06 04.07.06 09.11.06 23.06.06 MA Minim Maxim Amplit.

Abatere st.

Bust (cm)

99

102

14,9

16,1

99

100

53

56

104

106

16,1

17,5

95

97

56

57

97

98

13,8

14,5

97

99

56

55

101

104

14,6

15,7

95

98

55

57

103

105

15,1

16,2

100

101

53

56

104

108

14,9

16,4

99

103

57

60

99

102

13,8

15,5

100

100

55

56

105

108

16,1

17,5

101

102

56

59

100

103

14,2

15,7

97

98

51

55

100

103

14,6

15,5

95

97

55

57

103

104

14,8

16,2

99

100

53

56

102

104

13,9

15,7

97

99

52

55

95

99

14

14,6

95

97

52

54

101,82

104,2

15,14

16,43

97,96

99,89

54,07

56,71

95

96

12,9

14

95

97

51

54

109

110

19

20,5

102

105

57

60

14

14

6,1

6,5

7

8

6

6

3,64

3,78

1,64

2,11

1,16

1,71

1,58

3,57

3,63

1,54 10,1 8

9,99

2,16

2,16

3,18

2,79

Coef variab.

195

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Greutatea - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 15,14 kg, iar testarea finală ne indică o medie de 16,43 kg. După efectuarea calculelor am obţinut abaterea standard iniţial de 1,54 şi final de 1,64, iar coeficientul de variabilitate este de 9,99 ceea ce semnifică omogenitatea colectivului studiat. Înălţime - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 101,89 cm, iar testarea finală ne indică o medie de 104,25 cm. Abaterea standard este de 3,64 la testarea iniţială, respectiv 3,78 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 3,57 ceea ce ne indică un colectiv omogen.

Anvergura - abaterea standard este de 2,11 la testarea iniţială, respectiv 2,16 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 2,16 deci putem afirma că acest colectiv este omogen.

Bust - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 54,07 cm, iar testarea finală ne indică o medie de 56,71 cm, abaterea standard este de 1,71 la testarea iniţială, respectiv 1,58 la testarea finală şi coeficientul de variabilitate este de 2,79 ceea ce semnifică omogenitatea colectivului studiat.

Săritura în lungime - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 56,53 cm, iar testarea finală ne indică o medie de 66,64 cm, abaterea standard este de 7,42 la testarea iniţială, respectiv 6,97 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 10,45 deci putem afirma că colectivul este relativ omogen. La testul t-Student am obţinut o valoare p= 9,80x10-19 (p  0.001) ceea ce indică diferenţe extrem de semnificative – ES. Alergare de viteza - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 6,76 sec, iar testarea finală ne indică o medie de 6,62 sec, abaterea standard este de 0,35 la testarea iniţială, respectiv 0,37 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 5,72 % ceea ce semnifică omogenitatea colectivului studiat. La testul t-Student am obţinut o valoare p= 4,18x10-5 (p  0.001) ceea ce indică diferenţe extrem de semnificative – ES. Aruncarea mingii de tenis - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 4,38 m, iar testarea finală ne indică o medie de 5,16 m, abaterea standard este de 0,92 la testarea iniţială, respectiv 1,06 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 20,54 ceea ce semnifică un colectiv neomogen. La testul t-Student am obţinut o valoare p= 2,69x10-12 (p  0.001) ceea ce indică diferenţe extrem de semnificative – ES. Detenta - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 7,85 cm, iar testarea finală ne indică o medie de 9,65 cm, abaterea standard este de 0,61 la testarea iniţială, respectiv 0,73 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 7,56 % ceea ce semnifică omogenitatea colectivului studiat.

La testul t-Student am obţinut o valoare p= 1,60x10-19 (p  0.001) ceea ce indică diferenţe extrem de semnificative – ES.

196

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 3 – Rezultatele testării iniţiale şi finale la săritura în lungime Nr crt

Iniţiale

Data naşterii

Săritura în lungime Testarea iniţială

1

BA

2

BD

3

CL

4

CL

5

DD

6

FA

7

FS

8

GD

9

G.I

10

GR

11

JC

12

KL

13

LD

14

LP

15

MA

16

MD

17

NL

18

PI

19

PR

20

SA

21

SL

22

SM

23

SR

24

TA

25

VL

26

VR

27

ZA

28

ZG

04.02.06 17.07.06 25.04.06 24.08.06 20.02.06 08.10.06 10.10.06 20.01.06 18.10.06 16.05.06 21.09.06 22.02.06 27.09.06 11.01.07 01.08.06 01.11.05 22.07.06 23.10.06 30.09.06 19.04.06 07.05.06 02.02.06 18.09.06 20.10.06 11.04.06 04.07.06 09.11.06 23.06.06 MA Minim Maxim Amplitudine Abatere standard Coef variab.

197

Testarea finală

42

56

44

57

51

62

53

63

58

71

50

64

50

59

56

68

50

62

68

80

61

73

60

68

52

63

71

80

55

69

67

74

59

70

63

72

51

63

52

59

54

61

69

79

54

62

57

65

68

77

60

66

57

64

51

59

56,53

66,64

71

80

42

56

29

24

7,42

6,97

13,12

10,45

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 4 - Rezultatele testării iniţiale şi finale la alergarea de viteză Nr crt

Initi ale

Data nasterii

Alergare 20 m (sec) Testarea iniţială

1

BA

2

BD

3

CL

4

CL

5

DD

6

FA

7

FS

8

GD

9

G.I

10

GR

11

JC

12

KL

13

LD

14

LP

15

MA

16

MD

17

NL

18

PI

19

PR

20

SA

21

SL

22

SM

23

SR

24

TA

25

VL

26

VR

27

ZA

28

ZG

04.02.06 17.07.06 25.04.06 24.08.06 20.02.06 08.10.06 10.10.06 20.01.06 18.10.06 16.05.06 21.09.06 22.02.06 27.09.06 11.01.07 01.08.06 01.11.05 22.07.06 23.10.06 30.09.06 19.04.06 07.05.06 02.02.06 18.09.06 20.10.06 11.04.06 04.07.06 09.11.06 23.06.06 Media aritm.

Minim Maxim Amplitudine Abatere standard Coef variab.

Testarea finală

6,7

6,6

6,4

6,5

7

6,8

6,2

6,2

6

5,7

6,4

6,1

7,1

6,9

6,7

6,8

6,8

6,8

6,3

6,2

7,3

7

6,9

6,6

6,8

7

6,8

6,8

7

6,8

6,3

6,2

6,6

6,6

6,7

6,4

6,9

6,7

7,2

7,3

7,3

7,1

6,9

6,7

7,1

7

6,7

6,5

6,4

6,1

6,5

6,2

6,9

6,7

7,4

7,2

6,76

6,62

6

5,7

7,4

7,3

1,4

1,6

0,35

0,37

5,26

5,72

198

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 5 - Rezultatele testării iniţiale şi finale la aruncarea mingii de tenis Nr crt

Initi ale

Data nasterii

Aruncarea mingii tenis (m) Testarea iniţială

1

BA

2

BD

3

CL

4

CL

5

DD

6

FA

7

FS

8

GD

9

G.I

10

GR

11

JC

12

KL

13

LD

14

LP

15

MA

16

MD

17

NL

18

PI

19

PR

20

SA

21

SL

22

SM

23

SR

24

TA

25

VL

26

VR

27

ZA

28

ZG

04.02.06 17.07.06 25.04.06 24.08.06 20.02.06 08.10.06 10.10.06 20.01.06 18.10.06 16.05.06 21.09.06 22.02.06 27.09.06 11.01.07 01.08.06 01.11.05 22.07.06 23.10.06 30.09.06 19.04.06 07.05.06 02.02.06 18.09.06 20.10.06 11.04.06 04.07.06 09.11.06 23.06.06 Media aritm.

Minim Maxim Amplitudine Abatere standard Coef variab.

Testarea finală

3,4

4,02

3,82

4,64

2,73

3,15

3,45

4,65

5,41

6,78

3,62

4,5

3,36

4,36

5,85

7,55

4,04

4,38

4,69

5,22

4,85

5,1

4,48

5,8

4,62

5,13

5,67

6,33

6,78

7,85

4,89

5,12

3,98

4,49

3,75

4,28

4,78

5,47

4,11

4,86

3,96

4,75

6,02

6,84

4,18

4,85

4,65

5,37

3,83

4,93

4,03

4,75

4,48

5,14

3,47

4,27

4,38

5,16

2,73

3,15

6,78

7,85

4,05

4,7

0,92

1,06

21,01

20,54

199

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Nr crt

Tabel 6 – Rezultatele testării iniţiale şi finale la detentă Data nasterii Detenta (cm)

Initi ale

Testarea iniţială BA

04.02.06

2

BD

17.07.06

3

CL

25.04.06

4

CL

24.08.06

5

DD

20.02.06

6

FA

08.10.06

7

FS

10.10.06

8

GD

20.01.06

9

G.I

18.10.06

10

GR

16.05.06

11

JC

21.09.06

12

KL

22.02.06

13

LD

27.09.06

14

LP

11.01.07

15

MA

01.08.06

16

MD

01.11.05

17

NL

22.07.06

18

PI

23.10.06

19

PR

30.09.06

20

SA

19.04.06

21

SL

07.05.06

22

SM

02.02.06

23

SR

18.09.06

24

TA

20.10.06

25

VL

11.04.06

26

VR

04.07.06

27

ZA

09.11.06

28

ZG

23.06.06

1

Media aritm.

Minim Maxim Amplitudine Abatere standard Coef variab.

7,2 8,1 8,4 8,6 9 7,2 8,1 8,8 7,7 8,4 7,8 7,6 7,1 7,4 9,1 7,1 8,2 7,4 7,2 7,4 8 8,3 7,4 8,1 7,2 8,3 7,9 6,9 7,85 6,9 9,1 1,2 0,61 7,77

200

Testarea finală

9,2 9,9 9,7 10,4 11,6 9,8 9,1 10,5 9,4 9,7 9,7 9,9 8,1 9,9 11 8,9 9,8 8,9 9,2 9,1 10,1 10 8,8 9,7 9 10,2 9,9 8,7 9,65 8,1 11,6 3,5 0,73 7,56

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 7 - Rezultatele iniţiale şi finale la testul de memorie auditivă Nr crt

Initi ale

Data nasterii

Bataie din palme Testarea iniţială

1

BA

2

BD

3

CL

4

CL

5

DD

6

FA

7

FS

8

GD

9

G.I

10

GR

11

JC

12

KL

13

LD

14

LP

15

MA

16

MD

17

NL

18

PI

19

PR

20

SA

21

SL

22

SM

23

SR

24

TA

25

VL

26

VR

27

ZA

28

ZG

04.02.06 17.07.06 25.04.06 24.08.06 20.02.06 08.10.06 10.10.06 20.01.06 18.10.06 16.05.06 21.09.06 22.02.06 27.09.06 11.01.07 01.08.06 01.11.05 22.07.06 23.10.06 30.09.06 19.04.06 07.05.06 02.02.06 18.09.06 20.10.06 11.04.06 04.07.06 09.11.06 23.06.06 Media aritm.

Maxim Minim Amplitudine Abatere standard Coef variab.

Testarea finală

5

9

5

7

5

9

5

9

5

9

7

7

5

7

7

9

5

7

9

9

5

9

5

7

5

9

5

9

5

9

5

7

5

9

5

10

7

7

4

9

5

7

4

7

5

7

7

9

5

7

7

9

7

9

5

7

5,5

8,17

9

10

4

7

5

3

1,13

1,05

20,54

12,8

201

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Pentru testul de memorie auditivă s-au folosit următoarele cotaţii:  0 bătăi din palme = 4  1 bătaie din palme = 5  2 bătăi din palme = 7  3 bătăi din palme = 9  4 bătăi din palme = 10 Tabel 8 - Rezultatele iniţiale şi finale la testul de memorie vizuală Nr crt

Nume prenume

TESTUL RAY Testare initiala

testare finala

1

B.A.

1

2

2

B.D.

0

1

3

C.L.

2

3

4

C.L.

1

2

5

D.D.

2

3

6

F.A.

0

2

7

F.S.

0

3

8

G.D.

0

2

9

G.I.

2

2

10

G.R.

2

2

11

J.C.

0

2

12

K.L.

1

2

13

L.D.

0

2

14

L.P.

0

1

15

M.A.

3

2

16

M.D.

0

3

17

N.L.

0

3

18

P.I.

2

2

19

P.R.

3

3

20

S.A.

1

3

21

S.L.

2

3

22

S.M.

1

2

23

S.R.

2

2

24

T.A.

0

3

25

V.L.

0

2

26

V.R.

1

2

27

Z.A.

2

3

28

Z.G.

0

3

202

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Tabel 9 - Rezultatele iniţiale şi finale la testul de memorie motrică Nr crt

Initiale

Timpi de executie Testarea iniţială Testarea finală

1

BA

2

BD

3

CL

4

CL

5

DD

6

FA

7

FS

8

GD

9

G.I

10

GR

11

JC

12

KL

13

LD

14

LP

15

MA

16

MD

17

NL

18

PI

19

PR

20

SA

21

SL

22

SM

23

SR

24

TA

25

VL

26

VR

27

ZA

28

Data nasterii

ZG

04.02.06 17.07.06 25.04.06 24.08.06 20.02.06 08.10.06 10.10.06 20.01.06 18.10.06 16.05.06 21.09.06 22.02.06 27.09.06 11.01.07 01.08.06 01.11.05 22.07.06 23.10.06 30.09.06 19.04.06 07.05.06 02.02.06 18.09.06 20.10.06 11.04.06 04.07.06 09.11.06 23.06.06 Media aritm.

Maxim Minim Amplitudine Abatere standard Coef variab.

7

10

5

9

4

7

5

7

10

10

7

9

7

9

7

10

5

7

5

9

7

9

5

9

5

9

5

7

5

9

7

10

5

7

5

7

5

9

7

9

4

9

7

9

5

9

5

7

5

9

7

9

7

9

5

9

5,82

8,64

10

10

4

7

6

3

1,33

1,02

22,93

11,87

203

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

    

Pentru testul de memorie motrică s-au folosit următoarele cotaţii: 0 bătăi din palme = 4 1 bătaie din palme = 5 2 bătăi din palme = 7 3 bătăi din palme = 9 4 bătăi din palme = 10

Testul bătăii din palme - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 5,5, iar testarea finală ne indică o medie de 8,17, abaterea standard este de 1,13 la testarea iniţială, respectiv 1,05 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 12,8 deci putem afirma că acest colectiv este relativ omogen.

La testul t-Student am obţinut o valoare p= 1,38x10-10 (p  0.001) ceea ce indică diferenţe extrem de semnificative – ES. Din 28 de copii la testarea iniţialaă am obţinut următoarele rezultate:  12 copii – 0 buline adică 42,85 %  6 copii – 1 bulina adică 21.44%  8 copii – 2 buline adică 28,57%  2 copii – 3 buline adică 7,14% Din 28 de copii in testarea finala  0 copii – 0 buline adică 0 %  2 copii – 1 bulina adică 7.14%  15 copii – 2 buline adică 53,58%  11 copii – 3 buline adică 39.28% Testul Ray - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 5,5, iar testarea finală ne indică o medie de 8,03, abaterea standard este de 1,79 la testarea iniţială, respectiv 1,68 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 21.02 deci putem afirma că colectivul NU este omogen. La testul t-Student am obţinut o valoare p= 7,19x10-7 (p  0.001) ceea ce indică diferenţe extrem de semnificative – ES. Testul motric (timpi de executie) - Media rezultatelor obţinute de copii la testarea iniţială este de 5,82, iar testarea finală ne indică o medie de 8,64, abaterea standard este de 1,33 la testarea iniţială, respectiv 1,02 la testarea finală, iar coeficientul de variabilitate este de 11.87 deci putem afirma că colectivul este relativ omogen. La testul t-Student am obţinut o valoare p= 2,34x10-13 (p  0.001) ceea ce indică diferenţe extrem de semnificative – ES.

204

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Concluzii 1. În urma testărilor finale atât în cadrul testelor de memorie precum şi în cadrul probelor de control s-a inregistrat o îmbunătăţire a rezultatelor comparativ cu testările iniţiale.

2. Folosirea complexelor de exerciţii, a jocurilor motrice, au drept scop dinamizarea, captarea atenţiei, implicarea deosebită în acvtivitate, dezvoltarea fizică, precum şi a capacităţii motorii a copiilor.

3. Pentru că exerciţiile să poata fi înţelese de copii, se propune folosirea unei terminologii adecvate nivelului de vârstă şi particularităţilor fizice şi psihice ale copiilor. Se pot utiliza denumiri terminologice care pot să ajute la formarea reprezentării copilului, sugerând acţiuni cunoscute de acesta din activitatea cotidiană: exemplu – „tăiem lemne”, „legănăm păpuşa”, „culegem mere”, „pompa” etc.

Propuneri 1. Pentru a mări eficienţa acţiunii didactice în direcţia dezvoltării fizice este bine ca setul de exerciţii stabilit să devină constant de-a lungul uneia sau mai multor sisteme de lecţii. Astfel, exerciţiile respective se tranformă într-un complex de dezvoltare fizică care primeşte un caracter stabil de-a lungul a 10-12 lecţii.

2. Pentru ca un exerciţiu de dezvoltare fizică să aibă efect este necesară realizarea a minim 16-32 de mişcări, regimul de lucru fiind de 4/4 timpi la preşcolari.

Creşterea şi adaptarea orgamismului la efort să se facă treptat în conformitate cu fiziologia vârstei.

3. În concluzie, se poate afirma fără îndoială că, prin complexul de exerciţii precum şi prin jocurile motrice utilizate în cadrul activităţilor fizice s-a îmbunătăţit simţitor nivelul de dezvoltare fizică generală a copiilor şi a avut loc o îmbunătăţire considerabilă a capacităţii motorii a acestora, dezvoltându-se altfel memoria motrică.

Bibliografie 1.

2.

3.

4.

Antonovici S. (2010) - “Educatie fizica in gradinita”, editura Didactica Publishing house, Bucuresti Barta A., Dragomir S. (1998)- “Educatie fizica” Manual pentru clasa a IX-a scoli normale, editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti Barta A., Dragomir P. (1998) – “Educatie fizica” Manual pentru clasa a X-a scoli normale, editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti Baumhoff A., Crisan A. (1975) “Culegere de jocuri educative” Inspectoratul scolar al judetului Timis, Casa corpului didactic

205

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

5.

6.

7.

8.

9.

10.

11.

12.

13.

14.

15.

16.

17.

Barzu M. (2002) - “Fiziologia efortului” editura Mirton, Timisoara.

Candel E., Stan E. (1997)– “Psihologia varstelor”, editura Didactica si Pedagogica R.A., Craiova Ciosici D. (2003) - “Metodologia cercetarii stintifice – lucrari practice” editura Mirton, Timisoara, 2003 Dima S., Paclea D., Candrea A. (1995) - “Veniti sa ne jucam copii!” Antalogie de jocuri, editura Revista Invatamantului Prescolar, Bucuresti, 1995 Faur M. (2004) - “Didactica educatiei fizice”, Timisoara; Golu F. (2009) -“Joc si invatare la copilul prescolar” editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 2009 Gongzy R., Nicolin M. (2002)– “Gimnastica”, editura Mirton, Timisoara, 2002 Munteanu C., Munteanu E.N. (2009) - “Ghid pentru invatamantul prescolar – o abordare din perpectiva noului curriculum” editura Polirom, Iasi, 2009 Nicola I., Farcas D.(1998) – “Pedagogie generala – manual pentru clasa a IX-a scoli normale”, editura Didactica si Pedagogica R.A., Bucuresti, 1998 Savescu I. (2008) - “Educatie fizica – ghid orientativ pentru titularizare si definitivat” editura Aius Printed, Craiova, 2008 Stefanescu D.O., Balan E., Mihai C. (2000) - “Psihologie - manual pentru clasa a X-a”, editura Humanitas Educational, Bucuresti, 2000 Tripa M.(2002) – “Jocul pentru orele de educatie fizica la ciclul primar”, Editura Mirton, Timisoara, 2002 Vasilescu A., Dima S. (1981) -“Revista de pedagogie – Invatamantul prescolar si scoala”, Bucuresti.

206

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Studiu privind starea de nutriţie a studenţilor Universităţii de Vest din Timişoara Mihaela ORAVIŢAN 1 , Endre SZABO 2 , Claudiu AVRAM 3 , Alexandra M. RUSU 4 , Lucian D. HOBLE2, Eugen BOTA3 Rezumat Acest studiu a avut ca scop determinarea stării de nutriţie a studenţilor Universităţii de Vest din Timişoara şi stabilirea oportunităţii aplicării unui program igienodietetic şi a unor protocoale individualizate de kinetoprofilaxie la tinerii studenţi supraponderali şi obezi ai acestei instituţii. Studiul s-a realizat în anii 2009 şi 2010 pe un lot eşantion, format din 500 de studenţi ai instituţiei noastre cu vârsta medie de 20,65±1,43 ani; starea de nutriţie a fost evaluată utilizând indicele de masă corporală, iar concomitent s-a evaluat şi nivelul activităţii fizice realizate de aceştia prin aplicarea uni chestionar specific (EuroAspire Follow Up-2008); rezultatele acestui studiu au relevat o greutate corporală medie de 64,45±16,23 kg, o talie medie de 168,78±9,65 cm, un indice de masă corporală mediu de 23,54±9,11 kg/m2, un nivel mediu al activităţii fizice de 2,46±0,78; în ceea ce priveşte starea de nutriţie, s-a evidenţiat faptul că, deşi media indicelui de masă corporală este bună, normopoderali sunt doar 25,4% dintre studenţi, restul fiind subponderali (36,6%), respectiv, supraponderali şi obezi (38%); nivelul de activitate fizică, aflat în corelaţie strânsă şi inversă cu indicele de masă corporală, este pentru 57,2% dintre subiecţi mult sub nivelul mediu acceptat pentru această categorie de vârstă.

Cuvinte cheie: student, starea de nutriţie, activitate fizică.

Abstract The purpose of this study was to determine the nutritional state of students from the West University of Timişoara and to establish the suitability of initiating a hygienodietetic programme and of individualised protocols of kinetoprofilaxy on young overweight and obese students of this institution. The study was conducted in 2009 and 2010 on a research group of 500 students of our institution with an average age of 20.65±1.43 years; the nutritional state has been evaluated using the body mass index; at the same time the level of physical activity achieved by them has also been evaluated using a specific 1

Conf.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara Kinetoterapeut, masterand - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 3 Lect.univ.dr., Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest din Timişoara 4 Doctorand, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Victor Babeş” din Timişoara 2

207

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

questionaire EuroAspire Follow Up-2008); the results of the study have shown an average body mass of 64.45±16.23 kg, a medium waist line of 168.78±9.65 cm, an average level of physical activity of 2.46±0.78; as concernes the nutritional state, it has been emphasized that, although the average of the body mass index is good, the normoponderals are only 25.4% of the students; the rest are either subponderal (36.6%) or overweight and obese (38%); the level of physical activity, which is in direct and reversed correlation with the body mass index, is for 57.2% of the subjects a lot lower than the average accepted level for this age category.

Key words: student, nutritional state, physical activity

Acest studiu face parte din Proiectul CNCSIS –Idei cu tema “Optimizarea parametrilor somatici şi cardio-metabolici la tinerii obezi prin schimbarea stilului de viaţă şi implementarea unui protocol individualizat de kinetoprofilaxie” care şia propus (1): - Evaluarea stării de nutriţie şi a nivelului de activitate fizică a studenţilor UVT - Validarea unui protocol de testare şi monitorizare a efortului fizic la tinerii obezi bazat pe folosirea unor metode cu un înalt grad de sensibilitate şi specificitate (ergospirometria) în vederea conceperii programelor individualizate de kinetoprofilaxie.

- Reducerea şi menţinerea greutăţii corporale a subiecţilor ce întrunesc criteriile de includere la valori cât mai apropiate de cea optimă; - Creşterea calităţii vieţii tinerilor obezi şi a respectului de sine prin ameliorarea aspectului fizic şi a stării de sănătate.

Acest studiu se referă la primul obiectiv al acestui proiect şi, conform datelor care vor fi analizate va stabili oportunitatea implementării la nivelul studenţilor care prezintă suprapondere şi obezitate a unor protocoale individualizate de kinetoprofilaxie (constând din programe specifice de antrenament fizic), precum şi a consilierii nutriţionale a acestora în vederea schimbării stilului de viaţă.

Material şi metodă Studiul s-a desfăşurat în 2009 şi 2010 şi s-a realizat în 2 etape: în lunile martie-aprilie ale anilor respectivi şi a constat din selectarea unui eşantion reprezentativ format din 500 de studenţi ai Universităţii de Vest din Timişoara (tabel 1).

Lotul de studiu a fost ales ţinând cont de repartiţia studenţilor la cele 11 facultăţi ale Universităţii de Vest din Timişoara (tabel 1), astfel încât să respecte

208

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

procentual apartenenţa la diferitele programe de studii universitare de licenţă şi de masterat (2).

Educaţie Fizică şi Sport Matematică şi Informatică 4% 7% Muzică 1%

Fizică 1%

Arte şi Design 5% Chimie-Biologie-Geografie 5% Drept şi Ştiinţe Administrative 8%

Litere, Istorie şi Teologie 11%

Economie şi Administrarea Afacerilor 44%

Sociologie şi Psihologie 14%

Figura 1 - Structura lotului de studiu în funcţie de apartenenţa studenţilor la diferitele facultăţi ale Universităţii de Vest din Timişoara

Fiecare student chestionat a completat o fişă în care şi-a trecut vârsta, greutatea corporală, talia şi a răspuns la întrebările conţinute de Chestionarul de evaluare a nivelului activităţii fizice EuroAspire Follow-up 2008. Fişa care conţine şi acest chestionar este prezentată în figura 2.

Evaluarea stării de nutriţie s-a realizat prin calcularea indicelui de masă corporală pentru fiecare student – IMC = greutatea (kg)/talia2(m), iar interpretarea nivelului activităţii fizice realizate de aceştia s-a realizat cu ajutorul valorilor cuprinse în tabelul 1.

209

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Iniţiale (opţional)..........

Vârsta.............................Sexul..........................

Facultatea..............................................................................................................

Greutate actuală:

Înălţime: 1. Care dintre următoarele patru enunţuri descrie cel mai bine nivelul de activitate fizică pe care o desfăşuraţi?

(Vă rugăm să vă referiţi la drumul spre şi de la facultate, activităţi sportive şi alte eforturi fizice pe care le efectuaţi în timpul liber, ca de ex. gradinarit, dans etc.)  Fără activitate fizică săptămânală  Doar activitate fizică uşoară în unele săptămâni  Activitate fizică intensă cel puţin 20 de minute o dată sau de două ori pe săptămână (Activitatea fizică intensă îngreunează respiraţia, accelerarea bătăilor inimii şi transpiraţie)  Activitate fizică intensă cel puţin 20 de minute de trei sau de mai multe ori pe săptămână 2. Este considerat antrenament fizic regulat orice activitate fizică planificată (ex. mers rapid, gimnastică aerobică, jogging, ciclism, înnot, vâslit etc.), efectuată cu scopul creşterii capacităţii de efort. Această activitate trebuie efectuată de 3-5 ori pe săptămână, în şedinţe de 20 – 60 minute. Pentru a fi eficient, efortul fizic nu trebuie să fie epuizant, dar trebuie efectuat la un nivel care determină creşterea frecvenţei respiraţiei şi transpiraţie.

Vă antrenaţi în mod regulat, conform acestei definiţii?  Da, mă antrenez de MAI MULT de 6 luni  Da, mă antrenez de MAI PUŢIN de 6 luni  Nu, dar intenţionez să fac acest lucru în următoarele 30 de zile  Nu, dar intenţionez să fac acest lucru în următoarele 6 luni  Nu, şi nici nu intenţionez să fac acest lucru în următoarele 6 luni

Figura 2 – Fişa completată de studenţii lotului de studiu Tabel 1 – Interpretarea răspunsurilor la Chestionarul de evaluare a nivelului activităţii fizice Puncte Răspunsurile la prima întrebare Fără activitate fizică săptămânală Doar activitate fizică uşoară în unele săptămâni Activitate fizică intensă cel puţin 20 de minute o dată sau de două ori pe săptămână Activitate fizică intensă cel puţin 20 de minute de trei sau de mai multe ori pe săptămână Răspunsurile la a doua întrebare Da, mă antrenez de MAI MULT de 6 luni Da, mă antrenez de MAI PUŢIN de 6 luni Nu, dar intenţionez să fac acest lucru în următoarele 30 de zile Nu, dar intenţionez să fac acest lucru în următoarele 6 luni Nu, şi nici nu intenţionez să fac acest lucru în următoarele 6 luni

210

1 2 3 4 1 2 3 4 5

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Rezultate În urma analizei datelor culese de la cei 500 de studenţi chestionaţi, s-au obţinut următoarele rezultate privind starea de nutriţie a acestora (figurile 2 şi 3): - 127 sunt normoponderali (IMC mai mic de 18,5 kg/m2); - 183 sunt subponderali (IMC cuprins între 18,5 şi 24,9 kg/m2); - 190 sunt supraponderali şi obezi (IMC mai mare de 25 kg/m2); din acest grup, 89 sunt supraponderali (IMC cuprins între 25 şi 29,9 kg/m2), 51 sunt încadraţi în obezitate de gradul I (IMC cuprins între 30 şi 34,9 kg/m2), 29 în cea de gradul II (IMC cuprins între 35 şi 39,9 kg/m2) şi 21 prezintă obezitate de gradul III (IMC mai mare de 40 kg/m2).

supraponderali şi obezi 38,0%

subponderali 36,6%

normoponderali 25,4%

Figura 2 – Structura lotului de studiu după valorile IMC obezitate gradul III 11,05% obezitate gradul II

supraponderali

15,26%

46,84%

obezitate gradul I 26,84%

Figura 3 – Structura grupului de studenţi supraponderali şi obezi

211

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

În ceea ce priveşte nivelul de activitate fizică realizat de studenţii Universităţii de Vest din Timişoara, s-a constatat că (figura 4): - 34 de studenţi (6,8%) au declarat că nu depun nici un fel de activitate fizică; - 230 de studenţi (46%) realizează o activitate fizică uşoară; - 142 studenţi (8,4%) realizează o activitate fizică intensă de 1-2 ori pe săptămână; - 94 studenţi (18,8%) fac activitate fizică intensă de 3-4 ori pe săptămână.

230

250

număr studenţi

200 142 150 94 100

50

34

0 fără activitate activitate fizică activitate fizică activitate fizica fizică uşoară intensă intensa (3(1-2x/sapt) 4X/sapt)

Calcularea coeficientului de corelaţie Pearson între valorile celor 2 parametri urmăriţi a dovedit că există o corelaţie strânsă şi inversă între IMC şi nivelul activităţii fizice realizate de studenţii chestionaţi (r = -0,87).

Discuţii şi concluzii Studii similare realizate în state cunoscute pentru interesul ridicat privind etiopatogenia şi tratamentul obezităţii, evidenţiază rezultate similare celor obţinute în urma acestui demers; astfel, un studiu realizat în 2009 privind starea de nutriţie şi nivelul de activitate fizică al tinerilor din SUA cu vârste cuprinse între 18 şi 24 de ani (3) dovedeşte că ne situăm în aceleaşi limite periculoase privind incidenţa obezităţii şi a inactivităţii fizice. Studiul nostru confirmă şi cercetările care susţin faptul că obezitatea infantilă şi cea a tinerilor este în continuă creştere, având în

212

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

vedere comparaţia făcută cu investigaţii similare făcute în urmă cu 20-30 de ani (4,5).

Deşi valorile medii obţinute pentru indicele de masă corporală (23,54±9,11 kg/m2) şi pentru nivelul activităţii fizice (2,46±0,78) se situează în limite acceptate ca fiind normale, valorile individuale ale acestor parametri la lotul studiat sunt îngrijorătoare; astfel, în ceea ce priveşte starea de nutriţie s-a constatat că normoponderali sunt doar 25,4% dintre studenţi, restul fiind subponderali (36,6%), iar supraponderali şi obezi sunt 38%; de asemenea, nivelul de activitate fizică, aflat în corelaţie strânsă şi inversă cu indicele de masă corporală este pentru 57,2% dintre subiecţi mult sub nivelul mediu acceptat pentru această categorie de vârstă, ceea ce confirmă faptul că lipsa unei activităţi fizice corespunzătoare vârstei este unul din factorii care au contribuit la incidenţa crescută a supraponderii şi obezităţii în rândul tinerilor.

Numeroase cercetări au dovedit deja că obezitatea prezentă la copii şi tineri devine, în 80% din cazuri, obezitatea adultului (6), motiv pentru care aceste rezultate confirmă necesitatea implementării măsurilor necesare.

Profilaxia obezităţii are ca „pion” central încurajarea practicării activităţilor sportive, a activităţilor fizice de timp liber, precum şi practicarea, în adevăratul sens al cuvântului, a educaţiei fizice şi a sportului în unităţile de învăţământ, de orice nivel.

Bibliografie 1. M. Oraviţan, C. Avram (2008) - Management of somatometric and cardiometabolic parameteres at young obeses by modifying the lifestyle and implementation of individualized kinetoprophylactic programmes, Timişoara Physical Education and Rehabilitation Journal, vol.1, issue 1, p.33-39; 2. www.uvt.ro 3. http://www.cdc.gov/nccdphp/DNPAO/publications/index.html 4. M.A. Pereira, D.R. Jacobs, L. Horn et all (2002) - Dairy Consumption, Obesity, and the Insulin Resistance Syndrome in Young Adult, JAMA. 2002;287:2081-2089.

5. T. Lobstein, L. Baur, R.Uauy (2004) - Obesity in children and young people: a crisis in public health, Obesity Review, vol.5, pp.4-85; 6. R.C. Whitaker, J. A. Wright, M.S. Pepe et all (1997)- Predicting Obesity in Young Adulthood from Childhood and Parental Obesity, N Engl J Med 1997; 337:869-873

213

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

214

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

Index alfabetic - autori ● Alphabetical Index - Authors NUME Prenume

Pagina

ADAUS Dumitru

143

ALMĂJAN-GUŢĂ Bogdan

177

AVRAM Claudiu

169, 177, 207

BANGO Anca

113

BANIAŞ Petru

15

BELIN Mirela

113

BÎCOV Paula

25

BOGDAN Radu

143

BOTA Eugen

207

BREAZ Mihail

113

CĂRĂBAŞ Ionică

38

CHIVU Dacian Răzvan

134

CIOBANU Doriana

105

CIULACU Cristian

177

CLUCI O. Ornela

169, 177

DOBRESCU Tatiana

7

ENGEL Manfred

25

FAUR Mihaela

59, 191

GAIŢĂ Dan

169, 177

GIURA Diana

122

GLIGOR Lavinia

156

GLIGOR Şerban

156, 164

HOBLE Lucian

169, 177, 207

LOICHIŢĂ Adrian

156

MIRON I. Paul

169

MITRICA Adina

95

215

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

NAGEL Adrian

122

NICA Mihaela

105

ORAVIŢAN Mihaela

169, 207

PANTEA Corina

191

PÁSZTAI Elisabeta

143

PÁSZTAI Zoltán

143

PETRACHE Ada

95

PETRACOVSCHI Simona

59

PRINZ Friedrich

25, 31

RĂSĂDEAN Marcel

15, 46, 88

RUSU M. Alexandra

169, 177, 207

SĂRĂNDAN O. Sorin

177

SAVA Anca

156, 164

SINITEAN-SINGER Felix

59

SÎRB Ramona

191

SÎRBU Elena

95, 113

SZABÓ Csaba-Oliver

184

TRUŢĂ Marius Daniel

7

VOICU Sorinel

59

216

Analele UVT – Seria EFS, Nr. 12 – Noiembrie 2010

151