Oameni care au făurit istoria Pentru domnitorul român, modelul politic a fost împăratul francez Napoleon al III-lea, și a crezut că va reuşi să creeze ,,un sistem care să-i acorde puterea totală şi, în acelaşi timp, să patroneze modernizarea societăţii româneşti pe principii liberale.” Așa A.I.Cuza a făcut o eroare politică și care îi va fi fatală. A îndepărtat, rând pe rând, toate grupările politice, de la radicali până la ultraconservatori, cum de altfel și Napoleon al III-lea, a făcut așa ceva. Cuza a crezut foarte mult că va putea să supravieţuiască din punct de vedere politic de unul singur și nu a vrut să guverneze alături de aceste grupări politice, de aceea nu şi-a creat o forţă politică proprie, pe care să se bazeze. Cu timpul, în jurul lui au fost numai oameni fideli, docili, iar acest fapt a condus la o divizare a societăţii, de la nivel politic până la presă.
Așa că, tensiunea a atins punctul culminant. La 18 februarie 1863, Guvernul Creţulescu a primit vot de blam, dar a fost susţinut de Cuza și a refuzat să-şi prezinte demisia, însă numirea lui Mihail Kogălniceanu în fruntea executivului, la data de 11 octombrie, a mai redus din nervozitatea scenei politice și așa a putut fi adoptată legea secularizării averilor mănăstireşti.
În epoca aceasta, societatea era divizată. „Monstruoasa coaliţie”, compusă din adversarii domnului, este numele dat opoziţiei de presa favorabilă lui Cuza, dar de fapt, cuprindea ,,tot ce avea mai bun elita românească a epocii." Cuza, pentru îndeplinirea obiectivelor sale îl folosea pe Mihail Kogălniceanu, ca om de mare încredere și pregătit onorabil, dar întervine ruptura între ei când s-a supus spre dezbatere de către Kogălniceanu proiectul de lege rurală. Așa s-a declanşat o criză politică şi constituţională fără precedent. Se dă vot de blam cabinetului, A.I.Cuza refuză demisia primului ministru, iar în şedinţa din 2 mai 1864 deputaţii sunt evacuaţi din sală de un detaşament militar. Reformele lui A.I.Cuza
Legea electorală propusă de Cuza este una fundamentală, prin care Parlamentul devine bicameral (Corpul Ponderator sau Senatul şi Adunarea Deputaţilor) şi se formează Consiliul de Stat, care elabora proiecte de legi pe baza iniţiativelor domnului.
Legea electorală ,,scădea censul şi sporea considerabil numărul alegătorilor, împărţiţi în alegători direcţi (plăteau o cotribuţie de 4 galbeni, ştiau carte, aveau vârsta de cel puţin 25 de ani) şi alegători primari (votau prin delegaţi, formaţi din cei care plăteau impozite mai mici, puteau fi alese persoanele în vârstă de cel puţin 30 de ani)." În anul 1864, au fost promulgate legile privind organizarea administraţiei. Prin legea comunală, ,,satele şi cătunele se grupau în comune rurale; mai multe comune formau o plasă, iar mai multe plăşi formau un judeţ. Adminstraţia judeţelor şi a comunelor se făcea de către consilii alese pe baza votului cenzitar, iar în fruntea administraţiei judeţului era un prefect, plasa era condusă de un subprefect (mai târziu pretor), iar comuna era condusă de un primar. " Așadar, prin reorganizarea justiţiei, au luat fiinţă judecătoriile de plasă, tribunalele judeţene, curţile de apel, curţile de juraţi şi Curtea de Casaţie, care era totodată şi instanţa de recurs. S-au adoptat Codurile penal, civil şi comercial, ce au intrat în vigoare din anul 1865, lucru ce a însemnat modernizarea sistemului judiciar. În domeniul învăţământului, reţeaua şcolară a fost extinsă, și așa au luat fiinţă noi instituţii precum Universitatea din Bucureşti, Şcoala Naţională de Medicină Veterinară şi cea de Arte Frumoase, condusă de Theodor Aman. Legea instrucţiunii publice, adoptate pe 25 noiembrie 1864, stabilea trei grade de învăţământ: primar, secundar şi superior, cel primar fiind obligatoriu şi gratuit.
La data de 14 august 1864, a fost promulgată legea rurală, care a a fost ,,cea mai controversată măsură a epocii, care a rupt legăturile cu economia şi societatea de tip feudal." Potrivit acestei legi, ,,claca este desfiinţată, iar sătenii clăcaşi devin proprietari liberi pe locurile supuse posesiunii lor. Ţăranii au fost împărţiţi în: fruntaşi, mijlocaşi şi pălmaşi şi au primit pământ prin despăgubire, în funcţie de această împărţire şi în funcţie de numărul de vite. 22