Arhitectul orasului meu

Arhitectul orașului meu Lucrările simpozionului regional prof. Delia – Ioana Chiș prof. înv. primar Lucia Bolojan prof. înv. primar Ștefania Marosy (coordonatori)

ISBN: 978-973-0-29905-2

Zalău – 2019

Școala Gimnazială ”Iuliu Maniu”, Zalău

Casa Corpului Didactic Sălaj

Primăria Municipiului Zalău

Arhitectul orașului meu Lucrările simpozionului regional

Zalău, iunie 2019

Motto: ,,Logica te va duce de la A la B. Imaginația te va purta dincolo de limite.”

Albert Einstein

Această lucrare apare în format electronic pe CD și conține lucrările Simpozionului regional desfășurat în cadrul proiectului educațional“Orașul viitorului”, inițiat de către Școala Gimnazială “IuliuManiu”Zalău Ediția III,2019

Responsabilitatea pentru afirmaţiile din articole/studii aparţine în întregime autorilor.

Tehnoredactarecomputerizată: prof. înv. primar Ștefania Marosy Corectura:prof. înv. primarLucia Bolojan prof. Delia-Ioana Chiș prof. înv. primar Ștefania Marosy Grafica: prof. înv. primar Ștefania Marosy

ISBN: 978-973-0-29905-2

Redacția și administrația: Școala Gimnazială “IuliuManiu” Zalău Bd. Mihai Viteazul nr. 35 Tel./Fax. 0260-613318 E-mail: scimaniu@yahoo.com

Stimați colegi,

Proiectul“Orașul viitorului”a

început cu o întrebare - Cum văd lumea în viitorul

îndepărtat? Pentru a răspunde la aceasta, copiii claselor primare, gimnaziale și liceu și-au imaginat, au cercetat, proiectat și construit orașe ale viitorului care întruchipează viziunea lor despre evoluția urbană cât și soluții la problemele deje existente, incluzând managerierea apei, agricultura urbană și energia verde.

Acest proiect educațional flexibil, interdisciplinar a oferit elevilor ocazia de a desfășura munca unui inginer- de a identifica probleme, a aduna idei, a găsi soluții de proiectare, de testare, retestare apoi construcție și de a-și împartăși rezultatul muncii. Elevii participanți au aplicat concepte de matematică și științe în rezolvarea problemelor lumii reale, au dezvoltat aptitudini de scris,de gestionare a timpului și rezolvarea problemelor, au răspuns provocărilor inginerești prin cercetarea și propunerea de soluții si au învațat modul în care funcționează comunitatea și cum pot deveni cetățeni mai buni.

Simpozionul “Arhitectul orașului meu”și-a propus promovarea valorilor educaționale și culturale, schimbul de experiențe și bune practici care să evidențieze importanța încurajării imaginației creatoare în educația copiilor și tinerilor. Totodată, au fost valorificate lucrări și experiențe ale unor personalități care au surprins în scrierile lor anumite aspecte dintr-un viitor probabil, regăsiteîn prezentul pe care îl trăim.

Mulțumim pe această cale tuturor pentru sprijinul acordat, colegilor și altor personalități, care, prin implicarea și dăruirea lor, au contribuit la buna desfășurare a acestor manifestări.

Echipa de proiect

Contents MODALITĂŢI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ŞCOLARULUI MIC ............................ 7 

Doina Achim

EXPERIENȚE ȘI PRACTICI EDUCAȚIONALE....................................................................... 9 

Nicoleta Ancuța

NOI ABORDARI EDUCATIONALE IN CICLUL PRIMAR ................................................... 11 

. Simona Baciu

CREATIVITATEA – DIMENSIUNE A PERSONALITĂȚII ................................................... 13 

Adriana Barbu

EXPERIENȚE ȘI PRACTICI EDUCAȚIONALE MENITE SĂ STIMULEZE CREATIVITATEA ȘI IMAGINAȚIA ...................................................................................... 15 

Alina Bîrleanu ; Maria Vlad

ORAȘUL VIITORULUI – ȘCOALA VIITORULUI ............................................................... 19 

Letiția Bodea

METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE ÎN ORA DE LIMBA FRANCEZĂ ........................ 21 

Roxana Bodea

MISTERIOSUL JULES VERNE – PROFET SAU CĂLĂTOR ÎN TIMP? ............................... 24 

Ana Boiciuc

CREATIVITATE ȘI IMAGINAȚIE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ ......................................... 26 

Corina Bolboșescu

MODALITĂŢI DE STIMULARE ŞI FORMARE A CAPACITĂŢII ........................................ 28 CREATOARE A ELEVILOR ÎN CADRUL DISCIPLINELOR OPŢIONALE ......................... 28 

Lucia-Florina Bolojan

ORAȘUL VISAT ...................................................................................................................... 31 

Livia Liliana Bot

METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ELEVILOR ................................................ 33 

Loredana Briglezan ; Lorena Cernucan

MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR .................................. 35 

Maricica Buzdugan

PREDAREA CENTRATĂ PE ELEV- PRIORITATE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI MODERN ..... 37 

Delia-Ioana Chiș _Toc14166931

JOCUL ŞI IMAGINAŢIA CREATOARE ÎN EDUCAŢIA ELEVILOR ................................... 41 

Daniela Contraş

VALORIFICAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR CU CES LA ORA .................................... 43 DE LIMBA ROMÂNĂ ............................................................................................................. 43 

Elena Costache

UTILIZAREA TEHNICII DIDACTICII MODERNE ............................................................... 45 IN PREDAREA LIMBII ENGLEZE LA CICLUL PRIMAR SI GIMNAZIAL ......................... 45 

Silvia-Marta Covaci 1

,,ORAȘUL VIITORULUI”- ACTIVITATE COMUNĂ PĂRINȚI - COPII ............................... 47 

Mirela Mariana Cureleac

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PRIN DESEN ................................................................. 49 

Anca Dumitru; Daniela Dragomir

CREDE. PRIVEȘTE. ÎNVAȚĂ. AJUTĂ .................................................................................. 53 

Ioana Monica Groza

ÎNDRĂGESC NATURA! .................................................................................. 55_Toc14166949 

Illyés Andrea_Toc14166951

CĂLĂTOR ÎN VIITOR ............................................................................................................ 57 

Daniela Georgeta Ionescu

INFLUENȚAREA DEZVOLTĂRII DEPRINDERILOR MOTRICE ȘI A CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN INTERMEDIUL PARCURSURILOR APLICATIVE ................................. 59 

Iosif Gabriella

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PRIVIND ABORDAREA INTEGRATĂ A ACTIVITĂȚILOR-INSTRUCTIV EDUCATIVE ..................................................................... 62 

Mădălina-Ioana Jula

CREATIVITATE ȘI IMAGINAȚIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ .................................... 64 

Dana – Maria Mangra ; Lucia Camelia Știrb_Toc14166962

ROLUL CREATIVITĂȚII LA COPII ....................................................................................... 67 

Adriana Cristina Matei

CONSTANȚA, UN ORAŞ PENTRU VIITOR .......................................................................... 70 

Emilia Mirea

DEZVOLTAREA IMAGINAȚIEI CREATOARE A ELEVILOR ÎN ORELE DE COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ LA CICLUL PRIMAR .......................................................................... 73 

Mocanu Elena

STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR –DEZIDERATUL UNEI EDUCAŢII MODERNE............................................................................................................................... 76 

Gabriela-Lăcrămioara Nițu

PREGĂTIREA ELEVILOR PENTRU VIITOR ........................................................................ 78 

Onica Monica-Oltea

UN PROIECT DE SUFLET , UN PROIECT DE VIAȚĂ ......................................................... 79 

Carmen Iolanda Oprea

TALENTAȚII DE LA 78 .......................................................................................................... 84 

Viorica Petrescu

ORAŞUL VIITORULUI ........................................................................................................... 86 

Maricica Radu

ARHITECT ÎN FĂURIREA UNUI ORAŞ VIITOR ECOLOGIC ............................................. 91 

Irina Rusu

PROIECT DIDACTIC .............................................................................................................. 93 2



Bode Karina ; Daniela Sabău



STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢI ARTISTICO – PLASTICE ......... 97



prof. înv. preșc. Luminiţa Smarandache ............................................................................. 97

IMAGINAȚIA CREATOARE LA ELEVII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR ..................... 101 Ramona-Mihaela Spancioc ȘI INTERNETUL A FOST CÂNDVA SCIENCE-FICTION .................................................. 103 

Gabriela Spulber

CREATIVITATE IN INVAȚAMANTUL PREȘCOLAR ....................................................... 105 

Gabriela Ștefan

O ALTFEL DE MATEMATICĂ ............................................................................................ 108 

Gabriela Tanasă

VASCO da GAMA ................................................................................................................. 110 

Daniela Tănasie

CĂLĂTOR PRIN UNIVERSUL PRIETENIEI – ACTIVITATE ,,MICUL PRINȚ” A. DE SAINT-EXUPÉRY ................................................................................................................. 113 

Denisa Tiptiș

ORA DE CREATIVITATE..................................................................................................... 115 

Luminița Maria Tutuian; Doriana Pârțilă

PROFESORI PENTRU ŞCOALA VIITORULUI ................................................................... 118 

Cornelia Udrea

ROLUL DISCIPLINELOR TEHNICE ÎN FORMAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE …………………………………………………………………………………122 Corina Vasilache ARHITECTURA VIITORULUI - SOLUȚII TEHNICE .......................................................... 125 

Cornelia Vrabie

UN NOU ORAȘ ECOLOGIC ................................................................................................. 129 

Alexandru Isabella, Duţă Emma; Dobîrceanu Adelina; Sarca Robert ; Istrate Ştefan

ORAȘUL VIITORULUI ......................................................................................................... 130 

Antal Alexandru

SINGURUL PARADIS PIERDUT ......................................................................................... 132 

Antal Adina

BUCUREȘTIUL ÎN VIITOR .................................................................................................. 133 

Arhip Ștefania

FELICITOWN, ORAȘUL FERICIRII .................................................................................... 134 

Badea Irina-Monica

COPIII DE AZI PARCĂ′ S MULT MAI TRIŞTI CA NOI ...................................................... 135 

Budai Szabina 3

ORAŞUL VIITORULUI ......................................................................................................... 136 

Bulcă Dominic

VIITORUL AȘEZĂRILOR UMANE ..................................................................................... 138 

Curea Andrei

VISUL MEU ........................................................................................................................... 140 

Curt Maia

CĂLĂTORIE ÎN VIITOR ....................................................................................................... 141 

Diaconescu Petru

CÂND MUZICA DEPĂȘEȘTE PORTATIVUL... .................................................................. 143 

Fricosu Maia -Antonia

LUMEA VIITORULUI ........................................................................................................... 144 

Hruban Andrada

ORAȘUL VIITORULUI ......................................................................................................... 145 

Huțan Marcu-Otniel

ORAȘUL VIITORULUI ......................................................................................................... 147 

Ion Andi Ioan

CUM VĂD EU VIITORUL?................................................................................................... 150 

Ionel Sara

MAȘINA TIMPULUI ............................................................................................................. 151 

Jurcoane Lucia

ORAȘUL VIITORULUI ......................................................................................................... 152 

Lazăr Paula

METROPOLIS BUCUREȘTI ................................................................................................. 153 

Trandafir Luca-David

ORAȘUL VIITORULUI ......................................................................................................... 155 

Munteanu Marta Maria

CĂLĂTORIE ÎN ORAȘUL VIITORULUI ............................................................................. 157 

Neagu Dana

ORAȘUL VIITORULUI ......................................................................................................... 158 

Niculiță Matei-Ștefan

EVOLUȚIA URBANISMULUI ÎN VIZIUNEA MEA ............................................................ 159 

Pătrașcu Alexandra

ARHITECTURA VERDE ....................................................................................................... 160 

Petrariu Rareș

AMINTIRI DESPRE... VIITOR.............................................................................................. 161 

Popa Daria Sânziaza

ORAȘUL VIITORULUI ......................................................................................................... 162 

Popliceanu Debora 4

ORAŞELE VIITORULUI: Cum ar putea arăta lumea în 2050 ................................................. 163 

Rotaru Maia

CE-AR FI DACĂ... ................................................................................................................. 167 

Solomon Rarinca

NATURATROPOLIS ............................................................................................................. 168 

Elena Sanziana Toncescu

CUM VĂD LUMEA ÎN VIITORUL ÎNDEPARTAT? ............................................................ 169 

Varga Diana

5

Lucrările Simpozionului regional

Arhitectul orașului meu

6

MODALITĂŢI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ŞCOLARULUI MIC prof. înv. prim. Doina Achim Şcoala Gimnazială Nr.24, Bucureşti Intrucât primele experimente cognitive ale copilului reprezintă şi cei dintâi germeni de creativitate mentionez că ucenicia creativităţii trebuie să înceapă de la cea mai fragedă vârstă, pentru ca să angajeze pe un versant ascendent evident cu mijloace specifice şi dincolo de sfârşitul şcolarităţii.

Am ales ca temă pentru dezbaterea de faţă „Disciplina limba română, formă eficientă de stimulare a creativităţii şcolarului mic”, exemple de activităţi.

Aceste probe pe care vi le propun au fost adaptate după bateria de teste a lui Guilford (Holdevici, I şi Vasilescu, I.P., 1991, p.21-26) Timp de lucru: 60 minute .Testul sufixelor Menţionaţi cât mai multe cuvinte care să se termine cu silaba “ie” Timp de lucru: 3 minute Se apreciază: fluiditatea- număr total de răspunsuri adecvate, relevante, corecte. Câte 1 punct pentru fiecare cuvânt.

2.Testul utilizărilor neobişnuite Imaginează-ţi cât mai multe întrebuinţări posibile ale cărămidei, neobişnuite, interesante.

Timp de lucru: 5 minute Se apreciază: -fluiditatea-1p. Pentru fiecare întrebuinţare relevantă; -flexibilitatea-1p. Pentru fiecare clasă/categorie de utilizare; -originalitatea, raritatea şi caracterul neobişnuit al utilizărilor, prin comparaţie cu răspunsurile celorlalţi elevi: 3p. pentru răspunsurile care apar o dată, 2p. pentru cele care apar de două ori, 1p. pentru cele care apar de trei ori, 0 p. pentru cele banale.

-elaborarea- numărul de detalii (Exemplu 0 p- a opri uşa, 1p- a opri uşa să nu se trântească, 2p- a opri uşa să nu se trântească din cauza curentului;) 3.Testul consecinţelor Enumeră cât mai multe consecinţe ale unei situaţii imaginare. De exemplu:”dacă omul ar învăţa să zboare...”; Timp de lucru: 10 min Se apreciază: -fluiditatea-1p. pentru fiecare întrebuinţare relevantă; -flexibilitatea-1p. pentru fiecare clasă/categorie de utilizare; -originalitatea: 3p. pentru răspunsurile care apar o dată, 2p. pentru cele care apar de două ori, 1p. pentru cele care apar de trei ori, 0 p. pentru cele banale.

-elaborarea- numărul de detalii (Exemplu 0 p- n-ar mai trebui să-şi tunde părul, 1p- ci şi-ar curăţa penele, 2p- de diverşi paraziţi;) 4.Testul soluţiilor Propune cât mai multe soluţii pentru următoarea situaţie: Ce acţiuni pot fi întreprinse pentru ca oamenii să nu mai arunce hârtii pe stradă? Daţi soluţii cât mai interesante, chiar ciudate sau nepotrivite.

7

Timp de lucru: 7 min Se apreciază: -fluiditatea-număr de soluţii câte 1p. pentru fiecare răspuns; -originalitatea- 3p. pentru răspunsurile care apar o dată, 2p. pentru cele care apar de două ori, 1p. pentru cele care apar de trei ori, 0 p. pentru cele banale.

-elaborarea- numărul de detalii (Exemplu: 0 p- să fie amendaţi, 1p- cu ore de muncă în folosul comunităţii, 2p- de către nişte roboţi -supraveghetori;) 5.Test de compoziţie Scrieţi o scurtă povestire (eseu ştiinţific, poveste SF, povestirea unei experienţe personale) interesantă, deosebită, utilizând următoarele cuvinte: „Luna, Pământul, gravitaţie, competiţie” Timp de lucru : 15 min Se apreciază: -originalitatea- 3p. pentru răspunsurile care apar o dată, 2p. pentru cele care apar de două ori, 1p. pentru cele care apar de trei ori, 0 p. pentru cele banale.

-elaborarea- 1-3p.în functie de detalii.

6. Testul claselor Enumeraţi cât mai multe instrumente de măsură Timp de lucru: 5 min Se apreciază: -fluiditatea-1p pentru fiecare obiect enumerat; -flexibilitatea-1p. pentru fiecare clasă/categorie de utilizare; -originalitatea: 3p. pentru răspunsurile care apar o dată, 2p. pentru cele care apar de două ori, 1p. pentru cele care apar de trei ori, 0 p. pentru cele banale.

7.Testul clasificărilor Clasificaţi după cât mai multe criterii următoarele materiale, corpuri: „compas, lemn, apă, termometru, alcool, aer; Timp de lucru: 5 min Se apreciază: -flexibilitatea-numărul total de criterii de clasificare utilizate.

8.Testul asemănărilor şi deosebirilor Enumeraţi cât mai multe asemănări şi deosebiri între perechea: „copac-stâlp” Timp de lucru: 5 min Se apreciază: -fluiditatea-număr total de răspunsuri date; cate 1 p pentru fiecare asemănare-deosebire enumerată; -originalitatea-3p. pentru răspunsurile care apar o dată, 2p. pentru cele care apar de două ori, 1p. pentru cele care apar de trei ori, 0 p. pentru cele banale.

Aceste probe se pot adapta, modifica şi utiliza ulterior ca exerciţii de stimulare a creativităţii elevilor în timpul activităţilor didactice.

BIBLIOGRAFIE „Stimularea creativităţii la şcolarul mic”, Claudia Matache, Mariana Mălureanu, Ed. Printech, Bucureşti, 2009; „Clasic şi modern în procesul de învăţământ”, Daniela Diaconu, Ed. Grafit, Bacău, 2007; „Logica şi perspicacitate”, Holdevici, I şi Vasilescu, I.P., Ed. Ceres, Bucureşti, 1991;

8

EXPERIENȚE ȘI PRACTICI EDUCAȚIONALE Mica mea grădină prof. înv. primar Nicoleta Ancuța Liceul Teoretic Miron Costin, Pașcani Într-o societate în care cunoașterea ocupă o prioritate, școala românească, prin dascălii săi, se preocupă să aducă în maniera de predare- învățare- evaluare toate instrumentele necesare, pentru o coeziune cât mai bună cu aceasta.

Ca abordare personală, actul didactic pe care îl desfășor are la bază principiul eficienței celor trei ,,c": cunoașterea, comunicarea și creativitatea pedagogică.

Pentru mine, necesitatea oferirii șanselor unor alegeri profesionale optime pentru elevi, reprezintă automotivarea mea, ca maniera de lucru la clasă să fie una optimă profesional, ancorată în realitatea transformărilor tehnologice actuale și a schimbarilor de mentalitate contemporane.

Cunoașterea pedagogică, de care aminteam și folosirea la clasă a metodelor variate de lucru se întrepătrund benefic cu mijloacele moderne de lucru: TV , videoproiector, laptop, internet. Întocmirea unui cadru de lucru corespunzător la clasă este foarte bine realizat întrepătrunzând metode clasice de lucru, cu cele interactive, ghidate de mijloacele moderne.

Am constatat că folosirea la clasă, în cadrul procesului instructiv-educativ, al mijloacelor tehnologice moderne, au adus la elevi o dorință ridicată de cunoaștere. Împreună cu elevii, am creat un mediu de învățare plăcut, progresul general al elevilor având de câștigat.

Accesibilitatea cunoștințelor este clar legată de accesibilitatea la documentarea, exemplificarea și explicarea concretă a informațiilor noi, transformându-le în cunoștințe temeinice.

Participarea conștientă la lecții a cât mai multor elevi este influențată puternic de folosirea mijloacelor tehnologice moderne și modul modern de prezentare al conținuturilor.de învățat.

Nivelul de implicare al elevilor la lecții este mult crescut, starea de observator abordată în multe cazuri de elevi, în fața unei transferări stereotipe învechite este depășită.

Toate acestea combinate cu factori endogeni și exogeni optimi duc la succesul procesului de predare-învățare, fac diferența între un mod cu sau fără folosirea mijloacelor moderne și conduc la succesul procesului de învățământ.

II Proiectul Mica mea grădină (proiect derulat în anul școlar 2018-2019, la clasa I C) Partea I: Plantarea semințelor, 30.03.2019 Partea a II-a:Îngrijirea individuală a plantelor, 1.04-31.05.2019 Partea a III-a: (prdusele proiectului), fotografii cu plantele dezvoltate înflorite /cu fructe Noi am semănat semințe de roșii, fragi, cimbru, oregano, mușețel, roiniță, pătrunjel, mărar.

9

Fiecare ne îngrijim planta acasă, asigurându-ne că are lumină, apă, căldură. Când vor fi suficient de dezvoltate, le vom transplanta în ghivece separate. Noi le îngrijim pentru a obține plante dezvoltate, inflorite și cu flucte, dacă se poate.

Avem grjă de plante pentru că ele ne dau oxigenul necesar vieții!

10

NOI ABORDARI EDUCATIONALE IN CICLUL PRIMAR

prof. înv. primar. Simona Baciu Colegiul Tehnic Nr.1 Vadu Crişului Dintotdeauna şcoala primară a constituit prima treaptă a sistemului de învăţământ care a avut sarcina de a organiza experienţele copilului şi a le transforma în învăţare, pentru a dezvolta atât latura cognitivă cât şi cea emoţională , în vederea formării unei personalităţi puternice.

Odată cu introducerea clasei pregătitoare,învăţătoarele au avut posibilitatea de a forma într-un alt mod viitorii şcolari ,de a-i familiariza cu învăţarea nu numai prin joc, ci şi prin diverse metode specifice .Astfel,clasa întâi a reuşit să aibă un parcurs firesc,mult mai apropiat de ceea ce presupune activitatea de învăţare cu tot specificul ei.Implementarea noilor tehnici educaţionale ,au oferit învăţatoarelor oportunităţi în îmbunătaţirea actului didactic,implicare personală şi motivaţie elevilor.

Cu o programă... generoasă şi noi discipline de studiu ,învăţătoarele au trebuit să-şi adapteze stilul de predare şi metodele,tehnicile didactice pentru a da o alta conotaţie învăţarii, şi pentru a creşte calitatea actului de predare,învăţare,evaluare.A fost de multe ori dificil să se renunţe la metodele clasice,construite treptat pe baza propriei experienţe şi să adopte noi tipuri de strategii care să se plieze pe noua structură curriculară şi competenţe.

Pentru a elimina pasivitatea de la orele de curs, a fost necesar să se renunţe la unele dintre metodele tradiţionale ,cum ar fi de exemplu prelegerea şi demonstraţia ,care nu produceau învăţare decât într-o mică măsură şi să se abordeze noi metode de instrucţie care să suscite interesul elevilor şi să creeze cu adevărat ocazii pentru învăţare.

Astfel,unele dintre cele mai utilizate metode interactive folosite de către cadrele didactice care predau la ciclul primar sunt : -

Brainstorming-ul , metodă care implică activ elevii dezvoltându-le capacitatea de analiză şi relaţiile interpersonale

-

Ciorchinele , metodă care stimulează găsirea conexiunilor dintre idei,utilizând concepte supraordonate de elevi sau învăţătoare;

-

Ştiu-Vreau să ştiu-Am învăţat , metodă prin care de trece în revistă ceea ce ştiu elevii pe o anumita temă formulându-se apoi întrebări la care se aşteaptă răspunsuri .În final elevii decide ceea ce au învăţat;

-

Turul galeriei , metodă care presupune evaluarea interactivă şi profund formativă a produselor realizate de elevi;

-

Cubul , metodă de explorare a unui subiect nou,a unei situaţii din mai multe perspective ;

-

Bulgărele de zăpadă , metodă ce presupune reducere numărului de elemente informaţionale şi focalizarea pe cele esenţiale ;

11

-

Mozaicul , metodă ce presupune învăţarea prin cooperare la nivel de grup şi de predare a achiziţiilor dobândite de fiecare membru al grupuluiunui alt grup ;

-

Eseul de cinci minute , metodă eficient utilizată în încheiere orei ajutând elevul să-şi însumeze ideile legate de tematica lecţiei.

Evident,paleta de metode interactive cunoaşte o varietate şi mai mare de aplicabilitate,rămânând la latitudinea fiecărei învăţătoare care metodă o va folosi şi în ce moment al lecţiei.Aici intervine şi stilul de predare care trebuie să dezvolte în primul rând un mediu pozitiv de învăţare, să implice interacţiunea cu fiecare elev, să încurajeze exprimarea acestora şi să folosească noi tehnici informaţionale.

Parteneriatele cu familia vin să întregească şi să consolideze calitatea a ceea ce furnizează şcoala, prin implicarea activă a părinţilor în diverse formate : mese rotunde,ateliere de lucru, şedinţe,lectorate şi chiar asistenţe la ore.Dimensiunile acestei relaţii s-a extins în ultimul timp în beneficiul dual al partenerilor.

Nu în ultimul rând,activitaţile extraşcolare oferă şi ele o alta abordare.Participarea elevilor la diverse asemenea activitaţi le oferă şansa ,de a-şi dezvolta pe lângă cogniţii ,şi abilităţi practice.Un elev care nu se evidenţiază la ore,poate în cadrul unui concurs de îndemânare sau artistic,sau de altă factură să obţină un premiu.

Iată deci,că şi în ciclul primar educaţia este deschisă spre multiple abordări ,rolul învaţătoarei fiind acela de a dirija cu talent şi har învăţarea ,de a’ împrăştia’ zâmbete unor pui de oameni care o sorb din priviri.

12

CREATIVITATEA – DIMENSIUNE A PERSONALITĂȚII prof. înv. primar Adriana Barbu Școala Gimnazială nr. 195, București

Imaginația creativă este un proces prin care individul/grupul elaborează un nou produs, original, în conformitate cu necesitățile și scopurile situației respective.

Guilford apreciază că aptitudinea creativității este prezentă la toți indivizii normali, procesul creativ poate fi realizat în mod intenționat, poate fi învățat și dezvoltat la un număr mare de indivizi.

Osborn consideră că punctul de plecare al creativității este imaginația, aptitudinea de a reprezenta obiecte absente și de a combina imaginile acestora între ele.

Imaginația reproductivă este legată de trecut, utilizând elemente furnizate de memorie.

Imaginația creatoare este prospectivă, permițând reprezentarea unor fapte care nu există.

Imaginația se poate manifesta în toate formele vieții psihice: gândire, sentiment, senzații, intuiții, fiind expresia directă a energiei psihice. Ea se situează la jumătate de drum între conduita intelectuală rațională și gândirea strict individuală supusă afectivității (vis, reverie); produsele imaginare sunt mai bogate atunci când controlul intelectual este mai slab.

Imaginația creatoare, în formele ei superioare, reprezintă un act de gândire. Ea este inseparabilă de inteligență, de aptitudinea de a sesiza, înțelege și sintetiza raporturile dintre obiectele și fenomenele lumii reale. Inteligența este necesară, dar nu și suficientă pentru creativitate. Educația nu este un factor decisiv pentru creativitate: mulți oameni foarte instruiți sunt sterili din punct de vedere creativ, alții fără instrucție obțin rezultate excepționale.

Din punct de vedere funcțional, capacitățile noastre intelectuale sunt: a) capacitatea absorbtivă: aptitudine ce ține de observație și de concentrare a atenției b) capacitatea de retenție: aptitudinea de a înregistra prin memorie și de a reactualiza datele imaginative c) raționamentul: aptitudinea de analiză și sinteză, inducție și deducție d) capacitatea creativă: aptitudinea de a reprezenta, prevedea și produce idei Mecanismele noastre de gândire au două componente: 1. Judecata, care analizează, compară și sintetizează 2. Spiritul creativ, care examinează, prevede și face să nască idei Judecata ajută la menținerea imaginației într-o buna direcție, imaginația ajută la clarificarea judecăților. Judecata se limitează la fapte cunoscute, imaginația face apel la fapte necunoscute până să ajungă la o judecată clară. În jurul vârstei de 10 ani, copiii manifestă o criză a educației artistice, deoarece talentele înnăscute sunt dominate de logică bazată pe limbaj; centrul limbajului, aflat în emisfera cerebrală stângă, are tendința de a zdrobi alte talente. Este necesară favorizarea modurilor nonverbale, intuitive, alături de cele verbale și raționale.

Ciorchinele este o metodă grafică antrenantă care stimulează gândirea critică și creativitatea elevilor, putând fi utilizată pentru reținerea informației dintr-o sursă, dar și pentru observarea și comentarea unui tablou sau a unei imagini, a unui text istoric. Metoda stimulează găsirea conexiunilor dintre idei, crearea unei structuri grafice utilizând informațiile deduse din sursa analizată ori descoperirea unor noi informații după lectura unui text.

Este o metodă de brainstorming neliniară care poate fi folosită în activitățile de învățare sau de fixare a cunoștințelor, dar și la evaluarea sumativă a unei unități de învățare.

Etapele generale ale acestei metode sunt: 13

-Stabilirea modalității de lucru: individual sau în grup -Realizarea unui început al ciorchinelui, pe tema anunțată, individual: se scrie un cuvânt/temă care urmează a fi cercetată, în mijlocul foii/tablei; se notează toate ideile, sintagmele, cunoștințele care le vin în minte elevilor în legătură cu tema propusă, în jurul cuvântului central, trăgându-se linii între acesta și informațiile notate -Completarea ciorchinelui după citirea documentului, a hărții sau analiza imaginilor -Schimbul de idei – împreună cu colegul de bancă, apoi în grup, elevul discută și completează ciorchinele individual -Realizarea unui produs al grupei – afiș pe o coală mare, utilizând o culoare stabilită în faza de organizare -Afișarea produselor finale și realizarea turului galeriei – observații, întrebări -Prezentarea produsului de către raportorul fiecărei grupe – răspuns la întrebările formulate de colegi Eseul este o creație a elevilor care este folosită cu succes în orele de istorie. Poate fi utilizat ca mijloc de evaluare a cunoștințelor, dar și ca un mijloc de a-i face curioși pe elevi în legătură cu noile cunoștințe, acestea fiind o continuare și consolidare a cunoștințelor expuse în eseu.

Exemplu: Tema - Vlad Țepeș, apărător al legii. Cerința (exprimată la începutul orei): Scrieți un scurt eseu despre Vlad Țepeș. După ce elevii scriu eseurile, câteva dintre acestea sunt citite în fața clasei. Apoi, elevii pot fi întrebați ce alte lucruri ar dori să afle despre Vlad Țepeș, dacă știu numele unor domnitori sau conducători cu care a avut legături, stimulând interesul elevilor pentru personalitatea despre care se va discuta în lecție.

Eseul poate fi folosit și în ultima etapă a lecției, când elevii reflectă asupra cunoștințelor dobândite sau își pot exprima frământările, opiniile în legătură cu subiectul discutat.

Bibliografie: -Daniela Beșliu, Monica Dvorski, Mihai Manea, Istorie – Sugestii didactice pentru clasa a IV-a, București, Educația 2000+, 2006, pag. 30-31

14

EXPERIENȚE ȘI PRACTICI EDUCAȚIONALE MENITE SĂ STIMULEZE CREATIVITATEA ȘI IMAGINAȚIA prof.înv.primar Alina Bîrleanu prof.înv.primar Maria Vlad Șc.Gimn. Mircea Sântimbreanu În zilele noastre, cultivarea spiritului creator a personalităţii constituie o necesitate obiectivă determinată de particularitățile epocii contemporane. Școala trebuie să pregătească tinerii acum, în perspectiva viitorului, a activității pe care aceștia o vor desfășura, să le permită adaptarea continuă la exigențele, pe care viitoarea societate le va impune. Tinerii trebuie să dispună de o mobilitate intelectuală și profesională, de astfel de capacități, precum: flexibilitate, fluiditate, independență, spirit de investigație și creativitate a gândirii. Anume, adaptarea creativă este o posibilitate prin care fiecare dintre noi poate ține pasul cu schimbările lumii.

Capacitatea de a imagina diverse realități este foarte utilă. Nimic nu se poate crea fără imaginație. Însă, în mod paradoxal, imaginația este cu atît mai vie și mai creativă cu cît omul este mai bine conectat la realitatea obiectivă, la natura și mediul ambiant din care face parte. Imaginația este eficientă atît timp cît ea poate crea ceva care să contribuie la ameliorarea, îmbunătățirea și extinderea realității obiective. Puterea creatoare a imaginației este latura activă a realității virtuale.

La intrarea în şcoală, imaginaţia copilului este relativ bine dezvoltată. Jocul şi diferite activităţi, cu logica şi cerinţele lor, au creat condiţii şi factori importanţi pentru dezvoltarea imaginaţiei copilului în prima şi a doua copilărie. În continuare imaginaţia se va dezvolta de asemenea mult, dar între imaginaţia copilului preşcolar şi cea a şcolarului încep să apară diferenţe calitative, care au la bază faptul că „învăţătura”, ca activitate specifică (de bază) a copilului şcolar mic, este o activitate cu caracteristici noi, care vor impune restructurări în planul tuturor proceselor de cunoaştere. Şcolarul mic îşi imaginează mai uşor fapte şi evenimente. El este descriptiv în imaginile sale, totuşi epicul predomină, este vorba de un epic încă schematic, relativ sărac în analiză şi sinteză.

Datorită acestui fapt, când micul şcolar citeşte o carte de literatură, el este dispus să treacă uşor peste descrieri, căutând faptele.De pildă, şcolarul mic poate considera că orice om gras este leneş, că oamenii răi sunt urâţi, că animalele duc o viaţă organizată şi asemănătoare omului. Şcolarul mic se entuziasmează repede, are o mare admiraţie pentru fapte eroice, pentru întâmplări neobişnuite, lui îi place să aibă roluri eroice în joc, roluri reproduse parţial de multe ori după eroii cărţilor sale preferate.Şcolarul mic ascultă şi citeşte cu mare plăcere şi basme, povestiri, nu numai din cauza curiozităţii sale intelectuale foarte vii, ci şi din cauză că acestea îi stimulează imaginaţia, îi măresc impresionabilitatea, îi satisfac interesul pentru tot ce există şi ar putea exista pe lume.În aceste condiţii, imaginaţia reproductivă a şcolarului devine un important instrument de cunoaştere, o capacitate importantă de a putea fi prezent în timp şi în loc oriunde, pe plan mintal.

Alături de imaginaţia reproductivă, în perioada micii şcolarităţi se dezvoltă mult şi imaginaţia creatoare. Imaginaţia creatoare este legată de imaginaţia reproductivă, mai precis imaginaţia reproductivă are numeroase elemente creatoare.Imaginaţia creatoare se manifestă la micul şcolar în produsele activităţii creatoare, în fabulaţie şi încă într-o oarecare măsură în joc. Mai ales în domeniile în care micul şcolar a dobândit unele cunoştinţe şi şi-a dezvoltat o serie de interese şi capacităţi, încep să se manifeste elemente evidente de creaţie artistică. În aceste situaţii, şcolarul mic începe treptat să treacă la o activitate de creaţie ce are anumite caracteristici originale.În desenele elevilor din clasele I şi a II-a se întâlnesc încă unele elemente specifice desenului preşcolarilor. Mai mult decât atât, adesea desenul elevului de clasa I este mai puţin colorat şi original decât desenul copilului preşcolar, 15

aceasta cu atât mai mult cu cât micul şcolar este absorbit în foarte mare măsură de activitatea de cititscris, activitate ce capătă locul cel mai important din viaţa sa.

De aceea, în curba de dezvoltare a desenului (a celui tematic în special) va apărea adesea la şcolarii mici iniţial o anumită stagnare. Încă întâlnim ca dominant desenul pe un singur plan, cu înşirare simplă de elemente compoziţionale. În genere desenul elevilor din clasele I şi a II-a se caracterizează prin faptul că nu respectă nici relaţiile de mărime corecte dintre diferite elemente compoziţionale şi nici relaţiile de mărime şi proporţie dintre părţile unui obiect sau unei persoane desenate.

Totuşi, spre deosebire de produsele activităţii creatoare a preşcolarilor, la elevii claselor I şi a II-a încep să apară în mai mare măsură unele probleme de proporţii, adâncime, perspectivă etc.

Perioada micii şcolarităţi este perioada organizării intensive a mijloacelor tehnice de lucru în desene.

Desenele elevilor mici pun şi rezolvă probleme tehnice şi de conţinut din ce în ce mai complexe.Uneori, creşterea aspectelor compoziţionale ale desenului (ale creaţiei artistice) se manifestă prin repartiţia artistică a unui singur motiv (clişeu), ceea ce arată că simţul artistic este în plină dezvoltare la şcolarii mici. Totuşi, desenul tematic, artistic al micului şcolar păstrează unele caracteristici, printre care cea mai evidentă este aceea că nu poate depăşi decât în foarte rare cazuri structura de desen secţiune de profil sau din faţă, ceea ce face ca obiectele, fiinţele ce sunt redate în desenele tematice ale elevilor să nu aibă volum (sau în cel mai bun caz numai unele obiecte din desen să aibă volum).Mult mai dezvoltată decât priceperea de a desena (tehnica), imaginaţia micului şcolar reuşeşte să grupeze elementele compoziţionale într-un tot în mod artistic. În desenele după natură sau după model, şcolarul mic (clasele I şi a II-a) nu reuşeşte să se ridice la nivelul la care „creează” liber în desenul tematic, deoarece, în desenul după natură, tehnica sa încă redusă de a desena şi a observa nu facilitează procesul creaţiei artistice decât în rare cazuri.Compararea desenelor copiilor şcolari din clasele I–IV pune în evidenţă rolul cunoştinţelor în dezvoltarea capacităţii de a desena şi a exprima în mod unitar conţinutul, sensul şi „semnificaţia” unei teme oarecare.

Ca un instrument activ important al activităţii creatoare apare şi se dezvoltă de timpuriu „clişeul”. Clişeul reprezintă un anumit mod constant (în toate desenele copilului la un anumit moment dat) de a desena floarea, pomul, omul etc. Clişeul reprezintă întâi soluţionarea problemei formei, conturului simplu al obiectuluiSe caracterizează prin faptul că devine un element compoziţional deschis, care poate fi plasat în oricare parte a desenului şi poate fi colorat sau nu, haşurat sau nu.Operarea cu „clişee” se dezvoltă ca soluţionare provizorie a contradicţiilor dintre percepere şi capacitatea de redare a formelor obiectelor (conturul). În psihologia occidentală, „clişeul” a fost considerat ca element reprezentativ al particularităţilor înnăscute de a desena, dar şi de a percepe, de a fi talentat, într-un cuvânt de a fi „dotat”. S-au alcătuit teste de diagnostic (stări metrice) ale desenului.Uneori apare la copii fenomenul „clişeului închis”, adică al clişeului care nu se mai înnoieşte. Fenomenul este observabil mai ales la preşcolarii sau şcolarii care nu au fost antrenaţi suficient în activitatea de desenare şi nu prezintă interes pentru ea. Lucrările şcolarului din clasele I şi a II-a sunt elementare, descriptive, cu înşirări simple, cu o naraţiune fără adâncime, cu un context rectiliniu.

Produsele creaţiei artistice a micului şcolar au următoarele particularităţi generale: reprezintă produse finite, care au o structură din ce în ce mai complexă din punct de vedere al conţinutului. În genere, în produsele creaţiei artistice a micului şcolar există un subiect, o tematică cu dimensiuni logice conturate.Produsul activităţii creatoare reflectă un conţinut mult mai bogat şi mai prelucrat în referiri la realitatea concretă decât produsele activităţii creatoare a preşcolarului. Subiectul reuneşte toate elementele lucrării, creează o unitate de conţinut şi direcţie a produsului activităţii creatoare. În al doilea rând, în produsele activităţii creatoare a micului şcolar se observă subordonarea motivelor de lucru unei idei centrale în care detaliile şi elementele componente sunt tipizate, dar nu atât prin schematizare, cât prin concretizare. În această caracteristică a activităţii creatoare a micului şcolar recunoaştem din nou caracteristicile generale ale nivelului planului său ideativ.

16

Micul şcolar a început să înţeleagă faptul că fenomenul particular este purtător de semnificaţii mai largi. Adeseori el ştie să vadă în cazul particular generalitatea lui. În actul de creaţie participă într-o corelaţie specifică atât spiritul de observaţie cât şi gândirea cu toate caracteristicile cele mai specifice (ca orientarea spre concret). Desenele, obiectele făcute din plastilină, cele din traforaj, micile sculpturi, compoziţiile literare, cele muzicale etc. oglindesc toate prezenţa acestei trăsături în mai mare sau mai mică măsură.Produsele activităţii creatoare a micului şcolar sunt bogate în compoziţie, efectele artistice decurg din naivitatea şi efortul sincer (vizibil) de a reda o idee prin motivele şi elementele compoziţiei. Această bogăţie de elemente descriptive în compoziţie decurge din creşterea în ansamblu a cunoştinţelor generale ale micului şcolar.

O altă caracteristică a imaginaţiei şcolarului mic constă în cultivarea amănuntului semnificativ în contextul fiecărui element al unui produs artistic. Această trăsătură este evidentă în desenele, în compunerile, în produsele lucrului manual ale elevilor mici. Amănuntele în desenarea florii, a fluturelui, în compunerea liberă pentru elevul mic o semnificaţie artistică afectivă. Selectarea amănuntului are acest caracter de subliniere senzorial-afectivă. De altfel, în legătură cu această trăsătură apar o serie de elemente.

Elevul mic foloseşte un repertoriu mai larg de culori şi nuanţe la desene decât preşcolarul, mai multe adjective în povestire, mai multe elemente descriptive în compoziţie; folosirea adjectivului este selectivă şi constituie un mijloc de tipizare.

O altă caracteristică a imaginaţiei şcolarului mic constă în apariţia a numeroase elemente originale, care au la bază prelucrarea complexă a unor impresii personale. Această caracteristică este strâns legată de celelalte la care ne-am referit până acum.

La şcolarii mici, cunoaşterea generală a lumii este consistentă. Faptul acesta devine evident în variaţia subiectelor alese de şcolarul mic atunci când i se cere să deseneze sau să realizeze o compunere.Prin definiţie, spiritul de creaţie exprimă o latură activă a personalităţii, fapt evident la şcolarii mici. La aceştia, deşi imaginaţia este bogată, spiritul de creaţie nu este încă organizat. Există situaţii în care elevul mic, deşi are o imaginaţie bogată, nu are capacităţi speciale; lipsurile educative vor face ca spiritul de creaţie al acestor elevi să nu se valorifice suficient.Pot fi folosite metode deliberate pentru a dezvolta puterea creatoare latentă din interiorul copilului. Activitatea creatoare reprezintă probabil, într-o anumită măsură, multe abilităţi învăţate. Trebuie să existe limitări impuse acestor abilităţi de ereditate, dar exista convingerea că prin învăţare se pot extinde abilităţile în cadrul acestor limite. Creativitatea se învaţă.

O primă condiție a dezvoltării creativității elevului este faptul ca dascălul să știe ce înseamnă a fi creativ , să aibă cunoștințe de bază despre creativitate, despre psihologia creativității , despre posibilitățile de dezvoltare a acesteia și apoi să respecte personalitatea creatoare a elevului.Este demonstrat că factorul esențial pentru stimularea spiritului creativ , pe lângă metode , este conduita creativă a cadrului didactic si relația profesor-elev. Un dascăl care stimulează potențialul creativ al elevilor este o persoană creativă , caci profesorul care prețuiește creativitatea determină la elevi același lucru. Elevul va prețui conștient sau involuntar același lucru.Fapt cunoscut :copilul își alege un model în viața în persoana mamei , a tatălui , învățătoarei sau a unei persoane cu impact asupra lui.Ca proces creativ , predarea presupune ca profesorul să medieze între elev și lumea care îl înconjoară .El trebuie să incurajeze procesele gândirii creative , să ofere învățarea autoinițiată .

Preocuparea lui trebuie să fie orientată spre conducerea elevului la poarta cunoașterii. Aici , cu tact pedagogic , va dirija elevul spre a descoperi lumea înconjurătoare, procesele si relațiile care ii vor fi instrumente de lucru in viață. El pune elevul in situația de a aborda o problemă din unghiuri diferite si de a gasi singur o soluție.Folosește strategii didactice interactive care stimulează creativitatea elevilor, incurajează gândirea divergentă , provoacă elevul să caute noi relații între fenomene , să facă asocieri, presupuneri,obișnuindu-l să își exprime opiniile cu mult curaj.Un dascăl creativ este atent la modul în care folosește întrebârile, astfel încât acestea sâ nu aibă răspunsuri predeterminate sau să fie întrebări care să nu reclame o expunere a faptelor. Intrebarea operațională provoacă conduita 17

creatoare, ea duce la exploatare, dezvoltă Un dascăl creativ acceptă fără critică răspunsurile la întrebările adresate elevilor, provoacă si alte răspunsuri , îndeamnă clasa să intervină și să adauge la răspunsurile individuale ale colegilor. El trebuie să îndemne la continua îmbunătățire a răspunsurilor elevilor și să-i stimuleze în a aspira mai sus. Atitudinea profesorului trebuie să fie una de cooperare si dirijare. El trebuie să se comporte ca un coleg cu elevii, dar să manifeste superioritate din punct de vedere stiințific.Trebuie să accepte elevul așa cum este, să îl facă să simtă acest lucru, să îi ofere un confort psihic prielnic actului de creație.Un cadru didactic creativ privește evaluarea ca pe un mijloc de obținere a feedbackului necesar oricărui proces instructiv.Prin evaluare acesta îi ofera elevului mulțumirea si satisfacția muncii sale.Aprecierea lucrărilor elevului se va face sub semnul ințelegerii, la atitudinii de incurajare, deschisă evidențierii părtilor bune si personale, straină de depistarea greșelilor și a imperfecțiunilor.

Calificativul acordat trebuie prezentat ca un stimulent și nu ca un instrument de constrângere sau un substitut extern al motivației pentru învațare.Învățătorul va avea în vedere să le formeze elevilor capacitatea de autoevaluare. Pentru a fi creativ , trebuie sa fii obiectiv si sa te autoevaluezi.Evaluarea, care să corespundă unei pedagogii a creativității îmbracă trei ipostaze:își schimba caracterul ,se amână(brainstormingul)si,uneori,se renunța la ea.Un dascăl are o conduită creativă dacă prin activitățile propuse asigură: exersarea capacităților de cercetare, de cautare de idei,de informații;formarea deprinderilor elevilor de a-și pune întrebări neobișnuite despre lucruri obișnuite;activarea talentelor si a capacităților specifice fiecărui elev în parte;incitarea interesului către nou, necunoscut si oferirea satisfacției găsirii soluției după un efort de căutare de catre elev;libertatea de exprimare a cunoștințelor , a gândurilor, a faptelor;stimularea gândirii critice, a gândirii divergente.

Un loc important în cerințele creativității îl ocupă atmosfera din clasa.Dascălul trebuie să întrețină o atmosfera permisivă, care să-i încurajeze pe elevi să se exprime liberi, fară teama de a fi criticați , dar păstrând un echilibru între autoritate si permisivitate.

Misiunea de educator si formator nu încetează odata cu terminarea lecției.Un profesor bun știe să vadă și să orienteze manifestările creative ale elevilor si în cadrul activităților extrașcolare.

BIBLIOGRAFIE: G. Kelemen, Psihopedagogia supradotării, Editura Universităşii Aurel Vlaicu Arad, 2008 A. Ilica, O pedagogia modernă, Editura Universităşii Aurel Vlaicu Arad, 2010 A. Ilica, Paradigme pedagogice, Editura Universităşii Aurel Vlaicu Arad, 2011.

Landau, E, (1979), Psihologia creativității, E.D.P.,București

18

ORAȘUL VIITORULUI – ȘCOALA VIITORULUI prof. înv. primar Letiția Bodea Liceul de Informatică ”Tiberiu Popoviciu,Cluj-Napoca Suntem în mileniul III, contemporani cu mari realizări în domeniul tehnologiei. E de ajuns sa privim reclamele despre telefoanele, tabletele, laptopurile și mașinile făcute acum. De peste tot auzim sintagma ”de ultimă generație”. Teoretic, ne putem permite sa visăm la un viitor frumos. Și cu toate acestea, generației de copii cu care lucrez îi e foarte greu să înteleagă anumite noțiuni, situații despre care le vorbesc bunicii lor. În clasa a IV-a învățăm despre istoria locală. Cum majoritatea copiilor cu care lucrez nu au rude la țară, le este greu să înteleagă unele situații, ca de exemplu că intr-o vreme, nu exista curent electric. Reacția unui elev a fost: ”și cum intrau pe net atunci?”

Cu ajutorul imaginilor de pe net, am reușit sa le vorbesc și să le arăt lămpile cu petrol și să le explic modul lor de funcționare.

Mai complicat mi s-a părut cănd, la ora de limba română, au intrebat ce înseamnă cuvântul ”cerne” (pastelul ”Iarna” de Vasile Alecsandri): ”Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă...”

Am observat că explicațiile date nu sunt suficiente așa că am pus la cale o activitate interdisciplinară. Am reusit, cu greu, să găsesc 2 site diferite (una pentru cernut faina albă și una pentru cernut făina de mălai). Am cumpărat diferite tipuri de faină albă, arpacaș, făină de mălai, păsat, uruială de grău, drojdie și am adus de la țară plante de porumb cu știuleți și plantă de grău.

Activitatea a început despre plante: părtile plantelor cu denumirile folosite la țară și ușor am trecut la utilizare. În vară fuseseră în tabară și am facut o vizită la o moară de apă. Am explicat procesul de măcinare și pentru copiii care nu au fost în tabară și așa am ajuns la obținerea păsatului și a făinei.

Făina nu se putea folosi așa cum se aducea de la moară. Gospodinele foloseau sita ca sa o cearnă. Am prezentat cele 2 site și am explicat de ce sunt diferite. Le-am demonstrat cum trebuie sa cernem și, abia atunci vreo 2-3 elevi din clasă au spus ca le-au auzit pe bunici spunând ca au de cernut faina. I-am lăsat și pe ei sa cearnă și, la un moment dat, am ridicat sita cu faina albă la înălțime. ”Parcă ninge” a fost reacția unei fetițe. ”Parcă e zăpadă fina și deasă” a fost o altă replică. Fețele li s-au luminat și m-au întrebat ce facem cu faina cernută. Am cerut sugestii și așa am ajuns la ideea să facem pâine. Erau curioși cum vom face.

Am pus drojdia la dospit, la căldură (așa cum au sugerat 2 fetițe: așa face mama/buni atunci când face cozonac/plăcintă). Majoritatea se duceau să vadă ce se intamplă atunci când dospește drojdia. Partea cea mai amuzantă pentru ei a fost când am facut aluatul. Nu a contat ca se murdăreau pe mâini, voiau să frămante. Am terminat cu frământatul și am lăsat aluatul să dospească. Când a terminat de dospit, copiii au observat că e ”mult mai mult”. Am impărțit aluatul astfel încât fiecare sa primească o bucată pe care să o modeleze cum dorește, căt mai creativ. Au fost forme diferite: de la forma rotundă – clasică, la: inimioare, cornuri, covrigi, ștrudel, grilaje, împletituri, etc. Fiecare elev a luat ”pâinica” lui acasă să o coacă.

Când am făcut analiza activității, ce nu le-a plăcut a fost timpul în care au trebui să aștepte (dospitul).

Un alt experiment pe care l-am făcut este ”minigradina”. Cu ajutorul unui magazin comercial din oraș, am primit ghivece cu pământ și semințe de plante. Fiecarui elev i-au revenit căte 2 ghivece: pe unul l-am folosit în clasă, iar celalalt era pentru acasă. Obiectivele erau: să îngrijească planta, să urmărească dezvoltarea ei intr-un jurnal, să facă poze pe perioada dezvoltării plantei astfel ca la sfârțit să realizeze un filmuleț din acele poze.

19

În cadrul orei de științe ale naturii sădit plantele în căte un ghiveci și am organizat ”minigrădina”- colțul verde în sala de clasă. am inceput și jurnlul.

Având în vedere că plantele sădite erau diferite, elevii au avut ocazia să observe perioadele diferite de răsărire si de dezvoltare ale plantelor. Periodic vorbim despre noutățile apărute. Cum acest proiect este încă în derulare, nu pot decât să aștept cu nerăbdare să văd filmulețele lor.

Poate, pentru noi, adulții, aceste experimente par banale, dar pentru elevii, care stau cu orele, pe telefon, tableta, laptop, sunt interesante, cu toate neajunsurile pe care le-au intâmpinat: s-au murdărit pe mâini, au făcut murdarie pe bancă, pe jos, au trebuit să aștepte destul de mult până când au văzut primele modificări, etc.

După părere mea, astfel de activități au un impact mare asupra elevilor noștri, dar căți dintre noi le putem organiza? Cel mai mare ”dușman” este timpul. Ora de curs nu este suficientă sau o putem folosi pentru demararea proiectelor. Nu întotdeauna putem organiza acest gen de activități după orele de curs, din diferite motive. Un alt neajuns ar fi resursele materiale, deoarece unele experimente necesită cheltuieli mai mari. Nu toate se pretează să le desfășurăm în sala de clasă. Acest lucru presupune deplasare în afara școlii (iar asta înseamnă întocmirea dosarului de ieșire, cu tot ce presupune acesta). O susținere din partea părinților este necesară (mai ales pentru proiectele care se derulează și acasă).

Nu am pretenția să susțin că am prezentat ceva ieșit din comun. Am vrut doar să scot în evidență faptul că elevii noștri îmbrățisează astfel de activități cu mult interes.

Unii ar putea susține ca există mediul virtual la care putem apela în astfel de cazuri. Doar că mediul virtual nu inseamnă și emoție, sentimente, trăiri reale, interacțiune, responsabilitate, intervenția mediului natural, a fenomenelor naturii. Toate acestea și multe altele pot deveni puncte de plecare în dezvoltarea imaginației și a creativității copiilor de acum – adulții de mâine.

Nu poți să nu te gândești la viitor, la ce va fi mâine, peste 10 ani sau chiar peste 100 de ani.

Așa că, după parerea mea, școala viitorului ar trebui să ne ajunte mai mult pe noi, dascăli și elevi – în aceeasi măsură, în munca de zi cu zi. Mi-aș mai dori ca programa ”să mă lase” le fac. Miaș mai dori ca manualele să conțină doar sugestii de realizare a temelor și nu doar informații teoretice.

Mi-ar plăcea ca să am un loc amenajat special pentru experimente, cu toate dotarile necesare.

O vorbă din bătrâni spune: ”ai grijă ce iți dorești, pentru ca s-ar putea sa se împlinească”. Eu chiar imi doresc și aștept cu nerăbdare să se împlinească.

20

METODA PĂLĂRIILOR GÂNDITOARE ÎN ORA DE LIMBA FRANCEZĂ Roxana Bodea Colegiul Naţional “Avram Iancu” Câmpeni Metodele activ-participative sunt cele care au în centrul procesul instructiv-educativ pe elev, oferindu-i posibilitatea de a descoperi singur ceea ce trebuie să înveţe şi să participe la realizarea lecţiei. Aceste metode stimulează potenţialul creativ al elevului, îi asigură independenţa de mişcare şi îi creează un aport de curaj şi încredere în a-şi folosi propriile forţe, ceea ce îşi doreşte orice profesor implicat în actul didactic.

Metoda pălăriilor gânditoare este o tehnică interactivă, de stimulare a creativității participanților care se bazează pe interpretarea de roluri în funcție de pălăria aleasă. Sunt șase pălării gânditoare, fiecare având câte o culoare: alb, roșu, galben, verde, albastru și negru. Elevii vor fi împărțiți în grupe, în funcție de numărul de copii din clasă. Membrii grupului își aleg pălăriile și vor interpreta astfel rolul precis, așa cum consideră mai bine. Metoda se poate aplica în desfășurarea lecției clasice, combinând cu metode tradiționale sau cu alte metode moderne.

Pălăria galbenă simbolizează optimistul, cea roşie intuitivul, cea neagră negativistul, cea albă – cel care gandeşte obiectiv, cea verde – creativul iar cea albastră – dirijorul.

Pălăria galbenă oferă o perspectivă pozitivă și constructivă asupra situației, culoarea galbenă simbolizând lumina soarelui, strălucirea optimismul. Sub pălăria galbenă gândirea este optimistă, constructivă bazată pe un fundament logic.

Pălăria roşie dă frâu liber imaginației şi sentimentelor şi oferă o perspectivă emoțională asupra evenimentelor.

Pălăria neagră exprimă prudența, grija, avertismentul, judecata. Ea oferă o perspectivă întunecoasă, tristă, sumbră asupra situației în discuție. Sub pălăria neagră elevul privește din perspectiva gândirii negative, pesimiste.

Pălăria albă oferă o privire obiectivă asupra informațiilor, este neutră și concentrată pe fapte obiective și imagini clare. Ea stă întotdeauna sub semnul gândirii obiective.

Pălăria verde exprimă ideile noi, stimulând gândirea creativă, verdele simbolizează iarba verde, vegetația abundentă și fertilitatea. Sub pălăria verde elevul are idei noi, inovatoare.

Pălăria albastră exprimă controlul procesului de gândire, albastrul fiind culoarea cerului care este deasupra tuturor, atotvăzător și atotcunoscător. Pălăria albastră supraveghează și dirijează bunul mers al activității fiind preocupat de a controla, de a organiza.

Participanții trebuie să cunoască foarte bine semnificația fiecărei culori și să-și reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.

21

Cum funcționeză această metodă: – Pălăria albastră definește problema; – Pălăria albă oferă informații și materiale disponibile în legătură cu problema discutată; – Pălăria verde vizează soluțiile posibile; – Pălăria galbenă are în vedere posibilitățile reale de realizare a soluțiilor propuse; – Pălăria roșie stimulează participanții să răspundă la întrebări: Ce simți în legătură cu soluțiile propuse?

– Pălăria albastră alege în final soluția corectă și trece mai departe.

Indicații pentru cei care poartă pălăriile sau potențiale întrebări: – Pălăria albă folosește întrebări: Ce informații avem?Ce informații lipsesc?Cum putem obține informațiile?

– Pălăria roșie: Punând pălăria roșie uite cum văd eu lucrurile…Sentimentul meu este că….Nu-mi place felul cum s-a procedat…Intuiția mea imi spune că…

– Pălăria neagră adresează întrebări cum ar fi: Care sunt erorile?La ce riscuri ne expunem?

– Pălăria galbenă vine și ea cu întrebări: Care sunt beneficiile?Pe ce se bazează aceste idei?Cum vom ajunge aproape de acestă viziune?

– Pălăria verde pune întrebări cum ar fi: Cum putem ataca problema și altfel?Putem face asta și în alt mod?Se poate găsi și altă explicație?

– Pălăria albastră vine cu întrebări: Putem să rezumăm punctele de vedere?Care sunt ideile principale pe baza cazului discutat?

Metoda pălăriilor gânditoare se poate folosi în cadrul unor ore de limba franceză.

Eu am folosit-o la lecţia :” Parlez de votre ville”, clasa a XI-a , nivelul B1 Pălăria albă: informează (Ce ştim despre oraşul nostru– informaţii preluate din surse oficiale) Pălăria roşie: spune ce simte ( Ce îţi place cel mai mult în oraşul tău, de ce?)

Pălăria neagră: pesimistă ( De ce tinerii părăsesc oraşul? De ce nu există locuri de muncă?)

Pălăria galbenă: optimismul (Cum ar fi o descriere idilica a oraşului? Care sunt frumuseţile pe care ni le poate oferi? De ce am locui aici_) Pălăria verde: creativă (Imaginează-ţi un dialog cu un oficial! Imaginează – ţi soluţii de dezvoltare a oraşului!)

Pălăria albastră: clarifică (Adresează câteva întrebări colegilor, prin care să clarifici conţinutul proiectului)

Purtătorii celor şase pălării au trebuitsă intre perfect în pielea personajelor, dificultatea a fost să gândească din perspectiva pălăriei pe care o poartă.

22

Pălăria a fost purtată de către o echipă pentru a încuraja cooperarea . Mai întâi am prezentat cazul propus spre a fi discutat şi pălăriile gânditoare elevilor. Cei care poartau pălăria albă au trebuit să înceapă cu „adevărurile sunt următoarele……”.

Enunţurile celor care poartau pălăria roşie s-au axat pe sentimente: „sentimentul meu este…………” sau „(nu) îmi place că……”. Pălăria neagră a putut începe cu „nu e bine pentru că….” pe când cea galbenă a insistat pe „beneficiile sunt următoarele……………”. Cei care au purtat pălăria verde au trebuit să se gândească şi la alte alternative: „ce-ar fi dacă…………”, iar cei cu pălăria albastră au încercat să rezume: „care e următorul pas……………..” sau „haideţi să rezumăm…………”.

Avantajele metodei pălăriilor gânditoare: – Stimulează creativitatea elevilor, gândirea colectivă și individuală.

– Dezvoltarea capacității sociale a participanților de intercomunicare și toleranța reciprocă, de respect pentru opinia celuilalt.

– Încurajează și exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor – Dezvoltarea competențelor inteligenței logice, lingvistice și interpersonale – Poate fi folosită la diferite discipline – Determină și activează comunicarea și capacitatea de a lua decizii – Încurajează gândirea constructivă, complexă și completă Dezavantajele metodei: – Există posibilitatea ca metoda să nu fie luată în serios și să fie percepută ca o simplă activitate recreativă.

– Apare riscul identificării totale a elevilor cu una dintre pălării și refuzul ulterior de a mai purta și altă pălărie – Pot apărea conflicte între elevi.

BIBLIOGRAFIE 1. M.E.C., Învăţarea activă, ghid pentru formatori şi cadre didactice, Bucureşti, 2001.

23

MISTERIOSUL JULES VERNE – PROFET SAU CĂLĂTOR ÎN TIMP? prof. înv. primar Ana Boiciuc Şcoala Gimnazială Rona de Sus, Maramureş Acum 114 ani, pe 24 martie 1905, s-a stins din viață la Amiens, în Picardia, scriitorul francez Jules Verne, considerat părintele literaturii de anticipație tehnico-științifică și totodată unul dintre cei mai mari autori de literatură de aventuri și pentru tineret din toate timpurile. În peste 40 de ani de activitate publicistică a creat o operă care include 65 de romane, aproximativ 20 de povestiri scurte, 30 de eseuri, piese de teatru și unele lucrări geografice. Dintre acestea, 54 au fost incluse în seria „Călătorii extraordinare”.

Romanele sale au constituit sursa de inspirație a peste 1300 de filme și desene animate (120 numai filme de lung metraj). Anual Academia Americană de Film acordă premiul „Jules Verne” creațiilor SF. Opera lui este populară în întreaga lume. Cu un total de 4702 în 148 de limbi, scriitorul ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduși autori, după Agatha Christie. În 2011, el era autorul de limba franceză cel mai tradus pe plan mondial. Cărțile lui au fost citite de miliarde de oameni. Savanți precum Edwin Hubble, Jacques Cousteau și Hermann Oberth, fascinați de romanele lui Jules Verne, au recunoscut că au fost inspirați în activitatea lor de scrierile pline de fantezie ale scriitorului. De mai bine de un secol el este liantul dintre știință și cultură. A fost un extraordinar vizionar, care a făcut ca ideile lui să prindă contur dea lungul timpului, sau a fost un misterios călător în timp? Nu vom ști niciodată.

Din acest punct de vedere apare întrebarea dacă el a prevăzut ce se va întâmpla în viitor, cât va evolua progresul tehnologic, sau dacă imaginația sa i-a influențat pe inventatori, făcând posibilă această evoluție? Cert este că el și-a pus cât mai pregnant amprenta pe viitor. Igor Sikosky, inventatorul elicopterului, a spus că i-a venit această idee după ce a citit romanele scriitorului francez, în speță „Robur Cuceritorul”. Simon Lake, după ce a citit „20 000 de leghe sub mări”, a fost atât de fascinat de fantastica mașinărie subacvatică condusă de căpitanul Nemo încât s-a decis să fabrice primul submarin modern al americanilor și chiar să aducă numeroase inovații în domeniu. Richard Bird, cel care a zburat atât la Polul Nord cât și la Polul Sud, și-a găsit în ciclul „Călătorii extraordinare” sursa de inspirație în întreprinderile sale temerare .

Un alt aspect interesant al vieții scriitorului îl constituie faptul că tot timpul a negat că ar fi un clarvăzător. Susținea că ceea ce își poate imagina un om la un moment dat, un altul peste zeci sau sute de ani va pune în practică. Jules Verne nu a fost un elev strălucit, dar se spune că adora geografia și romanele de aventuri ale lui Alexandre Dumas, Daniel Defoe, Walter Scott, James Fenimore Cooper.

Romane pe care le citea cu nesaț și care l-au și inspirat în scrierile sale de mai târziu. De altfel, în urma apariției în Franța a traducerilor lui Edgar Allan Poe realizate de Charles Baudelaire, a scris prima sa poveste de science-fiction, „O călătorie în balon” (1851), inspirată de scriitorul american.

Mai târziu devenea „Cinci săptămâni în balon” (1863 ) și inaugura faimoasa serie „Voyages extraordinaires” .

Un alt moment crucial al carierei sale a fost întâlnirea cu editorul Pierre Jules Hetzel din 1862, cel care a început să-i publice lucrările. Colaborarea dintre ei a durat până la sfârșitul vieții lui Jules Verne. Minuțios documentate, romanele lui tratează atât prezentul tehnologic al celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, cât și lumi imaginare care vor prinde contur în timpurile ce vor veni.

Aceste intuiții uimitoare sunt cu atât mai impresionante cu cât scriitorul nu avea o pregătire temeinică în domeniul ingineriei sau fizicii, nu era instruit în științe și nu poseda experiența călătoriilor. Aflăm că frecventa saloanele literare și cluburile epocii unde avea ocazia să citească 24

reviste de specialitate și chiar să-și ia notițe din acestea. A petrecut multe ore în bibliotecile din Paris, studiind geologia, ingineria și astronomia.

Se împrietenește cu exploratorul Jacques Arago și cu fotograful și specialistul în aerostate Nadar. Este posibil ca multe idei să-i fi venit din discuțiile cu prietenii săi pasionați de știință și invenții. Și cu toate acestea, munca încrâncenată a fost principalul motor care l-a animat în cariera sa.

Deși nu și-a dezvăluit niciodată sursa de inspirație, există informația că atunci când s-a aflat pe patul de moarte, ultimele cuvinte ale lui Jules Verne au fost: „Fii bun! Sunt dintr-un timp unde totul s-a întâmplat deja”. Așadar: „Quod erat demonstrandum”. Se poate spune că moștenirea lăsată de Verne trece dincolo de literatură și de cinematografie, către domeniul științei și tehnologiei. „Planeta nu are nevoie de noi continente, ci de oameni noi”. Sunt cuvintele nemuritoare ale lui Jules Verne. Căpitanul Nemo, străbătând cu submarinul Nautilus zeci de mii de leghe sub mări, profesorul Lidenbroock explorând centrul pământului, Michel Sedan călătorind spre aștri, Phileas Fogg făcând ocolul lumii, Aristobulos Ursiclos în căutarea „razei verzi”, Cyrus Smith explorând insula misterioasă, Hector Servadac călătorind prin spatiu pe cometa Galia … toți acești eroi și mulți alții care au încântat adolescența a sute de milioane de cititori se constituie într-o galerie impresionantă de personaje pe care magicianul Jules Verne le-a creat cu inegalabila-i fantezie. Omul este singur pe acest Pământ. Și această planetă s-a dovedit un noroc incomensurabil pentru om.

Dacă studiezi fizica, astronomia, ajungi la concluzia că sistemul planetar este o imensă cloacă și că Pamântul, draga noastră planetă, este în acest context o minunată excepție. Și noi ce facem cu tehnica noastră specifică secolului XXI? În loc s-o întrebuințăm pentru a îmbunătăți condițiile vieții pe Terra, o folosim pentru a distruge ceea ce natura a construit printr-o muncă de milenii și milenii. Și, procedând astfel, uităm că Pământul nostru drag este unica planetă pe care putem trăi.

Ar trebui să luăm aminte la avertismentul lui Jules Verne rostit acum mai bine de o sută de ani. Și mai există o frază misterioasă rostită de căpitanul Nemo: „Neutron respoc lorni virch” . Semnificația ei nu a fost niciodată înțeleasă pe deplin, fiindcă aceste cuvinte nu figurează în vocabularul vreunei limbi cunoscute. Este oare un mesaj codat transmis de misteriosul Verne cititorilor săi din viitor? Cine știe? Cărțile lui ne făceau să visăm cu ochii deschiși și să ne imaginăm că suntem și noi eroii unor aventuri fabuloase.

Opera sa a rămas drumul de acces între efemer și eternitate, atâta cât putem gândi eternitatea.

Dacă cosmonauții au pus piciorul pe Lună în 1969, poeții au pus inima pe lună cu câteva mii de ani mai devreme. Jules Verne însă, cu uimitoarea sa premoniție, a descris „avant la lettre” aventurile celor trei astronauți din Misiunea Apollo 11 („De la Pământ la Lună” și „In jurul Lunii”). Chiar dacă nu a ajuns in România („Castelul din Carpați” , „Pilotul de pe Dunăre” ), în Australia, China și în celelalte locuri fabuloase pe unde s-au perindat eroii săi, a reușit să descrie aceste tărâmuri cu precizie în urma unui studiu de documentare foarte minuțios. Chiar el spunea prin 1860: „Studiez mai mult decât scriu”.

Deși a fost un adevărat apologet al progresului tehnologic și a crezut cu obstinație în forța civilizatoare a științei, Verne nu a abdicat de la rolul persuasiv al cuvântului scris. A fost instrumentul care i-a conferit geniu și perenitate. De pe aceste ținuturi fabuloase, cu măiestria cuvintelor sale a iradiat speranță și gândire pozitivă.

Gândul concentrat aduce după sine materializarea a ceea ce am gândit. Dacă gândim corect, fără să încălcăm demnitatea cuiva, atunci vom avea parte de experiențe care duc la pace și bucurie.

Este ideea centrală care răzbate din opera magicianului Verne. Iar despre oamenii cei noi de care amintește autorul, să nu uităm că mai toate călătoriile descrise de el, petrecute în realitate (pe apă, în aer sau pe uscat), sau în imaginație, de regulă au fost înfăptuite cu acul busolei îndreptat spre ziua de mâine.

Așadar, pe 24 martie, pasionații „Călătoriilor extraordinare” verniene celebrează 114 ani de nemurire a corifeului care ne-a deschis ochii asupra lumilor cunoscute și necunoscute .

BIBLIOGRAFIE https://10acitate.wordpress.com/.../misteriosul-jules-verne-profet-sau-calator-in-timp/ 25

CREATIVITATE ȘI IMAGINAȚIE LA VÂRSTA PREȘCOLARĂ prof. Corina Bolboșescu Colegiul Național „Mircea Eliade” Reșița

Motto: „Imaginaţia este primul pas în procesul creativ.”

- Herbert Harris Vârsta preșcolară este denumită de multe ori, perioada jocului și a imaginației. Copiii se joacă, desenează, pictează, decupează, îndoaie, lipesc și construiesc, folosindu-și imaginația pentru toate aceste activități. Interesul, curiozitatea, spontaneitatea, deschiderea la nou, tendința de a îmbina realul cu fantasticul, toate aceste ingrediente necesare creativității se manifestă în copilărie.

Stimularea creativităţii este un demers complex ce cuprinde simultam fenomene de activare, antrenare şi cultivare a potenţialului creativ. În scopul dezvoltării potenţialului creativ, este necesară utilizarea adecvată a diferitelor metode şi procedee specifice de stimulare şi antrenare a creativităţii individuale şi de grup, în toate momentele zilei şi în toate domeniile de activitate.

Metodele aplicate în activităţile care implică creația și nu numai sunt: demonstrația, explicaţia, conversaţia şi exerciţiul. Pe lângă metodele clasice sunt și metodele interactive, acestea având un rol esenţial în motivarea și stimularea interesului copiilor faţă de activitatea desfăşurată, oferind totodată originalitate şi activism.

Specific metodelor interactive este promovarea și interacţiunea dintre minţile participanţilor, în cazul nostru preşcolarii. Avantajele interacţiunii sunt: - Activitatea de grup este stimulativă, generând comportamente de strădanie şi competitivitate în rezolvarea de sarcini, probleme - Stimulează efortul şi productivitatea - Dezvoltă la copii capacitatea de a lucra împreună şi colabora Un copil creativ are talent, capacitate de concentrare, optimism, își planifică timpul și nu renunță cu ușurință. Asemenea trăsături se învață de la părinți, pentru că ei sunt primele modele în viața copilului. Părinții ar trebui să încurajeze talentul copilului, chiar dacă uneori acesta pare neproductiv, mai ales când pereții, mesele sau scaunele sunt pictate sau desenate.

Copiii, în general, nu sunt „disciplinați”, așa cum și-ar dori adulții, dimpotrivă, au o manieră mai „creativă” atunci când este vorba de a păstra ordine la jucării, la materilele și ustensilele cu care vine în contact. Studiile de specialitate au ajuns la concluzia că atunci când unii copiii nu sunt presați să fie ordonați, au o imaginație mai productivă.

Posibilitatea de a înțelege și a simți frumosul din artă, din mediul înconjurător, din viața socială și de a dezvolta aptitudinile de creație artistică și nu numai, se realizează și în grădiniță.

Cadrele didactice trebuie să țină seama de particularitățile psiho-individuale, de posibilitățile de percepere a frumosului de către copii, mai ales de faptul că la această vârstă copiii au tendința de a exprima în lucrările lor ceea ce văd, aud, își imagineză, că spiritul de imitație și dorința de cunoaștere sunt caracteristici ale vârstei preșcolare.

Copiii trăiesc într-o lume a lor, o lume plină culoare, bucurie și imaginație creatoare.

Activitățile care le solicită imaginația creatoare sunt întotdeauna primite cu entuziasm de cei mici.

Concursurile de pictură, desen, construcții le facilitează celor mici „întâlnirea” cu eroi din basme, desene animate, orașe și locuri pe care ei le-au văzut sau pe care și le imaginează. Am încercat să le insuflu copiilor din grupă dragostea pentru frumosul din natură, din artă, din muzică, din mediul înconjurător în general.

26

Voi prezenta mai jos o activitate extracurriculară, prin care am încurajat și valorificat creativitatea și imaginația preșcolarilor. O piesă mică deschide noi orizonturi și creează o lume imaginară – pornind de la această idee și de la mica piesă LEGO am inițiat un proiect inovativ ,,Orașul meu în viitor,,. Încântați de idee copiii au venit cu idei creative și am pornit la treabă, nu înainte de a primi imformații despre proiect , importanța lui și modul de realizare al machetei.

Copiii au fost împărțiți pe echipe. Fiecare echipă formată a primit diferite materiale și roluri bine stabilite prin buline colorate. Bulina roșie - lider, bulina verde - inovator, bulina albastră – creator. Astfel, fiecare copil știa ce are de făcut.

La sfârșitul activității am invitat toți copiii din grădiniță pentru a le prezenta proiectul și finalitatea acestuia, liderii echipelor explicându-le ce reprezintă fiecare obiectiv construit. Folosirea pieselor LEGO a reprezentat pentru copii o provocare, dar faptul că fiecare echipă trebuia să-și prezinte mica construcție, a fost o provocare și mai mare. Mânuțele lor mici au mânuit cu îndemânare și imaginație obiective mărețe pe care și le-au închipuit că vor exista în orașul nostru în viitor – blocuri colorate, parc, roboți.

Imaginația și spiritul de echipă au dus la realizarea unor obiective inovatoare, dar a creat și o concurență între ei – cine este cel mai creativ. Ansamblarea machetei a stârnit valuri de bucurie, aplauze din partea colegilor de la celelalte grupe, dar și sentimente de mândrie că ei au realizat din piese mici o lume mare și minunată.

Iată și câteva fotografii surprinse în timpul activității.

BIBLIOGRAFIE - Cosmovici A., Iacob L., Psihologie școlară – Ed. Polirom, Iași, 2005 - Roco M., Creativitatea și inteligența emoțională, Ed. Polirom, Iași, 2004 - Schaffer, H. R., Introducere în psihologia copilului, Ed ASCR, Cluj-Napoca, 2005

27

MODALITĂŢI DE STIMULARE ŞI FORMARE A CAPACITĂŢII CREATOARE A ELEVILOR ÎN CADRUL DISCIPLINELOR OPŢIONALE prof.înv.primar Lucia-Florina Bolojan Şcoala Gimnazială ,,Iuliu Maniu ” Zalău

Există, adesea, în prima copilărie, o prospeţime a imaginaţiei, o curiozitate neobosită, un fel de geniu poetic, pe care savanţii sau artiştii ajunşi la maturitate nu le pot găsi decât cu mare greutate.

Pornind de la această remarcă a lui Gaston Berger din ―L‘homme modern et son education, putem aprecia că, în etapa actuală,susţinuţi de noile orientări ale Curriculum-ului naţional şi de Planul - cadru de învăţământ, ne putem îndrepta atenţia şi aşteptărilor spre zona disciplinelor opţionale, pentru a aborda cu încredere problematica creativității din perspectiva relaţiei învățător - elev şi elev- învăţător, ca agenţi direct implicaţi în acest tip de activitate.

Respectând principiile de descentralizare, de flexibilizare şi de descongestionare a parcursului şcolar, putem să abordăm cu deosebită flexibilitate domeniul disciplinelor opţionale, adevărate oaze în care ne regăsim atât noi, învăţătorii, cât şi elevii, urmărind realizarea obiectivelor pe care ni le-am propus. Pot aprecia că, valorificând cele mai de preţ însuşiri ale copilăriei: inventivitatea, fantezia, imaginaţia, căutările pasionate, elanul spre aventură şi cunoaştere, regăsim în activităţile realizate în cadrul disciplinelor opţionale, vom stimula şi vom forma inteligenţe îndrăzneţe, care să fie capabile să anticipeze intuitiv descoperiri şi invenţii in toate domeniile cunoaşterii umane.

Prin varietatea tematică, disciplinele opţionale solicită mobilitate în folosirea cunoştinţelor dobândite în şcoală şi în afara ei, oferă prilejul proiectării unor aspiraţii de viitor, exersarea capacităţii de adaptare la situaţii noi, formarea unei inteligenţe flexibile şi a unor reacţii rapide impuse de civilizaţia modernă.

Se poate aprecia că opţionalul deschide noi perspective creativităţii la nivelul practicii şcolare. În acest context, învăţătorul devine el însuşi cel care concepe curriculum-ul, iar în această ipostază,trebuie să orienteze proiectarea pornind de la obiective clar definite , sprijinite pe conţinuturi accesibile elevului.

Clasificarea opţionalelor: 1. Opţionalul derivat dintr-o disciplină studiată ca adâncire a acesteia; 2. Opţionalul, ca alta disciplină decât cele menţionate în cadrul ariei; 3. Opţionalul, ca teme sau capitole ale unei discipline, care nu sunt incluse ca atare în programa disciplinară; 4. Opţionalul, ca temă integratoare pentru o anumită arie curriculară; 5. Opţionalul, ca temă integratoare pentru mai multe arii curriculare. Ţinând cont de această clasificare, am considerat că abordarea primului tip dintre cele enumerate corespunde cerinţelor colectivul de elevi pe care-l conduc şi totodată, corespunde sintalităţii acestui colectiv. În centrul atenţiei am avut realizarea idealului educaţional al şcolii româneşti, care constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a individualităţii umane, în formarea personalității autonome şi creative. (Legea învăţământului, numărul 85/1995, Art.3). Împreună cu elevii mei de clasa I, am ,,botezat‘‘ opţionalul ales ,,Atelierul fanteziei’’, fantezie pentru că de aceasta avem nevoie pentru a crea, şi atelier – pentru că sala de clasă se transformă într-un loc plăcut unde ne desfăşurăm activitatea creatoare.În conţinutul educaţiei estetice din şcoală sunt cuprinse elemente artistice mai mult sau mai puţin reliefate care se întâlnesc în toate obiectele de 28

învățământ, însă dezvoltarea artistică a elevilor se asigură îndeosebi prin studiul literaturii, muzicii, artelor plastice şi abilităţilor practice.

Cercetările psiho-pedagogice au arătat ca ceea ce îl face pe copil să observe, să asume, să inducă, să deducă şi să interpreteze tot ceea ce îl înconjoară este propria lui capacitate de expresie.

Această atitudine îi conferă o dublă funcţie: capacitatea de a se exprima pe sine precum şi capacitatea de a înţelege expresia formelor lumii înconjurătoare. Înțelegerea şi exprimarea cât mai personală a lumii în care există şi se dezvoltă, presupune însuşirea unui limbaj sub diferitele lui forme de manifestare (verbal, muzical, grafic, pictural, gestic şi stări ).

Opţionalul’’Atelierul fanteziei’‘a reprezentat acel,,suport‘‘concret care a trezit interesul pentru munca artistică, a dezvoltat imaginaţia, spiritul de iniţiativă, de creaţie, fantezie, a contribuit la formarea gustului estetic al elevilor. El a contribuit la îmbogăţirea limbajului artistic al copiilor prin însuşirea unor tehnici de lucru specifice. Familiarizarea elevilor cu unele tehnici de lucru a mărit curiozitatea lor şi caracterul atractiv al activităţilor, au facilitat dobândirea unor cunoştinţe privitoare la caracteristicile materialelor folosite, au creat elevilor condiţii pentru un start egal în activitatea creativă. Folosirea tehnicilor de lucru nu au fost un scop în sine, pentru a nu bloca procesul de cultivare a creativităţii elevilor. Am evitat tehnicizarea expresiilor prin impregnarea lor cu reţete şi soluţii date de-a gata.

Tehnicile de lucru folosite i-au învăţat pe elevi să facă bine tot ceea ce fac cu mâna lor.

Copilul, cu capacitatea sa vitală şi optimistă, cu ochii curiozităţii larg deschişi spre a cunoaşte lumea, se lasă uşor îndrumat şi poate fi modelat în aşa fel încât să se adapteze şi să se integreze cu uşurinţă în procesul evolutiv mereu ascendent al societăţii. Ţinând cont de specificul gândirii şi sensibilităţii artistice proprii fiecărui copil am stimulat manifestările individuale de afirmare creativă, folosind tehnici si practici de lucru variate. „Atelierul fanteziei” a contribuit din plin la formarea gustului estetic facilitând dezvoltarea creativităţii.

Creativitatea se învaţă de când începi să o descoperi şi până la moarte. Când ai descoperit-o îi simţi gustul şi ai nevoie de ea ca de aer. Între creativitate, inteligenţă şi personalitate există o strânsă interdependenţă, nu se poate una fără cealaltă. În creativitate, fără pasiune, încredere în sine, perseverenţă, toate calităţile rămân în stare potenţială. Antrenarea elevilor prin acest opţional, în activităţi directe şi variate, corespunzătoare vârstei lor, a constituit o cale care duce la formarea şi afirmarea personalităţii creatoare. Ajutându-i pe elevi să stăpânească tehnicile de lucru şi cerându-le să realizeze o compoziţie (pe baza unui subiect dat sau ales de ei) i-am determinat să guste şi să transforme bucuria estetică într-o componentă a modului lor de viaţă.

Se ştie că demersul didactic care corespunde şi răspunde în mod adecvat cerinţelor societăţii contemporane şi constituie premisa formării unei viziuni comune, unitare, determinate de viaţă, este axat pe abordarea interdisciplinară, menită să extindă şi să adâncească conexiunile dintre discipline formând transferul de cunoştinţe. De aceea am folosit interdisciplinaritatea, ca principiu didactic de educare a creativităţii elevilor prin mijlocirea acestui opţional. Activităţile interdisciplinare asigură o învăţare activă, dau libertate de exprimare şi de acţiune elevilor şi cadrelor didactice; cultivă cooperarea şi ajutorul reciproc; au valoare diagnostic (sunt un bun prilej de testare si de verificare) dar şi prognostică (indică măsura în care elevii prezintă sau nu anumite aptitudini) valorizează experienţa fiecărui elev care este considerată piatra de temelie pentru noile abilităţi şi capacităţi ce vrem să le formăm.

Activităţile interdisciplinare au pronunţate valenţe formative, favorizează identificare ,,unicităţii elevului‘‘, cultivarea aptitudinilor creative: flexibilitatea, elaborarea, originalitatea, sensibilitatea pentru probleme şi redefinirea lor. Din această perspectivă, realizarea interdisciplinarităţii trebuie să aibă în vedere obiective ce vizează tratarea complementară a temei, plecând de la un declanşator comun, printr-un parcurs adecvat la conţinutul altei materii şcolare. De maximă importanţă sunt metodele menite să permită angajarea elevilor într-o dezbatere, în care să fie valorificate experienţele de cunoaştere, capacităţile lor imaginative, de comunicare, de interacțiune.

De exemplu, tema de opţional ,,Ghiocelul‘‘ a îngemănat cunoaşterea mediului, literatura şi educaţia civică cu scopul de a forma comportamentul dezirabil al elevului confecţionând‖simbolul primăverii‘‘.Am pornit de la o afirmaţie că iarna este anotimpul contrastelor: gerul şi albul imaculat 29

simbolizează încremenirea şi perfecţionarea, neclintirea, neînduplecarea, iar viscolul este simbolul furiei dezlănțuite a naturii. Pe de altă parte am condus discuţia pentru a afla şi beneficiile pe care le aduce iarna: distrugerea microbilor prin geruri şi îngheţ, odihna necesară pământului şi truditorilor ogoarelor. Sfârşitul iernii este anunţat de ivirea ghiocelului, floarea mică şi plăpândă cu petale albe şi frunze, unind parcă în făptura lui albul iernii cu verdele primăverii; el luptă an de an cu vicisitudinile vremii, vestind triumful noului anotimp şi înfrumuseţând pământul. Pentru descoperirea atributelor ghiocelului am apelat la scrierile literare pe care le-am studiat la orele de limba română „Legenda ghiocelulu” după Eugen Jianu sau la alte poveşti, povestiri, legende pe care elevii le cunosc. După ce am identificat atributele „Vestitorului primăverii”, am trecut la confecţionarea lui, respectând etapele de lucru.

La finalul activităţii am aşezat toţi ghioceii pe un suport şi am făcut aprecierea globală privind realizarea lucrărilor. În încheiere, printr-o scurtă discuţie, unde grupul de ghiocei simbolizează grupul de elevi ai clasei, am scos în evidenţă atitudinea şi relaţia florilor faţă de iarnă, comparativ cu atitudinea şi relaţiile între colegi, fără a cădea însă în extrema dojanei. Abordarea opţionalului într-o manieră interdisciplinară a favorizat realizarea diverselor conexiuni care se vor materializa în atitudinile copilului faţă de mediul înconjurător sau de societatea în care trăieşte şi se dezvoltă.

Consider că astfel de activităţi au contribuit la dezvoltarea spiritului de observaţie, la stimularea creativităţii, a perspicacităţii în gândire şi acţiune, prin asemenea lucrări, copiii şi-au însuşit şi şi-au consolidat sistematic cunoștințele despre mediul înconjurător, şi-au dezvoltat procesele psihice şi mai cu seamă imaginaţia creatoare. ,,Copiii sunt creativi în mod natural şi doar aşteaptă atmosfera propice pentru a-şi manifesta creativitatea” (după J.C. Gowan,G.D. Demos)

BIBLIOGRAFIE 1.Roșca, A.(1972): Creativitatea,Editura Enciclopedică Română,Bucureşti,p.8 11; 2. Roşca, A., Creativitatea generală şi specifică, Editura Academiei, Bucureşti, 1981; 3. Ana Stoica, Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 198 ; 4. Drăgan, I., Nicola, I., (1993), Cercetarea psihopedagogică, Editura Tipomur, Târgu-Mureş.

30

ORAȘUL VISAT prof. Livia Liliana Bot Școala Gimnazială Baia Sprie

De-a lungul vremii, au existat scriitori, firi vizionare cu o imaginație avansată, bogată și intuitivă.

Renumitul scriitor Jules Verne a descris în operele sale, observând lumea din jurul său, fapte și evenimente care urmau să aibă loc mult mai târziu.Literatura sa reflectă o realitate viitoare care s-a transpus în fapt la modul concret după multă vreme, mult mai târziu după ce opera sa a fost publicată. În cartea sa din anul 1863, numită „Parisul în secolul al XX-lea”, capitala Franței are o imagine modernă, similară celei de astăzi, cu clădiri “zgârie-nori”, iar pe locuitorii acestui oraș îi descrie circulând cu trenuri de viteză ca și cele de azi și folosind calculatoare conectate la rețeaua Internet.

Deși nu avea cunoștințe în domeniu, Jules Verne a imaginat creativ toate progresele științei și tehnologiei ieșind foarte mult în cercuri unde se aflau oameni avizați pe diverse domenii, citind și documentându-se atent în acest sens, studiind reviste de specialitate. “ În anul 2889 ‘ a fost titlul unui articol în care a descris pentru prima dată “fonotelefonul” sistem ce făcea posibilă conectarea a două persoane aflate la mare distanță una de cealaltă. A descris și alte cuceriri ale științei și tehnicii cum ar fi submarinul electric și elicopterul. Scriitorul a anticipat corect toate aceste invenții care ulterior au devenit realitate. Tot el a pomenit pentru prima dată în scrierile sale, utilizarea apei ca și combustibil. Jules Verne a anticipat și “presa” viitorului sub forma unui program unde era vizionat cum reporterii stau de vorbă cu politicienii și oamenii de știință despre știrile zilei. Acestea ar fi urmat să înlocuiască ziarul tipărit clasic. Primul buletin de știri va apărea treizeci de ani mai târziu, abia în 1920.

Orașul viitorului a pus pe gânduri și pe alți arhitecți și urbaniști din zilele noastre care l-au imaginat fie ca o oază de verdeață, fie o insulă plutitoare, fie un oraș din beton și sticlă, cu mașini care zboară pe perne de aer între clădiri.Unii l-au imaginat ca un oraș cosmic, unde cetățenii se deplasează în capsule zburătoare sau rachete, îmbrăcați în costume speciale. Oricum ar fi imaginat, orașul modern, are în față probleme care privesc supraaglomerarea și traficul, depozitarea gunoaielor care la periferie alcătuiesc un peisaj dezolant, canalizarea care în multe situații nu face față, aprovizionarea cu bunuri de consum, poluarea datorată activităților industriale și poluarea sonică. Urbaniștii proiectează orașul viitorului cu autostrăzi suspendate, clădiri din oțel și sticlă, lifturi, parcări subterane, mall-uri de mari dimensiuni sau parcuri pline de verdeață și grădini care să contribuie la răcorirea aerului vara, purificandu-l și făcându-l mai respirabil, cu piste de biciclete menite să reducă poluarea. Este ilustrativ în acest sens exemplul orașului european Copenhaga.

Orașele japoneze extreme de tehnologizate și de digitalizate cu cea mai înaltă dezvoltare a infrastucturii urbane, cu clădiri proiectate să reziste la cutremurele dese, cu tunele de comunicatii submarine care asigură transportul rapid al cetățenilor între insule, dar și cu autostrăzi suspendate între etajele clădirilor, unde civilizația este la ea acasă. Din păcate, aglomerația este mereu prezentă, mai ales la orele de vârf.” Orașele viitorului” nu ar trebui să țină cont de condiționări politice, economice sau de altă natură, proiectând un oraș funcțional pe termen lung, ținând cont de aspectele practice, folosind cât mai multă creativitate. Orașul viitorului ar trebui să asigure siguranța locuirii și condiții de trai și muncă avansate. Orașele ar trebui construite cu respectarea stilului de viață al locuitorilor și a naturii, deoarece natura impune multe condiții începând de la relief, climă, ape curgătoare, existența resurselor de subsol.

31

Tendința actuală a omului modern este orientarea spre traiul în zonele urbane. Potrivit acestui adevăr, viitorul va aparține celor care vor dori să construiască orașe care să fie potrivite aspirațiilor generațiilor viitoare.

BIBLIOGRAFIE https://www.spațiul construit ro./articol/orașul viitorului un ecosistem flexibil https://wwwdescoperăcultura.ro/scriitorul care a vazut viitorul acum doua secole

32

METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII ELEVILOR Loredana Briglezan - Liceul Tehnologic „Octavian Goga” Jibou Lorena Cernucan- CJRAE

Studiile de specialitate au demonstrat faptul că o persoană cu un coeficient al inteligenţei normale (IQ=90) îşi poate dezvolta creativitatea pe parcursul vieţii până la un nivel superior. Chiar dacă istoria creativităţii înregistrează în mod special nume individuale ale celor care au contribuit la progresul ştiinţei şi tehnicii, creativitatea de grup are anumite avantaje, iar la nivelul clasei de elevi poate fi foarte eficientă.

Metode de stimulare a creativităţii elevilor: Brainstormingul: Activitatea de brainstorming începe cu prezentarea clară a problemei care va fi dezbătută şi li se cere participanţilor să formuleze idei cu privire la situaţia pusă în discuţie. Fiecare elev trebuie să spună tot ce îi trece prin cap în legătură cu problema în cauză. Conducătorul şedinţei trebuie să urmărească respectarea regulilor şi să noteze toate ideile enunţate într-un loc vizibil.

Peste 1-2 zile de la desfăşurarea şedinţei, comitetul de evaluare analizează şi selectează ideile valoroase, propunând soluţii finale pentru problema dezbătută. La nivelul clasei de elevi se poate alege soluţia optimă la sfârşitul orei, mai ales atunci când metoda este folosită ca exerciţiu de stimulare a creativităţii prin intermediul activităţilor din cadrul orelor de dirigenţie sau a celor desfăşurate în cadrul unor cercuri pe materii.

Metoda Phillips 6-6: Această metodă poate fi aplicată cu succes grupurilor şcolare, presupunând participarea unui număr mai mare de persoane, de la 30 până la 60. Participanţii se grupează în subgrupuri de câte 6 persoane, care vor discuta problema dată timp de 6 minute. Fiecare grup îşi alege un lider care notează ideile emise şi soluţiile la care s-a ajuns în urma discuţiilor. După cele 6 minute, liderul exprimă soluţia la care a ajuns grupul său, aceste soluţii notându-se într-un loc vizibil pentru toţi participanţii. Urmează discuţia finală prin intermediul căreia se va alege cea mai viabilă soluţie.

Metoda 6-3-5: Participanţii se împart în grupuri de câte 6 persoane, fiecare propunând 3 idei într-un timp maxim de 5 minute.

Conducătorul( cadrul didactic) formulează tema, iar la nivelul subgrupurilor fiecare membru răspunde, în scris, prin 3 soluţii. Fiecare elev pasează vecinului din dreapta foaia cu propriile propuneri, preluând, la rândul său, foaia cu soluţiile elevului din stânga, pentru a face diverse completări, retuşuri, precizări. Rotirea se face de 5 ori până ce ideile emise de oricare membru al grupului sunt văzute de toţi ceilalţi. La sfârşitul orei se sintetizează propunerile şi se aleg cele mai bune soluţii. Prin intermediul acestei metode se obţine o cantitate mare de idei.

Discuţia Panel: Tema în cauză se discută de către un grup restrâns-numit panel (juraţi)- format din 5-7 elevi. Ceilalţi elevi din clasă ascultă în tăcere ceea ce se discută, dar pot interveni numai prin bileţele(de culori diferite) trimise ,,juraţilor,, conţinând întrebări, sugestii sau păreri personale. După primirea acestor bileţele panelul reia discuţia, în funcţie de conţinutul acestora. După ce grupul de juraţi a epuizat repertoriul ideativ, persoanele din clasă pot intrveni şi direct pentru soluţionarea problemei. În finalul 33

dezbaterilor conducătorul grupului, în colaborare cu panelul, realizează o sinteză a ideilor exprimate şi formulează concluziile.

Jocul de rol: Derivată din psihodrama lui Jacob Levy Moreno, metoda ia forma unei improvizaţii teatrale pe o temă dată. Jocul de rol poate fi folosit la toate nivelurile de vârstă. Folosit în spercial în cadrul orelor de dirigenţie, jocul de rol poate fi folosit pentru formarea deprinderilor şi conduitelor necesare integrării sociale, pentru formarea atitudinilor pentru o anumită profesie sau specializare şi pentru formarea capacităţilor de perfecţionare a rolului profesional.

Jucând roluri sociale şi profesionale, elevii pot să-şi verifice propriile calităţi de expresie, dar şi orientarea vocaţională, descoperind noi modalităţi ale rolului însuşi.

După ce rolul respectiv a fost jucat, urmează o discuţie în care se comentează jocul, interacţiunea umană şi se formulează concluzii sociale şi educative.

Sinectica: Această metodă a fost creată de psihologul american W. Gordon şi are la bază două principii: - transformarea straniului în familiar; - transformarea familiarului în straniu, prin distanţarea de problemă; Etapele pe care trebuie să le parcurgă grupul sinectic sunt: - prezentarea temei de rezolvat; - redefinirea problemei de către grup aşa cum a înţeles-o fiecare elev, ceea ce presupune transpunerea straniului în familiar; - refacerea drumului invers, participanţii având sarcina de a transforma familiarul în staniu, adică să se îndepărteze de problemă pentru a o regândi, din acest unghi de vedere; - revenirea la problemă prin reconvertirea straniului în familiar; - evaluarea soluţiilor finale şi adoptareacelei care corespunde cel mai bine scopului propus; Folosind aceste metode, fiecare cadru didactic contribuie la educarea şi dezvoltarea creativităţii elevilor.

BIBLIOGRAFIE Paraschiva Alina – Maria, ,,PSIHOLOGIA EDUCAŢIEI,, , editura PRINTECH, 2006.

34

MODALITĂȚI DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII ELEVILOR

prof. Maricica Buzdugan Colegiul Tehnic ”Danubiana” Roman/Neamț

Creativitatea este definită ca "trăsătură complexă a personalității umane, constând în capacitatea de a realiza ceva nou, original" (Dicționarul enciclopedic, 1993); ”starea sau calitatea de a fi creativ; abilitatea de a transcende ideile, regulile, modelele, relațiile tradiționale și de a crea noi și semnificative idei, forme, metode, interpretări etc.; originalitate sau imaginație; procesul prin care se utilizează abilitatea creativă” (Dicționarul Webster 1996); "abilitatea de a face sau, altfel spus, de a produce ceva nou, fie o nouă soluție a unei probleme, fie o nouă metodă sau un dispozitiv nou sau un nou obiect artistic ori o nouă formă artistică" (Enciclopedia Britannica Dicționarul ROBERT 1996). Ellis Paul Torrance (1966) a enunțat o definiție amplă a creativității: ”este un proces de sensibilizare la probleme, deficiențe, goluri în cunoștințe, elemente care lipsesc, dizarmonii; identificarea dificultăților; căutarea de soluții sau formularea ipotezelor asupra deficiențelor: testarea și re-testarea acestor ipoteze și, posibil, modificarea și re-testarea lor; în final, comunicarea rezultatelor".

Alternativa educațională reprezintă forma de organizare şcolară care propune metode de organizare şi funcționare a activității instructiv-educative, altele decât formele specifice unei epoci, sau care apar într-un anumit context social. O alternativă educațională corectează unele imperfecțiuni ale sistemului oficial; substituie unele forme de educație prin metodologii didactice diferite sau complementare; restructurează cadrul de organizare şi funcționare al instituției şcolare.

Conform legislației în vigoare în sistemul naţional de învăţământ, de stat şi particular, pot fi iniţiate şi organizate alternative educaţionale, cu acordul Ministerului Educaţiei Naţionale, evaluarea şi acreditarea alternativelor educaționale făcându-se de către Ministerul Educaţiei Naţionale.

Printre formele de educaţii alternative existente în România se numără: Pedagogia Waldorf (1990), Pedagogia Montessori (1993), Pedagogia Freinet (1995), Alternativa Step by Step (1996) și Planul Jena (1996).

Sisteme alternative de instruire sunt moduri diferite de abordare a precesului instructiveducativ, care se întâlnesc atât la nivelul instituțional, cât și la nivelul procesualității și metodologiei didactice. Alternativitatea poate fi înteleasă, pe de o parte, ca adaptare a unor tipuri de instituții educative care s-au bucurat de răsunet în trecut, încercând să rezolvam prin ele problemele actuale ale învățământului, iar pe de altă parte în sensul adoptării unei viziuni de ansamblu asupra marilor sisteme pedagogice contemporane, precum și asupra practicilor școlare actuale din lume.

Existența mai multor sisteme nu presupune neapărat negarea sau anularea reciprocă, ele sunt complementare. În raport cu cerințele dezvoltării învățământului nostru, putem folosi, într-o etapa sau alta, în spirit pluralist, elementele care ne sunt necesare din diferitele sisteme alternative de instruire.

Conţinutul disciplinelor nu urmăreşte însuşirea acestora, ci să stimuleze interesul copilului pentru cunoaştere. Dezvoltarea gândirii, simţirii, voinţei copilului sunt obiectivele esenţiale ale alternativelor educaţionale. În cadrul unității noastre școalare activează de aproximativ 14 ani, o formă ”alternativă” de educație, care completează pentru un număr, mediu anual, de 20 elevi educația din sistemul tradițional. Este vorba despre clubul IMPACT „Step by step” Danubiana, al cărui lider sunt, calitate în care pe baza programului educațional IMPACT – educaţie prin proiecte de serviciu în folosul 35

comunităţii, pus la dispoziție de Fundația Noi Orizonturi dezvoltăm competențe în patru domenii: cetățenie activă, angajabilitate, antreprenoriat social și leadership.

Cu ajutorul acestora, copii şi tineri între 11 şi 19 ani devin mai implicaţi, mai responsabili şi mai încrezători în forţele proprii. Ei dobândesc valori, atitudini şi abilităţi care pot să-i ajute cu adevărat în viață, să se dezvolte emoțional și să se echipeze pentru viață, indiferent de profesia pe care și-o vor alege ca adult. Metoda care se promovează – învățarea prin experiență – îi determină să pe elevi sa facă lucruri, să-ți pună planurile în practică, nu doar să asimileze noțiuni teoretice.

Proiectele de serviciu în folosul comunității îi provoacă să privească în jur, să identifice probleme și să găsească, singuri, căi de rezolvare a lor. Se încurcă, greșesc, se mai ceartă, dar în final, trag linie și recunosc ce au învățat. Iar data viitoare o iau de la capat, mai puternici. Ajung astfel tineri care se simt responsabili pentru comunitatea în care trăiesc. Capabili de a-şi argumenta punctele de vedere şi de a lua decizii în favoarea celor din jur, pregătiţi să îşi asume un rol activ, cu încredere în forţele proprii, încrezători că împreună pot produce schimbare, conştienţi de procesul de dezvoltare personală prin care trec, tinerii ajung să înţeleagă voluntariatul ca pe o resursă; îi percep miza pe termen lung, inclusiv în ceea ce priveşte provocările vieţii profesionale.

Printre proiectele în folosul comunității gândite și implementate de elevii membrii ai clubului se numără: amenajarea unui spațiu de joacă pentru elevii de grădiniță, organizarea unor spectacole pentru a reuși achiziționarea unor mașini de cusut în vederea asigurării independenței financiare a familiei unui elev cu situație materială precară, activități de educație ecologică și resposabilizare pentru elevii de grădiniță, integrarea elevilor cu CES în activități școlare, inițierea unor activități de educație pentru sănătate.

Activitățile se desfășoară sub forma întâlnirilor săptămânale, în afara programului școlar și conțin cel puțin un joc, o poveste cu morală, lucru pe grupe în funcție de tematică. La sfârșitul fiecărui proiect este obligatorie o activitate de evaluare precum și una de celebrare.

Proiectul de învățare prin serviciu în folosul comunității este o metodă care facilitează învățarea implicând elevii în rezolvarea unei probleme din comunitate (școală, vecinătate, localitate etc.). Sprijiniți de profesori - lideri, elevii identifică nevoile comunității, dezbat soluții, se reunesc în jurul unui scop comun și acționează în comunitate. Concomitent, ghidați de profesori-lideri, elevii reflectează și își evaluează progresul în învățare, consemnând ideile, sentimentele într-un jurnal.

Educaţia tradiţională reprezintă elementul static, pe când educaţia alternativă reprezintă elementul dinamic al procesului de învățământ. Astfel în învăţământul tradiţional se pregăteşte elevul pentru viaţă, pe când în învăţământul alternativ şcoala face parte din viaţă, cunoştinţele sunt descoperite de copil. De aceea consider că este importantă și necesară o impletire a celor două moduri de învățare.

BIBLIOGRAFIE 1. Cerghit, I, 2006, Metode de învăţământ , editura Polirom, Iaşi; 2. Cosmovici, A, Iacob, L ,2005, Psihologie școlară, Ed. POLIROM, Iași; 3. Cucoș, C, 2014, Pedagogie, editura Polirom, Iaşi; 4. Văideanu, G., 1986, Pedagogie- ghid pentru profesori, ed. Universităţii Al. I. Cuza, Iaşi; 5. Legea Educației naționale nr. 1/2011; 6. www.cnae.ro 7. www.noiorizonturi.ro 8. www.wikipwdia.ro

36

PREDAREA CENTRATĂ PE ELEV- PRIORITATE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI MODERN

prof. Delia-Ioana Chiș, Școala Gimnazială ”Iuliu Maniu”, Zalău, jud. Sălaj Desfăşurarea unui proces didactic centrat pe elev reprezintă o competenţă de bază în formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice din învăţământul românesc.Educaţia centrată pe elev îşi are originea în curentul constructivist şi a început să fie aplicată începând cu anii ’70-’80. În rândurile următoare voi aduce argumente în favoarea predării centrate pe elev.

Educaţia centrată pe elev pune accentul pe unicitatea fiinţelor umane, pe libertatea de a-şi alege propriul destin. Această abordare aduce în prim plan atât partea afectivă a educaţiei, cât şi cea cognitivă. Scopul este de a-i ajuta pe elevi să îşi maximizeze potenţialul de dezvoltare. În acest sens: Elevii Profesorii  sunt participanţi activi la propria lor  sunt colaboratori în învăţare; învăţare;  iau decizii despre ceea ce vor învăţa  stimulează dezvoltarea personală a şi cum vor învăţa; elevilor prin acţiuni de autoconştientizare;  construiesc noi cunoştinţe şi priceperi  recunosc şi respectă diferitele stiluri de bazate pe cele anterioare; învăţare ale elevilor;  lucrează în colaborare unii cu alţii;  selectează conţinuturile de învăţare în funcţie de necesităţile elevilor;  demonstrează învăţare autentică;  respectă orientarea motivaţională şi personală a elevilor;  îşi monitorizează învăţarea, înţeleg  încurajează raportarea elevilor la surse cum dobândesc cunoştinţele şi multiple în procesul de învăţare; dezvoltă strategii de învăţare;  sunt motivaţi intrinsec de a descoperi  nu impun obiective sau scopuri, nu scopuri proprii; controlează învăţarea şi nu o evaluează singuri.

C. Rogers a lansat ideea educaţiei centrate pe elev, în care profesorul este un facilitator al procesului de învăţare, stabilind un climat cald, pozitiv şi de acceptare a elevului. Încrederea, acceptarea şi empatia sunt calităţile unui bun profesor. Studiile demonstrează că, într-o clasă cu un nivel înalt de încredere, profesorul şi elevii petrec mai mult timp învăţând, iar într-o clasă cu un nivel scăzut de încredere, momentele organizaţionale şi de relaţionare consumă mult timp.

Proiectul Reading and Writing for Critical Thinking ,elaborat de către Charles Temple, Jeannie L. Steele şi Kurtis S. Meredith prezintă un cadru de predare şi învăţare denumit de aceştia Cadrul ERR (Evocare, Realizarea sensului şi Reflecţia), care oferă elevilor situaţii de învăţare independentă, îi determină să se implice activ în procesul de învăţare, să reflecteze la felul în care ceea ce au învăţat le modifică înţelegerea.

Gândirea critică presupune abilitatea de a înţelege şi de a reflecta la ceea ce ştim şi credem.

Dar înainte de toate acestea, elevii trebuie să devină conştienţi de ceea ce ştiu şi înţeleg. De multe ori elevii nu reuşesc să-şi activeze cunoştinţele anterioare, motiv pentru care le vine greu să reflecteze la informaţiile noi şi să le pătrundă sensul. Nereuşind acest lucru ei pot rămâne cu idei confuse sau 37

chiar contradictorii care să le inhibe învăţarea în continuare. Pentru a gândi critic elevii trebuie să ajungă să ştie ceea ce ştiu.

Gândirea critică necesită luarea în considerare cu atenţie şi creativitate a modalităţilor în care noile cunoştinţe pot fi aplicate celor preexistente şi acestea modificate pentru a face loc celor noi.

Acesta este un proces activ care cere timp, atenţie şi intenţie. De cele mai multe ori nu apare în mod spontan. Pentru ca elevii să-şi activeze cunoştinţele anterioare şi pentru a-şi reconstrui schemele trebuie să li se dea timp.

Predarea are ca scop dezvoltarea gândirii elevilor. Aceștia trebuie să se gândească şi la conţinut, adică idei, informaţii, cunoştinţe în general, dar şi la gândirea lor. ”Gânditorii critici se întreabă: Ce cred eu despre asta?

Cum se potriveşte această informaţie cu ceea ce ştiu?

Ce anume pot face în alt fel acum când deţin această informaţie?

Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?

Gânditorii critici sunt gânditori activi care operează sistematic şi reflexiv cu cunoştinţele pe care le au pentru a se redefini pe ei înşişi şi felul în care percep lumea pe măsură ce cresc şi învaţă.”1 Elevii au control asupra propriei gîndiri şi astfel pot reflecta mai bine la informaţia nouă. De aici se dezvoltă şi încrederea în capacitatea lor de a integra cunoştinţele noi între cele anterioare.

Beneficiile sunt multiple. Elevii obişnuiţi cu acest sistem sunt mai deschişi la ideile şi influenţele noi care pot fi încorporate productiv în schemele lor de gândire. Gânditorii critici pot să combine idei şi informaţii cu mai multă uşurinţă pentru că pornesc de la o bază de cunoştinţe familiară şi evidentă.

Fiind conştienţi de cunoştinţele lor , ei sunt mai bine pregătiţi să folosească în mod creativ această bază pentru a rezolva probleme, a formula opinii şi a genera idei noi.

Prima fază a cadrului ERR se numeşte faza evocării. Ideea de bază a acestei etape este aceea că ceea ce ştim este determinantul principal a ceea ce putem învăţa. La orele la care se foloseşte acest cadru, în etapa evocării, elevilor li se cere deseori să facă brainstorming şi să alcătuiască liste cu ceea ce ştiu sau cred că ştiu, ca punct de plecare. Uneori brainstormingul se face individual, alteori în perechi şi apoi cu întregul grup. Cineva scrie toate ideile pe ablă, fie că sunt corecte, fie că nu.

Charles Temple, Jeannie L. Steele şi Kurtis S. Meredith subliniază că este foarte important ca în această etapă profesorul să se abţină de la a vorbi , în măsura posibilului, lăsându-i pe elevi să vorbească. Profesorul poate extrage idei de la elevi punând întrebări despre anumite lucruri care nu au fost discutate, dar care sunt relevante în lectură. Rolul profesorului este de a îndruma şi a extrage ideile, precum şi de a-i asculta pe elevi cu atenţie. În această primă fază se realizează mai multe activităţi cognitive importante. Mai întâi, elevii sunt implicaţi activ în încercarea de a-şi aminti ce ştiu despre un numitsubiect. Procesul de învăţare este un proces de conectare a noului cu ceea ce este deja cunoscut şi înţeles.

Informaţiile prezentate fără un context sau cele pe care elevii nu le pot corela cu altele deja cunoscute sunt cele care se uită foarte repede. Astfel, ajutându-i pe elevi să reconstruiască aceste păreri şi convingeri anterioare, se poate clădi un fundament solid , pe care să se construiască înţelegerea pe termen lung a noilor informaţii. Al doilea scop al fazei de evocare este de a-l activiza pe cel care învaţă. Se întâmplă destul de des ca elevii să stea pasivi în clasă, ascultându-l pe profesor cum gândeşte în locul lor. Pentru ca înţelegerea critică, de durată să aibă loc, elevii trebuie implicaţi activ în procesul de învăţare. Prin implicare activă se înţelege că elevii devin conştienţi de propria lor gândire şi îşi folosesc limbajul propriu. Ei trebuie să îşi exprime cunoştinţele scriind şi/sau vorbind. În felul acesta, cunoştinţele fiecăruia sunt conştientizate şi este scoasă la suprafaţă schema preexistentă în gândirea fiecăruia în legătură cu un anumit subiect sau idee. Formulând această

1

Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, (1998), Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice,

vol.1,Bucureşti, Centrul Educaţia 2000+, p.16.

38

schemă în mod conştient, elevul poate să coreleze mai bine informaţiile noi cu ceea ce ştia deja, deoarece contextul necesar pentru înţelegere a devenit evident ..2 Cel de-al treilea scop al fazei de evocare identificat de autorii studiului este trezirea interesului şi stabilirea scopului pentru explorarea subiectului. Interesul şi scopul sunt esenţiale pentru menţinerea implicării active a elevului în învăţare. Cînd există un scop, învăţarea devine mult mai eficientă.Există însă două scopuri, cel impus de profesor sau de text şi cel stabilit de elev pentru sine.

Scopurile din această a doua categorie sunt mult mai puternice decât cele impuse de surse externe, iar interesul este adesea cel care determină scopul. Fără interes susţinut, motivaţia pentru reconstruirea schemelor sau pentru introducerea de noi informaţii în aceste scheme este mult diminuată.

A doua fază a cadrului pentru gîndire şi învăţare este realizarea sensului.În această fază cel care învaţă vine în contact cu noile informaţii sau idei. Contactul se poate realiza sub forma lecturii unui text, a vizionării unui film, a efectuării unui experiment, a ascultării unei cuvântări. Şi în această etapă elevul trebuie să-şi menţină implicarea activă în învăţare în mod independent. În această etapă rolul profesorului este acela de a găsi strategiile cele mai potrivite prin care să menţină interesul elevului pentru temă. Tot acum este important să susţină eforturile elevilor pentru monitorizarea propriei înţelegeri.Cei care învaţă sau citesc în mod eficient îşi monitorizează înţelegerea când întâlnesc informaţii noi. În timpul lecturii, cititorii buni vor reveni asupra pasajelor pe care nu le înţeleg.Cei care ascultă o prelegere pun întrebări sau notează ceea ce nu înţeleg pentru a pune întrebări ulterior. Spre deosebire de aceştia, cei care învaţă în mod pasiv trec pur şi simplu peste aceste goluri în înţelegere, fără a sesiza confuzia, neînţelegerea sau omisiunea. Conversaţia trebuie să rămână la nivelul realizării sensului. Se încurajează stabilirea de scopuri , analiza critică, analiza comparată şi sinteza.

A treia fază a cadrului este faza reflecţiei. În această etapă elevii îşi consolidează cunoştinţele noi şi îşi restructurează activ schema pentru a include în ea noi concepte. Aceasta este faza în care elevii îşi însuşesc cu adevărat cunoştinţele noi. Acum are loc învăţarea durabilă. În această fază se urmăresc câteva lucruri esenţiale. Mai întâi se aşteaptă ca elevii să înceapă să exprime în cuvintele lor informaţiile aflate. Ne amintim mai bine ceea ce putem formula cu cuvintele noastre, în contextul nostru personal. Reformulând ceea ce înţelegem cu vocabularul nostru, se creează un context personal care are sens. Al doilea scop al acestei etape este de a genera un schimb de idei sănătos între elevi, prin care să le dezvoltăm vocabularul şi capacitatea de exprimare, precum şi să le expunem diverse scheme pe care ei să le analizeze în timp ce şi le construiesc pe ale lor. Acum elevii se confruntă cu o varietate de modele de gândire, iar efectul este construirea unor scheme mai flexibile care pot fi aplicate mai bine în practică. ”Acest cadru le oferă profesorilor un context în care pot:  să activeze gândirea elevilor;  să stabilească scopuri pentru învăţare;  să ofere material bogat pentru discuţie;  să-i motiveze pe elevi pentru învăţare;  să-i implice activ pe elevi în procesul de învăţare;  să stimuleze schimbarea;  să stimuleze reflecţia;  să-i expună pe elevi la diverse păreri;  să-i ajute pe elevi să-şi formuleze propriile întrebări;  să încurajeze exprimarea liberă;  să se asigure că elevii prelucrează informaţia;  să faciliteze gândirea critică.”3 2

3

Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, op.cit., p.14.

Jeannie L. Steele, Kurtis S. Meredith, Charles Temple, op.cit., p.15.

39

Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul activității instructiv- educative, profesorul îndeplinește un rol foarte important. În abordarea centrată pe elev, succesul la clasă depinde de competențele cadrului didactic de a crea oportunitățile optime de învățare pentru fiecare elev. Astfel, în funcție de context, profesorul acționează mereu dar adecvat și adaptat nevoilor grupului.

Metodologia didactică este domeniul cel mai deschis înnoirilor, metodele având o sensibilitate deosebită pentru adaptarea la condiții noi. Reforma școlară promovează ideea diminuării ponderii activității explosive și extinderea utilizării metodelor moderne. Înnoirea metodologiei pune accent pe promovarea metodelor și procedeelor de instruire care să soluționeze adecvat noi situații de învățare, pe folosirea unor metode active (care să stimuleze implicarea elevilor în activitatea de învățare, să le dezvolte gândirea critică și capacitatea de adaptare la viață, să îi antreneze in activități de investigare și cercetare directă a fenomenelor) și apelarea la metodele pasive numai când este nevoie, pe accentuarea tendinței formativ/educative a metodei didactice, pe extinderea metodelor care conduc la formarea capacităților de autoinstruire ce permit achiziționarea și prelucrarea independentă a informațiilor.

Bunul mers al procesului de învățământ și rezultatele obținute depinde de metodele utilizate.Marii pedagogi au evidențiat faptul că folosindu- se metode diferite se obțin diferențe esențiale în pregătirea elevilor, ca însușirea unor noi cunoștințe sau comportamente se poate realiza mai ușor sau mai greu, în funcție de metodele utilizate.

Antrenarea permanentă a elevilor la un efort intelectual susținut și înarmarea acestora cu capacități necesare unei activități de învățare productivăreprezintă modalitatea cea mai eficientă de educare a elevilor în spiritul unei atitudini conștiente și active.

BIBLIOGRAFIE  Palicica, Maria (2002)-Prelegeri de pedagogie, Editura Orizonturi Universitare, București;  Pamfil, Alina (2003)- Limba şi literatura română în gimnaziu, Structuri didactice deschise,Bucureşti,Editura Paralela 45;  Sarivan, Ligia, Gavrilă, Roxana Maria, Stoicescu, Daniela (2009)- Predarea-învăţarea interactivă centrată pe elev, ed. a 2-a, rev, Educația 2000+, București;  Steele, Jeannie L., Meredith, Kurtis S. şi Temple, Charles (1998)-Lectura şi scrierea pentru dezvoltarea gândirii critice, vol.1 şi 2, Centrul Educaţia 2000+, Bucureşti ;

40

JOCUL ŞI IMAGINAŢIA CREATOARE ÎN EDUCAŢIA ELEVILOR

Prof. înv. primar Daniela Contraş Şcoala Gimnazială „Aron Cotruş” Arad Jocul oferă cea mai bună motivaţie de a învăţa.Prin joc copiii sunt încurajaţi sa-şi dezvolte creativitate şi imaginaţia. Jocurile pot fi realizate uşor, fără prea mult material didactic, sunt pe placul elevilor şi nu în ultimul rând, oferă posibilitatea de ilustrare a conţinuturilor programei şcolare.

Având în vedere rolul jocului în viaţa copilului şi a faptului că desfăşor o activitate didactică cu copiii şcolari mici, am ajuns la concluzia că doarcunoştinţele teoretice nu sunt suficiente, dacă ele nu sunt legate de practică. Tocmai de aceea am ales să folosesc cât mai mult jocul în activităţile de predare, consolidare şi evaluare. Acestea pot fi aplicate la toate disciplinele.

De exemplu, la COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ pentru formare şi dezvoltare de competenţe, atunci când am învăţat să alcătuim o compunere, am aplicat jocul didactic ”Continuă povestea!”- joc de comunicare şicreaţie literară.

Descrierea jocului: Se alege un titlu. Un elev va emite un enunţ prin care să facă introducerea în poveste. Vor urma ceilalţi elevi participând la crearea poveştii cu câte un enunţ legat prin înţeles de ceea ce a zis colegul dinaintea lui. Clasa poate fi împărţită în mai multe grupe, câştigă grupa care a alcătuit cea mai frumoasă poveste.

Obiectivele jocului: - Să descopere elementele de construcţie a compunerii; - Să dezvolte gândirea şi creativitatea elevilor prin alegerea enunţurilorastfel încât acestea să se lege între ele cu înţeles. În cadrul orei de MATEMATICĂ ŞI EXPLORAREA MEDIULUI, aplicarea metodelor dramatice şi ludice aduc un ajutor nepreţuit pentru că îl ajută pe elev să înveţe fără constrângere.

Titlul activităţii: formare și dezvoltare de competențe”Împărţirea pe familiiculturale”.

Obiectivele: -să descopere metoda- “Împărţirea pe familiiculturale”; - sămanifestecuriozitate pentru observarea unor fenomene/procese/structuri repetitive simple din mediul apropiat, în scopul identificării unor regularităţi; - să descopere elementele de construcţie specifice metodei–‘Împărţirii pe familiiculturale’.

Descrierea jocului: Elevii vor extrage fiecare câte un bileţel, pe care vor avea câteva referiri legate de vestitorii anotimpului primăvara. În funcţie de ce au găsit scris pe bilet, se grupează în echipele în care vor lucra în cadrul orei din ziua respectivă. Punând cap la cap informaţiile de pe bileţele, fiecare echipă va trebui să creeze un blazon al „Familiei” respective din care face parte, apoi să-l prezinte.

Această metodă reprezintă un ansamblu de acţiuni, care paralel cu destinderea, buna dispoziţieşi bucuria, stârneşte curiozitatea, încurajează elevul, oferă satisfacţie, ajută la educarea spiritului de observaţie, la dezvoltarea gândirii, a imaginaţiei, a atenţiei voluntareşila aplicăreacunoştinţelorînsuşite, exersăreapriceperilor şi deprinderilor formate. În cadrul orelor de Arte Vizuale şiAbilităţi Plastice, atunci când se apropie vreo sărbătoare ( 8Martie, Paştele, 1 iunie, etc.), obişnuiesc să le pun la dispoziţie elevilor diverse materiale reciclabile şi să îi las pe ei să aleagă ceea ce vor să creeze ţinând cont de tema dată. Rezultatele sunt uimitoare.

Cunoscând locul pe care îl ocupă jocul în viaţa copilului, este uşor de înţeleseficienţa folosirii lui în procesul instructiv-educativ.

41

Metodele dramatice aplicate didactic imprimă activităţii didactice un caracter mai viu şi mai atrăgător. Elevii timizi devin cu timpul mai volubili, mai activi, mai curajoşişi capătă mai multă încredere în capacităţile lor, mai multă siguranţăşi rapiditate în răspunsuri, totodatăoferăposibilităţi multiple de ilustrare a programeişcolareşidăfrâu liber imaginaţieişicreativităţii.

BIBLIOGRAFIE 1. Camelia Circa Chirilă – Ghid-“Tehniciludiceşidramaticeîneducaţie” 2. Bühler Ch. – „Pedagogiaşijocul” – Editura Classic Târgu-Mureş, 1993 3. Oprescu, Nicolae, Contribuţii la dezvoltareaelevilor, Revista de Pedagogie, 1998.

42

VALORIFICAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR CU CES LA ORA DE LIMBA ROMÂNĂ Elena Costache Şcoala Profesională Specială Nr. 2 În lucrul cu elevii cu ces sunt utilizate metode didactice moderne care au rolul de a stimula creativitatea şi imaginaţia elevilor. Alternarea metodelor didactice în cadrul orei de limba română sprijină şi menţinerea atenţiei pe toată durata lecţiei în cazul elevilor care au dificultăţi de concentrare şi îi menţine activ-participativi în realizarea procesului didactic. Întrebuinţarea acestor metode este de folos cadrelor didactice în procesul instructiv-educativ şi îi ajută pe elevi să-şi dezvolte creativitatea şi imaginaţia.

Astfel, în cazul lecţiei Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război în discutarea aspectelor care vizează caracterizarea personajelor competenţele urmărite sunt evidenţierea trăsăturilor personajelor principale şi prezentarea evoluţiei acestora. Ca exemplu de activităţi care urmăresc dezvoltarea creativităţii elevilor se împart acestora post-it-uri, pe care vor nota ce elemente cred ei că ţin de feminitate în raportarea la personajul Ela: obiecte, stări. La finalul lecţiei se va realiza un joculeţ, cvintetul, prin care elevii trebuie să sintetizeze toate informaţiile despre personajul Ştefan (sau Ela) în cinci versuri, astfel: primul vers este format din cuvântul tematic (un substantiv), al doilea vers este format din 2 cuvinte (adjective) care să arate însuşirile cuvântului tematic, al treilea vers este format din trei cuvinte (verbe la gerunziu) care să exprime acţiuni ale cuvântului tematic, al patrulea vers este format din patru cuvinte care pot alcătui o propoziţie prin care se afirmă ceva esenţial despre cuvântul tematic şi al cincilea vers este format dintr-un singur cuvânt (de obicei, verb), care sintetizează tema/ ideea. În cadrul lecţiei de literatură Personajul Costache Giurgiuveanu competenţa care va fi dezvoltată la finalul lecţiei este evidenţierea trăsăturilor personajului Costache Giurgiuveanu. Elevilor le sunt propuse două exerciţii: scaunul autorului (la care participă doi elevi) şi un scurt proces literar (la care participă Costache Giurgiuveanu, Felix, Otilia, avocatul apărării, avocatul acuzării şi judecătorul care în urma discuţiei stabileşte dacă este sau nu vinovat Costache Giurgiuveanu). Li se propune elevilor să mimeze nonverbal câteva situaţii care îl au în centru pe Costache Giurgiuveanu : Costache Giurgiuveanu îşi ascunde banii sub podea; este urmărit şi simte acest lucru. Costache Giurgiuveanu cere bani celorlalte personaje. Lui Costache Giurgiuveanu i se face rău, ceilalţi vin să-i fure banii.

Doctorul îl consultă pe Costache Giurgiuveanu. Costache Giurgiuveanu moare, ceilalţi plâng. Felix vine la Costache Giurgiuveanu; acesta nu-l primeşte şi îi închide uşa; Felix pleacă. Costache Giurgiuveanu construieşte o casă pentru Otilia. Costache Giurgiuveanu nu vrea să-i dea bani bucătăresei. Otilia îl alintă pe Costache Giurgiuveanu. Costache Giurgiuveanu stă de vorbă cu bătrânul nebun, cumnatul Simion. Costache Giurgiuveanu şi bucătăreasa merg la cumpărături. În ceea ce priveşte tema pentru acasă se urmăreşte lucrul diferenţiat în funcţie de posibilităţile elevilor: grupa 1 (Eşti Felix/Otilia. Scrie o scrisoare pentru bătrânul Costache Giurgiuveanu.), grupa 2 (Eşi Felix/Otilia. Realizează o felicitare de ziua lui Costache Giurgiuveanu.), grupa 3 (Aşezaţi în ordine propoziţiile: Felix se întoarce la casa bătrânului şi îşi aminteşte cuvintele lui spuse când a venit în Bucureşti. Felix vine în casa lui Costache Giurgiuveanu. Bătrânul se îmbolnăveşte şi este consultat de medic. Stănică îi fură banii. Otilia îl pierde pe Costache Giurgiuveanu.) În cadrul lecţiei Enigma Otiliei – Personajele principale ale romanului prin metoda pălăriilor gânditoare se realizează procesul Otiliei (doi copii îi reprezintă pe Felix şi Otilia şi vor fi utilizate culorile: roşu=sentimental, galben=optimismul, negru=pesimismul, verde=idei şi perspective noi).

De asemenea, se realizează diferenţiat diferite activităţi: se propune echipei 1 (standarde medii de performanță) ca pe post-it-uri să se realizează un joculeţ cu întrebări, pe două echipe: pe un post-it este notată întrebarea : De ce… ? iar pe celălalt răspunsul … fiindcă … şi vor fi citite pe rând.(câte 43

trei întrebări şi răspunsuri); se propune echipei 2 (standarde maximale de performanță) joculeţul casa personajului pentru Otilia. Metoda căsuţa personajului se realizează astfel: elevii trebuie să noteze în interiorul casei trăsături ale personajului: baza casei şi a acoperişului se notează cu 1 şi 2 şi reprezintă trăsăturile de bază ale personajului; pereţii casei se notează cu 3 şi 4 şi reprezintă trăsăturile secundare; laturile acoperişului se notează cu 5 şi 6 şi reprezintă trăsături ale personajului din relaţiile cu ceilalţi; ferestrele se notează cu 7 şi 8 şi reprezintă trăsăturile ascunse ale personajului; uşa se notează cu 9 şi reprezintă trăsătura intimă a personajului şi hornul se notează cu 10 şi reprezintă o trăsătură de care trebuie să scape personajul. În cadrul lecţiei Textul descriptiv elevii au ca sarcină de lucru să scrie pe caiete cinci cuvinte (asocieri de cuvinte) pe care le pot pune într-o valiză care să reprezinte imaginile frumoase pe care le-ar lua cu ei într-o călătorie; apoi să-şi imagineze că sunt într-o călătorie şi să descrie locul care li se pare cel mai frumos, ajutându-se de cuvintele pe care le-au notat.

Pentru lecţia La Hanul lui Mânjoală- Personajele elevii au avut ca temă imaginarea unui alt final pentru nuvelă. Elevii, împărţiţi pe grupe au ca sarcină de lucru discutarea comportamentului personajului Fănică din mai multe perspective: optimistul (situaţia se poate rezolva), realistul (oferă soluţii) şi pesimistul (problema nu are rezolvare). Se oferă elevilor sarcini de lucru în echipă : grupa 1 (standarde maximale de performanță) realizează exerciţiul căsuţa pesonajului Fănică/Marghioala; grupa 2 (standarde medii de performanță) metoda substituirii pentru personajul Fănică/Marghioala (ce a gândit personajul, ce a simţit, persoanele asupra cărora îşi exercită puterea, la ce ar renunţa) ; grupa 3 (standarde minimale de performanţă): să scrie pe aripile fluturaşului trăsături care îl (o) ajută pe Fănică/Marghioala să devină un (o) bun(ă) familist(ă). Ca joc de rol se propune exerciţiul de imaginaţie: cum ai reacţiona dacă ai fi Fănică? Iar tema pentru acasă vizează tot un aspect care să le dezvolte imaginaţia şi creativitatea: cum îl văd ei pe Fănică peste zece ani? În cadrul lecţiei de comunicare cu tema Regulile dialogului profesorul le propune elevilor să joace mima sau joculeţul de ce/fiindcă (cu întrebări luate din tema dialogul). Mima este un joculeţ îndrăgit de elevi care le dezvoltă limbajul nonverbal: doi oameni se ceartă; doi oameni vorbesc calm; un copil răsfăţat de părinţii lui; un şef îşi ceartă angajatul; doi oameni vorbesc la telefon gesticulând; controlorul şi călătorul; vânzătorul şi clientul; reporterul şi cel căruia i se ia un interviu; frizerul şi clientul; chelnerul şi clientul; doctorul şi pacientul.

Astfel, printre metodele moderne utilizate în cadrul orei de limba română putem enumera: brainstormingul, turul galeriei, ciorchinele, cubul, eseul de cinci minute, bulgărele de zăpadă, mozaicul, diagrama Venn, procesul literar, metoda pălăriilor gânditoare. Aceste metode dezvoltă potenţialul constructiv al elevilor, le dezvoltă imaginaţia şi creativitatea şi fac orele atractive pentru elevi. Prin aceste activităţi elevii se implică în rezolvarea cerinţelor pe durata întregii ore.

BIBLIOGRAFIE Goia, Vistian, Didactica limbii şi literaturii române pentru gimnaziu şi liceu, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002.

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii şi literaturii române în şcoală. Ghid teoretic-aplicativ, Ed. Polirom, Iaşi, 1999.

44

UTILIZAREA TEHNICII DIDACTICII MODERNE IN PREDAREA LIMBII ENGLEZE LA CICLUL PRIMAR SI GIMNAZIAL Silvia-Marta Covaci Liceul Ortodox ,,Sfantul Nicolae,, Zalau Subiectul pe care am ales sa-l dezvolt este legat de utilizarea tehnicii didacticii moderne in predarea limbii engleze la ciclul primar si gimnazial. Mulți oameni au scris despre aceasta în moduri diferite. Motivul pentru care l-am ales este poate diferit: de mulți ani în școala primară și secundară mi-au fost acordate în fiecare an - clase primare, în special cele primare și secundare. Deoarece nu existau programe de curs, trebuia să fac un program opțional. Nu a fost greu să scriu câteva subiecte familiare despre care să discutăm în timpul orelor de engleză, dar cum a fost o problemă la început.

Fără suport, fără materiale, fără cărți, fără casete, fără notebook-uri - aceasta a fost o provocare pentru mine. Și am început să caut. Vechea tehnologie trebuia inlocuita cu tehnologia moderna pentru a incerca sa pastrezi atentia elevilor. Când am început să colectez materialele pentru prima parte a lucrării și le-am organizat pe biroul meu, am zâmbit. De ce ? Din două motive: prima a fost pentru că am devenit melancolică și mi-am amintit cât timp am petrecut căutând acele lucruri; al doilea motiv a fost că m-am gândit pentru moment la cât de "vechi" sunt toate acestea.Trebuie să folosim tehnici, metode și strategii moderne pentru predarea limbii engleze ca a doua limbă și pentru a motiva studenții noștri să învețe pentru plăcere. Cu atât de mulți oameni ce au acces la un computer, nu este de mirare de ce elevii sunt din ce în ce mai interesați să facă orice cu ajutorul unui PC. Un computer sau o rețea de computere într-o sală de clasă sau într-un laborator nu este neobișnuită în zilele noastre.

De asemenea, o conexiune la internet deschide o mulțime de porți noi; este o parolă pentru un nou teritoriu, care așteaptă să fie exploatat. Aproape orice poate fi nu numai imaginat ci realizat cu ajutorul unui computer. De asemenea, comunicarea s-a îmbunătățit în mod inimaginabil în ultimul timp, mesajele e-mail sau Messenger fiind importante mijloace de transmitere a datelor sau mesajelor.

Dacă la vârsta şcolară se aplică metode didactice ca: jocul, demonstraţia, explicaţia, exerciţiul şi tehnici specifice artelor vizuale şi abilităţilor practice, atunci se stimulează creativitatea elevilor.

Ceea ce e primit cu placere la orele de limba engleza sunt cantecele.Da, cantecele transmit elevilor o stare de bine, de comfort si de dorinta de a auzi ,de a vedea ,de a invata .Folosirea laptopului conectat la internet si a video proiectorului capteaza atentia elevului facandu-l sa uite cat e ora,daca trebuie sasi noteze informatii legate de notiunile noi prezentate in linia melodica a cantecului. Orele devin relaxante si acest lucru se observa din atitudinea elevului.Atmosfera e una linistita si totodata galagioasa. , vocile elevilor ca incearca sa invete versurile cantecului iti dau o stare de satisfactie si de implinire.De ce este eficientă această metodă? Cântecele reprezintă un important instrument pentru învăţarea limbilor străine. Din acest motiv ideea folosirii muzicii în cadrul orelor de limbi străine primeşte din ce în ce mai multă atenţie din partea profesorilor de limbă.Cele mai evidente motive pentru implementarea acestei metode de învăţare a limbilor străine sunt: facilitarea memorizării şi consolidarea vocabularului, exersarea implicită a pronunţiei, învăţarea de structuri lingvistice prin utilizarea repetitivă a cântecelor, motivare prin implicare emoţională. Dincolo de aceste aspecte metoda de lucru prezentată susţine îmbunătăţirea abilităţilor de ascultare, influenţează comportamentul şi emoţiile şi are un efect pozitiv asupra motivaţiei. De asemenea:muzica este îndrăgită de toţi;folosirea muzicii în cadrul orelor de predare a limbilor străine este o forma de a activa sau de a calma atmosfera clasei;acestă metodă sprijină profesorii în predarea gramaticii şi a vocabularului într-un mod antrenant şi relaxant;vocabularul utilizat în cadrul cântecelor se extinde dincolo de limbajul cotidian cunoscut de majoritatea persoanelor;în cele mai multe cazuri versurile cântecelor sunt reţinute cu uşurinţă;acest tip de activitate reprezintă o modalitate extraordinară de exersare a pronunţiei şi intonaţiei mai ales că activităţile pot fi realizate cu uşurinţă chiar la domiciliul 45

cursanţilor;şlagărele imprimă modele lingvistice (audierea unor melodii memorabile facilitează memorizarea şi reţinerea structurilor gramaticale şi a vocabularului pentru tot restul vieţii)Pe lângă toate aceste argumentări trebuie să reamintim componenta afectivă pe care cântecele o aduc oricărui tip de predare. Dacă ţinem cont de faptul că cele mai bune rezultate se datorează unui spaţiu de învăţare relaxat, cu un nivel minim de anxietate şi unul maxim de stimulare a motivaţiei, atunci cu siguranţă că nu este exagerată importanţa rolului pe care îl ocupă muzica. Muzica ajută profesorul săi creeze cursantului o stare emoţională pozitivă. În ceea ce priveşte învăţarea limbilor, cântecul poate fi considerat un instrument important pentru achiziţionarea limbii vizate, fie ea o limbă străină sau limba a doua. Procesul de dobândire de abilităţi lingvistice cuprinde două componente: una intuitivă şi una conştientă. Utilizarea cântecelor poate contribui la ambele componente. Pe de o parte, fiind expuşi la cântecele din limba vizată cursantul poate reţine mult mai uşor structurile lingvistice. Pe de altă parte, versurile cântecelor pot fi utilizate în nenumărate tipuri de activităţi de învăţare deoarece reprezintă cel mai adesea un material lingvistic foarte interesant.

Cele două componente ale procesului de dobândire de abilităţi lingvistice sunt conectate prin activarea ambelor emisfere ale creierului. Este cunoscut faptul că emisfera stângă se ocupă de gândirea logică şi analitică pe când emisfera dreaptă asigură creativitatea, utilizarea imaginilor, a metaforelor şi a expresivităţii emoţionale.Cercetatorii au dovedid că dezvoltarea şi perfecţionarea unei abilităţi are loc doar atunci când se realizează o conexiune între emisfera stângă şi emisfera dreaptă.Care este legătura dintre muzică şi toate acestea? De ce sunt activate ambele emisfere ale creierului când utilizăm muzica în procesul de predare-învăţare?În cadrul unui cântec emoţia şi limba se regăsesc mereu împreună - sunt inseparabile. Ele coexistă asigurând trecerea şi conexiunea constantă între raţional şi iraţional şi vice versa. Trebuie să ţinem cont de asemenea şi de ritmul care facilitează memorarea şi face mai plăcut procesul repetitiv. Aceste trei componente: limbă, ritm, melodie garantează că structurile lingvistice, cuvintele şi structurile gramaticale sunt transferate către memoria de lungă durată (însemnând că dobândirea cunoştinţelor de limbă este un proces repetitiv facilitat de ritm şi melodie). Faptul că majorităţii persoanelor le place să cânte, transformă această metodă într-una dintre cele mai plăcute modalităţi de a învăţa o limbă străină.

46

,,ORAȘUL VIITORULUI” ACTIVITATE COMUNĂ PĂRINȚI - COPII

Mirela Mariana Cureleac Liceul Tehnologic Repedea, Maramureş

„Creativitatea înseamnă străpungerea lumescului pentru a găsi minunatul.” Bill Moyers Scop: cultivarea creativităţii, factor cheie în dezvoltarea competenţelor personale şi sociale; Obiective: • implicarea şi participarea reală a părinţilor în activităţile de la şcoală; • dezvoltarea creativității și imaginației, îndemânării și talentului, simțului artistic și perspicacității, a capacității de exprimare artistico-plastică; • eficientizarea relaţiei familie – şcoală.

Rezultate așteptate: • implicarea părinţilor în activităţile desfăşurate; • susţinerea şi încurajarea copiilor; • creşterea implicării părinţilor în activităţile derulate de școală; • stimularea imaginației copiilor și dezvoltarea potențialului artistic; • dezvoltarea capacităților creative latente; Forme de organizare: frontal, pe grupe, în perechi, individual, în echipă.

Capacități instrumentale: comunicare (formulare de mesaje, analiza de mesaje şi texte); soluţionare creativă a situaţiilor problematice/dilematice; manuale (conturare, desenare, decupare, şnuruire, decorare etc.); Abilități: capacitatea de a învăța prin cooperare; capacitatea de analiză, sinteză, comparație; comunicare eficientă; abilități de gândire de ordin superior (critică, creativă, orientată către celălalt); Atitudini și valori: respect reciproc; empatie; cooperare.

Desfășurarea activității: • prezentarea temei - dezbatere - „Orașul viitorului”; • exerciţiu de analiză şi imaginare a mediului construit din punctul de vedere al viitorului predicții - ,,Orașul meu din viitor”; • ,, Micul/Marele arhitect” - construirea unui oraș al viitorului, din piese Lego/ blocuri de construcție Little Tikes - concurs interactiv părinţi- copii; • ,,Turist în orașul viitorului” - prezentare ppt; • ,,Orașul - casa mea!- dialog al artelor, dedicat orașului natal; •,, Scrie o poveste despre orașul tău! ”- ,,așternerea” pe cartoline a momentelor, motivelor sau visurilor pentru care au ales, cu toții, să locuiască în același spațiu urban; • atelier de gătit – prepararea unui tort de forma unui bloc...din viitor; • ,, Proiect pentru orașul meu”- confecţionare de lucrări în comun - tată, mamă/copil (machete, desene, eseuri, colaje, decolaje); 47

•,,Turnul buclucaș” - pictură (tehnica Ebru, tehnica bulelor de săpun, tehnica picturii cu buretele); • ,,Viitorul sună bine!”- jocuri muzicale şi distractive - petrecere pentru copii şi părinţi; • Flash Mob - ,,Împreună pentru viitor!”; • aprecieri privind modul în care părinţii au înţeles să răspundă solicitărilor şi să participe la activitate; • expoziţie cu lucrări realizate de copii sau de copii şi părinţi, în colaborare.

Bibliografie: www.didactic.ro;

48

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII PRIN DESEN prof.înv.primar Anca Dumitru prof.înv.primar Daniela Dragomir Şcoala Gimnazială I.H.Rădulescu,Bucureşti

Cu toţii ştim că una din principalele sarcini ale şcolii este dezvoltarea capacităţilor creatoare ale elevilor. Produsul imaginativ, caracterizat prin noutate şi originalitate, este cel mai înalt răspuns al solicitărilor societăţii prezente şi mai ales a celei viitoare, când individul va îndeplini funcţii creative.

Creativitatea reprezintă “forma extremă a rezolvării problemelor care duce la un nivel nou de sinteză, superior celui propus de rezolvarea problemelor” (M. Zlate, Fundamentele psihologiei, 2009, p. 127). Spre deosebire de rezolvarea problemelor care presupune transformerea informaţiilor cunoscute prin-o serie de strategii generale, creaţia se bazează pe utilizarea unor relaţii vag înrudite cu ideile din structura cognitivă, în vederea obţinerii unor produse noi. În cazul creaţiei nu se ştie dinainte ce informaţii din structura cognitivă sunt relevente sau nu. Din acestă cauză regulile de transformare a “ideilor relevante de bază nu sunt, de obicei, formulate”, în timp ce în rezolvarea de probleme “se cunosc propoziţiile relevante pentru soluţii, dar transformarea nu este exersată dinainte pentru problema de rezolvat” (M. Zlate, Psihologia mecanismelor cognitive, 1999, p. 323).

Prin cercetarea de faţă s-a urmărit modul în care elevii reuşesc să producă noi definiţii ale unor obiecte cunoscute sau întâlnite frecvent. Descoperirea unor sensuri noi ale cuvintelor vizează capacitatea elevilor de a opera cu informaţiile despre diferite obiecte concrete; se urmăreşte modul în care se realizează combinarea, amplificarea, multiplicarea, reordonarea informaţiilor precum şi capacitatea elevilor de a ieşi din tipare şi şabloane, modul în care depăşesc schemele deja formate.

Pentru ca elevii să reuşească să găsească noi semnificaţii trebuie în primul rând să se poată detaşa de concret, trebuie să dispună de o libertate interioară în raport cu lumea. În felul acesta ei vor reuşi să găsească noi sensuri ale realului în afară de cele uzuale, folosite zilnic.

Scopul acestei cercetări psihopedagogice a fost explorarea potenţialului creativ la şcolarul mic prin intermediul desenului.

Lotul a fost format din 42 de elevi, cu vârste cuprinse între 9 ani si 4 luni si 10 ani si 11 luni. Copiii sunt elevi în clasaa IIIa și a - IV-a, din școala noastră.

S-au folosit : testul matricelor progresive Raven şi testul de imaginaţie şi creativitate Testul de imaginaţie şi creativitate este un test de creativitate nonverbală ce cuprinde 6 casete, dispuse câte două pe verticală. Fiecare casetă cuprinde linii frânte închise, linii paralele, linii frânte deschise, linii curbe deschise, lini curbe închise. Timpul de lucru este de 20 minute. Sarcina copilului este de a desena ceea ce poate reprezenta liniile din fiecare casetă.

Prin răspunsurile la acest test se evaluează trei factori intelectuali ai potenţialului creativ: fluiditate, flexibilitate si originalitate.

Fluiditatea se referă la bogăţia fluxului de idei, imagini, asociaţii etc. S-a notat numărul total de răspunsuri.

Flexibilitatea desemnează capacitatea de restructurare gândirii, de schimbare a mersului acesteia în cursul rezolvării unei probleme; ea este opusul fixităţii sau al rigidităţii gândirii. Se apreciază prin numărul de clase de răspuns.

Originalitatea priveşte unicitatea răspunsurilor şi gradul lor metaforic. De obicei se iau în considerare răspunsurile cu frecvenţa 1, cele emise într-o colectivitate sau grup ( clasa de elevi).

49

Caseta 1 Răspunsurile sunt: soare , minge, portocală, litere, paletă, casa, forme geometrice, om de zapadă, sabie, autostradă, curcubeu, alee, fereastră, pat, aparat foto, strada, matura, tabla de desen, fetiţa.

Pentru acest item punctajul la fluiditate este 21.

I. Corpuri ceresti (soare, curcubeu) II. Forme abstracte (figuri geometrice) III. Fructe (portocală) IV. Obiecte (sabie, aparat foto, pat, fereastra, matura) V. Jucării (minge, paleta, tabla de desen) VI. Construcţii (casa, alee, autostradă, om de zapadă) VII. Fiinţe (fetiţa) VIII. Litere (I, T) Punctajul pentru flexibilitate este 8.

Răspunsurile cu cea mai mare frecvenţă au fost:soare (25),casa (5),minge (3),aparat foto (3),om de zăpadă(3).

La originalitate au fost luate în considerare răspunsurile cu frecvenţa 1, şi cele metaforice, iesite din comun. Pentru acest caz punctajul poate fi 1 (literele).

Caseta 2 Răspunsurile sunt: flori, fluturi, copaci, frunze, broască, roată, moleculă, nor, lac, şoparlă, câmpie, broasca ţestoasă.

Pentru acest item punctajul la fluiditate este 12.

I. Plante (flori, copaci, frunze) II. Animale (broască, broasca ţestoasă, şoparlă) III. Forme de relief (câmpie, lac) IV. Fenomene ale naturii (nor) V. Structuri biologice (moleculă) Punctajul pentru flexibilitate este 5.

Răspunsurile cu cea mai mare frecvenţă au fost:copaci (18),flori (20),frunze (4),nor (2).

La originalitate au fost luate în considerare răspunsurile cu frecvenţa 1, şi cele metaforice, ieşite din comun. Pentru acest caz punctajul poate fi 2 (copacul dorinţelor, ceai cu pai si cu lămâie).

Caseta 3 Răspunsurile sunt: casa, păsări, brad, triunghiuri, rachetă, ciupercă, fântană, clepsidră, fum.

Pentru acest item punctajul la fluiditate este 9.

I. Plante (brad, ciupercă) II. Construcţii (casa, rachetă, fântană) III. Forme abstracte (triunghi) Punctajul pentru flexibilitate este 3.

Răspunsurile cu cea mai mare frecvenţă au fost:casa (37),păsări (27),brad (12) Cele mai multe asociaţii au fost făcute în cazul răspunsurilor “casa cu păsări”.

La originalitate au fost luate în considerare răspunsurile cu frecvenţa 1, şi cele metaforice, ieşite din comun. Pentru acest caz punctajul poate fi 1(pasăre care a părăsit gardul şi a prins un vierme).

Caseta 4 Răspunsurile sunt; hambar, nor, casa, casa cu nor, banca cu nor, pata, dulap, televizor, cuşcă, cadou, munţi, drapel, octopod, Mos Crăciun, femeie pisică, fereastră, zmeu, maşina de facut baloţi din paie, maşina, prinţesa sirena, fulger, brad de crăciun, balon, labă de dinozaur, dragon, uşă, scaun, scări, pătrat.

Pentru acest item punctajul la fluiditate este 29.

I. Corpuri cereşti (nor) II. Forme abstracte (figuri geometrice) III. Fiinţe fantastice (octopod, dragon, femeia pisica, printesa sirena) IV. Obiecte (sabie, aparat foto, pat, fereastra, matura) V. Maşini (maşina) VI.Construcţii (casa, hambar) VII. Obiecte de uz casnic (uşa, scaun, dulap,TV.) VIII. Forme de relief (munţi) 50

Punctajul pentru flexibilitate este 8.

Răspunsurile cu cea mai mare frecvenţă au fost:casa (13),nor (13),banca cu nor (2),pătrat cu nor (2),drapel (2).

La originalitate au fost luate în considerare răspunsurile cu frecvenţa 1, şi cele metaforice, ieşite din comun. Pentru acest caz punctajul poate fi 7( femeie pisica vorbind cu cutia fermecată, masa festivă, printesa sirena, casa cu Moş Crăciun aducând cadouri, fereastra şi laba de dinozaur, dulap si octopod, zmeu deasupra unui autobuz, maşina de făcut baloţi de paie).

Caseta 5 Răspunsurile sunt: telefon, frunze, nor, flori, fluturi, om, inimă, lan, stea, pete, ceas,, şarpe, păsări, os, copac, ochelari, munte, extraterestru, râu, celule.

Pentru acest item punctajul la fluiditate este 20.

I. Plante (frunze, flori, copaci) II. Animale (fluturi, şarpe, păsări) III. Obiecte (ceas, ochelari, telefon) IV. Corpuri cereşti (stea) V. Forme de relief (râu, munte) VI. Fiinţe fantastice (extraterestru) Punctajul pentru flexibilitate este 6.

Răspunsurile cu cea mai mare frecvenţă au fost:flori (18),nor (7),păsări (5),fluturi(4) La originalitate au fost luate în considerare răspunsurile cu frecvenţa 1, şi cele metaforice, ieşite din comun. Pentru acest caz punctajul poate fi 4 (telefon, tablou cu câine, om de ştiinţă cu molecula, munţi şi extraterestru) Caseta 6 Răspunsurile sunt: floare, chip de om, copii (băiat, fetiţă), soare, păsări, nor, cântar, coş de gunoi, Moş Crăciun, haina în umeraş.

Pentru acest item punctajul la fluiditate este 10.

I. Plante (flori) II. Corpuri cereşti (soare, nor) III. Fiinţe (copii, chip de om) IV. Obiecte (cântar, coş de gunoi) V. Fiinţe fantastice (Moş Crăciun) Punctajul pentru flexibilitate este 5.

Răspunsurile cu cea mai mare frecvenţă au fost:floare (37),chip de om (16),copii (8),soare (6).

Cele mai frecvente asociaţii au fost făcute pentru “floare cu chip de om”, “soare şi floare”, “copil care miroase o floare”, “copil care se uită la o floare”.Cea mai frecventă asociaţie este între “floare” şi “chip de om” sau “soare” La originalitate au fost luate în considerare răspunsurile cu frecvenţa 1, şi cele metaforice, ieşite din comun. Pentru acest caz punctajul poate fi 3 (cuşca şi coş de gunoi, haina în umeraş, Moş Crăciun).

La elaborarea punctajului am acordat puncte în funcţie de numărul de elemente, detalii, idei adăugate la figura dată ca stimul iniţial, indiferent, dacă aceste detalii sunt plasate în interiorul sau în exteriorul figurii stimul. Au fost 3 elevi, care au obţinut maximum de puncte (6 puncte), desenând peste 34 de elemente, 8 elevi între 27-33 de elemente obţinând 5 puncte, 7 elevi între 13 şi 19 elemente, 3 elevi au obţinut între 6-12 puncte, realizând între 6şi 12 elemente.

Flexibilitatea a fost cotată în funcţie de numărul total de categorii diferite în care se pot încadra răspunsurile la un item. Pentru cotarea flexibilităţii spontane am utilizat testul întrebuinţărilor unor obiecte.

La originalitate scorarea a fost făcută pe o scară cuprinsă între 0-5 puncte, corespunzătoare etapelor din eşantionul studiat. Elevii au obţinut punctajele astfel: 4 elevi cu 5 puncte,4 elevi cu 4 puncte,8 elevi cu 3 puncte, 2 elvi cu 2 puncte şi 2 elevi cu 1 punct.

Fluiditatea am căutat s-o apreciem prin mai multe probe, nu pentru a cunoaşte mai multe genuri de fluiditate de care se vorbeşte (verbală, asociativă, expresională şi ideativă), cât din motivul surprinderii mai complete şi exacte a acestui factor. Punctajul la fluiditate a fost dat de numărul total de răspunsuri la o probă. 3 elevi din clasă au obţinut un scor maxim de 10 puncte.

51

Prin intermediul cercetării s-a demonstrat faptul că lotul de elevi implicaţi au o gândire de tip multidirecţionat, care include aptitudinile: fluiditate, flexibilitate, originalitate.

Analizând scorurile obţinute la fiecare aptitudine se poate prezenta creativitatea ca o sinteză a întregii personalităţi.

Când vorbim despre fluiditate, conform scorului obţinut la cercetare se poate spune că s-a evidenţiat rapiditatea debitului asociativ. Elevii au fixat rapid imaginea, apreciind corect liniile după care au generalizat obiectele. Volumul de răspunsuri a fost cursiv.

Factorul cel mai important pentru creativitate este flexibilitatea. Conform rezultatelor obţinute, grupul a demonstrat performanţa creatoare în mod spontan elaborând răspunsuri variate, lărgind şi îmbogăţind ideile. Formele acestei aptitudini s-a dovedit a fi spontană ca urmare a iniţiativei subiecţilor.

Analizând cea de-a treia dimensiune, originalitatea s-a demonstrat că subiecţii au dat răspunsuri ingenioase, producând asociaţii, receptivitate faţă de nou, pasiune pentru creaţie, imaginaţie creatoare. Originalitatea este condiţionată de flexibilitate şi facilitată de fluenţă.

Copii implicaţi în această cercetare au demonstrat un potenţial deosebit de a inova, inventa, crea, de a avea performanţe superioare.

Evaluarea ne-a oferit informaţii despre cunoştinţele de care dispune copilul, despre modul în care utilizează aceste cunoştinţe în rezolvarea sarcinilor în care se implică, despre capacităţile pe care le are şi despre potenţialul creativ.

Aprecierea noastră a influenţat imaginea de sine a copilului. Aprecierile pozitive repetate au contribuit la formarea acesteia, care va deveni un factor declanşator şi mobilizator al proceselor de autoexprimare, de autodepăşire. Modul în care am realizat aprecierea a influenţat conduita emotivă a copilului. De aceea, am apreciat pozitiv răspunsurile originale, spontaneitatea, exprimarea liberă a propriilor opinii. Am considerat că dacă rămânem indiferente, conduita participativă, cât şi cea creativă, se înhibă, copilul se demoralizează, se diminuează flexibilitatea şi originalitatea.

Aprecierile pozitive pe tot parcursul activităţilor desfăşurate, au determinat stări afective tonifiante, dar şi mobilizarea elevului în rezolvarea sarcinilor.

BIBLIOGRAFIE Albu, M., Construirea si utilizarea testelor psihologice, Ed. Ciusium,Cluj,1998 Creţu, C., Psihopedagogia creativităţii şi a talentului, curs ID, Iaşi, Editura Universităţii ,,AL.I. Cuza”, 2002.

Stoica, A., Creativitatea elevilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983.

Zlate , M.,Psihologia mecanismelor cognitive,Ed.Polirom,Iaşi,1999 Zlate , M.,Fundamentele Psihologiei,Ed.Polirom,Iaşi,2009.

52

CREDE. PRIVEȘTE. ÎNVAȚĂ. AJUTĂ Ioana Monica Groza Școala Gimnazială “Corneliu Coposu” Zalău În perioada 07-15 mai 2019 am fost prezentă la o activitate de mobilitate Erasmus+ din cadrul proiectului KA1 al Școlii Gimnaziale “Corneliu Coposu”, Zalău Crede.Privește.Învață.Ajută , în Malta, Senglea. Cursul urmat a purtat numele de “Non formal for inclusion – using non formal education methods to foster inclusion” (Non formalul pentru includere - folosirea metodelor de educație non-formală pentru a încuraja incluziunea). Aș dori să împărtășesc cu dumneavoastră câteva dintre metodele și activitățile pe care le-am învățat la această activitate de mobilitate. Doresc să menționez că furnizorul de curs (cu care am colaborat foarte bine) al acestei mobilități a fost EDU2GROW ASSOCIATION. Informațiile pe care am să le expun în acestă lucrare conțin informații pe care furnizorul de curs ni le-a transmis în limba engleză.

Un prim lucru pe care consider că ar trebui să-l facem încă de la început pentru a stimula creativitatea și imaginația elevilor ar trebui să pornim de la teoria lui Neil Fleming, potrivit căruia nu toți cei ce învață sunt la fel. Fiecare elev sau persoană are un sistem unic și complex de gândire și învățare, astfel Neil Fleming a creat modelul VARK, acronim ce face referire la cele patru stiluri de învățare: Visual (vizual), Auditory ( auditiv), Reading/Writing preference (preferința pentru citit/scris), Kinesthetic ( kinestetic). După stabilirea cărui stil de învățare corespunde fiecare elev, putem să realizăm o evidență a acestora pentru a ține cont de ea pe parcursul metodelor viitoare pe care le vom folosi la clasă.

Un al doilea lucru ce necesită importanță este motivația elevilor. De cele mai multe ori elevii sunt prezenți fizic dar absenți din punct vedere mental. Și cum am putea să le construim motivația intrinsecă ? Jocuri conectate la procesul de învățare, discurs pozitiv, crearea de responsabilități, cooperare și competiție, împărtășirea cu ei a unor povestioare sau întâmplări din experiența proprie, ar fi câteva din modalitățile prin care am putea să începem să punem bazele unei creșteri a motivației intrinseci.

Cum intră creativitatea în arena lui de motivație? Motivația intrinsecă este în continuare cea mai bună și motivația extrinsecă, cea care controlează este încă distructivă pentru creativitate, dar motivatorii extrinseci care consolidează unitățile intrinseci pot fi extrem de eficienți. Climatul clasei poate ajuta la motivația elevilor de a învăța, prin următoarele sfaturi: 1. Faceți învățarea relevantă 2. Creați un Cod de conduită în clasă 3. Învățați acțiunile pozitive 4. Dezvoltați motivația intrinsecă 5. Consolidarea comportamentelor pozitive 6. Angajați modele de roluri pozitive 7. Fiți întotdeauna pozitivi • Implicare. Instructorul încurajează participarea activă a elevilor la curs.

• Încurajați cooperarea și prietenia • Satisfacție. Elevii se bucură de clasă.

• Orientarea sarcinii. Activitățile de clasă sunt clare și bine organizate.

• Creați-vă și încurajați elevii să fie creativi.

• Fii flexibil și nu fi rigid Educația în aer liber ( Outdoor activities) poate fi o modalitate de a stimula creativitatea elevilor. Ea ar putea fi pur și simplu definită ca învățare experiențială în, pentru sau în legătură cu exteriorul. Cu toate acestea, termenul "educație în aer liber" este folosit în general pentru a se referi 53

la o serie de activități organizate care se desfășoară într-o varietate de moduri în mediu predominant în aer liber.

Beneficii: îmbunătățirea comportamentului în clasă, creșterea motivației și entuziasmului elevilor de a învăța, o performanță mai bună în matematică, știință, lectură și studii sociale, dezvoltați abilități de concentrare mai bune și compensați problemele de deficit de atenție, scoruri mai mari la testele standard (inclusiv examenele de admitere la liceu), ajutați studenții cu venituri mici să aibă performanțe mai bune la școală, încurajați elevii să rămână în școală și să nu renunțe, responsabilitate sporită, beneficiul comunitar.

Un liant foarte bun și un element motivațional eficient sunt acele “energisers” (mici activități de energizare a grupului). De exemplu : 1. Toza toza toza...Eu sunt ‘’M’’... Eu sunt ‘’A’’... Eu sunt ‘’R’’... Eu sunt ‘’I’’ 2. Hep...Bao...Pao...Zbus 3. Hârtie...foarfecă...piatră 4. La dreapta ...la stânga ... La dreapta ...la stânga ... 1,2,3,4,5 și jos/sus 5. kumcha kumcha și trimiți un mesaj ‘’buny buny,’buny, buny’’..dansul togi togi 6. Maracu cha cha cha/ cho/ che...Marachucha Toate aceste metode și activități prezentate mai sus sunt o parte din multe alte metode pe care le-am învățat la această activitate de mobilitate . Toate au un rol esențial în procesul instructiveducativ.

BIBLIOGRAFIE S-au folosit doar informațiile prezentate în cadrul activității de mobilitate.

DISCLAIMER: Acest proiect a fost finanțat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicație reflectă numai punctul de vedere al autorului, iar Comisia nu poate fi trasă la răspundere pentru orice utilizare a informațiilor conținute în acesta.

54

ÎNDRĂGESC NATURA! Descrierea unor activități de bună practică

Illyés Andrea Palatul Copiilor Zalău

Consider natura drept prietena omului, iar omul un prieten al naturii. Deoarece natura este din ce în ce mai mult amenințată de faptele necontrolate ale populației, pun tot mai acut problema protecției mediului înconjurător. În primul rând doresc să trezesc în elevii mei spiritul de admirație, dragoste și respect față de natură. Din aceste considerente doresc să prezint o activitate desfășurată la Palatul Copiilor din localitatea Zalău.

Jurnalul meu de natură La sfârșitul fiecărui an școlar propun copiilor și părinților activități pentru vacanța de vară în forma unei scrisori informative. Cele mai multe activități țin de mișcare în aer liber, în descoperirea tainelor naturii. Exemple: a) Faceți drumeții, excursii împreună cu copiii! Unii vor renunța greu la jocurile multiplayer sau canalul TV cu programe pentru copii în favoarea unei plimbări. Dvs. puteți face în așa fel ca până și cea mai banală excursie s-o vadă ca pe o expediție captivantă.  Alegeți trasee ”presărate” cu atracții!  Lăsați-i să se murdărească! (pe terenul de joacă, lângă apă)  Alegeți destinații legendare! (castele, ruine, locuri istorice)  Opriți-vă pentru picnic!  Responsabilizați-i din primii ani de viata! ( De ce are nevoie de busola, lanternă?)  Cercetați natura! Descoperiţi locuri noi, plante, insecte și căutați informații despre acestea! b) Organizaţi zile tematice! -O zi a fotografiei, o zi a picturii/desenului şi a lecturii în aer liber. Încurajaţi copiii să facă un album cu fotografii de vacanţă. c) Jucați-vă cu copiii! - Frisbee, palete de tenis/badminton, minge, zmeu, jocuri de societate, jocuri de logică, jocuri de cărţi etc. d) Organizați ”serate” în familie! (seara gătitului în familie, seara jocului în familie) e) Ajutați-i să confecţioneze un ierbar în care să adune cele mai interesante plante pe care le întâlneşte pe tot parcursul vacanţei.

Astfel, elevii clasei a IV-a au realizat un album cu titlul ,,Jurnalul meu de natură” cu tot ce au trăit în vacanța de vară, cu descoperirile, aventurile, observațiile realizate în natură, participând de asemenea la un concurs international. Unii au realizat prezentări PowerPoint cu imagini, înregistrări și descrieri. Elevii au fost invitați să participe la acest proiect intitulat Mici naturaliști la vânătoare și putea participa împreună cu un prieten/ă sau cu întreaga clasă. Mascota proiectului a fost Manfred, gândacul de bălegar, un naturalist profesionist și întotdeauna în mișcare în natură. El descoperă în fiecare zi ceva nou.

Sarcini: Copiii merg în căutarea unui loc din natură, pe care apoi să ia pe o perioadă îndelungată sub control. Ce doresc naturaliştii mici să observe depinde doar de ei- poate un iaz, câmpul din spatele casei, mușuroiul în pădure sau un cuib de pasăre în grădină. Toate observațiile interesante și experiențele vor fi înregistrate într-un jurnal. Restul depinde de creativitatea copilului ce va adăuga în jurnalul său: 55

picturi, desene, texte informative, poezii compuse de ei, lipirea unor materiale colectate, fotografii , lucrări confecţionate cu mănuţele lor și multe altele. La sfârșitul fiecărei an școlar se anunță tema.

Ex. Fluturi; Iazul; Insectele pădurii; Plante medicinale, Flori sălbatice etc. Jurnalul va conține o multitudine de informații și sfaturi interesante despre natură. Chiar și părinții și profesorii se vor alege cu multe impulsuri și idei pentru acțiuni comune și informații de bază cu privire la jurnalul naturii.

Elevii au prezentat individual sau pe echipe punând întrebări colegilor astfel realizând schimbul de experințe între ei. Ex.: ,,Ierbarul meu”, Cu ce seamănă această rădăcină?, Cum se numește planta din imagine?, Unde și-a găsit adăpost insecta?, Din ce fructe am confecționat cercei și colier pentru prietena mea? ,, Murul sălbatic” (elevul a completat descrierile despre plantă cu proverb, rețete, ierbar). Câteva poze din lucrările copiilor:

56

CĂLĂTOR ÎN VIITOR

prof. înv. primar Daniela Georgeta Ionescu Şcoala Gimnazială Nr. 79 București De mult timp, omenirea visează să inventeze mașina cu care poți călători în timp, în viitor sau a te putea întoarce în trecut. Toate eforturile au fost în van. Un scriitor a reușit acest lucru, este vorba despre Jules Verne. Într-un clasament mondial, Jules Verne ocupă poziția a doua, a topului cu cei mai citiți scriitori. Romanele sale sunt traduse în 148 de limbi.

Invențiile din romanele sale, au devenit realitate după moartea sa. Cum a fost posibil acest lucru, ținând cont că el nu a avut studii de specialitate. Cum a putut să prevadă el viitorul? Sunt asemănări cutremurătoare între romanul său, De la Pământ la Lună și expedițiile Apollo 12 și 13, din 1969 și 1970. Echipajele au fost formate din trei astronauți, ca și în romanul lui Verne. Baza de lansare a navetei spațiale, în roman, se numește Stone Hill, amplasată în Florida, în apropierea bazei Cape Kennedy, baza din care au fost lansate cele două navete spațiale ale misiunilor Apollo 12 și 13.

Expedițiile au loc în luna aprilie, iar navetele spațiale se numeau Columbia în realitate și Columbiada în roman. În roman, naveta spațială are o viteză de 40000 de kilometri pe oră, în realitate, viteza a fost de 39000 de kilometri pe oră. În aproximativ patru zile, au aselenizat. Vă reamintesc faptul că romanul a fost scris exact, cu o sută de ani, înainte de a se produce lansarea unei navete spațiale, în realitate. Predicțiile pe care le-a făcut Verne sunt colosale. Construcția avionului, a elicopterului, construcția Transsiberianului, calea ferată din Rusia până în Pekin. În anul 1994, un strănepot al scriitorului, care este cântăreț de operă, descoperă manuscrisul unui roman nepublicat, numit Parisul secolului al XX-lea, în care se vorbește despre tehnica și aparatura secolului, respectiv, televizorul, faxul, metroul, calculatoare. Cum a fost posibil acest lucru? Coincidență? Exclus! A fost lansată ipoteza, conform căreia Verne a putut călători în viitor. În august 2001, cercetătorii ruși au realizat un experiment, într-o pădure de lângă Volvograd.

Ei au testat o mașină de călătorit în timp. Mașina a fost alimentată cu baterii de la mașină, a căror putere nu era foarte mare. Cu toate acestea, cursul timpului a fost modificat cu 3 procente.

Modificarea a fost înregistrată de un oscilator cu cristale simetrice. Au fost mai multe teste, cel mai lung a durat o jumătate de oră. Cercetătorii descriu senzația pe care au avut-o în timpul experimentului, în momentul în care mașina a funcționat. Eram aici și acolo, în același timp, au afirmat ei. Este un sentiment care nu se poate explica. Simțeam cum ne deplasam într-o altă lume. În anul 1952, în Rusia, au fost efectuate astfel de experimente, fără știrea lui Stalin. Toți cercetătorii au fost executați. Experimentele au fost reluate în 1962, când opt cercetători au dispărut, în momentul experimentului. În anul 1989, s-a încercat un nou experiment cu o mașină de călătorit în timp, dar s-a produs o mare tragedie. Experimentul s-a efectuat pe insula Anjou. Modulul experimental de 780 de tone a explodat și a distrus întreaga insulă, care avea o lungime de doi kilometri. S-a presupus că modulul s-a ciocnit cu un asteroid în drumul său spre o lume paralelă.

“Singurătatea este o mare nenorocire, prieteni; trebuie să mă credeţi că poate distruge repede raţiunea.” – Jules Verne 57

În 1863, Pierre-Jules Hetzel, unul dintre cei mai importanţi editori francezi, i-a publicat primul roman, „Cinci săptămâni în balon”, al cărui succes a dus la semnarea unui contract de 20 de ani, pentru o serie de „Călătorii extraordinare”.

Această serie a cuprins 44 de romane science-fiction şi de aventură semnate de Jules Verne. Hetzel la ajutat pe scriitor să-şi îmbunătăţească lucrările, care până atunci au fost respinse de alţi editori pe motiv că „sunt prea ştiinţifice”.

Aventurile povestite de Jules Verne au fascinat cititorii din întreaga lume. De asemenea, operele sale au revoluţionat ştiinţa, deoarece a scris despre viitor, spaţiu, aer şi călătoria în adâncurile mării.

Pentru meritele sale literare, în 1870, a primit rangul de Cavaler al Legiunii de Onoare.

Jules Verne ocupă locul al doilea în rândul celor mai traduşi autori, după Agatha Christie. În vremea lui Jules Verne, călătoriile pe lună erau de domeniul fantasticului. Cu toate acestea, scriitorul francez a surprins prin acuratețea cu care a descris procesul. În capodopera sa, „De la Pământ la Lună”, scrisă în 1865, Jules Verne utilizează calcule de o precizie care uimește și astăzi.

De asemenea, materialul din care este construită capsula care-i transportă pe oameni spre Lună este aluminiul, un material extrem de comun astăzi, dar extrem de rar la acea vreme. De altfel, procedeul modern de fabricare a aluminiului a fost pus la punct la 20 de ani după apariția romanului!

Mai mult, Jules Verne a prezis cu acuratețe locul în care se află Centrul Spațial Kennedy din Florida, cu o sută de ani înainte ca acesta să fie înființat…

58

INFLUENȚAREA DEZVOLTĂRII DEPRINDERILOR MOTRICE ȘI A CREATIVITĂȚII ELEVILOR PRIN INTERMEDIUL PARCURSURILOR APLICATIVE Prof. Iosif Gabriella Şcoala Gimnazială „Iuliu Maniu” Zalău În activităţile profesionale, dar mai ales în cele sportive, nivelul de dezvoltare al deprinderilor motrice are o importanţă foarte mare. Se consideră că întreaga varietate a acţiunilor motrice efectuate de individ în activitatea cotidiană sau în cea sportivă, se realizează corect sau mai puţin corect, în raport direct cu gradul de dezvoltare al calităţilor motrice. Dezvoltarea deprinderilor motrice prin intermediul parcursurilor aplicative au un randament sporit datorită faptului că elementele de întrecere sporesc eficienţa prin caracterul mobilizator dat de concurs şi prin mărirea numărului de repetări, activitatea fiind mai atractivă, mai stimulativă, elevii participând cu interes sporit la ore. În procesul de dezvoltare şi pregătire a elevilor întâlnim ideea potrivit căreia dezvoltarea deprinderilor motrice la toate ciclurile de învăţământ se poate realiza prin metode şi mijloace specifice, dar şi prin jocuri, ştafete, parcursuri aplicative care duc şi ele la scopul propus.

Dezvoltarea deprinderilor motrice, indiferent de tipul lor, se formează în etape, constituind una din principalele finalităţi ale demersului ştiinţific şi didactic în activitatea sportivă şcolară. În fiecare şcoală, dotată chiar cu o bază materială redusă, dezvoltarea deprinderilor motrice se poate realiza în conformitate cu cerinţele programei şcolare. Este nevoie doar de iniţiativă şi de preocupare din partea profesorului de educaţie fizică pentru amenajarea unui spaţiu propice desfăşurarii în bune condiţii a activităţii.

Procesul de dezvoltare a deprinderilor motrice a elevilor trebuie să devină o activitate atractivă prin combinarea jocurilor de mişcare, parcursurilor aplicative cu mijloacele specifice de dezvoltare a deprinderilor motrice. În dezvoltarea activităţilor motrice se pot realiza progrese vizibile, soluţiile pentru angajarea elevilor în activitate susţinută, plăcută, constau in cunoaşterea şi conştientizarea acestor rezultate.

Elevii cer jocuri de mişcare, cer să se execute ştefete, parcursuri aplicative, circuite, pentru dezvoltarea deprinderilor motrice, în locul unor repetări de procedee tehnice, în sensul că sunt mai atractive, mai dinamice, mai relaxante, cu toate că dinamica efortului oscilează de la cote mici la cote înalte. Acest lucru se evidenţiază îndeosebi la clasele a V-a, a VI-a, dar ele sunt agreate şi de celelalte clase, mergând până la clasele de liceu.

Deprinderile motrice Deprinderile motrice de bază sunt următoarele: mersul, alergarea, săritura, aruncareaprinderea, echilibrul, târârea, căţărarea, escaladarea, ridicarea şi transportul de greutăţi, tracţiunile şi împingerile.

Fiecare dintre deprinderile motrice menţionate are un mecanism de bază care este format din structuri motrice ce corespund specificului aparatului locomotor uman, corespunzător îndeplinirii multor acţiuni de comportament motric pe măsura solicitărilor necesare în sistemul vieţii sociale.

Categoriile de deprinderi motrice - sunt stabilite pe baza mai multor criterii de clasificare: a) Dupa gradul de automatizare - elementare - ce se pot automatiza complet, ele fiind totdeauna deprinderi ciclice, cu lanţuri de mişcări care se repetă fazic: mersul, alergarea, pedalarea pe bicicletă, înotul, vâslitul etc); 59

- complexe — ce nu se pot automatiza decât parţial, la nivelul unora dintre elementele componente: săriturile şi aruncările din atletism, alergarea de garduri, sporturile cu adeversar - scrimă, box, lupte etc. Şi jocurile sportive. b) în funcţie de finalitate, de scopul în care sunt folosite: - generale — care la rândul lor se împart în deprinderi motrice de bază (mersul, alergarea, săritura, prinderea-aruncarea) şi utilitar-aplicative (târârea, căţărarea, escaladarea, echilibrul, împingereatracţiunea, ridicarea şi transportul de greutăţi); - specifice unor probe şi ramuri de sport, concretizate în procedee tehnice ale acestora. c) după gradul de implicare a sistemului nervos central la formarea şi valorificarea lor: - deprinderi motrice propriu-zise - în învăţarea şi consolidarea cărora nu intervin factorii de ambianţă; acestea se realizează prin repetări multiple stereotipe (elemente de acrobatică din gimnastică, sărituri în apă, înot, alergări, etc. dar şi cele aflate în curs de învăţare în condiţii simplificate din schi, aruncări - atletism etc.

- deprinderi perceptiv-motrice — care se efectuează prin reacţii motrice corespunzătoare caracteristicilor stimulilor externi, ambientali; ele prezintă grade diferite de complexitate şi cuprind procedeele tehnice din jocuri sportive şi sporturi din luptă în faza de consolidare, elemente din tir etc.

- deprinderi inteligent-motrice - procedeele tehnice din sporturile cu adversar (tenis, badminton, jocuri sportive, sporturi de luptă - box, arte marţiale, scrimă etc.) efectuate în condiţii de întrecere, de competiţie.

Parcursurile aplicative Parcursurile aplicative sunt structuri complexe având în componenţă deprinderi motrice de bază (mersul, alergarea, sariturile, aruncarea, prinderile) deprinderi motrice utilitar-aplicative (căţărarea, escaladarea, echilibru, târârea, ridicarea şi transportul de greutăţi, tracţiunea, împingerea) şi elemente tehnice din ramuri sportive asigurând o mare densitate motrică în lecţii indiferent de condiţiile materiale existente.

Parcursurile aplicative implică existenţa unor aparate, instalaţii, obiecte cu care să se poată realiza desfăşurarea lor. La organizarea parcursurilor aplicative se vor lua măsuri de igienizare a suprafeţelor de joc şi de verificare a materialelor incluse în parcurs.

Eficienţa parcursurilor aplicative este în funcţie de participarea emoţională a elevilor, lungimea traseului, numărul de obstacole, materiale de îngreunare, viteza de deplasare precum şi organizarea sub formă de întrecere. Parcursurile aplicative se organizează cu mijloace adecvate în orice condiţii materiale sau climatice, atât în sala de sport cât şi afară în aer liber. Formele de organizare sunt: ştafeta, urmărire, torent. Cel mai folosit procedeu de organizare este atunci când avem o singură formaţie şi elevii se deplasează unul după altul pe traseu.

De regulă parcursurile aplicative se realizează contratimp şi se impune parcurgerea corectă a stadiilor.

Pentru a înţelege mai bine locul pe care-l pot ocupa parcursurile aplicative în lecţia de educaţie fizică vom da câteva exemple din care se va desprinde felul în care parcursurile aplicative pot rezolva cu succes o serie de probleme care se ivesc în ora de educaţie fizica, şi anume: Pentru că în cadrul unei lecţii profesorul este obligat să rămână în limitele temei de învăţare, din care cauză dinamismul şi efortul, în general, sunt scăzute, se simte nevoia ca cel puţin pentru câteva moment să aibă loc o creştere a indicilor de efort. Acest lucru este posibil prin organizarea unui parcurs aplicativ scurt, paralel cu învăţarea, sau către sfârşitul părţii fundamentale a lecţiei.

O altă situaţie poate fi cea în care, după o scurtă încălzire, se trece repede la verificare, pe toată durata lecţiei, scazându-i densitatea. În acest caz, se recomandă ca pe masură ce elevii sunt verificaţi, să efectueze un parcurs aplicativ scurt sau mediu.

Sunt şi lecţii în care, datorită conţinutului lor foarte bogat, este necesară o încălzire rapidă şi eficientă pentru a se trece în cel mai scurt timp la tema propriu zisă. Într-o asemenea situaţie organizarea unui parcurs aplicativ pregătitor rezolvă cum nu se poate mai bine acest moment.

60

Un fapt des întâlnit în succesiunea lecţiilor este alternanţa dintre unele ore mai puţin dinamice (în general cele de învăţare şi verificare) şi cele de mare motricitate, în care se pune în mod deosebit accentul pe îmbunătăţirea calităţilor şi deprinderilor motrice prin exersare. În acest caz se poate intervenii introducând în lecţie parcursuri aplicative lungi Faptul ca unii elevi termină şcoala uneori fără să cunoască un complex simplu de exercitii, cu localizări precise şi într-o succesiune logică, necesar dezvoltării lor armonioase, impune obişnuirea elevilor cu practicarea unor parcursuri aplicative, care să le asigure cunoaşterea până la automatizare a unui complex de exerciţii şi a modului lor de execuţie.

Parcursurile aplicative, indiferent de variantele folosite, trebuie să respecte sarcinile pedagogice de bază ale educaţiei fizice şcolare. Ele întăresc starea de sănătate şi pun bazele unei dezvoltări multilaterale şi armonioase a organismului, permiţând formarea unui bogat şi variat bagaj motric. În acelaşi timp, el contribuie la întărirea echilibrului psiho-fizic al elevilor.

Unele variante ale lucrului în parcursurile aplicative impun solicitari cardio-vasculare şi neuro-motorii mai neobişnuite, de aceea, la aplicarea lor se va ţine seama de dezvoltarea şi nivelul de pregătire fizică al celor cu care se lucrează.

Elevilor le plac în special parcursurile aplicative complexe, în care întâlnim alături de exerciţii pentru dezvoltarea calităţilor motrice şi exerciţii simple cu caracter aplicativ.

Există multe variante utile, unele interesante şi chiar frumoase, însă aplicarea lor cere mai întâi de toate o perfectă înţelegere şi cunoaştere a acestora, pentru a selecta ceea ce trebuie, ţinând cont de obiective şi colectiv.

Dezvoltarea deprinderilor motrice prin intermediul parcursurilor aplicative au un randament sporit din următoarele motive: Elementele de întrecere sporesc eficienţa prin caracterul mobilizator dat de concurs şi prin mărirea numărului de repetări, activitatea fiind mai atractivă, mai stimulativă, elevii participând cu interes sporit la ore.

Cadrul organizatoric şi funcţional din punct de vedere tehnic contribuie în mod favorabil la dezvoltarea deprinderilor motrice Prin folosirea parcursurilor aplicative în lecţia de educaţie fizică nu se dezvoltă doar una sau două deprinderi sau calităţi motrice ci o gamă largă de calităţi care conlucrează între ele în dezvoltarea motrică a elevilor Elevii acţionează de fiecare dată conştient, stimulaţi fiind de diversitatea conţiniturilor şi formelor de organizare ale lectiei. Climatul de bună dispoziţie imprimă activităţii un caracter atractiv. În cadrul întrecerilor, elevii îşi mobilizează toate resursele neuro-musculare, animaţi fiind de dorinţa de a obţine victoria.

Elevii a căror activitate se bazează pe o motivaţie profundă obţin cele mai bune rezultate.

Dintre motive amintim: satisfacţia şi plăcerea, dorinţa de a obţine performanţe şi de a câştiga întrecerea.

BIBLIOGRAFIE 1.

BRATU A. Ionel. Deprinderi motrice de bază Editura Sport Turism, Bucureşti 1985 2.

COBÂRZAN Gheorghe, PRODEA Cosmin. Metodica educaţiei fizice şi sportive şcolare( curs ). Facultatea de educaţie fizică şi sport, Cluj Napoca 2000 3.

MIRTA Gheorghe, MOGOŞI Alexandru.. Dezvoltarea calităţilor motrice: Editura Sport Turism, Bucureşti 1980 4.

TIBACU Victor. Circuitul în lecţia de educaţie fizică: Editura Stadion, Bucureşti 1975 5.

PASCAN Ioan, Gimnastica în şcoală, Editura Napoca Star, Cluj Napoca, 20

61

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI PRIVIND ABORDAREA INTEGRATĂ A ACTIVITĂȚILOR-INSTRUCTIV EDUCATIVE

Prof. înv. primar Mădălina-Ioana Jula Școala Gimnazială „Iuliu Maniu”, Zalău

Procesul formativ – educativ pe care îl desfăşoară în activitatea cu școlarii mici permite fiecărui cadru didactic să-şi valorifice propria experienţă didactică, originalitatea şi creativitatea prin realizarea activităţilor cu caracter integrat şi cu o abordare complexă a conţinuturilor. Școlaritatea este “minutul de aur” al vieţii în care se pot forma copiilor abilităţi importante, de bază, pentru: educaţie civică, istorie, cultură europeană, muzică, sport, limbi moderne, dar şi capacităţi de gândire şi comunicare necesare învăţării. Învăţarea reprezintă un ansamblu de acţiuni cu caracter planificat, sistematic, metodic, intensiv, organizate şi conduse de cadrul didactic, în scopul atingerii finalităţilor prevăzute în curriculum. În educaţie învăţarea integrată semnifică modul în care cadrul didactic integrează conţinuturile mai multor materii, exploatând resursele din mai multe centre de activitate cu scopul atingerii mai multor obiective de referinţă. O abordare integrată permite copiilor să se angajeze în scop de învățare. Învățarea integrată încurajează copiii să vadă interconectarea și interdependențele dintre ariile curriculare. Orice activitate din școală trebuie să fie o experienţă de învăţare şi pornind de la acest fapt să se acorde o importanţă egală tuturor tipurilor de activităţi desfăşurate.

Abordarea integrată este o împletire a conţinuturilor într-o formă atractivă, flexibilă, mobilizatoare, care conduce activitatea copilului spre investigare, documentare, cercetare și aplicare practică a celor învăţate.

Pornind de la principiile de disciplină inteligentă: „Toți elevii sunt diferiți”. „Toți elevii urmează aceeași secvență în dezvoltarea sa, dar fiecare într- un ritm diferit.” „Elevii sunt în mod natural curioși și dornici de a explora mediul lor.” „Elevii știu să învețe unii de la alții” Predarea integrată a conţinuturilor se manifestă atât la nivelul proiectării globale, cât şi în proiectarea activităţilor zilnice. Procesul formativ–educativ pe care îl desfăşoară în activitatea cu școlarii permite fiecărui cadru didactic să-şi valorifice propria experienţă didactică, originalitatea şi creativitatea prin realizarea activităţilor cu caracter integrat.

Obiectivele cadru şi de referinţă propuse de programă pentru învăţământul primar se pot realiza atât prin activităţi pe centre, cât şi prin activităţi cu caracter integrat, acestea din urmă permiţând cadrului didactic o abordare complexă a temelor enunţate în conţinuturi.

Exemple de bune practici Un lucru foarte important este acela ca toţi elevii să înţeleagă că, pe lângă drepturi, în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale, ei au îndatoriri, obligaţii, în familie, în şcoală şi în comunitatea din care fac parte.

Cunoscând fapul că activităţile integrate lasă multă libertate de exprimare şi acţiune atât pentru elev cât şi pentru mine ca învățătoare, i se oferă elevului o gamă largă de oportunităţi pentru a-şi exersa o învăţare activă, se aduce un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului educativ, punându-se un accent deosebit pe joc ca metodă de bază a acestui proces și de asemenea activitatea 62

integrată se dovedeşte o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa socială și culturală. Știut fiind contextul actual în care mulți dintre părinți pleacă în alte țări pentu un loc de muncă, în cadrul jocurilor și activităților alese prin jocurile de rol, am încercat să exprim dreptul elevilor de a nu fi separaţi de părinţii lor, cu excepţia cazului în care o asemenea separare este în interesul superior al elevului, de a menţine în cazul separării o relaţie personală cu ambii părinţi, chiar dacă trăiesc în ţări diferite, sau în camine diferite, responsabilitatea comună a părinţilor pentru creşterea şi dezvoltarea copilului şi obligaţia statului de a-i sprijini în această acţiune, obligaţia statului de a oferi protecţie copiilor lipsiţi de mediul familial şi de a asigura posibilitatea îngrijirii corespunzătoare din partea altei familii sau în cadrul unei instituţii şi, în fine, protecţia copilului împotriva oricărei forme de exploatare, abuz şi violenţă.

Elevul are dreptul la libertatea de opinie şi de exprimare, are acces la informare şi la materiale care să asigure bunăstarea sa spirituală, socială şi morală, are dreptul la educaţie gratuită în ciclul primar şi gimnazial, disciplinele şcolare trebuie să fie compatibile cu demnitatea umană a copilului, educaţia trebuie să dezvolte personalitatea copilului şi să-l pregătească pentru viaţa de adult iar copiii care aparţin comunităţilor minoritare au dreptul la propria lor cultură, religie şi limbă.

Concluzii Activităţile integrate aduc un plus de lejeritate şi mai multă coerenţă procesului de predareînvăţare, punând accent deosebit pe joc ca metodă de bază.

Activitatea integrată se dovedeşte de a fi o soluţie pentru o mai bună corelare a activităţilor de învăţare cu viaţa societăţii, cultura şi tehnologia didactică. Pentru elevi, adaptarea la regimul școlii se face adesea cu greutate.. Marea artă a învățătoarei este aceea de a fi o artistă deosebită şi de a da, în fiecare clipă, "marea reprezentaţie" în faţa micilor spectatori şi de a-i implica şi pe ei.

Reușita predării integrate a conținuturilor în școală ține în mare masură de gradul de structurare a conținutului proiectat, într-o viziune unitară, țintind anumite finalități. Învățarea într-o manieră cât mai firească, naturală pe de-o parte și, pe de altă parte, învățarea conform unei structuri riguroase sunt extreme care trebuie să coexiste în curriculum-ul integrat. De reținut este faptul că școlarii trebuie să învețe într-o manieră integrată, fiecare etapă de dezvoltare fiind strâns legată de cealaltă.

Contextul actual ne cere să formăm micile personalităţi ale elevilor pentru a fi capabile să-şi exprime gânduri,emoţii, sentimente, opţiuni. Altfel spus, în faţa acumulării de cunoştinţe primează aplicarea informaţiilor, capacitatea de socializare a elevului, dobândirea autonomiei şi spiritul critic.

BIBLIOGRAFIE : 1. Curriculum pentru învăţământul primar 2. Ghid de bune practici 3. Ghid de practică pedagogică, Dorin Herlo, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2014 4. . www.google.com – didactic.ro

63

CREATIVITATE ȘI IMAGINAȚIE ÎN ACTIVITATEA DIDACTICĂ Prof. dr. Dana – Maria Mangra Prof. Lucia Camelia Știrb Școala Gimnazială Nr. 1 Buciumi

Prin definiție, dezvoltarea presupune o trecere orientată de la starea calitativă veche la una nouă, de la simplu la complex.

Evoluția și progresul sunt două aspecte care stau la baza dezvoltării societății și umanității la nivel mondial. Ele însă nu ar fi posibile fără educație, fără nevoia omului de cunoaștere, de a-și pune întrebări precum: cum?, de ce?, în ce mod?, când?, etc. Școala reprezintă instituția creată anume pentru formarea generațiilor tinere, contribuind în cea mai mare măsură la dezvoltarea multilaterală a omului. În același timp, ea are obligația de a susține și de a ajuta ceilalți factori educativi ca acțiunile lor să fie convergente, bazate pe relații de coerență acțională.Analizând noile tendințe ale dezvoltării și progresului societății în general, se remarcă o atenție deosebită acordată pregătirii și formării unor câmpuri de cunoaștere complexe care includ mai multe discipline complementare.

Scopul prezentului articol este de a trece în revistă câteva modalități prin care putem stimula creativitatea și imaginația elevilor în cadrul activităților instructiv – educative. În mod concret, utilizarea TIC în procesul educativ a diversificat metodele de predare – învățare, acestea devenind mai eficiente și mai motivante, atât pentru elevi cât și pentru profesori, solicitând creativitate și imaginație atât din partea profesorului în planificarea activităților didactice cât și din partea elevului în rezolvarea sarcinilor de lucru. Integrarea TIC în cadrul procesului instructiv completează activitățile didactice convenționale, crescând motivația pentru învățare, cunoașterea reală, rapidă și complexă a realității.Literatura de specialitate acreditează ideea conform căreia potențialul TIC este imens în eficientizarea și ameliorarea procesului instructiv – educativ. Prin definiție, mijloacele de învățământ sunt instrumente menite să faciliteze transmiterea și însușirea de noi de cunoștințe, formarea unor deprinderi și abilități, evaluarea unor achiziții. Ele solicită și în același timp constituie un suport de sprijin pentru operațiile gândirii, motivându-i pe elevi în descoperirea a noi teorii cognitive. Utilitatea lor este dovedită în măsura în care se reușește integrarea lor armonioasă în contextul lecțiilor și imprimarea unei finalități explicit pedagogice.

Scopul acestor mijloace de învățământ este stimularea în permanență a gândirii creative, a spiritului de căutare și cercetare, a imaginației. A înțelege lumea reprezintă o nevoie fundamentală a elevului în ziua de azi, mult mai semnificativă decât cunoașterea, deoarece înțelegerea în esența ei reprezintă o garanție a cunoașterii. Este absolut necesar să-i încurajăm pe elevi “să întrebe”, săiînvățăm pe elevi să-și construiască ei înșiși rezolvări și soluții la situații inedite, ceea ce va asigura o moștenire intelectuală pe măsura progresului științific și tehnic contemporan.

Dezvoltarea elevului este influențată în mare parte de formele de activitate în care este implicat și de relațiile sociale în care este inclus, astfel încât problema ce se pune în mod firesc este cum să organizăm activitatea elevului astfel încât acesta să poată prelua tot ce este mai valoros din experiența generațiilor anterioare, să se poată adapta cu efort minim și randament maxim la cerințele și exigențele actuale?

Profesorul are rolul de a organiza și conduce activitatea didactică și ținând cont de particularitățile individuale și caracteristicile specifice vârstei elevilor, va trebui să abordeze o gamă variată de metode de învățământ în munca la clasă, pentru a le stimula în permanență gândirea creativă, imaginația, spiritul de căutare și cercetare.

64

Metodele de predare sunt extrem de variate, iar profesorul are posibilitatea de a o selecta pe cea considerată optimă pentru scopul propus, sau poate el însuși gândi și aplica o metodă adecvată în raport cu secvența de instruire și grupul de elevi. Modul în care profesorul organizează activitatea didactică la clasă ține de creativitate, de pregătirea sa de specialitate și pedagogică. Învățarea se organizează în etape ordonate riguros, fapt ce presupune un efort intelectual de lungă durată, dar cu toate acestea, nu se înlătură latura creativă. Asigurarea rigorii pentru noțiuni, definiții, propoziții, demonstrații, se realizează gradat și accesibil, pentru a nu deplasa înțelegerea spre memorare mecanică.

Se pare că, în gimnaziu, elevii întâmpină cel mai des anumite dificultățiîn înțelegerea unor noțiuni sau demonstrații, datorate fie limbajului mai abstract, sau pur și simplu din cauza elementului de noutate. Se pune așadar întrebarea firească cum să îi ajutăm pe elevi să se împrietenească cu limbajul de specialitate?

Un răspuns la această întrebare ar putea fi arta pedagogică a profesorului: se pot organizalecții de aplicații practice, elevii fiind organizați pe grupe, iar activitatea poate fi desfășurată sub forma unui concurs, dat fiind faptul că la această vârstă elevii preferă ca joc întrecerile, competițiile. Astfel se va stimula spiritul competitiv, iar cunoștințele vor fi fixate mai riguros, datorită implicării active ale elevilor. În același timp, schimbarea locului și al modului de desfășurare a lecției (elevii nu stau în bănci și nu se lucrează exclusiv la tablă și în caiete) reprezintă un factor de interes, stârnindu-le curiozitatea.

Un rol important în desfășurarea activității didactice îl capătă mijloacele de învățământ utilizate.

Desenul ocupă un loc foarte important în înțelegere și învățare. Profesorul poate propune alcătuirea materialului didactic de către elevi. Numeroși autori consemnează faptul că materialul didactic își atinge mai bine scopul propus atunci când este realizat de elev, în conformitate cu obiectivul de atins.

Activitatea favorizează cultivarea simțului echilibrului și frumosului, oferă posibilitatea elevilor de a obține un suport vizibil, intuitiv, care suplimentează mesajul profesorului, ceea ce duce implicit la o fixare și o înțelegere mai bună a cunoștințelor, dar în același timp pune elevul în situația de a căuta și de a găsi noi soluții și variante, toate acestea dezvoltând imaginația.

Un rol important, deloc de neglijat în pregătirea complexă a elevilor, îl au disciplinele opționale. Opționalului integrat la nivelul mai multor arii curriculare introduce ca obiecte de studiu noi discipline structurate în jurul unei teme integratoare pentru mai multe arii curriculare, reprezentând oferta opțională cea mai generoasă, dar care impune și o pregătire profesională și documentară deosebită din partea propunătorilor, o bază materială care să dispună de dotările necesare.În schimb, avantajul său poate fi unul imens, permițând elevilor să înțeleagă noțiuni care la prima vedere ar părea abstracte, dar în urma prezentării lor din perspectiva altor discipline, sau corelate cu noțiuni cotidiene, devin accesibile și se concretizează printr-o cognitivitate reală.

Utilizarea metodelor moderne de predare – învățare și evaluare, permit elevului o implicare mai mare în tratarea și înțelegerea unor fenomene cotidiene, în elaborarea și investigarea unor situații – problemă, de unde rezidă o stimulare mai accentuată a imaginației elevului.

Dacă în cazul activităților didactice la clasă, conținuturile procesului instructiv - educativ sunt fixate de programele școlare, în cazul activităților extrașcolare temele și conținuturile se stabilesc în raport cu specificul locului, cu interesele și dorințele elevilor, fiind abordate teme de actualitate și interes, ce permit manifestarea inițiativei și creativității elevilor. În acest sens, activitățile extrașcolare vin în sprijinul activității didactice, influențele lor urmărind același scop și anume dezvoltarea aptitudinilor elevilor, completarea influențelor procesului didactic, organizarea în mod plăcut și util a timpului liber. În același timp trebuie subliniat caracterul practic – aplicativ al activităților, care de multe ori vin în completarea noțiunilor teoretice însușite la clasă, ducând astfel la o consolidare și adâncire a cunoștințelor dobîndite. Menționăm de asemenea faptul că aceste activități pot fi adaptate cu ușurință particularităților individuale și de vârstă ale elevilor.

Activitățile extrașcolare precum întreceri sportive, concursuri cultural – artistice, organizarea serbărilor școlare, cercuri pe specialități, expoziții de pictură, etc., permit afirmarea talentelor și înclinațiilor elevilor, a aptitudinilor deosebite într-un anumit domeniu, dezvoltarea spiritulul 65

competitiv și de cooperare. Vizitele și excursiile constituie de asemenea modalități prin care elevii au posibilitatea să-și completeze cunoștințele teoretice dobândite la clasă, să-și lărgească orizontul de cunoaștere și în același timp să-și dezvolte capacitățile de comunicare. Ținând cont de exigențele impuse de o societate modernă, globalizată, educația elevilor în afara orelor de curs constituie o necesitate și o premisă pentru formarea unor viitori cetățeni care pe lângă preocupările individuale de zi cu zi vor avea în aria de interese o serie de activități care vor completa tabloul unei vieți profesionale complexe.

BIBLIOGRAFIE 1. C. Cucoș. Pedagogie. EdituraPolirom 2002.

2. L.V. Constantin, L. Dinica. Eficiențautilizării TIC înprocesulinstructiv – educativ, ConferințaNațională de Învățământ Virtual, edițiaa IV –a, 2006.

3. D. Brânzei, R. Brânzei. Metodicapredăriimatematicii, EdituraParalela 45, 2010.

4. Formareaprofesorilor de matematicășiștiințeînsocietateacunoașterii – suport de curs – 2013.

5. B. Bălan, Ș. Boncu, A. Cosmovici. Psihopedagogiepentruexamenele de definitivareși grade didactice. EdituraPolirom, 1998.

66

ROLUL CREATIVITĂȚII LA COPII

Prof. înv. preșc. Adriana Cristina Matei G.P.P.„Dumbrava Minunată”, Pitești, Argeș Creativitatea reprezintă o dimensiune complexă de personalitate, cuprinzând multiple componente de ordin intelectual, afectiv, motivațional, voluntar, atitudinal și aptitudinal. Ea presupune inventivitate, ingeniozitate, fluiditate și flexibilitate în gândire, capacitatea de a elabora soluții și imagini noi, originalitate, vigoare imaginativă, dar și sensibilitatea autoexpresiei și trebuința de autoafirmare. Creativitatea este educabilă, cu convingerea rezultată din rațiuni concrete, obiective; experimentele prin care s-a investigat această problemă confirmă faptul că variabilele creativității asupra cărora s-a activat, au înregistrat îmbunătățiri evidente. Parmes spunea că știm puțin, deocamdată, despre ce este cu adevărat creativitatea, dar știm cum să stimulăm la indivizi o conduită creatoare.

La vârsta preșcolară potențialul creativ al copiilor este remarcabil, dar trebuie fructificat. Dacă nu se întâmplă aceasta pierderile ce se produc sunt mari, iar recuperările ulterioare sunt parțiale și adesea minime. Dezvoltarea potențialului creativ al copiilor prezintă importanță nu numai sub aspect pedagogic, ci și de ordin social. Astfel, în perioada preșcolară imaginația se exprimă viu în activitățile de construcții, desen, muzică și în creația de povestiri. Este perioada în care, în imaginația copilului se reflectă în realitate, fiindcă ea nu creează nimic care să nu fi fost dat, într-o formă sau alta, în experiență. Aspectul creator al acestei funcții se manifestă nu în materialul folosit, ci în modul de combinare a materialului. De aceea, chiar atunci când copilul reproduce realitatea(în jocuri, în desen) reproducerea este o creație fiindcă este un fel de a vedea originalul. Imaginația reproductivă devine mai complexă, mai bogată, operează cu termeni și împrejurări din ce în ce mai variate, atunci când volumul de cunoștințe al copilului este mai mare, ceea ce duce la instalarea unei ordini în imaginație.

Imaginația creatoare este considerată de mulți autori ca nucleu al creativității, analiza făcânduse prin prisma celor trei grupe de abilități specifice, descrise de Guilford: fluență, flexibilitate, originalitate. Aceste abilități trebuie dezvoltate pentru a ajunge la o imaginație reușită, la „tipuri creatoare”, cum spunea C. Rădulescu-Motru.

La vârsta preșcolară, creativitatea copiilor are un caracter prevalent subiectiv, în sensul că nu se exprimă prin „producții” noi și originale din punct de vedere obiectiv.

Pentru a realiza astfel de valori, mai întâi copilul trebuie să asimileze conținuturile și formele normelor sociale în procesul dezvoltării sale: fizice, motrice, intelectuale, afective și sociale.

Perioada preșcolară mică se caracterizează printr-o creștere a intereselor, a aspirațiilor și a aptitudinilor mărunte implicate în satisfacerea plăcerii de explorare a mediului. În perioada preșcolară mijlocie copilul traversează un puseu de creștere. Pe plan psihologic se intensifică dezvoltatea limbajului și se evidențiază dezvoltarea autonomiei datorită progreselor realizate în diferite componente ale personalității. În această perioadă jocul devine activitatea de bază a copiilor, încărcată de caracteristici active de manipulare a experienței de viață, astfel copilul reconstituie episoade din realitatea înconjurătoare (jocuri cu rol și subiect). Crește și fragilitatea sa afectivă, îi plac poveștile, prezintă interes pentru cărți cu imagini, pentru desen, modelaj, jocuri cu cuburi, teatru de păpuși ori marionete, T.V., desene animate.

Preșcolarul mare manifestă o mai mare forță, agilitate, inteligență în diferite situații.

Câmpul atenției este dominat de o înțelegere mai profundă a situațiilor. În această perioadă activitatea creatoare este evidentă cu tendințe de diferențiere. Desenul, muzica, colajul, construcția, mozaicul, interesează foarte mult copiii, la fel și micile serbări, poeziile, jucăriile, jocurile cu cântec. Capacitatea 67

de învățare devine mai activă și este dublată de interese de cunoaștere care încorporează și forme mai evoluate de simpatizare, în care acționează integratori verbali(alimente, păsări, animale, flori, fructe).

Observarea fenomenelor din natură și societate, contactul direct cu lucrurile naturale, cu plantele și animalele, cu elementele vieții sociale etc., constituie principiul de bază al dobândirii, elaborării și exprimării verbale a informației de către copii, prin cunoașterea mediului înconjurător. Preșcolarii învață nu numai să „privească” dar să și vadă, nu numai „să perceapă”dar și să înțeleagă. În cadrul acestor activități se practică mici „experiențe” de cultivare a plantelor (pe parcele) și în colțul naturii vii, cu care prilej copii descoperă condițiile de viață ale organismelor vii (vegetale și animale) legăturile cauzale dintre fenomene, li se dezvoltă curiozitatea și comportamentul explorator.

Toate aceste achiziții sunt fructificate de către copii, prin diferite activități de desen, modelaj, pictură, confecții, construcții, activități practice, activități de creare a unor povești. În cadrul acestor activități un rol important îl are „imaginația reproductivă” care devine cu timpul mai complexă, mai bogată, operează cu termeni și împrejurimi din ce în ce mai variate, atunci când volumul de cunoștințe al copiilor este mai mare, ceea ce duce la instalarea unei ordini în imaginație. Atmosfera creată în clasă de către educatoare constituie un factor important care influențează comportamentul de învățare al copilului.

Instaurarea unui climat favorabil, plăcut unei comunicări fructuoase între educatoare și copil, a unui climat caracterizat printr-o tonalitate afectivă, pozitivă, de încurajare și înțelegere, de responsabilitate sunt condiții importante care trebuie realizate în activitate.

Importantă în dezvoltarea creativității și activismului în învățare este stimularea efortului personal al copilului, stimularea tendinței acestuia de a-și aduce o contribuție proprie, de a fi original, inventiv, creativ.

Misiunea educatoarelor nu trebuie să înceteze odată cu terminarea activității din grădiniță, ci trebuie să se manifeste și dincolo de cadrele acestora în activitățile extrașcolare prin care copiii au posibilitatea să-și lărgească orizontul de preocupări, să-și dezvolte gândirea, imaginația, să valorifice în cadrul lor cunoștințele și abilitățile formate.

Excursiile cu toate formele ei utilizată tot mai frecvent fiind foarte atractivă pentru copii, permite realizarea odihnei active, stârnește interes, produce bucurie, facilitează acumularea de cunoștințe judicios organizată, are multiple valențe educative și presupune observație, comparație, identificare, ordonare, descriere, descifrarea necunoscutului.

A călători este o necesitate sufletească a fiecăruia. Ne place să schimbăm locurile, să cunoaștem alți oameni, pentru ca, la întoarcere, cu atât mai mult să ne iubim meleagurile natale.

Un rol important în crearea unui climat propice stimulării unei învățări interactiv-creative îl deține atitudinea educatoarei față de creativitatea copiilor și de posibilitatea acestuia de a se descurca în situații problematice implicându-se activ.

Copilul este curios din fire și simte nevoia de a manipula obiectele din mediul său imediat. Spațiul „vorbește” preșcolarului prin ceea ce îi oferă ca posibilitate de acțiune și experiență.

S-a spus pe drept cuvânt că educatoarele creative determină avântul creativ al copiilor fără eforturi deosebite. Secretul constă în transferul de valori favorabile creativității dinspre educatoare spre copil, urmat apoi de o autodezvoltare și o autoformare a acestuia în funcție de atitudinile și convingerile devenite acum „ale lui”.

Cadrele didactice non creative nu numai că nu vor agrea comportamentul specific copilului creativ (susținerea ideilor, spiritul de contrazicere), inhibând orice pornire către inovație, dar vor întâmpina și dificultăți în depistarea copiilor cu potențial creativ subestimându-i.

Prin toate activitățile din grădiniță urmărim crearea unor ambianțe favorabile procesului creației care să încurajeze pe copil, să se străduiască, să se descurce singur, folosindu-și experiențele dobândite și cucerind ceva prin efortul personal sau colectiv. În concluzie, în grădinița de copii se poate antrena spiritul creativ, orientând activitățile copiilor spre afirmarea liberă, spontană și autonomă(în toate tipurile de situații cu care se confruntă copilul preșcolar). În acest sens, avem în vedere atât activitățile libere sau la alegere, cât și pe cele de joc organizat(mai ales jocurile didactice și de construcții), precum și activitățile consacrate educării 68

limbajului, activitățile artistico-plastice, activitățile matematice(prin găsirea cât mai multor soluții la întrebările-problemă), precum și caracterul permisiv al strategiilor de abordare a copiilor în vederea activării și stimulării potențialului lor creativ.

BIBLIOGRAFIE: Bejat, M., „Talent, inteligență, creativitate”, Editura Științifică, București, 2001 Cojocaru, C., „Creativitate și inovație”, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 2005 Constantinescu-Stoleru, P., „Creativitatea și stimularea potențialului creativ la preșcolari” Revista de pedagogie nr.1, București, 1995 Popescu-Neveanu, P., „Învățare și creativitate”, Revista Învățământul Preșcolar, nr.3- 4, București, 2006 Mureșan, P., „ Vârsta-performanță și creativitate”, Revista Învățământul Preșcolar, nr.1-2, București, 2017 Schwartz, Ghe., Filosofia comportamentului, Editura Școala Vremii, Arad, 2002 Ilica, A., Kelemen, G., „Metodica activităților instructiv-educative în grădiniță”, Editura Universității „Aurel Vlaicu” Arad, 2004 Ilica, A., „O pedagogie”, Editura Universității „Aurel Vlaicu”, Arad, 2011

69

CONSTANȚA, UN ORAŞ PENTRU VIITOR

Prof. Emilia Mirea Colegiul Comercial „Carol I”, Constanţa Unul dintre cele mai vechi oraşe româneşti care au fost atestate arheologic este oraşul Constanța. Fondat în urma colonizării greceşti în secolele VII-V î.Hr. a evoluat spectaculos până în prezent. Este un centru industrial, comercial şi turistic de o mare importanță la nivel național, european şi internațional. Accesul la Marea Neagră a făcut ca acesta să se dezvolte în pas cu marile oraşe-porturi ale lumii. Poluarea este un efect negativ al dezvoltării economice. Conform unui studiu, din anul 1992 până în prezent emisiile de carbon la nivel mondial au crescut cu 60%, planeta confruntându-se cu încălzirea globală. Națiunile au început destul de târziu să ia măsuri de reducere a poluării, de reducerea a folosirii hidrocarburilor.

Populația statelor dezvoltate şi în curs de dezvoltare trebuie educată în spirit ecologic. În țările lor poluarea a fost foarte accentuată. Efectele negative se manifestă acum la nivelul întregii planete: manifestări violente ale unor fenomene naturale, creşterea ariei de manifetare a tornadelor, de exemplu, dispariția unor specii de viețuitoare, etc.

Educaţia ecologică presupune activităţi de cunoaştere a mediului înconjurător, de identificare a caracteristicilor acestuia şi a importanţei lor în viaţa oamenilor, atât prin intermediul disciplinelor curriculare, cât şi prin activităţile extracurriculare care oferă posibilitatea lărgirii orizontului de cunoaştere a elevilor şi de diversificare a modalităţilor de utilizare a cunoştinţelor, informaţiilor asimilate în orele de curs.

Spaţiul urban în care se desfăşoară activitatea şcolară oferă puţine posibilități de cunoaştere a naturii, de observare a diferitelor procese şi fenomene tinerilor care petrec puţin timp în mijlocul naturii. Mediul înconjurător, în condiţiile actuale, este în mare parte o creaţie a omului şi poate influenţa evoluţia societăţii umane. Prin contactul direct cu mediul elevii învaţă să înţeleagă natura, să o îndrăgească, să înţeleagă mecanismele sale de funcţionare, să o protejeze.

Pentru sensibilizarea tinerilor în faţa realităţii înconjurătoare, pentru formarea unei atitudini de respect faţă de tot ceea ce-i înconjoară am organizat diferite activităţi extracurriculare. Acestea au avut ca scop cunoaşterea directă, prin contact nemijlocit cu natura, pe cale intuitivă. Activităţile organizate au urmărit realizarea de competenţe accesibile, cu conţinuturi, strategii şi tematici care săi mobilizeze.

Orizontul local necesită o atenție deosebită. Se doreşte să fie identificate şi rezolvate problemele cu care se confruntă un oraş de viitor. Acesta ar trebui să ofere locuitorilor săi condițiile decente unui trai urban modern, demn de secolul al XXI-lea.

Pentru un proiect educativ numit “Constanța, un oraş pentru viitor” elevii de clasa a IX-a au ales să găsească modalități creştere a calității vieții, de protejare a mediului. În urma unui concurs, inițiat la nivelul liceului cu ocazia zilei oraşului Constanța, elevii au realizat desene şi postere în care şi-au prezentat ideile despre cum trebuie să arate clădirile, bulevardele, stațiunea Mamaia. Toate prezentau parcuri cu multe centre de interes, cu multă verdeață.

Scopul proiectului a fost: Conceperea machetei unui cartier în care să se folosească energie nepoluantă, inepuizabilă.

Obiectivele specifice au fost concepute împreună cu elevii. Au identificat caracteristicile mediului natural şi antropic ale oraşului. Constanța este un municipiu cu aproximativ 300 000 locuitori, cu un mare port la Marea Neagră. Au fost evidențiate următoarele lucruri: lipsa spațiilor verzi în unele cartiere, lipsa locurilor de joacă în parcuri, semafoarele nefuncționale în unele zone din preajma şcolilor, câinii vagabonzi, clădirile monument care se degradează, clădirea Cazinoului care este în paragină, aglomerația.

70

Activitățile care se pot desfăşura cu elevii pot cuprinde observarea şi identificarea caracteristilor fizico-geografice şi antropice: formele de relief, vegetația specifică, fauna, activitățile antropice care se desfăşoară în zonă, factorii de risc pentru populație şi viețuitoare. Faptul că este un oraş mare face ca modul în care se dezvoltă acesta să fie foarte important. Numărul mare de locuitori şi de turişti face ca pe perioada verii oraşul să se confrunte cu aglomerația în trafic şi cu creşterea poluării atmosferice. Aglomerația şi poluarea sunt cele mai evidente probleme cu care se confruntă locuitorii.

Au fost identificate sursele de poluare: industrială, casnică şi din transporturi. Au fost găsite modalități de reducere a poluării, folosind sursele de energie nepoluantă, inepuizabilă de care dispune Dobrogea, respectiv oraşul Constanţa.

Colectarea datelor de observație s-a făcut sistematic şi organizat pentru a putea folosi informații corecte din punct de vedere geografic. Colectarea datelor necesare s-a făcut în urma unor vizite la Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice Constanța, ONG-ul Mare Nostrum şi Complexul Muzeal de Științe ale Naturii.

S-au documentat referitor la modalitățile de implementare a energiilor nepoluante: costuri, proiecte susținute de stat, proiecte ce se pot realiza cu fonduri nerambursabile. Conceperea machetei unui cartier „verde” a presupua realizarea unui proiect care să țină cont de urbanismu, de arhitectura specifică zonei, de tipul de locuitori dispuşi să folosească energii neconvenționale, de facilitățile pe care trebuie să le ofere un asemenea cartier.

Acțiunea de documentare este foarte importantă în derularea unui proiect. Pentru documentare s-au folosi diverse materiale de informare: atlase, cărți, documentare, informații furnizate de diferitele publicații cotidiene, informații de pe internet. Datele obținute au fost apoi interpretate şi folosite pentru atingerea obiectivelor propuse.

Elevii şi-au exersat cunoştințele însuşite la orele de tehnologia informațiilor şi comunicării pentru realizarea de grafice de comparație, tabele, filmulețe de prezentare.

Au alcătuit portofolii cu informațiile găsite, le-au clasificat după importanță, necesarul şi tipul de materiale, etc. Elevii împărțiți pe grupe de lucru au conceput proiectul cu locuințe colective şi individuale, şosele şi zone de acces, spații de relaxare, toate funcționând cu energie solară pe perioada verii. Folosind materiale refolosibile au realizat macheta, ținând cont de toate caracteristicile unui asemenea proiect.

La realizarea de postere au concentrat informațiile pentru a evidenția esențialul proiectului, sintetizănd problemele comunităţii şi oferind modalităţi de rezolvare. În cadrul acestui tip de activitate extraşcolară, elevii învață care sunt etapele de lucru în cadrul unei activități de cercetare, propun activități şi modalități de lucru, formulează obiective pe care apoi trebuie să le atingă, se formează grupuri de lucru cu sarcini concrete, respectă programul de activități şi îşi autoevaluează permanent activitatea desfăşurată. Toate aceste etape urmează celei de alegere a proiectului, de identificare a componentelor care necesită atenție.

Rezultate aşteptate: realizarea unui portofoliu de observații şi informații, de postere, desene, fotografii; realizarea machetei unui cartier care foloseşte energie nepoluantă; participarea cu interes a elevilor la activități; În clasa a X-a au avut de realizat un studiu de caz cu tema: „Constanța, un oraş al mileniului III” la care au putut folosi toate informațiile şi rezultatele obținute în proiectul anterior. Proiectul a completat cunoştinţele însuşite în cadrul orelor de geografie şi fizică prin acţiuni care au captat atenţia şi au oferit date noi, concrete în ceea ce priveşte efectele acțiunii antropice, a activităților industriale şi din transporturi asupra calității vieții urbane. Proiectele au oferit posibilitatea fiecărui participant de a-şi manifesta atitudinea personală şi responsabilă faţă de mediul în care trăieşte, bazată pe cunoaşterea şi ocrotirea mediului înconjurător. A urmǎrit cultivarea sensibilitǎţii elevilor, a capacitǎţii de a aprecia frumosul din naturǎ şi pe cel creat de om în vederea manifestǎrii de dragoste, respect şi grijǎ faţǎ de mediul înconjurǎtor. A completat ştiinţific cunoştinţele însuşite şi la orele de biologie sau de fizică. A format idei ştiinţifice şi a dezvoltat capacitatea de comunicare, ca rezultat al investigǎrii şi explorǎrii mediului înconjurǎtor, prin diferite activitǎţi de învǎţare: exerciţii de observare, înregistrǎri de date, jocuri de rol, drumeţii, lucrǎri practice de realizare a machetei.

71

Astfel de proiecte atrag mulţi elevi dispuşi să desfăşoare activități diverse, în mediul natural şi şcolar. Îşi formează deprinderi practice de îngrijire a mediului şi îşi conturează un comportament civic responsabil. Activitățile extracurriculare ne permit să abordăm problemele de mediu sub aspect practic, să facem cu elevii exerciții de cercetare, de documentare, de identificare a unor soluții şi să încercăm rezolvarea unora dintre problemele identificate.

Problemele orizontului local pot fi subiecte de abordat la disciplina geografie în toți anii de studiu, fie că este vorba de geografia României, a Europei sau geografia lumii, fie că este geografia fizică sau economică.

BIBLIOGRAFIE 1. I. Nicola– „Pedagogie”- Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994 2. M.E.Dulamă- „Modele, strategii şi tehnici didactice activizante cu aplicaţii în geografie”- Editura Clusium, 2002 3. P.Golu. P.– „De la psihologia individuală la psihologia de grup şi colectivă” ”- Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2000

72

DEZVOLTAREA IMAGINAȚIEI CREATOARE A ELEVILOR ÎN ORELE DE COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ LA CICLUL PRIMAR (Jocul imaginativ în dezvoltarea competențelor cheie - scrierea creativă la clasa a II-a)

prof. Mocanu Elena Școala Gimnazială nr.1 Valu lui Traian, jud. Constanța

Jocul, in toate formele lui, rămâne cea mai importanta metoda prin care copilul învață, află, cunoaște si experimentează lucrurile din jur. Are o mulțime de beneficii in dezvoltarea copilului si este indicat să facă parte din preocupările zilnice ale lui, indiferent ca este educativ, creativ, imaginativ sau de alt gen.

Beneficiile jocului imaginativ în dezvoltarea lui sunt: • stimularea creativității si imaginației; •

adaptarea la situații noi;

•

exersarea sociale;

•

capacitatea a de a lua decizii;

•

dezvoltarea abilitaților lingvistice si de comunicare;

•

instalarea unui sentiment de siguranță si protecție;

•

dezvoltarea încrederii in sine;

•

exprimarea trăirilor interioare

Ce este jocul imaginativ?

Jocul imaginativ este o activitate mentală în care copilul se folosește de propria imaginație pentru a crea scenarii si personaje. Imaginația îi permite să își folosească propriile resurse pentru a construi idei noi si pentru a crea în interiorul său o reprezentare a lumii exterioare în conformitate cu nevoile sale. Jocul este modalitatea prin care copilul se apropie și înțelege ce se întâmplă în lumea exterioară. „Jocul imaginativ poate pune în evidență modul în care copilul gândește. Dacă imaginația copilului este stimulata, ea poate deveni o sursa a unor idei originale, a unor activități creative", explică Cristina Călărășeanu

Care sunt jocurile imaginative?

Jocurile imaginative pot fi libere, la alegerea copilului sau pot porni de la anumite scenarii (să modifice finalul unei povesti, să inventeze anumite personaje, călătorii in anumite locuri etc.) care îl stimulează să participe creativ. Fie că pot construi o poveste sau pot imagina scene din viața de familie, de la școală, din parc în care se întâmplă diferite lucruri, participarea spontanăeste foarte importantă și denotă gradul de libertate sau de inhibiție a copilului.

Joc imaginativ „Continuă povestea” 73

Feedbackul activității: S-a desfășurat astfel: la sfârșitul activității, ne-am jucat aruncând o minge mică și ușoară de la un elev la altul. Cel care arunca mingea adresa o întrebare din povestea creată celui care o prinde.

Cel care prindea mingea răspundea la întrebare şi apoi arunca mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare. Evident elevul care întreba trebuia să cunoască şi răspunsul întrebării adresate. Elevul care nu cunoștea răspunsul ieșea din joc, iar răspunsul era dat din partea celui care a pus întrebarea. Acesta avea ocazia de a mai arunca încă o dată mingea, şi, deci, de a mai pune o întrebare. În cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i-a adresat întrebarea. Eliminarea celor care nu au răspuns corect sau a celor care nu au dat niciun răspuns, a condus treptat la rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.

74

Elevii au fost încântați de acest feedback – joc de constatare reciprocă a rezultatelor obținute, o modalitate care se constituie în același timp şi ca o strategie de învățare ce îmbină cooperarea cu competiția. Este un feedback rapid, într-un mod plăcut, energizant şi mai puțin stresant decât metodele clasice de evaluare. Se poate desfășura în scopuri constatativ – ameliorative.

Pentru copii , tensiunea este dată de faptul că nu ştiu la ce întrebări să se aștepte din partea colegilor lui şi din faptul că nu știu dacă mingea le va fi sau nu adresată. Această feedback este şi un exercițiu de promptitudine, atenție a participanților, aceștia trebuind să rămână permanent cuatenția trează şi distributivă

Discutăm și valorificăm povestea: Ce ai înțeles din textul poveștii?

Ce personaj ți-a plăcut ? De ce?

Ce întâmplare ți-a plăcut cel mai mult?

Inventează un alt final al poveștii.

De ce ai recomanda această poveste unui alt copil?

75

STIMULAREA CREATIVITĂŢII ELEVILOR –DEZIDERATUL UNEI EDUCAŢII MODERNE prof. Gabriela-Lăcrămioara Nițu Colegiul Tehnic „Gheorghe Asachi” Focșani, jud. Vrancea Creativitatea este definită ca fiind o dispoziţie spontană de a concepe şi inventa care există potenţial în fiecare persoană, la toate vârstele. Deşi prezentă activ în conduite, creativitatea se exprimă şi se dezvoltă în strânsă legătură cu mediul socio-cultural la care aparţine persoana respectivă. Ea necesită pentru a se manifesta, condiţii favorabile de dezvoltare şi de exprimare. Prin creativitate se înţelege capacitatea sau aptitudinea de a realiza ceva nou, original. Actul creator este însă un proces de elaborare prin invenţie sau descoperire, cu ajutorul imaginaţiei creatoare, a unor idei, teorii sau produse noi, originale, de mare valoare socială şi aplicabile în diferite domenii de activitate. Utilizarea talentului şi a capacităţilor specifice fiecărui copil în parte, incitarea interesului către nou, necunoscut şi oferirea satisfacţiei găsirii soluţiei după depunerea unui efort de căutare, dezvoltarea capacităţilor de organizare, de idei prin întocmirea de portofolii asupra activităţii proprii sunt coordonate ale învăţării prin cooperare care favorizează implicarea activă în sarcina dată, la dezvoltarea creativă a participanţilor la realizarea acesteia.

Conținuturile incluse în structura modulelor de specialitate din domeniul Industrie textilă şi pielărie vor permite elevilor să-și dezvolte o gamă de abilităţi și atitudini care ar putea fi un ajutor important în formarea profesională a viitorilor lucrători din domeniu. Realizarea compozițiilor decorative, utilizarea culorii ca element de expresivitate plastica, alături de modalitățile tehnologice de prelucrare estetica a suprafețelor textile constituie un proces instructiv-formativ centrat pe nevoile si aspirațiile proprii fiecărui elev.

Activităţi de învăţare ce pot fi derulate pentru dobândirea rezultatelor învăţării la modulul Elemente de design - Lucrări practice de realizare a unor desene decorative prin utilizarea punctului decorativ.

- Lucrări practice de realizare a unor desene decorative prin utilizarea liniei decorative.

- Lucrări practice de realizare a unor desene decorative prin combinarea punctului și a liniei decorative.

- Lucrări practice de realizare a unor desene decorative pentru decorarea suprafeței unui material textil/ansamblu vestimentar, respectând legile armoniei culorilor.

- Lucrări practice de realizare a unor compoziţii decorative aplicând elementele de bază ale desenului decorativ.

- Lucrări practice de realizare a unor crochiuri – după obiecte (îmbrăcăminte, încălțăminte și marochinărie) şi din imaginaţie – respectând principiile estetice ale studiului obiectelor.

- Elaborarea de proiecte ce vizează crearea de modele noi, respectând principiile estetice ale studiului obiectelor (produse vestimentare, încălţăminte, marochinărie).

Activităţile practice urmăresc dobândirea cunoștințelor și competențelor de utilizare a culorilor în vestimentație, prin evidențierea expresivității și armoniei acestora. Aplicarea culorilor poate fi realizată atât pentru imprimeuri, cât și pentru accesorii vestimentare. Vor fi utilizate cunoștințele dobândite anterior, referitoare la nuanțe, game de culori și legile culorii. De asemenea, vor fi necesare abilitățile și atitudinile formate anterior de obținere a nuanţelor şi a gamelor de culori prin aplicarea independentă a legilor culorii.

Fișă de documentare: forme ale reperelor Guler 76

cu dantelă

cu colțuri drepte

tip jabou

Mânecă

de croială clasică dreaptă

de croială clasică ajustată cu de croială raglan manșetă

Lucrare practică: Creați o ținută vestimentară compusă din bluză și fustă respectând următoarele cerinţe: - bluza să aibă croiala mânecii raglan iar gulerul cu colțuri drepte - alegeți pentru fustă un model preferat - realizaţi decorarea unuia din produse cu o bordură formată din combinaţii de puncte și linii decorative; - coloraţi schiţele folosind două culori secundare.

BIBLIOGRAFIE 1. Ciontea, Gh. - Utilajul si tehnologia meseriei. Confecționere îmbrăcăminte din țesături și tricoturi - Manualul pentru Licee cu profil de industrie ușoară, clasele a XI-a, a XII-a și Școli profesionale anul II, Editura Didactica si Pedagogica, R.A. București 1993.

2. Salvanu, V. ş.a. - Noţiuni de creaţie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1985.

77

PREGĂTIREA ELEVILOR PENTRU VIITOR

prof. Onica Monica-Oltea Şcoala Gimnazială Şagu, jud. Arad Pregătirea elevilor pentru viitor este un obiectiv prioritar al şcolii. Integrarea în societate depinde de cunoaşterea oportunităţilor şi orientarea persoanei în funcţie de dorinţe, aptitudini şi cunoştinţele dobândite pe parcursul şcolarizării.

Am căutat să descopăr şi valorific la elevi creativitatea şi adaptabilitatea. Bunăoară, din nimicuri am realizat împreună sau individual, lucruri utile pentru clasă, de la cele mai mici dimensiuni, cum ar fi suporturi de creioane, obiecte de ornament, până la altele de mari dimensiuni şi foarte complexe ca planşe, castelul lecturii, machete.

Am colecţionat deşeuri şi le-am dat o nouă viaţă. Am depus peturile şi hârtia în locuri special amenajate pentru a fi refolosite.

Creaţiile literare în versuri sau în proză au fost publicate în cărţi şi reviste, iar unele au participat la concursuri şi au câştigat premii sau diplome de merit.

Am observat că elevii se adaptează condiţiilor, respectă criterii, inventează, clasifică, creează, valorifică şi se bucură de rezultatele efortului depus. De la piese de portofoliu s-a ajuns la file de revistă şi carte.

Dorinţa de explorare s-a împletit cu dorinţa de cunoaştere şi cu cea de creaţie. În nevoia de mişcare, elevii au realizat lucruri din ce în ce mai complexe, mărturie a evoluţiei şi a dezvoltării personale.

BIBLIOGRAFIE: Oprea Crenguţa-Lăcrămioara, Strategii didactice interactive, Bucureşti, Editura Didactică Şi Pedagogică, R. A., 2009; Cărăşel Aurel, Lazăr Viorel, Psihopedagogia activităţilor extracurriculare, România, Editura Arves, 2007.

Dorin Herlo, Metodologia educațională, Editura Universității ,,Aurel Vlaicu” din Arad, 2000 78

UN PROIECT DE SUFLET , UN PROIECT DE VIAȚĂ

prof.înv.primar Carmen Iolanda Oprea Colegiul Național ,,Jean Monnet,, - Ploiești Fiecare dascăl încearcă să dea viață unor speranțe , unui vis care se nasc din fierberea lăuntrică a datoriei de onoare de român .O astfel de lumină mi-a adus și mie , iată , de 7 ani , proiectul ,,Locuri de ieri , povești de azi ,, , aflat la a VII – a editie , a.Activităţi propuse, în ordinea în care se vor desfăşura , sunt :deschiderea oficială , vizita la muzeu ;sesiune de comunicări științifice ;excursie tematică în județ ; atelier de creație și expoziție ; excursie tematică în țară ; spectacol muzical și expoziție ; atelier de creație și expoziție ; spectacol literar-artistic , festival ; excursie tematică și festivitate de premiere , închiderea oficială a proiectului . b.Descrierea activităţii principale : recitarea unor poezii patriotice din literatura română , prezentarea unor texte cu conținut istoric , interpretarea unor cântece patriotice semnificative pentru evenimentele participării României în Primul Război Mondial , Marii Uniri din 1.Decembrie 1918 , expunerea lucrărilor realizate de elevi și de profesori în cadrul activităților precedente . c.Impactul educativ estimat asupra grupului țintă: elevii își vor întări apartenența la neam și țară ; vor aprecia sacrificiile înaintașilor , vor întelege că patriotismul este o datorie de onoare ;lucrând în echipă , cunoscând fapte , locuri , evenimente , fiecare participant va deveni un simbol al României de Mâine .

PREZENTAREA PROIECTULUI .1. Argument justificare, context ==Prezentul ne îndeamnă să contribuim la întărirea devizei Uniunii Europene , ,,Unitate în diversitate „ , la bunăstare , respect , încredere , pace . La nivel național avem nevoie de SOLIDARITATE , trebuie să educăm tânăra generație în spiritul dragostei de neam și țară , trebuie să fim patrioți , trebuie să ne identificăm rădăcinile istorice , să ne mândrim că suntem ROMÂNI . ==Activitățile propuse în derularea acestui proiect contribuie la educația civică și patriotică a elevilor , oferă fiecărui participant , elev , profesor , părinte , dreptul și onoarea de a fi român , de a simți și de a visa românește . ==În acest sens , ediția a VII-a a proiectului ,,Locuri de ieri , povești de azi „ , intitulată sugestiv : ,,EU IARBĂ , TU IZVOR !EU LUMINĂ , TU SPERANȚA ! NOI , ÎMPREUNĂ ! ROMÂNIA 100 ! „ , pune în lumină iubirea de țară , la ceas de mare sărbătoare națională , în contextul marcării CENTENARULUI UNIRII . .2. Scopul proiectului ==Dezvoltarea dragostei și respectului pentru neam și țară, pentru realizarile și sacrificiile înaintașilor , valorificând potențialul creativ al elevilor din învățământul preuniversitar , cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la Marea Unire -1.DECEMBRIE 1918. .3. Obiectivele specifice ale proiectului : ==Cunoașterea evenimentelor istorice semnificative pentru participarea României la Primul Război Mondial , pentru înfăptuirea UNIRII la 1.Decembrie 1918; 79

==elaborarea creațiilor literare , plastice , fotografice , lucrărilor știintifice sugestive pentru faptele . locurile , oamenii care au contribuit la UNIRE; ==participarea la excursiile tematice în județ și în țară pentru a cinsti memoria eroilor , pentru păstrarea valorilor neamului ; ==prezentarea creativă , artistică a cântecelor patriotice , a textelor literar-istorice semnificative pentru Marea Unire .4. Descrierea grupului ţintă căruia i se adresează proiectul ==elevii din învățământul preuniversitar din județul Prahova , de la școlile participante atât în edițiile precedente , cât și în actuala ediție. .5. Beneficiarii direcți și indirecți: ==elevii , cadrele didactice , părinții elevilor , reprezentanți ai comunității .6. Durata proiectului: ==Ianuarie 2018 –decembrie 2018 7.

Descrierea activităţilor : A.1. a. Titlul activităţii :Poveti ale Unirilor b. Data/perioada de desfăşurare :23.01.2018 c. Locul desfăşurării : Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității :deschiderea oficială a proiectului , vizitarea muzeului de istorie , prezentarea momentelor istorice semnificative pentru UNIRE , proiectarea organizării tuturor activităților proiectului A.2. a. Titlul activităţii : România în Primul Război Mondial b. Data/perioada de desfăşurare : 23.02.2018 c. Locul desfăşurării : Biblioteca Județeană ,,Nicolae Iorga „ Ploiești d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității :desfășurarea sesiunii de comunicări științifice prezentate de către elevi , profesori , invitati , având ca punct de referință atât participarea României în Primul Război Mondial , cât și înfăptuirea Unirii ; intervenții ale personalităților-specialiști , istorici , cadre militare.

A.3. a. Titlul activităţii : Oștenii apără Prahova , ,,Nici pe aici NU SE TRECE !„ b. Data/perioada de desfăşurare : 24.03.2018 c. Locul desfăşurării : Sinaia , Cerașu d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității : desfașurarea excursiei tematice pentru a vizita , a cunoaște evenimentele , a depune flori , a aduce omagiu oamenilor care s-au jertfit pentru apărarea județului , patriei ;întocmirea jurnalului de călătorie . :

A.4.

80

a. Titlul activităţii :Aceasta e România MEA , A TA , A NOASTRĂ ! b. Data/perioada de desfăşurare : 7.05.2018 c. Locul desfăşurării : Biblioteca Județeană ,,Nicolae Iorga „” Ploiești d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității.atelier de creație artistică :realizarea de desene , picturi , colaje , fotografii de către elevi și profesori , lucrări ce vor face obiectul expoziției tematice județene .

A.5. a. Titlul activităţii : Buchet de flori CAPITALELOR UNIRII b. Data/perioada de desfăşurare : 8-11.06.2018 c. Locul desfăşurării :Ploiești –Iași –Chișinău –Cernăuți – Alba-Iulia - București d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității : participarea la excursia tematică dedicată vizitării capitalelor Unirii , pentru a readuce în memoria noastră ,,traseul „ împlinirii UNIRII ;întocmirea jurnalului de călătorie.

A.6. a. Titlul activităţii : Cântec pentru România-ZIUA ARMATEI b. Data/perioada de desfăşurare : 25.10.2018 c. Locul desfăşurării : Centrul Cultural Bușteni d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității : prezentarea spectacolului literar-muzical având ăn vedere cântece patriotice , mai ales acelea care au însotit Unirea ; prezentarea istoricului apariției fiecărui cântec ;realizarea expoziției tematice cu lucrări sugestive textelor cântecelor.

A.7. a. Titlul activităţii : Semnam SCRISOAREA pentru România ! b. Data/perioada de desfăşurare : 11.11.2018 c. Locul desfăşurării : Prefectura Județului Prahova d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității : atelier de creație-scrisoare către România , elaborată de elevii și profesorii participanți , aducând omagiu trecutului , aducând mulțumiri prezentului , aducând speranțe pentru un viitor plin de ÎMPLINIRE.

A.8. a. Titlul activităţii : Iubesc țara mea ! IUBESC ROMÂNIA ! b. Data/perioada de desfăşurare : 1.DECEMBRIE 2018 c. Locul desfăşurării : Biblioteca Județeană ,, Nicolae Iorga „” Ploiești d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității : desfășurarea spectacolului literar-muzical-artistic ,,FESTIVALUL POEZIEI PATRIOTICE „ , la care vor fi recitate poezii patriotice din literatura română , vor fi prezentate texte istorice , vor fi interpretate cântece patriotice .

81

A.9. a. Titlul activităţii : NOI SUNTEM ROMÂNIA 100 ! b. Data/perioada de desfăşurare : 21.12.2018 c. Locul desfăşurării : Bucuresti ; Ploiești-C.C.D. Prahova d. Participanţi : elevi, cadre didactice, părinți, reprezentanți ai comunității e. Descrierea pe scurt a activității : participarea la excursia tematică –vizitarea Palatului Cotroceni ;participarea la festivitatea de premiere a tuturor participanților ; închiderea oficială a proiectului .

.9. – Rezultate calitative și cantitative aşteptate ca urmare a implementării proiectului : =Jurnalul Proiectului ; =Produse realizate de elevi și profesori-picturi , colaje , scrisori , jurnale de călătorie; =Implicarea activă , creatoare a tuturor participanților în desfășurarea activităților ; =Participarea la toate activitătile a celor 100 de elevi și profesori , ,,delegatia” Județului Prahova; =Participarea a cel putin 500 de elevi ,profesori,părinți, reprezentanți ai comunitătii , la derularea Proiectului. =Pe termen scurt se vor obtine produse ce vor fi prezententate în cadrul expozițiilor ; =Pe termen lung , participantii îsi vor consolida patriotismul și solidaritatea . .10. Modalităţi de monitorizare şi de evaluare ale proiectului : =Intocmirea jurnalului proiectului ; =Intocmirea proceselor- verbale , documentelor de excursii; =Completarea Biletului –impresii , păreri , aprecieri , recomandări ; =Realizarea expozitiilor cu produse ale participanților ; =Intocmirea Albumului fotografic. .11. Modalități de asigurare a continuității /sustenabilității proiectului : =Recompensarea eforturilor tuturor participantilor prin aprecieri verbale și scrise-din partea reprezentantilor institutiilor judetului , dar și prin diplome de onoare ; =Implicarea directa a elevilor , pentru a-si asuma responsabilitati , asigurând curajul , dăruirea și implicarea în proiecte viitoare ; =Colaborarea între elevi-profesori-părinti-reprezentanti ai comunității , ce contribuie la proiectarea în viitor a altor activități.

.12. Activităţi de promovare/mediatizare şi de diseminare : =Articole in mass media ; participarea la emisiuni de televiziune ; =Publicarea unor etape ale proiectului 82

=Prezentarea proiectului în cadrul unor întâlniri tematice-comisie metodică , consiliu profesoral , cerc pedagogic , simpozion național –Iași , simpozion internațional – =Organizarea expozițiilor cu produsele elevilor,profesorilor. În speranța că ideile noastre , ce deja au fost puse în practica v-au ajuns la suflet , așteptăm cu drag prezența și participarea tuturor celor ce cred în noi , in ROMÂNIA,la editiile viitoare ale proiecrului prezentat .

83

TALENTAȚII DE LA 78

prof. Viorica Petrescu Școala Gimnazială 78, București

Prin prezenta ar dori să vă prezint canalul de youtube al elevilor Școlii 78 din sectorul 3 al Capitalei, numit Talentații de la 78, pe care îl puteți accesa la adresa https://www.youtube.com/channel/UCzMC0RPGx1seYu31c7asVuQ/videos?view_as=subscriber Povestea începe acum șapte luni, în octombrie 2018, prin invitația din partea unei asociații de a participa la un concurs pe tema Toleranță, discriminare, drepturile omului. Sarcina noastră era de a realiza, în echipă, un videoclip original, iar miza era destul de mare: premiul I urma să primească un laptop. În calitatea mea dublă de profesoară de educație socială, dar și dirigintă, am adresat invitația clasei VII A, care s-a arătat dornică și entuziastă a a participa la concurs. Au urmat discuții cu privire la modul de realizare al videoclipului (chestiuni tehnice, aparatură cât mai profesionistă, subiect etc.).

Copiii fiind cu mult mai bine pregătiți decât mine în acest domeniu, la un moment dat au preluat singuri subiectul și s-au organizat pe echipe (regie, actorie, montaj, promovare etc.).

Primul filmuleț, de 10 minute, numit Alb, negru – om a fost gata într-o săptămână și a avut la bază o întâmplare reală care îi marcase pe copii (doi tineri baschetbaliști americani de culoare fuseseră înjunghiați pe o terasă dintr-un oraș de provincie, de către un român, pe motive rasiale). Dar pentru că între timp copiii mi-au făcut hatârul de a pune în practică și ideea mea de interviuri de autointrospecție, a fost gata curând și video-ul Cine sunt eu?! Unitate în diversitate sau drumul de la Eu la Noi. Atunci când au fost vizionate filmele înainte de a fi trimise la concurs, copiii au hotărât că nu e suficient și că, pentru a avea șanse mai mari la premiu, ar trebui realizată și o creație tip scurtmetraj, mult mai apreciată în mediul on-line printre tineri. Așa că s-a trecut la punerea în scenă a filmului Bogatul sărac. Scenariul, regia, filmarea, montajul, totul a aparținut copiilor și s-a realizat într-o săptămână.

Atunci s-a creat și canalul de youtube, pentru a putea încărca filmele și a le putea viziona mai ușor și eventual modifica.

Ne-am prezentat la concurs cu trei filme diferite (să aibă juriul de unde alege) și, spre bucuria întregii școli, am câștigat laptopul. Calculatorul a intrat astfel în posesia clasei. Copiii au hotărât să-l folosească la ore, în special pentru prezentările power-point de la diferite discipline.

Entuziasmul creativ nu s-a diminuat după obținerea premiului, ba aș spune că dimpotrivă.

Copiii au venit cu propunerea de a pregăti un alt scurt metraj pentru Halloween, astfel că Dincolo de mască a avut premiera la 31 octombrie 2018, în prezența altor două clase din școală. A fost un mare succes, iar vestea s-a dus rapid. De la câțiva subscriberi s-a ajuns curând la câteva sute, iar astăzi (25 mai 2019) avem 2226.

Au fost realizate și postate în perioada noiembrie 2018 – mai 2019 peste 40 de filme cu tematică diversă: activități desfășurate în școală, teme pentru acasă, lucrări pentru diferite concursuri, poezie etc. Cel mai de succes film a trecut de 200.000 de vizionări, dar, de regulă, filmele sunt vizionate de cea mai mare parte a elevilor școlii și de părinți.

La momentul de față, pentru că s-au terminat tezele și materia e spre sfârșite, se lucrează de zor la un serial despre viața în școală, în care sunt invitați să participe ca actori elevi de la clase diverse. Este scris scenariul pentru șapte episoade ale primului sezon și vor fi încărcate pe canal în perioada vacanței de vară, ca să existe continuitate. Tot în planul de viitor se încadrează și primul film cu subtitrare în engleză, pentru a putea fi promovat și pe site-uri din străinătate.

84

Privind în urmă mi se pare o experiență plină de creativitate, atât pentru copii, cât și pentru mine însămi. Beneficii? Multiple, neașteptate, imediate: atmosferă entuziastă în clase, creșterea stimei de sine, relații mai strânse între copii, creșterea sentimentului de apartenență, deschiderea spre experiențe noi, utilizarea tehnologiei în scopuri creative și nu pasive, amintiri frumoase, lucru în echipă, comunicare, transmiterea de informații pe un suport interesant pentru elevi, promovarea elevilor talentați, publicitate pentru școală, perfecționarea abilităților tehnice etc., etc.

85

ORAŞUL VIITORULUI

prof.înv.primar: Maricica Radu Şcoala Gimnazială Homocea În viitor casele şi blocurile vor arata altfel, vor fi suspendate, iar maşinile vor zbura şinu vor mai avea roţi. Maşinile nu vor mai polua aerul. Pentru că se vor alimenta cu current electric.

Oraşele vor fi mari, dar din păcate nu prea vor mai exista lacuri şi păduri, păsări şi peşti. Oraşele vor fi dotate cu aparate care împrospătează aerul, că păduri nu vor mai exista. Vor fi oraşe-staţiuni unde vor fi păduri, izvoare şi lacuri. Anotimpurile se vor deosebi foarte puţin unele de altele.

Securitatea oamenilor va reprezenta totul pentru viitor. Casele vor fi prevăzute cu un “panou al securităţii”, care verifică: retina, amprenta şi timbrul vocii. Dacă vine cineva şi nu este înregistrat în baza de date, computerul va anunţa singur poliţia.Nu vei putea intra fără porala. În viitor totul va fi diferit. Gadeggeturile ne vor uşura viaţa. La şcoală nimeni nu va mai merge.

De fapt copiii din viitor nici nu vor şti ce înseamnă şcoală.Fiecare copil va avea un roboţel personal care îi va răspunde la orice curiozitate. Clădirile vor fi cu totul altceva faţă de acum. Acestea poate vor avea forma unei mîini de robot. După verificare, casa îţi va ura “bun venit”. Casa va fi de fapt un computer gigantic. Va fi de ajuns să spui ce vrei, iar casa îţi va oferi totul. Daca ai scapat ceva pe jos, casa va curaţa singură pentru ca podeaua va fi făcută dintr-un material care absoarbe.

Dacă îţi este greu să te trezeşti dimineaţa, programezi casa cum să te trezească şi la ce oră. De asemenea parcurile vor fi nişte locuri de mult uitate. Pentru distractii vor exista robotei simpatici şi glumeţi.Fiecare copil se va distra de minune cu propriul roboţel.

Polţiştii viitorului nu vor mai fi oameni, ci roboţi incoruptibili. De asemenea avocatii si judecatorii vor fi roboti.Deci nu vor mai fi reguli în viitor. Singura regulă va fi:,,Respectaţi roboţii!

Medicii vor face operaţii cu ajutorul unei manuşi virtuale. Vor fi mai puţini oameni în spitale şi mai mulţi roboţi.

Cercetatorii vor descoperi planete propice vietii omenesti. Nu va mai fi nimic deosebit să te întâlneşti pe stradă cu fiinţe mici şi verzi sau înalte şi albastre. Se vor face vacanţe interplanetare, pe Lună,pe Marte, etc. Din cauza timpului de zbor foarte lung, oamenii nu vor mai sta pe scaune, ci în camera dotate cu tot ce aparţine unui dormitor. Se vor odihni până vor ajunge la destinaţie. În şcoli, profesorii vor fi roboţi, iar fiecare copil va avea un computer care va scrie după dictare, îl va ajuta pe copil să-şi facă temele . Copii nu vor mai veni fără teme făcute, fără lecţii învăţate şi nu vor mai exista copii corijenţi sau repetenţi.

Vor exista in continuare baruri, restaurante, dar nu se vor consuma bauturi alcoolice si nici nu se va fuma, acestea fiind interzise prin lege, deoarece dăuneaza grav sănătăţii. Barmanii, chelnerii şi ospatării vor fi de asemenea roboţi. Aceştia nu vor servi băuturi nepermise elevilor şi nici ţigări.

Dar dacă mă gândesc eu mai bine mie nu mi-ar placea. Fiindcă nu ar mai exista familie , prieteni , credinţă. Ar fi plictisitor ca totul să fie coordonat şi planificat. Dar ar fi ceva să mergi la şcoală cu avionul chiar daca şcoala e la 100 m de tine. La biserica nu cred ca s-ar mai duce mulţi, doar bunicii.

Ar fi puţini oameni care ar mai crede în Dumnezeu şi de aceea vor fi mulţi răi. Generaţia asta s-a schimbat total. Cred că vor fi mult mai multe fast-fooduri şi toţi vom fi obezi. Nimeni nu va mai găti,toţi vor mânca mânca la restaurant. Nu înţeleg cum pe vremuri dacă mâncai o bucată de şuncă nu puneai nimic pe tine dar acea bucata de şuncăera pregătită fără chimicale.Eu nu cred că aş vrea un astfel de viitor pentru mine, pentru copiii mei şi pentru ţara mea. Voi încerca să schimb ceva, pentru mine şi cei dragi.

86

Parteneriat Educațional Interjudețean

„VALIZA VERDE” Grădinița cu Program Prelungit nr. 26 JUNIOR, Brasov Str. Neptun 1 bis Director: Prof. Pistea Ioana Tinela Coordonatori: Prof. Rusen Ana Maria

Proiect de Parteneriat „Valiza cu Tradiții” Motto: „ Învăţaţi-i pe copiii voştri ceea ce i-am învăţat şi noi pe ai noştri: că pământul, cu tot ce are frumos, este mama noastră. Tot ceea ce i se întâmplă pământului va ajunge să li se întâmple şi copiilor acestui pământ. Noi ştim cel puţin atât: nu pământul aparţine omului, ci omul aparţine pământului. Omul este firul care ţese drama vieţii şi ceea ce-i face pământului îşi face lui însuşi.”

Sieux Seattle Domeniu și tipul de educație în care se încadrează: - educație ecologică Inițiatorii Proiectului: Parteneri: 1. Grădinița nr.26 Junior, Brasov 2. Muzeul Tehnicii și Civilizației Populare „ASTRA” Sibiu 3. Asociatia Educatoarelor din Romania

87

ARGUMENT Pornim de la ceea ce susținea Albert Einstein și anume „dacă dorim să continuăm a trăi pe această planetă, este nevoie de o schimbare de atitudine”. La adulți este mai complicată o schimbare de atitudine însă vârsta copilăriei este cea mai propice pentru a putea produce o schimbare. Educația ecologică își va atinge scopul atunci când preșcolarii de astăzi – adulții de mâine vor înțelege necesitatea ocrotirii naturii astfel devenind factori activi în acțiunea de conciliere a omului cu natura.

Ne-am propus ca prin acest proiect de parteneriat să realizăm activități de educaţie ecologică prin care să cultivăm interesul şi dragostea preșcolarilor pentru lumea înconjurătoare, pentru protejarea mediului. Totodată urmăreşte responsabilizarea preșcolarilor faţă de importanţa protejării mediului înconjurător, conturarea deprinderilor şi a atitudinilor de a preţui şi respecta mediul prin comportamente civilizate, dar şi sensibilizarea cetăţenilor privind importanţa mediului înconjurător.

SCOPUL: Formarea și exersarea unor deprinderi de îngrijire și ocrotire a mediului înconjurător, în vederea educării unei atitudini pozitive față de acestea precum și educarea capacității de a exprima mesaje ecologice prin diverse tehnici specifice abilităților practice și plastice.

OBIECTIVE SPECIFICE PROIECTULUI: 

Dezvoltarea deprinderilor elevilor de a păstra mediul curat : Ecologizarea şi păstrarea curățeniei în curtea grădiniței;



Plantarea de semințe în grădina din curtea grădiniței;



Dezvoltarea responsabilităţii preșcolarilor pentru protejarea mediului înconjurător



Dezvoltarea cooperării şi a colaborării între cadre didactice din unităţi şcolare diferite;



Îmbogăţirea universului de cunoaştere prin cooperarea şi stabilirea unor relaţii de colaborare şi prietenie, între colectivele de preșcolari, prin derularea în comun a activităţilor propuse.



Dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi interrelaţionare între copiii instituțiilor partenere.



Stimularea şi promovarea modalităţilor variate de exprimare, înclinaţiile, aptitudinile şi talentele artistice ale copiilor.



OBIECTIVE CE VIZEAZĂ: Preșcolarii:

a) 

încurajarea copiilor pentru a observa natura și felul în care aceasta trăiește;



asumarea responsabilităţii faţă de mediu;



formarea deprinderilor de a lucra cu materiale din natură;



stabilirea unei interrelaţionări între sănătatea mediului şi propria sănătate;



participarea activă şi afectivă la activităţile din proiect;



derularea de acţiuni tematice comune;

b) Părinţii: 

Să conştientizeze rolul lor în dezvoltarea şi educaţia propriilor copii;



Să realizeze o reală colaborare cu grădinița; 88



Să se implice în viaţa grădiniței ;



Să contribuie la promovarea activităţilor derulate;

c) Cadrele didactice implicate: 

Să contribuie la îmbunătăţirea calităţii actului educaţional în instituțiile implicate;



Să se implice în viaţa comunităţii locale;



Să conştientizeze particularităţile mediului din care provin copiii;



Să cunoască caracteristicile comunităţii locale şi să le utilizeze ca factor de îmbunătăţire a actului didactic;



Să se familiarizeze cu metode noi de stimulare a interesului preșcolarilor pentru învăţătură şi educaţie;

GRUPUL ŢINTĂ: 

preșcolarii grupei mari;



Cadre didactice – profesorii grupelor implicate;

RESURSE UMANE : 

Preșcolarii grupelor mari; Cadrele didactice iniţiatoare de la instituțiile partenere; Colectivele de părinţi; Parteneri;



BENEFICIARI

Direcţi: 

50 preșcolari din grupa mare;



4 cadre didactice;

Indirecţi: 

părinţii copiilor implicaţi;



membrii comunităţilor locale;



reprezentanţi ai partenerilor;

RESURSE MATERIALE: 

materiale reciclabile (sticle de platic, role de la șervețele, cutii de pantofi, pahare de plactic, hârtie, capace, pungi, etc);



cărţi despre protecția mediului;



fişe de lucru tematice;



aparate tehnice: casetofon, calculator, imprimantă , aparat foto, videoproiector etc.

89

RESURSE FINANCIARE: 

donaţii; fonduri proprii; MONITORIZARE SI EVALUARE: Monitorizare: 

Raportul specific fiecărei activităţi;



Rezultate concrete din timpul activităţilor desfăşurate vor fi depuse în portofoliul ce va cuprinde materialele elevilor;



Monitorizarea tuturor lucrărilor elevilor, de către coordonatori;



Realizarea unor afişe, postere, materiale didactice (planşe, proiecte didactice ale unor activităţi);



Discuţii despre impactul proiectului în rândul elevilor, preșcolarilor și părinţilor.

Evaluare: 

Observaţii făcute asupra impactului pe care proiectul l-a avut asupra grupului ţintă;



Organizarea unor expoziţii cu produsele realizate în unităţile participante la proiect;



Realizarea unui CD care cuprinde toate activitățiile desfășurate în cadrul parteneriatului;



Realizarea unei broșuri de prezentare a proiectului;



Observarea comportamentului copiilor implicaţi în proiect, în diferite situaţii concrete, chiar şi după finalizarea proiectului.

REZULTATE AȘTEPTATE: 

comunicarea eficientă a copiilor participanţi prin propriile creaţii;



trezirea interesului copiilor faţă de protejarea mediului înconjurător;



stabilirea unor relaţii de prietenie de durată între copiii din instituțiile partenere ;



produse de proiect: programe artistice, vizite, albume, cd-uri, desene, colaje;

MEDIATIZARE ŞI DISEMINARE: 

popularizarea activităţilor incluse în proiect;



fluturaș de prezentare;



realizarea unei expoziţii cu cele mai reuşite lucrări realizate de preșcolari;



CD-uri cu aspecte din activităţile desfăşurate.

DURATA PROIECTULUI: noiembrie – mai

90

ARHITECT ÎN FĂURIREA UNUI ORAŞ VIITOR ECOLOGIC

prof. Irina Rusu Şcoala Gimnazială ,,Ion Creangă" Bacău Bazele clădirii unui viitor se pun încă din prezent, prin paşi mici pe care-i facem, uneori, aparent, poate, nesemnificativ. Într-una din zilele trecute, un coleg de-al meu îmi spunea că eu tot promovez ideea aceasta de eco, punându-i pe elevi să facă: desene, coleje, afişe, şi în continuare se defrişează pădurile într-un stil barbar.

Poate aşa este, dar ,,cei care taie acum nu au avut parte de o educaţie ecologică acum 25-30 de ani. " De-aici şi vandalizarea arborilor, spaţiilor verzi, în general. Cu paşi mici şi timizi, se încearcă totuşi formarea unei atitudini faţă de ocrotirea mediului. Orice cărămidă aşezată la fundaţie, fără goluri, va pune bazele unei educaţii ecologice sănătoase care va schimba viitorul, făcându-l mai verde, mai colorat cu floricele.

Viitorul începe de la educaţia timpurie, din familie, grădiniţă, şcoală, prin forme accesibile de învăţare, specifice vârstei lor. Jocul, dramatizările, desenele, vizitele în muzee, drumeţiile, activităţile în aer liber, compunerile, toate acestea contribuie cu paşi mici la o educaţie ecologică. Învăţăm copilul, viitorul adult, să nu fie pasiv, ci activ în societate, punând în aplicare proverbul ,,omul sfinţeşte locul."

De altfel, în multe dintre ţările civilizate, educaţia din şcoli porneşte de la formarea unei atitudini şi apoi la formarea de: deprinderi, priceperi şi însuşire de informaţii. De aceea, elevii şcolii noastre tind spre respingere, ci nu spre acceptarea de a face pentru că aşa simt şi că nu sunt obligaţi.

Orice educaţie începe cu formarea unei atitudini, nu de la informaţii. Informaţia se asimilează activ pe dobândirea unei atitudini pozitive care să-l îndemne pe viitorul adult să facă lucruri frumoase cu spor. Informaţia dobândită pe teamă, pe frică, se pierde şi rămâne în urmă numai frustrarea, neutinţa, furia.

Educaţia ecologică se poate face la fiecare disciplină, aplicând şi teoria inteligenţelor multiple.

Poţi să o faci la matematică, rezolvând diverse probleme cu terminologia ecologică specifică, la română, creând compuneri argumentative, la muzică, tehnologie şi mai ales la informatică, dacă tot este la modă să se piardă timpul cu telefoane, tablete etc. Şi nu ar fi rău ca să fie şi o disciplină privind educaţia ecologică, în care elevii să vizioneze documentare, să realizeze ziare, reviste, să planteze, să creeze o microseră, să fie o oră bazată pe cooperare, unde cu mic, cu mare, toţi elevii să fie integraţi în procesul instructiv-educativ.

Cum reuşim să formăm viitorii cetăţeni eco?

1. Proiecte de tipul ,,Să învăţăm despre pădure", proiect iniţiat de către cei de la CCDG, în cadrul căruia elevii îşi pun creativitatea în acţiune, realizând planşe, compunând şi rezolvând probleme de matematică, compunând eseuri, realizând coleje din diferite materiale reciclabile, insectare şi ierbare.

De asemeni elevii se pot bucura de aer curat, făcând drumeţii în pădurile din apropiere. Cu această ocazie îşi valorifică acele cunoştinţe însuşite în orele de biologie şi se simt tare fericiţi că ştiu şi pot aplica tot ceea ce au învăţat teoretic.

91

2. Vizite la muzee, în care se atrage un semnal de alarmă cu privire la comportamentul anti-eco, dar şi de salvare a speciilor care sunt pe cale de dispariţie. Documentarele prezentate cu privire la extincţiile unor specii sensibilizează elevii care vor fi viitorii cetăţeni responsabili pentru un comportament eco în localităţile în vor trăi. Crearea de spaţii verzi în oraşul viitorului este unul dintre obiectivele care se pun în practică încă din şcoală, fie şi cu ocazia diferitelor evenimente precum: Luna pădurii 15 martie-15 aprilie.

3. Realizarea de machete şi în timpul orelor, din materiale reciclabile, vin să pregătească cetăţenii viitorului oraş eco, un oraş verde, mai curat, mai responsabil şi sănătos.

Paşi mici şi mărunţi, începuţi din familie şi şcoală, privind un comportament sănătos, eco, vor naşte conduite care vor pune bazele ,,Oraşului viitorului", un oraş colorat şi parfumat, nu gri, cenuşiu, ruginiu, cum apare în majoritatea filmelor sf.

92

PROIECT DIDACTIC Director , Prof. Bode Karina Prof. înv. preşcolar Daniela Sabău Grădiniţa cu Program Prelungit Nr. 12 Zalău, Jud. Sălaj

Grupa:mare Tema activităţii: „Pentru tine, dragă primăvară!”

Domenii implicate: DŞ, DLC Tipul de activitate: consolidarea, sistematizarea şi verificarea cunoştinţelor; Forma de realizare: joc didactic; Forma de organizare: frontal, pe grupe; Sarcina didactică: Denumirea caracteristicilor specifice anotimpului primăvara, formarea unor propoziţii despre acest anotimp, formularea întrebărilor specifice metodei „explozia stelară” şi răspunsurile corespunzătoare; Elemente de joc : surpriza, întrecerea, ghicirea, aplauze, recompense; Regulile jocului: Copiii enumeră caracteristicile anotimpului primăvara, apoi sunt împărţiţi pe două echipe: o echipă lucrează prin metoda „ explozia solară” iar cealaltă, metoda „ ciorchinele” ,cu ajutorul Buburuzei săltăreţe vor fi aleşi copiii care trebuie sa rezolve sarcina, recită poezii cu un cuvânt dat, acţionează cu materialul, execută sarcina data la comanda educatoarei. Aplaudă răspunsurile corecte.

Câştigă echipa cu cele mai multe răspunsuri date; Scopul : Consolidarea şi sistematizarea cunoştinţelor copiilor despre anotimpul primăvara şi dezvoltarea capacităţii de exprimare corectă din punct de vedere gramatical; Obiectivele operaţionale  să enumere câteva caracteristici specifice anotimpului primăvara;  să formuleze cât mai multe întrebări legate de imagininea din tablou ;  să realizeze conexiuni, completând „ciorchinele” cu imagini specifice anotimpului primăvara;  să dezlege răspunsurile la ghicitorile date;  să despartă in silabe cuvinte şi sa spună cuvinte care încep cu o silabă dată;  să manifeste interes pentru conţinutul activităţii;  să coopereze în formularea întrebărilor şi răspunsurilor;  să se bucure de reuşita lor; Strategii didactice: Metode şi procedee: povestirea, explicaţia, braistormingul, problematizarea, conversaţia,exerciţiul, explozia stelară, ciorchinele, diamantul, surpriza, munca pe echipe; Material didactic: Buburuza săltăreaţă, Omida Mâncăcioasa, coşuleţ, plicuri, steluţe pentru explozia stelară, ecusoane pentru echipe, ghicitori, imagini cu anotimpul primăvara pentru ciorchine si pentru diamant, reprezentând fluturi, păsări, flori,copaci, iepurasi, medalioane pentru recompense Durata 35-40 minute Material bibliografic :  Curriculum pentru învăţămantul preşcolar(3-6/7ani);  Metode interactive de grup-ghid metodic, Editura Arves 2002.-Silvia Breben, Elena Goncea, Georgeta Ruiu, Mihaela Fulga

DEMERS DIDACTIC 93

Eveniment Conţinutul ştiinţific Strategii didactice Evaluare didactic Organizarea Asigurarea condiţiilor organizatorice activităţii necesare bunei desfăşurări a activităţii -aerisirea salii -aranjarea mobilierului -pregatirea materialului didactic necesar desfasurarii activitatii Captarea atenţiei Se realizează printr-o scurtă Povestirea povestioară despre un iepuraş şi Urmăresc cu atenţie prezentarea scrisorii acestuia adresată Conversaţia explicaţiile date copiilor.

Anunţarea temei şi Astăzi îl vom ajuta pe iepuras să-şi Observarea a obiectivelor găsească frunzele şi să rezolvăm toate Explicaţia comportamentelor sarcinile pe care dorea să le ducă Zânei Primăvara . Vom descoperii împreună surprizele( omida din baloane in care se află frunze din hârtie pe care sunt scrise cerinţele, Buburuza săltăreaţă, coşuleţul în care a avut iepurele frunzele şi in care au mai rămas doar câteva) Azi ne vom juca pentru a-l ajuta pe iepuraş, vom dezlega ghicitori, ne vom juca cu cuvinte, silabe, cu steluţe, vom forma un ciorchine al primăverii şi vom descoperii şi alte surprize.

Dirijarea învăţării Varianta 1.“Spune primul lucru care îţi vine în minte despre Brainstorming-ul primăvară” “Buburuza uşor porneşte Şi la tine se opreşte” Copilul atins de buburuză va scoate din coş prima frunză ce conţine următorul mesaj: Evaluarea -“Spuneţi primul lucru ce vă vine în răspunsurilor prin minte când vă gândiţi la primăvară. aplauze Copiii, aşezaţi în semicerc, vor închide Întrecerea ochii şi se vor gândi la anotimpul primăvara. Le voi indica să spună Aprecieri individuale primul lucru care le vine în minte despre acest anotimp.

Varianta2.Realizarea“ciorchinelui Explicaţia “si a “exploziei solare” Copiii vor fi împătţiţi în două echipe (echipa florilor roşii şi echipa florilor albastre). Buburuza săltăeaţă va anunţa următoarea probă pe care o au de rezolvat: echipa florilor roşii: 94

-“Formulaţi cât mai multe întrebări Problematizarea legate de imaginea din tablou”. echipa florilor albastre -“ aranjati in jurul cuvântului primăvara toate imaginile care credeţi ca au legătură cu acest anotimp.”

Pe steluţa mare este aşezată o imagine ce reprezintă anotimpul primăvara. În jurul steluţei mari se aşează cinci Explozia stelară steluţe mici , purtătoare a unei întrebări. Întrebările sunt cele aferente metodei “Explozia stelară” Ce, cine, când, unde, de ce?

Până copiii din echipa florilor roşii se gândesc la întrebări, echipa florilor albastre aranjează imaginile pentru relizarea ciorchinelui.După 3-4 minute de muncă independentă, copiii din echipa florilor roşii privesc imaginea si formulează întrebările, cerând răspunsul adecvat echipei florilor albastre Copiii formulează cât mai multe întrebări legate de imaginea prezentată în tablou. Întrebări posibile: CE Ce anotimp este prezentat în imagine?/Ce insecte au ieşit la soare?/Ce flori înfloresc primăvara?

CINE Cine se bucură cel mai mult de venirea Munca pe echipe primăverii?/Cine este vestitorul primăverii?/Cine s-a întors din ţările calde?

CÂND Când s-a întors rândunica?/Când Problematizarea înfloresc ghioceii?

UNDE Unde îşi face cuib rândunica?/Unde se joacă copiii?

DE CE De ce se bucură copiii?/De ce ies Exerciţiul insectele?

Copiii din echipa florilor albastre prezintă ciorchinele, iar echipa florilor roşii analizează si comentează dacă sa respectat cerinţa.

Varianta 3. Ghici ce se află în spatele Conversaţia numerelor?

95

Evaluarea răspunsurilor şi întrebărilor prin aplauze, recompense

Obţinerea performanţei

Încheierea activităţii

Se prezintă Omida mâncăcioasă din baloane care are în fiecare balon câte o frunză cu întrebări şi ghicitori.

Grupa va fi împărţită tot în doua echipe 1.“Echipa florilor roşii” Munca pe echipe 2.”Echipa florilor albastre” Buburuza săltăreţă se aşează pe umărul Surpriza unui copil care va sparge un balon, va recupera frunza şi va rezolva sarcina.Odată cu fiecare răspuns corect se va descoperi pe tablă imaginea, rezolvându-se astfel diamantul, iar răspunsul corect va fi recompensat cu bulină pentru echipă.

1Câmpul a-nverzit/Copacul a-nflorit Ce anotimp a venit?

2.Zum încolo, zum incoace/Nectarul tare-i mai place/Şi ne face dulce miere/Ce insectă e, măi vere?

3.Insectă care se hrăneşte cu păduchii plantelor 4.Este o frumoasă floare,/Numele ei trei silabe are, iar prima silabă este Conversaţia „nar” 5.Floare de primăvară cu tulpină neramificată şi petale aşezate în formă Explicaţia de cupă.

6.Floare albă ce vesteşte că primăvara soseşte.

7.La grădiniţă copiii au primit o scrisorică, de la o pasăre ce se Exerciţiul numeşte.......

8.La cumătra sus pe casă/Se aşează o jupâneasă.

9.Numeşre o pasăre ce-şi strigă numele Problematizarea

Voi face aprecieri asupra modului cum s-au comportat, asupra felului în care şi-au adus aportul la rezolvarea Conversaţia sarcinilor propuse.

96

Aprecieri verbale aplauze, recompense

Aprecieri aplauze

verbale,

Aprecieri individuale

Premierea câştigătorilor

STIMULAREA CREATIVITĂŢII PRIN ACTIVITĂŢI ARTISTICO – PLASTICE prof. înv. preșc. Luminiţa Smarandache Școala Gimnazială Comuna Budești / jud. Vȃlcea

Creativitatea presupune procesul de elaborare a noi semnificaţii sau soluţii prin generarea de noi combinaţii şi restructurări a câmpului informaţional. Sub aspectul desfăşurării sale, creativitatea a fost caracterizată ca procesul prin care omul resimte lacunele sau dezechilibrul posibil în anumite sisteme de date, în anumite zone ale experienţei umane, şi pe care le depăşeşte prin capacitatea de a formula idei şi ipoteze noi, de a le verifica şi retesta, de a percepe şi exprima, în forme originale relaţii noi şi neaşteptate sau de a ordona în sisteme unice, perfecţionate, datele ce aparent nu sunt direct legate între ele.

Creativitatea este o dimensiune complexă a personalităţii; ea angajează diferite tipuri de resurse psihologice, cum ar fi:fluiditatea, flexibilitatea, capacitatea de elaborare, sensibilitatea pentru probleme, capacitatea de definire a problemelor, etc. Totodată, creativitatea solicită anumite potenţialităţi şi caracteristici de personalitate: spirit de indepen- denţă, preferinţa pentru complexitate, autonomie în elaborarea judecăţilor, conştiinţa de sine puternică, opoziţia în raport cu dominaţia şi îngrădirile de orice fel.

Putem întelege creativitatea şi ca potenţial creativ, definit ca sistemul capacităţilor latente, apte de proiectare şi obiectivare în manifestări nova- toare. În acest înţeles putem vorbi despre potenţialul creativ la vârstele copilăriei şi de stimularea lui în vederea afirmării ulterioare prin acte creatoare efective.

Cadrul didactic sugerează copiilor iluzia deplinei libertăţi. E vorba de o „libertate înţeleasă”, cum spunea marele gânditor J. J. Rousseau; „Nu e supunere mai perfectă decât aceea care păstrează aparenţa libertăţii”, spunea el. Apoi adaugă: „Copilul nu trebuie să facă decât ceea ce vrea el, dar el nu trebuie să voiască decât ceea ce voieşti tu să facă; nu trebuie să facă un pas fără ca tu să-l fi prevăzut, nu trebuie să deschidă gura fără ca tu să ştii ce va spune”.

Atitudinea cadrului didactic determină din optica potrivit căreia ea are menirea să creeze un bogat şi sugestiv mediu copiilor, să lase posibilităţi de încercare şi iniţiativă copiilor, să-i ajute prin informaţii corecte, să exploateze erorile şi eşecurile unor experienţe ale copiilor; ea urmăreşte, îndrumă, sfătuieşte, dar nu comandă niciodată.

Pentru formarea şi dezvoltarea spiritului creativ la elevi este necesară şi dezvoltarea încrederii în forţele proprii. Aceasta poate fi stimulată prin atitudinea atentă a învăţătorului faţă de dorinţele, sugestiile sau propunerile copiilor, prin importanţa pe care o acordă iniţiativei lor pozitive şi acţiunilor îndeplinite fără ajutor din afară.

A forma gândirea creatoare a unui copil nu înseamnă a-l face artist, ci numai a-i da posibilitatea să-şi dezvolte originalitatea gândirii. Este foarte important să nu descurajăm încercările copilului prin aprecieri critice asupra a ceea ce a produs el. Un motiv important este și faptul că desenul este iubit de copii, aceștia simțind nevoia de a desena, picta, tot așa cum simt nevoia de a se juca. Între desenul copiilor și joc există multe trăsături comune care au fost evidențiate în sens creator de mulți pedagogi, profesori de desen, artiști, psihologi. Lucrările plastice ale copiilor constituie un mesaj sincer, autentic, care vorbește despre lumea exterioară și cea interioară, despre felul în care ei văd, simt și interpretează aceste lumi și relațiile dintre ele.

De-a lungul timpului, psihologii au arătat că, atât în ştiinţă, tehnică, cât şi în artă, creativitatea nu se produce instantaneu, ci are o anumită dinamică, parcurge etape şi momente, presupune anumite mecanisme şi condiţii. După E. P. Torrance creativitatea reprezintă “procesul modelării unor idei sau ipoteze, al testării acestor idei şi al comunicării rezultatelor obţinute”.

97

M.I. Stein defineşte creativitatea ca : ”procesul care duce la făurirea unui nou, acceptat de un grup de oameni ca fiind util, adecvat şi satisfăcător” . P. Constantinescu Stoleru defineşte creativitatea ca fiind “procesul prin care subiectul, sesizând o disfuncţionalitate într-un anumit domeniu teoretic sau practic, modelează şi testează idei sau ipoteze, le obiectivează în produse noi, adecvate, utile şi recunoscute de ceilalţi.”

Nevoia de inovare este esenţială pentru bunul mers al şcolii, al vieţii, al vremurilor în care trăim.

Creativitatea presupune oameni creativi, iar aceştia nu sunt chiar aşa de uşor de găsit. Doar 2% dintre oameni sunt foarte creativi şi, cu greu, atingem 15% pentru oamenii cu creativitate ceva mai mare decât media.

Creativitatea a fost şi va rămâne o calitate superioară a omului, fiind identificată, în cazul elevilor, ca o capacitate de a realiza ceva şi altceva în raport cu realitatea existentă, de a înţelege şi a cunoaşte pe plan material şi spiritual ceva inedit, util şi valoros. Creativitatea este o caracteristică a personalităţii umane, aceasta fiind necesar a fi descoperită, cultivată şi modelată spre a deveni ceva unic. Şcoala este unul dintre cele mai importante medii în care elevul poate primi în mod organizat cunoştinţe de artă, un mediu în care poate fi educat prin acest limbaj al simţirii.

Talentul reprezintă o formă calitativ superioară de evidenţiere a aptitudinilor complexe, ceea ce face posibilă creaţia de valori noi, originale. Această zestre nativă este necesar a fi cultivată cu tact şi pricepere, în sensul dezvoltării potenţialităţilor creative ale elevilor.

O condiţie esenţială în evaluarea creativităţii plastice a elevilor o constituie „dezvoltarea gândirii artistico-plastice şi a posibilităţilor de a materializa această gândire prin însuşirea unor tehnici de lucru diversificate (pictură pe sticlă, pe pânză, colaje, modelaj)”. Micii artişti plastici sunt într-o permanentă căutare, sunt avizi după nou, inventivi. Ei renunţă la tehnicile vechi, tradiţionale, ajungând să înţeleagă noile curente şi tehnici care au apărut în arta modernă.

Practica didactică a demonstrat că nu este suficient să-i faci pe elevi să observe frumosul din natură sau din viaţă, că nu este de ajuns să prezinţi în faţa lor lucruri artistice, ci trebuie urmărită dobândirea de către elevi a unor aspecte esenţiale ale cunoaşterii plastice. Acesta este obiectivul general al orelor de arte vizuale și abilități practice, cuprinzând două aspecte principale, şi anume: dezvoltarea la elevi a gândirii artistico-plastice, precum şi dezvoltarea sensibilităţii şi gustului artistic şi estetic.

Pentru realizarea acestor obiective, am considerat necesară introducerea unor căi de acţiune care să releve următoarele aspecte: familiarizarea elevilor cu limbajul plastic, iniţierea în problemele actului de creaţie (culoare, armonie, compoziţie, crearea spaţiului plastic), precum şi contactul cu frumuseţea mediului înconjurător şi cu opera de artă. Pe lângă cunoaşterea unor noţiuni plastice, este necesar ca elevii să fie familiarizaţi şi cu materialele şi instrumentele folosite în cadrul activităţilor plastice, astfel că „pentru familiarizarea elevilor, atât cu tehnicile tradiţionale, cât şi cu cele noi, am folosit ca materiale şi instrumente variate: tempera, acuarela, carioca, plastilina, tuşuri colorate, pânză, griş, pensule, vase pentru apă, plăcuţe pentru culori, etc.”

Introducând diverse tehnici de lucru, elevii şi-au îmbogăţit bagajul de cunoştinţe şi au obţinut lucrări cu calităţi artistico-plastice. Folosite în paralel, metodele clasice şi cele moderne au stimulat şi au dinamizat gândirea elevilor, determinându-i să cunoască, să înţeleagă şi să aplice cu succes diverse tehnici, să rezolve problemele plastice pe care le ridică. Pentru a stimula creativitatea, specialiştii au pus la punct diverse metode şi tehnici care să permită unor elevi valizi să obţină rezultate apropiate celor creativi. Aplicarea lor din ce în ce mai susţinută şi în cadrul orelor de educaţie plastică le-a dovedit din plin utilitatea. În cele ce urmează, aş dori să evidenţiez câteva metode pentru a incita elevii în găsirea unor soluţii optime pentru compoziţiile la liberă alegere, având drept finalitate dezvoltarea gândirii vizuale a acestora.

1. METODA PUNCTELOR UNITE CU LINII Poartă denumirea acţiunii în sine. Se aplică după ce elevii sunt deprinşi să observe formele întâmplătoare, în plan dimensional, (fără intervenţia conştiinţei, dându-se frâu liber hazardului), apoi formele naturale, spontane, create de natură, dar şi cele elaborate. Se distribuie întâmplător puncte pe foaia de lucru (cu creionul, carioca), pe un fond muzical, într-o anumită cadenţă, ritm. Acestea se vor uni apoi întâmplător. Reţeaua de linii poate să fie una ordonată sau nu. Dacă una dintre aceste forme 98

se aseamănă cu ceva din realitatea înconjurătoare, aceasta trebuie conturată, colorată şi evidenţiată prin folosirea detaliului – exploatarea zonei descoperite.

2. METODA PETELOR ÎNTÂMPLĂTOARE Compoziţii realizate prin prelucrarea unor pete spontane de culoare obţinute şi prin fuzionarea pe suport umed şi / sau uscat – acuarelă, dar şi prin pete picturale, obţinute prin stropirea suprafeţei de hârtie uscată. Se dispun întâmplător pe foaia de lucru pete / stropi (culori umede pentru întrepătrunderea / fuzionarea acestora), pe un fond muzical, în vederea descătuşării spiritului. Se poate folosi şi tehnica ştampilei. Elevii descoperă pete, forme din realitatea înconjurătoare.

3. METODA UMANIZĂRII sau a METAMORFOZĂRII ANTROPOMORFE Această metodă constă în transformarea lucrurilor, obiectelor înspre trăsături umane. Exemple: „Bucătăria veselă”, „Pădurea fermecată”. Prin natura unei forţe superioare, un magician, oamenii pot fi transformaţi în veselă şi, de aici, crearea unei întregi poveşti despre vesela ce capătă însuşiri omeneşti, a fructelor unite în lumea lor miraculoasă sau a obiectelor ce prind viaţă.

4. METODA ANIMALULUI FANTASTIC Este de fapt animalul ce nu există în realitate, dar pe care elevii au prilejul să-l creeze prin combinarea părţilor componente ale animalelor (aripi de fluture, coarne de cerb, cozi de păun; peşte cu coadă din crenguţe înfrunzite – e un animal fantastic căruia elevul e incitat în a-i găsi şi un nume).

5. METODA MODULĂRII Metoda constă în folosirea unui element-modul care să se repete în spaţiul plastic după o anumită regulă. Acesta îşi poate păstra identitatea, dar modificându-şi: dimensiunea, poziţia, culoarea, valoarea tonală). Ex.: modularea cercului în obţinerea „Omului de zăpadă”, modularea pătratului în obţinerea „Florii fermecate”; o pasăre– folosind ca element modul pasărea, focul– având ca elementmodul focul, clopoţelul cu element-modul un clopoţel, trasmiţându-se astfel starea de bine în astfel de ore.

6. METODA MAŞINĂRIEI Elevul e solicitat să inventeze un mecanism, o maşinărie care să producă ceva. Exemplu: „Maşina de făurit fericirea” –în mecanismul de intrare apar pietre, iar în cel de ieşire bebeluşi; „Maşina de creat comori ale naturii din ţara noastră” – în mecanismul de intrare apare substanţa explozivă a insectei numită „Bombardierul”, iar în cel de ieşire „Dreţa”, floare de tău, plantă tropicală ce trăieşte în apropierea oraşului Oradea, plantă ce nu se mai găseşte nicăieri altundeva pe continentul european – planta seamănă cu nufărul.

7. METODA CONFIGURĂRII ŞI RECONFIGURĂRII (A COMPUNERII ŞI DESCOMPUNERII) Metoda se bazează pe folosirea pătratului Tangram. Compunerea unui element nou, repetitiv sau nu, e necesar să se realizeze utilizându-se cele 7 piese componente. Exemplificări: Mental, apoi practic, se urmăreşte descompunerea în elementele lui constitutive a „Iepuraşului” – realizat cu ajutorul elementelor Pătratului Tangram -, şi numai cu aceleaşi elemente să se recompună altă configuraţie, de exemplu „Fetiţă stând”, în tehnica colaj sau desen.

Meritul acestor metode este acela că elevul este eliberat de captivitatea unor tipare apărute datorită rutinei. Descătuşat astfel, el începe să gândească şi să lucreze liber, găsind cu mai multă uşurinţă drumuri noi, ceea ce se va reflecta şi în activitatea sa cotidiană. Elevul este stimulat astfel să încerce, să descopere şi să devină conştient de toate posibilităţile constructive şi de expresie pe care le oferă fiecare instrument şi fiecare material utilizat în raport cu celelalte. Numai aşa are dreptul de a alege ceea ce este mai potrivit pentru a aborda o compoziţie cu un anumit subiect, devine singura cale de stimulare a disponibilităţilor de un tip sau altul de viziune. De asemenea, pe măsură ce priceprile şi deprinderile se formează, el poate să lucreze cu unităţi din ce în ce mai mari şi să aibă perspectiva unei activităţi independente, creatoare, plăcute şi atrăgătoare.

Criteriile de evaluare în urma aplicării acestor metode ar putea fi: creativitatea (neobişnuit, unic, plin de imaginaţie), design-ul plăcut, personalitatea compoziţiei/produsului.

Toate aceste metode provoacă spiritul elevului, obişnuinţele lui mentale şi artistico-plastice.

Capacitatea elevilor de a se exprima artistico-plastic poate fi considerată ca un prim pas spre manifestarea fiinţei lor, care înlesneşte o comunicare vie, directă, impresionantă şi personală cu viaţa.

Dacă un copil pictează o floare, el pune în ea ceva din sufletul său. Arătând-o celorlalţi el trezeşte 99

admiraţia şi interesul celorlalţi, stabilind un dialog al imaginii, al frumosului. În acest fel, elevul îşi individualizează sentimentele (faţă de floare), personalizându-le, iar, pe de altă parte, realizează o comunicare cu ceilalţi, bazată pe emoţii, descoperiri, trăiri.

BIBLIOGRAFIE -J. Sally - “Psihologia jocului”, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1980; -Eugenia Apetroaie - "Stimularea creativităţii prin activităţi de modelaj", Revista Învăţământului Preşcolar, nr. 3-4/2005;

100

IMAGINAȚIA CREATOARE LA ELEVII DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PRIMAR prof.înv.prim Ramona-Mihaela Spancioc Șc. Gim.Nr.1 Buciumi

,, Imaginaţia este primul pas în procesul creativ !”

Herbert Harris Creativitatea este o structură caracteristică psihicului, ce duce lla realizarea unor producţii şi opera noi. Ea se defineşte ca o însuşire deosebit de complex a întregii personalităţi umane, care implică component intelectuale, afective, voluntare şi caracteriale. . Ea poate fi considerată şi ca aptitudine sau dispoziţie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele noi, originale.

Imaginaţia este funcţia psihică esenţială procesului de creaţie. Fără muncă, însă ,fără experienţă, nu se realizează nimic original, iar inteligenţa contribuie la aprecierea critică a produselor create. Edison spunea că în creaţie este nevoie de 99% transpiraţie şi 1% inspiraţie.

Prin educarea intelectului şi a unor procese intelectuale (imaginaţia, gândirea, memoria) se realizează educarea creativităţii.Viaţa, în toate domeniile ei, oferă fiecărui individ posibilitatea de a realiza sarcini noi, care pot fi realizate ca urmare a unor combinări şi recomandări,soluţii (metode) utile şi mai eficiente. Creativitatea propriu-zisă necesită înzestrări şi capacităţi intelectuale deosebite, care să se obiectiveze în produse noi, originale, nemaiîntâlnite până în acel moment şi care determină schimbări calitative (de valoare şi eficienţă) într-un domeniu anumit.

Fiecare individ posedă o doză de creativitate.Marii pedagogi: Jean Piaget, Comarova, Nicola ,susţin că, de la naştere, copilul posedă doar un anumit potenţial creativ, care sub influenţa procesului educative şi a mediului se dezvoltă noi nivele ale creativităţii exprimate prin originalitate şi inventivitate.

Urmărind caracteristicile generale de personalitate ale elevilor putem să cunoaştem capacitatea creativă a acestora. Acest aspect fiind rezultatul unui cerc larg de influenţe determinate de calitatea gândirii creative a elevilor. Prin urmare procesul mental ce stă la baza creativităţii este o abilitate puternică care aduce cu ea o gamă largă de oportunităţi şi aptitudini . De aceea, abilitatea de creaţie a elevilor este foarte dificil de evaluat deoarece se poate manifesta în moduri diferite.

Urmărind ca fiecare elev să aibă propria experienţă, descoperi m că metodele utilizate în dezvoltarea gândirii creative care funcţionează bine pentru un elev pot duce la o mare frustrare pentru un alt elev.

Deci este necesar să dezvoltăm stilul propriu de gândire al elevilor care îi ajută să-şi exprime gândurile şi ideile creative în moduri unice. Astfel, potenţialul creativ al fiecărui elev îl punem în valoare prin utilizarea unor metode şi tehnici care oferă posibilitatea unei exprimari cu valoare individual şi socială. În realizarea acestui proces complex, observaţiile zilnice asupra elevilor ne ajută să descoperim punctele forte, temerile şi fanteziile lor, eliberându-i de teama de a nu greşi sau de a fi greşit înţeleşi. În acest context putem asigura elevilor o învăţare creativă, care să ofere iniţiativă proprie, muncă independentă, încredere în forţele proprii şi reacţie pozitivă la solicitările mediului.

Relaţia educaţională prin atitudinea cadrelor didactice în clasă şi în afara ei reprezintă pentru elevii din învăţământul primar, factorul esenţial pentru stimularea capacităţiilor creative datorită tendinţei de a împrumuta de la educatori opinii şi sisteme de valori. De fapt, stimulând capacitatea creativă a elevilor realizăm un demers complex ce cuprinde fenomene de activare, antrenare, cultivare şi dezvoltare a potenţialului lor creator de care pot beneficia pe tot parcursul şcolarităţii.

101

În sistemul metodelor şi tehnicilor de stimulare, imaginaţia se identificată cu creativitatea datorită concomitenţelor affective şi emoţionale şi a desfăşurăriis pontane, relative inconştiente a mecanismelor de creaţie. Desfăşurarea unor activităţi în afara orelor de curs în care sunt folosite metode creative, permit elevilor ieşirea dintr-un system cunoscut şi descoperirea altor moduri de a gândi. Asocierile şi combinările unor obiecte sau fenomene cât şi aprecierea unor elemente mai îndepărtate, simulează capacitatea creativă a elevilor ducând astfel la apariţia ideilor originale.

Creativitatea elevilor poate fi descoperită prin realizarea de experimente în limbă şi comunicare, matematică şi explorarea mediului, în artă, în educaţie muzicală şi altele care ajută elevii în achiziţionarea unor perspective de a face conexiuni neobişnuite.

Una dintre teoriile cu un impact profund asupra gândirii şi practicilor în domeniul educaţiei este teoria inteligenţelor multiple concepută şi aplicată de Howard Gardner pentru a înţelege creativitatea. Pentru el combinaţia fiecăreia din aceste inteligenţe completată cu activităţile curricular şi extra-curriculare, creează un profil unic ce încurajează la nivel înalt abilităţile de gândire creativă ale elevilor.

Considerând creativitatea un dar care poate înflori în perioada de început a şcolarităţii, facem apel la o serie de factori, cum ar fi învăţarea, experienţa, motivaţia, imaginaţia şi personalitatea.

Pentru că mulţi elevi din clasele primare manifestă în mod spontan curiozitate, independenţă, imaginaţie bogată, adică unele caracteristici de creativitate în formare, comportamentul creator al acestora presupune o dezvoltare intelectuală armonioasă. De asemenea, metodele de predare şi învăţare care subliniază creativitatea pot avea un puternic efect benefic asupra motivaţiei elevilor, în vederea dezvoltării comportamentuluilor creator.

Creativitatea este darul cel mai de preţ al omului, care i-a permis să făurească primele unelte, să stăpânească o parte din natură prin ştiinţă şi tehnică, să modifice mediul înconjurător, să pătrundă în spaţiul cosmic. Imaginaţia implică interacţiuni cu toate componentele sistemului psihic uman cum ar fi: dorinţele, aspiraţiile, profunzimea înţelegerii, trăirile profunde ale evenimentelor, experienţa proprie de viaţă, dinamica temperamentală, într-un cuvânt, întreaga personalitate. Acest potenţial latent, dacă este exersat şi educat de către cadre didactice profesioniste, îndrăgostite de meserie, poate fi valorificat la maximum ca vectori ai acţiunii eficiente şi inovatoare în orice domeniu.

BIBLIOGRAFIE 1. Gârboveanu Maria – „Stimularea creativităţii elevilor în procesul de învăţământ”, Bucureşti, EDP , 1981; 2. Matei N.C. – „Învăţarea eficientă”, Bucureşti, EDP 1995; 3. Birkenbihl V. F. – „Mod de întrebuinţare a creierului”, Bucureşti, Gemma Pres, 1999 4. Amabile, T. M., (1997), Creativitateaca mod de viaţă. Ghid pentru părinţi şi profesori; Editura Ştiinţă şiTehnică, Bucureşti 5. Cosmovici, A., Iacob, L., (2005), Psihologie şcolară, Editura Polirom, Iaşi.

6.Creţu, C., (1997), Psihopedagogia succesului, Ed. Polirom, Iaşi.

7. Ionescu, M., (2000), Demersuri creative în predare şi nvăţare, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

102

ȘI INTERNETUL A FOST CÂNDVA SCIENCE-FICTION prof. Gabriela Spulber Liceul Tehnologic Meserii și Servicii, Buzău Murray Leinster (1896 – 1975), scriitor de origine americană, pe numele său adevărat William Fizgerald Jenkins a fost premiat de mai multe ori pentru operele sale de literatură științifico-fantastică și istorie alternativă. Au rămas de la el peste 1500 de povestiri și articole, 14 scenarii de film și sute de scenarii pentru emisiuni de radio și televiziune sau piese de teatru.

Deși pare greu de crezut internetul zilelor noastre a fost prefigurat de apariția povestirii science-fiction A logic named Joe publicată de în anul 1946 și semnată cu pseudonimul Will F. Jenkins. Fiind vorba exact despre perioada în care se puneau bazele primelor calculatoare care erau extrem de departe de reprezentările calculatoarelor personale de astăzi, este oarecum dificil să ne imaginăm rețeaua pe care o descrie Murray Leinster. În povestirea sa apare una dintre primele descrieri ale unui computer într-o lucrare de science-fiction, sub numele de logic , termen aproape imposibil de tradus și de definit astăzi când vocabularul tuturor limbilor conține o varietate de termeni din sfera informaticii. Acest logic pe nume Joe devine chiar personaj și se insinuează în viata oamenilor care fără să își dea seama ajung conectați într-o rețea pe care nu ei o coordonează.

Interesantă este și viziunea lui Murray Leinster asupra utilizării calculatoarelor personale care a devenit realitate abia după 1981. Naratorul în opera A logic named Joe ne povestește că o astfel de mașinărie se afla în fiecare casă și că se utiliza destul de simplu. Legat printr-un sistem distribuit de servere (numite tanks) acest logic pe nume Joe servește la comunicații, divertisment, acces la date și chiar comerț. Putem identifica aici cu ușurință câteva dintre cele mai utilizate aplicații ale internetului din zilele noastre.

Povestirea A logic named Joe scrisă de Murray Leinster devine și mai interesantă atunci când încercăm să schițăm o prezentare a evoluției internetului. În istoria sa mai scurtă de o jumătate de secol, internetul a reușit să aducă în viața omenirii schimbări pe care alte cuceriri ale științei sau tehnicii nu le-au atins nici într-un mileniu.

Apariția internetului a reprezentat cel mai important eveniment tehnologic și social în același timp din secolul al XX-lea. Mihai Drăgănescu este de părere că ”dezvoltarea internetului a depins evident de tehnologie, dar în egală măsură de factori sociali care s-au îmbinat cu factorii tehnologici pentru ca internetul să ajungă ceea ce a devenit astăzi. Odată instaurat în fibrele societăţii, internetul a produs şi produce consecinţe noi pentru societate” (Drăgănescu, 2003).

De la proiectul ARPANET până la internetul zilelor noastre reprezentat de o „rețea mondială constituită ea însăși dintr-o multitudine de rețele informatice de dimensiuni locale, regionale, naționale sau continentale, legate unele cu altele, interconectate” (Balle, 2005) evoluția s-a făcut rapid. Internetul a apărut în Statele Unite ale Americii ca o rețea de apărare în 1969, a fost ulterior dedicată cercetării și învățământului în anii 1980, iar după 1990 a devenit rețea comercială. Un pas important a fost făcut la sfârșitul anului 1990 când odată cu apariția Web-ului (abreviere pentru World Wide Web) internetul începe să cuprindă întregul mapamond oferind un întreg ansamblu de servicii multimedia. Într-un studiu realizat în 2007 (Allen, 2007) sunt identificate patru mari etape în dezvoltarea Internetului: prima etapă începe cu anii 1960 și se întinde până spre sfârșitul anilor 1980, perioadă în care internetul era dedicat armatei, cercetării și științei, a doua etapă între 1987 și 1992 când internetul începe să se deschidă publicului larg, a treia etapă între 1992 și 1996 caracterizată prin crearea protocolului HTTP pe baza căruia s-a născut World Wide Web în care internetul devine o rețea de resurse digitale și un mijloc de comunicare. A patra etapă este cea în care „Internetul este pe cale să devină un loc unde utilizatorii se organizează în comunităţi care cooperează, colaborează şi ocazional concurează” (Allen, 2007). Web 2.0 sau Web-ul participativ. Dacă Web 1.0 conecta oamenii la informații, cu ajutorul lui Web 2.0 oamenii se conectează între ei. Această nouă etapă se 103

caracterizează prin crearea unor aplicații care, uilizate în rețea pentru diverse domenii vor atrage din ce în ce mai mulți oameni să le folosească. Este explicabil astfel numărul din ce în ce mai mare de utilizatori ai internetului din perioada dezvoltării Web 2.0.

Progresul tehnologic a făcut posibil ca după 1990 să se poată vorbi despre o societate informațională a cărei apariție a fost marcată de două evenimente. În anul 1992 senatorul Al Gore, viitorul vice-președinte al Statelor Unite ale Americii a lansat conceptul „autostrada informațională” (information highway). Utilizarea acestui concept reflecta faptul că Statele Unite ale Americii dispuneau de resurse tehnice, tehnologice și financiare pentru crearea de echipamente și sisteme care să ofere căi mai rapide și mai eficiente de transmitere a informațiilor. Europa a răspuns la acestă provocare în anul 1994 prin raportul intitulat Europa și Societatea Informațională globală.

Recomandări pentru Consiliul Europei cunoscut și sub numele de Raportul Bangemann ce reunea concluziile și recomandările unui grup de 20 de experți. În același an, Consiliul Europei, reunit la Corfu a decis constituirea primului plan de acțiune pentru societatea informațională, intitulat Drumul Europei către Societatea Informațională . Astfel, pe cele două maluri ale Atlanticului a început competiția pentru societatea informațională cu un impact deosebit la nivelul dezvoltării tehnologice, la nivel economic, dar și la nivel social. Amploarea pe care a cunoscut-o dezvoltarea internetului, dar și factorii sociali care s-au îmbinat cu factorii tehnologici au produs o serie de consecințe între care un loc deosebit de important îl ocupă procesul de globalizare.

Unul dintre personajele lui Murray Leinster afirma, în 1946, că Logics changed civilization.

Logics are civilization! Odată cu începerea utilizării internetului la scară globală, lumea a început să se schimbe. Ritmul alert al dezvoltării noilor tehnologii și mijloace de comunicare a determinat schimbări la nivelul societăților, la nivel economic, cultural, educațional afectând majoritatea oamenilor. Fără să conștientizăm am trecut într-o nouă eră în care întreaga activitate umană este întrun fel sau altul influențată de internet, de accesul la informație și de modul de vehiculare a acesteia.

Interesantă ar fi și „morala” povestirii A logic named Joe pe care a gândit-o Murray Leinster ca un final închis. Reușind să îl scoată din funcțiune pe Joe și să întrerupă astfel șirul tuturor conectărilor la o retea ce părea că lasă variante infinite de stabilire a unor conexiuni, naratorul consideră că I saved civilization an' not be far wrong (am salvat civilizația și nu am greșit). Rămâne de văzut cum va continua în viitor povestea internetului care înainte de a se manifesta în plan real sau virtual, iată că a lăsat o amprentă interesantă în plan literar.

BIBLIOGRAFIE 1. Murray Leinster - A logic named Joe, http://www.baen.com/chapters/W200506/0743499107___2.htm

2. Murray Leinster - https://en.wikipedia.org/wiki/Murray_Leinster 3. Balle, Francis (coord.), Dicționar de media, București, Editura Univers enciclopedic, 2005 4. Drăgănescu, Mihai, De la Societatea Informațională la Societatea Cunoașterii, București, Editura Tehnică, 2003 5. Allen, J. P., Rosenbaum, Howard, Shachaf, Pnina, „Web 2.0 din perspective informaticii sociale”, traducere de Andreea Pele în „Revista de informatică socială”, nr. 8 / decembrie 2007 disponibil la http://www.ris.uvt.ro/wp-content/uploads/2010/06/ris8-dec-20071.pdf 6. Ilie, Romeo, România societății informaționale - un ghid pentru saltul României în secolul XXI, disponibil la http://www.acad.ro/rpcie/jul/dosar_info.html

104

CREATIVITATE IN INVAȚAMANTUL PREȘCOLAR

prof. inv. preșcolar Gabriela Ștefan G.P.N Budești Valcea

Cultivarea gandirii inovatoare a devenit o sarcina importanta a scolilor. Pe langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea fanteziei apare si ea ca un obiectiv major. Aceasta implica schimbari importante, atat in mentalitatea profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si instruire.

In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale si emotive, puternice in scoala din trecut. Se cer relatii destinse, democratice, intre elevi si profesori, ceea ce nu inseamna a cobori statutul social al celor din urma. Modul de predare trebuie sa solicite participarea, initiativa elevilor. Metodele activ-participative sunt tot mai utilizate in scoala romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritul critic.

Aspiratia spre dezvoltarea spiritului creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de alta, sa favorizeze asociatia cat mai libera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele inconstientului.

Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai sus. Alaturi de brainstorming, îşi găsesc cu maximă eficienţă locul,cubul, metoda celor şase pălării, chindogu, diagramele why-why, diadramele Ishikawa, jocurile didactice, care constituie o punte de legătură între joc ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preşcolară, şi activitatea specifică şcolii – învaţarea.

Categoria de activităţi care oferă terenul cel mai extins pentru cultivarea creativităţii îl constituie activităţile în care se lasă elevilor independenţă deplină:  compunerea şi rezolvarea pe căi diferite a exerciţiilor şi problemelor;  scoaterea şi formularea ideilor principale dintr-un text;  elaborarea compunerilor;  confecţionarea unui obiect (la abilităţi practice);  executarea unui desen;  exerciţii de antrenament creativ sub formă de jocuri etc.

Toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.

Copiilor le place sa asculte si sa inventeze povesti, sa joace roluri, sa interactioneze printr-un joc continuu, pe care-l imbogatesc mereu, din ce in mai mult, fiind atenti si receptivi totodata la ce descopera la ceilalti.

Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri in aer liber sau acasa, toate au darul de a-i ajuta sa exprime emotii, ganduri, sentimente care, in aceasta maniera artistica, sunt mai accesibile a fi exteriorizate.

Cateva exercitii de stimulare a creativitatii: desenul liber, fara structura, pictura cu mana dominanta dar si cu cea non-dominanta , modelajul unei povesti inventate, solutiile personale pe care copiii invata sa le adapteze in functie de situatie.

La clasa,chiar atunci cand sunt in mijlocul unei povesti fascinante,ma opresc din citit sau din joc si îi rog pe copii sa continue povestea! Oare cum continua ea?

Creativitatea le este stimulata, dezvoltandu-le, in primul rand, increderea in ei, in ceea ce pot oferi, respectandu-i pentru frumusetea si unicitatea lor!

105

Dacă un elev a descoperit prin propriile lui eforturi de observaţie, de imaginaţie şi gândire, o însuşire mai puţin vizibilă a unui obiect, a unui aspect al unui fenomen, dacă a găsit o soluţie nouă a unei probleme, ori a redactat o compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului şi al formei, toate aceste activităţi pot fi considerate forme de manifestare a însuşirilor creative ale elevilor, care se cer stimulate şi dirijate.

Creativitatea a devenit un indicator valoric în multe domenii de activitate. Ea exprimă culmea pe care o poate atinge o persoană în procesul de inovare a activităţii şi un element de progres al vieţii sociale.

Un învăţător care are creativitate pedagogică este ingenios, inventiv, plin de fantezie şi cu o mare doză de spontaneitate. El descoperă mereu noi şi noi forme de lucru, noi procedee şi tehnici, modifică, adaptează, combină şi inventează, noi instrumente sau mijloace menite să sporească eficienţa muncii didactice.

Creativitatea de tip şcolar, realizată de elev în procesul de învăţământ, nu trebuie confundată cu creativitatea scriitorului, artistului, tehnicianului, unde originalitatea şi productivitatea se interpretează în sensul strict al cuvântului. Copilul de vârstă şcolară mică adoptă o atitudine creatoare atunci când, pus în faţa unei probleme (care constituie o sarcină şcolară), îi restructurează datele, descoperă calea de rezolvare, o rezolvă într-un mod personal.

La vârsta şcolară mică, elementele de originalitate, chiar şi atunci când sunt minore faţă de cele de reproducere, exprimă tendinţa de creativitate a copilului, care trebuie încurajată.

Gândirea creatoare se formează în procesul de învăţământ prin orientarea şi stilul activităţii elevilor, prin tipuri de sarcini şi exerciţii care pot constitui un antrenament al gândirii.

Pentru educarea creativităţii în activitatea instructiv-educativă sunt necesare anumite condiţii:  fondul de cunoştinţe de care dispune elevul;  existenţa unor deprinderi intelectuale;  climatul educaţional care trebuie să fie favorabil creativităţii.

Creativitatea nu se poate cultiva decât într-o atmosferă de antrenare liberă a elevilor în căutări, schimb de idei, verificări. Elevii trebuie să se manifeste liber, fără teama de a greşi, de a li se face imediat aprecierea critică. În felul acesta se poate cultiva îndrăzneala, independenţa, originalitatea. Învăţătorului îi revine sarcina da organiza activitatea de gândire a copilului în mod judicios şi corespunzător forţelor sale, de a-l face să aibă încredere în el.

Procesul de stimulare a creativităţii şi originalităţii se desfăşoară gradat, cu paşi mici şi cu multă răbdare şi dăruire din partea învăţătorului. Bun cunoscător al fiecărui şcolar, învăţătorul poate şi trebuie să-şi atragă prin lecţii-joc toţi elevii şi să le faciliteze asimilarea treptată a realului. Jocurile creative sunt un izvor nesecat, iar aplicarea lor implică întreaga personalitate a copilului. Activitatea desfăşurată cu elevii în procesul de învăţământ oferă bogate şi diverse prilejuri de cultivare a creativităţii. Exerciţiile de antrenament creativ le-am conceput şi sub forma jocurilor, a exerciţiilor captivante, a unor activităţi aparent uşoare, dar atractive, antrenante, care să pună în funcţiune toate forţele lor intelectuale.

Creativitatea ca structură definitorie de personalitate îmbracă, din punct de vedere evolutiv, un caracter procesual supus influenţelor de mediu.

Formele organizate de instrucţie îşi aduc în mod diferenţiat aportul în dezvoltarea potenţialului creator al individului în funcţie de conţinutul activităţii, de tipurile de metode utilizate, de pregătirea şi gradul de angajare al cadrelor didactice participante la acţiunile educative.

Jocurile didactice sunt metode active care solicită integral personalitatea copilului.

Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a şcolarilor mici este de natură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării personalităţii copilului.Şcolarul mic trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este, că se doreşte întâlnirea cu el, că vine la şcoală să desfăşoare o activitate ce-i solicită efort în cooperare cu ceilalţi copii, cu educatorul, într-o atmosferă de bucurie şi nu numai să reproducă, în competiţii cu ceilalţi ceea ce a învăţat.

Considerarea jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţii se argumentează prin capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non intelectuali evidenţiaţi în cercetările de până acum.

106

Jocurile didactice cuprind sarcini care contribuie la modificarea creatoare a deprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate la realizarea transferurilor între acestea, la dobândirea prin mijloace proprii de noi cunoştinţe. Ele angajează întreaga personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de evidenţiere a capacităţilor creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al copilului, referindu-se la creativitatea de tip şcolar, manifestată de elev în procesul de învăţământ, dar care pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate. Învăţarea este o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a disponibilităţilor psihicului ; efortul este mai uşor declanşat şi susţinut mai eficient când se folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi de legătura.

Copiii pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul spaţiul şi materialele puse la dispoziţie, li se poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic, capacitatea anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergeţa gândirii, flexibilitatea şi fluenţa. Poate fi solicitată capacitatea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, de a propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a extrapola consecinţele unei anumite situaţii concrete, de a interpreta şi evalua anumite experienţe, fenomene, situaţii .

Manifestând creativitate, învăţătorul va determina avântul libertăţii şi creativităţii copiilor, va realiza ehilibru între preocupările pentru formarea gândirii logice, raţionale, flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată, potrivit căreia libertatea de manifestare şi creaţie a copiilor se dezvoltă spontan.

BIBLIOGRAFIE TINCA CRETU- Psihologia educatiei, Editura Credis,2004 Roco M. – „Creativitatea individuală şi de grup”; Bucureşti, Editura Academiei, 1979; Roşca Alexandru – „Creativitate”; Bucureşti, Editura Enciclopedică Română, 1972; Ţopa L. – „Creativitatea”; Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1980 Tereza Amabile- „Creativitatea ca mod de viata”; Bucureşti, Editura Tehnica ,1997

107

O ALTFEL DE MATEMATICĂ Disciplină opțională

prof. Gabriela Tanasă C.S.E.I. Buzău ,,În viață e ca în matematică. Nu mai exiști, când existența ta își pierde sensul” Valeriu Butulescu Profesorul nu reușește de multe ori să stârnească interesul și să angreneze elevii în diverse activități matematice. Este necesar să ne gândim la acele metode de a opera cu numerele care pot pune în valoare aptitudinile elevilor și le trezesc interesul. Sunt dezvoltate relațiile interpersonale prin utilizarea diverselor metode creative punându-le în evidență potențialul lor social-afectiv dar și cognitiv.

Materialul didactic ce va fi utilizat de către profesorul de matematică, la clasă, joacă un rol la fel de important. Profesorul poate concepe jocuri didactice matematice, jocuri de rol, planșe pentru diverse probleme cu imagini sugestive. Mai pot fi folosite activități de tip interdisciplinar și transdisciplinar, cum ar fi: memorarea unor poezii matematice, a unor ghicitori matematice, învățarea unor cântece adecvate temei propuse, realizarea unor labirinte, identificarea cifrelor obținute din unirea punctelor, realizarea unui joc de rol pe baza unui scenariu dat sau a unui joc de rol spontan etc.

Procedând astfel, la disciplina opțională ,,O altfel de matematică”, sperăm ca elevii din C.S.E.I. Buzău să capete încredere în forțele proprii și să conștientizeze faptul că matematica îi va ajuta în activitățile lor viitoare.

Denumirea opționalului: „O altfel de matematică” Școala: C.S.E.I. Buzău Clasa: a X-a C Durata: un an școlar Număr de ore pe săptămână: 1 oră/săptămână Obiectiv cadru: - stimularea, dezvoltarea imaginației creatoare și dezvoltarea interesului pentru aplicarea cunoștințelor matematice în contexte variate Obiective de referință/ exemple de activități de învățare: - să înțeleagă modul de formare, scriere și citire a numerelor naturale în concentrul 0-5 (joc de grupare a diverselor obiecte, joc de numărare a diverselor obiecte); - să ordoneze și să compare numerele naturale în concentrul 0-5 (joc pentru ordine crescătoare, joc pentru ordine descrescătoare, joc de comparare a numerelor); - adunarea numerelor naturale în concentrul 0-5 (joc cu adunarea numerelor) - scăderea numerelor naturale în concentrul 0-5 (joc cu scăderea numerelor) - să descopere și să utilizeze figurile geometrice cunoscute (joc de recunoaștere a figurilor geometrice, joc de construcție cu figuri geometrice) 108

Modalități de evaluare: - evaluare orală, evaluare scrisă, observarea sistematică a elevilor Prin acest opțional, profesorul de la C.S.E.I Buzău își propune să cunoască și să dezvolte imaginația copilului care este foarte bogată și variată. Un lucru activator al întregii dezvoltări psihice a elevului este de a învăța să viseze, așadar, să-i învățăm pe elevii noștri să-și dezvolte în mod creator imaginația lor.

BIBLIOGRAFIE 1. Clegg, Br., Birch, P., Creativitatea. Curs rapid, 150 de tehnici și exerciții, Polirom, București, 2003.

2. Dulgheru, V., Cantemir, L., Carcea, M., Manual de creativitate, Tehnica-Info, Chișinău, 2000.

3. Fryer, M., Predarea și învățarea creativă, Chișinău, Editura Uniunii Scriitorilor, 2000

109

VASCO da GAMA

profesor Daniela Tănasie Liceul Tehnologic Ferdinand I, Rm Vâlcea Vasco da Gama a fost primul european care a pus bazele unei rute comerciale maritime către India. Într-o călătorie impresionantă, el a navigat de-a lungul coastelor africane, dincolo de Capul Bunei Speranțe și a reușit să distrugă monopolul negustorilor arabi și venețieni în comerțul cu condimente.

Astfel, după cum explică Shane Winser de la Royal Geographical Society din Marea Britanie, Vasco da Gama a schimbat lumea.

Căutarea rutelor comerciale alternative către Est Călătoria lui Vasco da Gama către India este unul din momentele definitorii din istoria marilor descoperiri geografice. Dincolo de faptul că această călătorie a reprezentat una din cele mai mare realizări ale epocii – mult mai importantă decât reușita lui Columb, traversarea Atlanticului, ea a stat la baza unor evenimente care au schimbat lumea.

La mijlocul secolului al XV-lea, Portugalia era cea mai mare putere maritimă din Europa, grație moștenirii Prințului Henric Navigatorul, care a adus la școala de navigație de la Sagres un grup talentat de geografi, cartografi, astronomi și navigatori.Henric dorea să găsească o rută maritimă către India, obținând astfel pentru țara sa acces la foarte profitabilul comerț cu mirodenii. În plus, spera că va încheia o alianță cu legendarul regat al părintelui Ioan cu ajutorul căruia să pună capăt dominației musulmane în negoțul din Oceanul Indian. Timp de patruzeci de ani, Henric a sponsorizat călătoriile de explorare de-a lungul coastelor vestice ale Africii, punând astfel bazele unui comerț profitabil cu sclavi și aur. Cu toate acestea, sudul extrem al continentului african a rămas necunosut europenilor, iar visul Prințului nu s-a împlinit niciodată.

Abia în 1487 Bartolomeo Diaz a început călătoria ce-i va duce pe portughezi în sudul extrem al Africii. Înconjurând Capul Bunei Speranțe, Diaz a demonstrat că exista o legătură între Oceanul Atlantic și cel Indian (geografii vremii susținând exact contrariul), și astfel a renăscut ideea că ar putea fi descoperită o rută maritimă către India.

Pentru a completa călătoria pe mare a lui Diaz, regele portughez Ioan al II-lea l-a trimis pe Pedro de Covilha, un bun vorbitor de arabă, într-o periculoasă călătorie către India, urmând însă ruta pe uscat.

De-a lungul călătoriei care a durat trei ani, deghizat în arab, Covilha a obținut informații prețioase privind porturile musulmane de pe coastele Africii de Est și din India.

Rivalitățile În acel moment, rivalitatea dintre Portugalia și Spania pentru controlul negoțului cu Orientul s-a intensificat. Însuși Papa a intervenit pentru a arbitra conflictul, iar în 1494, după lungi negocieri, a fost semnat Tratatul de la Tordesillas. Prin acest tratat, era trasată o linie imaginară nord-sud (la circa 1700 de kilometri vest de Capul Verde) ce împărțea Atlanticul în două:teritoriile la vest de această linie reveneau Spaniei, iar cele din est Portugaliei. Regele Ioan a fost încântat, deoarece el păstra astfel controlul comerțului de pe coastele vestice ale Africii și posibila rută nouă către India. În 1497, noul rege al Portugaliei, Manuel I, l-a numit pe Vasco da Gama liderul unei noi călătorii către India. Bartolomeo Diaz a supravegheat personal pregătirile pentru această călătorie. Da Gama avea să conducă o flotă formată din patru nave (una de provizii), dintre care două au fost construite special cu această ocazie.

110

Prima călătorie către India Vasco da Gama a părăsit Lisabona la 8 iulie 1497. Bartolomeo Diaz a însoțit grupul până în Insulele Canare, iar apoi până în Insulele Capului Verde. Pentru următoarea etapă a călătoriei, Diaz i-a sfătuit să meargă pe o rută neobișnuită, pe direcția vest-sud vest, înspre largul Atlanticului, pentru a evita zona calmurilor din Golful Guineei. Urmând această rută, portughezii au ajuns la circa 1000 de kilometri de coastele braziliene înainte ca vânturile sud-vestice să-i împingă înspre Sudul Africii. Pe 7 noiembrie, au ajuns în Portul Sf. Elena, la 200 de kilometri nord de Capul Bunei Speranțe.

Trecurseră 13 săptămâni de când exploratorii văzuseră ultima oară uscatul, după ce parcuseseră o distanță de peste 7200 de kilometri de la Capul Verde.

Două zile mai târziu, flota lui da Gama a înconjurat Capul Bunei Speranțe și a oprit la Mossel Bay. Nava cu provizii a fost arsă, iar proviziile redistribuite celorlalte trei nave. În ziua de Crăciun, grupul a început călătoria spre nord, de-a lungul coastelor estice ale Africii de Sud. Navigând spre nord împotriva unui curent puternic, grupul lui da Gama a călătorit 2700 de kilometri de-a lungul coastei, iar pe 2 martie 1498 a ajuns în portul Mozambique, primul dintr-un șir de orașe-stat musulmane aflate la extrema sudică a zonei de influență musulmană din Africa de Est. Exploratorii nu au fost primiți bine de Sultan;darurile lor, considerate fără valoare, au fost respinse. Asta se explică prin faptul că, în ciuda investițiilor masive în acea expediție, portughezii subestimaseră calitatea bunurilor de pe piețele din această lume:bumbac, fildeș, aur și perle. Grupul și-a continuat călătoria spre nord, ajungând la Mombassa, unde au fost primiți la fel. Doar liderul din Malindi a fost mai binevoitor față de grupul de europeni, iar în timpul șederii sale acolo, da Gama a recrutat un marinar foarte experimentat – se poate să fie vorba de faimosul marinar arab Ahmen Ibn Majid – care să le arate ruta către India.

Da Gama ajunge în India Exploratorii au traversat Marea Arabiei în 27 zile, călătoria lor fiind ușurată de vânturile favorabile. Flota lui da Gama a ajuns la Calicut, pe coasta Malabar. Zona respectivă era centrul comerțului cu mirodenii și principala piață de desfacere pentru piperul din Kerala. Era, de asemenea, locul în care navele din Insulele Moluce veneau să facă negoț cu cuișoare cu negustorii arabi. Nouveniții au stat la Calicut timp de trei luni și au fost inițial bine primiți de liderul hindus local. Însă negustorii musulmani se bucurau de o anumită influență la Curte și nu erau dispuși să renunțe la controul asupra comerțului cu mirodenii în fața vizitatorilor creștini. Și, încă o dată, bunurile pe care da Gama le oferea pentru negoț au fost considerate inadecvate. Relațiile dintre portughezi și localnici s-au deteriorat, iar oamenii lui da Gama au făcut mari eforturi pentru a reuși să adune bunurile necesare călătoriei înapoi spre casă.Călătoria înapoi către Malindi a fost extrem de grea. Marinarul care-i ajutase la venire dispăruse, iar vântul bătea din nou împotriva lor. Drumul de 3700 de kilometri a durat trei luni. Echipajul s-a îmbolnăvit de scorbut, și 30 de oameni au murit. Numai bunăvoința Sultanului din Malindi i-a salvat pe restul, acesta dăruindu-le alimente proaspete, carne și portocale.

Pentru că pierduseră prea mulți oameni din echipaj, una dintre nave a trebuit să fie arsă. Grupul a trecut de Capul Bunei Speranțe pe 20 martie 1499 și a început călătoria spre nord de-a lungul coastelor vestice ale Africii.

Următoarele călătorii spre India Vasco da Gama a ajuns înapoi la Lisabona pe 18 septembrie, după mai bine de doi ani, timp în care a călătorit 38.600 de kilometri. Doar 54 de oameni din echipajul de 170 au supraviețuit. Regele era însă mulțumit, gândindu-se că dacă această expediție s-a putut realiza o dată, ea se putea face din nou.

O a doua expediție, de data aceasta cu 13 nave și 1200 de oameni, a fost trimisă imediat către India sub conducerea lui Pedro Alvares Cabral, a cărui misiune era întârirea controlului asupra rutei către India. Flota a ajuns la Calicut în doar șase luni, iar de data aceasta portughezii au fost mult mai bine pregătiți. Au mers în India cu bunuri luxoase cu ajutorul cărora l-au convins pe liderul hindus care-l 111

refuzase pe da Gama să încheie un acord comercial. Negustorii musulmani au fost indignați de această încercare a europenilor de a le fura comerțul și, drept răzbunare, au omorât 50 de oameni din echipajul lui Cabral. Aceasta, la rândul său, a răspuns prin incendirerea a 10 nave musulmane (la bordul cărora au murit 600 de oameni), precum și a caselor de lemn din Calicut.

Apoi, Cabral a mers la Cochin, unde a pus bazele primului centru comercial portughez din India. S-a întors acasă în vara anului 1501, cu doar șapte nave și jumătate din echipaj. Însă încărcătura de condimente adusă a fost suficientă pentru a distruge monopolul arabo-venețian asupra comerțului cu condimente din Europa.

Anul următor, Vaso da Gama a condus cea de-a treia mare expediție portugheză către India. A pornit la drum cu 20 de nave (dintre care 10 ale sale), unele aflate sub comanda unchiului și nepotului său.

Sarcina lor era de a consolida dominația portugheză asupra rutei către India. Această expediție avea să ducă însă la unul dintre cele mai mari masacre maritime din istorie.

După câteva raiduri asupra unor porturi musulmane de pe coasta Africii de Vest, da Gama a început o campanie de teroare împotriva musulmanilor care făceau negoț pe Coasta Malabar. A capturat nava Meri, pe care se aflau și 200 de pelerini musulmani ce se întorceau acasă după pelerinajul la Mecca, și i-a dat foc. La bordul navei se aflau aproape 400 de oameni, inclusiv femei și copii. Da Gama a păstrat focul aprins timp de patru zile, până s-a asigurat că toți de la bordul navei muriseră.

Apoi și-a continuat drumul către Calicut, unde a capturat și ucis 30 de pescari, lăsându-le cadavrele să plutească la mal. Temut și urât de localnici, da Gama plecat lăsând în urmă prima putere navală europeană din apele asiatice. Când s-a întors acasă, în septembrie 1503, da Gama a fost recompensat din plin de portughezi pentru eforturile sale și a fost ulterior numit Vicerege al Indiei.

BIBLOGRAFIE http://www.bbc.co.uk/history/

112

CĂLĂTOR PRIN UNIVERSUL PRIETENIEI – ACTIVITATE ,,MICUL PRINȚ” A. DE SAINT-EXUPÉRY Denisa Tiptiș Școala Gimnazială Nr. 1 Fildu de Mijloc Ca profesori de literatură (română sau străină), ştim că există o altă cale spre sufletul elevilor, că lectura trebuie făcută altfel. Ştim foarte bine că o carte impune o stare de spirit, iar lectura în sine poate deveni un profesor excelent care predă lecţii pentru viaţă şi implicit poate realiza educaţia pentru valori. Cartea bună oferă întâlniri cu marile speranţe ale lumii, deschizând drumuri către valorile perene. Suntem convinşi că o bună înţelegere a valorilor într-o lume în derivă unde graniţa dintre valoare şi nonvaloare s-a sters, permite luarea unor decizii corecte. Apropiindu-se de lectură, descoperind sensurile, elevii vor deveni conştienţi de valorile morale, sociale, estetice, religioase, familiale, vitale, politice, juridice - vor descoperi valorile care contează pentru ei, urmărind destinul eroilor din cărţi, observând asemănările, deosebirile şi interferenţele. Elevii trebuie învăţaţi să citească o carte altfel, nu doar pentru notă, pentru test, pentru şcoală, doar pentru ACUM. Să-i învăţăm că o carte trebuie citită pentru sine, pentru TOTDEAUNA. Odată descoperită, pasiunea pentru lectură va dăinui in inimile elevilor, deoarece îi determină să analizeze, să-şi imagineze, să se gândească, pentru că ceea ce începe în lectură, se termină în viaţă. Lectura poate schimba felul cum elevii interpretează lumea, poate rafina gusturile, poate dezvolta ambiţia în sensul bun al termenului sau le poate descoperi drumul spre succes. Pornind de la aceste premise și având aceste concepții ca îndreptar, am pus pe roate o activitate care să combine lectura, interpretarea și imaginația, valorificând viziunea creativă a fiecărui elev.

Un popas în lumea Micului Prinţ Activitatea a pornit de la lectura cărții ,,Micul Prinț”. Am ,,dezgheţat apele” prin brainstorming, cerându-le elevilor să scrie cinci minute tot ce le vine în minte când se gândesc la o călătorie. Am organizat răspunsurile lor într-un ciorchine. Călătoria exprimă ideea de nou, dorinţa de schimbare, mărturia unei nemulţumiri, presupune un obiectiv, un scop, un plan, un drum, colaboratori, ajutoare, resurse materiale. Călătoria înseamnă cunoaştere, aventură, iniţiere. Elevii, divizați în 3 grupe de câte 5, au avut de realizat niște planșe din care să reiasă traseul personajului Micul Prinț, cu trecere prin toate planetele. Rezultatele au fost peste așteptări – elevii nu doar că au reprezentat esențialul fiecărui loc în parte, ci au și adus fiecărei planete un strop din creativitatea lor.

La finalul traseului, elevii au avut de reprezentat o planetă în plus față de cele din carte, o planetă a viitorului pe care va ajunge Micul Prinț după plecarea de pe Pământ. Și aici rezultatele au fost pe măsura așteptărilor – am descoperit planete cu tentă SF, planete pline de oameni, unde socializarea era elementul cheie, dar și planete goale, devastate, unde domnea haosul și întunericul.

Activitatea a avut ca obiective: dezvoltarea atitudinii de relaţionare a elevilor cu ei înşişi şi cu ceilalţi; stabilirea relaţiilor de prietenie între elevi; descrierea etapelor călătoriei personajului principal; încurajarea aptitudinilor de creaţie ale elevilor. Aceste obiective au fost atinse cu succes, iar acest lucru s-a văzut în produsul final – postere cu configurații diferite, dar care aveau toate același scop : construirea unui univers imaginar prin care ei au călătorit alături de personajele textului. Faptul că au fost lăsați să treacă și dincolo de text și că au putut să contribuie și ei cu încă o planetă la itinerarul Micului Prinț i-a făcut captivat și mai mult, devenind mai implicați.

113

Conversația euristică, lectura explicativă și brainstormingul au fost cele mai folosite metode în gestionarea activității. Toți elevii au avut cărțile la îndemână, lucru care i-a ajutat, dar care i-a și influențat (desenele autorului fiind pe alocuri imitate).

Una dintre cele mai interesante părți ale activității a fost, cu siguranță, momentul în care elevii au constuit o planetă a lor, o planetă pe care, în spiritul cărții, ar fi putut ajunge Micul Prinț. Aici am urmărit libertatea creatoare a elevilor care s-a dovedit infinită. În concluzie, fiecare poster a exprimat o anumită perspectivă, dar a demonstrat că elevii au empatizat cu personajul și și-au lăsat imaginația să creeze în voie. În calitate de profesori, este important să identificăm potențialul creativ al elevilor și să-l folosim în activitățile de învățare la clasă.

BIBLIOGRAFIE 1. Paul Cornea - Introducere în teoria lecturii, Ed. Minerva, Bucureşti, 1988; 2. Alina Pamfil - Didactica limbii şi literaturii române, Ed. Dacia, Cluj- Napoca, 2000.

3. Alina Pamfil, Limba şi literatura română în gimnaziu. Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Piteşti, 2009.

4. Constantin Parfene, Literatura în școală, E.D.P, București, 1977; 5.Monica Onojescu - Lecturiada, Coordonator, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2005.

114

ORA DE CREATIVITATE Prof. Luminița Maria Tutuian Prof. Doriana Pârțilă Liceul ,,Dr. Lazăr Chirilăˮ Baia De Arieș Creativitatea este un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale minții creative între idei sau concepte existente. Conform dexonline, definiția creativității - ,,Capacitatea de a crea, de a produce valori.ˮ Creativitatea este un concept multidimensional și se poate manifesta în multiple domenii.

Identificarea și cuantificarea naturii creativității constituie obiective dificile. Conceptul de creativitate poate fi definit din perspectiva unor discipline diferite : psihologie, psihologie socială, științe cognitive, arte, inteligență artificială, filozofie, economie, management și deci la multe niveluri distincte: cognitiv, intelectual, social, economic, artistic, literar.

Dificultatea definirii creativității rezidă în asocierile particulare ale acestui concept cu artele, în natura complexă a creativității și în varietatea teoriilor care au fost dezvoltate pentru a o explica.

Mulți oameni asociază creativitatea în special cu artele: muzica, teatrul, dansul, literatura care sunt deseori denumite "arte creative". Creativitatea nu este proprie numai pentru arte, ci este la fel de fundamentală pentru progresele din științe, din matematică, tehnologie, politică, afaceri și în toate domeniile vieții cotidiene.

Am redat mai jos câteva ,,definițiiˮ despre creativitate ale unor oameni care au aplicat-o profesional cu rezultate:  Creativitatea înseamnă să vezi ce văd și ceilalți și să gândești altfel decât o fac ceilalți – Einstein  Creativitatea înseamnă să materializezi idei noi și imaginative. Creativitatea implică două procese: gândire și apoi realizare. Dacă ai idei și nu pui în practică, atunci ești doar cu imaginație, nu ești creativ. – Linda Naiman, Creativity At Work  Creativitatea este o acțiune, idee sau produs care schimbă un domeniu sau transformă un domeniu într-un nou…- Mihaly Csikszentmihalyi, Creativity – Flow and the Psychology of Discovery and Invention  Creativitatea este capacitatea de a găsi soluții noi la o problemă sau de a găsi noi moduri de exprimare. – Betty Edwards, Drawing on the Right Side of the Brain  Creativitatea este generarea de idei și concepte noi sau crearea de conexiuni între idei pe care nu au mai fost făcute anterior. – Mitchell Rigie and Keith Harmeyer, SmartStorming  Creativitatea înseamnă a lua elemente cunoscute şi a le asambla în moduri unice, Jacque Fresco  Creativitatea este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să înflorească, în timp ce descurajarea o înăbuşă adesea, chiar înainte ca ea să se poată transforma în floare.-definiţie celebră de Thomas Carlyle  Creativitatea reprezintă miraculoasa întâlnire dintre energia neinhibată a copilului cu ceea ce pare a fi opusul şi duşmanul ei, simţul ordinii, impus de disciplinata inteligenţă a adultului.definiţie de Norman Podhoretz Prin cercetările efectuate s-a ajuns la concluzia că trei factori pot determina creativitatea individuală în orice situație:  Expertiza este "baza oricărei activități creative". Aceasta îi oferă unei persoane cunoștințele tehnice, procedurale și intelectuale pentru a identifica elementele importante ale oricărei probleme particulare.  Competențe de gândire creativă: se referă la modul imaginativ, inventiv și flexibil în care persoana abordează problemele; aceste competențe depind de trăsăturile personale (independență, orientare spre acceptarea riscului, toleranță pentru ambiguitate) și de tipul de gândire. Gândirea 115

creativă se caracterizează prin abilitate puternică de a genera noi idei prin combinarea unor elemente anterior disparate.  Motivația este în general acceptată ca fundamentală pentru creativitate, iar cei mai importanți factori motivanți sunt pasiunea intrinsecă (auto-motivația) și interesul intrinsec de a efectua lucrarea (obiectul creației), care sunt mai eficienți decât motivația extrinsecă (recompense,recunoaștere). Intr-un sens, persoanele creative sunt la discreția propriilor valori și motivații și se ocupă cel mai bine de probleme pentru care au o puternică afinitate emoțională.

Am încercat în orele de educație tehnologică să descopăr creativitatea elevilor la diferite aplicații practice desfășurate. Am observat de asemenea că elevii sunt mult mai receptivi la astfel de ore, și mult mai cooperanți. Și-au pus în valoare calitățile, deprinderile și abilitățile practice.

Ilustrez prin imagini câteva momente din timpul ,,orei de creativitate.ˮ

Creativitatea tehnologică (invenția), creativitatea economică (antreprenoriat) și creativitatea artistică/cultural se află în corelație, implicând procese de gândire comune și completându-se reciproc.

116

Prin stimularea interesului pentru artă şi cunoaştere, are loc dezvoltarea simţului artistic şi a capacităţii de a comunica prin intermediul artei. Rezultatul final al muncii depuse este concretizat prin obiectul decorativ, felicitarea creată sau buchetele florale, care conduc la formarea şi afirmarea personalităţii creatoare.

Educarea gustului artistic, a sensibilităţii estetice, artistico-plastice şi literare a elevilor contribuie la formarea unei personalitaţi echilibrate, care va cultiva relaţii bazate pe sentimente umane, pe principii de etică, estetică şi echitate la locul de muncă.

Inteligența joacă un rol important în proceul creativ. Inteligența este aptitudinea care corespunde în general gândirii, se relevă a fi o condiție necesară, dar nu și suficientă pentru creativitate. Toți indivizii care manifestă un grad înalt de creativitate sunt și foarte inteligenți, pe când numai puțini din cei cu un înalt grad de inteligență sunt și creativi.

Imaginația este o componentă importantă în procesul de creație. Procesul creației nu poate fi conceput fără aportul imaginației. Imaginația este necesară fiecăruia dintre noi în condițiile vieții obișnuite. Superioritatea imaginației constă în realizarea oricărui fel de combinație, construiește prototipuri, modele și realități noi.

BIBLIOGRAFIE -https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate -http://traiestecreativ.ro/definitiacreativitatii/ -http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=creativitate -https://dexonline.ro/definitie/creativitate - Bejat, Marian, Talent, inteligență, creativitate, București, Editura Științifică, 1971 - Al.Rosca "Creativitatea", Editura Enciclopedică română, București 1972, pp. 7-9 - M.Rocco "Creativitate individuala și de grup", Editura Academiei RSR, București 1979,

117

PROFESORI PENTRU ŞCOALA VIITORULUI

prof. inv. primar Cornelia Udrea Şcoala Gimnazială nr. 10, Giurgiu În anul 2016, am făcut parte din echipa proiectului de mobilitate Profesori pentru școala viitorului, realizat în parteneriat cu Centrul Esmovia din Spania, Centrul EduKarjala din Finlanda și Centrul European Educational Circle din Letonia.

Activitățile din cadrul acestui proiect Erasmus+ au permis unui număr de 15 cadre didactice din școala noastră să se specializeze în utilizarea instrumentelor TIC în activitatea instructiveducativă.

Fiecare grup de cadre didactice care a participat la aceste mobilități a luat contact cu oameni bine pregătiți din alte țări, care ne-au prezentat cursuri interesante, interactive și cu grad mare de aplicabilitate: - Noi mediii de învățare în Joensuu, Finlanda; - Clasa digitală în Riga, Letonia; - TIC – pentru predare și învățare în Valencia, Spania.

După un zbor lung până în Helsinki, urmat de câteva ore de mers cu trenul (tren în care am avut acces la internet) până înJoensuu, am luat contact cu oameni calzi, extrem de modești, calmi, cu priviri blânde care locuiau pe aceste meleaguri și care erau ca și noi cadre didactice. Extrem de deschiși, cu răbdare și pricepere ne-au prezentat un sistem de învățământ centrat pe elev, sistemul finlandez.

Peste 90% din școlile finlandeze erau școli publice, în care se regăseau elevi din toate categoriile sociale, astfel încât nu existau mai mult de 80 de școli private la nivel național.

Municipalitatea finlandeza și nu numai acordă o atenție sporită educației și are o serie de atribuții în acest sens: are autonomie asupra școlilor, acordând sprijin financiar acestora, angajând cadre didactice, având dreptul deplin de a închide sau înființa școli în funcție de necesitățile locale.

Uneori, în colaborare cu cadrele didactice, poate influența conținutul și ariile curriculare.

Sistemul de învățământ finlandez are următoarea structură: • 0-5 ani – educația timpurie • 6 ani – educație preprimară • 7-16 ani – educația de bază (6+3; 6+3+1) • 3 ani – liceu/școală vocațională • 3 ani – universitatea (3,5-4 ani politehnica) • 2 ani – masterat (1,5-2 ani masterat) • doctorat Toate cadrele didactice din această țară sunt susținute de stat pentru a-și completa studiile universitare cu un master în educație, iar salariile lor sunt pe măsura vechimii și a numărului de ore predate. Concursurile de ocupare a unui loc de muncă în învățământ sunt concursuri foarte grele, cu o concurență mare (mai mare chiar decât în sistemul de sănătate).

Mai presus decât orice mi s-a părut de foarte bun augur modul în care schimbarea unui ministru al educației nu duce la modificarea și reformarea legii educației, ci doar la continuarea celei existente și, de fiecare dată, nu se uită faptul că elevul este cel pe care trebuie să se centreze toată atenția. În cele 5 zile petrecute în țara celor o mie de lacuri, am avut oportunitatea de a vizita o școală primară, una gimnazială și un liceu. Indiferent despre care m-aș opri să povestesc nu aș putea spune 118

decât că păreau din altă sferă, din viitor, menite parcă să înțelegem de ce proiectul s-a numit Profesori pentru școala viitorului.

Directorii celor trei instituții s-au prezentat cu o modestie ieșită din comun, dar foarte conștienți de valoarea lor, a școlilor pe care le păstoreau și, mai ales, de importanța pe care o are educația în viețile copiilor, indiferent că era vorba de finlandezi autohtoni, de etnici sau imigranți.

Dotările materiale ale școlilor erau menite să facă procesul educațional cât mai facil, cât mai plăcut și cât mai eficient. Toate clasele dispuneau de mobilier modular tocmai pentru a putea fi așezat conform cerințelor de moment ale clasei. Peste tot accesul la internet era asigurat, fiecare copil având la dispoziție tableta proprie. În fiecare clasă existau videoproiectoare, table interactive, materiale didactice adaptate nevoilor proprii vârstelor și intereselor elevilor.

Laboratoarele sau atelierele pe discipline cum erau numite de ei (atelier de tâmplărie, de strungărie, de croitorie etc.) erau menite a-i determina pe copii să își găsească înclinațiile practice, să își dezvolte o serie de abilități și aptitudini necesare pentru viitoarea viață de adult. În sala de muzică existau o multitudine de instrumente muzicale, iar sala de sport era dotată cu aparate sportive variate.

Holurile școlilor erau adevărate oaze de relaxare, fiind dotate cu canapele, taburete, saltele și jocuri. În pauze și nu numai, elevii puteau folosi simulatoare care funcționau doar dacă depuneau un anumit tip de efort fizic. Cu acestea puteau simula o vizită într-un muzeu mare din lumea largă, un zbor în cadrul unui joc, relaxându-se astfel, dar și dezvoltându-și abilități de orientare sau de îndemânare.

Cancelaria profesorilor era de asemenea dotată cu diferite aparate de relaxare (de ex. scaun de masaj, un șezlong), cu o mică bucătărie sau surse audio-video. Scopul principal al directorului școlii era acela de a avea angajați relaxați, odihniți, sănătoși, care să dea randament la clasă.

Elevii fiecărei școli dispuneau de transport școlar gratuit, de materiale și rechizite ale căror costuri erau suportate de municipalitate. Inclusiv masa de prânz servită într-o sală mare de mese, care uneori putea fi ușor transformată într-o sală de festivități, era suportată de stat.

Singura responsabilitate a elevului era să învețe!În ritmul propriu, conform abilităților sau înclinațiilor proprii...dar să învețe.

Văzând în cadrul acestei mobilități câte oportunități se pot oferi elevilor în cadrul procesului educațional și învățând cum să utilizăm o serie de softuri educaționale și de aplicații digitale (Kahoot, plickers etc.), nu avem cum să nu recunoaștem că educația poate fi o artă, ridicată cel mai înalt rang. Întorşi în ţara noastră, am făcut tot posibilul pentru a disemina cunoştinţele asimilate acolo şi pentru a le utiliza. Astfel, la orele de matematică, prin instalarea aplicaţiei Plikers pe telefon şi utilizarea unor coduri specifice te poţi adapta cu uşurinţă cererii tot mai crescute a elevilor de a folosi tehnologia modernă în învăţarea înmulţirilor sau împărţirilor.

La orele de istorie, tabla interactivă uşurează înţelegerea modului în care arătau unele aşezări specifice perioadei antice prin selectarea şi asamblarea unor elemente. De asemenea, am utilizat tabla interactivă la realizarea portului popoarelor dacice şi romane.

La orele de geografie, cu ajutorul aceleiaşi table interactive copiii au pus în corelaţie formele de relief cu elemente ale florei şi faunei.

Chiar şi la clasele mai mici, respectiv pregătitoare, am proiectat pe tabla magnetică imagini preluate de pe Pinterest, cu grad de atractivitate sporit pentru micii învăţăcei, ceea ce i-a determinat să uite de emoţii şi să-şi dorească o implicare activă în derularea activităţilor de la CLR sau MEM. Concluzionând cele prezentate mai sus, vreau să subliniez că rolul cadrului didactic este acela de a se adapta noilor cerinţe ale societăţii şi să îmbrace procesul instructiv-educativ într-o formă uşor de acceptat şi, implicit, de înţeles de către micii învăţăcei.

119

ROLUL DISCIPLINELOR TEHNICE ÎN FORMAREA COMPETENŢELOR PROFESIONALE

prof. Corina Vasilache Liceul Tehnologic “Traian Vuia”, Galaţi „ Exemplul în educație, este cel mai bun percept” -Aesop Formarea competenței profesionale a tinerilor ce au absolvit un liceu industrial este asigurată prin instruirea lor competentă și progresivă, pornind de la problemele generale spre cele specifice unui grup de meserii. Înțelegerea fenomenelor tehnice, însușirea termenilor de specialitate caracteristici anumitor domenii de activitate, însușirea procedeelor întrebuințate în practicarea unei meserii, sunt obiective de bază ale studierii disciplinelor tehnice în învățământul preuniversitar. În paralel cu asigurarea conținuturilor specifice fiecărui profil, fiecărei meserii, în cadrul procesului de învățământ tehnic preuniversitar se urmărește realizarea educației tehnologice a tineretului. Prin complexitatea activităților la care participă în mod activ elevii în vederea însușirii unei meserii, disciplinele tehnice, alături de celelalte discipline din planul de învățământ, contribuie la formarea personalității lor.

EXEMPLE DE BUNE PRACTICI DIN ACTIVITATEA DIDACTICĂ MODELAREA În predarea disciplinelor tehnice se folosesc frecvent modelele iconice (figurative), cum ar fi: scheme, schiţe, grafice, fotografii, diagrame, simboluri intuitive.

DEMONSTRAŢIA Demonstrarea cu ajutorul materialului confecţionat.

Profesorul arată elevilor pe o planșă didactică părțile componente ale unui generator de acetilenă.

120

1-rezervor; 2-tijă; 3-tijă; 4-clopot; 5-coş carbid; 6-tavă reziduuri; 7-conductă; 8-ţeavă; 9-ţeavă; 10-epurator; 11-robinet de nivel; 12-robinet pentru acetilenă; 13-conduc

121

ÎNVĂŢAREA PRIN DESCOPERIRE Profesorul prezintă elevilor un post de sudare cu flacără oxiacetilenică îndemnându-i să descopere, să recunoască elementele componente.

1-generator de acetilenă 2-butelie de oxigen 3-reductor de presiune 4-furtun 5-supapă de siguranță 6-furtun 7-arzător 8-masă 9-sistem de ventilaţie

EXPERIMENTUL Exemplu : Clasa : a XI-a C (mecanic- auto) FIȘĂ DE LUCRU-LABORATOR Denumirea experimentului Controlul cu lichide penetrante al îmbinărilor sudate

Materiale utilizate Penetranți Developanți Emulsificatori (degresanți) Solvenți Probe sudate

Modul de lucru

Observații

-curățarea probei -pulverizarea lichidului penetrant pe zonele de control -îndepărtarea excesului de penetrant -aplicarea developantului -examinarea vizuală a îmbinării -curățarea cu solvenți -notarea defectelor depistate -interpretarea rezultatelor

-timpul de penetrare este între 15-30 min, în funcție de grosimea probei.

Etape:

PREZENTAREA METODEI MOZAIC, CA METODĂ DE ÎNVĂȚARE INTERACTIVĂ O activitate mozaic reprezintă un set de sarcini de grup în cadrul unei structuri în care fiecare elev în fiecare grup are cel puțin o sarcină definită, un set de informații și/sau resurse pe care, la un moment dat, nici un alt membru al grupului nu le are, resurse care vor contribui la scopul grupului. Se așteaptă ca elevul să acopere una sau mai multe sarcini, asociate cu alte informații și/sau resurse și să împartă cu ceilalți din grup informația, abilitățile legate de sarcina sa astfel încȃt scopul grupului să fie atins.

122

FOLOSIREA METODEI „MOZAIC” ÎN ÎNSUȘIREA CUNOȘTINȚELOR PRIVIND „SUDAREA ELECTRICĂ” Prin aplicarea metodei „mozaic” elevii vor lucra în grupuri maxim eterogene, adică grupuri formate atȃt din elevi slabi cȃt și din elevi cu rezultate bune la învățătură. Fiind conștienți că numai printr-o intensă cooperare și muncă în echipă, vor obține rezultate bune, elevii vor lucra activ, eliminȃndu-se diferențele dintre ei, cȃt și dintre rezultatele anterioare la învățătură. Metoda de cercetare folosită presupune intervenție și modificare în desfășurarea faptului pedagogic, avȃnd o dublă funcție, una gnoseologică și alta praxiologică. Prima vizează surprinderea unor relații între variabilele faptului pedagogic, iar cealaltă constă în introducerea unor ameliorări în derularea propriuzisă a acțiunii educaționale.

DESFĂŞURAREA ACTIVITĂŢII Activitatea 1  Se împart elevii clasei în grupe de cȃte trei elevi- „grupe mamă”. Grupele trebuie să fie eterogene. Fiecărui elev i se repartizează o sarcină bine determinată.  Elevul numărul 1 primește sarcina de lucru I- să-și însușească părțile componente ale unui post de sudare avȃnd la dispoziție schema acestuia.  Elevul numărul 2 are ca sarcină de învățare sarcina de lucru II- să explice tehnologia de sudare spre stȃnga și spre dreapta.  Elevul numărul 3 primește sarcina de lucru III- să indice materialele folosite la sudare.

Activitatea II  După repartizarea sarcinilor de lucru elevii se grupează în „grupuri de experți” formate din cȃte trei elevi cu aceeași sarcină de lucru. Ei învață împreună devenind „experți” în rezolvarea sarcinii de lucru respective- timp de lucru 15 minute.

Activitatea III  După ce au devenit „experți„ în rezolvarea sarcinii de învățare, elevii se grupează în „grupurile mamă” inițiale. În aceste „grupuri mamă” fiecare elev le predă celorlalți doi ceea ce au învățat, astfel încȃt la sfȃrșitul activității cei trei elevi ai grupelor să fi învățat toată lecția- timp de lucru 20 minute.  La sfȃrșitul orei profesorul prezintă concluziile activității.

Schema activităţii mozaic

Clasa a XI-a B C D E F GAH I

Ex

Ex

Ex

A

A REVENIR

A

123

Comparaţie între cele două clase 10 Clasa Testu l

5 0

REZULTATE ÎNREGISTRATE 1. Performanțe superioare și capacitate de reținere sporită; 2. Raționamente de ordin superior mai frecvente, înțelegere mai aprofundată și gȃndire critică 3. Concentrare mai bună asupra învățării și comportament indisciplinat mai redus; 4. Motivație sporită pentru performanță și motivație intrinsecă pentru învățare; 5. Capacitate sporită de a vedea o situație și din perspectiva celuilalt; 6. Relații mai bune, mai tolerante cu colegii, indiferent de etnie, capacități intelectuale, clasă socială; 7. Încredere în sine bazată pe acceptarea de sine; 8. Competențe sociale sporite; 9. Atitudine pozitivă față de materiile de studiu, de învățătură și de școală; 10.Atitudine pozitivă față de profesori, directori și alte persoane din școală.

BIBLIOGRAFIE 1. Adăscăliţei A. – Instruire asistată de calculator, Editura Polirom, Iaşi, 2007 2. Cerghit I., (coord) „Prelegeri pedagogice, Ed. Polirom, Iaşi, 2001.

3. Constantin E. -Tehnologia sudării prin topire, Partea I - Bazele tehnologice ale sudării prin topire, Universitatea din Galaţi, 1993.

4. Constantin, E. -Tehnologia sudării prin topire, Partea II - Tehnologia procedeelor de sudare, Universitatea din Galaţi, 1994.

5. Cristea S. - Curriculum pedagogic, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2006 6.Niţucă C., Stanciu I. – Didactica disciplinelor tehnice, Editura Performantica, 2006.

7. Onu P. Luca C. – Introducere în didactica specialităţii- discipline tehnice şi tehnologice, Editura Polirom, Iaşi, 2004.

124

ARHITECTURA VIITORULUI - SOLUȚII TEHNICE prof. Cornelia Vrabie Colegiul Tehnic Danubiana Roman

Chiar dacă nu toți oamenii nu creează opere de artă, nu inventează dispozitive noi revoluționare, nu putem afirma că dau dovadă de lipsă de creativitate. Ea se manifestă ca o trăsătură pe care fiecare dintre noi o are, dar mai mult sau mai puțin dezvoltată. Copiii își manifestă de la cele mai mici vârste din plin creativitatea în activitățile pe care le fac. Astfel că interesul, curiozitatea, spontaneitatea, atracția spre nou, tendința de a îmbina realul cu fantasticul sunt manifestări ale creativității în copilărie.

O dată cu trecerea timpul și mai ales odată cu începerea școlii, creativitatea pare a intra în declin. Pentru a-și folosi potențialul creativ si mai mult pentru dezvoltarea lui adulții, profesorii trebuie să dezvolte și alte trăsături de personalitate: independentă, simțul critic, încredere în sine, deschidere la nou.

Cuvântul latin creare înseamnă zămislire, făurire, naștere.Creativitatea poate fi privită și ca un mod de a gândi. Chiar dacă primul gând este că ne folosim creativitatea mai mult în artă, aceasta este folosită zilnic atunci când trebuie să rezolvăm o problemă sau trebuie găsită o soluție pentrusituațiile neașteptate, ambigue, incerte, în care nu există o soluțiiușor de găsit, ci trebuie să descoperim singuri ce e cel mai bine să facem.

J.P. Guilford (1950) a elaborat o serie de baterii de teste pe tema gândirii divergente pentru a măsura dezvoltarea potențialului creativ al copiilor, comportamentul creativ al acestora, factori ai gândirii divergente:      

fluența (fluiditatea), flexibilitatea, originalitatea, elaborarea, sensibilitatea la probleme, redefinirea (sau restructurarea).

Un proces creativ începe mai întâi prin trecerea în revistă asoluțiilor familiare sau deja încercate la respectiva problemă. Dacă acestea nu se pot aplica se trece la un proces de căutare a unor idei noi. Pe măsură ce apare o idee nouă, se evaluează cât este de aplicabilă şi convenabilă, dacă nu este destul de bună, eficientă, se începe căutarea unei noi idei.Mihaela Roco (2004) susține că a fi creativ înseamnăa vedea același lucru ca toată lumea, dar a te gândi la ceva diferit, a crea ceva nou, original şi adecvatrealității.

Elevii ar trebui implicați în situații de învățare unde să-și dezvoltate aceste capacități.

De aceea profesorii trebuie să proiecteze şi săorganizeze procesul de învățare astfel casituațiile de învățare să fie adecvate pentru dezvoltarea creativității.Ei trebuie să cunoască modul de manifestare şi de formare a creativității, factorii care o pot influența. Teoriile creativitățiisusțin că oamenii arfi mai creativi dacă li s-ar explica ce este creativitatea.

Pentru realizarea acestor obiective, am proiectat şi organizat situații de învățare favorabile pentru dezvoltarea creativității copiilor în timpul realizării activității ,,Arhitectura viitorului - soluții tehnice”.Procesul creației în viziunea lui GrahanWallas sugerează trecereaprin patru faze: prepararea, incubația, iluminareaşi verificarea.

125

Prepararea a implicat prezentarea temei propuse pentru studiu „Cum văd lumea în viitorul îndepărtat?” unde s-au avut în vedere:prezentarea problemei: 1. formularea ei în termeni clari (ce înțelegem prin evoluție urbană, ce direcție va avea această evoluție, cum putem realiza toate proiectele la care visăm, ș.a.); 2. analizarea datelor cunoscute ale problemei ( cunoașteți proiecte în comunitatea noastră care să aplice unele din aceste aspecte?, ce soluții s-au aplicat până în prezent pentru a rezolva unele din problemele existente?); 3. studierea istoricului problemei şi a tentativelor de rezolvare ( o prezentare scurtă a evoluției activităților ecologice); 4. emiterea unor soluțiila problemele discutate; 5. testarea aplicabilității acestora.

Incubația este etapa în care tema propusă rămâne ca temă de gândire şi poate dura câteva zile.J.P. Guilford a contestat existența incubației, fiind considerată doar o formă a activității de creație.

Inspirația,(intuiția) este momentul în care soluția problemei apare brusc în câmpul conștiinței.

Găsirea soluțieiproblemei este etapa în care viziune lor este testată, examinată, unde se elimină erorile, se completează și se fac retușuri.Copiii pot lucra în mod individual la realizarea temei propuse sau în echipe mici (2-3 elevi).

La analizarea si evaluarea lucrărilor realizate s-a ținut cont de :  gradul în care lucrarea răspunde unei situații problematice; caracterul adecvat, logică  capacitatea de a emite idei noi, soluții ingenioase, neconvenționale,neobișnuite,  capacitatea de a modifica şi de a restructura eficient demersul gândirii însituații noi,  de a găsi soluții cât mai variate de rezolvare a problemelor,  capacitatea de a renunță la ipotezele vechi  adoptarea de idei noi, de a face transferuri, de a realiza diverse modele, Trebuie avute în vedre particularitățile de vârstă şi individuale ale elevilor; specificul potențialului creativ la vârsta școlarăşi în mod expres de potențialul fiecărui elev, deinteligențele multipleale fiecăruia, de cunoștințeleșiexperiențele anterioare ale elevilor ce depind de mediul din careprovin şi de educația anterioară.

Așa cum există diverse tipuri de inteligență, existăși tipuri specifice de creativitate (creativitate tehnică, artistică, științifică). Inteligența vizează mai degrabă abilitatea de-a învăța lucruri noi și dea relaționa lucrurile existente.Creativitatea presupune conceperea unor lucruri care nu au existat anterior sau nu au corespondent în realitate. Așadar o mare parte din oamenii creativi sunt inteligențiînsă reciproca nu este adevărată întotdeauna. În urma studiilor și cercetărilor efectuate de J.P. Guilford, asupra creativității s-au extins după anii 50, recunoscându-se, astfel,importanțadar și complexitatea fenomenului.

126

BIBLIOGRAFIE 1. DULAMĂ, Maria Eliza, BODIȘ, Magdalena-Dezvoltarea potențialului creativ al copiilor la disciplina ,,abilități practice”,Romanian Journal of Education, Volum 1, Nr. 2, Pg 45 – 56 2. GUILFORD, J.P., 1967. The Nature of Human Intelligence. New York: Bearly Limited 3. ROCO, Mihaela, 2004. Creativitate şiinteligențăemoțională. Editura Polirom, Iaşi 4. https://psihologpentrucopii.ro/2012/05/ce-este-creativitatea/

127

Secțiunea I Concurs de creații literare

128

UN NOU ORAȘ ECOLOGIC NEWD.A.I.A.S Elevi:Alexandru Isabella 7 A, Duţă Emma 6A, Dobîrceanu Adelina 7 A, Sarca Robert 6 A, Istrate Ştefan 8 B Profesor Coordonator: Rusu Irina New D.A.I.A.S este un oraș dintr-o țară imaginară ,Republica Ecologică 6 A, 7 A, 8B (locuitorii fiind toți elevi ai şcolii noastre) situată la granița dintre Narnia și Tabăra Semizeilor.

Orașul dispune de o mulțime de aparate digitalizate menite cu rol de a proteja natura.De exemplu:pe străzile principale sunt amplasate încărcătoare pentru ROBOȚI-devoratori de gunoaie.

Culorile specifice orașului reprezintă culori ecologice precum:verde,galben și albastru.Acealeași culori sunt semne de diferențiere a centrelor de colectare a deșeurilor și a coșurilor de gunoi amplasate la 10 m distanță unul de celălalt.

La periferia orașului este amplasată o hidrocentrală de mărime medie pe malul drept al fluviului Stix,ce alimentează aproxmativ jumătate din instituțiile orașului. În capătul celălalt al New D.A. I..A.S-ului se află un câmp deschis pe care sunt poziționate nu mai puțin de 40 de eoliene.

Un mini-plan de dezvoltare : -toate locuințele dispun măcar de un panou fotovoltaic -fluviul STIX alimentează atât hidrocentrala cât și golful LEGO,un golf artificial modernizat ,puțin diferit -eolienele stochează surse energetice în așa-numitele ,,baterii de ceas”(locuri special amenajate în subsolurile orașului) Legile orașului ecologic NEW D.A.I.A.S 1.Toți cetățenii vor respecta normele eco.

2.Normele eco sunt: nu poluați fonic,faceți gunoi pentru a alimenta ,,salariile” roboților.

3.După ora 23.00 cetățenilor nu le este permis să-și părăsească locuința.

4.Folosirea chibzuită a energii fotovoltaice.

5.O dată pe an toți locuitorii plantează un copac în zona special amenajată în parcul central.

6.O data la 2 luni toţi locuitorii vor merge la spectacolul de magie şi farmece ,,Marmota & Comp.”

7.În fiecare weekend cetățenii vor avea liber pentru a petrece timp împreună cu familia.

8.Orele elevilor se vor face de doua ori pe săptămână în spații verzi pentru ideea de nou.

10.Nu există o a nouă lege.

11.Aici se termină legile.

Acesta este orașul ecologic propus de noi, al cărui nume şi prenume este alcătuit din inițialele noastre: D- Duţă , A-Alexandru, I- Istrate A-Adelina și S- Sarca.Pentru dinamizarea prezentării acestui oraș eco de vis ne-am folosit de mici artificii artistice,macheta din lego si un formidabil spectacol de magie a unei marmote si a unei bibilici. Sperăm că am crescut interesul vizitării acestui oraș.

129

ORAȘUL VIITORULUI

Antal Alexandru, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.1 Fildu de Mijloc prof. coordonator: Denisa Tiptiș

Ora 7 și 13 minute (cu noroc și ghinion în același timp). Așa ne trezim în fiecare dimineață, eu împreună cu sora mea Adriana – mama și tata se trezesc le aceeași oră, dar ei nu știu asta pentru că nu cunosc ceasul. De ce? Pentru că suntem în anul 2092 (ghinionist, pentru că, dacă aduni cifrele, rezultă 13). Cum se face că părinții nu mai cunosc ora? Ei bine, ei nu sunt de fapt părinții noștri, sunt doar niște holograme pe care le putem accesa când ni se face dor (dar sincer nu ni se prea face dor, pentru că avem abilitatea de a ne opri emoțiile când vrem). Am cumpărat aplicația cu câțiva bitcoins, nu ne-a costat mult. Dar să revin la mine și sora mea. Azi avem școală, așa am ales noi să fim elevi în clasa a 5-a pentru tot restul vieții. În realitate, avem 85 de ani, dar ne-am setat vârsta fictivă la 11 și am rămas așa, copii de clasa a 5-a. Din 5 în 5 ani, când ne schimbăm cipurile, avem posibilitatea să ne modificăm profilul – eu voi alege 40 de ani, am auzit că atunci începe criza maturității și am nevoie de niște adrenalină. Școala noastră e pe canalul 3. Avem cursuri 30 de secunde. Cum funcționează? Simplu – Doamna D13 (profesoara noastră robot) ne instalează cursul despre amibă (azi avem biologie). Așa se face școala modernă. Nu prea mai avem mult spațiu de stocare, eu mai ales, fiind dornic de cunoaștere, mi-am instalat multe limbi străine, formule matematice și texte literare. Adriana ar mai avea spațiu, dar ea preferă să și-l ocupe cu tehnici de machiaj și alte lucruri neinteresante.

Orașul nostru s-a schimbat mult, adică depinde de imaginația fiecăruia. Azi de exemplu eu vreau să fiu la mare, așa că am să-mi setez un fundal marin. Adriana visează încă de ieri un ținut sălbatic, dar e treaba ei, fiecare își reglează în privire ce decor vrea. Ea oricum e mai curajoasă...eu nu aș putea să văd în jurul meu ruine și animale periculoase, m-ar întrista. Până la schimbarea profilului, când voi deveni adult, aș vrea să mai adun niște informații, așa că merg frecvent la biblioteca orașului unde citesc! Știu că pare demodat și că de zeci de ani nimeni nu mai face asta, dar e locul meu preferat, nimic nu se compară cu mirosul de vechi și cu lucrurile pe care le descoperi din cărți – cărțile sunt singurul obiect din oraș care nu se virusează . Odată s-a virusat spitalul și hologramele pacienților au apărut peste tot prin saloane, încât medicii nu mai știau care e bolnavul și care e holograma acestuia. Dar cărțile nu dau eroare, în bibliotecă mă simt în siguranță.

Cum am ajuns să trăim așa? Ei bine, din cauza oamenilor, adică a noastră, pentru că am fost nepăsători și am ignorat riscurile dezvoltării tehnologice. Cu toții ne-am dorit să evoluăm, dar iată că evoluția ne-a stăpânit. Nici nu mai știm dacă suntem oameni sau roboți, nu mai avem sentimente și asta ne transformă în mașinării fără inimă. Când îmi amintesc de vorbele doamnei profesoare parcă mă încearcă o lacrimă: ,,ce va fi de voi, dacă într-o zi toate visurile vi s-ar împlini?” . Acum avem aplicații care ne ajută să nu simțim, să nu iubim, să cunoaștem tot, să rezolvăm orice problemă, dar ce folos? Ni s-au împlinit dorințele, dar ne-am pierdut sufletele!

Omul-robot nu mai este om. Orașul a devenit o proiecție digitală și parcă era mai bine când te certai cu vecinul pentru locul de parcare- așa mai socializam. Acum nu mai avem nevoie de 130

parcări pentru că ne teleportăm și nu ne mai certăm cu vecinii pentru că nu îi mai vedem. Trăim în acest mediu virtual și nici nu mai știm dacă trăim sau suntem doar niște aplicații.

Orașul acesta din viitor nu e de dorit, nici eu nu mi-aș fi dorit să trăiesc în el, dar nu am de ales și sper ca cei care trăiesc în lumi paralele și sunt încă în anul 2019 știu aprecia frumusețea orașelor în care trăiesc. Robotizarea și digitalizarea sunt periculoase, pentru că ne fac să pierdem ce avem mai de preț și anume – sufletul.

131

SINGURUL PARADIS PIERDUT Antal Adina Clasa: a XI-a prof. Maier Arnold Colegiul Național ”Kolcsey Ferenc” Satu Mare

“Aşa eram eu la vârsta cea fericită, şi aşa cred că au fost toţi copiii de când îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice”, spune mult admiratul meu Creangă.

Atât de identici suntem noi, copiii, şi totuşi, deloc asemănători. La graniţa dintre copilărie şi maturitate, acolo unde ar trebui să ne conducă raţiunea, suntem cu toţii nişte visători.

Suntem nişte semne de întrebare conturate cu multă atenţie. La început nici nu ne dăm seama ce se întâmplă cu noi, trăim fără a observa vreo schimbare semnificativă, mai târziu începem să dezvăluim cine suntem în acel prezent, începem să găsim rostul existenţei noastre, cum spun unii “rolul în viaţă”. Le dau dreptate, viaţa este o scenetă, unde fiecare îşi joacă unicul rol, depinde de fiecare dintre noi cum îşi va juca rolul, scena îi este dată. Revenind la noi, deci, ne scufundăm în întrebări nesemnificative uneori, importane alteori.

Suntem victimele tuturor noutăţilor, suntem atât de tentaţi să încercăm “noul” încât am putea spune că suntem dependenţi. Suntem atât de îngrijoraţi de imaginea noastră în ochii celor din jur, încât uităm de noi înşine, de adevărata noastră persoană. Dar, oare, aceasta este copilăria despre care ne vorbeşte Creangă, sau aceea în care Făt Frumos cucereşte prinţesa, şi trăiesc fericiţi până la adânci bătrâneţi. Oare copilăria se rezumă de la naştere până la o anumită vârstă? Oare a fi copil înseamnă neapărat a nu fi adult?

Copilăria lui Creangă este aceea care se ascunde în spatele adolescenţei, a maturităţii, dar le guvernează pe ambele mai puternic decât orice; este jocul cu mingea în curtea şcolii, după ore; este râsul haotic şi plin de viaţă al unui omuleţ în devenire; este fiecare cuvânt plin de sinceritate şi cu un strop de naivitate în el.

Copilăria lui este copilăria mea, a ta şi a tuturor!

132

BUCUREȘTIUL ÎN VIITOR

Arhip Ștefania – clasa a IV-a D Prof. Ionescu Daniela Georgeta Școala Gimnazială nr.79, București, sect 4

Mă gandesc că, dacă planeta a evoluat așa de mult până acum, cum ar arăta ea peste o mie de ani? Să vă povestesc despre un oraș – București!

Cred că peste o mie de ani, în anul 3019, orașul acesta se va schimba enorm de mult. Cu siguranță vor exista mașini care ori vor zbura, ori vor fi foarte rapide, care pot depăsi 900 km/h, vor fi zgârie-nori cu peste 100 de etaje, înalți până la nori și mai sus, dar eu vreau să vă vorbesc cu exactitate despre toată evoluția. În primul rând, animalele cred ca ar evolua și ele și ar învăța să vorbească în limba oamenilor din București. În al doilea rând, poate că școlile vor avea table digitale, ca niște tablete gigantice, pixuri cu mină nelimitată, care mai și scriu singure, dacă copilul le și spune ce să scrie. În al treilea rând, oamenii ar avea totul la îndemână: coșurile de gunoi nu vor mai exista pe asfalt, în schimb vor fi amenajate sub acestea, ca atunci când oamenii vor să arunce un lucru, doar să îi dea drumul, asfaltul se deschide, gunoiul cade, apoi se închide la loc - atât de simplu! Oamenii vor putea cumpăra lucrurile de care au nevoie mult mai ușor decât acum! La intrarea din magazin vor fi niste telecomenzi foarte deștepte! Acestea au o tastatură și un mini-ecran, doar tastezi obiectul de care ai nevoie și pe ecran apare dacă există sau nu în magazin, apoi dai ,,enter’’iar telecomanda te teleportează fix în raionul cu obiectul dorit, însă aceste telecomenzi funcționează doar în magazinul respectiv, de unde le-ai luat. În al patrulea rând, vreau să vă zic că oamenii nu se vor mai certa niciodată. De ce? Pentru că vor avea o brățară anti-ceartă, și ea foarte deșteaptă, ce va acționa la momentul potrivit. Dacă două persoane au un conflict, brățara își face efectul: aceasta are un mic microfon într-una dintre mărgele, care ascultă ce zic oamenii, iar dacă a ascultat destul de mult până să înțeleagă ce vor cei doi să spună, le dă un sfat perfect ca să nu se mai certe.Astfel lumea va fi mult mai veselă, se va ajuta mai mult și omenirea va trece la un nou nivel.

Așa îmi imaginez eu un oraș în viitor!

133

FELICITOWN, ORAȘUL FERICIRII

Badea Irina-Monica Clasa a III-a C Școala Gimnazială IOANID Profesor coordonator: Mihaela Soare

Este o frumoasă dimineață de vară, în anul 2110, în orașul Felicitown. Iau micul dejun împreună cu familia mea, pe terasa noastră de la etajul 102.

Servim castraveți și roșii proaspete, culese din mica noastră grădină de pe terasă. La desert avem mere, primite de la unchiul meu, care s-a mutat de curând în orașul New Mars, de pe planeta Marte. Așa cum spune mama, conțin mai mult fier decât cele de pe Pământ.

Pisicuța noastră, Mercuria, se apropie ușor. Este deranjată de prezența Starlei, robotul de curățenie, care încearcă tot timpul să strângă părul lăsat în urma ei. Din când în când, Mercuria se întoarce și o lovește cu lăbuța, dar Starla își continuă munca ei, neobosită.

Plecăm apoi cu toții spre stația de gondole. Eu mă urc în gondola galbenă pe care scrie SCHOOL. Mă întâlnesc cu ceilalți colegi și discutăm veseli despre ce am făcut în weekend.

Axioma ne povestește despre vizita ei în orașul subacvatic, Delphi. A fost extraordinar!

A văzut câmpii de alge, culturi întinse de scoici, recifuri de corali, pești multicolori. A vizitat și Stația Subacvatică de Epurare a Apei.

Privesc pe geam și văd o mulțime de capsule-taxi zburătoare și o flotă de drone care transportă colete în toate direcțiile.

Sub noi se întinde oglinda sclipitoare a Marelui Lac, din centrul orașului. Pe luciul ca oglinda al acestuia plutesc bărci cu vele argintii. Este înconjurat de Marea Pădure Tropicală, de unde răzbesc până la noi trilurile melodioase ale păsărilor.

Vocea din difuzor ne anunță că vremea va fi frumoasă astăzi. Norii încărcați cu grindină au fost distruși în cursul nopții, la periferia orașului, iar norul de nisip din Sahara a fost oprit de Stația de Curățare a Aerului.

Coborâm și ne îndreptăm spre intrarea în școală. Fiecare dintre noi este scanat pentru a putea intra în clădire. Clasa noastră este la etajul douăzeci și patru. Pe terasă avem terenul de sport. Piscina de dimensiuni olimpice este cu un nivel mai jos.

Ne-am adunat toți, cincisprezece elevi. Trei dintre colegii noștri sunt droizi, iar restul, oameni... Ne înțelegem bine! Facem echipă bună, doar că lor nu le place sa înoate.

Profesorul virtual a început orele. Suntem atenți. Astăzi învățăm despre energia verde și modul în care omenirea a reușit să renunțe la combustibilii fosili. Încă o zi de școală s-a terminat. Se lasă seara în frumosul oraș Felicitown. Mă întorc acasă obosită. Mai am timp să deschid o carte cu coperte aurii, din care apare holograma bunicii. Îmi citește o poveste cu zâne și balauri. Noapte bună!

134

COPIII DE AZI PARCĂ′ S MULT MAI TRIŞTI CA NOI

Budai Szabina Clasa: a XI-a prof. Maier Arnold Colegiul Național ”Kolcsey Ferenc” Satu Mare

“Aşa eram şi eu la vârsta cea fericită şi aşa cred că au fost toţi copiii de când îi lumea asta şi pământul, măcar să zică cine ce-a zice.” Stau şi mă gândesc la ziua de ieri, cum au trecut anii, ieri parcă eram copil, azi îmi număr zilele rămase. Îmi amintesc de copilăria mea la ţară, de jocurile banale şi totuşi atât de distractive pe care le jucam cu prietenii, cum fugeam de acasă ca să nu ne bată mama, sau vindeam în piaţă ca să facem vreun ban.

Dar copiii de azi se pierd într-o lume a tehnologiei, o lume atât de fascinantă şi frumoasă, dar pe atât de dăunătoare. Pentru copiii de azi e o prostie să te joci lapte gros sau sotron pe trotuar şi să fii trist atunci când vine ploaia şi spală creta, acum parcă spală tradiţiile şi amintirile. Noi ceream prietenia, ei conversează pe messenger, noi ne trimiteam scrisori nu mesaje de sărbători, noi sărbătoream o săptămână când primeam o ciocolată, dar copiilor de azi li se oferă totul pe tavă, noi furam de la rudenii şi vecini fiindcă ne era foame, dar copiilor de azi părinţii le pun lumea la picioare. Ei parcă au uitat de copilăria veselă şi pură de mai demult, copilăria de la ţară era atât de frumoasă, atâtea amintiri plăcute, atâtea hohote de râs, atâtea lacrimi când ne dojenea mama fiindcă nu eram cuminţi, descopeream sentimente şi trăiri noi în fiecare zi. De atunci eram culegători de amintiri, făceam “prostii” de dragul gândului că o să ni le amintim la bătrâneţe, şi o să avem ce spune urmaşilor noştri.

Dar când urmaşii noştri se pierd în lumea virtuală şi chiar nu-i mai interesează realitatea, atunci cui să povesteşti, ei oare au copilărie sau e doar un alt fel de copilărie? Ei nu se mai bucură ca noi de toate lucrurile bune cum făceam noi că ne curgeau lacrimi cinci zile din şapte pe săptămână şi ne bucuram de o mie de ori mai mult atunci când primeam ceva.

Dar copiii de azi nu au cum să trăiască toate aceste sentimente, adesea se maturizează prea repede. Este trist să nu te poţi bucura de copilărie, aşa cum făceam noi; este trist să mergi mai departe în viaţă fără amintirile din copilărie. Copiilor le dispare din ce în ce mai mult zâmbetul de pe faţă, se vede că le e dor de tradiţiile noastre, dar decât să recupereze copilăria, ei preferă să continue viaţa cu aceleaşi obiceiuri triste.

Copiii de azi sunt mult mai trişti ca noi.

135

ORAŞUL VIITORULUI Bulcă Dominic clasa aIIIa A Şcoala I.H.Rădulescu-Bucureşti Prof.Dragomir Daniela Pentru prima dată în istoria omenirii, nivelurile atmosferice de dioxid de carbon au depășit cu mult nivelul măsurat vreodată pe planeta noastră. Astfel, au crescut temperaturile planetare cu 1,5 ° C şi probabil ne îndreptăm spre temperaturi care vor destabiliza climatulîn viitorul foarte apropiat.Oamenii de știință din domeniul climei , trag semnale de alarmă pentru a ne aminti de necesitatea urgentă de a acționa acum pentru a face față schimbărilor climatice.

Efectele încălzirii globale sunt deja resimțite în ţările sărace și bogate deopotrivă. Ţările au fost afectate de uragane și de alte furtuni puternice, exacerbate de excesul de umiditate generat de încălzirea globală, cauzând unele națiuni insulare să se înece literalmente. În plus, seceta şi incendiile, sau opusul lor, furtunile de zăpadă și îngheţul afectează întreaga planetă.

Pentru diminuarea încalzirii globale, putem actiona prin programe de informare, care să cuprindă principalele măsuri pe care ar trebui să le ia fiecare individ în parte, pentru a contribui la planul global de salvare a planetei.

Trebuie să ne îndreptăm atenţia spre acele lucruri care au un impact nociv, iar vehiculele electrice ar trebui să le înlocuiască pe cele care rulează pe benzină sau motorină cât mai devreme. Cărbunele ar trebui eliminat treptat din rețeaua de electricitate, iar energia din surse regenerabile va avea o cotă mai mare. Instalațiile de captare și stocare a dioxidului de carbon ar trebui să se extindă pentru a absorbi cât mai multe emisii din instalațiile din industrie.

Copacii ar trebui să fie plantați în ritm alert în fiecare an, cu mult peste rata actuală. Clădirile ar trebui să atragă căldură din pompele subterane și utilizând electricitate, eliminând treptat instalaţiile alimentate cu gaze naturale.Aparatele de aer condiționat au un impact nociv ridicat asupra climei, din cauza gazelor pe care le eliberează-gaze cu efect de seră- numite hidrofluorocarburi(HFC). HFC sunt poluanți de scurtă durată, dar au un impact distructiv asupra încălzirii globale, care este de sute de mii de ori mai puternic decât cel al dioxidului de carbon eliminat prin masă.

Aceste schimbări aduc temperaturi mult mai ridicate,iar cererea de aer condiţionat este în creștere, evident pe seama încălzirii globale.Dar dacă am putea diminua nivelul de HFC din aer chiar cu ajutorul aparatelor care produc acest efect nociv? Crearea unor sisteme care să preia HFC direct din atmosferă și să letransforme înenergie pentru unităţile de aer condiţionat, ar putea fi o soluţie.Aici este locul pentru a promova sisteme mai eficiente din punct de vedere energetic, care să reducă costurile pentru întreprinderi și gospodării şi să sprijine dezvoltarea de sisteme alternative la HFC și CO2.

Topirea gheţarilor planetei, moartea recifelor de corali, scăderea populațiilor de animale sălbatice, creșterea nivelului mării și fenomenele meteo extreme se înrăutățesc odată cu creșterea temperaturii Pământului. Împreună, fiecare ţară trebuie să contribuie prin măsuri eficiente, la reducerea emisiilor de CO2.

Bucureştiul, oraşul în care trăiesc eu, este în top 10 cele mai aglomerate oraşe europene şi expansiunea continuă. Aşadar, investiţiile în promovarea unor sisteme eficiente de informare şi educare a populaţiei pentru a reduce emisiile de CO2 şi găsirea unor resurse naturale pentru susţinerea unei planete sănătoase, sunt un obiectiv important pe care eu vreau săîl susţin.

136

Concret, cu ajutorul cunoştinţelor de informatică, îmi doresc crearea unui site care poate calcula emisiile de CO2 si astfel să facem un prim pas în informarea şi orientarea către soluţii de viitor. Îmi doresc implicarea şcolii mele pentru promovarea acestui proiect, pentru o planetă sănătoasă, pentru ţara mea, România.

137

VIITORUL AȘEZĂRILOR UMANE Curea Andrei Prof. Coordonator, Ardelean Adela Școala Gimnazială ,,Porolissum”Zalău De-alungul timpului, s-au putut observa schimbări semnificative în complexitatea așezărilor umane. De la casele pe piloni primitive din Asia s-a ajuns la marile metropole moderne cu milioane de locuitori precum New York, Londra, Tokio și altele. Deoarece mintea umană este capabilă de speculație, am decis să încerc prezicerea următoarei forme de așezare urbană și să analizez această topică, privind mai multe aspecte,dar și diferiți factori, după cum urmează în rândurile de mai jos.  Așezarea și localizarea geografică Raportându-ne la climatul actual, putem preconiza că în următoarele câteva secole datorită efectului de seră care determină o încălzire alarmantă a suprafeței globului, umiditatea din aer se va reduce și ea treptat. Vegetația se va reduce la forme pitice și rezistente la secetă. În astfel de condiții vor apărea noi zone deșertice care pot fi locul propice pentru inființarea unui oraș. Un astfel de oraș al viitorului ar fi alimentat de sute de panouri solare, deoarece deșertul este cel mai bun loc unde catități uriașe de fotoni emiși de soare pot fi transformați în energie .  Obținerea energiei În viitor cel mai probabil vom fi depășit folosirea combustibililor fosili și vom apela la surse mai eficiente de energie. Este posibil ca orașul viitorului să fie acoperit cu un dom format din foarte multe panouri solare care ar converti energia, dar ar acționa și pe post de strat de ozon în cazul în careacesta ar dispărea, protejând orașul de razele spațiale cum ar fi raze gama. S-ar putea folosi energia hidroelectrică, energia termică, energia electrostatică obținută prin fricțiunea dintre două corpuri cu câmpuri electro-negative sau pozitive. S-ar putea stoca energia produsă în timpul cutremurelor ca urmare a presiunii create în scoarța terestră. Personal aș numi mașinăria care execută operațiunea, ,,Roxolian”.  Relocarea orașului În viitor, ca urmare a unor cataclime este posibil ca numărul oamenilor să scadă drastic.

In încercarea de a salva specia umană, toți locuitorii vor trăi întru-un sigur oraș de o dimensiune impresionantă. În situația în care acest oraș ar fi în pericol, soluția salvatoare ar fi teleportarea. În prezent oamenii de știință au demonstrat faptul că un concept al teleportării este realizabil. Aceștia au reușit folosind două proiectoare speciale să teleporteze o particulă din punctul A în punctul B. Aplicând anumite elemente ale mecanicii cuantice și presupunând că orașul se află într-o super poziție ( ceea ce ar însemna că se află în două locuri simultan, unul real iar celălalt doar un fel de hologramă), s-ar putea teleporta fiecare atom sau moleculă dintr-un oraș în celălalt.  Alimentația și agricultura Deoarece un oraș al viitorului ar avea o populație foarte numeroasă, sursa de hrană ar fi esențială.Se poate ca în viitor să se organizeze ferme în structuri subterane care ar fi alimentate cu energie produsă de domul format din panourile solare care formează cupola orașului. Apa necesară pentru aceste ferme subterane să provină de la mari adâncimi saufermele respective să funcționeze ca ecosistemele naturale din zilele noastre, factorii climatici să fie induși de om si manipulați printr-o tehnologie computerizată foarte avansată.  Industria și economia 138









Este o certitudine că în viitor omul va renunța la o industrie bazată pe forța de muncă umană. Va exista o industrie robotizată în care inteligența artificială va prima.

Economia acestor orașe se va baza în special pe producerea de energie, hrană și navete spațiale tot mai avansate din punct de vedere tehnologic care să le permită oamenilor ieșirea în spațiu.

In viitor nu vor exista bani sub formă de valute fizice, ci doar cripto-valute, iar sectoarele orașului vor schimba între ele sute de mii de cripto-valute în conturi virtuale în doar câteva secunde.

Infrastructura Orașul viitorului ar putea avea megastructuri care ar putea găzdui milioane de oameni.

Privind în ansamblu, aceste megastructuri ar putea să aibă propriile ecosisteme, centre medicale și educaționale cât și autorități locale.

Menținerea calității aerului Deoarece în aer se vor degaja mari cantități de dioxid de carbon, cred în existența unor drone care să funcționeze pe modelul fotosintezei la plantele verzi și să producă oxigenul necesar prin utilizarea dioxiduluui de carbon.

Cultură și divertisment În viitor cetățenii orașului ar putea să aibă alte diferite activități culturale. Este posibil ca tehnologia hologramelor să avanseze așa de mult, încât oamenii să vadă evenimente culturale prin întruchiparea hologramelor în patru dimensiuni care ar rezona remarcabil cu realitatea. Consider că simbioza dintre creierul uman și tehnologie va fi atat de avansată încât creierul va putea fi conectat direct la un dispozitiv de dimensiuni foarte mici, ca un fel de stic-bibliotecă de pe care creierul va putea culege rapid informații.

Politica și diplomația Imi imaginez că orașul viitorului ar putea să copieze politica din Grecia antică. Astfel, orașul viitorului ar fi un oraș stat precum a fost Atena antică și ar fi condus de un senat ales democratic. Candidații ar trebui să treacă printr-o testare foarte riguroasă. Cel mai probabil în viitor oamenii vor fi mult mai diplomați. Va prima ordinea și disciplina, educația și sănătatea. În concluzie deși nu putem fi siguri de viitor, putem face presupuneri și astfel să alegem cea mai bună cale pentru rasa umană.

139

VISUL MEU

Curt Maia Prof. înv. primar Popa Nadia Școala Gimnazială ,,Aron Cotruș,, Arad

Într-o dimineață m-am trezit aducându-mi aminte ce am visat.

Se făcea că eram în drum spre scoală si observam detalii uimitoare din orașul meu.

Mașinile circulau pe deasupra capetelor și mulți oameni mergeau pe jos pentru că nu își permiteau satfel de mașini, iar cele nornale dispăruseră complet. Și așa era o aglomerație de nedescris. Circulația era dirijată de polițiști roboți care puteau zbura. Existau și animăluțe robotice care ghidau oamenii, pentru că peste tot erau în locul caselor blocuri cu sute de etaje.

Uimită mă îndreptam încet spre școala mea și mare mi-a fost mirarea când am văzut că avea mult mai mult de două etaje. Când am dat să intru am văzut că la intrare era instalat un mecanism, o poartă ca cea de la aeroport care scana fiecare elev, astfel realizându-se și prezența și securitatea școlii.

Odată ajunsă în clasă în locul profesorilor obișnuiți erau profesori roboți, frumps îmbrăcați care dacă nu erai foarte atent păreau reali, foarte bine pregătiți pentru că erau conectați la internet și aveau acces la toată informația. Noi, elevii eram îmbrăcați într-un fel de salopete care aveau încorporate tot felul de butoane. Unul dintre ele accesa un telefon holografic. În loc de caiete aveam un fel de tablete, iar note nici nu existau.

Mi-am dat seama că așa ar putea arăta orașul meu în viitor.

140

CĂLĂTORIE ÎN VIITOR Diaconescu Petru clasa a IX-a Liceul Sanitar „A. Ivireanu”, Rm Vâlcea Prof. coord. Popescu Diana-Filofteia

M-am trezit și din nou sunt în aceeași lume!

Afară erau ciuperci albastre ce străluceau, totul era închis la culoare, era încă noapte, dar cerul ducea spre un negru opac, copacii giganți și contorsionați trec râurile și apele prin simpla lor existență.

Focul e albastru cu verde, e mult mai cald decât cel galben și încă mai luminos. Apa, la atingere, strălucește în galben și nuanțe deschise de verde, din cauza particulelor și bacteriilor fluorescente care se activează la o simplă undă de agitare. Încet vine ziua, lunile curcubeice încep ușor să plece de pe cer și revin mai târziu în alte culori.

Pădurile, din ce văd, sunt predominante de salcâm și arbuști tari precum sângerul și paltinul, dar pe lângă aceștia se fac observați copaci vechi ce se contorsionează în toate direcțiile, ajung de pe un mal pe celălalt, unde își formează o a doua rădăcină, culmea sunt niște mastodonți, dar nu au frunze. Masa lemnoasă este inimaginabil de uriașă. Fac fotosinteză prin scoarță, scoarța care este zgrunțuroasă și fărămicioasă se decojește foarte ușor în fâșii lungi, e incredibil de puternică și elastică. Iau patru fâșii late de o palmă și merg mai departe.

Din negrul de mai departe se aud strigăte ciudate, țipete de animale care te pătrund până în adâncul sufletului și își tremură coloana vertebrală, la auzul acestora. Niște creaturi ca niște licurici zboară aievea, sunt ca niște luminițe, dar fără trup, doar un corp luminos, le-aș putea socoti ca niște inexistențe vizibile.

Negrul opac al cerului începe să dea spre galben, parcă se crapă de ziuă.

Ajung la o casă...mă simt obosit deși nu am mers mult... mă simt mai greu ca de obicei.

Intru pe o terasă, toată îmbrăcată în piatră, gardul e viu, format din niște mărăcini împletiți din care curge un venin ce duce spre un alb-purpuriu. În casă totul e prăfuit, încep să șterg praful de pe mobilă, parcă aș cunoaște casa, însă mi se pare. Pe jos este aceeași piatră ca pe casă, rece și gri, cu o textură naturală și nefinisată. Țipetele din pădure se aud în continuare. Mă îmbrac cu niște haine găsite pe scaunul de lângă mine și mă duc să văd ce e acolo.trec pe același drum pe unde am venit și continui pe o cărare ce urcă pe deal... Ajung într-un luminiș unde era o creatură neagră, solzoasă, semăna cu o insectă slabă și ...lungă. Capul nu avea ochi, semăna cu unul uman, dar din el ieșeau niște plăcuțe ca niște urechi, ieșeau și intrau...mi-am dat seama că neavând ochi, vânează pe baza sunetului. Nu am nici armă la mine, așa că nu mă lupt cu ea și plec „acasă”. Plec din luminiș, cu țipetele creaturii în minte.

Pe drum observ totul mai în detaliu. Sunt tot felul de plante ciudate, unele se mișcă în voia lor cu rădăcinile pe post de picioare, altele au ochi și în momentul în care te observă, se ascund în pământ.

Cerul e galben, iar în mijloc-roșu, pe cer se vede o planetă cu inele, părea a fi Saturn, dar nu cred, însă ce cred este că putea să mențină viața, fiind o perlă albastră cu verde, dar culorile erau dispuse tot în inele.

Sunt acasă? E frumos, nu pot să nu zic, dar tot e praf, chiar dacă l-am șters. Ar fi bine să fac o curățenie totală. Iau o găleată și încep să bag pământul în ea. Doamne, ce pământ mai e pe jos!

141

Când a început negrul opac al nopții, am reușit să fac curat. Observ că e un loc destul de primitor, dar încă nu am ajuns la etaj să vad ce se întâmplă și pe acolo. Decid să urc...totul e curat aici. Pe pereți sunt picturi cu toate animalele pădurii, cred că cele mai importante. Pe masă sunt 12 cărți. Deschid una: „Botania”, în următoarele trei- „Animalia”, 4, 5, 6 văd „Fizici simple ale planetei”, la 7 și 8- „Materiale”, la 9- „Specii inteligente”, 10 și 11-„Planete exterioare și galaxia în care te afli...” la 12- „Secretele casei”.

Citesc puțin din fiecare și aflu că doar două plante din miile de specii sunt comestibile omului.

Animalele au exoschelet, absolut toate. Materialele cu care se poate lucra: lemnul și piatra. Culmea, aflu că există tipuri de lemn cu aceeași densitate ca fierul din lumea noastră. În „Specii inteligente” aflu că aproape jumătate din animale pot vorbi și 25% din ele au rațiune, pot gândi logic. Mă aflu pe planeta Pământ peste trei cicluri galaxiale. Planeta a luat multă masă din cauza asteroizilor și a vegetației și animalelor moarte, descompuse. Astfel s-a ajuns ca Pământul să fie în centrul galaxiei, iar Soarele și celelalte planete să se rotească în jurul lui. Saturn este acum luna principală. Oamenii au plecat într-o altă galaxie unde au pierit din cauza unei găuri negre. Astfel sunt aici în calitate de ultimul om pentru a încerca să readuc specia la viață. Dar nu am cum... sunt doar un singur om, un bărbat...fără un reprezentant feminin este imposibil.

Cred că ar fi timpul să mă culc. Împrejur, cel mai confortabil loc mi se pare un jilț din lemn de nuc cu o saltea făcută din țoale împăturite într-un cearceaf gros cu motive persane și pe post de spătar, două perne negre cu gri, cu motive florale, cam tari, dar sunt confortabile.

Adorm într-un somn adânc, sperând ca mâine să nu fiu ucis de fiare sălbatice.

Mă trezesc și observ ce trebuie să schimb în jurul meu. Dacă nu aș visa ce trebuie făcut, nu aș mai putea face nimic. Un vis mă ambiționează să arunc săgeata cât mai departe, căci cerul este limita mea. Visez sus și fac ceea ce visez „Visează-ți paradisul și apoi construiește-l!”

142

CÂND MUZICA DEPĂȘEȘTE PORTATIVUL...

Fricosu Maia -Antonia Prof. coord. : Roșu Geanina-Petronela Școala Gimnazială Nr. 3, Mangalia

Inima îmi saltă... Privesc aleile largi, cu două părți distincte, structurate conform Tratatului: în stânga, așezați la distanțe egale (de 1,5 metri), sunt copaci metalici, fiecare cu câte zece ramuri, cu frunze nemișcate, perfect aliniate; în dreapta, covor de iarbă foșnitoare, cu miros dulce, pomi cu coroane împletite, prin care se strecoară vântul...

Câinii robotici își duc joaca teleghidată, dar nu ating cu nimic verdele. Sunt programați să nu depășească latura artificială. Mă întreb cum de ceilalți, puținii căței tradiționali (cu carne, oase, blană și lătrat) știu atât de bine să ocolească metalul...cum cele trei specii supraviețuitoare de fluturi nu se așază niciodată pe vreo ramură înțepenită...

Asemenea întregului univers al orașului meu, și eu trebuie să-mi accept partea de tablă. În urmă cu doi ani, în 3013 (an norocos, nu-i așa?!) m-am îndepărtat de ai mei, am... am fugit fără să mă uit și... un flymobil m-a atins...Am trei degete robotice! Știu, alții au renunțat la asta, s-au descurcat doar cu ceea ce a rămas din carne! Dar părinții mei m-au vrut întreg! Îmi port regulamentar uniforma, dar uneori trag mâneca peste partea mea de neom. La fel cum îmi îndrept privirea spre frunzele mișcătoare în ritm aleatoriu atunci când sunt trist.

Ghicesc că strămoșii mei nu erau atât de supuși rectiliniului!

Acum totul este bine planificat. Fiecare clădire are câte două etaje (cu excepția birourilor, unde întâlnim 8 caturi). Ordinea se ghicește în fațadele lor monocrome: aceeași nuanță de albastru deschis, ca cerul senin și marea liniștită, cum spun adulții când îi întreb despre originea acestei alegeri.

Doar parcul de la capătul orașului oferă un spațiu propice nevoii de culoare. Pentru 48 de ore, aici îți poți proiecta visele! Apoi... ceea ce ai clădit se șterge... ești vindecat! Vin și alții să își potolească setea de culoare!

E o lume bine întocmită, cu reguli fixe, aduce liniște... însă...câteodată MUZICA SUFLETULUI DEPĂȘEȘTE PORTATIVUL...

143

LUMEA VIITORULUI

Hruban Andrada prof. Georgiu Luminița Liceul Teoretic „Ana Ipătescu” Universul este acea perlă ce stă în palmele timpului, pe care omul o șlefuiește continuu prin acțiunile pe care le face. Aceste acțiuni pot crea o adevărată bijuterie, perfectă și neprețuită, dar, dacă o șlefuiesti fără atenție, o poți transforma într-un obiect neînsemnat, fară valoare.

Omul ar trebui să fie conștient de faptul că viitorul reprezintă o formă abstractă, fără limite, cladită din miliarde de decizii pe care poate noi le credem neînsemnate, dar care contează atât de mult pentru aceasta. Ar trebui să ne gândim de două ori înainte să acționăm, nu-i așa?

Unul dintre cele mai controversate subiecte discutate în ultima perioadă este poluarea.

Dar dacă combaterea poluării este un element atât de important pentru planeta noastră si totodată pentru viitorul nostru, de ce nu reușim să schimbăm ceva? Răspunsul la această întrebare, din punct de vedere științific, este foarte complex, dar, după părerea mea, este unul extrem de simplu. Planeta noastră nu va fi schimbată atâta timp cât omul nu își schimbă mentalitatea și percepția asupra propriului viitor si asupra propriilor acțiuni. Dacă omul va reuși vreodată să perceapă viitorul ca fiind un ansamblu de decizii bune sau rele, pe care fiecare dintre noi le-a luat cândva, atunci ambalajul cutiei de ciocolată pe care individul o savura pe banca de lânga lac va ajunge la coșul de gunoi, nu pe aleea pietruită din jurul lacului sau în apa cristalină ce oglindește o fărâmă din viitorul acestuia si a fiecăruia dintre noi.

Pentru a schimba viitorul avem nevoie de două tipuri de oameni: de cei motivați, care au reușit să audă strigătul de ajutor al planetei și care învată în fiecare zi noi metode de combatere a poluării planetei, precum inginerii specializați în diferite domenii; și de oamenii simpi care au înteles importanta acesteia și își gestionează acțiunile pentru a construi împreună un viitor mai bun, o lume mai frumoasă.

La fel cum fețele unui diamant se definesc la lumina unui alt diamant, omul poate metamorfoza intenția unei lumi mai bune într-o unitate deplină a conținutului cu forma, o realitate frumoasă, clădită cu voință, solidaritate si dorință de realizare a propriului viitor.

Astfel, fiecare dintre noi trebuie să avem judecăți de valoare care să ne conducă pe calea prosperă a unei lumi fară incertitudini, o lume a înțelegerii între oameni si a comuniunii dintre om si natură, deoarece aceștia sunt cei mai importanți factori care ne-au împiedicat să materializăm dorința de evoluție în ceva realizabil.

144

ORAȘUL VIITORULUI Huțan Marcu-Otniel Profesor: Tudor Irina Liceul Tehnologic „Constantin Istrati” În fiecare zi ce trece, omenirea evoluează, creând oportunități și confort oamenilor și, odată cu noi, evoluează și orașele.

Orașul viitorului va fi mult mai sofisticat față de cel de azi, datorită tehnologiei ce avansează din ce în ce mai mult, pe zi ce trece, ceea ce este un lucru bun, pentru că astfel se va rezolva problema schimbărilor climatice, din ce în ce mai accentuate. Va fi apărat mediul și se vor salva resursele și energia. Astfel, oamenii vor putea trăi într-o lume plină de armonie, într-un mediu de trai corespunzător.

Tehnologia va deveni, o parte din noi, rasa umană. Oamenii vor purta asupra lor, mai degrabă, un computer sub formă de ochelari, fiind, astfel, mult mai ușor de utilizat și mult mai rapid decât telefonul.

Cumpărăturile se for face, majoritatea, la comandă și, chiar create de clienți, prin intermediul internetului. Clădirile viitorului vor fi de nerecunoscut.Vor fi multifuncționale, iar unele vor putea avea propria pădure la fiecare etaj.

Turnurile eco vor deveni atât spații pentru rezidenți, birouri, comerț și recreere, cât și pentru producerea de mâncare.

Clădirile anului 2050 vor avea o viață proprie, fiind capabile să controleze aproape singure căldura din interior, iluminatul și securitatea. Arhitecții susțin că ele vor deveni mai sustenabile și vor fi capabile să își producă singure electricitatea de care au nevoie și să valorifice apa de ploaie.

Este foarte posibil ca mașinile să se conducă singure. Diferențele dintre transportul public și cel privat se vor estompa și vom călători în taxiuri robotizate. Semafoarele nu vor mai fi necesare.

Imaginați-vă că, în locul stâlpilor de iluminat de pe marginea drumului, copacii ce străjuiesc străzile își vor putea produce propria energie și vor lumina.

Tehnologia va prelua aproape tot controlul în orașe pentru dezvoltarea rapidă a domeniului. Noi planuri locale și naţionale vor solicita fonduri pentru tot ceea ce înseamnă asigurarea activităţilor casnice și profesionale, nemaifiind nevoie ca ceea ce numim „manual” să se mai desfășoare. Un simplu click va face ca apa să curgă sau ca lumina să se aprindă sau să se stingă, să se deschidă fereastra, ușa sau mașina să pornească după comenzile primite de la utilizatori. Școlile vor înlocui predarea tradiţională cu predarea online, profesorii vor aplica ceea ce este deja în dezvoltare, și-anume numai e-learning.

Mobilierul vechi va fi înlocuit de unul nou care se va muta la simple comenzi din partea elevilor, profesorilor sau personalului de îngrijire. Tablele vor putea corecta erorile elevilor prin diferite semnale, precum lumini sau sunete, iar prin existenţa unui cont realizat atât de elevi, cât și de profesori, se va primi un feedback din ambele părţi. În concluzie, consider că orașul viitorului va fi dominat de ceea ce oferă și va oferi dezvoltarea tehnologiei pe parcursul anilor. Bineînţeles, omul va fi întotdeauna cel care va controla minunile tehnologice ale acestui secol și viitoarelor secole.

Nu cred că influenţa umană va fi eliminată, atâta timp cât Divinitatea este cea care a adus omul, deci sufletul ca principal factor al Pământului.

145

Așadar, tehnologie fără om, om fără tehnologie nu vor putea exista, ceea ce conturează imaginea orașului viitorului ca o scânteie puternică a raţiunii și voinţei umane, echilibrul reciprocităţii fiind soluţia evoluţiei urbane.

146

ORAȘUL VIITORULUI Ion Andi Ioan Clasa a VII-a E Profesor coordonator: Moldoveanu Luminița Școala Gimnazială ”George Emil Palade” Buzău

În opinia mea, orașul viitorului reprezină un oraș curat, în care nu există poluare datorită standardelelor avansate de curățenie, modern, mașinile nu poluează, fiind electrice iar noi gadget-uri ajutătoare vor fi amplasate pe străzi.

Planeta aceasta ne va schimba viața! Ca și în mesajul : „Viitorul îți aparține!” În locul angajaților de la salubritate, vor fi utilizați roboței minune de tip „ WALLE”ca în imaginea de mai jos.

El este un mic roboțel de compactare a gunoiului, care își petrece ziua întragă făcând curat și stângând mizeria. Și nu e o muncă ușoară! Gunoaiele și rezidurile care zac împrăștiate peste tot, în grămezi înalte cât munții sau zgârie-norii sunt colecționate de roboțel care nu se plictisește muncind. În locul autobuzelor sau mijloacelor de transport în comun, vor fi folosite ventilatoare de tip „Slip Stream”, niște mari ventilatoare in formă de cerc cu o putere enorma, amplasate din 2 în 2 metri pentru a forma linii asemănătoare cu cele de autobuz. Stațiile vor fi formate din 4 ventilatoare unite printr-o platformă. Pentru a te îmbarca, va trebui doar să mergi pe platformă și să sari. Curentul de aer te va conduce la următoarea stație, de unde vei putea alege dacă vrei sau nu să continui. Ele vor arăta asa 147

Iar aceasta va fi o stație:

Arhitectura clădirilor va fi cu totul diferită de cea din ziua de azi; ele vor fi construite din materiale noi, inovative, în toate cartierele și zonele orașului. Restaurantele celebre din centrul orașelor vor avea loggo-ul de tip hologramă deasura celui mai înalt punct al acoperișului.

Mașinile vor fi electrice, în cel mai rău caz hibrid, iar în loc de roți vor face „hover” pe șosea. Asta înseamnă că vor pluti pe carosabil la 2 cm de sol.

Spațiile verzi și parcurile sunt protejate de oamenii rău-voitori ce au intenții de poluare.

Oamenii vor aprecia mult mai mult natura și de aceea o vor îngriji mai atent.

Noua jucărie populară va fi o bilă asemănătoare cu cea din filmul „JurassicWorld” ce va face hover. Va arăta ca în imaginea aceasta:

Ele, bilele, se vor putea ajuta de ventuza din față pentru a se agăța de diverse obiecte și, implicit, vor prinde viteză dacă ști cum să te agăți eficient. Sună interesant?

SkateBoard-urile nu vor mai avea roți. Vor pluti la fel ca mașinile. Asa vor arăta:

148

Acesta este orașul viitorului în viziunea mea, un elev de 13 ani al Școlii Generale „George Emil Palade” Buzău.

Sursa de inspirație: Biblioteca „Adevărul” pentru copii; Fortnite sezonul 9 Imaginația mea

149

CUM VĂD EU VIITORUL?

Ionel Sara Prof. înv. primar Popa Nadia Școala Gimnazială ,, Aron Cotruș ,, Arad

La un moment dar oamenii își vor da seama că din cauza ignoranței și nepăsării lor Planeta va muri încet, încet, și vor începe să ia măsuri imediate.

Noile generații vor începe prin a strânge gunoaiele si a recicla ce se mai poate.Vor planta pomi pe locurile pădurilor tăiate și vor apărea păduri tinere unde vor fi protejate animalele sălbatice. Nu vor mai fi animale pe cale de dispariție.

Oamenii de știință vor inventa tot felul de mașinării care vor funcționa cu energie solară. În locul caselor obișnuite vor apărea case inteligente alimentate doar de la soare pentru a da răgaz planetei să își refacă rezervele narurale. Nu o să fie nevoie de atâta poliție pentru că nu o să mai fie hoți. Toți vor înțelege că furtul și hoția nu sunt o soluție și nu îi va scăpa de sărăcie.

Conducătorii vor fi și ei oameni obișnuiți care vor trăi exact la fel ca noi.

Se va reduce poluarea prin folosirea masinilor electrice doar pentru strictă necesitate, iar mersul pe bicicleta va fi din ce în ce mai popular printre adulți si copii.

Populația va înțelege că măncarea din supermarketuri nu este sănătoasă și se va indrepta spre a cumpăra mâncare de la oamenii care au grădini si cultivă plante și cresc animale în mod tradițional. Astfel alimentația va fi mai sănătoasă, iar oamenii și copiii nu se vor mai îmbolnăvii vor fi mai sănătoși și mai fericiți. Se vor găsi leacuri în natură pentru toate bolile grave care se vor trata.

Va dispărea poluarea!

Natura își va reveni și nu vor mai fi dezastre naturale.

Ce frumos văd eu viitorul!

150

MAȘINA TIMPULUI

Jurcoane Lucia Prof. înv. primar Popa Nadia Școala Gimnazială ,,Aron Cotruș ,, Arad

Într-o zi doamna învățătoare ne rugat sa ne imaginăm cum credem că ar arăta orașul nostru în viitor.

Eu împreună cu colegii mei după ore ne-am imaginat cum ar fi să construim o mașină a timpului pentru a călătorii în viitorul îndepărtat să vedem cum arată.

Cum ar fi oare?

Am construit mașinăria și am pornit în viitor.

După atâta drum ni s-a făcut foame și am mers la fast-foodul din oraș pentru a mănca.

Mare ne-a fost mirarea când în loc de bucătari și chelneri am văzut roboți. Mesele erau prevăzute cu comenzi digitale unde puteai comanda ce dorești și mâncarea venea pe o bandă la fiecare masă în parte.

După ce ne-am potolit foamea am ieșit afară și am rămas uimiți de mașinile zburătoare conduse de oameni care erau alimentate cu energie solară tot în aer de la niște stații foarte înalte.

Datorita faptului că calotele glaciare s-au topit din cauza încălzirii globale a crescut nivelul apelor cu 60 de metri și era mai multă apă decât uscat. Atunci am văzut un fel de mașini care ieșeau din apă si ne-am dat seama că sub ape sunt orașe.

Am mers sub ape și am văzut globuri mari de sticlă care adăposteau orașe întregi, cu blocuri, pomi, biserici, spitale și școli.

Fiecare copil avea câte un robot cam de un metru cu care să se joace , care să-l supravegheze și să aibă grijă de el. Robotul putea să vorbească, să cânte, să plângă, să râdă, avea sentimente și oferea un pachețel de mâncare copilului când acesta cerea.

Doamne, cum se poate schimba totul peste doar 80 de ani !

Am uitat să precizez că am ajuns în viitor în anul 2100.

Toți am fost de acord că vrem să ne întoarcem, iar când von ajunge adulți să schimbăm lucruri să nu se ajungă la astfel de lucruri.

151

ORAȘUL VIITORULUI

Lazăr Paula Prof. Rogoz Ramona Colegiul „Aurel Vijoli”, Făgăraș

Era seară. Am închis ochii și deodată am putut vedea Orașul viitorului.

Toate mașinile erau zburătoare, plantele erau gigantice și multicolore, animalele aveau șase picioare. Oamenii purtau costume albe strânse pe trup cu telefoane încorporate.

Casele erau doar din sticlă și aveau cel puțin 8 etaje. Autobuzele zburau de la o casă la alta și aveau scaune cu blăniță mov. Semafoarele erau imense, iar poliștii erau înlocuiți de roboței în uniformă. Era o lume frumoasă, dar parcă-i lipsea ceva.

A fost doar un vis, dar curând va deveni realitate și atunci îmi voi da seama căror lucruri de acum, o să le simt dorul.

152

METROPOLIS BUCUREȘTI

Trandafir Luca-David Clasa a III-a C Școala Gimnazială IOANID Profesor coordonator: Mihaela Soare

Anul: 2699 Localitatea: Metropolis București Este dimineață. Siri Assistent a spus prognoza zilei și a ridicat jaluzeaua. O muzică vioaie a invadat camera. Era semn că trebuie să mă trezesc. Cu greu m-am ridicat din pat și mam spălat. Costumul meu biometric mă aștepta.

M-am teleportat în living cu teleportorul meu portabil. Părinții mei se uitau la știri și robotul nostru de bucătărie pregătea micul dejun.

După ce am mâncat în grabă omleta, am luat ghiozdanul și am ieșit în fața porții să aștept autobuzul zburător, care mă ducea la școală. Când am ajuns, am fugit la ora de matematică. Nu puteam întârzia nici măcar un minut! M-am așezat în banca mea plutitoare și am fost întâmpinat de holograma profesorului nostru de matematică, care ne-a spus: - Bună ziua, copii! Vă rog să vă scoateți casca de învățat și să mutați cursorul la capitolul despre fracții, de la pagina 321. În această oră aveți veți lucra individual până la pagina 325.

Dacă nu terminați până la pauză, va trebui să rămâneți în clasă să finalizați sarcina de lucru.

Tema a fost foarte ușoară, așa că am terminat-o în scurt timp. În pauză, pentru că îmi era sete, i-am cerut dozatorului nostru computerizat o bilă de silicon, de mărime medie, cu apă. Acesta mi-a trimis-o în zbor, până la bancă. După ce am înghițit bila de silicon, prietenul meu m-a întrebat: - Tu de ce crezi că nu mai folosim sticle cu apă? Am auzit că, în trecut, apa era îmbuteliată în sticle… Îți dai seama ce ciudat? Să cari o sticlă cu tine???

- Apa de peste tot, râuri, lacuri, oceane a fost poluată cu multe peturi de plastic, așa că am reciclat plasticul și am făcut din el sfere mici pentru îmbuteliat apa. Spre deosebire de trecut, când apa era foarte poluată, acum, datorită noilor stații de epurare, construite în vecinătatea fiecărui cartier din oraș, oamenii au reușit să reducă foarte mult poluarea. Acest fenomen, ucigător pentru Terra, este aproape eradicat. Nu știai?

Când s-a terminat pauza, am mers la cursul de engleză, unde am învățat verbele la trecut.

Mi s-a părut că această oră a trecut foarte repede și a fost educativă.

Urma ora de educație fizică, așa că mi-am pus costumul meu biometric de sport. Neam jucat “Turul Franței” cu mingea holografică.

După ultima oră, m-am reîntors acasă cu mașina zburătoare. Aplicația de control al traficului ne-a îndrumat către o rută ocolitoare, pentru a nu aglomera intersecțiile din oraș.

Semafoarele plutitoare dansau parcă în lumina roșiatică a soarelui, care cobora agale spre apus.

M-am uitat pe geam și am văzut câmpurile cu panouri solare, de lângă cartierul în care locuiesc. Acestea sclipeau în razele astrului dătător de lumină și viață. Platforma zburătoare cu turbine eoliene era la câțiva kilometri distanță. Așa se produce acum energia necesară marilor 153

orașe. Arderea combustibililor fosili este deja istorie. Oamenii au învățat din greșelile trecutului. După ce au văzut ce schimbări climatice s-au produs din cauza poluării, toate țările au interzis producerea energiei electrice prin metodele vechi, poluante, și au obligat toți oamenii să producă doar energie verde.

Ajuns acasă, am servit cina împreună cu familia. I-am rugat pe părinți să-mi povestească mai multe despre trecutul negru al Pământului, când oamenii poluau planeta fără să realizeze la ce pericol o expun. M-am dus în camera mea să mă culc, cu gândul că n-am să las să se mai întâmple asta în viitor. O să le reamintesc această poveste oamenilor și o să-i avertizez asupra acestui pericol. Am adormit visând cum va fi viitorul meu…fericit..…

154

ORAȘUL VIITORULUI Munteanu Marta Maria

Clasa a VII-a E Profesor coordonator: Moldoveanu Luminița Școala Gimnazială ”George Emil Palade” Buzău

Orașul viitorului pentru mine ar fi un oraș curat, cu oameni civilizați, în care să avem tot ce ne dorim. Datorită faptului că tehnologia a avansat așa de mult totul va fi electronic. Până și oamenii vor fi înlocuiți cu roboți la locul de muncă, pentru că evident vor face totul perfect, fără greșeli, făra nici măcar puțină odihnă, ce să mai aducem în discuție salariu sau familie.

Natura aproape că va fi ca și inexistentă.

Oameni nu se vor mai bucura de nimic din jurul lor, pentru că totul va fi numai beton și aer poluat. Vor mai fi câteva specii de animale pe la grădiniile zoologice, cel mult câteva în puținele păduri care vor mai rămâne. Cele mai multe animale vor muri de foame, din lipsa unui adăpost și din cauza aerului incărcat cu tot felul de substanțe toxice pentru viețuitoare.

Pe teritoriul unde astăzi se găsesc spații verzi se vor construi clădiri moderne menite pentru birourile afaceriștilor, sau blocuri de locuit. Se vor amenaja numeroase parcări pentru autoturisme, pentru ca acum sunt insuficiente, se vor construi poduri pentru ca traficul va fi îngreunat. Totul va fi pustiu, gri și trist. Nimeni nu se va mai bucura de viață pentru cava fi vorba numai despre bani, case, mașini de lux și vieți cât mai perfecte. Pâna cand toți vor realiza ca este imposibil așa ceva va fi prea târziu și se vor îmbolnăvi psihic.

Oamenii vor deveni inutili,pentru ca roboții vor fi în școli, bănci, spitale,peste tot. Chiar și pe stradă vei vede roboți meniți să împartă pliante sau sa vorbească cu tine pentru că te vad abătut. Cântecul păsărilor va fi ca un concer organizat de cel mai celebru compozitor, și abia atunci îl vom aprecia în adevărata lui valoare. În cele din urmă vom ajunge să respiram aer folosind măști de oxigen, pentru că altfel nu vom supraviețui. Totul va fi așa de scump, încât țările ce vor avea resurse naturale fie ele cat de puțin importante, vor fi dorite de alte țări și se vor porni războaie pe tema supremației. Vor muri multi oameni nevinovați, doar în încercarea de a-și salva țara.

Copii nu vor mai ști ce e o copilărie adevărată, nu vor mai ști cum e sa alergi pe ulița bunicilor de la țară, desculț, respirând un are curat și fiind fericiți că au mâncat cele mai bune tarte preparate de bunica. Orice vei vrea să ți se aducă la ușă, ți se va aduce. Roboții vor găti în locul tău, dar mâncarea nu va mai avea același gust ca în copilărie. Totul va deveni superficial, oamenii vor pleca seara târziu de la serviciu, obosiți, dorind doar să tragă un somn liniștit pentru ca știu că a doua zi de dimineață se vor întoarce din nou la muncă.

Viața se va rezuma la traiul de pe o zi pe alta, chiar daca vor fi bani, pentru ca nimeni nu îsi va mai dori nimic. Poate doar puțină ....liniște și libertate.

Avem doar o viață de trăit așa ca nu trebuie să o lasăm în mâna unor oameni care se gândesc doar la binele lor. Nu trebuie să renunțăm niciodată la visele pe care le avem, cu toate că știm că nu toate se vor împlini . Din punctul meu de vedere un oraș al viitorului va fi un dezastru, dar nu avem cum sa oprim ceea ce știm că se va întâmpla. Putem doar sa sperăm că,poate, într.un fel vom încerca să schimbăm ce vom putea schimba.

Așa că ar trebui cam de pe acum sa ne facem o grădină, undeva ascunsă, pentru vremurile grele din viitor.

155

156

CĂLĂTORIE ÎN ORAȘUL VIITORULUI Neagu Dana Prof.coordonator Miron Amelia Maria Școala Gimnazială "Mihail Kogălniceanu" -Brăila Motto : "Tot ce un om poate imagina într-o bună zi un altul va realiza" (Jules Verne) Modul în care se va schimba societatea prezentă în viitor, odată cu evoluția rapidă a tehnologiei și științei a fost imaginat de foarte mulți scriitori vizionari de literatură science fiction încă din timpurile în care omenirea își ridica pânzele în vânt și naviga pe apele necunoscute ale științei și tehnicii. Acești scriitori vizionari au pictat viitorul în culorile fanteziei călătorind pe Lună în module spațiale,explorând adâncurile mărilor și oceanelor în submarine electrice, au privit pe cer vehicole zburătoare, și-au plimbat ochii minții prin orașe cu blocuri zgârie nori în care locuitorii merg cu trenuri Maglev cu speranța că într-o bună zi visele lor vor deveni realitate.

Privesc cu optimism la viitorul omenirii și consider că acesta va fi unul mai bun deoarece Planeta Pământ se va dezvolta din punct de vedere al economiei, orașele se vor dezvolta, clădirile vechi vor fi demolate iar în locul acestora se vor construi clădiri în care condiţiile interioare să se modifice singure în funcţie de condiţiile exterioare, în scopul economisirii resurselor de energie. În orașe vor fi construite zone verzi supraetajate pe terasele clădirilor.Vor exista de asemenea complexe de agrement supraetajate în care vor fi amplasate sere, parcuri, restaurante și cinematografe.

Poluarea atmosferică va scadea datorită apariției mașinilor electrice complet automatizate care vor putea lua toate deciziile șoferului în ceea ce priveşte condusul. Vor exista mașini și biciclete zburătoare care se vor deplasa prin tuneluri speciale și care vor funcționa pe baza aplicațiilor mobile. Avioanele viitorului vor funcționa pe baza energiei solare.

Omenirea va descoperi noi surse de energie alternativă care nu produce emisii poluante alături de energia solara cu panouri fotovoltaice și energia eoliană. Vor fi exploatate energia mareelor, energia geotermală provenită din adâncul Pământului dar și energia din spațiu, produsă de centrale nucleare construite pe Lună, pe Marte sau pe o altă planetă pentru a nu afecta omenirea. Medicina viitorului va aparține nanoroboților cu dimensiuni de ordinul micronilor ce conţin în interior un minicomputer. Aceștia vor fi utilizaţi pentru distrugerea bacteriilor şi virusurilor, a celulelor tumorale sau pentru transportul medicamentelor în anumite ţesuturi din organism. Vor exista vaccinuri si tratamente pentru multe boli . Operațiile complicate vor fi executate de roboți. Vor exista roboți asistenți care vor putea suplini munca asistenților medicali oameni care vor putea administra medicamente și anumite tratamente. Roboții vor fi folosiți și în muncile de uz casnic, vor face piața, mâncare, curat și vor putea fi tovarăși de joacă pentru copii.

Indiferent cum va arăta viitorul îmi doresc ca oamenii să se schimbe, să devină mai buni, mai responsabili față de Planeta lor, astfel încât să se implice mai puțin în conflicte și războaie care pot afecta pacea, securitatea și viitorul Planetei albastre.

157

ORAȘUL VIITORULUI

Niculiță Matei-Ștefan Clasa a VII-a C Profesor coordonator: Velniceru Cristina Școala Gimnazială ”George Emil Palade”, Buzău În viitor, va trebui să ne adaptăm resurselor naturale în cantități nu la fel de mari ca în prezent. Noi încercăm să găsim variante de supraviețuire pentru momentul sfârșirii acestor resurse.

Un exemplu foarte concret ar fi petrolul. Petrolul este pe terminate, iar în următorii aproximativ 100 de ani cred că va trebui să ne obișnuim fără acesta. Acesta este motivul apariției mașinilor electrice. Nu consumă petrol, ci o energie pe care se bazează chair și viața omului: lumina solară.

Un alt exemplu ar fi chiar apa. Oare se vor opri apele să curgă din munți? Probabil că da. Adică nu este încă momentul să ne facem probleme, dar la un moment dat va fi. De aceea eu văd în orașul modern câte o stație de purificare a apei. Astfel, apa ar putea fi refolosită după ce pleacă din casele noastre. Aici este vorba de un alt capitol. Și anume, unul dintre cele mai importante subiecte, mâna ded lucru. Mâna de lucru nu va mai fi umană. Roboții vor prelua tot ce înseamnă muncă. Probabil că singurele locuri de muncă ar fi mecanic de roboți. Da, se va ajunge și aici, Economia va exploda. Probabil că nu v-ați gândit la aceasta când ați auzit la televior: „Un nou robot a fost lansat”.

Vorbind despre modul în care va arăta acest oraș, avem multe variante. Eu unul văd un oraș foarte modern. Adică nu vor exista nici un fel de plante... Da. Cred că nimănui nu-i va plăcea asta, dar se poate ajunge și la asta dacă nu se protejează mediul. Există două variante: ori omenirea protejează mediul și nu va trebui să umblăm cu măști pe față toată viața, din cauza lipsei de O2, ori protejăm mediul, și va fi foarte bine.

Am precizat mai sus „mașini electrice”. Acestea sunt de două tipuri: Primele sunt cele foarte bune din punct de vedere al protejării mediului. Acestea se încarcă de la stația de energie SOLARĂ sau, mai bine au panouri solare instalate din fabrică. Dar mai există cele încărcate din fabricile de producție de curent electric. Aceste fabrici poluează extrem de mult și nu ar fi o alternativă prea bună nici asta. Mașinile electrice sunt un subiect complicat, pentru că acestea sunt produse în fabrici care polueaza. Ca să se demonstreze cât de mult poluează, s-a realizat un studiu care spune că pentru a produce o mașină electrică, se puluează cât poluează o mașină normală în toată viața ei.

De asemenea, eu văd niște tehnologii foarte înaintate la care nimeni nu s-ar fi gândit.

De exemplu ar putea exista comunicarea telepatică. Nu ar mai trebui nici să deschidem gura ca să vorbim, ci am citi gândurile persoanei din fața noastră. De asemenea, comunicarea poate ajunge la un nivel și mai dezvoltat: am putea renunța la telefoanele mobile, și am putea să comunicăm de la depărtare doar dând comanda prin gând. În concluzie, mie îmi place foarte mult orașul în care locuiesc. Nu vreau acel oraș al viitorului sub nici o formă. Nu cred că aș putea să mă bucur la fel de mult cum mă bucur când ies afară în parcurile pline de vegetație și natură în adevăratul sens al cuvântului.

158

EVOLUȚIA URBANISMULUI ÎN VIZIUNEA MEA Pătrașcu Alexandra Clasa a VII-a C Profesor coordonator: Velniceru Cristina Școala Gimnazială ,,George Emil Palade”, Buzău

Viitorul?! Ce ne va aduce ziua de mâine?Această întrebare și-o pune fiecare dintre noi, trăind cu speranță că totul va merge pe drumul cel bun. Dar totul depinde de noi, de oameni, de implicarea noastră în rezolvarea problemelor actuale. În viziunea mea, orașele vor fi industrializate, totul funcționând pe bază de curent electric Mașinile, utilajele, aparatele casnice și sursele de iluminatvor funcționa doar pe baza acestuia.

Curentul electric va fi obținut datorită eolienelor, termocentralelor și hidrocentralelor. Vor fi fabricate și mijloace de transport care nu vor polua.

Orașul ar fi mai curat, deoarece, în fiecare zi, o echipă de voluntari va curăța deșeurile dăunătoare mediului, dar și oamenilor. Fiecare dintre noi va fi mai responsabil în ceea ce privește protejarea mediului ce ne definește ca ființe.

Cu cât mediul este mai puțin poluat, cu atât orașul nostru va fi mai ,,vesel”. Oamenii vor vedea viața prin alți ochi, acei ochi ai speranței într-un viitor mai bun. Timpul va curge calm, dispărând agitația din prezent. Natura ne va înveseli zilele prin frumusețea florilor multicolore, care ne vor încânta privirile și existența mai multor spații verzi le va da posibilitatea celor mici de a-și depăși limitele și a-și îmbogăți cunoștințele. Trilurile păsărilor vor acompania toate activitățile noastre, de zi cu zi, ușurându-ne viața. Susurul apelor, din preajma orașelor, va aduce un strop de lumină pe chipurile oamenilor. Asemeni valurilor, viața va curge necontenit, străbătând peisaje mirifice, care rămân în sufletele noastre. Fiecare etapă din existența noastră este strâns legată de locul în care trăim și în care ne desfășurăm activitatea, personalitatea noastră dezvoltându-se în strânsă concordanță cu experiențele acumulate.

Pentru a avea parte de un oraș decent și care să ne încânte inimile și noi, oamenii, avem obligația să prețuim ceea ce ne-a fost oferit, să protejăm și să îmbunătățim darurile primite, colaborând cu cei din jurul nostru.

Orașul din viitor se va baza pe o populație unită în gânduri și acțiuni menite să ne îmbunătățească traiul de zi cu zi. Se va pune accentul pe asigurarea și păstrarea curățeniei, a liniștii, pe repararea și consolidarea clădirilor, dar și pe înfrumusețarea acestora. Aspectul orașului va influența în mod pozitiv starea sufletească a oricărui vizitator.

Orașul meu din viitor reprezintă un ideal, oglinda în care se vor reflecta: - frumusețea și puritatea vieții; - amintirile copilăriei mele; - etapele formării mele ca adult; - imaginile unui mediu relaxant care își pune amprenta aupra vieții mele; - ,,secretele” vieții, care se vor dezvălui treptat, odată cu trecerea anilor; - locurile maturizării și transformării într-o persoană responsabilă, care să desfășoare activități menite să ducă la progresul comunității din care face parte.

Sufletul meu de copil mă îndeamnă să visez că un astfel de loc ideal va exista dacă speranța și credința nu ne vor părăsi.

159

ARHITECTURA VERDE Petrariu Rareș Colegiul Tehnic „Danubiana” Roman Când am auzit tema propusă de doamna profesoară, primul gând a zburat către zone întinse și pline de verdeață. Îmi doresc un oraș curat, unde să mă pot plimba, fără praf, fără mirosuri greu de suportat mai ales vara. Cum să construiesc „verde”?

Viitorul ar trebui să pună pe primul plan grija pentru Pământ, să ne îngrijim ca toate ființele vii: insecte, plante, animale, să poată supraviețui în continuare și să se înmulțească.

Doar așa, împreună, calitatea vieții noastre se va îmbunătăți. În societatea noastră în viața noastră de zi cu zi, avem nevoie de energie electrică în fiecare zi pentru aproape orice. Orașul viitorului ar trebui să poate produce această energie fără să afecteze mediul încunjurător. Pe acoperișurile blocurilor să fie montate panouri solare reciclabile care să asigure o parte din energia electrică necesară utilizării zilnice sau pentru iluminatul stradal. În zonele din jurul orașelor pot montate și turbinele eoliene furnizează energie electrică suplimentară.

Locuințele construite să fie prevăzute cu sisteme electronice (case inteligente) care săsupravegheze consumul de energie, sporind astfel și siguranța celor ce locuiesc acolo.O locuință cu multe încăperi poate avea consumuri mari pentru încălzire, însă pe timpul nopții, spre exemplu, sistemul de control inteligent poate reduceenergia necesară pentru camerele care nu sunt utilizate.

Astfel, va fi păstrată o temperatură optimă somnuluiîn dormitoare și băile vor fi încălzite. La fel se poate utilizași în timpul zilei, când casa este goală, sistemul de încălzire poate rămâneîn funcțiune, dar la o temperatură mai mică. În același timp, setarea unei temperaturi mai scăzute va conduce a realizarea unei economii substanțiale.

Construcția caselor, blocurilor să permită amplasarea unor terase, acoperișuri „verzi”, a unor zone de verdeață, mici oaze de liniște, pentru fiecare clădire, unde să ne putem odihnivisându-te pe o insulă liniștită, tolănit la soare uitând de agitația orașului sau să ne petrecem timpul alături de prieteni.

Crearea de parcuri de recreare, locuri de joacă sau grădinipublice,oferă locuitorilor surse de sănătate și relaxare care susțin protecția mediului. Spatiile verzi previn eroziunea solului și îmbunătățesc absorbția apelor provenite din ploi, conferind un bun drenaj al acestora.

Amplasarea de fâșii verzi pe străzile orașului, amenajările din jurul instituțiilor publice, duc la “umanizarea” acestuia, fiind , având rol de înfrumusețare dar și de reducerea cantităților de noxe, acționând ca o perdea protectoare.Copacii au capacitatea de a absorbi substanțele poluante. Astfel că 20 de copaci maturi, pot compensa poluarea produsă de o mașină ce parcurge 100 de km într-o zi.

Totodată copacii sunt cei care împiedică supraîncălzirea zonelor în care exista suprafețe întinse de beton și asfalt. În marile orașe temperaturile ridicate se resimt mult mai multdecâtîn alte zone, deoarece aceste suprafețe absorb căldurași o retransmit mediului ridicând astfel temperatura resimțită.Un alt rol important al vegetației, în special copaci și arbuști, este acela de reducere a poluării fonice.

160

AMINTIRI DESPRE... VIITOR Popa Daria Sânziaza Profesor Zbîrcea Ionela Școala Gimnazială nr. 2, Comarnic Oare cum va arăta în viitor oraşul? Ce tehnologii noi vor apărea? Ei bine, momentan, nimeni nu-mi poate răspunde la aceste întrebări, dar asta nu mă poate împiedica să-mi imaginez. Miar plăcea să văd cum ar arăta un oraş peste 100 de ani, undeva prin anul... 2119.

Eu cred că atunci tehnologia va fi avea un rol decisiv. Vor exista din ce în ce mai multe maşini electrice. Poluarea va fi mai redusă, iar asta este o veste bună pentru încălzirea globală.

Probabil, în viitor roboţii vor fi prezente familiare printre omeni și vor facilita activitatea din fabrici și chiar hipermarketuri. Aceştia vor face unele sarcini pe care în zilele noastre oamenii le fac. Poate că simpaticele maşinării vor fi cele care vor ridica resturile menajere şi vor livra scrisori, plicuri, facturi. Poate că oamenii viitorului vor putea să își achiziționeze câte un robot care să le rezolve treburile cotidiene, un fel de personal assistent cu abilități de bucătar și menajeră iscusită. În viitor, mâncarea, hainele sau obiectele pe care le vom comanda prin intermediul internetului, vor ajunge la adresa cu ajutorul unei drone. În viitor, paznicii care supraveghează anumite instituţii nu vor mai fi. În locul lor vor apărea câmpuri magnetice sau de forţă. Acestea vor împiedica pe timpul nopţii să se intre în acea unitate. Nu vor mai exista cărți de identitate.

Acestea vor fi înlocuite cu recunoaşterea facială. Cu ajutorul acesteia, se vor putea afla date despre persoane şi se va permite accesul într-o instituţie. În viitor, cred că şcolile vor fi mult mai dotate. Orele de curs se vor înmulţi, iar noi materii vor apărea. Cred că cel mai mult se va pune accent pe astronomie, matematică şi informatică.

Cu ajutorul acestora, tinerii vor putea inventa noi tehnologii. Sper că în viitor, să se folosească pentru teme, notiţe, documente şi alte nevoi care necesită hârtia, tot mai multe tablete, telefoane. Astfel pădurile se vor regenera, iar natura va renaşte. Și totuși, orașul viitorului nu trebuie acaparat de tehnologie. Cred că oamenii se vor reîntoarce la natură, la puritatea și frumusețea vieții. Într-un oraș al viitorului, vor fi mai multe flori în parcuri, mai multe păduri. Oamenii vor fi mai prietenoși unii cu alții și se vor ajuta necondiționat. Bolile cumplite precum cancerul, vor putea fi vindecate cu medicamente care sper sau visez că vor fi descoperite de către oamenii de știință. Progresul nu înseamnă neapărat tehnologie, lume ostilă și ocupată către job. Eu cred că progresul înseamnă bunătatea oamenilor și faptul de a ne ajuta unii pe alții. Mi-aș dori ca oamenii viitorului să nu mai știe ce înseamnă boala, poluarea și ostilitatea.

Nu putem şti cum vor arăta oraşele în viitor, dar sigur că vor fi mult mai evoluate, iar tehnologia va fii cea predominanta. Poate se va inventa un elixir al tinereţii, vom avea viața veșnică si noi, contemporanii anului 2019 şi vom vedea şi noi, cei din prezent, ca cetățeni ai unui oraș al viitorului.

161

ORAȘUL VIITORULUI

Popliceanu Debora clasa a III-a prof. coordonator, Onica Monica-Oltea Școala Gimnazială Șagu, jud. Arad

Orașul viitorului Din imaginația mea, E plin de șosele aeriene, Unde mașinile pot zbura.

Mașinile sunt toate colorate, Fără de roți, foarte frumos parcate, Pe-acoperiș, în garaje private, Căci motorina și benzina vor fi demult uitate.

Casele vor fi foarte înalte, Cu acoperișurile plate, Pe care microbuzul de la școală va opri, Căci fiecare acoperiș va fi stație pentru copii. Școlile vor fi foarte importante, Iar bibliotecile, cele mai căutate, Căci omul viitorului va fi inteligent, Știința va crește pe orice continent.

Clădirile cele mai importante, În culorile curcubeului vor fi pictate, Cu vârfurile pierdute prin nori, Ele vor fi pline de vizitatori.

Locurile de joacă pentru copii, Vor fi la fiecare stradă in parcurile vii, Căci orașul viitorului va fi, Plin de copaci cu flori și frunze mii.

Orașul viitorului din imaginația mea, Va fi plin de culoare, după cum poți vedea, Curat oxigenul se va putea respira, Nici o poluare nu va mai exista.

162

ORAŞELE VIITORULUI: Cum ar putea arăta lumea în 2050 Rotaru Maia

Clasa a VII-a C Profesor îndrumător:Velniceru Cristina Școala Gimnazială ”George Emil Palade” Buzău V-aţi întrebat vreodată unde veţi locui voi sau copiii voştri în 2050? Experţii anticipează că până atunci trei sferturi din populaţia lumii va trăi în oraşe. BBC a încercat să afle cum va fi viaţa urbană peste 40 de ani.

Drona pentru livrări Unul dintre lucrurile foarte apreciate de orăşeni îl reprezintă livrarea mâncării la domiciliu, dar cum ar fi ca aceasta să fie efectuată de o dronă? Un fabricant de pizza a testat deja drona pentru livrare şi câţiva cred că aceste maşini zburătoare automate vor umple cerul înlocuind motoretele şi bicicletele curierilor din zilele noastre.

Uitaţi de zgârie-norii care domină orizontul oraşelor noastre. Clădirile vor fi multifuncţionale iar unii prezic apariţia fermelor pe verticală. Eco-turnurile vor oferi loc pentru locatari, birouri, recreere, dar şi pentru producerea de mâncare.

163

Reţele inteligente Fibra optică de mare viteză va deveni un standard pentru oraşul anului 2050, dar nu va mai conecta doar casa, ci orice altceva. Toate serviciile, de la sănătate, educaţie, administraţie şi până la utilităţi vor fi conectate în aceeaşi reţea care va deveni centrul nervos al oraşului.

Clădiri inteligente Clădirile îşi vor asuma responsabilităţi, vor controla căldura, nivelul iluminării şi siguranţa cu foarte puţină implicare din partea omului. Arhitecţii au în vedere clădiri mult mai sustenabile capabile să-şi producă singure electricitatea şi să refolosească apa de ploaie.

Clădirile ar putea fi capabile să stocheze energia în baterii uriaşe, iar locuinţele vor restitui surplusul de energie unei reţele inteligente.

Spaţiile urbane Pietonii şi vehiculele vor împărţi spaţiul. Spaţiile destinate afacerilor, producţiei şi petrecerii timpului liber ar putea fuziona. Eco-fabricile care fabrică şi vând bunuri vor fi standardizate, în timp ce spaţiile de recreere vor fi mai verzi.

Cumpărăturile Mersul la cumpărături ar putea fi foarte diferit în 2050. Este foarte posibil ca imprimantele 3D să fie disponibile în foarte multe magazine, permiţându-le oamenilor să-şi 164

creeze produsele la comandă. Asistenţi robotizaţi vă vor ajuta să găsiţi ceea ce căutaţi, dar vor fi capabili şi să analizeze.

Graniţa dintre real şi virtual se va diminua. Produsele vor fi prezentate cu ajutorul unor afişaje virtuale uriaşe, însoţite de elemente de realitate augmentată.

Reţele de senzori Experţii anticipează că absolut tot - de la mobilierul stradal, la drumuri şi la casele în care locuim - va fi conectat la reţea.

Toate obiectele vor produce un volum uriaş de date iar unele oraşe ar putea să îşi construiască centre de control ca la NASA, pentru a putea face predicţii legate de viaţa urbană, inclusiv locurile expuse criminalităţii.

Reţeaua umană Cetăţenii vor purta asupra lor mai degrabă un computer - un dispozitiv de tipul ochelarilor Google - decât un telefon.

Robo-taxi Este foarte posibil ca maşinile să se conducă singure. Diferenţele dintre transportul public şi cel privat se vor estompa si vom călători în taxiuri robotizate. Semafoarele nu vor mai fi necesare.

Lumini vii Imaginaţi-vă că în locul stâlpilor de iluminat de pe marginea drumului, copacii ce străjuiesc străzile îşi vor putea produce propria energie şi vor lumina. Universitatea Cambridge a dovedit, deja, principiul arborilor luminiscenţi care ar putea ajuta la economisirea energiei.

OPINIA MEA În viitor, casele și blocurile vor avea alt design, vor fi suspendate, iar mașinile vor zbura și nu vor mai avea roți. Mașinile nu vor mai polua aerul.

Orașele vor fi mari, dar din păcate nu prea vor mai exista lacuri si păduri. Orașele vor fi dotate cu aparate care împrospătează aerul. Vor fi orașe-stațiuni unde vor fi păduri, izvoare și lacuri. Anotimpurile se vor deosebi foarte puțin unele de altele.

Securitatea oamenilor va reprezenta totul pentru viitor. Casele vor fi prevăzute cu un “panou al securității”, care verifică: retina, amprenta și timbrul vocii. Dacă vine cineva și nu este înregistrat în baza de date, computerul va anunța singur poliția.

După verificare, casa îți va ura “bun -venit”. Casa va fi defapt un computer gigantic.

Va fi deajuns să spui ce vrei, iar casa îți va oferi totul. Dacă ai scăpat ceva pe jos, casa va curăța cu ajutorul unei podele care absoarbe.

Dacă ți-e greu să te trezești dimineața, programezi casa cum să te trezească și la ce oră.

Pentru distracții vor exista roboței simpatici si glumeți.

Polițiștii viitorului nu vor mai fi oameni, ci roboți incoruptibili. De asemenea avocații si judecătorii vor fi roboți. Pedepsele vor fi foarte aspre indiferent de infracțiune, pentru a putea stăpâni populația.

Medicii vor exersa ore în șir pentru a face o operație adevărată, cu ajutorul unei mănuși virtuale.

Cercetătorii vor descoperi planete propice vieții omenești. Nu va mai fi nimic deosebit să întâlnești ființe mici și verzi sau înalte și albastre. Se vor face concedii interplanetare. Din cauza timpului de zbor foarte lung, oamenii nu vor mai sta pe scaune, ci in așa zise “camere de dormit”, în care vor fi adormiți cu ajutorul unui sedativ ușor. În școli, profesorii vor fi roboti, iar fiecare copil va avea un computer care va scrie după dictare.

165

Vor exista în continuare baruri, restaurante, dar nu se vor consuma băuturi alcoolice și nici nu se va fuma, acestea fiind interzise prin lege, deoarece dăunează grav sănătății. Barmanii, chelnerii și ospătărițele vor fi de asemenea roboți.

Războaiele vor fi puține, dar catastrofale. Rachetele vor fi deosebit de puternice, iar bombele vor fi de obicei chimice sau biologice, ceea ce va duce la nimicirea în masă a populației.

Aceasta este viziunea mea asupra viitorului îndepărtat, pe care nu l-am descris prea roz.

Poate peste ani, oamenii își vor revizui atitudinea din toate punctele de vedere, iar viitorul va fi mai bun.

Din păcate cele mai mari descoperiri din ultimii ani sunt în domeniul armelor de distrugere și a tehnologiei de război. Prea puțin s-a facut în folosul oamenilor. Ar fi minunat dacă toate eforturile s-ar îndrepta în cercetări pentru vindecarea cancerului și altor boli incurabile ale oamenilor.

Surse:www.referate.com mediafax.ro

166

CE-AR FI DACĂ...

Solomon Rarinca clasa a VII a A, Școala Gimnazială 78, București Coordonator profesor Petrescu Viorica, Școala Gimnazială 78, București Orașul în care mi-ar plăcea să trăiesc nu există azi, dar visez cu ochii deschiși la un viitor în care viziunea mea să se adeverească.

Eu nu visez la zgărie nori, la șosele suspendate și la tehnologie de toate tipurile.

Dimpotrivă! Sper ca oamenii să înțeleagă că nu este esențială valoarea materială, ci mai degrabă schimbările interioare pot conduce omenirea spre o lumea mai bună. O lume în care oamenii sunt permanent veseli și pozitivi, dispuși mereu să-i ajute pe ceilalți, iar prejudecățile și stereotipiile sunt de mult o amintire.

Oamenii ar fi îmbrăcați simplu și lejer, iar relațiile dintre ei ar fi armonioase, bazate pe respect și egalitate, fără separări legate de culoarea pielii, poziție socială, religie sau alte ciudățenii. Singura lor preocupare ar fi să dăruiască, fără să ceară nimic la schimb.

Se muncește pe bază de voluntariat și numai acolo unde simți cu adevărat că este locul tău, că ești apreciat și munca ta are sens.

Hrană s-ar găsi din belșug, atât la magazine, gratis, dar și în miile de copaci și grădini care traversează zona. Iar de revelion am primi cadou ciocolată, standuri de înghețată și turtă dulce! În orașul meu, plin de verdeață, jobul tuturor este să facă sport, așa că toți oamenii sunt armonioși la trup, sănătoși și lipsiți complet de stres. Străzile sunt pline de biciclete, trotinete, role și altele asemenea, clima e blândă, aerul curat, iar albastrul cerului strălucitor.

Fiecare casă are un cățel și o pisică obligatoriu. Ei fac parte din familie, sunt îngrijiți și răsfățați. Ei se vor simți astfel în siguranță și se vor strădui să vorbească cu noi. Ce multe am avea de învățat, dacă animalele ne-ar împărtăși secretele lumii lor! În mijlocul orașului se află școala pentru toți copiii comunității. Nu vreau mai multe școli, pentru că ar apărea competiția și nu cred că ajută viziunii mele. De altfel, școala nu are programate note sau teme. Fiecare copil și-ar descoperi domeniul în care excelează și ar deveni astfel foarte bun. S-ar uni cu alți copii asemeni lui și ar pune în practică proiecte care devin daruri pentru adulți.

Serile le petrecem împreună, în grădina cartierului. Pe movila din mijlocul cartierului oamenii devin actori pentru un timp, cântă, dansează, spun glume sau împărtășesc înțelepciune, pentru a-i bucura și învăța pe ceilalți.

Cât despre tehnologie, nu am renunța la ea, dar cred că un telefon pentru poze și comunicare este suficient.

167

NATURATROPOLIS Elena Sanziana Toncescu Clasa a III-a C Școala Gimnazială IOANID Profesor coordonator: Mihaela Soare

E o zi de vară ȋn Naturatropolis. Lucy, tolănită ȋntr-un hamac, ascultă apa cristalină curgȃnd şi păsările ciripind. Ultima lecţie de istorie o punea pe gȃnduri. Învăţase despre agitaţia şi aglomeraţia oraşelor de demult, despre oamenii care tăiau copaci şi aruncau gunoaie peste totşi despre poluarea care devenise deja periculoasă, chiar şi pentru oameni. Lucy a trebuit să citască definițiadindicţionar de trei ori, ca să se asigure că înţelege ce ȋnseamnă cuvȃntul poluare!

Dar apoi,ȋncet, ȋncet, omenirea şi-a dat seama căplaneta Pămȃnta suferit multe schimbări din cauza faptului că oamenii i-au consumat excesiv resursele și au poluat-o.Aceștia au realizat că, dacă continuau sătrăiască în același mod,natura nu putea rezista la infinit. Astfel, Lucy, cinci mii de ani mai tȃrziu, ȋn timp ce asculta o adevarătă simfonie a naturii,se gȃndea ce norocoasă este. Acum, tehnologia, mult mai avansată,era folosită ȋn primul rȃnd pentru a salva resursele naturale.

Lucy nu ȋşi putea imagina un oraş mai frumos decȃt cel ȋn care trăia. Naturatropolis nu avea blocuri, nu avea zgȃrie-nori, nu avea autostrăzi, străzi şi nici măcar poduri. Oamenii aveau case construite ȋn copaci sau ȋn poieniţe. Fabricile au fost ȋnlocuite cu ferme. Oamenii erau fericiţi, trăind în pace și înțelegere şibucurȃndu-se de natură. Oraşul era foarte curat. Toate casele aveau panouri solareşi rezervoare pentru colectarea apei de ploaie. Fiecare familie avea cȃte o maşina zburatoare electrică.

Lucy ȋncerca să ȋnţeleagă dacă, demult, oamenilor li se părea mai distractivă lumea ȋn care trăiau, cȃnd tehnologia părea că nu mai are limite şi televizoarele, telefoanele, consolele de jocuri sau tabletele erau folosite tot timpul, chiar şi de către copii. Deşi ȋncerca,Lucy nu putu să se gȃndească prea mult. Prietena ei cea mai bună o striga şi o chema să meargă să se joace ȋn pădure, încăsuţa pe care tatăl ei o construise pentru ele,lȃngă un mic pȃrȃu. Lucy sări din hamac şi toate gȃndurile ei se risipiră printre miile de frunze ale copacilor pe lȃngă care trecea.

A, era să ȋşi uite brăţara protectoare,care o ajuta să apuce ȋnsiguranţă lianele, când cobora din casa lor din copac,şi care ţinea la distanţă animalele sălbatice. Aceasta emitea semnale luminoase intermitente pentru a-i atrage atenția să o ia înainte de a ieși pe ușă.

Amurgul învăluia orașul, iar Lucy s-a întors acasă. Stătea întinsă și privea nesfârșita boltă cerească, presărată cu nenumătrate stele aurii. Nu se gȃndeadecȃtla planeta ei dragă, Terra, la cȃt de mult iubeşteNaturatropolis, oraşul ȋn care trăieşte alături de părinţii, bunicii şi străbunicii eişi unde avea atȃt de mulţi prieteni! Spera ca omenirea să-și fi învățat lecția, iar Pământul să nu mai treacă prin perioade dificile, ca cea despre care a învățat la lecția de istorie.

168

CUM VĂD LUMEA ÎN VIITORUL ÎNDEPARTAT? Varga Diana prof. Georgiu Luminița Liceul Teoretic „Ana Ipătescu” În prezent trăim într-o lume haotică prin care oamenii trec cu viteza luminii și uită să se oprească măcar pentru o clipă să privească în jur. Ei speră la un viitor mai bun, dar nici măcar nu trăiesc prezentul, având impresia că cineva va face ceva miracole și totul va fi mai bine odată cu trecerea timpului. Și atunci cum văd eu lumea în viitorul îndepărtat? Simplu: clădiri zgârie-nori, autoturisme care circulă singure, orașe uriașe controlate de tehnologie. Lucrurile simple ce făceau parte din stilul de viață cotidian vor fi realizate cu ajutorul roboților. Locurile de muncă nu vor necesita părăsirea locuinței, iar cumparăturile se vor face doar online. Dacă vei avea nevoie de asistență medicală, un robot controlat de un medic va veni la ușa ta. Sună bine, nu? Asta până începi să te gândești la mediul înconjurător. Sursele de energie epuizabile vor fi ... epuizate, ecosistemele vor fi distruse, ghețarii vor fi topiți din cauza încălzirii globale, iar nivelul mărilor și al oceanelor va crește. Toate animalele sălbatice vor fi pe cale de dispariție și poluarea va fi la cote maxime. Natura va fi pe moarte.

Iar oamenii? Oamenii vor fi prea nepăsători si prea obsedați de aparatele care fac totul pentru ei.

Vor căuta cu disperare modalitati de a-și face viața și mai ușoară și vor ignora cu desavârșire ceea ce se întâmplă în jurul lor. Vor ajunge să fie mai mult entitați virtuale decât ființe biologice, să pară trupuri fără suflet, cu ochi pierduți și zâmbete false. Lumea se va robotiza. Și timpul? Ei bine, timpul va trece nepăsător, lăsând totul în urmă. Așa cum oamenii nu au nicio șansă în fața timpului, și viitorul este neputincios în fața oamenilor pentru că fiecare decizie, bună sau rea, influențează modul în care va arăta lumea în viitorul îndepărtat.

Așa vrei să arate viitorul tău ?

169