INSM Iulie 2012 Sănătatea și siguranța În Europa, ergonomia a devenit recent parte a legislației privind sănătatea și siguranța, ca urmare a reformei “six-pack” privind Directivele Comunității Economice Europene introdusă în 1992. Două dintre aceste directive (una privind gestionarea manuală și alta referitoare la echipamentele cu ecrane) au fost instrumentale în luarea în serios a ergonomiei de către angajatorii europeni. Drept rezultat al acestei legături cu sănătatea și siguranța, mulți oameni vad ergonomia ca fiind axată în special pe reducerea accidentelor și rănirilor. Această bază nu a fost elaborată imediat. Ea a apărut în anii 1980 cu referire la problemele abordate de reforma six-pack. Una din aceste probleme – lucrul cu echipamentul cu ecran – a fost punctul de pornire pentru crearea ISO/TC 159/SC 4 în 1983 pentru abordarea noului item de lucru cu titlul Procesarea informației vizuale. După cîțiva ani de muncă, a fost publicat standardul ISO 9241, Prescripţii ergonomice pentru activitatea de birou desfăşurată prin intermediul video-terminalelor (VDT). Acesta s-a concentrat pe îngrijorarea privind impactul muncii în fața ecranelor asupra sănătății oamenilor. Riscurile pentru sănătate asociate cu ecranele au stîrnit controverse privind natura și magnitudinea pericolului. Totuși, majoritatea autorităților științifice și de reglementare au recunoscut că riscurile sunt relativ minore în comparație cu domenii ca manufactura sau construcțiile, unde accidentele serioase sau chiar decesele sînt foarte comune. Însă, argumentele în favoarea reglementării au fost că oamenii utilizează foarte des echipamentele cu ecrane, ceea ce reprezintă un risc colectiv semnificativ pentru societate. În acest context, ISO/TC 159/SC 4 a elaborat o serie de standarde ISO 9241 în scopul asigurării unui minim al calității ergonomice a ecranelor pentru computere (Partea 3), tastaturi (Partea 4), locul de plasare a computerului (Partea 5) și mediul de muncă din oficiu (Partea 6). De la început, am recunoscut că, chiar dacă cineva ar avea ecranul, tastatura, masa și mediul înconjurător ideal din punct de vedere ergonomic, natura postului de lucru ar putea oricum crea probleme în decursul multor ore de muncă. Partea a 2-a a ISO 9241 a fost creată pentru a oferi ghidare privind proiectarea sarcinilor și lucrului pentru a ameliora astfel de probleme. De asemenea, am recunoscut anterior că software-ul joacă un rol important în determinarea experienței utilizatorului, astfel au mai fost adăugate alte cîteva părți la standard. ISO 9241 a fost un standard cu influență în toată lumea și la el se face referință în multe reglementări. Un total de 35 de state iau parte la activitatea ISO/TC 159/SC 4 și adoptă aceste standarde ca naționale. Utilizabilitatea Unul din cele mai procurate standarde este ISO 9241-210:2010, Ergonomia interacţiunii om-sistem. Partea 210: Procesul de proiectare a sistemelor interactive centrat pe operatorul uman. Acesta este o revizuire a ISO 13407:1999, Procesul de proiectare a sistemelor interactive centrat pe operatorul uman. Aceste standarde au fost pe larg acceptate drept abordarea recomandată în elaborarea sistemelor, serviciilor și produselor utilizabile. Definiția utilizabilității, inclusă în ISO 924111:1998, Prescripţii ergonomice pentru activitatea de birou desfăşurată prin intermediul video-terminalelor (VDT). Partea 11: Ghid privind utilizabilitatea, explică utilizabilitatea ca fiind mai mult decît facilitarea lucrurilor. Utilizabilitatea este măsura în care un produs poate fi utilizat de anumiți utilizatori pentru a atinge obiective specifice cu eficiență, efectivitate și satisfacție într-un
79