Blana No.5

Page 1

Revista Blană nr.5 / 2008

Nr. 5 August 2008


2


CUPRINS 3

46

Summer Jib 2008

Interviu Tommy Sandoval

69

14

Profil Formaţie The Mushroom Story

20

Sprite Hardstyle

24

Concursul Base Miniramp

Wild In The Streets

34

61

52

Cupi

Updowncup

56

Scena de MTB a Clujului

40

Introducere în kiteboarding

42

Interviu Alex ‘The’ Don

Recomandări muzicale

68

Pisica Pătrată

70

Nosm One

76- 86

Străzile Bucureștiului Metalul României Pereții Patriei

28

Interviu Vlad Postelnicu

88


4


5


6

Distribuitor: EXTREME – MK Magazin VANS & EASTPACK, Calea Victorie 101 Bucuresti, tel . 021 317 05 26 office@extreme-mk.ro; e-shop : WWW.HIGHSPORTS.RO


7


8


9


10



12


13


14 SKATE Tommy Sandoval ARTE Noper

4 0

D E

Î N T R E B Ă R I

P E N T R U

TOMMY SANDOVAL

foto Shiego


Tommy Sandoval SKATE 15

1) How do you manage to get so many tricks? I just gotta be feeling good. The spot doesn’t matter sometimes.

8) Do you own a gun? If yes what type? No, not yet.

2) You made a bet with Jamie about not drinking until the premiere of the Fallen video “Ride in the sky”. Is the bet still on? Even if the premiered is delayed? Nah!? Already lost…Sorry if you thought I could make it. 3) For how long have you been skating with the zero team? Six years or so.

9) Who do you think will have the best part in the Fallen video? Not sure. I hear everyone’s killing it.

4) Did you paint the roof of your limo? How? Yes, with spray paint. 5) What do you think about bowl skating? I’m feeling it.

10) Does death scare you? Do you think that heaven exists? No. Heaven seems to be one of the best places around. 11) How often do you change your trucks? Wheels and bearings? Not too often. Once a month maybe. 12) From the Zero/Fallen team, who do you preffer skating with? Cervantes, Slash, Bennet, Tancowny, Eliissa, Mar, Billy, and Harmony. 13) If you would sing in a band, which instrumet would you prefer to play? I wouldn’t be the singer, first off.

6) Would you like to travel in less known countries where you could find 14) Why do you like placing bets so much? good spots that no pros have been to? For example Romania? I’m compulsive. Yah, but I’m not always good with airplanes and traveling.

7) Which of the following do you enjoy most: Contests? Demos? Film- 15) Since you started skating, which is the record for most decks broken in one day? ing? Or photo shoots? Probably 5 at the most. I don’t know. They kind of all tie into work. I just enjoy skateboarding.

BS TAILSLIDE foto Shiego


16 SKATE Tommy Sandoval

SWITCH 180 5-0 foto Shiego

16) In your skateboarding, how much is hard work and how much is talent? 22) I’ve read somewhere that you have a fiancée? Do you plan on startLearning new tricks is hard work. Sometimes things just come naturally ing a family? Maybe kids? Or not yet… NO! and feel good. 18) In the past few years how much has your life changed because of 24) Do you like to travel to foreign contries with your fiancée? Or go on vacantion? skateboarding? Better or worse? Really good actually. I love my life and the opportunities I have had. I’m I don’t have a fiancée anymore. grateful to everyone in skateboarding for keeping the love alive. 25) Is there any period of time, that you would have liked to live tho19) What is the price that you have to pay for being a pro skateboarder? rugh? Flower power period? Nah, I’m contempt with my generation. If there is any? None. You just take on different responsibilities. 26) Are you satisfed with your sponsors? If you’ll receive a better offer 20) What advice would you have for kids that watched you and want to (more money involved) would you switch, or stay true to you current sponsors? develop a skateboarding career? Stay true and keep it real. I don’t know. Keep concentrated and don’t give up on your goals. 21) Do you like to travel to places that you barely heard of? Did you hear 27) Which part of skateboarding hyped you the most? Landing tricks and feeling accomplished. about Romania? Would you like to pay a visit to Romania? I’ve heard of Romania…I’m not sure about the skating part. I would like to come skate whenever the opportunity comes up.


Tommy Sandoval SKATE 17

28) Do you get involved in your signature products, do you design them, Stretch and make sure I’m properly hydrated. spend time on them, or you just give the right people the ideas? A little of both. I’m not too involved in the development, but I get the final 34) If you’ll be in the proper position, which person would you like to interview? say in the end. Whoever did this interview. 29) Do you like to eat cooked food versus fast food? Which is the best 35) What is the sexual fantasy that you would like to come true tomorrow? food that you ever ate outside the US? I love all types of food. I’d prefer not to eat fast food. Spain has great food. 3 on 1. We call it a foursome. Where the groupies at? 30) When you are busy skating, how many pairs of shoes do you wear 37) When you’ll have kids, if they want to, would you support them to pursue a skateboarding career? out per week? Definitely. One, maybe two at the most. 31) Right now you are a big name in skateboarding; what is the stuff that motivates you to keep going with a high level of skating? Do you sometimes get bored or lazy? The feeling I get for myself and I can’t imagine doing anything else. I can’t get too lazy or I’ll get put in check by life.

38) In which country would you like to own a house and go to vacation there? Australia 39) From this interview which question was the hardest one? The last…#40.

32) From your beliefes, do you think that weed makes you lazy and slows 40) On a scale from 1 to 10, which grade did this interview score? down your brain over time? No. Your reaction to weed can be good or bad. I get a good reaction and am 7 or 8. able to concentrate and conscious to my surroundings. Thank you. 33) Before you skate do you stretch or have some kind of rituals to warm up your body and prepare your bones to stay strong to the heavy shit that will happen?

FEEBLE TRANSFER foto Shiego


18 SKATE Tommy Sandoval ARTE Noper

LIPSLIDE TO FAKIE ÎN SEATTLE foto Shiego


Noper ARTE 19

30 years of history, legends, pride, respect and pure Skateboarding 30 years of history, legends, pride, respect and pure Skateboarding independenttrucks.com

independenttrucks.com 30 years of history, legends, pride, respect and pure Skateboarding 30 years of history, legends, pride, respect and pure Skateboarding independenttrucks.com independenttrucks.com 30 years of history, legends, pride, respect and pure Skateboarding 2/6/08 2/6/08 30 years of history, legends, pride, respect and pure Skateboarding independenttrucks.com years of history, legends, pride, respect and pure Skateboarding independenttrucks.com *TH040830 INDY.indd 224 2/6/08 *TH0408 INDY.indd 224 *TH0408 INDY.indd 224

*TH0408 INDY.indd 224 *TH0408 INDY.indd 224

independenttrucks.com

4:54:00 PM 4:54:00 PM 4:54:00 PM

2/6/08 4:54:00 PM 2/6/08 4:54:00 PM


20 SKATE Sprite Hardstyle

S

prite Hardstyle a început în forţă! Sâmbătă 14 Iunie, Skatepark Herăstrău a găzduit primul eveniment din această serie: Skateboarding Session, care nu este altceva decât versiunea updatată a concursului cunoscut de toată lumea sub denumirea de Trick Master Skate. În total, 29 de skateri au dat talpă până în skatepark şi s-au înscris în concurs. Majoritatea participanţilor au fost din Bucureşti dar au fost prezenţi şi rideri din Cluj, Piatra-Neamţ, Miercurea-Ciuc şi Braşov, reprezentat de un crew numeros ca de fiecare dată. Tudoran Anda aka Dezbi a impresionat şi de data aceasta, fiind singura skateriţă din concurs şi dându-se cot la cot cu restul băieţilor şi în proba de street, şi în cea de ollie, unde a scos un ollie serios peste 5 plăci. Proba de highest Ollie a deschis ostilităţile, skaterii întrecându-se în a da cel mai înalt şi mai curat Ollie. Mai mulţi rideri au sărit peste 6, dar deoarece nimeni nu a dovedit cu una mai multe în timpul acordat, concursul a căpătat un format “sudden death”, participanţii mai având doar câte o încercare pentru a depăşi obstacolul. Insectă din Braşov a fost cel care a aterizat ollieul şi a doua oară, câştigând astfel 100 euro cash. Secţiunea “youngblood” a reuşit să strângă şapte skateraşi care au avut la dispoziţie un jam session în care şi-au arătat toate trickurile până la buzzer, cel mai bun dovedindu-se a fi George Dogaru(Bucureşti) care s-a ales cu premiul de Best Youngblood fără să fie nevoit să verse nici o picătură de… blood. Pentru proba principală a concursului, skaterii s-au dat în grupe de câte trei, în runde care au durat trei minute. Trebuie să menţionăm că juriul era format din Michael Zakel şi Max Beinhofer, reprezentanţi de marcă ai crewului deutschlandez Like Wow; pe lângă jurizare, cei doi au băgat şi un scurt demo pentru a convinge publicul că ştiu cu adevărat cum stă treaba în skateboarding. Deşi mai mulţi rideri au avut runde bune, în finală nu puteau să intre decât şase, cei mai pregătiţi dovedindu-se a fi următorii: Insectă,

Dorisa Gabriel overturn nosegrind

Georgică - tailgrab

Hardst

Sprite

foto Dragoș


Sprite Hardstyle SKATE 21

Brandon frontside to flat

style

ș Petrișor și Mihai Neom

Tinerică, Bobo, Gabriel Dorisa, Brandon şi Cristi Macaria. După încă o rundă s-a stabilit şi clasamentul final. Pe locul IV s-a plasat Insectă care s-a remercat cu smith , crooked, bs feeble şi altele care i-au adus produse Circa în valoare de 200 euro. Tinerica(BV) a fost şi el la înălţime cu trickuri stilate, convingându-ne cu un nollie 50-50 pe bară, şi astfel câştigând locul III, 100 de euro cash şi încă 300 în produse Circa. Locul II a fost revendicat de Brandon care a băgat în buzunar 100 euro cash şi în rucsac produse Circa în valoare de 500 euro ceea ce e de înţeles avand în vedere mega transferul pe care l-a scos alături de alte trickuri curate cum ar fi un fs flip înalt şi smooth în quarter. Cu toate acestea, cel mai bazat a fost Bobo care a câştigat locul I şi premiul în valoare de 1000 euro(200 euro cash şi produse Circa în valoare de 800 euro). Chiar şi după o noapte de party el a reuşit să acopere cel mai bine traseul şi să bage în runda lui trickuri ca 5-0, salad grind, crooked şi tail slide, toate la fel de curate. Chiar dacă a fost singura tipă din concurs, Dezbi a demonstrat prin evoluţia ei că a meritat din plin titlul de Best Babe, câştigând publicul de partea sa şi premiul de 100 euro în produse Circa. Proba de Best Trick a fost cea mai spectaculoasă şi a ţinut în priză publicul până la sfârşitul concursului . Toţi skaterii au ieşit la înaintare cu cele mai tari trickuri din portofoliu, dar la final un singur trick a ieşit în evidenţă ca fiind cel mai bun şi anume un bluntslide executat de Cupi, după ce mai devreme ne demonstrase că îl poate ateriza şi pe fakie. Drept urmare, nu a avut de ales şi a plecat acasă cu premiul de Best Trick, 100 euro cash şi produse Circa în valoare de 400 euro. Pe seară, petrecerea a continuat la Baraka cu Jackhammer Jesus şi Sir Smackwell iar shoturile de Jäger au fost gratuite pentru cine s-a simţit în stare. Seria de evenimente Hardstyle continuă cu Rolling Session, programat pentru 13 septembrie, tot în Skatepark Herăstrău. H2O

Bobo - salad grind


22 SKATE Sprite Hardstyle

Insectă are pop

Michael Zakel bs tailslide

Răzvan kickflip bs grind

Dezbi ştie să sară


Concurs de graffiti la Sf창ntu Gheorghe ARTE 23


24 SKATE Base miniramp contest

Adrenalină blunt fingerflip to fakie

base miniramp contest


Base miniramp contest SKATE 25

Alex Costin boneless

Î

n Bucureşti încă mai e loc de inovaţie la evenimentele de skate. Pe 28 iunie s-a ţinut un concurs de best trick la quarterpipe, în subsolul magazinului Base. Hainele de pe rafturi au fost înlocuite cu pizza şi bere din partea casei iar atmosfera de contest a fost completată de beaturile DJ Shadow-ului autohton, Bully. Skaterii s-au organizat singuri şi au decis corect care au fost cele mai tari trickuri. Adrenalină s-a dat ca de obicei, energic şi a meritat #1 cu blunt fingerflip out. Pe locul 2 s-a clasat Răzvan Popescu cu un dublu flip care i-a testat răbdarea. Uscat a surfat până pe

Brandon fs flip

podium cu multe trickuri printre care şi fakie 5-0 fakie. Oaie a impresionat pe toată lumea, agresând rampa cu un flip rock to fakie, Token s-a anarhizat cu potenţial iar Dezbi rămane best babe, fiecare primind câte un deck. S-au mai scos multe trickuri, dar ce contează e că lumea s-a distrat şi a zguduit subsolul atât de tare încât cădeau plăcile de pe pereţi. Rampa sub, berea sus! text and foto - Dragoş Petrişor poza de grup - Sergiu


26


27


28 SKATE Wild in the streets

BOBO - KICKFLIP foto - Tibi Hila

d w iL

USKAT - KICKFLIP foto - Dragoş Petrişor

in tHe


Wild in the streets SKATE 29

T

impul trece, ziua internaţională a skateboardingului rămâne 21 iunie. Evenimentul, care este clar unul dintre cele mai aşteptate ale anului, i-a adunat din nou la Braşov pe cei mai buni skateri români şi prietenii acestora. Fraţii s-au întâlnit destul de devreme la Teatrul Dramatic urmând să dea talpa pe binecunoscutul traseu până în skatepark. Pentru început, aici s-a desfăşurat finala Es Game of Skate, joc care a decis cine merită să participe la marele concurs de la Praga. Două jocuri se desfăşurau în paralel, iar noi încercam să nu pierdem nici unul. Soarele strălucea, trickurile ieşeau, pipiţele făceau tirat cu ochiul iar fratele roller Mili nu uita să surprindă toate acestea pe capabilul său Vx . Remarcăm prezenţa în joc a lui Kid Bv care e la fel de hiphop ca întotdeauna, a lui Cupi, care nu uită niciodată să-ţi dea litera pe baza unui impossible, şi a lui molcom-style

Uskat, tăticul skateboardingului românesc aşa cum bine afirmă Mălin. Pop cu pop se aleg finaliştii, aşa că pentru locul I ajung să se dea Bobo vs Tinerică în timp ce finala mică se desfăşura între Dorisa Gabriel(hai să nu-i mai spunem Sheckler) şi Tomiţă. Fericit că şi-a vândut scuterul cu câteva ore în urmă, Tinerică şi-a luat gandul de la premiu şi l-a pus pe viitoarea motocicletă cu care se va plimba alături de Toni din Sibiu, alt preafericit motorist. Cu toate că şi-a adjudecat premiul cel mare, din cauza Bacalaureatului, Bobo a cedat biletul către Praga lui Tomiţă, câştigătorul finalei mici. Lumea începuse să dea deja semne de saturaţie în privinţa datului pe plat iar aşteptările pentru sesiunea de pe pietonala proaspăt-renovată din Răcădău deveniseră foarte mari. Cu toate acestea, primii ajunşi în Răcădău au avut parte de aceeaşi trataţie agresiva a localnicilor primitivi. De menţionat că în capitală, până şi fraţii coco au

tRe tS

s KID BV - TRE’ FLIP foto - Mihai Neom

e


30 SKATE Wild in the streets

KID TM - BACKSIDE foto - Tibi Hila


Wild in the streets SKATE 31

POMFLET - HALF CAB foto - Mihai Neom

început să admire skateboardingul, acesta fiind privit ca un sport exotic demn de admirat practicat de tineri cu mai multe biluţe decât mulţi dintre ei; în Răcădău însă, conflictele continuă după mulţi ani şi astfel cel mai bun loc de skate din ţară rămâne impracticabil. În partea de sus a pietonalei se făceau ameninţări la adresa skaterilor în timp ce la setul de patru trepte de mai jos, superiori numeric, skaterii începeau să se încălzească iar publicul să se grupeze. Entuziasmul nu a durat mult deoarece foarte rapid şi-au făcut apariţia forţele de menţinere a păcii(sau a intereselor unora), respectiv poliţia.

VITOS - FEEBLE foto Mihai Neom

În lipsa unei aprobări scrise pentru acest eveniment, organizatorii nu au mai avut nici un cuvânt de spus în faţa şerifilor stelari. Vina a fost asumată iar poliţia care deşi era depăşită din toate punctele de vedere a reuşit să păcalească toţi infractorii(nu vă gândiţi la cine trebuie) cu sau fără skateboard să părăsească locaţia. Aşadar, lumea s-a regrupat în skatepark. În timp ce organizatorii hotărau noile probe de concurs, skaterii au continuat să se dea(sau să răsfoiască revista Blană) şi nu s-au lăsat deznădăjduiţi de lipsa treptelor. Ne bucurăm să amintim

prezenţa(cu tot cu skate) a reprezentanţilor generaţiei vechi de skateri braşoveni: Nae, Miezu, Coakăru şi Jr. Prima probă de concurs a fost hotărâtă: ollie la plăci. După ce mai mulţi rideri au dovedit că pot trece 6 în sandviş, numărul 7 s-a dovedit a fi pe cât de mistic, pe atât de problematic. Maximilian îl invoca la portavoce pe Găvozdea care a reuşit în urmă cu câţiva ani să producă pop-ul necesar pentru numărul magic. Taman când începeam să credem că nimeni nu o să reuşească , Şoricilă ne-a dovedit că este, fără discuţii, capabil. După ce ollie box-ul a fost ur-


32 SKATE Wild in the streets


Wild in the streets SKATE 33

CUPI - UN BACKSIDE FLIP REUSIT foto - Mihai Neom

cat cu un capăt pe piramidă, băieţii l-au luat cu asalt pentru ceea ce a reprezntat a doua probă de concurs. Multe grinduri alunecau din toate direcţiile. Kid a scos un curat noseslide 270 shove out în timp ce Cupi a băgat chiar şi un disaster 50-50. Nereuşind să aterizeze 360 flip transfer pâna pe box , Cupi a făcut loc câştigătorului: Pomflet. Acesta a dovedit printre altele un frontside switch 5-0 şi un kickflip transfer curat ca lacrima. Să nu uităm de Alifie multitalent, care pe lângă prestaţia de pe box ne-a demonstrat că ştie să facă wheelie pe bike dar şi grind cu rolele împrumutate de la Mili. A urmat o sesiune de grinduri la bara dreaptă, în urma căreia câştigători au ieşit Vitoş, cu un feeble fs out, şi Bobo, care a scos overcrooked pe toată bara. Ultima probă a fost o sesiune de best trick peste banca aflată pe pietrişul dintre cele două terenuri asfaltate. Sub apusul roşu al solstiţiului de vară, skaterii au stors ultimele puteri şi rezultatele nu s-au lăsat aşteptate. În timp ce Shoky, Cezar, Kid Tm şi alţii ne arătau că un ollie peste bancă poate să iasă destul de

lejer, Pomflet a reuşit să scoată half cab şi să învârtă un kickflip la fel de stilat. Cupi, care este pe departe cel mai motivat şi mai perseverent rider a reuşit să aterizeze backside flip-ul pe care şi Tomiţă şi Cezar îl încercau. Aşadar, cei doi au luat şi titulatura de câştigători. Mai mult titulatura decât premiul, deoarece singura placă de skate a fost câştigată de Şoricilă pentru ollie, în rest premianţii mulţumindu-se cu câte un tricou “Emerica - Wild in the streets”. Cu toţii ştim că dragostea şi pasiunea pe care unii o depun în skateboarding nu va fi niciodată răsplătită la adevărata ei valoare din punct de vedere material; iar latura spirituală şi fermecătoare a skateului rămane acolo pentru voi să o desăvârşiţi. Noi vă mulţumim vouă, tuturor celor care vă daţi, celor care în orice fel ajutaţi şi celor care apreciaţi. Şi ca să încheiem cu un truism: Ziua skateboardingului este în fiecare zi! Adică ne vedem la anul, dar hai să ne mai vedem şi până atunci. Mihai Neom

Uskat, om cu skate la cap foto - Dragoş Petrişor CUPI - OLLIE PESTE MAXI foto - Mihai Neom


34 SKATE Cupi

cupi Am avut invitaţi în paginile Blanei bucureşteni, fantome şi împăraţi, clujeni din lumina reflectoarelor, ciucanul bomboană, dar şi gringos de peste mări şi ţări. Cineva mi-a spus că lipseşte ceva. Într-adevăr, Braşovul, oraşul care a influenţat cel mai mult scena de skateboarding din România, nu a fost prezent. În vremurile de început, pe când fiecare oraş mare avea unul sau doi skateri, Braşovul avea un adevărat commando. Miezu, Adrian, Lunganu, Ciurli, JR, Nae, Sigi, Coakeru au fost şefii skateboardingului din acei ani. Respect Bros! Bătrânii au ruginit, dar noua generaţie braşoveană arată şi mai bine. Iar dintre toţi, cel mai bine iese în evidenţă Cupi. Mereu cu zâmbetul pe faţă, la Cupi se vede cel mai bine plăcerea de a te da. Supranumit şi ‘domnul best-tick’, datorită numeroaselor astfel de titluri obţinute în concursuri, este un rider progresiv, care încearcă întotdeauna ‘the next level’. În ultimii doi ani s-a axat mai mult pe filmări, având cea mai solidă parte văzută până la aceea dată la noi pe filmul September din 2006 şi recidivând în Avemtur în 2007. Deci, doamnelor şi domnilor… Cupi.

SKATEBOARDING IS FUN foto - Tibi Hila


Cupi SKATE 35

Reporter: Salut Cupi, Blana te deranjează, pe unde te plimbi zilele acestea? Cupi: Rătăcesc prin oraşul natal! R: Apropo de oraşul natal, spune-ne, te rog, câte ceva despre tine... C: Locuiesc în Braşovwood, Stan Laurenţiu pe buletin, şi în fiecare dimineaţă stau la o porţie de spanac! R: Povesteşte-ne un pic despre începuturile tale într-ale skateboardingului. C: Aceasta ar fi a şasea vară de skate. M-am apucat în acelaşi timp cu Kid, Şobolanul şi Bogdan şi la început ne căpăceau veteranii pe unde ne prindeau. Cu timpul ei s-au lăsat şi am rămas doar noi trei singuratici. Apoi au început să apară feţe noi la skate şi totul a evoluat înspre bine. R: De unde vine porecla de Cupi? C: Aşa mă porecliseră rolării în vremea când stăteam pe 8 roţi şi aveam 10 ani. R: Ce preferi ca spoturi de dat, street sau park? C: Absolut street, iar ca loc preferat este Răcădău. Comuniştii sunt tari !

OLLIE foto - skateboard.ro

TAIL BLUNT foto - Tibi Hila R: Chiar aşa, te mai dai în Răcădău? Pentru că ştim ce probleme au fost la WITS de anul acesta. C: Dacă mergi în gaşcă de câte 5, 6 nu zice nimeni nimic, doar să nu faci grătare pe zonă. Eu mă dau cât mai mult pot în Răcădău. R: Spune-ne te rog care îţi sunt sponsorii şi cum ai ajuns să fii sponsorizat. C: Pur şi simplu m-au întrebat dacă vreau să mă dau pentru ei! Iar ca sponsori am Militia Skateboards, Substance şi DC. R: Cum vezi direcţia înspre care se îndreaptă skateul în România? C: Scena la noi evoluează din două motive: sunt din ce în ce mai multe concursuri şi toată lumea poartă pantofi de skate! R: Chiar, îţi aminteşti la care concurs te-ai simţit cel mai bine şi ca rezultat, dar şi ca atmosfera? C: 21 iunie 2005, 2006, 2007 R: Adică Wild in the Streets pentru necunoscători... Ce s-a întâmplat anul acesta la WITS? C: În acest an am fost deranjaţi de organele interne anti-sk8, a.k.a Poliţia Comunitară, care au împiedicat session-ul din Răcădău. Am continuat distracţia, demoralizaţi în acelaşi skatepark, dar participând la o talpă din Răcădău până la Hidromecanica!!! Şi chiar am câştigat trei probe dar nu mai ştiu care din ele…

SKATEBOARDING IS FUN 2 foto- Tibi Hila


36 SKATE Cupi

TRANSFER 50 50 foto - Tibi Hila


Cupi SKATE 37

R: Haha, da ştim, transfer to 50-50, backside flip peste băncuţa lui Kenny Reed şi al treilea nu-l mai ştiu nici eu ..Apropo, care îţi este trickul preferat, şi care ar fi mâncarea preferată? C: Cred că toate trickurile care îmi ies îmi sunt preferate, iar despre mâncare aş putea zice, spanac cu ochiuri, pentru ca sunt fan Popeye Marinaru’ !

R: Cum e să dai autografe, parcă ţin minte că anul trecut cam asta făceai prin Răcădău? C: Nu stiu cum e! M-au luat copii la mişto pe acolo…

R: Iţi place să călătoreşti? Zi-ne despre câteva locuri care te-au impresionat pe unde ai ajuns. R: Am auzit că tocmai ai revenit de la Mystic Cup din Praga. Povesteşte- C: Cel mai mult, în România, mi-a plăcut la Baia-Mare pentru ca nu mă aşteptam să găsesc atâtea locuri faine de dat. Din străinătate mi-au placut ne un pic cum a fost? C: A fost ceva de genul paradisului, doar că nu puteam să mă bucur de mult parcurile din Amsterdam şi parcul Stalin din Praga. plăcerile lui, ci doar să-l admir. R: Ai filmat mult în ultimul timp, zi-ne ceva despre ultimul film în care ai apărut, Avemtur? A fost stresant, v-a biciuit Mateffy? R: Ce altceva te interesează în afară de skate? C: Nu. A fost cea mai tare călătorie care am facut-o vreodată, cât despre C: 3S...snowboardingul, skateboardingul şi fetele!! Mateffy, el a fost singurul stresat !


38 SKATE Cupi

NOSESLIDE WITH THE HOMIES foto - Tibi Hila

BACKSIDE FLIP STREET STYLE foto - skateboard.ro R: Povesteşte-ne despre un session fain din ultimul timp... R: Şi ce se aude, va urma Avemtur 2? C: Cu siguranţă, va fi mai multă distracţie şi un nivel de dat mult mai C: Cu Tânăru, Uskt şi Bobo am ars-o prin Bucureşti o zi întreagă prin fum si caniculă. avansat. R: Apropo de Avemtur 1 şi bigspin frontside boardslide... putem vorbi de R: Ce stil de muzică te motivează? C: Cypress Hill. un signature trick a lui Cupi? C: Pur şi simplu îmi este foarte uşor trickul acesta şi de aceea îl fac tot R: Ultimele cuvinte pentru cititorii noştri... timpul. C: Priviţi videoul ăsta….sk8 is fun.


39


40 KITEBOARDING Introducere

Kiteboard Introducere în

K

iteboardingul sau kitesurful, cum i se mai spune, este de departe ultima invenţie în materie de sporturi extreme. Ideea de a folosi un zmeu pentru a-ţi mări viteza şi sfida forţa gravitaţională pare o metodă nouă, dar ea datează din China secolului al XIII-lea, când era folosit ca un simplu mijloc de transport. Aceştia foloseau vântul şi zmeul pentru a facilita deplasarea cu canoele pe apă. In anii 1800, George Pocock a dus designul zmeelor la un nou nivel, prin mărirea suprafeţei de contact cu aerul. Acelaşi design (cu 4 linii) este folosit şi în prezent. Aceste zmee pot deplasa vehicule atât pe pamânt cât şi pe zăpadă, gheaţă sau apă. Zmeele sunt însă dependente de vânt - acesta este necesar pentru a le porni şi a le ridica de pe pământ, dar o dată ajunse în aer ele îşi pot genera singure vântul necesar şi se pot deplasa proporţional mai rapid. Însă primele modele de kite-uri aveau o problemă. Acestea puteau fi lansate doar de pe uscat, nu şi de pe apă - acolo unde kiteboardingul se practică. În anii 1980, Wipika, Kiteski , fOne, Concept Air, C-Squad si Naish au dezvoltat kite-uri care se puteau relansa. Acestea se puteau ridica din apă, chiar după ce cădeau din cauza vântului prea slab. Anul 1984 a adus o nouă inovaţie. Fraţii Bruno şi Dominiq Legaignoux – originari de pe coasta franceză a Atlanticului au fost inventatorii kiteurilor gonflabile – mai exact a zmeelor care se umflau permiţând vântului să dezvolte o forţă mai mare asupra zmeelor (astfel având o tracţiune mai bună) şi să fie relansate din apă. De atunci invenţia a fost îmbunătăţită şi aplicată pe mai multe produse ale unor companii mondiale de specialitate. Totuşi, kiteboardingul nu se practică numai pe apă, ci şi pe zăpadă, numindu-se snowkiting, sau în diverse variaţii. În 1996, pe coasta Hawaiana din Maui, Laird Hamilton si Manu Bertin au ademenit adepţi ai surfului şi wakeboardului. De atunci, kiteboardingul a crescut ca popularitate extrem de repede, în ultimii doi ani având cel mai


Introducere KITEBOARDING 41

ding

rapid ritm de creştere dintre toate sporturile practicate pe apă. În prezent există organizaţii, competiţii, filme şi magazine în toată lumea care sunt dedicate acestui sport şi placerilor extreme care sunt asociate cu el. Din punct de vedere al echipamentului, investiţia de început este undeva între 1.000 şi 3.000 de euro, depinzând de calitatea şi de vechimea echipamentului . Un zmeu, placa, hamul, bara şi liniile sunt în principal cam tot ce ai nevoie (şi vânt, bineînţeles dar pe ăla nu ţi-l vinde nimeni). Ar fi ideal să ai şi o vestă de salvare, neopren şi eventual mai multe dimensiuni de zmee, pentru diferite condiţii de vânt. Cu cât vântul este mai puternic, cu atât îţi trebuie un zmeu de dimensiuni mai mici. Ţineţi minte, când este practicat cu toate măsurile de siguranţă, antrenament şi cu echipamentul adecvat, kiteboardingul este un sport foarte plăcut care provoacă dependenţa. Ca orice alt sport, respectul pentru natură, atenţia la condiţiile meteo şi practicarea lui în măsura limitelor proprii, vor face experienţa mult mai sigură şi mai placută. Urmând trend-ul internaţional, acest sport ia o amploare din ce în ce mai mare şi în România. Primii kiteri români au învăţat la începutul anilor 2000, unii dintre ei fiind Iulian Tache şi Şerban Roşianu. De la an la an, numărul practicanţilor aproape că se dublează. Să nu uităm că totuşi, mai ales la început, majoritatea pasionaţilor sunt sportivi care practică sporturi asemănătoare, fiind un sport înrudit cu snowboardingul, skateboardingul, etc. În România momentan există două locaţii unde acest sport se practică amandouă spot-urile se găsesc în Mamaia. Acestea nu numai că oferă practicanţilor un loc unde să se “dea” , dar au şi şcoli de kiteboarding, în care lucrează instructori atestaţi I.K.O (International Kiteboarding Organization). text&foto Andrei Mortila


42 KITEBOARDING Vlad Postelnicu

Vlad Postelnicu 1. A.S.L. pls! 15 ani, sex masculin, locaţie Mamaia. 2. La ce vârstă ai învăţat să inoţi şi de când călăreşti apa? Cum a început totul? Am învăţat să înot la 10 ani. Mă dau de 3 ani. Îmi plăcea mult snowboardingul şi am vrut să fac şi vara un sport asemănător. 3. Practici şi alte sporturi “de placă”? Crezi că este important un pachet de cunoştinţe în skate/snow când te apuci de kite şi invers? Da, mai practic şi snowboardingul, skateboardingul, wakeboardingul, cât şi snowkite şi landkite - puteţi să mă vedeţi pe site-ul www. kiteclub.ro, un site făcut de mine. Bineînţeles că sporturile acestea sunt în familie.

4. Cât de cunoscut şi promovat este kiteboardingul în România? În România kite-ul este la început de drum. 5. Cum te dai pe kite? E ca la skate, regular sau fakie? Dacă te referi la poziţia de mers, la kite, nu există normal sau fakie. Se merge la fel pe ambele direcţii. 6. Cât de frecvent trebuie schimbat echipamentul (placa, corzile, etc)? Depinde de cât de des te dai cu acelaşi kite şi cum îl întreţii. Eu îl schimb cam la 1-2 ani. Acum îl schimb mai des, întrucât sunt sponsorizat.

7. Cât de mult te ajută faptul că eşti sponsorizat? Cum ai reuşit să obţii o sponsorizare şi Cine sunt sponsorii tăi? Depinde de sponsor şi de valoarea sponsorizării. Dar desigur, te ajută. Eu am câştigat un concurs anul trecut la mare, şi încă unul anul acesta. Sponsorii mei sunt North Kiteboarding (producător kite-uri) şi Ion (care produce neoprene şi echipamente de kite). 8. Ce cred colegii de clasă despre tine? Dar colegele :)? Colegii mei de clasă sunt entuziasmaţi, dar colegele nu reacţionează cum mi-ar plăcea mie :).


Vlad Postelnicu KITEBOARDING CHECKOUT 43

9. Cum îţi place să petreci restul timpului, în care nu te dai pe kite sau îndeplineşti obligaţii sociale? Uneori mă mai duc prin skatepark, alteori joc baschet, şi când sunt la mare şi nu e vânt, joc volley. 10. Care sunt trickurile tale preferate? Dar rideri preferaţi? Din trickurile pe care le fac, cel mai mult îmi plac downloop s-bend şi flat handle-pass. Riderii mei preferaţi sunt: Aaron Hadlow(cel mai bun din lume) şi Ruben Lenten. 12. Cât de propice este litoralul românesc pentru hobby-ul tău? Câte luni este practicabil kiteboardingul în România? Vântul este cam singurul care lipseşte, fiind

mult mai slab decât aş prefera să fie. Dacă e vânt, se poate practica tot anul (pe apă, pe zăpadă şi pe pământ). 13. Ce alte spoturi ai vizitat, pe plan mondial? Care ţi-au plăcut cel mai mult? Am fost în 3 spoturi până acum: - în Grecia, insulele Ciclade, insula Paros, un spot care are cel mai bun vânt pe care l-am prins până acum. Aici l-am întâlnit pe campionul Greciei la kite. - în Philipine, Borakay, cu un vânt de asemenea foarte bun. - în Brazilia, Fortaleza, cu un vânt de intensitate medie spre scăzută

14. Care a fost cea mai bună zi pe apă de până acum? Cea mai bună zi de kite a fost în Paros, când am făcut cele mai bune trickuri ale mele. 15. Ce factori contribuie pentru o zi bună? Cum arată pentru tine ziua perfectă? Ziua ideală este atunci când este cald, vântul bate tare dar constant şi apa este şi ea foarte caldă. 16. Urmezi un regim alimentar “de sportiv” sau mănânci “necontrolat”? În afara faptului că nu-mi prea place carnea, manânc normal.


44 KITEBOARDING Vlad Postelnicu

17. Cel mai înalt jump, unde? Cel mai lung, unde? Deoarece progresez încontinuu, cel mai înalt şi mai lung jump l-am făcut în România, anul acesta. 18. Recordul personal pentru cel mai puternic vânt pe care ai stăpânit zmeul şi ai scos trickuri? Pe mine mă interesează în special înălţimea săriturilor şi nu viteza cu care merg. Cea mai înaltă săritură pe care o am filmată este de aproximativ 10-11 metri, deşi eu, ca orice kiter susţin că am sărit aproximativ 15 metri (întrucât nu toate săriturile sunt filmate).

19. La ce competiţii ai participat şi care sunt cele mai bune rezultate obţinute? Am participat la 3 concursuri, toate în România. Anul trecut, la concursul H2O Mamaia, am câştigat locul 1 la egalitate de puncte cu Iulian Tache. Iarna asta, la concursul din Sinaia de snowkite, am luat locul 3, fiind singurul care foloseam snowboard, toţi ceilalţi participanţi mergând pe schiuri. Vara asta, la concursul H2O Mamaia, am câştigat locul 1 la Best Trick, locul 2 Downwind şi tot locul 2 la Hangtime. 20. Care este nivelul românesc comparativ cu cel internaţional? Nu se pot compara. Nivelul Românesc este mult sub cel internaţional.

21. Ce poţi să ne mai spui despre comunitate... Comunitatea este restrânsă, de aproximativ 50 de kiteri. 22. Kiterii petrec bine după competiţii? Similare cu petrecerile din zona skate şi snow, cu alte obiceiuri sau tot multă bere şi fum? Există petreceri după competiţii, dar nu cu “bere şi fum”, ci cu fun. 23. Salutări, mulţumiri speciale şi note explicative ? Mulţumesc părinţilor mei, care mă sponsorizează financiar.


Orange Ph2oto Ride 2008 SNOW 45

Remix Culture Magazine


FRONT 3 INDIE NOSEBONE Rider-Geza, Fundango Team

B창lea Lac

Summer jib 2008

46 SNOW Summer Jib 2008

foto-aronsuveg.com

SMITH SKATE STYLE Rider-Bobo


Summer Jib Cezar 2008 SKATE SNOW 47

SPUNEŢI NU ALCOOLULUI Rider-Ady

A

flat la a şasea ediţie, Summer Jib este indiscutabil cel mai tare event de freestyle snowboarding de pe plaiuri mioritice. Dacă în primii patru ani a avut loc spre sfârşitul lunii iunie, fiind mai mult un prilej de întâlnire şi bere pentru riderii români, în ultimii doi ani, prin mutarea sa în luna mai, Summer Jib şi-a găsit şi spiritul de competiţie. De ce în mai… pentru că este mult mai multă zăpadă, de aici posibilitatea construirii unui snowpark de suprafaţă mare, pentru ca sunt mai puţine zile cu soare iar astfel băieţii nu pierd vremea la plajă şi pentru că, poate în luna mai. mulţi rideri încă mai sunt în formă şi cu chef de dat :) . Totuşi sunt şi câţiva care regretă schimbarea, dar aceştia sunt bătrânii şi nostalgicii. Anul acesta, Summer Jib a luat forma unei tabere de snowboard, întinsă pe durata a trei săptămâni, după formatul ‘snow-camp’ consacrat în ţările

europene cu tradiţie. Cele trei weekenduri au fost punctele principale de atracţie ale evenimentului, fiecare având o tematică şi beneficiind de o prezenţă numeroasă. Snow-parkul a fost ca de obicei sufletul SummerJibului. De data aceasta, echipa de shaperi formată din Geza, Kicsi, Flavius, Kiks şi coordonată cu valuri de wiskey şi energizante de către camp-masterul Jaffar, au reuşit să ridice un super parc ‘cu mâinile curate’, dacă ar fi să parafrazăm titlul unui cunoscut film al prietenului Nicolaescu. Cum arăta grozăvia…ei bine, step-up kicker, step-down kicker, rainbow rail, A-frame rail, double-kink, straight rail, wall-ride şi picnic table, un parc mare întins de sub ‘Prag’ până în parcarea de lângă tunel şi deservit de un teleski , mană cerească pentru rideri. Dar să intrăm un pic în atmosfera evenimentului şi să începem cu începutul. După prima săptămână de camp a urmat renumitul Saturday


48 SNOW Summer Jib 2008

OLLIE LA CUMPĂRĂTURI Rider-Vladuţ

Night Fever. Adică, noapte, reflectoare, muzică la maxim şi un demo al celor mai buni snowboarderi. Pornales – Flavius ne-a arătat de ce e în stare noua generaţie, iar Jaffar i-a răspuns, dovedind că încă bătrânii n-au murit. Noaptea a continuat cu un party în cabana Paltinul, gazda tradiţională a Summerjibului, până spre dimineaţă când Liviu cabanieru a adormit la datorie. Al doilea weekend a fost momentul pentru TeamBattle. Echipe de câte trei snowboarderi şi skiori s-au întrecut în trickuri în parcul Summerjib. Progresia a fost evidentă faţă de anii trecuţi datorită dificultăţii, peste media obişnuită pentru România, a parcului. Echipa Fundango din Ungaria a fost atracţia zilei, totuşi în această echipă strălucind ‘românul verde’ Kinda Geza care a distrus kickerele cu 360-uri, 540-uri şi chiar 720 la step-down. Nobody’s Team, formată din Bobo, Tinerică si hardcoristul de Cupi ne-au liniştit pen-

tru viitorul snowboardului de la noi, Bobo fiind singurul care i-a făcut faţa lui Geza. Shapers Team ne-au arătat că ştiu parcul mai bine ca oricare alţii, Toni ne-a uimit cu showul făcut pe snow-skate, iar echipa de fete Power Puff Girls ne-a demonstrat un pic de girl-power. Partyul a fost unul sălbatic, cabana Paltinul zguduindu-se până spre dimineaţa sub ritmurile lui Grand, Leizaboy, Zuza şi al bassistului Tuţi. Ultimul weekend a fost rezervat prelungirilor pentru Team Battle, cât şi festivităţii de premiere organizate în jurul focului, care nu avea cum sa lipsească de la un adevărat SummerJib. Fiind ultimul eveniment al anului, SummerJib 2008 ne-a arătat că ‘se poate şi la noi ca la ceilalţi’. Iar pentru la anul, Jaffar ne-a ameninţat cu mari surprize. Aşa că ‘See ya next year!’ Costash


Summer Jib 2008 SNOW 49

180 GANGSTA STYLE Rider-Petike

TRANSFER TO NOSESLIDE Rider-Flavius


SKATE Cezar 50 SNOW Summer Jib 2008

Rezultate Summer Jib 2008 The Rookie The Chick The Ripper Best Skier Best Team Best Girl Team

Vlad Popescu Oana Tautu Kinda Geza Stefan Mirescu Fundango Team Power Puff Girls

Bucuresti Predeal Miercurea Ciuc Sibiu Ungaria Bucuresti/Predeal

LINIŞTEA DINAINTEA FURTUNII

BLANĂ, BLANĂ, BLANĂ


Cezar SKATE 51


52 BIKE Updown Cup

Updowncup Dual Do wnhi

foto - Tibi

U

n vechi prieten, de mai multe ori Campion Naţional de mountainbike downhill, îmi tot povestea cum a participat la un concurs de downhill urban în Lisabona, pe un traseu amenajat în centrul istoric al vechiului port de la Atlantic. Scări, străduţe întortocheate, kickere, Steve Peat şi alte asemenea grozăvii. De aceea, când am auzit că va avea loc un dual downhill urban pe scările de pe dealul Cetăţuia din Cluj, am fost mai mult decăt curios. Formatul competiţiei prevedea ca doi rideri să ia startul deodată, câştigător fiind cel care ajunge primul la finish. Evenimentul, produs de către organizatorii celebrului Drop’n’Roll Downhill Challenge Parâng, ce de doi ani stabileşte standardul pentru concursuri de downhill în România, promitea sa fie un success deplin. Aceea curiozitate, de

ll Chal len

ge Cluj – Napo ca

Hila - www .hila.com

care aminteam la început, m-a făcut să asist, în săptămâna premergătoare concursului, la toate pregătirile adiacente. Ei bine, în doar trei zile, scările Cetăţuii, care ele însele sunt o provocare pentru orice downhiller, au fost transformate într-un adevărat traseu de dual eliminator. Au apărut, ca din nimic, un gap-kicker, un snake ride, un step-up şi un step-down kicker. Vitejii constructori au fost The Sunshine Shaping Crew, 3S şi echipa de şoc a lui Liliacu’ din Abrud, omul care foloseşte drujba la fel ca un inginer creionul. Astfel, vineri seara totul era pregătit pentru marea confruntare de a doua zi. Şi totuşi, riderii sosiţi cu o zi înainte, d’alde Sorin Părău şi Kinda Geza, nu s-au dat în lături de la o sesiune de antrenamente ad-hoc înecată în roşul asfinţitului de vineri seara. Aici cel mai spectaculos a fost tânărul Alex din Cluj, care

a dovedit step-down-ul cu toate combinaţiile posibile: whip-uri, crossup-uri si, esenta styleului: flattie tabletops. Pentru cursa propriu-zisă dau legătura amicului Maxi, care vă poate da un inside-story, el fiind chiar unul din participanţi. Da-da, preluăm legătura de la colegul CoStash, din studioul de emisie al Blană, direct aici, pe gazonul de trepte UpDown Cup... Şi, pentru început, trebuie precizat că scena românească pe două roţi, deşi creşte exponenţial de la an la an, duce o lipsă acută de evenimente şi este legitim înfometată după acestea. Spre exemplu, la Cluj ultimă desfăşurare de gen ce merită pomenită a avut loc în ‘99, sub oblăduirea legendarului club Hobby Bike, iar singurul event urban de mountainbike din România a fost cel de la Sibiu din 2001, organizat de la fel de notoriul club Surmont; de atunci încolo o gramădă de idei


Updown Cup BIKE 53

Kinda Geza, cu siguranță cel mai stylish ghinionist, își ia zborul prin cherestea

“Si, ce zici, le sărim la copii ăștia până-n balcon?” Ova și Mihnea negociază aspectele aterizării

THE TIME TO STEP UP AND SHRED THE CITY

DJ Kicsiponski, master of Good Vibrations

Drop’n’Roll la crème de la crème

Evenimentul din Parâng de la finele lui August a devenit între timp o instituţie a scenei în toată puterea cuvântului şi este aşteptat cu nerăbdare de toţi riderii care vor să progeseze şi să se autodepăşească. Desfăşurându-se pe un traseu tehnic şi provocator, Drop’n’Roll pune la bătaie, pe lângă generoasele premii adresate învingătorilor, câteva zile de dat remarcabile într-un peisaj incredibil şi amintiri de neşters ce nu vor putea fi niciodată cumpărate cu bani. Motorul gravitaţional al comunităţii de rideri din România.

simpatice, dar nematerializate. Cum bine se spune: “Şi iadul e pavat cu bune intenţii!” Deşi UpDown Cup a fost declarat “doar” fratele mai mic al Drop’n’Roll-ului, a reuşit să cocoţe ştacheta evenimentelor unde nu mulţi vor ajunge în viitorul apropiat, poate nici proprii organizatori... În dimineaţa sâmbetei de concurs se făceau ultimele pregătiri, riderii începeau să răsară şi să tatoneze terenul în primele ture de antrenament, shuttle van-urile forfoteau, urcându-i înapoi la start, publicul se strângea, muzica curgea lin, odată cu vibraţiile pozitive, iar Soarele nu părea să aibă altă treabă de făcut decât să se uite ţantoş şi nestingherit de la etaj la toată desfăşurarea de pe Cetăţuie. Din perspectiva concurentului, traseul trebuie să fi arătat cam aşa: start de sub o veche poartă de piatră, pedală prin două seturi de scări, kick-

er de lemn cu landing în alt set, peste un plat sănătos (varianta pentru temerari), alt set de trepte şi două valuri de lemn, de ţinut la manual sau de dublat cu iscusinţă pe rute aeriene, stepup, încă patru seturi de scări, step-down, din nou două seturi, pedală la blană (sic!) prin plat, o şerpuire interminabilă dreapta-stânga de irelevant de multe trepte, asezonate strategic cu mini-platuri şi un finish nesperat. Antrenamentele au fost un appetizer şi au dat publicului o vagă idee despre vitezele ce pot fi parcurse pe acest traseu, despre ce sunt în stare să îşi asume competitorii, dar şi despre sacrificiile pe care le presupune acest sport. Astfel, binecunoscutul Kinda Geza, unul dintre favoriţi, s-a lipit de asfalt în manşa sa, părăsind prematur competiţia, iar polonezul Jozsef Gassienica a împins legile fizicii cu o idee peste limită, pen-


BIKE Updown Cupdin romania 54 GRAFFITTI writerii

Sorin Părău, imperturbabil și relaxat printre trepte altfel meschine

Sorinel nu a uitat să se distreze. Flattie într-un amurg preaminunat


Updown Cup BIKE 55

Runner-up Danika zboară în ciuda publicului peste gap-ul cel mai mare al traseului tru a-şi lua în primire de la Urgenţe două brăţări gipsate în format “maxi”. Sorin Părău s-a instalat pe un meritat loc întâi, în urma calificărilor, urmat de celălalt polonez, Szymon Syrzistie, de doi ciucani, Dan Marcu şi Kelemen Arpad, şi de bulgarul Dimitar Gaidov. Ce a urmat este nerecomandat cardiacilor. Manşe la dublu cu iz de telenovelă, dueluri băRRRbăteşti, răsturnări de situaţie incredibile, forţă brută şi Skills la superlativ. Printre protagonişti, în ordine aleatorie: Ovidiu Seician, Bogdan Bondor, Victor Groza, Mihnea Tîrcă şi Szymon Syrzistie. Sorinel şi Danika au galopat sănătos până în finale, în timp ce Kelemen a reuşit cumva să nu prindă decât sferturile, eliminat la limită de bulgar, care a dat în finala mică de un Ova determinat, dar ghinionist; avantaj Sofia în faţa Sibiului. Finala a fost o demnă în-

coronare a competiţiei, cu un Danika ce nu s-a lăsat înfrânt cu una cu două de mult-titratul Sorin, în ciuda experienţei superioare a acestuia. Cei doi şi-au livrat un duel aprig până în finish, muşcând din treptele Cetăţuii şi plutind elegant peste săritoarele traseului, iar Sorin a scăpat pe muchie de cuţit de ghinion, după ce a distrus schimbătorul spate înaintea ultimii secţiuni a traseului. Punctul pe “i” l-a pus ceremonia de premiere, cu un podium la înălţime, duşuri efervescente cu şampanie, prezenţa feminină delicată (Erika, you rock!), remuneraţii generoase pentru ocupanţii primelor locuri (dar şi pentru un public răbdător şi merituos), chiote de veselie şi un flux general de endorfine pe beat roşugalben-verde. De la Cluj, de pe treptele Cetătuii, antrenându-se pentru ediţia UpDown Cup de

anul viitor, pentru revista Blană, Maxi Biewer. Legătura înapoi colegilor mei din studio... Andreea? Pardon! CoStash? Fiind un eveniment urban, nu au putut să lipsească muzica. Pe scena ridicată de oamenii Liliacului deasupra vechii peşteri a boschetarilor clujeni, au performat DJ Klich, DJ Ink, DJ Vida şi TJ Lupin, precum şi formaţiile Urban Grey, Re-G, Riddim Colony şi Altar. De remarcat ritmurile reggae si verdele ce au dominat Cetăţuia pe asfinţit. Party-ul de noapte a fost unul demenţial, în stilul riderilor ce rad tot şi rup tot până când nu mai rămâne nici unul în picioare. Concluzia ar fi: deşi gândit ca un aperitiv pentru Drop’n’Roll 2008, UpDownCup va deveni un clasic al evenimentelor de mountainbike la noi. Reţeta succesului este garantată. Costash & Maxi

Puteți ucide comentatorul, dar numai nu trageți în pianist!

Clasament

UpDownCup

1. (17) - Sorin Parau (Hateg) - 27.82 2. (33) - Dan Marcu (Miercurea Ciuc) - 30.38 3. (55) - Dimitar Gaidov (Sofia) - 32.19 4. (6) - Ovidiu Seician (Sibiu) - 35.28 5. (32) - Kelemen Arpad (Miercurea Ciuc) - 30.61 6. (21) - Mihnea Tirca (Pucioasa) - 33.13 7. (15) - Ionut Grecu (Timisoara) - 34.67 8. (5) - Groza Victor (Targu Mures) - 36.30


56 BIKE Scena de MTB a Clujului

o privire din interior

D

acă vorbim despre Cluj şi despre mountainbike, este inevitabil să nu ne împiedicăm de pionierii săi. Martorii vremii şi-i aduc aminte pe Zemi, pe Kuksi, pe Joe Indianu’ şi pe Adi Munteanu, ca deschizători de cale pentru roţile de 26” cramponate, iar pe lângă ei, spune-se că funcţiona pe atunci un oarecare Tibi Macaveiu, care nu s-ar fi dezlipit de trekking pentru nimic în lume. Era prin ‘94, iar foştii ciclişti de şosea, reuniţi sub umbrela Clubului de Cicloturism Napoca, existent şi astăzi, începeau să vadă noi începuturi în terenurile accidentate de pretutindeni. În ‘95 competiţiile începeau deja să curgă, odată cu entuziasmul şi dedicaţia organizatorilor. Lumea îşi aduce aminte de un anume concurs de slalom paralel cu fanioane, în premieră, şi de un concurs cu ştachetă, unde ideea principală era să treci pe sub aceasta, nu pe deasupra ei; un soi de limbo biciclistic... În orice caz, din CCN s-a desprins la un moment dat o ramură gravitaţională, care avea să facă istorie la rândul ei: clubul Hobby Bike. Acesta a reuşit să îi polarizeze

Puteți ucide comentatorul, dar numai nu trageți în pianist!

pe toţi cei cărora ramurile de anduranţă ale sportului nu le făceau de fel cu ochiul, dar găseau fascinaţie în coborâre sau în depăşirea diverselor obstacole antropice şi urbane: downhill şi trial. Revenind la pionieri, Zemi şi Tibi s-au dovedit a fi, alături de regretatul Attila Bartha din Hunedoara, două dintre cele mai influente personaje ale mountainbike-ului românesc de până astăzi. Activând prin intermediul cluburilor lor, antemenţionatul Hobby Bike şi la fel de cunoscutul Surmont, şi nu numai, fără ei nu ar fi existat cele mai importante concursuri, campionate şi loturi naţionale, sportivi, sponsori şi multe multe altele, inclusiv snowboarding, skateboarding sau alte ramuri îndepărtate si improbabile. Joe Indianu’ şi Adi “Stomatologul” se dau şi astăzi cu şi de plăcere, atunci când nu escaladează cele mai înalte piscuri sau când nu organizează concursuri de căţărare; iar dacă ciuleşti bine urechile, încă poţi auzi numele lui Kuksi, pomenit în relaţie cu diverse componente de bicicletă custom-made la standarde superioare de calitate.


Scena de MTB a Clujului BIKE 57

Istrate, cel ce ține-n frâu exuberanța adolescentină a copiilor, plutește cu stil prin linia mare din Hoia.

MTB Scena de

a

CLUJULUI

foto - Tibi Hila - www.hila.com

Disclaimer: Okay, trebuie să ştiţi de la bun inceput, că orice şi oricât aş scrie aici, acest articol nu va face dreptate oamenilor din Cluj şi lucrurilor pe care ei le-au lăsat în urmă. Nu că ar fi nevoie de o revistă de dimensiunile unei enciclopedii, pentru a cuprinde o parte din poveşti; aici nu e vorba de cantitate... Trăirile, sentimentele, gândurile şi visurile pur şi simplu nu pot fi cuprinse în cuvinte. Ceea ce trebuie să rămână însa în minte, este faptul că rolul Clujului în dezvoltarea sportului nostru mult iubit a fost încă de la bun început decisiv şi cu siguranţă aşa se va păstra şi în continuare. Voi fi sincer cu voi şi vă voi mărturisi că acest text mă înspăimântă. Câţiva oameni mă urăsc deja la ora asta sigur, pentru deadline-urile încălcate, iar cuvântulcheie este “procrastinare”. Cel puţin, dacă o să îl folosiţi în search-urile de pe YouTube, veţi avea nişte rezultate haioase! ;)


58 BIKE Scena de MTB a Clujului

Între timp, Radu Mititeanu de la CCN a devenit poate cea mai importantă Era primul val al sportului, iar lucrurile mergeau pe un trend ascendent persoană în promovarea bicicletei ca mijloc de transport în România, cu şi optimistic, existau sponsori, iar lumea se întâlnea la concursuri pentru a se vedea şi a se simţi bine, pentru a râde, a se îmbăta şi a se duela succese notabile repurtate. prieteneşte în ziua următoare. Printre trialişti mai apăruseră Mircea Ursuţ, Înapoi la Hobby Bike, acesta a început să se dezvolte văzând cu ochii, iar tri- Balint, Morena şi Niegru, iar scena de la Câmpia Turzii începea să se dezalul începu să ia amploare şi să se răspândească mai ceva ca în alte părţi ale volte şi ea, inspirându-se puternic de la clujeni. Apogeul acestei Ere de Aur ţării. Personaje cheie: Arabu’ şi Tânăru’, zis Bronco, pe numele său adevărat a mountainbike-ului trebuie să fi fost concursul de la Cluj din ‘99, pe care Adrian Stoica. La un moment dat, din neant a răsărit şi un anume Mihai eu unul l-am urmărit pe video de nenumărate ori cu gura căscată (înregCosma, între prieteni NEcs, cel care avea să dea atunci totul peste cap în istrat după emisiunea “Oxygen” a lui Mihai Soare din Braşov). Trial în piaţa materie de amplitudine, determinare şi control biciclistic. Era prin ‘98, iar Avram Iancu, Dual adevărat în Făget, cu capcane de apă, primele mişcări de echipa Herlitz – Hobby Bike făcea demo-uri prin mai toată ţara şi mătura freestyle şi un Sorin Părău timid, plus tradiţionalul Cross Country al celor tot la orice contest. E şi irelevant câte titluri de Campion Naţional a strâns de la CCN; un weekend de pomină, pe care mulţi şi-l aduc aminte cu plăcere! până la urmă NEcs; fără el nu ar fi existat trial în România, punct! Noua Declinul însă începuse deja, iar responsabilul era tocmai cel care magnetiza generaţie creştea însă frumos şi avea să rezerve câteva surprize! În timpul copii cu şarmul lui şi era sufletul clubului, după cum spun unii. Metoda este acesta, ramura coborâtoare se dezvolta şi ea, cu aceiaşi Arabu’ şi Bronco la irelevantă. A fost renegat şi izgnonit; poate pe drept, poate că nu... Ce a cârmă, oameni cu care se întovărăşea adesea un anume “vecin” din Zalău, rămas a fost tristeţe, îndoială şi resemnare. Şi totuşi, scena era în avangarGabi Negrea, zis “GiTiu’”, printre altele responsabil de a fi adus în România da evoluţiei sportului, cu participări la curse internaţionale şi dominanţă în campionatul intern de atunci! Era ‘99-2000, Bronco bătea tot ce era de câteva dintre primele biciclete de coborâre adevarate; legende ele însele. bătut la DH, permiţându-şi diverse excursii în decor, iar George Stănilă din

What’s in a name? Morena “Futie Tăt”, iar potecile se sperie!

Flatout-styler Vicky se fofile printre ramurile buclucașe

Mihai Istrate și personificarea spiritului și esenței acestui sport. Focused, pinned, dialled, stylish, flowing, AMAZING!

Peisaj cu două turme și voie


Scena de MTB a Clujului BIKE 59

Câmpia îi dădea blană în urma lui, cu două vitezometre şi cea mai ridicolă cască de la vikingi încoace. Amuzant este că nu era nici un parcurs serios de DH în apropiere, lar lenea era mare, dupa cum bine o cunoaştem! Dumnezeu binecuvântează Cetăţuia şi traseul de la Albinuţa, cu celebra lui şicană offcamber printre ziduri străvechi! Gândiţi-vă doar că exact această şicană şi ore întregi de insistenţă au dat riderii dominanţi la coborâre pentru o bună perioadă! Incredibil, sau?

Deşi lucrurile erau într-un evident declin, am prins în Cluj, în timpul facultăţii, oameni senzaţionali şi momente incredibile. Locuiam cu Bronco şi viaţa se învârtea în jurul datului cu bicicleta, întâlnirilor nesfarşite de la Hobby (“La naiba, hai că nu mă mai duc nici la cursul ăsta!”) şi diverselor ieşiri şi ceaiuri dansante. Ah, să nu uităm de PlayStation! Personajele vremii nu erau neapărat mountainbikeri, ci membri ai Scenei, cei mai mulţi prieteni de o viaţă. De la inevitabilii fraţi Naicu, always on the move, Mitzu, Vladimir, Cosmo, Miţă, Costa, Zemi, Sanda, Kiks, până la Paul, Bobină, Toni, Marinică, Găvo, Geza, Zalan, Sorinel şi mulţi alţii, localnici sau în trecere, studenţi sau nu; toată lumea a fost la un moment dat în Cluj, iar acele clipe nu pot fi socotite altfel decat epice! În acea perioadă majoritatea oamenilor din Garda Veche încă se dădeau, iar buna-dispoziţie era încă omniprezentă. Cum altfel să răsară întâmplări ca Dacia-”Ferrari” a lui Paulică ticsită cu rideri şi cu biciclete în drum spre Tarniţa, ori poate petrecerile anarhice de la Cotton şi din Pub, sau câte o luni seară la rockoteca Maxx, cu Vladi, Cosmo, Bronco şi nelipsitul Korny, singurul Fan Oficial al planetei???

M-am înscris la şcoală la Cluj în vara lui 2000, în circusmstanţe dubioase cu Mircea, NEcs şi petreceri de pocăiţi sau Bronco, Puşoc şi nightride-uri neplanificate. Ca să fiu sincer a doua oară, şcoala nu a fost decât cel mai bun pretext pentru a veni la Cluj şi pentru a trăi un vis alături de Oameni, pe care nu îi cunoşteam poate personal, dar îi ştiam bine din reputaţia lor şi din poveştile altora. Poate nu ar fi ruşinos să recunosc că ei erau pentru mine atunci un soi de zei, iar într-un fel sau altul am ajuns să habitez alături de ei tocmai în “paradis”, fără a-mi bate capul prea tare, ca şi când era cel mai firesc lucru din lume... Şcoala a funcţionat ca scuză pentru a sta în Cluj mai bine de opt ani, În perioada ce a urmat, la Cluj au început să apară trail-uri, întotdeauna cu diversele pauze de rigoare dintre. Regrete? Mulţime vidă! puse în pericol de molozul binevoitorilor, streetsession-urile erau încă

ează estetic

e-bună la Mărișel

George, membru al Patronajului, știe întotdeauna să se mențină pe poziție


60 BIKE Scena de MTB a Clujului

“on”, iar Bronco şi NEcs se opriseră din seria consecutivă de campionate naţionale; unul din ghinion şi din motive de sănătate, celălalt din lehamite şi din dorinţa de altceva. Şi totuşi, Scena nu a murit; era imposibil să o facă! Morena “Futie Tăt” (mă scuzaţi, dar alte cuvinte pur şi simplu nu-i fac dreptate!) a preluat temporar laurii lui NEcs, pentru a-i ceda apoi mai departe următoarei generaţii, reprezentate de Şurlău şi Rilă, urmaşi demni a tot ce a însemnat vreodată trial în Cluj şi în România. Între timp, riderii au început să îşi asume şi responsabilităţi organizatorice. A apărut primul proiect oficial de dirtpark, în bună măsură rodul muncii şi relaţiilor lui George, iar Paul şi cu Bronco s-au transbordat în Parâng, pentru a găsi primele linii a ceea ce avea să devină cel mai important eveniment de downhill al momentului: Drop’n’Roll. Între timp Morena se lăsase şi el de trial, pentru a duce limitele ridicolului biciclistic din ce în ce mai departe, pe stradă, la 4X, în trail-uri şi oriunde altundeva, iar Mihai Istrate, printre altele chitarist pasionat şi totodată om cu minte şi suflet, începea să înţeleagă newschoolul din ce în ce mai bine şi apuca să lase o atât de necesară şi nesperată amprentă asupra copiilor neîndrumaţi din Generaţia Nouă. Ne apropiem deja vertiginos de prezent... Nimic nu poate fi spus complet, întotdeauna rămâi dator cuiva... Totuşi, scena Clujului renaşte din propria cenuşă şi începe să înflorească din nou, cum ştie ea mai frumos! De parcă s-ar fi oprit vreodată! Rilă şi Şurlău promovează, alături de “vecinu’ Adi” şi de Geo, trialul creativ de şcoală nouă al patriei, iar noii copii ce se dau cu Foame pe unde apucă se numesc Vicky, Robi, Akos, Mate, Norbi, Mini, Alex... Ei bine, Alex! Despre el veţi putea citi puţin mai încolo, deci nu are rost să detaliem aici. Robi e smooth, Akos energic, iar pe lângă ei mai sunt încă o grămadă de companioni care se dau şi se motivează reciproc, ca în Vremurile Bune, cand nimic altceva nu conta. Să nu uităm însă de sportivii de anduranţă! Toată lumea este prietenă cu toată lumea, iar zâmbetele şi strângerile de mână sunt nelipsite! Prin urmare, salutări şi respecte unor Eli, Oli, Tudor, Simona, George “Trăsnitul Junglei”, Levi şi nu numai lor! Pe lângă eternele cross-country-uri şi cele câteva demo-uri de trial, Clujul a primit în această primăvară târzie ceea ce merita de multă vreme: un eveniment adevărat de mountainbike! UpDown Cup-ul a reuşit să strângă o sumedenie de spectatori şi aproape toţi riderii mai răsăriţi ai ţării, devenind instant un reper şi o desfăşurare despre care se va mai vorbi mult şi bine. (Despre asta, însă, în alt articol, tot în această revistă...)

Nu ştiu dacă mi-am ales cel mai bun moment pentru a părăsi Clujul… De fapt, cu siguranţă nu! Morena s-a întors să “fută tăt”, după o scurtă incursiune în viaţa motorizată, noile trail-uri arată minunat, cresc vazând cu ochii şi sigur nu le va strica nimeni, Alex este un spectacol uman pe două roţi, sesiunile de “street by night” de Noiembrie vor fi nimic fără un Istrate, stylish bitch Vicky duce la distracţie şi la riding oricum, pe Bronco te poţi baza oricând pentru o noapte albă cu Ceva În Plus™, iar NEcs mai are încă atâta spontaneitate, cât să ia cu Cheeky la ora 3 p.m. avionul (!) către Bucureşti şi să îşi rezolve instant bilete la negru pentru Metallica! În afară de asta, Zemi m-a procopsit prin aprilie cu o pungă imensă cu stickere oldschool îndelung visate, etern vizate... Damn, I must be doing something wrong! Şi totuşi, trebuie să închei acest text şi să mă pregătesc să plec la Oradea, la nunta lui Mitzu, cu autostopul... E ora 4 a.m. şi sunt încă în Braşov. Da-da, nunta lui Mitzu! Nici viitorul nu mai este ce era odinioară... Le mulţumesc nespus tuturor oamenilor minunaţi din Cluj, pentru că mi-au permis să îmi trăiesc un vis! You know who you are... Ahoi, Maximilian Munteanu

Emoistul Mate și aerianul Alex știu care-i treaba


Alex “The Don” BIKE 61

Alex “The Don”

The future ain’t what it used to be

Treptele de beton şerpuiesc alene pe lângă cimitirul municipal din Cluj, iar noi urcăm până în Făget ca să pozăm un Impala decapotabil din ‘71. Pe Alex te poţi baza oricând vine vorba de astfel de acţiuni, mai ales daca implică şi câtuşi de puţin dat cu bicicleta. “Uite, aici veneam mai demult şi prindeam şopârle!”, se întoarce Alex către mine şi îmi arată un desiş de tufe dubioase. Mă încrunt către el. “Las’ c-o să vezi ce faină e coborârea aia, cum plecăm de la Norbi!” E o zi toridă de Iunie, iar eu mă minunez de capacitatea lui Alex de a sări de la un subiect la altul, în mai puţin de 10 secunde. Dar asta nu este totul... La doar 15 ani, Alex “The Don” are nişte capacităţi înnăscute de a manevra o bicicletă şi prinde noi mişcări cu o viteză înspăimântătoare. Ultima sa linie în trail-uri? Tuck no-hander, 360 nosedive, no-footed can-can perfect şi tailwhip! De speriat! Lui Alex îi este tot timpul Foame să se dea, iar dacă nu o face, intră în sevraj. El nu şi-a exploatat încă nici măcar o părticică din abilităţile în teren accidentat, pe munte, la vale, dar câteva manşe în spatele său, anul trecut, la Dorna, la primul lui contact cu bicicleta “mare”, m-au lămurit ireversibil! Explozia lui Alex este o

chestiune de “când”, nu de “dacă”! Până atunci, uităm adesea că are numai 15 ani, că a avut deja două biciclete de uzină, pe care “cineva” i-a scris, din respect, numele şi îi mai tragem ocazional nişte scatoalce care îl ţin cu picioarele pe pamânt. Pe lângă suportul moral şi material părintesc, Alex are şansa de a avea de partea sa şi anturajul potrivit; altfel ego-ul sau ar fi luat-o de mult pe apa Sâmbetei. ...iar uneori este nevoie să-i smulgi telefonul din mână şi să le explici diplomat admiratoarelor sale, ca eşti antrenorul lui, iar el un sportiv serios în cantonament, care nu îşi ocupă vremea cu oricine, fiindcă viitorul îi aparţine. ;) Altfel, îţi poţi pierde oricând ore bune, sporovăind cu el despre style, BMX, piese uşoare, grame şi inevitabilii blugi strâmţi. “Na, ce faci, ieşi să te dai? [...] No bine, pe mine mă găseşti în skatepark; o să mă dau până termini tu treaba. Ne vedem mai încolo. Daca nu, eu oricum o să mă dau. Serus!” un feature de Maximilian Munteanu cu fotografii de Tiberiu Hila (www.hila.ro)


62 BIKE Alex “The Don”

Nu mai există nici un pic de respect! Wallride pe o clădire unde s-au perindat mulţi studenţi...


Alex “The Don” BIKE 63

Numele şi vârsta, te rog! De unde eşti şi de cât timp te dai pe bicicletă? Mă numesc Don Alexandru şi am 15 ani. Sunt din Cluj-Napoca şi mă dau de vreo patru ani. Tot timpul pe mountainbike, sau şi pe altceva? Am început să mă dau pe BMX; m-am dat cam vreun an jumate şi apoi m-am gândit să trec la mountainbike. Toţi prietenii mei mai mari se dădeau pe mountainbike, iar Clujul nu era atunci chiar cel mai potrivit loc pentru BMX. Îmi place foarte mult BMX-ul, dar îmi place să mă dau pe MTB, ca şi când m-aş da pe BMX. Te-ai mai dat şi pe altceva? Înainte de BMX, m-am dat un an şi jumătate pe skate, dar nu prea a fost să fie. E posibil să mai ştiu da un heelflip, totuşi... (râde) Unde îţi place cel mai mult să te dai? Care sunt cele mai bune spot-uri? Păi, majoritatea timpului mă dau la street, dar în zile mai frumoase mă dau la dirt. Îmi plac trail-urile de la Câmpia Turzii, trail-urile mari de la Sibiu, cele din spate, şi locurile de street mai underground din Cluj. Din când în când ştiu că mai mergi şi la Debrecen. Rentează să mergi până acolo ca să te dai? Este acolo un skatepark destul de mare, care îmi place foarte mult. Clar rentează; nu e atât de scump pe cât îşi poate închipui lumea şi este destul de aproape. ...mult mai aproape, de exemplu, decât Constanţa, unde s-a construit acum, de curând, un skatepark mare. Cum a fost la Constanţa, apropos? Bine, m-am distrat, a fost totul okay... Park-ul nu este foarte finisat, dar merge... “Nu este foarte finisat”? Eşti amabil! Am auzit voci care spuneau că-i total pe lângă... Păi da, dirtpark-ul da, dar în skatepark unele tranziţii ar mai putea fi modificate, zic eu... La spine-uri şi quarterpipe-uri. Localnicii ar trebui să se dea mai mult şi îşi vor da ei seama singuri când şi cum vor trebui facute... Care dintre evenimentele la care ai fost până acum ţi-au plăcut mai mult şi ce evenimente ai în vedere pe viitor? Concursurile de la Sibiu m-au încântat foarte

mult, cel de la Constanţa... şi şi la Cluj au fost tot felul de evenimente care mi-au plăcut. Aş vrea să mă duc în străinătate, în special, şi, bineînţeles, la toate concursurile care vor mai fi in România. Vreau să merg în primul rând la Vienna Air King şi la câteva contest-uri din Debrecen. În rest, poate mai prind ceva concursuri prin Ungaria şi apoi... să mă tot duc prin lume să mă dau... (zâmbeşte) Când ai văzut filmul de skate “AveMtur”, ai început să vehiculezi ideea că ai vrea să faci un tur prin România. Cum aşa? Mi-a plăcut foarte mult ideea filmului şi mi-ar plăcea foarte mult să facem şi noi un asemenea tur, cu filmat, fotografiat şi tot tacâmul. Cine sunteţi “voi” şi de ce aţi avea nevoie pentru a face turul ăsta? “Noi” suntem grupul meu de prieteni: Mihai Istrate, Vicky, NEcs, Robi, Mate, Akos şi tot felul de alţi prieteni... Am avea nevoie de două camere bune, de o maşină şi de sănătate! De ce de două camere? Pentru a prinde din mai multe unghiuri acţiunea.

Deci nu vrei să mergi în tur numai ca să te dai; vrei să şi filmezi... Păi da, asta ar fi ideea. Să facem un film cu spot-urile din România, să vadă şi cei din afară că există locuri în care te poţi da şi în România. Cine îţi face filmele de pe YouTube, în care îţi arăţi progresia? Eu nu mă prea pricep la editat, dar am rugat tot felul de prieteni de pe net şi m-au ajutat cu plăcere. Vrei să te apuci şi tu să filmezi şi să editezi? Dacă o să am timp, ar fi o idee foarte bună! Sincer însă, prefer să mă dau şi să las pe altcineva să facă treburile ăstea... (zâmbeşte) Cum e scena din Cluj? Îi cunoşti pe riderii mai bătrâni, ştii ce se întâmpla mai de mult în Cluj? Tu cum priveşti lucrurile? Sigur că îi cunosc şi pe cei care se dădeau mai demult! ...aşa cum îi cunosc şi pe cei mai noi. Din păcate nu se mai dau foarte mulţi dintre cei vechi, fiindcă au job-uri şi nu prea le mai permite vârsta. Sunt destul de dezamăgit, fiindcă riderii nu s-au înmulţit aşa cum ar fi trebuit. Numărul lor parcă a descrescut, în loc să crească... Cum se face că, dacă mergem în skatepark, în orice zi a săptămânii în care nu plouă, o să te vedem pe tine dându-te non-stop, iar pe ceilalţi doar din când în când şi, în rest, stând pe bancă la poveşti? Crezi că ţie îţi place mai mult să te dai? Despre asta vorbeam mai inainte. E puţin neplăcut să vezi că tu te dai, iar restul stau doar şi se uită, dar na... mă dau din plăcere! ...nu ştiu ce să zic, mie îmi place foarte mult să mă dau! Mi-ar plăcea să mă dau mai mult şi cu ei, dar când e să mergem la un spot, ei sunt de obicei foarte nehotărâţi sau n-au chef şi aşa mai departe... Care sunt cele mai bune spot-uri din Cluj? La Fila şi la gară. Skatepark-ul poate fi un spot bun, dacă te şti da bine. În parcul mare, la Chios, mai este un spot, dar acum mai mult se ţin nunţi pe acolo şi nu te prea poţi da. În Mănăştur ar mai fi tot felul de locuri... Cum e cu wallride-ul de la ISE? Nu sunt probleme cu oamenii de pază?


64 BIKE Alex “The Don”

trail-uri şi am dat vreo trei ture de încălzire. Am vrut să dau un 360, iar când am ajuns la ultimul kicker, m-am suprarotit. Mi-am aruncat bicicleta ca să nu mă lovesc, m-am rostogolit, m-a pocnit bicicleta în cap şi am dat cu faţa de un bulgăre de pământ, pe care chiar ne gândisem sa îl ducem de-acolo. Puţin ironic... Câte julituri şi câte copci ai pe faţă în momentul de faţă? Sunt cusut cu 2 fire sub nas şi mi-e stricată cam toată partea stângă, începând de la sprânceană. La asta se mai adaugă umarul. Te-ai speriat? De trick în sine, nu. M-am speriat de cum am dat cu faţa, pentru că a fost prima oară când s-a întâmplat treaba asta. Porţi de obicei protecţii? Întotdeauna! Cască, mănuşi şi tibiere. Prin pădure, cască full-face, goggles şi uneori şi protecţie de spate. Să te dai fără cască nu e “cool”, ci o prostie pe care o vei regreta mai devreme sau mai târziu! Uai, ce-am uitat de el; ăla-i probabil cel mai fain spot din Cluj! Este un perete imens în curbă, care practic este nelimitat. Poţi să dai cât de mult wallride vrei acolo şi este extraordinar! Dacă mergi de dimineaţă, nu-i nici o problemă, dar după 6-7, sunt câţiva paznici, care mai iasă aşa cu bâtele la tine, dar e okay... (rânjeşte) În ultimul timp am văzut că ai început să şi dai la sapă în dirtpark, deşi până acum nu prea te-ai atins de lopeţi. Cum s-a petrecut schimbarea asta? Stăteam într-o zi de vorba cu Mate, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, şi am ajuns la concluzia că ne-am cam plictisit de skatepark şi de celelalte locuri şi că nu prea avem unde să ne dăm altundeva. Aşa că ne-am motivat, neam dus în dirtpark şi ne-am apucat să săpăm. La un moment dat, am realizat că fiecare modificare făcută, fiecare lopată în plus, are rolul ei şi că simţi asta în clipa în care te dai. Am văzut practic că ceea ce lucrăm contează şi că depinde numai de noi ca trail-urile alea să fie faine. De atunci nu ne-am mai oprit... Ce sfaturi ai să le dai celor care vor să-şi facă trail-uri şi care vor să se dea în trail-uri? Să gândească şi să se uite atenţi la ce au facut alţii înaintea lor. Dar cel mai important este să se dea. Asta este cheia! Care sunt riderii tăi favoriţi? Cine te inspiră şi îţi place în mod deosebit? Din România, cel care m-a ajutat şi m-a motivat întotdeauna să mă dau a fost Istrate. Tot timpul mi-a plăcut cum se dă... Cât despre rideri internaţionali, îmi plac cel mai mult Logan Peat şi Sam Hill. Apoi, la BMX, am o grămadă de rideri preferaţi: Chase Hawk, Mike Aitken şi mulţi alţii... Cum vezi competitivitatea între riderii din România? Majoritatea celor cu care m-am dat în România în concursuri au fost de treabă şi nu au existat nici un fel de probleme între noi. În străinătate am vazut însa că se cam bat pentru primele locuri şi pentru premii… Că tot veni vorba de concursuri, care sunt până acum cele mai bune rezultate ale tale? Păi, locul întâi şi locul doi, tot aşa am ţinut-o... (râde)

Care este trick-ul tău preferat? Mai nou tailwhip-ul, pe care l-am învăţat şi eu, în sfârşit... Până atunci, 360-ul şi barspin-ul îmi plăceau foarte mult şi încă mai îmi plac. Dacă ai învăţat deja tailwhip-ul, la ce trick lucrezi acum? Încă lucrez la tailwhip, pentru că am de gând să fac ceva combo-uri din tailwhip. În rest, 360-barspin şi 360-tailwhip; cam ăstea sunt pe listă. Stilul bate trick-ul? Evident! Unde te vezi în următorii 5 ani? Ua, asta chiar nu ştiu! O să las lucrurile să meargă de la sine. Dar o să mă dau sigur! Ştiu că tocmai îţi faci o bicicletă mai serioasă de mers la vale, pentru freeride şi downhill. Vrei să progresezi şi în ramura asta a sportului? Da, de ce nu? Ar fi chiar okay...

Ce-au spus părinţii tăi când au văzut că te-ai lovit? S-au cam speriat, evident! Tatăl meu mi-a interzis iniţial să mă mai dau pe bike, dar după ce a văzut că rănile mi se vindecă bine, s-a mai relaxat. Mama mă susţine în continuare, aşa cum a făcut-o şi până acum. (zâmbeşte) Deci, să înţeleg că părinţii tăi te sprijină 100% în ceea ce faci? Da, cred că le place şi lor... De ce nu? Cred că mă susţin material mai mult decât moral (râde), deşi amândouă sunt la fel de importante. Ai sponsori? Nu sunt încă sigur dacă mă pot considera “sponsorizat”, dar primesc tot ce am nevoie de la Fox Riders Co. România şi mai sunt sprijinit de magazinul Kingpin din Cluj şi de clubul Hobby Bike.

Cum vezi tu clubul Hobby Bike, având în vedere influenţa şi notorietatea lui de-a lungul vremii, faptul că a stat o vreme într-un con de umbră, iar acum a revenit? Eşti puţin “machiat” pe faţă. Cum te-ai lovit? Pentru început nu ştiu sigur dacă mă voi Era într-o vineri. Ziua începuse prost din toate înscrie în club. Mi-ar plăcea să privească şi din perspectiva riderilor şi să vadă lucrurile şi punctele de vedere. M-am dus să mă dau în


Josh Stewart’s Alex “The STATIC Don”SKATE BIKE 65

Tailtap unde autorul acestor rânduri nu a reuşit să ajungă nici de-ampicioarelea, nici de-a buşilea


66 BIKE Alex “The Don”

No, you can’t buy style, sorry!

în favoarea noastră, iar asta nu este numai părerea mea. O să vedem dacă se vor lua în considerare şi vocile noastre... Cât de importantă e bicicleta pe care te dai? Ţi-ai găsit până acum bicicleta ideală, pe care să nu vrei să o schimbi? E foarte importantă! ...din punct de vedere al unghiurilor, al greutăţii şi al felului în care arată. Nu am găsit încă idealul, dar mă dau momentan pe o bicicletă care îşi face bine treaba şi de care sunt mulţumit. Am însă de gând să o fac mai uşoară! O bicicletă uşoară nu e mai fragilă decât una grea? O bicicletă mai uşoară îţi poate oferi noi posibilităţi. Depinde cum o faci. Dacă o uşurezi cu cap, ea nu va fi mai fragilă decât alta mai grea. Unii oameni spun că un bike mai greu e mai stabil în trail-uri. Asta poate fi adevărat, dar mie îmi place manevrabilitatea unui bike mai uşor. Cred că greutatea ideală pentru aşa un bike e undeva pe la 12 kilograme.

Care-i treaba cu blugii strâmţi? Ce eşti tu, fetiţă emo? (râde) Perioada cu pantaloni largi a trecut, să fie clar! Cu pantalonii strâmţi te simţi mai bine, arată mai bine pe film, te incomodează mai puţin şi şi vezi mai bine ce faci, atunci când te dai. S-a înţeles? Nu ştiu de ce mă mai întrebi, când şi tu porţi pantaloni strâmţi... (râde) Câţi oameni ai în lista de messy şi câte friend request-uri ai pe hi5? În lista de messenger am, stai să vedeeem... 894 de oameni, iar pe hi5 chiar nu ştiu exact... Cineva mi-a făcut de curând un profil fictiv pe un site, iar asta m-a cam deranjat. Ai destul timp să te ocupi şi de viaţa virtuală de pe internet, sau preferi doar să te dai? Am timp să mă ocup şi de treburile ăstea, fiindcă încă sunt copil. Îmi place foarte mult să caut filme şi poze pe pinkbike.com, care este de departe cel mai okay site, şi, mai nou, intru şi pe dirtbike.ro, să citesc diferite lucruri şi să caut anumite informaţii locale.

Cum se numeşte cartea aia, pe care ţi-a luat-o tatăl tău? E utilă, ai citit-o? “Sexul explicat adolescenţilor”; nu am citit-o, dar m-am uitat la poze (râde). Sunt lucruri pe care le ştie, sau ar trebui să le ştie, toată lumea. (face cu ochiul) De ce mănănci atât de mult fastfood? Nu vreau să se înţeleagă că nu am ce mânca acasă; mama găteşte foarte bine, după cum poate mărturisi şi Vicky (râde)... Se întâmplă doar că sunt majoritatea timpului cu bike-ul pe afară şi stau mai departe de centru, iar ăsta e cel mai la îndemână mod pentru a mă alimenta şi a nu muri de foame. (rânjeşte) Vrei să transmiţi ceva cuiva în mod special? Vreau să le mulţumesc părinţilor, pentru că m-au sprijinit întotdeauna, şi prietenilor, fiindcă şi ei m-au ajutat! În rest... salutări la toată lumea!


67


68 MUZICĂ Recomandări muzicale

Recomandări

Muzicale

de la Mihai Neom

SOUTH RAKKAS CREW – MIX UP Poate cei mai buni producători de electro-dancehall din lume, ar trebui să fie convingător doar faptul că Mix Up este lansat la casa de discuri a lui Diplo. Au avut colaborări cu nume mari precum Beenie Man, Vybz Cartel, Capleton şi Sizzla şi au fost remixaţi de adevăraţi ca Boy 8 Bit, Fake Blood şi Dj Sega. Albumul ăsta mă umple de energie şi trebuie să recunosc că piesa Real Hot mă convinge de fiecare dată să aprind focul. Jah Bless!

GIRL TALK - FEED THE ANIMALS Al patrulea album al tînărului dj din Pittsburgh vine ca o continuare la deja clasicul şi mult adoratul Night Ripper. Mai bine de 300 de sample-uri fac din acest lp încă o controversată capodoperă muzicală. Pentru a înţelege despre ce controversă este vorba, puteţi viziona pe net documentarul Good Copy Bad Copy. Mai important este faptul că noul album se poate downloada de pe illegalart.net, aşa că dă la maxim şi vezi dacă bat în calorifer vecinii.

EDAN - BEAUTY AND THE BEAT Un album mai vechi pe care insist să-l pun pe listă pentru că nimeni nu trebuie să-l rateze. Putem să-l catalogăm drept “psychedelic hiphop”, dar mereu partea cu etichetarea este discutabilă . Adevăratul maestru ”do it yourself”, Edan a demonstrat că sursa caterincii de pe “Primitive Plus”(primul său lp), poate produce totodată acest sound matur şi elevat.

SIMIAN MOBILE DISCO – FABRICLIVE 41 Pe SMD ar trebui să-i cunoaşteţi după ce au dat “lovitura” cu Attack, Decay, Sustain, Release –clar unul dintre cele mai bune albume ale anului trecut. Era de aşteptat ca duo-ul să completeze cât mai curând binecunoscuta colecţie Fabriclive; nu doar că au făcut-o, dar rezultatul este un mix cool şi imprevizibil pentru care cei doi au săpat serios în lada de lapte.

THE COOL KIDS – THE BAKE SALE Ce se mai întâmplă cu rap-ul în anul 2008?! În mare, mi se pare că stilul se află într-un impas vizibil de inovaţie, motiv pentru care apariţii precum Cool Kids reuşesc să mă bucure şi să-mi dea speranţă. Duoul din Chicago livrează ceva nou, simplu şi fără pretenţii astfel încât să cânţi despre adidaşi şi biciclete pe un beat minimal dar ghiduş pare să fie cea mai bună alegere în momentul de faţă când lucrurile importante s-au spus deja.

CHROMEO – FANCY FOOTWORK Reprezentând poate cea mai fructuoasă combinaţie care a rezultat vreodată între un evreu şi un arab, duo-ul format de PThugg şi Dave 1 este întruchiparea contemporană a magiei muzicale pe care au avut-o anii 80. Al doilea album livrează acelaşi synth-pop încărcat cu sexualitate şi caterincă iar dacă ai mişcările în tine, asta e sigur coloana sonoră pe care le poţi exersa.

HOT CHIP – MADE IN THE DARK Mă bucur mult când o formaţie bună nu îşi epuizează talentul după un album de calitate(The Warning), ci duce sunetul la nivelul următor. Băieţii sensibili din Londra ştiu să se joace cu mintea ta, combinând cu mare ingeniozitate bassline-uri nebune, electro-păcăneli cuceritoare, chitări acustice duioase şi versuri subtile. Eu n-am mai ascultat “balade” cu aceeaşi plăcere ca până acum şi nici n-am mai fredonat cu atâta inocenţă “You’re my number one guy”.

HADOUKEN! - MUSIC FOR AN ACCELERATED CULTURE Aşa cum îi spune şi numele, albumul acesta este pentru cei mai “acceleraţi” dintre voi. Trupa din Leeds, UK este un nume cunoscut în scena indie/new rave; după ce anul trecut, piesa “That Boy That Girl” a agitat spiritele şi a crescut aşteptările pentru un nou album, critica pe care acesta o primeşte se află în cele doua extreme love/ hate. Haters everywhere, lovers everywhere, eu zic ca merită clar să-i daţi o şansă.

SANTOGOLD – SANTOGOLD Având în vedere grandoarea hype-ului este probabil ca mulţi dintre voi să cunoaşteţi deja creaţia domnişoarei brooklyneze Shanti White. În caz contrar, trebuie neapărat să ascultaţi acest album. Condimentat de mega producători ca Switch, FreqNasty, Diplo sau Sinden, lp-ul Santogold este prea eclectic ca să nu fie şi pe gustul tău. Creator, Unstoppable, şi You’ll find a way(remix) sunt piesele care pe mine mă rup cel mai rău dar vă garantez că nici o melodie de aici nu e de umplutură.

MACHINES DON’T CARE – MACHINES DON’T CARE Albumul este rezultatul unui proiect format din Herve, Sinden, Fake Blood, Drop The Lime, Trevor Loveys, Detboi, Toddla T şi Affie Usuf . Pe scurt, e muzică de dans. E ceea ce ai nevoie şi în metrou şi pe dancefloor. Get crunk, get hyphy, get low, get retarded, get innocous, get however you feel like getting.


Profil MUZICĂ 69

http://www.myspace.com/themushroomstory

P

e scurt, The Mushroom Story sunt patru kids care cântă într-o formaţie rock. Trupa combină diferite stiluri muzicale: baza e funk-ul dar avem influenţe din hip hop, punk, hardcore, alternative, indie, pop …etc. Per total, numim stilul nostru alternative funkcore. Ideea principală e “don’t give a fuck!”, am făcut şi facem în continuare ce simţim noi, fără să ne impunem bariere, fără compromisuri, făra impresii, fără cenzură, fără chestii premeditate… just keeping it real. Avem o chitară , un bass, nişte tobe, 2 microfoane şi o atitudine pozitivă: ready to rock and party. Trupa s-a format cândva în anul 2004. Doi ani mai târziu s-a ajuns la componenţa actuală: Laci – chitară, Alex – bass, Nono – tobe, Paul- voce. M-au luat la voce în formaţie pentru că lui Nono îi place cum dansez ( the real… sad story ). Primul concert în componenţa actuală l-am avut pe 12 martie 2006, în deschidere la OCS. Pentru mine a fost foarte greu având în vedere că era primul meu concert ( în faţa a cel puţin 300 de personae), dar ţin să cred că a ieşit okay. Mai departe, am cântat în deschiderea unor formaţii de punk, alternative, hardcore în Cluj, însa după ce ne-am lansat demo-ul prin martie 2007 am început să concertăm în mai multe oraşe: Bistriţa, Deva, Satu Mare, Baia Mare şi altele. În acest timp ne-am făcut o grămadă de prieteni şi am luat contact cu multe alte formaţii. Una din trupele pe care le-am cunoscut în acest timp, şi cu care am rămas fraţi, a fost Mauser. În acelaşi an am participat la Coke Live în cadrul concursului Manifest Yourself unde am fost aleşi câştigători pentru MYM #3. Am mai cântat la Rock La Mureş, unde am avut ocazia să cunosc formaţia Dog Eat Dog (eroii mei din copilărie), la festivalul Peninsula şi Stufstock unde am avut

parte de o reacţie foarte pozitivă din partea publicului şi a organizatorilor (după prestaţia pe scena mică, am avut ocazia să apărem pe scena mare, de asemenea live la tembelizor). Am cântat în cluburi mici, underground, am cântat pe scene mari, am cântat pentru 30 de persoane şi am cântat şi pentru sute dar mereu cu aceeaşi energie şi întotdeauna câştigând respectul publicului prin prestaţiile live. În luna mai 2008, am participat la finala Manifest Yourself, alături de alte nouă formaţii, şi am luat locul I. În curând urmează să intrăm în studio pentru a înregistra primul nostru album care va conţine 10 piese. Am reuşit să atingem unul dintre ţelurile noastre şi sperăm că lumea care va cumpăra albumul, va înţelege “what the mushroom story is all about”. Vara aceasta lumea poate să ne vadă la festivalul Peninsula şi la East West Fest. Restul energiei şi timpului vor fi investite în album iar în toamnă urmează să facem un mic turneu prin ţară pentru promovare. Pe scurt, Mushroom Story înseamnă pentru noi: să repeţi într-o casă veche de peste o sută de ani care se poate prăbuşi în orice moment peste tine, pe nişte scule 5th hand care se ard zilnic, să cânţi în orice loc ai ocazia, să cunoşti multă lume, să iţi faci mereu prieteni noi, să răspândeşti atitudinea pozitivă, să tranformi orice concert într-un party, să bei cât mai multe beri (dar să-ţi rămână şi bani să te întorci acasă), să-i ceri ţigări lui Peter (tatal lui Nono) în mod constant şi în final să nu-ţi faci planuri mari de viitor, dar să fi pregătit pentru orice. Paul aka Kiddiez


70 ARTE Nosm One

Nosm One

L-am cunoscut pe Nosm acum patru ani, pe vremea în care desenam şi nu ratam nici o ocazie de a cunoaşte turişti veniţi aici cu acelaşi numitor comun: graffiti. Interesat mai mult de a ne descoperi ţara decât de a număra panelurile pe care le desenează aici, el a lăsat să se înţeleagă că un renume mare(cine nu a auzit de Tats Crew NY?!) nu implică şi un ego la fel de mare. După tot acest timp, Nosm a fost foarte încântat să dea un interviu pentru Blană şi să trimită peste ocean un set de poze proaspete. Pe lângă ce am scanat noi, nu uitaţi să verificaţi şi www.tatscru.com pentru a cunoaşte şi mai bine clasicul Bronx.

Holler! You could first tell us a bit about your roots. How did a german skateboarder start painting and end up being a NYC legend? My brother How and I were born in Spain but raised in Germany where we started skateboarding in the age of 11, if I remember right. It didn’t take long until we were introduced to graffiti by our older friends that were tagging while riding skateboards. We saw Wildstyle when it was shown for the first time on German TV, but didn’t realize until later that what we saw wasn’t just a story - it was a movement called Writing/Graffiti. I didn’t start writing until a couple years later, but I like to think of that moment as my introduction to Graffiti. We started painting in 1988, doing tags all over our city outside of Duesseldorf. We kept painting a lot, and improved on our styles and character skills, the rest just developed over the years. I’ve put in a lot of work in New York but in no way do I consider myself an NYC legend. I’ve been

but we had the opportuity to work with the TATS Cru for a living, and it all just fell all into place. We still do the same stuff we used to do back home, but I’m much happier here than I was in Germany. More walls, more money, and What was the difference between the euro- more trains. You know… it’s the Big Apple! pean early days and how did life change after moving to NY? Back in the day in Germany we used to travel You used to rep different crews: RAL, TATS, around, randomly meet people and paint with KD. What was the deal with each one and them. Or, we would get a phone number from which ones are still up? one of our friends for one of his friends, and so How and I joined TATS and KD in ’97, but now on. I mean, how did I meet you? Through the we only represent TATS and our own crew RAL, internet, but we didn’t have that back then. Right and Left. KD turned out to be a weak crew It used to be a lot harder, we used to have to - for some reason there were too many new search for caps and cans, it was way more of members put down at once - we left the crew an adventure. Now it’s so easy, you can travel because of that and a few other reasons. The anywhere in the world and meet up with anoth- TATS Cru is my family now and the most solid er writer through the internet to paint . When crew I have ever seen besides the old school How and I moved to NY we didn’t know what to hardcore of Vimoall. RAL has and always will expect. We didn’t plan on moving here at first, be How, Nosm, and Megx. When you’re young here almost 10 years now and I still feel weird calling myself a New Yorker. A legend—what is that anyway? Just a trumped up, romanticized title for someone with notoriety.


NosmPark One SKATE ARTE 71 Gravity


72 ARTE Nosm One

you dream of being down with a big name crew. You want the fame, but when you get older you realize that being friends and family within your crew is the most important thing, and the key to longevity. I know you used to travel a lot for painting. Just name some places you’ve seen and maybe tell us a bit about the most “exotic” ones. Also, how important is touring for a graffiti writer? When we were growing up the best way to gain fame doing graffiti was to travel a lot. You actually had to go places and paint so people could see what your style looked like. The internet wasn’t really accessible back then and magazines were just on the rise. Nowadays it’s totally different, kids spend too much time on computers and lose their creativity and ability to do stuff with their hands. We visited Canada,

North America, the entirety of South America and Mexico, all the European countries, Russia, several countries in Asia and Africa, and more. I believe that traveling is one of the best ways to educate yourself and learn about the world and its people. We’ve seen so many places and met so many great people that it’s impossible to say which is my favorite place I have ever visited. Every place is special for its own reasons and the different experiences you have there. Legal and ilegal. What’s your take on both? We started doing graffiti illegally back in Germany but eventually our criminal records started getting so big that we slowed down and concentrated mainly on creating big productions. To us, illegal graffiti is a must. You have to have done it at one point in your career, especially bombing trains. They’re the root of it all and in order to fully understand why graffiti

got so big you simply must paint trains. Unfortunately, life gets more complicated as you get older, you have different and more responsibilities, and you can’t go out and paint every night anymore. If we get a chance to get down on one of our trips, we gladly take advantage of the opportunity. You used to paint different styles but the most iconic are the “semi 3d” you and your brother perfected. Tell us a bit about influences and what does it take to be original. Growing up painting in Germany, I can’t deny that Daim and Loomit influenced me - not necessarily their style, but their technics. I always loved wildstyle and it took some practice to find my own style and therefore become original. I went through a lot of styles, and I still love to mix it up, but the “semi 3d” is what I get the most satisfaction out of painting.


Nosm One ARTE 73


74 ARTE Nosm One

What’s the deal with style nowadays and in which direction do you think graffiti is heading? Also, do you have any favourite artists? Nowadays there are many different new styles, I don’t like all of them, but they freshen up the scene. Kids can pick their favorite style and make it theirs. It’s much more free now than it was back in the day, there seem to be no rules, graffiti has been infused with a lot of graphic design and art, and on top of it, street art popped into the scene and has influenced a lot of young sucker ass faggots. It’s not my thing and I don’t really like it. I feel that it’s soft, lacks originality, and is a spit in the face to the dedication and hard work of graffiti writers.

How is NYC lately? Still the mecca for “true cool”? New York has changed a lot the last 11 years since I first came here. Its anti graffiti laws took away a lot of the fun and flavor NY used to have. NY has tons of police and laws for everything. I mean you can’t eat in the subway or drink in the streets, you aren’t allowed to sleep outside, markers and paint are prohibited in the subway system… and many other pointless, petty laws. The graff scene slowed down heaps and the only people still getting busy on the trains are the tourists - so fuck what you heard! That’s NY nowadays, but there is so much more to do here than paint - you have to come here to experience it and see for yourself.

You ve visited Bucharest around 2004. Did anything impress you? Regardless, New York’s definetly not as active as Bucharest was in 2004, or even is now. Your system is totally smashed and I loved that when I visited. You have to travel in order to form your own opinions - whatever rumors West Europe has about Romania are lies, I had a really good time there and would love to come back some day. It’s a very beautiful country and my experience there was great Last lines are for you to free your mind and shout out who ever you wish. Thanks Neon…You guys are doing a good job over there of keeping the movement alive and real! Much respect. Yo Bio, BG 183, Nicer, Sen2, and S&L Auto…………


Gravity Park SKATE 75


76 ARTE Străzile Bucureștiului

Străzile Bucureștiului


Străzile Bucureștiului ARTE 77


78 ARTE Metalul Rom창niei

3

8

13

4

5

9

10

14

15

17

18

21

22

19


Metalul Rom창niei ARTE 79

1

6

2

7

11

12

Metalul Rom창niei 16

bakus - 17 bere - 7, 20 bitum/msero - 22 clein - 8 clif - 2, 21 clif/lts - 18

duno - 4 fux - 12, 13 fuxer/sarit - 1 jck - 3, 14, 15 jcks - 6, 10, 16 lts - 5, 9, 11, 19

20


80 ARTE Metalul Rom창niei

1

2

3

9

4

5

6

11

10

15

16

17

19

20

21

24


Metalul Rom창niei ARTE 81

6

7

12

8

13

14 aps - 8, 15, 18, 20 wire/mser - 2 sectu- 5, 14,17, 26 psk - 10 monc - 1, 25 bakus - 3 wire - 7, 13 wane - 21, 23 mser - 6, 9 recis - 4, 16, 22 nesk - 12, 19 fuxer - 24

26

18

22

23

25


82 ARTE Pereții Patriei

1

2

6

3

7

Pereții Patriei dead 1, 22 boem 2, 19 jones, esc 3 home 4 fux 5 monc 6

boem, kire, sore 7 brau 8, 18 dash 9 duno 10 last, dick 11

antik 12 barto 13 biecs 14, 24, 26 maze, gedoz, rems 15 bone 16

jrec 17 ficken 20 jecek 21 irlo 23 litr 25 moca 27

8

12

13

14

17

18

22

23

15

19

24


ROMEPereții în România Patriei SNOW ARTE 83

4

5

10

9

11

16

20

25

21

26

27


84 ARTE Pereții Patriei

1

2

5

6

11

16

22

7

12

13

17

18

23

24

sectu 1 seyr 2, 14 oembe 3, 7 recis 4 zork 5 deht 6 sofie 8 nezko 9 bitum 10

26

19

vast 11 razor 12 some 13 why 15, 16 rix 17 rone 18 diego 19 sarit 20 sore, kire 21

last 22 reaw, emok 23 rone, rasor, sore 24 recis, sectu 25 monster 26 suflo 27 jck 28

27


ROMEPereții în România Patriei SNOW ARTE 85

3

4

8

9

10

14

15

20

21

25

28


86 ARTE Pereții Patriei

1

3

6

2

4 mister 1 sectu 2 qrip 3 monk 4

mser 5 rone 6 nego 7, 10 nezko 8

7

9

12

mune 9 brom 11 fux 12 nb 13

5

8

10

11

13


ROME în România SNOW 87


88 ARTE Pisica Patrată

Pisica Pătrată Alexandru Ciubotariu este creatorul Pisicii Pătrate, identitate care are de ceva timp un loc foarte special pe scena de street art românească. Având un curriculum vitae atât de mare încât nu încape nicicum în revistă şi un portofliu de lucrări extraordinar de bogat, Ciubi nu face doar stickere şi paste-up-uri, ci aproape orice înseamnă desen. Noi ne-am străduit să facem o selecţie a lucrărilor lui nepublicate dar sperăm să vă stârnim curiozitatea pentru a identifica singuri şi altele, fie pe stradă, pe net sau în diferitele publicaţii ilustrate de “Domnul Pisica Pătrată”.

MN: Salut Ciubi! Nu e prima apariţie a Pisicii Pătrate în Blană, dar de data asta vrem şi nişte explicaţii. Pentru început, vrem să aflăm puţină istorie. Spune-ne cum ai crescut şi ce te-a adus în direcţia asta. PP: Păi... A început cam acum vreo 29 de ani undeva în Călăraşi, apoi un pic în Braşov iar apoi în Constanţa, care până nu de mult era oraşul meu de suflet pe care îl simt din ce în ce mai străin şi mai ciudat. Totuşi, marea are un loc definitiv în inima mea, mai ales că am copilărit chiar pe malul ei. Acolo am fost şi la cercul de pictură şi desen de la “Parcul Pionierilor”, la şcoala generală de artă şi la Liceul de Artă secţia grafică. Acolo am început să fac multe din cele ce le fac şi azi. Fie că a fost grafică, pictură, bandă desenată, SF sau ...baschet. Apoi am fost în Timişoara vreo 7 luni la Academia lui Popa’S, o experinţă care m-a ajutat mult. După aceea a urmat Iaşiul pentru vreo 3 ani şi ceva, unde am făcut tot grafică la Facultatea de Artă. Apoi a urmat... Bucureştiul, oraşul care m-a inspirat cel mai mult să desenez şi mai ales să-l desenez.

MN: Cand şi cum s-a născut Pisica Pătrată şi care este diferenţa dintre ea şi Alexandru Ciubotariu? PP: Pisica Pătrată a fost la început un personaj al artistului Alexandru Ciubotariu folosit pentru a se exprima în zona de street art. Însă în cei aproape 4 ani de activitate în acest domeniu, termenul de pisica pătrată înseamnă mult mai mult atât pentru autor cât şi pentru Bucureşti. Acum, Pisica Pătrată pentru unii reprezintă chiar numele artistului – multă lume mă strigă ”domnul Pisica Pătrată”, pentru unii este “urban-toy-ul”, pentru alţii cartea, insignele, frescele de prin oraş sau un simbol la care mulţi tineri aderă. Pisica Pătrată a început să se manifeste “timid’ prin stickere, cam 400 lipite până în prezent, majoritatea în Bucureşti, apoi prin wheatpasting şi chiar prin intervenţie în spaţiul public cu vopsea. S-a născut dintr-o joacă şi sper ca aşa să rămână. Când ajungi să te iei prea în serios în zona de street-art ... ceva nu este tocmai ok. Totul a pornit de la un mic desen pe care Milosh l-a postat pe vechiul site Hardcomics şi aşa s-a făcut remarcat. Apoi când am vrut să fac şi jucăriile “urbane”, nu-

mele mi s-a părut perfect. Acum eu nu mai văd vreo diferenţă între Alexandru Ciubotariu – Ciubi sau Pisica Pătrată. Pisica Pătrată sunt eu. MN: După cum am spus mai demult, nimeni nu va vedea vreodată toate lucrările tale. Eu ştiu că sunt foarte multe, variate şi frumoase, dar pentru cine nu cunoaşte… cu ce te ocupi de fapt şi cât de vast este portofoliul tău? PP: Teoretic, la bază sunt grafician. Lucrez foarte mult în ilustraţia de presă, de unde îmi vine siguranţa financiară pentru a putea să-mi “permit” toate celelalte pasiuni ale mele. Banda desenată de exemplu o faci (în România cel puţin) doar dacă eşti extrem de pasionat. Eu sunt. Apoi, street-art la fel. Să faci lucruri bune în zona asta pentru o perioadă mai îndelungată îţi trebuie pasiune. Foarte mult îmi place şi ilustraţia de carte pentru copii. Am avut norocul să găsesc edituri care să publice câteva cărţi ilustrate de mine, până acum vreo 13. Am mai făcut şi timbre… timbre pe bune pentru Romfilatelia. Am făcut pictură, gravură, afişe, cărţi, am publicat ilustraţii în peste 60 de ziare şi reviste din 7 ţări, 11 albume


ROMEPisica în România Patrată SNOW ARTE 89

de bandă desenată personale sau compilaţii de grup. Am avut peste 40 de expoziţii în România, Franţa, Belgia, Serbia, Grecia, Ungaria şi Maroc. Peste 30 de premii naţionale şi internaţionale pentru BD, caricatură sau grafică. Am lucrări făcute în oraş cu girul unor instituţii culturale. Am participat la realiazrea mozaicului bizantin de la Biserica Eroii Revoluţiei din Bucureşti. Am mai făcut şi puţină animaţie alături de echipa “Planeta Moldova” pentru TVR2, CD design şi primele “urban toys” de la noi, bineînţeles PisicaPatrată. Totuţi, banda desenată şi zona de street art sunt cele mai apropiate de sufletul meu...

MN: Vorbeşte-ne mai mult despre bandă desenată şi raportează-te la scena BD din Romania. PP: Eu am început să fac şi să fiu aproape de mişcarea BD prin ’94 când am participat la Salonul Internaţional de Bandă Desenată care are loc în fiecare an la noi în ţară. Este întotdeauna plăcut să îmi amintesc exact momentul în care am început această pasiune. De atunci am făcut multe. De o scenă BD în România este greu de vorbit. Sunt câţiva pasionaţi, dar totul este la scară destul de mică. Totuşi, în ultima vreme apar atât autori cât şi proiecte şi expoziţii cu mai multă consistenţă. Încercăm să organizăm

diferite expoziţii BD în primul rând pentru a populariza forma asta de expresie artistică cât şi pentru a demonta mitul care spune că banda desenată este o sub specie artistică, o joacă de copii. Eu sunt infectat cu microbul BD şi voi continua indiferent dacă aceste mentalităţi se vor schimba...sau nu. Chiar acum pregătesc un album BD cu vechiul meu prieten şi scenarist Jean Lorin Sterian. Să vedem ce va ieşi din asta. MN: Cât de mult variezi în tehnici de lucru şi care sunt metodele preferate? Tradiţional sau digital?


90 ARTE Pisica Pătrată

PP: Aş spune tradiţional. Şi digitalul are lucruri deosebite care merită descoperite dar cred că nu-l stăpânesc eu îndeajuns. Apoi, în ziua de azi eşti un pic excentric dacă încă mai foloseşti doar tehnici tradiţionale. Un mixaj între cele două iţi poate dezvălui şi ţie ca artist feţele neexplorate ale creaţiei. Totuşi, cel mai puternic sentiment îl am când pictez. Fie că suportul este pânză sau perete, actul creaţional are cea mai mare valoare atunci când pictez. Comunicarea pe care o am cu un perete de exemplu este aproape un sentiment de nedescris. Îmi place structura. Îmi place să “vorbesc” cu peretele care de cele mai multe ori îmi spune ce să desenez. Îmi ghidează de fiecare dată mâna spre ce vrea structura zidului şi spre ce îmi doresc eu să iasă acolo. Sunt unele dintre cele mai intime acte de creaţie pe care un artist le poate trăi. Sau cel puţin aşa simt eu... MN: Pe lângă suprafaţa de lucru, de unde mai vine inspiraţia? Har divin, experienţe personale? PP: Niciodată nu am ştiut ce să răspund la acest gen de întrebare. Cel mai probabil o combinaţie de har divin şi experinţe personale. Totuşi, am impresia că am un set de arătări, de compoziţii şi de culori prinse în capul meu. Tot ce trebuie eu să fac este să le dau drumul de acolo pe o bucată de hârtie sau pe un perete. Chiar dacă sună pretenţios, nu este. Aşa mă raportez eu faţă de acest concept abstract – inspiraţia.

MN: Cum sunt răsplătiţi artiştii la noi? Tu eşti mulţumit de onorarii sau se poate mai bine? PP: Este o piaţă în dezvoltare şi se va ajunge uşor-uşor la o plată comparabilă cu alte pieţe. Eu pot spune că sunt mulţumit chiar dacă pentru pictură(pânză sau perete) am impresia că este subplatită iar ilustraţia de advertising dimpotrivă... Dar eu cred că încă avem noroc fiind o piaţă destul de aerisită unde este loc, încă , de exprimare cam în orice domeniu. MN: Tu ai lipit cele mai mari şi mai multe pasteup-uri din oraş. De unde vine motivaţia, ce înseamnă expunerea stradală pentru tine şi cât de des se întamplă ca o lucrare la care ai muncit cu drag să fie distrusă la prea puţin timp după ce e lipită? PP: Am început să lipesc ca un act egoist pentru mine. Era distractiv şi o perioadă am continuat cu acestă motivaţie. Apoi, intrând în contatct cu oameni care apreciau sincer ceea ce făceam pentru oraş şi intrând în contact cu ceea ce se face şi prin alte părţi de către alţi artişti am descoperit un potenţial mare atât de expunere cât şi de a face ceva deosebit şi benefic pentru un oraş bolnav, aşa cum este Bucureştiul. Am descoperit că o culoare sau o formă mai deosebită pot schimba enorm un colţ de stradă gri. Acestă transformare a spaţiului public m-a fascinat şi încă o face. Street-art-ul are viaţa lui proprie... poate dura câteva ore sau poate rămâne în stradă ani


Pisica Pătrată ARTE 91

de zile. Ambele situaţii le-am trăit. Chiar dacă nu este plăcut să nu mai vezi lucrarea ta acolo... efemeritatea lucrărilor este un lucru pe care ţi-l asumi o dată cu celelate - oarecare anonimat, neînţelegerea autorităţilor asupra “actului tau artistic”... etc. MN: Ai vreo poveste interesantă de când ai fost la lipit sau la desenat? PP: Ar fi câteva (fiecare are câteva) dar ţin de o oarecare intimitate despre care nu aş vrea să vorbesc. Oricum nu au fost până acum situaţii grele sau delicate. Ba dimpotrivă, am avut parte de momente foarte plăcute alături de alţi artişti atunci când eram... în “misiune”. MN: Cum vezi tu scena de street art din România în ultimii ani? PP: Am impresia că la noi s-au sărit câteva etape. Unele lucruri s-au dezvoltat foarte frumos şi bine iar altele lipsesc cu desăvârşire. În plus, de asta nu îmi place că artiştii români nu au continuitate. Mulţi au început să facă street art dar puţini au continuat. Avem mulţi artişti foarte buni dar aş vrea să văd şi mai mulţi şi pe perioade mai lungi. Mi-ar placea să văd că nu se mulţumesc cu puţin. Vreau mai mult de la scena de street art pentru că este una dintre cele mai ofertante. Profitaţi!

MN: Ştim că iţi place foarte mult ping-pong-ul şi i-ai dedicat chiar şi o serie de comics. De unde această pasiune? PP: Nu ştiu exact dar practicăm (eu şi nişte prieteni) de câţiva ani. Unii ne zic că suntem maniaci. Glumele făcute în jurul mesei de ping-pong au inspirat câteva gaguri desenate care ulterior şi după multe aventuri au fost publicate sub forma unui album la o importantă editură bucureşteană. Contrar întotdeauna profesiei şi familiei mele am fost un tip sportiv. Joc baschet de multă vreme iar la un moment dat chiar mi s-a propus să joc într-o echipă profesionistă. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu ping-pong-ul... :) MN: Dacă din motive absurde nu ai mai putea desena, ce ai face în schimb pentru a-ţi câştiga existenţa? PP: Sincer iţi spun că nici nu vreau să mă gândesc... MN: Acum nu mai rămâne decât să dai cu pace cui vrei şi să spui ce a rămas nespus. De la noi, numai dragoste. PP: Mulţumesc pentru spaţiul ăsta pe care l-ai acordat PisiciiPătrate. Îmi place mult revista asta şi am încredere în alegerile făcute de tine. Eşti un artist pe care îl apreciez foarte mult şi ăsta este şi motivul pentru care am acceptat să apar aici. Mulţumesc şi numai succese.

MN: Spune-ne ce artişti preferaţi ai. PP: Eu am doi artişti preferaţi în general... unul este Dave Cooper, un artist canadian, iar din zona undergroundbd.blogspot.com street art mi se pare cu totul ieşit din comun Blu. www.ciubi.go.ro


92 ARTE Pisica Pătrată


Pisica Pătrată ARTE 93


94 ARTE Pisica Pătrată


Pisica Pătrată ARTE 95


96

RULEZ - Stirbei Voda nr.87A, Telefon: 0722785391 SWATCH INSTANT STORE - Balcescu coltz cu Batistei, VANS - EASTPAK - Calea Victoriei nr.101 ALBA IULIA FR33ZONE - Bd. Tudor Vladimirescu, nr. 50A, unitatea nr. A11+F4+F5, Telefon: 0722656118 CLUJ Shopping Mall BACKYARD SKATEBOARDING - Str Iuliu Maniu nr 13/5 BACĂU FR33ZONE - Str. Ştefan cel Mare, nr. 28, Centru Comercial Arena City Telefon: 0747030385 ENSHOP - Str Napoca nr 15 Center, locaţie nr: E1-11, etaj 1 Telefon: 0730367467 OLEAK SHOP - Calea Moldovei, nr.35, jud. Bacău FR33ZONE - Str. Alexandru Vaida Voievod, nr 53-55, unitate nr. P71, Telefon: 0746540136 parter, Iulius Mal, jud. Cluj BAIA MARE TRAFICLIGHT - Str. George Clementeau nr.2, Cluj-Napoca, jud. Cluj MUSHROOM SHOP Telefon: 0744172784 Adresa: Str. Andrei Mureșan nr.1, jud. Baia Mare CONSTANȚA Telefon: 0721716266 “HANG OUT“ CAFFE-BAR - Bulevardul Tomis 31 BISTRIȚA DEVA FUN SPORT - Str Dornei 41 PROJECT13 - Bulevardul Decebal, bl. I, parter (spate Lido), jud. HunedoBRAŞOV ara FLAVA SHOP - Str. Grigoraș Dinicu nr.2, jud. Brașov Telefon: 0723378664 Telefon: 0268411229 FR33ZONE - Bd Gării, Centru Comercial Unirea Shopping Center, etaj 2, GALAȚI HIP HOP OUTLET - Strada Lahovari 6, Parc Eminescu, jud. Galati jud. Brașov Telefon: 0742828897 Piața Sfatului, Nr.24, 500025, Mag.233/II, jud. Brașov IAŞI SKATE SHOP - Mureșenilor 13, (în gang) RAVERS - Bd. Tudor Vladimirescu, Iulius Center Mall, Etaj II, RAVERS BUCUREŞTI SHOP, jud. Iasi BASE - Bulevardul Carol I nr.45, Telefon: 0724696359 Telefon: 0723260985 SIBIU Str Sepcari, nr 22 FREETIME SPORTS - Str. Lomonosov nr.1 Telefon : 0723260985 SINAIA BOARDERS - Str. Ion Brezoianu nr. 11, RIDERBOARD SHOP - Str. Octavian Goga nr.9-11, jud. Prahova Telefon: 0721959595 Telefon: 0724513456 H2O - Bacani-Blănari nr.3-5 TÂRGU MUREŞ Telefon: 0213125577 FREESPORT SHOP - Str. Calarasilor nr.5, jud. Mures, OLLIE GABG SHOP Telefon: 0727553996 Calea Vicroriei nr.101 (in gang) TIMIŞOARA Telefon: 0726083355 U-MAN - Str. Augustin Pacha nr.2, jud Timis RAID EXTREM - Piata Națiunilor Unite nr.3-5 Telefon: 0720469300 Telefon: 0788449994

Blană în magazine

Concurs

Foto

ECHIPA: Editor – Mihai Neom (redactia@revistablana.ro) Articole – Mihai Neom, Costaş Bodea, Dragoş Petrişor, Maximilian Munteanu Fotografi – Tibi Hila, Dragoş Petrişor, Mihai Neom Marketing – Nicu Sandor (office@revistablana.ro, tel. 07300blana) Art Director – Cosmin Moldovan Procesare Foto – Tereza Anton Tipar – Poligrafia Codex

Deoarece primul concurs de fotografie la skate din Blană s-a dovedit a fi foarte productiv şi pentru că sacul cu premii este din nou plin, vă invităm să participaţi la a doua ediţie a concursului. De data aceasta, tema este “gap”; vrem să vedem cum săriţi la gap-uri, fie ele mici sau mari, dar cu trickuri proporţionale şi fotografii pe masură. Acceptaţi provocarea, daţi ce aveţi mai bun şi pe lângă apariţia în numărul 6 primiţi în schimb premii din partea Darkstar şi alte surprize. Trimiteţi fotografiile la rezoluţie maximă pe adresa redactia@revistablana.ro până pe data de 20 septembrie. În mail, vă rugăm să menţionaţi trickul, locaţia, numele vostru şi al fotografului. Succes!

Mulţumiri speciale: Thomas, Ciubi, Nosm, Paul, Neivisil, Sigi, Mateffy, Stav, Jaffar, Babu, Aron Suveg ( www.wart2.blogspot.com), dmphoto.ro, Paul, Cosmina, Zemi, Bronco, Vicky, NEcs, Cheeky, Andrei & Stefanel, Toni, Gavo, Tibi, Magdalena, Buni cu B mare, Alex “The Don”, Istrate, Robi, Akos (si toţi ceilalţi copii din Cluj), Vlad, Answer ProTaper, Gibb’s ‘69 Nova 427 COPO, doamna secretară de la facultate - Csilla Gergely, tuturor creatorilor şi nu în ultimul rând Creatorului. Trimiteţi pozele voastre cu graffiti la redactia@revistablana.ro . Această revistă are un caracter strict informativ. Nu promovăm vandalismul şi nu încurajăm nici un fel de activităţi ilegale. Fiecare alege pentru el.


3

DISTRIBUTOR S.C. BOARD ZONE S.R.L. MOBIL: 0722 314 414; E-MAIL : BOARDZONE@BOARDZONE.RO


Revista Blană nr.5 / 2008

Nr. 5 August 2008


Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.