Issuu on Google+

Revista Blană nr.4 / 2008

Nr. 4 Iunie 2008


2


3


4 CONCURS FOTO

Concurs

LOCUL II Melon rider Dănuţ

foto Oros Sebastian Marcel locaţie Timişoara

Foto A

fost greu! Dar am reuşit! Vă mulţumim tuturor pentru fotografiile trimise şi ne bucurăm că aţi făcut din jurizarea acestui concurs o sarcină dificilă. Dragoş şi Costaş sunt vinovaţi pentru rezultatele concursului. Pentru a vedea toate pozele participante vă invităm pe blog-ul de pe www.revistablana.ro . Felicitări! Premiile sunt următoarele: Locul I - o placă Zero şi o pereche de shoes Fallen Locul II - o placă Flip şi un hoodie Fallen Locul III - o pereche de shoes şi un tricou, ambele Fallen Locul IV - o pereche de shoes Fallen şi o şapcă Zero

LOCUL IV Switch wallride rider Shoky foto Oros Sebastian Marcel locaţie Timişoara

LOCUL III Kickflip rider Cristi Macaria

foto Mihai e acolo! locaţie Cluj


5

LOCUL I Oververt テョn ou rider Gトプo Foto Bibika locaナ」ie Nテシrnberg


6

Osiris_Maxx_Romania_SPS.indd 1

2/1/08 4:17:12 PM


56

21

CUPRINS 7

N(oper)

Aşa se naşte desenul

Josh Stewart’s Static Trilogia

78

Orange Photoride Meniu complet la Bâlea

Cu Kero la Reşiţa

Reprezentând Romanian Delicious

30

Street Art III

Concurs de graff la Sfântu Gheorghe

Gravity Park

Inaugurarea skateparkului din Constanţa

68 Cezar

Skater-împărat

86 4:17:12 PM

Rome în România

Team-ul Rome în căutare de senzaţii tari

32

36

47

The Wastoids Canada’s finest


8


9


10


11


12


13


14


15


16


17


18


19


20

THE MAYDAY TEAM MODEL. SHOWN HERE IN BROWN/TAN/WHITE. SEE ALL THE SPRING ‘08 COLORS AT VOXFOOTWEAR.COM.

THE MAYDAY FEATURES THE VOX I.R.S. GEL SYSTEM AND SHOCKSORB INSOLES.


Noper ARTE 21


22 ARTE Noper


Noper ARTE 23


24 ARTE Noper


Noper ARTE 25


26 ARTE Noper


Noper ARTE 27


28 ARTE Noper


Noper ARTE 29


30 ARTE Concurs de graffiti la Sfântu Gheorghe

Concurs de GRAFFITI la Concurs de GRAFFITI la

Sfântu Gheorghe

W

riterii din ţara noastră s-au obişnuit de acum cu plimbările anuale pe la Sfântu Gheorghe în judeţul Covasna, şi asta datorită concursului de graffiti ce are loc in fiecare an, în timpul zilelor oraşului. Anul acesta, mai precis pe data de 3 mai, după un drum lung şi obositor am ajuns într-un final la Sfântu Gheorghe, în centrul oraşului, la locul unde ştiam de anul trecut că trebuia să-i găsesc pe băieţii murdari de vopsea pe mâini. Zis şi făcut, după ce am ocolit pe toate părțile locaţia respectivă, nici urmă de writeri, organizatori sau juriu. Credeam că am greşit ziua concursului, sau că acesta se încheiase deja şi eu am ajuns prea târziu, însă la o privire mai atentă pe uşa clădirii părasite văd un afiş care îi îndruma prieteneşte pe toţi cei interesaţi către un alt spot: sala cazanelor din spatele bibliotecii centrale !? O explicaţie un pic ambiguă pentru un bucureştean ameţit, dar nu m-am descurajat. Aşa că am început să dau telefoane în stânga şi în dreapta writerilor înscrişi la concurs pentru a primi indicaţiile necesare. După o convorbire la limita nonsensului cu Fear am dedus că mă îndreptam într-o direcţie total greşită şi mi-am resetat “Gps-ul” biologic setîndu-l pe biblioteca din Sfântu Gheorghe. Am trecut prin fumul grătarelor încinse pe care se destrabălau micii electorali şi am ezitat o secunda în dreptul unei mulţimi adunate pen-

tru a vedea concursul de freestyle biking. Dar, cum tentaţia pentru graffiti era mult mai mare, mi-am continuat drumul pe traseul necunoscut printre fripturi şi cârnăciori. Ok, deci asta e biblioteca ! Dar unde e sala cazanelor ? Norocul meu că mirosul de aerosol m-a lovit din plin, aş fi putut ajunge la locaţie şi cu ochii închişi acum. Agitaţie mare în faţa sălii cazanelor. Cel de-al treilea concurs de graffiti organizat cu multă pasiune de prietena noastră Baasz Orsolya adunase writeri de toate vîrstele. Partea interesantă la acest concurs ce are loc anual aici este faptul că Orsolya se zbate foarte mult pentru a asigura cazarea şi masa concurenţilor, o iniţiativă mai mult decât lăudabilă şi poate singura de acest fel din ţară. A treia ediţie a concursului de la Sfântu Gheorghe a fost anunţată cu luni bune înainte prin intermediul internetului. Doritorii s-au înscris printr-un simplu mail şi au fost selecţionaţi în funcţie de desenele trimise. Astfel, concurenţii din acest an au fost următorii: Home, Mist, Fear, Dwor, Feki, Suflo, Chas si Slik. Dis de dimineaţă în ziua de 3 mai, după ce şiau luat în primire panourile de rigips, writerii au pus mâna pe tuburi şi li s-a comunicat tema: “I can”. Deşi locaţia era una acoperită, picăturile de ploaie reuşeau să intre în hală prin găurile din tavan, iar frigul intra şi el în oasele concurenţilor dând un sens real temei. Nimic nu este imposi-

bil, aşa că writerii nu s-au lăsat intimidaţi de intemperii şi au desenat fără probleme, mai ales că pe întreg parcursul concursului s-au bucurat de muzică din partea unui Dj, iar atmosfera era motivantă deoarece pereţii halei erau deja plini de desenele realizate la primul event de acest fel din Sfântu Gheorghe. Juriul a fost alcătuit din muzicianul Lehel Szabo şi organizatoarea Baasz Orsolya, iar premiile au constat în tuburi şi diplome de participare. Locul întâi a primit 30 de spray-uri, locul doi 20 de spray-uri, iar locul trei 12 spray-uri. Marii câştigători de la cea de-a treia ediţie a concursului Street Art din Sfântu Gheorge au fost braşovenii, ei ocupînd toate cele trei poziţii ale podiumului după cum urmează: Suflo pe locul întâi, Home pe locul al doilea şi Fear pe locul trei. În afara concursului, tineri cu tuburi gata agitate îşi făceau de cap în afara halei. Bomburi, throw-uri, taguri, apăreau unul după altul iar în scurt timp, pe “Sala cazanelor” nu mai exista un singur loc făra pată de vopsea. Aşteptăm cu nerăbdare ediţia a patra a concursului şi sperăm că de acum încolo numărul participanţilor să crească de la an la an precum şi consistenţa premiilor. Poate în scurt timp, contestul Sfantului Gheorghe va ajunge unul de referinţă în domeniu. Îi urăm succes organizatoarei şi ne vedem la anul. Cage


Concurs de graffiti la Sf창ntu Gheorghe ARTE 31

2

1

3

4

5 6

1.Suflo, 2.Fear, 3.Home, 4.Feki, 5.Mist, 6.Chas, 7.Dwor

7


32 ARTE Kero la Reșița

O R KEla ȘIȚA RE


Kero la Reșița ARTE 33

”În ce crew eşti?” Fiecare dintre noi a fost întrebat asta cel puţin o dată, într-o formă sau alta… şi nu mă refer neapărat la un crew de writeri. Ce e de fapt un crew? Un nume!? Un grup de oameni care o ard împreună!? O gaşcă de prieteni?! Cu toţii avem un crew, fie că are el un nume sau nu. Pe străzile Bucureştiului se găsea scris la un moment dat ”OMC” (One Man Crew), dar asta e o alta poveste care oarecum are legatură şi cu excursia mea la Reşiţa. Ce am să vă povestesc eu acum e despre crew-ul meu...Sunt nişte băieţi faini, fiecare pe filmul lui. Unul e nebun cu schiţele, altul e cu personajele, ăştia sunt berbecii! Şi ar mai fi ceilalţi doi, mai nou “ai casei”: unul care îşi scrie numele peste tot şi celălalt care tot timpul trebuie să facă ceva… “Tre să facem ceva! Hai! Hai sa mergem!” Îmi place să vopsesc cu ei, întodeauna iese caterincă. Cand am fost chemat la Reşiţa să desenez ceva cu ocazia Zilelor Tineretului, ştiam clar oamenii cu care o sa merg: Home, Suflo, Erps şi Serm, băieţii despre care vorbeam. Peretele îl ştiam din anii trecuţi, fiind al treilea an când sunt invitat să vopsesc la acest eveniment. Este vorba de vestitul perete din triaj, unul dintre puţinii pereţi legali din România, cu o lungime de 90 m. Deşi toţi ştim că partea ilegală dă tot farmecul jocului, avem mult respect pentru cei care susţin şi astfel de acţiuni legale. Treburile erau aranjate deja. Romanian Delicious crew şi încă 3 invitaţi din anii trecuţi: Karm (Timişoara), Munk (Oradea) şi Nego (Deva), de altfel nişte tipi foarte ok. Zic asta deoarece nu contează neapărat “Numele” împreună

cu care vopseşti la un perete, mai important este cum sunt ei ca oameni. Vopseşti ca să te simţi bine, pentru că iţi place ceea ce faci. Nu e un job pentru un client, unde totul trebuie să fie perfect, nu eşti la metrou, unde mai nou e panică. Aici totul e chill, la un perete cu băieţii. După Învierea Domnului şi mielul de Paşte, o parte din crew ne întâlnim la Braşov. 1 Mai muncitoresc, o zi liniştită... cu mici şi bere, departe de toată agitaţia şi haosul din vamă. Mai erau două zile şi noi trebuia să ajungem la Reşiţa. Plănuim excursia, dar până la urmă mă trezesc sambătă, 3 mai, la 7 dimineaţa, singur în gara din Reşiţa. La perete mă aşteptau vreo 180 de metri pătraţi de vopsit. Eram doar 4 inşi cu ditamai stânca de 90/3 metri, eu cu cea mai mare parte iar ceilalţi trei câte 10 metri fiecare. Aveam planuri mari, şi anume să termin în prima zi cei 60 de metri dar până la urmă mi-a luat două zile. Problema cea mai mare era cu ce umplu acei 180 de metri pătraţi. Tuburile erau puţine…şi oricum ce aş putea să scriu în afară de “Kero”. Ideea a venit repede, era vorba de o provocare făcută de Suflici la Braşov cu câteva zile în urmă. Ideea era ca fiecare dintre noi să facem singuri câte un perete (producţie) cu tot crew-ul “Romanian Delicious“. Totul se lega perfect; eram singur cu cele 50 de tuburi primite şi peretele alb. Am zis că asta e ocazia perfectă să răspund provocării. Peretele este destul de expus, se vede frumos din tren şi pentru asta erau perfecte nişte style-uri mari, care să se citească de la distanţă. Asta e! Şi uite aşa am băgat câte un style cu numele fiecăruia: Suflo, Home, Kero, Serm şi Erps...


34 ARTE Kero la Reșița

Bam Bam Baam! Pe lânga toată povestea cu această provocare, chiar îmi doream să fie şi numele lor prezente acolo, dacă ei nu au putut ajunge. E foarte bine că se organizează şi evenimente de genul acesta şi în oraşe mai mici, unde tinerii cu astfel de preocupări pot să-şi canalizeze energia spre chestii pozitive. Lumea s-a dat cu placa pe acolo, s-au făcut stencil-uri, eu am făcut şi “Spacepainting”(www.sprayart.info) iar la final s-au împărţit şi nişte premii, toată lumea fericită, doar eu cam “obosit” după petrecerea de sâmbătă seara. “Grea e viaţa de artist, noaptea vesel, ziua trist.” Salut cu această ocazie lumea care a fost prezentă la eveniment şi la petrecere şi să nu uităm de organizatori, sponsori, etc. “Peace, unity, love and having fun.” În dimineaţa aceea când m-am trezit singur în gara din Reşiţa, somnoros, după 8 ore de mers cu trenul, m-am gândit “Oare de ce sunt aici?!”. Nu puteam să stau chill în jungla de acasă şi să mă odihnesc ca orice om după toată agitaţia sărbătorilor de Paşte? Sau să fiu în Vamă pe plajă cu Gigi şi cu un Salitos în mână... Răspunsul este simplu: Pentru că îmi place ceea ce fac şi aş face-o şi a doua oara dacă aş avea ocazia! Kero (myspace.com/kero83)


RomanianDelicious d 35

Suflo

Kero

Home

Erps

serm


the

36 ARTE The Wastoids

Wastoids N

u ştiu alţii cum sunt, dar pentru mine Canada a reprezentat din totdeauna o mare şi fascinată curiozitate. Până să ajung acolo m-am folosit de Internet pentru a o descoperi. În cautările mele l-am intâlnit pe Cabe şi de atunci percepţia mea asupra graff-ului s-a schimbat. Vorbind des şi făcând schimb de informaţie am ajuns să cunosc mai îndeaproape scena de graffiti canadiană şi mai ales activitatea crew-ului “Wastoids“. Crew-ul îi are ca membrii pe Cabe, Peru, Euphone/Anode şi Faser iar accentul îl vom pune pe primii doi doar pentru că sunt preferaţii mei. Cum să vă zic… Pentru a înţelege frumuseţea şi geniul din spatele unui piece semnat Cabe este o adevarată provocare. Literele, efectele şi schemele de culoare sunt toate atât de originale şi inedite încât uiţi total de regulile şi tiparele cu care sunt unii obişnuiţi în graffiti. Iar dacă nu te îndrăgosteşti din prima, este clar că va trebui să mai digeri şi să analizezi libertatea cu care acest om creează. Despre Peru pot să zic că redefineşte clasicul şi îl duce într-o dimensiune nouă iar deşi graffurile lui sunt mai cuminţele decât cele ale lui Cabe, niciodată nu devine plictisitor sau monton. Faptul că numele crew-ului se poate traduce în română cumva drept “Blănarii” i-a amuzat atât de tare încât de la începerea articolului până la terminarea lui, băieţii au ajuns să-l şi scrie pe perete. Celor doi le-am mai pus câteva întrebări pentru ca voi să-i cunoaşteţi mai bine şi bineînţeles ca să vă exersaţi engleza. Mihai Neom


The Wastoids ARTE 37

MN: Holler! You guys got Eastern Europe fame and you know it’s on. But what’s the deal with graffiti anyway?! P: Oh you haven’t heard? Graffiti is the new Reggaeton! I think graffiti’s gone full circle and it has ended up right where it started. Right Now, I feel European style is closest to what it should look like. But It all started out of a subversive nature fed by social injustice in NYC. A big “fuck you” to a failed system and it got the attention of everyone around the world by creating the greatest art movement, in my opinion. But instead of nurturing its potential, people adopted a defensive mentality which fed it for a while longer. So even though social injustice prevails in most places, it is sheltered kids from suburbia who are flooding the streets with tags and throw-ups . There’s so much graffiti out there its hard to tell who’s saying what. Graffiti culture is a tightly-bound community of talented and untalented people who inevitably inspire each other. The motive of the individual may vary, but the meaninglessness of it all remains. Some go for the fame and glory, even money in places where its been more accepted, and others for the pure enjoyment and respect, or all of the above. C: Well, lately, I have to say I’ve started to care a lot less about graffiti. I still like doing it, but all the initial reasons I thought I was interested in it seem to have faded away. It seemed like a big fuck you to a lot of the shit I hated when I was younger (people more concerned about the outside of their shitty store than the quality of the products they sold, or how they treated people, for instance) but now it just seems like one more little cog in the bureaucratic machine that I try to distance myself from. The fact that there are ‘scene politics’ and garbage like that involved in it seems to me both laughable and disappointing. Other than that, though, I think style-wise things are looking pretty good over the past few years. It isn’t just “Europe” versus “New York” graffiti; there are all kinds of crazy new things going on that I like. MN: So… how’s Canada like nowadays? The graff scene too… P: I’ve only been here for 10 years so I have only seen so much and mostly in Eastern Canada. It seems to go through generations of dominating crews that get more fame and therefore influence the general style. When I landed in Ontario, I was following Kwota crew, UNC and the Alpheratz from the city I was in. I also felt a lot of the west coast styles like Mentos,


38 ARTE The Wastoids

Kaput, Cameo, Kwest, etc. When I moved to Quebec, I noticed Kops crew was dominating the scene, theres always been NME crew with big Stare, but more recently Trife Life has taken over the murals around town. I look forward to the next generation as each time they get more and more creative. Its hard to give a general image to the Canadian style, there are legendary writers like Dabs, Fatso, Other, Evoke, but then theres a few hundred kids that paint the same shit just to fit in and seem down. I’ve been painting with Astro mostly as my crew doesent live in my city but I always look forward to getting together for a production or two. C: Canada is weird for graffiti because it’s so fucking spread out. I grew up in Halifax, and the closest city which had a graffiti scene was a 15 hour drive away. Most cities are at least 5 hours apart, usually more. So each city when it started out had a pretty distinct style. Now with the internet everyone just copies everyone else so its a bit different. I haven’t really been keeping up with the graffiti scene here to be honest, but there are a lot of really talented people from Canada that’s for sure. Also, a lot of really fucking untalented idiots too, but that’s true everywhere. Most cities have at least one or two people that I think are worth checking out, which is kind of surprising to be honest, because I can think of a few American cities that have no decent writers at all. MN: Been busy painting or busy slacking? P: Thanks to Syberian currents and such, Montreal has a dreadful 6 month winter which makes it near impossible to go out and enjoy yourself in any way. This is how I got into painting canvases (also to pay fines), but I plan to move to a climate closer to Peru’s as soon as I

can. I remember the first time I got frost-bite in my painting-finger, one of the first times I went out to paint trains. I was far from home, alone and miserably cold. This year there was no spring, so I’ll be painting as soon as the rain passes. C: Definitely not painting a lot, I’ve mostly been doing MS Paint drawings and reading. I’d say I was slacking but my “job” involves doing things I would do anyway so I can’t really slack at it.

up to. I feel immense gratitude and thank God for it everyday. C: Been painting for ten or eleven years I’d say. I had to ask Peru. Faser might have been writing a bit longer I’m not sure. I doubt I’ll ever really ‘quit’ because all I really do at this point is paint at easy spots or occasionally get drunk and go bombing. It’s not a bad enough habit to quit anymore.

MN: Could you define your style? P: My style can be described as a chameleonic MN: For how long have you guys been writing 4 year old kid with A.D.D. I find it overwhelming to settle with one style (of lettering and why? Ever gonna quit? P: I started writing in Lima, Peru when a group specifically) and running with it for longer than a couple of years. In spirits of staying of writers on tour passed by and left pieces ahead of trends and not getting caught up in all over soccer stadiums and skateparks in archetypes and gimmicks, I find going with the mid-to-late 90s, and painted my first few pieces there before moving to Canada the fol- whatever makes you feel happier works best. I lowing year. I got most of my friends to follow guess this is what separates the shallow from the sincere. Cabin is great at this, he doesent but none of them kept it up. What got my atgive a fuck so you can see how much fun he tention about it was its presence and creative has when he paints, go big and enjoy yourpossibilities. I think images have the power to heal. I was already scrawling my gang and nick- self, but he does it with style. Anode brings a name on walls years before as I was in a soccer similar game but in a more technically oriented way, clean and traditional. Faser comes from gang but this took it a step further. When I a land of fantasy where letters come alive and met Euphone in Canada, he started showing speak to you in a foreign language you can only me the ropes and I studied and practiced the understand if you know the man himself. art form religiously. I practically do it now for C: I don’t know what to say about my style a living by having art exhibits and painting murals, but always trying keeping it real in the to be honest. Usually I have no idea what I’m streets at night. I will never stop doing graffiti, doing when I paint. One thing I’ve found that seems to have worked most of the time is it gives me too much pleasure and I owe so to use all the shit you are terrible at to your much to it. If it wasn’t for graffiti I’d be either in an office cubicle or a security guard at a wax advantage. Like, I am not very good at doing ‘forcefields’ (that’s what we call them, I museum, coming back to an empty home and mean the ‘second outline’ or whatever else its feeling proud about a second place bowling called), so I made up all these complicated new trophy that sits on a shelf… but maybe I’m exaggerating. Instead I have gotten the chance things to avoid doing them, and those things end up being some of the better parts of my to live in places like Vancouver and Barcelona, and have shared experiences with people I look pieces. I guess that’s a metaphor for my style:


The Wastoids ARTE 39

use failure and make new failure. At least it’s fun while you do it. MN: Got any favourite artists or artforms? P: Im pretty crazy for tattoos and design, but I have too much spray paint running through my veins. I personally like the fact that its moved beyond typography on, and branched off into several subcultures like train monikers in North America, commuter trains in Europe, stencilism, gallery and commodity art around the globe. I always get a hard-on when I catch Rime, Revok and the whole 7th Letter crew in the US, as much as a Gorey, Relik or Eksact in France, or a Kegr, Honet, Uzi, Que and the whole WUFC, but I grew up on Os Gemeos in Brazil. Haiida art is cool too. C: Well, for graffiti, since I used to look at it all fucking day on the internet, I can think of a ton of writers that are awesome. Dabs is always my favourite, his shit is always new and interesting and usually hilarious too. Same with Fatso. Most people probably say that about their crew and friends, but those two guys never stop getting better. Other people I don’t know, but I find impressive are Rime, Pusher, Kegr, Uzi and Que, Petro. Too many to list really. When I first started writing I was really inspired by Abuse, Joker, and Kema. I also always really liked Blade and Skeme for older New York dudes. I really don’t look at a lot of graffiti anymore these days though. When I used to talk to you (Neon) on the internet a lot I always got ideas and shit, that time we exchanged sketches and painted pieces was pretty rad; your version of my drawing gave me a ton of ideas actually. Other shit that I like though, there’s so much, I don’t know where to start. Other than graffiti the main ‘art’ type stuff that I’m interested in is architecture or books. I like a lot of different architecture and artists. I really find Hundertwasser interesting, though a bit ridiculous. I also have always liked more strict, clean design guys like Kasimir Malevich and newer people like Tadao Ando. A lot of adobe architecture from Mali and Burkino Faso I find super fucking awesome. I like the idea of buildings that have no final shape because they have to be remade every few years. I always vaguely wish that I’d pursued something in architecture but then when I see what my friend Phsyk has to do as an apprentice architect I realize I wouldn’t really have the patience or talent for it in any professional capacity. I still draw buildings alot in Sketchup and elsewhere.

photographs on the internet and I find something inspiring about the random images you can come across and use without any context or meaning for your own ends. I find it kind of fascinating. My friend House always sends me ridiculous random photos. I pretty much only do computer drawings sewing photographs and drawings together in MS Paint, so I get a lot of my inspiration from the bits and pieces I find when reading or looking for images. Usually being ‘inspired’ by something for me means that I find it hilarious or ridiculous.

C: I go to school and have a job related to my studies, so I’m pretty un-mob these days

MN: What do you know about Romania, after all? Also, you should come over. P: Well, I know the Danube Delta is a World heritage site; that there’s not a very large Peruvian population there; Bucharest’s metro system opened 13 years after the Montreal metro system, and has become a hub for train painters across the globe. I know I will end up there one way or another; I like how your dollar bills are indestructible. MN: I heard that Peru is the 2012 Buddhist C: Well, from talking to you and reading about type. In which 2012 theory do you believe? it I actually think I know a fair bit about RoP: The popular belief is that in the year 2012, mania, though I’ve still never been there. I’m life on earth will change so drastically we will going to Croatia this summer, so I might come basically be forced into getting along and living visit. I’ve always wanted to go to Eastern Euin harmony, for a long while at least. According rope, and Romania seems pretty fucking aweto several ancient manuscripts from the Hopi some. I should take a vacation to the Black Sea to the Iroquois, and some of this world’s great- or to the mountains. I remember that one spot est thinkers, we are at a cusp and a return jour- you painted at in the mountains on a bridge ney to the old (not unlike graffiti). Some shits crossing a river that looked so sweet. I also like gonna go down! The Mayan calendar, which are all those semi-abandoned factory types spots 22 calendars actually, are the most accurate you rock in Bucharest. I saw a really terrible in the planet. It ends with 2012, known as the show about Vlad Tepes the other day but the 6th world, and it is believed we will transcend locations looked so nice. I like all those tree over time and money. Wouldn’t that be nice? MN: What inspires you? lined mountains and clean rivers. I also personally believe that humans can be P: I get inspiration from everywhere from good but we’re in a very self destructive path smells, to good food, to Wu-Tang. Whether I MN: What wise message have you got for the and wont stop until something blows the fuck kids that wanna be true cool? am inspired is very much entwined with my up haha. mood. What’s always inspired me most are P: Don’t try to be cool, be happy with who you women, skateboarding and dreams. are and you’ll be cool. Also, be original and do it C: A lot of things, obviously. But, lately, math- MN: What else do you like/do besides graffor yourself. fiti? Also… job or mob? ematics and physics are inspiring me, mainly C: Work rots. Flood the set. P: I eat cookies, Im also known as “Snacky P”. because I’m studying a lot of mathematics at I also grew up playing soccer, skateboarding, the moment and it has a lot of connections to MN: Time for Shout-outs and all dat ill biking, smashing objects...I love doing all of physics. I’m also really interested in scientific “peace” isht: diagrams/graphs/textbook examples in a more the above. I miss the ocean but Montreal has P: G-O-D, I wanna send special shout-outs to ‘art’ kind of way, I like using them in computer been very good to me. She’s given me a lot of my cousins the Incas, my parents, the Buchagood memories and its only getting better. Im rest scene, Sibiu, Duff Beer, Fidel Castro, farmdrawings. It’s weird to see a lot of that stuff getting married to this beautiful tiny Filipina; devoid of meaning. Some of them look amazers, Beirut – the band, Science, people who I travel often and get to share my art with ingly complex and beautiful and it’ is pretty make movies, Nicola Tesla, Toys (just kidding, crazy to think of them in a board room of an oil the world at their expense haha; I have great ouch), the Grouch, the internet, Johnny Walker parents, and a role model of a brother; good company somewhere being used as presentaand the Dalai Lama. tion aids in some sales pitch for mining rights. friendships, hot water and just enough to get C: I shout out Neon. Other went to Bucharest Artistically, my friends inspire me, and the shit by. These are the days I’ll look back and think, and came back and told me that we had rep “Wow those where the days. But I wish I’d that they show me also. You probably know there and I knew he met you haha. Come visit painted more.” this Neon, but I look at a fucking shit load of Canada sometime already. Set it off.


40 ARTE The Wastoids


The Wastoids ARTE 41


42 ARTE The Wastoids


The Wastoids ARTE 43


44 ARTE The Wastoids


45


46


Cezar SKATE 47

CEZAR

foto Dragoș Petrișor


48 SKATE Cezar

50-50 GRIND

foto Dragoș Petrișor

P

e vremea când legendarul Bart ne explica cum aştepţi placa să se lovesească singură de picior pentru a învârti un kickflip, pe treptele TNB-ului îşi făcea apariţia un nou-venit care uimea prin naturaleţea cu care învăţa trickurile de bază. Un an-doi mai târziu, tânărul talentat pe nume Cezar demonstra în filmul Talpă cât de repede şi cu câtă dedicaţie se poate evolua, indiferent de condiţiile anoste ale vremurilor trecute. Nici nu e nevoie să mai enumerăm rezultatele competiţiilor sau apariţiile media, aşa cum nici acest articol nu este de ajuns pentru a ilustra pe deplin pasiunea şi dragostea lui Cezar pentru skateboarding. Cuvintele sunt de prisos în timp ce fotografiile fac o treabă mai bună, dar ca să înţelegi ce ne chinuim noi să-ţi explicăm despre stil şi glorie trebuie să-l prinzi pe fratele nostru în efect, pe rampă, asfalt sau bordură… Mihai Neom & Dragoş Petrişor


Cezar SKATE 49

CROOKED

foto Dragoș Petrișor

Ave Caesar! Blănarii te saluta! Salut şi vouă!

Nu pot spune că prefer să ma dau pe skate cu cineva anume, mă refeream la faptul că îmi face plăcere să mă dau cu oamenii care sunt ca mine şi privesc skate-ul ca atare (FUN!).

Cum merg lucrurile pentru tine ? Momentan lucrurile pentru mine au stagnat în ceea ce priveşte skate-ul şi munca, nu pot spune Cum îţi place skate-ul tău? Care e setup-ul perfect? În primul rând îmi aleg o placă de 8,125/32 inci, că mă distrez prea mult dar e ok. axe momentan încă îmi caut de 8 inci, roţile mi Tu îţi mai aduci aminte de începuturi? Cât timp le aleg după duritate, respectiv mai dure şi de 54 inci sau poate mai mult; iar referitor la restul a trecut şi câte s-au schimbat? Da, îmi aduc aminte perfect de atunci când m-am setup-ului: “Go with the flow”. apucat de skate şi am început să-mi fac prieteni prin toate colţurile ţării. În şase ani de zile se pot Ai trick-uri preferate ? schimba multe: prietenii, sponsori, trick-uri dar Nu neapărat, dar dacă aş avea unul cred că ar fi în general oamenii se schimbă cel mai mult şi nu 360 flip. de fiecare dată în bine. Spune-ne… de ce realizări din domeniu eşti cel E amuzant cum la început abia baţi un ollie şi mai mândru? apoi ajungi să pluteşti peste 11 trepte. Totuşi… Sunt foarte mândru pentru că am reuşit să călătoresc prin toată ţara cu prietenii mei, pe cum se învaţă skateboardingul? Primul ollie nu pot spune că a fost amuzant, a care bineînţeles că tot în călătorii i-am cunoscut fost mai mult şocant pentru că nu puteam să-mi şi cu care până la sfârşitul zilei m-am simţit cel dau seama cum băieţii de la TV o făceau cu cea mai bine. mai mare uşurinţă iar eu nu puteam nici să-mi mişc placa, mi se părea imposibil; când ajungi să Ce părere ai despre skateboarding în România dai ollie la 11 trepte ai o senzaţie de nedescris şi şi de faptul că cel puţin skateshop-uri apar ca ciupercile după ploaie? asta e skateboardingul pentru mine. Din punctul meu de vedere, skateboardingul din România se află la un nivel foarte slab dar Unde te dai de obicei? Ştiu că de foarte multe ori mă dau în parcul totuşi industria a crescut foarte mult în materie Eroilor, dar m-am cam săturat de parcul ăla şi de îmbrăcăminte skate aşa că au apărut şi mai mai încerc să ies street în locurile binecunoscute: multe magazine; dar asta nu e un lucru rău penCarol, Academia, Palat, Tunuri, poate şi T.N.B. din tru că unele magazine au venit şi cu concursurile de skate care sunt foarte distractive, cel puţin când în când… pentru mine. Tu ziceai recent că mai important este cu cine te dai. Deci… ţie cu cine îţi face plăcere să te dai?

Apropo de magazine… Cum de ai rămas făra sponsor şi ce ai de gând să faci în privinţa asta? Nu pot să spun mai multe decât că au fost nişte neînţelegeri cu BASE şi acum iată-mă! Aşa că… “Fetelor sunt liber!” Ce zici de new kids on the block/viitorul skateboardingului de la noi? Ceva preferaţi pe care ai paria? Ce pot să zic, copiii ăştia nu ştiu ce mănâncă dimineaţa dar unii dintre ei se dau foarte bine şi au reuşit să prindă şi o sponsorizare. Nu pot să zic decât: Felicitări! Keep up the good work, kids! Ai skateri favoriţi care te inspiră? Dar filme de profil? Skaterii pe care îi apreciez pe planul de style şi trickuri sunt Andrew Reynolds şi Dustin Dollin dar nu numai ei m-au impresionat, mai sunt şi alţii. Filmele mele preferate de skate sunt cele cu care am început totul şi anume: Transworld Anthology şi Emerica-This is Skateboarding. Pe tine te interesează şi graficile de pe skate sau pentru tine e mai important pop-ul? Fără discuţii pop-ul! Sigur trebuie să ai un mesaj cu greutate pe care vrei să-l audă toată lumea… Din partea noastră… Pacea fie cu tine! Mulţumesc în primul rând revistei Blană şi ca să nu o lungesc mai mult… “SKATE OR DIE!”, cei ce ştiu, înţeleg! Pace!


50 SKATE Cezar

SWITCH BACKSIDE foto Mihai Neom


Cezar SKATE 51

OLLIE TO FLAT foto Dragoș Petrișor


52 SKATE Cezar

SWITCH KICKFLIP foto Dragoș Petrișor


Cezar SKATE 53

WALLRIDE

foto Dragoș Petrișor


54 GRAFFITTI writerii din romania


writerii din romania GRAFFITTI 55


56 SKATE Josh Stewart’s STATIC

Josh Stewart’s

Static

Danny Renaud, Miami


Josh Stewart’s STATIC SKATE 57

Joel Meinholz Fs Crooked

osh Stewart face filme de skate de când fac văcuţele „mu” la reluări. Static este proiectul său video independent la care lucrează de peste 10 ani. Reprezintă un răspuns „din underground” la dezvoltarea skateboardingului înspre mainstream. Rostul său este evidenţierea valorilor autentice ale street-skate-ului prin promovarea skaterilor mai obscuri, cu accent pe oraşele în care aceştia se dau şi modul cum le influenţează stilul. Seria a ajuns de curând la filmul cu nr.III iar următorul se rostogoleşte deja. Josh a început să-şi filmeze prietenii din Tampa, Florida încă din primele zile de dat pe placă, la sfârşitul anilor ’80. A continuat să facă asta ani la rând, producând câteva filme distribuite local. Recunoaşterea extinsă a venit odată cu Static I, în 2000. Reprezenta un best of al scenei de skate underground de pe coasta de est, filmat în mare parte pe străzile din New York, Washington, Miami şi notoriul Love Park din Philadelphia. Forrest Kirby, Jeff Lenoce şi Jake Rupp au părţi impresionante, din care încă se mai găsesc pe net gif.-uri cu trickurile cele mai tari. Josh a setat încă de pe atunci un exemplu de cum să o păstrezi corect, independent, producând filmul fără să cerşească bani de buzunar pe la skateshopuri. Succesul primului Static i-a obţinut job-ul de regizor la Adio – One Step Beyond, în 2002. Deşi speriat de responsabilitatea unui proiect „la comandă”, cu Tony Hawk cap de afiş, Josh a făcut two-step în arta video skate, justificând titlul grandios al filmului. Fiind bun prieten cu majoritatea echipei de atunci, colaborarea a decurs natural şi fructuos. Pe lângă stilul şi tehnica avansată a fiecărui skater (Kenny Anderson, Bam Margera, Brian Sumner, Jeremy Wray etc), filmul ieşea în evidenţă prin grafica futuristă şi editatul dinamic. One Step Beyond i-a adus lui Josh numeroase oferte de regie pentru alte filme de companie dar le-a tot refuzat, sacrificându-şi interesele financiare în favoarea libertăţii conceptuale, garantată doar de proiecte pe cont propriu.

După experimentul din Hollywood, Josh a avut încă un motiv pentru această alegere. Odată cu trecerea în noul mileniu, antisocialul a devenit noul popular şi skateboardingul a devenit „sportul de MTV”. Corporaţiile din afara industriei au început să cumpere, reambaleze şi acopere toate nişele industriei, fiecare cu “caterinca” şi starurile sale. Riderii erau susţinuţi de o companie puternică doar dacă se conformau standardelor de marketing impuse de aceasta(un fel de-a spune „îmbracă-te şi tu întrun fel, baggy/tight/hippie, nu fi neînţeles”). Evoluţia skate-ului ajunsese definită în funcţie de inălţime şi lungime, originalitatea opţională. Situaţia se reflectă în multe filme, constipate de obligaţia promovării unui brand, lipsite de esenţă sau creativitate. Partea de skate „perfectă” era echivalentul unei ecuaţii din care nu lipseau multe trepte, hand-railuri şi pivotul pe bank. Nu că ar fi ceva în neregulă cu toate astea dar devin plictisitoare când arată ca un joc de h.o.r.s.e, la aceleaşi 10 locuri celebre. Din cauza suprasaturării, de la „one step beyond” s-a ajuns la „halfsteppin”, cu puţine excepţii! Josh, observând procesul din interior, şi-a asumat rolul de moralist şi explică situaţia mai bine în interviu. În final, a făcut ce înseamna pentru el skateboardingul cu adevărat. A ieşit pe străzi cu skaterii care o păstrează real şi proaspăt, în cautarea de locuri noi şi originale, continuând, din 2004, seria Static la nivel internaţional. Static II: The Invisibles se spune că ar fi cel mai cunoscut skate video independent făcut vreodată. Un intro artsy fără vreo secvenţă cu trick-uri ascunde întotdeauna ceva epic iar skaterii confirmă asta imediat. Street skate-ul aspru de New York e reprezentat cel mai bine de Bobby Puleo, partea lui fiind un Shangri La al bank-urilor. Demonstrează paradoxal că flow-ul e foarte compatibil cu multe obstacole pe secundă. La fel face şi Paul Shier, al Londrei şi Barcelonei, care e cu cât mai bătrân, cu atât mai agil şi hazliu. Ricky Oyola şi John Igei reprezintă cum trebuie coasta de


58 SKATE Josh Stewart’s STATIC

Jake Rupp - Fs Noseslide


Josh Stewart’s STATIC SKATE 59

e

Olly Todd, Londra est, respectiv vest ale S.U.A, dar nu fac battle. În schimb, împreuna cu mulţi alţi skateri, întăresc ideea din spatele The Invisibles: caută şi vei găsi! Elementul care leagă totul e cel final, Kenny Reed, de peste tot, a cărui parte conţine cele mai diverse coordonate din istorie. S-a dat până şi pe o cămilă! Apoi a trecut în tur prin RO, cu Shier, Kenny Huge şi Josh, dar despre asta am stat la poveşti în primul număr. Deşi a avut success underground, Static II n-a reuşit să se vândă îndeajuns, datorită lipsei de interes pentru o identitate prea subtilă pentru imprimeuri şi a unei industrii care începea să distribuie filme gratuit. Josh a fost nevoit să-şi vândă casa pentru a acoperi costurile producţiei, dar nu s-a plâns prea mult şi a dat talpă mai departe. Probabil asta înseamnă dedicaţie şi dragoste pentru ce faci…Nu s-a învăţat minte şi a continuat să “investească” fiecare ciubuc în organizaţia sa non-profit. Astfel, la sfârşitul anului trecut a lansat Static III, în Mărul Mare, cu Jeru live la afterparty. De data asta, conceptul trilogiei e conturat mai evident ca oricând. Dacă ar exista genuri în filmele de skate, Static ar fi new noir. Josh a încercat să transmită ideea din spatele acestui look încă de la începutul seriei: stilul fiecărui skater este marcat direct de „viaţa” oraşulului prin care se plimbă. Bineînţeles că felul în care te dai e influenţat de o mulţime de alte lucruri dar oraşul îţi lasă urme în talpă mult mai adânci decât pietricelele. Cu asta în minte, Josh capturează atmosfera din Paris, New York, Los Angeles şi Londra, ghidându-ne cu ajutorul reprezentanţilor Soy Panday, Danny Renaud, Nate Broussard, respectiv Olly Todd. La fel ca în celelalte filme, skateboardingul e uşor la ochi, cu multe line-uri creative dar şi destule gap-uri hardcore, încât satisface pe toata lumea.

Static III e mai apropiat însa de est, prin abundenţa locurilor de skate pe străzi zgrunţuroase cu biscuiţi, căramizi şi bankuri dificile, de zici că ar putea fi de la noi. Josh Stewart n-are diplomă în videografie, dar se joacă profesionist cu camerele şi obiectivele, în timp ce se ţine bine la o talpă distanţă în spatele „subiectului”. Cadrele filmate cu fish-eye sunt capturate atât de energic încât uneori sunt ameţitoare. Pe lângă clasicul VX, Josh foloseşte şi un aparat pe 16mm pentru interludii, care dau filmului un efect meritat de clasic. Look-ul e accentuat de suportul grafic al studioul Red Labor, cu care Josh a colaborat la toate 3 filmele. Editatul e cât se poate de original, la fel şi selecţia muzicală, sincronizată cu gust pentru stilul fiecărui skater. Detaliile şi surprizele rămân pentru plăcerea vizionării, în plus, acesta nu este un review, iar vorbitul despre un film de skate e ca datul pe skate despre un film. În concluzie, Static III nu trebuie ratat pentru că rămâne printre puţinele proiecte alternative, independente şi autentice din skateboarding. Spre deosebire de filmele lansate de Lakai, Habitat sau Nike din lumina reflectoarelor, Static stă cu glugă, în fum şi are ceva de spus de acolo. Josh nu încearcă să vândă plăci sau teneşi, ci doar o viziune originală a skate-ului pur de pe străzile lumii, ce merită susţinută! Static I & II se găsesc pe google video dar dacă vă plac şi vreţi să mai vedeţi o continuare, aţi face bine să cumpăraţi partea a III-a! O puteţi comanda de pe site-ul lui Josh, www.theoriesofatlantis.com, unde, pe lângă trailere şi poze din filmele sale, mai ţine un blog cu o groază de teorii conspiraţioniste, a doua sa mare pasiune. No parking! Dragoş Petrişor


60 SKATE Josh Stewart’s STATIC

D.P: Ey Josh! Could you tell us a bit about yourself and how you got into skating and filmmaking? J.S: Well, I’m originally from a small town near Tampa, Florida and I started skating about 20 years ago. I grew up watching my brother’s old Powell Peralta videos as a kid and was fascinated with skate videos before I even started skating. I started off just making little 3 minute videos of my friends and I skating in parking lots near my house. And then when I was 17 I started my first video that I tried to sell around the world called “cigar city” based around the skaters around Tampa. I’ve been addicted to it ever since. D.P: Could you share your philosophy with the Static series? What drives you to keep going at independent film making? J.S: Well, there are a few reasons I think. Mostly, I started to see skateboarding get out of control near the beginning of the new millennium. Skateboarding started to become a competition and people were pushing tricks to

Soy Panday - Wallride

the “extreme” and chucking themselves down bigger and bigger handrails and stairs. I felt like the art and beauty of skateboarding was being lost and I wanted to produce a project that would highlight the skateboarding that I thought was important but being forgotten about. And after the 1st Static video came out things started to get even worse. Skateboarders got their own TV shows and skating was in movies and on TV all the time. It started to dilute our culture and corporate megacompanies started to buy out core skateboard brands. Our scene was being bought and sold and the real meaning behind it all was threatened to be lost forever. So the Static series started to try to counteract that side of skateboarding. Our goals changed from simply showcasing beautiful stylish skateboarding to trying to fight to keep real street-skating alive. We try to do this by showcasing the skaters around the world who demonstrate style and creativity and the true ideals of real street skateboarding. It’s a losing battle but it means too much to me to give up now.

D.P: Most skaters featured in your films are not exactly the big magazine cover types but are surely worthy of them. Why do you think they have less coverage and how do you choose them for your videos? J.S: Well, popular taste is always pretty terrible. I mean, look at any major magazine or major clothing label. The style that is catered to the masses is typically awful. And the major skate magazines have to cater to the new masses of skateboard consumers which are being brought into skateboarding through things like MTV and video games. So the U.S magazines are becoming less and less reliable as a source for real original street skating. Also, the skaters I tend to choose are people who sort of like being out of the limelight and thrive in the underground. Not all of them but the majority of them are like this. And that’s the whole point of the video, to showcase the scene of skaters that is under the radar of the major skate media.


Josh Stewart’s STATIC SKATE 61

John Igei - Switch Hardflip


62 SKATE Josh Stewart’s STATIC

Bobby Puleo, New York


Josh Stewart’s STATIC SKATE 63

Nate Broussard - 5-0 D.P: How do you compete with big company videos? It must have been tough to share the shelf with Nike, Lakai and Habitat but I’m sure you had a shiny ace of hearts on the cover... J.S: Dude, releasing Static III at the same time as those videos was a huge mistake. I kick myself every day for allowing that to happen. I simply cannot compete with them. They all sold at least 5 times what I sold. Massive companies are becoming more and more powerful because core brands are dying off and being bought out. So I have to me more wise and understand that the audience for a Static video is more underground and small. I can’t compete with the big companies through the traditional methods so I have to think and be a bit more wise. I get help from magazines like Slap who will do articles on us filming for the video as a way to provide free advertisement for us. Also it’s a good technique to work with websites and blog sites to help get the word out. But ultimately, independent videos are

having a really difficult and almost impossible time competing with the big brands and with internet piracy these days. It’s a shame. D.P: So, commissioned or independent? J.S: Hmmm…well, independent is hands down the way to go. Unless the company you’re doing it for is one that you really believe in and are a fan of their art-direction. Independence is so much better and having complete control over the look and feel of your project is extremely important to me. But now with everybody stealing videos online it’s quickly killing the independent video market. I don’t think I can continue to do independent films anymore with the way things are going. So the commissioned work might be the only way to survive in the future. D.P: “One Step Beyond” was one of the first skate videos I’ve seen. That’s a hell of a taste maker and I’ve been a fan ever since. What surprised me was the outstanding graphics

that completed the skateboarding, filming and editing. You still use graphics motion for most of your videos. So, who’s handling that? J.S: Well, as far as “One Step Beyond” was concerned, I was hired to do that project and it terrified me. I had never really done a video for a company before and I was very intimidated. I knew that the video had to really knock people on their asses and I knew that it had to have incredible graphics. I knew a guy from the east coast that was in amazing motion graphics guy and got him involved with the shoe designer, Jose Gomez, and they ended up working beautifully together. I feel like graphics are a very, very important of a project. But they need to be subtle, especially in a Static video. I never feel like my videos are complete until I’m able to get some impressive graphic treatment incorporated into the edit. My friend Josh Bertrand at “Red Labor” has been handling my graphics since static II. He’s amazing and we work together


64 SKATE Josh Stewart’s STATIC

to refine the design and make sure that the graphics are never too much of a distraction and help push through the dark theme and look of the video. D.P: You’ve defined your style in Static II: The Invisibles. It’s untouchable, rather than “invisible”. How do you achieve that? What influences you? J.S: Hmmmm…well, thanks for the nice words Dragons. I’d say that the videos that inspired me have been the first Alien Workshop video “Memory Screen”, Eastern Exposure 3, Habitat’s “Photosynthesis” and the first stereo video “A Visual Sound”. Any video that is done really well and with a unique art direction can get me really inspired. I’ve done a lot of other videos that look nothing like Static, but when I started the Static series I knew I wanted it to have a very unique look and wanted it to be very different from anything kids had seen before. When I traveled to London to start working with Paul Shier I fell in love with the

Paul Shier, Barcelona

city and I’d walk around at night along the river and imagine the way the city looked in the late 1800’s. It was a big influence on the look of Static II. I wanted the video to have a very dark and eerie theme but without going too far. The idea for the intro was sort of last minute but it turned into a really fun project going out to antique stores to find weird clocks and frames to help give the intro the look that would carry throughout the rest of the film. D.P: You’ve been the first to put a Romanian skatespot in a video (Paul Shier ’s mini-line on in Carol). Cheers! What did you like about lil’ Ro? J.S: Haha…yeah, we had an amazing time out there. We all loved that trip. I loved the feel of Bucuresti and Brasov because it still maintains that strong eastern European feel that is hard to find anywhere else. It feels so different from America and that is amazing because so many other parts of the world are losing their unique local culture. Plus getting to meet you

and skating with your crew of friends was really a rad experience. D.P: What was the best part at filming for a video, last Static for example? J.S: The traveling and getting to have all of the amazing experiences I get to have with all of my friends is a pretty huge bonus for my “job”. I’d say those experiences are the best part of the process. And then when I’m in the editing process and I get an edit to work out the right way and the song pops off and makes the part work it gets me very excited….and at the end of the road when I’m in the theater getting to hear people’s reactions to the video during the premiere is a pretty amazing moment for me as well. D.P: How do you see skateboarding films in the present and future? J.S: Oh man, I don’t see the very good things for skate videos. I mean, at least, not for independent films. Basically, skate videos are


Josh Stewart’s STATIC SKATE 65

going to turn into a strictly online business. Within the next 2 years companies will stop selling DVD’s and rely solely on the internet for distribution. Probably all videos will become free and only used as a way to promote skate brands. So independents like myself will be screwed. If people won’t pay for videos we’ll all have to go work for companies. I ‘m hopeful that something will happen to allow us to stay independent. Because the scary thing is that corporations are all buying out the main skateboard brands. And that’s killing the heart and the core of skateboarding. That’s why independent voices are so important in the industry. Who else will there be to keep things honest and keep real street skating in the limelight? D.P: What are your upcoming projects? J.S: I’m not really sure, to be honest. I’m probably going to do a short video over the summer about New York and the skaters who travel here for the summer. It’ll be under 10 minutes and I’ll sell it off my site “Theories of Atlantis”. Then I’m hoping to get Static IV done by Christmas. But I can’t figure out how to get the

Kenny Reed - Nollie

money to finish it. We’re about halfway done now but I’m totally broke. So that’s not 100% yet. I’ll also be releasing Static I on DVD with all the old videos I did before that on it for free… that should be out at the end of the summer. And finally, I’m really hoping to get a documentary off the ground here shortly…I want to wait until it’s underway until I really announce what that’s going to be about though. D.P: What are your tools of trade and how often do you curse your oversized backpack not letting you skate the bank to wallride up ahead? J.S: Haha…dude, I curse that damned backpack almost every day. Ugh. I basically travel with a Bolex 16mm camera and 2 lenses, a Sony vx-1000 with a Century fisheye, a battery belt and 100 watt light, and a Hasselblad medium format still camera for shooting portraits and imagery for the box cover and website. It makes my bag weigh in at around 50 pounds. I’m using that new Panasonic hvx-200 camera now too but not to shoot skateboarding. I just use it to shoot intros and scenic shots right now. That’s what I shot the intro to Static III

on and the roller-door intros for each skater’s name title. D.P: Any piece of advice for aspiring filmmakers out there? J.S: I’d say that the best advice I could give is to look around you and figure out what you have in your scene that is special. Find the thing about your scene and your city and promote that through your filmmaking. A lot of kids want to start off by going straight to filming Jamie Thomas. But you have to build up your skills and your scene first. And my philosophy is to just always try your best to do something different. If you think back on all of your favorite videos, it’s the filmmakers who did something unique that really stand out in your mind. Because everybody is doing the same thing and copying each other. So even if your video isn’t the best produced thing in the world or doesn’t have the best skating ever, as long as you do something unique and special, it will stand out and allow you to grow as a filmmaker.


66

21 iunie – Brasov 12 iulie – Bucuresti (feat. Emerica Team Europe) Emerica – Wild in the Streets este încercarea de a aduna skateboarderi de orice vârstă, culoare şi crez, pentru a se contopi şi a se răspândi pe străzile oraşelor din jurul lumii, într-o celebrare a skateboarding-ului pur.

asupra drepturilor şi nevoilor skateboarderilor. Emblematică în acest sens rămâne desfăşurarea din Philadelphia din 2005, când mai bine de 1000 de skateri au demonstrat împreună pentru eliberarea LOVE Park-ului, unul dintre cele mai legendare spot-uri din istoria skateboarding-ului.

Wild in the Streets a poposit în 2005 şi la Braşov, unde au descins skateri din întreaga ţară şi au luat cu asalt străzile şi cele mai bune locuri de dat ale urbei, cu un just punct culminant în paradisul de marmură pe care-l reprezintă Pietonalul Răcădau. Ulterior, Wild in the Streets a devenit încet, dar sigur, o tradiţie braşoveană, iar o parte bună a istoriei skateboarding-ului românesc s-a scris şi cu acest prilej. Înfrângerile anuale ale celebrului set de 11 trepte de pe Răcădau, cu trick-uri din ce în ce mai grele, sunt greu de şters din memorie; la fel poate ca entuziasmul unui Tomiţă, la ediţia de acum doi ani, dedicaţia autodestructivă a unui Bobo, anul trecut, sau apariţia ireală a unui Cristi Macaria, care s-a teleportat de la Cluj, imediat după examenul de capacitate, pentru a se arunca direct peste nişte buclucaşe 8 trepte, tot în urmă cu o vară. Dimensiunea socială a fost atinsă şi aici, ediţia Wild in the Streets din 2007 Data de 21 Iunie nu este nicidecum o coincidenţă; este ziua solstiţiului fiind sinonimă cu o amplă campanie de strângere de semnături, în urma de vară, cea mai lungă zi din an, ziua cu cea mai multă lumină; pentru a căreia a fost realizat şi un mult-dorit skatepark. te putea da cât mai mult, până la epuizare, alături de prietenii tăi. Nu Crescând de la an la an, odată cu skateboarding-ul, Wild in the Streets întâmplător, aşadar, şi Ziua Internaţională a Skateboarding-ului... îşi propune şi în 2008 să ducă lucrurile un pas mai departe. Pe lângă Principiul Wild in the Streets este unul cât se poate de simplu. Skate- tradiţionalele descinderi în Parcul Titulescu, Centrul Civic şi Răcădau, boarding-ul este coborât înapoi în stradă, acolo unde îi este locul, iar deplasarea în coloana sub escorta partenerilor din Poliţie şi nelipsita pepracticanţii săi se deplasează în masă, se bucură împreună de cele mai trecere de la sfârşitul zilei, evenimentul de anul acesta va mai găzdui şi bune spot-uri şi sunt provocaţi să-şi reinterpreteze mediul înconjurător finala locală a éS – Game of Skate, în urma căreia finalistul va pleca la de dragul distracţiei, într-o zi închinată skateboarding-ului. În acelaşi Praga pentru a da piept cu Europa în finala continentală a Game of Skate. timp, Wild in the Streets se angajează a fi cel mai important ambasador Continuarea foiletonului nu are loc peste încă un an, ci mintenaş, pe 12 al skateboarding-ului, propunându-şi să stârnească interesul societăţii iulie, când Emerica Team Europe ia cu asalt Bucureştiul, de data aceasta, pentru acesta, să dezvolte şi să solidifice comunitatea de skateboard- pentru a se da cot la cot cu skaterii din România şi pentru a scoate untul din ei, într-o noua sărbătoare a skateboarding-ului! Voie bună, întreceri eri. spontane şi nenumărate alte surprize... Wild in the Streets este asociat adesea cu mişcări sociale bine planificate, menite să atragă într-un mod civilizat atenţia comunităţior locale Hai să te dai! Inspirându-se din istoria recentă a altor “coincidenţe organizate”, precum notorii întâlniri ale motocicliştilor (Daytona, Sturgis, etc.) sau diverse festivaluri stradale (Reclaim The Streets, Critical Mass), Wild in the Streets este o abordare neconvenţională şi spontană a skateboarding-ului, care a debutat pe străzile din New York în 2004, pentru a atinge apoi cu repeziciune o dimensiune globală din ce în ce mai expansivă. Atunci, până şi new-yorkezii plictisiţi şi greu de impresionat au rămas cu gura căscată, văzând cum sute de skateboarderi invadează Manhattan-ul, pentru a-şi revendica, cel puţin pentru o zi, străzile. În anii ce au urmat, capitalele Wild in the Streets au fost, pe rând, Philadelphia, Chicago şi San Francisco, dar molima s-a răspândit de la an la an pe întreg mapamondul, atingând şi Europa, mai întâi la Atena, apoi pretundindeni.


67


68 SKATE Gravity Park

GRAVITY GRAVITY

PARK PARK

Sâmbătă tribunele parcului erau neîncăpătoare Vineri riderii au testat parcul pentru prima oară


Gravity Park SKATE 69

Cezar Iliescu - Massive ollie transfer

C

ostanţa are skatepark nou. Şi noi am fost să-l vedem. În weekendul 23-25 mai am ajuns la mare pentru inaugurarea Gravity Park, unul dintre cele mai mari parcuri din Europa de est, după cum susţin organizatorii. Parcul a fost cadoul Primăriei Constanţa şi având în vedere că este primul skatepark din oraş, ne bucurăm mult pentru această realizare. Complexul cuprinde nu doar un skatepark, ci şi parc de dirt, parc de trial şi o structură pentru căţărări. Autocarele cu rideri din toată ţara au ajuns pe litoral încă de vineri, la mare ajungând să se întâlnească mulţi skateri, roleri şi biţari. Asemenea transportului, cazarea a fost asigurată de către organizatori iar musafirii au transformat hotelul cu pricina din Mamaia într-o “casă de nebuni”. Zic asta deoarece lumea s-a manifestat în cele mai ciudate moduri pe decursul acestei şederi, în hotel existând o atmosferă mai ceva ca de tabără . Parcul a fost plin cu o zi înaintea concursului; încă de vineri lumea s-a dat şi şi-a exersat mişcările pentru sesiunea de best trick care urma a doua zi. Cina s-a luat în satul de vacanţă sau pe plajă, unii reuşind să adune foarte multă energie pentru noaptea care a urmat. A doua zi dimineaţă, adică pe la prânz pentru că ne place să dormim bine, am luat micul

dejun tot pe nisip şi apoi am pornit spre parc. Lume multă, soare plăcut şi o atmosferă nouă, neobişunită cel puţin pentru oraşul Constanţa. Mulţi rideri, fani ai sporturilor extreme dar şi curioşi necunoscători erau prezenţi. Nu ştiu să estimez corect numărul de oameni care au venit la inaugurare, dar judecând doar după acest aspect putem zice că a fost cel mai mare eveniment de gen din România. Riderii s-au dat în grupe de câte 4, fiecare având la dispoziţie o singură rundă de 5 minute pentru a lăsa o impresie bună juriului. La skate, Cezar a plutit cel mai frumos, facând un transfer to grind şi transferând platul lung de la piramida medie cu ollie; trebuie să menţionăm că trickurile bazate pe ollie au fost dominante în acest weekend, majoritatea skaterilor nereuşind să aterizeze flipuri peste rampe. Deşi cu o zi înainte Kid ne-a demonstrat un halfcab heelflip, în rundă a scos ollie, backside şi frontside din bank-ul piramidei pâna în plat. Un 5-0 to tailslide dansant pe cantă aterizat de Cupi a obţinut ovaţiile publicului care a fost destul de receptiv comparat cu ce ne-am obişnuit noi până acum. Tinerică a scos şi el deja clasicul kickflip noseslide în timp ce Alex Costin era şeful quarterului mare, făcând bs 50-50 şi bs feeble to tail stall. Răzvan Popescu a dat 5-0 pe cantă în timp ce Peti din Baia Mare a scos din

piramidă-n flat următoarele: melon, indy, cannonball şi fs 180. Cu toate acestea, câştigător a fost Ova cu un airwalk to fakie pe la jumătatea quarterului mare. Felicitări! La capitolul in-line, Killer a impresionat cu 900 peste piramidă, dar câstigator a fost consacratul Dumi care a reuşit să bage un top soul la 5-6 metri înălţime, pe gardul de protecţie de pe care a sărit direct în quarter. Bmx-erii s-au dat alături de cei cu mountainbike dar primii au dominat vizibil rundele de concurs. Alex Negreanu transfera lejer şi înalt cu 360 barspin şi backflip iar câştigătorul a fost Alin din Baia Mare care a aterizat 180 tailwhip pe quarter. Premiile au fost produse, o pereche nouă de role, o bicicletă şi un skateboard fiind marea bucurie a câştigătorilor. În program au urmat clasicele concerte rock’n’roll şi mai târziu un party. Noi am optat din nou pentru plaja pustie pentru că e mai blană acolo, însă suntem siguri că toată lumea care a ajuns la mare cu acelaşi prilej s-a distrat indiferent de ce trick a scos şi oricum a petrecut. Salutăm iniţiativa organizatorilor şi aşteptăm următoarea ieşire. În numele mişcării “extreme” din România… să fie pace şi fericire! Text and foto - Mihai Neom


70 SKATE Gravity Park

Tinerică - Kickflip noseslide

Kid - Halfcab heelflip


Gravity Park SKATE 71

Peti - Melon to flat


72 SKATE Gravity Park

Alex Negreanu - Backflip Dumi - Top Soul to Quarter


p

Gravity Park SKATE 73

Alex Costin aka Mullen - Rock’n’roll


74


75


76 CHECKOUT

LAKAI Manchester Select lakai.com

Adio Snap Primă alegere a teamului Adio, Snap-ul are un look rafinat şi toate detaliile tehnice esenţiale pentru a fi un succes instant. “Serious as cancer” & Turbo B approved! adiofootwear.com

DC Character Linii simple, dar pline de personalitate, calitate aproape previzibilă şi confortul unui divan. Să nu uităm de imprimeul indrăzneţ... Ah, boxele sunt acolo pentru a păstra vibraţia. Garantat în centrul atenţiei! dcshoes.com Real Currency medium Ţi-ai făcut tema la algebră? Bun! 7.81” x 31.75” pentru bucuria tuturor, o formă aprobată de Consiliul Tehnic, structură R1, grafice Maxx 242 cu un strop de bling! de la Art Room. In Real we trust! Valută la tot cartierul! dlxsf.com

MATIX Men’s Boneless matixclothing.com

CHECKOUT

MATIX Girls Bridgette dress matixclothing.com

Globe Magnum Globe a contopit într-un creuzet stilul clasic cu o performantă talpă vulcanizată, adăugând cusături triple şi ranforsări de protecţie calapodului subtil, pentru un rezultat mai feroce decât Interceptor™-ul lui Mad Max™! Salutări de la Rockatansky & The Dark One! :D globe.tv Independent Stage 9 Low 129 – Koston Independent şi Eric Koston! :X Nu, nu e ultima pereche înscrisă în magistrala cursă Dansez Pentru Tine™, ci o combinaţie pe cât de sublimă, pe atât de improbabilă! Legendara calitate Indy cu un strop de Koston. Ride the best, f**k the rest! independenttrucks.com


CHECKOUT 77

DC Court Graffik ...între timp un clasic al gamei DC, la un rendezvous cu o paletă proaspătă de culori şi cu o atitudine updatată. Detalii studiate şi finisaj de primă mână, pentru că “there is always room at the top”, dar a te menţine e greu... dcshoes.com

Tensor Response Enrique Lorenzo Pro Direct din Gara de Nord... pardon!, direct din laboratoarele mastermind-ului Rodney Mullen, vă prezentăm cele mai uşoare axe ale industriei, ce trag la cântar cu 11% mai puţin decât media. Pe lângă garniturile de duritate diferită şi calitatea Tensor obişnuită, un mic omagiu grafic adus lui Enrique Lorenzo, un european ce ne încântă deja de mai bine de zece ani pe celuloid si nu numai. tensortrucks.com

éS Cassette Mid Rodrigo Teixeira a dezvoltat un pro-shoe cu aromă old-school, folosindu-se de un calapod slim-fit de piele, de o talpă vulcanizată inteligentă dar totodată aderentă şi de linii simple, într-o cromatică desprinsă de pe drapelul ţării sale. Pelé, Ayrton, Bob, Rodrigo… ésfootwear.com

DVS Girls Demi dvs-girls.com

DVS Tim Gavin CT dvsshoes.com

Plan B Paul Rodriguez Venti series Că P-Rod e unul dintre copii teribili ai skateboarding-ului, e o ştire de pe vremea lui Pazvante™. Pe lângă faptul că vine dintr-un woodshop premium, această coajă poartă după sine nobila moştenire Plan B şi are o geometrie inspirată de Paul, numai bună pentru a progresa. Mai era ceva…? planbskateboarding.com

Darkstar Paul Machnau Howl Hopa! Blood, skulls & gore... Parcă ne-am fi teleportat în notorii ani ‘80, când toate erau luate mai în serios! Distrugătorul canadian poartă însă aceste însemne cu legitimitate, nici un set de scări ori vreo cantă nefiind în siguranţă cât timp el este prin preajmă. Dimensiuni de 7.6” x 31.6”, structură 7-ply Epoxy ultrarezistentă şi o formă concavă prietenoasă. Arhisuficient pentru cuceriri urbane de orice calibru... darkstarwood.com


78 SNOW Orange Ph2oto Ride 2008

OLLIE ÎNGHEȚAT rider Vlăduț foto Cătălin Olteanu


Orange Orange Ph2oto Ride 2008 SNOW 79

0 0 8 2

e d i r o t o Ph2

C

um ar arăta Blană fără poze? Autorii ar trebui să deseneze schiţe complicate ale vreunui trick sau să devină clasici ai literaturii române pentru a putea descrie doar în cuvinte imponderabilitatea unui 720 pe fundal de blue-bird. Sau ce este întrebat prima dată un rider când zice: ‘Azi mi-au ieşit numai trickuri noi’? Răspunsul este mai mult decât evident: ‘Le-ai documentat?’, sau mai pe româneşte ‘You got the shot?’. Cam aceasta este ideea din spatele Photoride, un concurs de fotografie de snowboard în care oamenii se dau, fotografii trag poze, iar la final juriul plus publicul larg hotărăsc care dintre cadre sunt cele câştigătoare. După cum ne-a declarat unul din oamenii de la H2O, organizatorii eventului, ‘prin eliminarea constrângerilor unui concurs clasic ( start, manşe, reguli ), am dorit să sugerăm dacă se poate cât mai multor rideri cum ar trebui să abordeze un concurs: cu multă relaxare, lejeritate şi cu gândul la petrecerea de seară. ‘ Ph2otoride s-a întâmplat pe 29 și 30 martie 2008 la Bâlea Lac, având norocul unor condiţii

atmosferice și de zăpadă perfecte. Au participat 65 de fotografi şi 45 de rideri, care au explorat fiecare colţişor al căldării în căutarea shotului perfect. De menţionat metoda uşor nostalgică, cine mai ţine minte detaşamentele de muncă patriotică, prin care majoritatea participanţilor au ajuns pe locaţie. Este vorba de autocarul special al competiţiei, care plecând din Bucureşti, a oprit în toate oraşele de pe traseu pentru ai aduna pe toţi doritorii de foto şi ride. Centrul principal al eventului a fost renumitul Mamelon, poate cel mai cunoscut spot pentru freestyle din Bâlea. Aici erau pregătite două kickere, un hip şi un rock-wall-ride (spotul caştigător), ultimele două contribuţie a echipei Fundango ce avusese un photoshoot în aceea zonă cu o zi înainte. După bombardarea landingului de la Mamelon, concurenţii s-au răspândit prin căldare în căutare de noi şi noi spoturi. Astfel au fost luate la rând toate stâncile mai mici sau mai mari din zonă unii cu bailuri spectaculoase, alţii cu huge 360 tailgrab (Bobo styler). Au mai fost: acoperişul stânei de


80 SNOW Orange Ph2oto Ride 2008

lângă râu, dovedit cu backflip şi stalluri, refugiul Salvamont într-o încercare de urbanizare a muntelui, kickerul braşovenilor de pe Scocul Morţii, locaţie câştigătoare pentru best technical picture, săritura peste piatră a aceloraşi braşoveni, unde au ieşit shoturi cu adevărat nocturne, ţeava de la cabină, Valea Doamnei pe care s-au aventurat vreo două grupe de rideri şi în partea sudică acoperişul cabanei Piscu Negru cu câteva poze de mare efect. Dacă anul trecut riderii prezenţi au fost majoritatea din vechea gardă, anul acesta a fost anul lupilor tineri, al noului val de snowboarderi români. Au fost prezenţi: Crew Braşov, Bobo Ma’man, grup Sinaia, Tudorică şi Popo, plus

căteva echipe din Bucureşti şi rideri din TârguMureş, Sfântu-Gheorghe, Baia-Mare, Predeal, Sibiu, Miercurea-Ciuc, Râmnicu-Sărat, Tulcea. Petrecerea de sâmbătă seara a fost ceea ce se poate numi un party-monstru. Pe muzica învârtită de DJ Teutzu au curs valuri de bere, petrecăreţii luând cu asalt sala de mese a cabanei Paltinu până spre orele dimineţii. Fetele jucăuşe s-au dezlănţuit iar bătrânul Popo a fost magnetul care le atrăgea ☺. Aşadar, ‘ultima ieşire la zăpada’ a celor de la H2O a fost o reuşită la care au contribuit din plin condiţiile atmosferice, participanţii, formatul relaxat al competiţiei şi chiar organizatorii. Costash

TAIL 3

rider Bobo foto Hila Tiberiu


Orange Ph2oto Ride 2008 SNOW 81

360 CROSS

rider Magyari Matyas fotog Begidzsan Laszlo

360 CROSS

rider LeČ™ Paul Alexandru foto Tiberiu Hila

FS 360

rider Sebastian Guțu foto Diana Mandache


82 SNOW Orange Ph2oto Ride 2008

METODA DE NOAPTE rider Flavius Nedelcu foto Alexandru Prepeliță


Orange Ph2oto Ride 2008 SNOW 83

BEST PICTURE rider Adolf Bobo foto Geroge Stroie

ROCK RIDE

rider Tudor Cristea foto George Stroie


Remix Culture Magazine #11 / Green Issue Coming soon...


85


Rome

86 SNOW ROME în România

î n

R o

m

â

n

i

a

Cab Percival Sperietoarea de ciori Piata Mare Sibiu foto Ahriel


ROME în România SNOW 87

Eiki Helgason - Frontside 540 mute locație Cărțile lui Ceaușescu foto Runke

Iarna care tocmai s-a încheiat a cunoscut o adevărată invazie a crewurilor străine în mioritica noastră ţărişoară. Pe drumul deschis acum câţiva ani de tirolezii lui Martin, realizatorii IR77 şi fetele de la Roxi, şi atraşi de poveştile cu vampiri şi de sălbăticia garantată a munţilor noştri, au venit pe rând grupul revistei Pleasure în Valea Jiului, Couch Boys în Braşov şi legendarii TGR în Făgăraş. Ultimii sosiţi au fost americanii de la Rome Snowboards, o companie care în doar câţiva ani de activitate a ajuns aproape de notorietatea unui nume ca şi Burton. Au venit în exotica noastră ţară în special pentru a aduna material pentru următorul lor film, ‘No Correct Way’. Sosiţi în componenţa: Jesse Fox, Marius Otterstadt ( global team riders), Eiki Helgason, Yan Doffin ( Am-Army), un cameraman, un fotograf şi Runke, bossul expediţiei, prima lor oprire a fost Muntele Mic. Gazda lor pe toată durata şederii a fost contele austriaco-român Martin Freinadementz împreună cu mister Iulius Mikloş şi Jaffar, Rome rider român.

La Muntele Mic s-a întâmplat o sesiune de heliboarding, Yan Doffin fiind mai mult decât încântat pentru dezvirginarea sa în materie de zburat cu elicopterul, precum şi expediţii în backcountry cu snowmobilele şi întâlniri de gradul 3 cu lupii mioritici care au simţit prospăturile venite de peste mări şi ţări. Cealaltă oprire a fost desigur Bâlea Lac. Aici au ajuns chiar în timpul desfăşurării Inferno România, fiind un pic şocaţi de nebunia de acolo. După cum chiar şeful lor a spus-o ‘ What we call problems, you Romanians call it challenge’. La petrecerea de după cursă Eiki împreună cu Geza şi K-Man au încins o sesiune de jib terminată cu backflipuri de pe coteţul de porci prin crengile unor brazi pentru ca apoi să petreacă cu personalul hotelului Cascadă în cel mai pur stil românesc. Acum este momentul când îşi face apariţia a doua echipă Rome, de fapt aripa europeană formată din riderii Christian Weber, Chris Percival şi Ahriel Povich de la revista elveţiană WhiteOut.


88 SNOW ROME în România

Eiki Helgason - Hand plant locație Muntele Mic foto Runke

Deşi vremea a fost total împotriva oaspeţilor, puţin soare şi zăpadă total viscolită, am fost surprins să văd că nu prea le-a păsat şi cu o imaginaţie ieşită din comun, au exploatat orice colţişor disponibil. O zi întreagă au atacat fiecare spot ‘jibuibil’ din jurul hotelului Cascadă, rulote parcate, ledge-uri, acoperişuri de garaje sau buturugile din cămara de lemne. Au construit un hip-jump undeva mai sus pe Transfăgărăşan, în zona numită ‘Cărţile lui Ceauşescu’, după cele două mari stânci în formă de pagini de carte, pe care l-au desfiinţat cu 540-uri, rodeo-720 şi metode de copertă. Sus în căldare, deşi mireasa era furată, adică powderul dispărut, nu s-au lăsat mai prejos, rând pe rând refugiul Salvamont, coliba comercianţilor şi Mamelonul fiind locaţii pentru ‘No Correct Way’. Fiecare zi se termina cu obligatoria partidă de poker, exact cum le stă bine unor americani getbeget. Aici marele câştigător a fost Marius, deşi Doggie Dofin avea gura cea mai mare, iar Liviu, cabanierul de la Paltinu a încercat şi el să le ţină piept. În concluzie nu aş putea să zic decât atât: profesionalism, nene! Mai departe avem două interviuri, unul cu Marius Otterstad pentru partea americană, iar celălalt cu Christian Weber pentru felia europeană, într-o încercare de a pune faţă în faţă cele două lumi. Costash

Jesse Fox - Pow turn locație Bâlea Lac foto Runke

Euro riders and tvs foto Ahriel


ROME în România SNOW 89

Jesse Fox - Method

locație Cărțile lui Ceaușescu foto Runke


90 SNOW ROME în România

î n R o m â n i

Marius Otterstad

a

i

n

t

e

r

C: Hello Marius, Blana Magazine Romania with a few questions for you. What are you doing these days? M: Hi man! I am rounding up my part for the new up and coming team movie from Rome snowboards “NO CORRECT WAY”. Hitting stores in September. Just spent about a month up in the interior in BC, Canada. Shooting backcountry. Some big things went down. Make sure to check it out! C: Can you tell us some things about you? M: I used to play drums in a Norwegian death metal band. I come from a very musical family.

v

i

w

So music has always been something I love and spend a lot of time doing or listening to. I also love drinking beer and bbq in the summer! C: You are born Norwegian but settled in the US right? Do you consider yourself now American or still European? M: I was born in Norway. And have spent most of my life there. I have been coming over to the states a lot for the past 5 years. Last summer I bought a house in Salt Lake City Utah with my American girlfriend. I really like it over here, but I still consider myself a Scandinavian!

Marius Otterstad one - Footer pass over locație Parcare Bâlea Cascadă foto Runke

e

C: How and when did you get into Rome team? M: I got hooked up on the AM team in 2001. I went to the Ispo trade show in Munich and met up with Josh the owner. I showed him some footage and he invited me over to the states to ride with him. I rode with him for a day and he signed me on the AM team. Went pro in 2004. C: You now live in Salt Lake City. Do you have more than one wife? ☺ M: Ha HA! Actually having more then one wife is illegal. And it’s not considered right to have more then one wife, even for the Mormons.


ROME în România SNOW 91

C: What type of terrain do you like to ride best? M: Powder! And park in the summer.

getting a bit crowded these days. To many film crews fighting for the same spots!

way to reach the whole world. Most people know what’s going on in North America.

C: What’s you favorite spot for riding in the US and why? And in the rest of the world? M: I like riding the Mammoth mtn park in California. The park is always freshly groomed, there is a lot of good jumps and obstacles and the chairlift is fast and goes right over the park. Other then that I love going to the backcountry in the interior BC, Canada. So much good terrain and epic snow!

C: At what age did you become pro and how that happened? M: I went pro for Billabong in 2003. I was 23.Iit happened after I won the TTR Nescafe Open in Leysin, Italy, got two second places in the Vans Triple Crown in the US and won best trick at The Artic Challenge . That was a good year.

C: In what other exotic country have you been, besides Romania? M: I usually go surfing in exotic places in the summer. Bali in Indonesia has been my summer spot for the last 3 summers. This year I have planned a trip to Costa Rica. Also done some pretty exotic big jump contests in Cape Town, South Africa, Rio in Brazil and Porto in Portugal. I love traveling and seeing the world!

C: Last winter you have filmed in Whistler for the Rome video “Any Means”. Is Whistler some sort of Hollywood for snowboard movies and why? M: Whistler is just a great place to hang out. It’s got good resorts, really good backcountry and the town is fun on down days! But it’s

C: What’s the difference between the European snowboard scene and the American one? M: The American snowboard scene is definitely a bit more Hollywood. Its getting more and more mainstream. But so is the European scene. The American scene is just a step ahead. In my head I have always thought you have to make it in the states to make it as a snowboarder. And I still think so. It’s a better

C: What was the first thing that came to your mind when you found out that you will go to Romania for shredding? M: I was stoked. I had heard a lot of good stuff about the mountains the snow and all the beautiful girls. But I also thought: “this is gone be a challenge”. And yes it was!

Marius Otterstad - Backside 180 indie locație Cărțile lui Ceaușescu foto Runke


92 SNOW ROME în România

Marius Otterstad Melon air to fakie locație Muntele Mic foto Runke


ROME în România SNOW 93

Marius Otterstad backside 180 plant locație Parcare Bâlea Cascadă foto Costash

C: Please tell us some words about your Romanian experience. M: It was a challenge and a lot of fun times. Romanians are crazy. I like crazy! C: I understood that your first stop was Muntele Mic where you did some heli action. How did you like the terrain there? M: The terrain looked really good. Too bad the snow wasn’t that great when we where there. But I would love to go back when it’s good! C: Runke was telling me something about some wolves near a lodge in Muntele Mic. Did you see any wolves there? M: We heard a lot of stories about wolf packs in the area. At this restaurant up at Muntele Mic we saw a bunch of dead ones hanging on the walls. They looked like really mean scabby wolfs. Not like the ones they have in Alaska. These ones where ugly as hell. But

we didn’t see any live ones. That’s a funny question dough. Cause on the drive I just did from Canada to Salt Lake City I saw a big wolf crossing the road right in front of my car. This was the first time I have ever seen a live wolf in the wild! C: Your other stop here was Balea Lac. What do you think about that place? M: Balea Lac was a sick place. The terrain up at the top of the gondola was just amazing. Again, we had bad luck with the snow and it was really wind blown. But it was a really cool place and I would love to come back on a good powder day! C: What was your best trick at the toe-in hip session? M: The toe-in hip was one of those: “we have been sitting around for to long and have to do something” things. But it actually turned out

to be pretty sick. Eiki got some cool tricks one it and I pulled of a backside rodeo 720. C: What was the most beautiful thing that you saw here in Romania? M: The nature is amazing in your country. It is wild. It reminds me a bit of Norway. Also really impressed about the architecture in Sibiu. C: Do you remember any Romanian words? M: No. Couldn’t understand a word, so it was hard to pick up anything. C: In the end… some of your thoughts for our readers. M: I want to thank Martin and Julius and the Romaniacs for making the Romanian trip such a fun and exciting trip. They showed me that nothing is impossible, it’s just a challenge! Thanks!


94 SNOW ROME în România

Christian Weber straight line locație Bâlea Lac foto Ahriel

î n R o m â n

Christian Weber

i a

i

n

t

e

r

v

i

e

w


ROME în România SNOW 95

Christian Weber Mirror plant locație Parcare Bâlea Cascadă foto Ahriel

C: Hello Christian, Blana magazine has got some questions if you please..what are you doing these days? CW: During the week we are riding backcountry in my home resort with friends because we just got a lot of snow the last few days and in the weekend there’s always some little events. C: First, please tell us some things about you, where are you from, how old are you, what’s your nickname and where do you live? CW: Wel,l I come from the French part of Swizerland (in Les Diablerets.) I’m 22 and I don’t have a nick name, sorry… and during the summer I work in constructions so I can have all the winter free just to go ride. C: I know you grew up in a small town in the Alps. How come you got into snowboarding and for how many years do you snowboard? CW: I started riding snow 10 years ago since my family moved to the mountains and I was living just 5 minutes away from the lifts, so it was easy to go ride almost all winter. C: The snowboard scene in Switzerland is so big. How good do you have to be to become a pro rider there, and when did you become pro? When did you get to Rome Regional Team. CW: Yeah we have a nice scene and a lot of

resorts. How good do you have to be? I don’t know. For sure you have to be good but it’s more than that, you have to be motivated, do some events and get good media attention. The first time where I was really involved in the Rome family was 5 years ago. The Swiss team manager give me a deal on a board and the year after I signed my first contract for the Swiss team and this year I got a deal to go into the Euro team. I’m so happy to have this chance! C: What type of terrain do you like for riding? Park and jibbing or backcountry and big mountain? CW: I like everything but more backcountry if the snow is good. C: Can you tell us something about your home mountain? CW: Yours is better…haha no I’m kidding. We have some really nice backountry spots and amazing tree runs. Nice freeride too if you go to the glacier but the owners of the resort don’t really care about us. I still have to pay for my season pass. C: When we hear about Switzerland we think about schweitzer cheese, chocolate, watches and the Alps. What else is to be said about Switzerland?

CW: I don’t know I think it’s a nice country to grow up in because it’s pretty safe, we don’t have really big worries, everything is clean, the cops are not too strong and it’s so small you can go everywhere in a short time. C: You are from the French part, do you also know german or… italian? CW: I can also speak german pretty well. C: Comparing with France, Austria and Germany where do you put Switzerland on the European snowboard map? CW: I think it’s almost the same between France, Austria and Swizerland, and maybe Germany is a little bit behind, but they don’t have as nice mountains… C: How many years did it take for your country to make such a good infrastructure for winter sports? ( I mean resorts, slopes, parks, lifts etc..) CW: I don’t know, the first lift was in Davos around 1934 but I think it’s really in the last 20 years that the resorts became like today. C: What do you think about the new wave of urban snowboarding? CW: It’s not so expensive to go ride in the city if you don’t have problems with the police. I think that’s why it’s so popular.


96 SNOW ROME în România

Christian Weber Ollie locație Les Diablerets foto Ahriel


ROME în România SNOW 97

Christian Weber frontside 540 mute locație Les Diablerets foto Ahriel

C: Being a pro rider you have to do some things for your sponsors ( contests, shooting etc). Don’t you miss the old days when you go snowboarding just for fun? CW: Ho yea !! It is just different to always go ride for yourself and not only for fun with your friends, but no, I don’t miss it. C: What’s your favorite spot for snowboarding in Europe? CW: It depends for what exactly but Davos, Les 2 Alpes and Mayrhofen, are nice. But there are so many other spots. C: Did you travelled outside of Europe, and if yes where did you go? CW: I was in the USA for a month but not for riding. C: When you heard you will go to Romania, What things did you already know about our country? CW: It’s the Dracula country, no?

C: What’s your impression about Romania after your trip here? CW: It looks like a nice country but I don’t really know after just a week. But it looks like you have 2 worlds in 1 country. There is the old one with older generation and a narrow world view. And the second is more open and enjoys life more or just differently. C: You’ve only been to Balea Lac resort or have you seen other Romanian resorts? CW: No I only saw Balea Lac. C: What do you think about Balea Lac terrain? CW: It’s AMAZING. C: In Balea Lac you have stayed in the old Ceasescu’s lodge. Do you know who Ceausescu was? ☺ CW: Yes, a little bit. C: What do you think about the Romanian snowboard level?

CW: I don’t really know but I’d like to ride with more Romanians for sure! C: Tell me one thing you remember first about Romania? CW: The crazy dog from the house and the drivers on the road (crazy too☺) C: Do you remember any Romanian words? If yes please tell us three words. CW: No, sorry C: If you will have the chance, you will come back here for shredding? CW: Yes I think I come back for the event in Balea in May. (Thanks Jaffar!) C: In the end… some words for our readers.. CW: Enjoy it. Have fun, don’t take it too seriously, and always do what you love...


98

BACKYARD SKATEBOARDING – Str. Iuliu Maniu nr 13/5 ENSHOP – Str. Napoca nr 15 FR33ZONE - Str. Alexandru Vaida Voievod, nr 53-55, unitate nr. P71, parter, Iulius Mall ALBA IULIA FR33ZONE - Bd. Tudor Vladimirescu, nr. 50A, unitatea nr. A11+F4+F5, TRAFICLIGHT - Str. George Clementeau nr.2 DEVA Shopping Mall PROJECT13 - Bulevardul Decebal, bl. I, parter (spate Lido) BACĂU FR33ZONE - Str. Ştefan cel Mare, nr. 28, Centru Comercial Arena City GALAŢI Center, locaţie nr: E1-11, etaj 1 HIP HOP OUTLET – Str. Lahovari 6, Parc Eminescu URBAN ART SHOP - Calea Moldovei, nr.35 IAŞI BAIA MARE RAVERS - Bd. Tudor Vladimirescu, Iulius Center Mall, Etaj II MUSHROOM SHOP - Str. Andrei Mureşan nr.1 ORADEA BRAŞOV METHOD - Str. Mihai Eminescu 79/A, Oradea, Județul Bihor FLAVA SHOP - Str. Grigoraş Dinicu nr.2 Telefon: 0722359636 FR33ZONE - Bd Gării, Centru Comercial Unirea Shopping Center, etaj 2 / SFÂNTU GHEORGHE NEGATIV URBAN SHOP Piața Sfatului, Nr.24, Mag.233/II Str. Banki Donath nr.13, jud. Covasna SKATESHOP – Str. Mureşenilor nr. 13, Braşov Telefon: 0741382979 BUCUREŞTI SIBIU BASE - Bulevardul Carol I nr.45 FREETIME SPORTS - Str. Lomonosov nr.1 BOARDER’S - Str. Ion Brezoianu nr. 11 SINAIA H2O – Băcani-Blănari nr.3-5 RIDERBOARD SHOP - Str. Octavian Goga nr.9-11 OLLIE GANG SHOP - Calea Victoriei nr.101 (în gang) TÂRGU MUREŞ RAID EXTREM – Pia]a Naţiunilor Unite nr.3-5 FREESPORT SHOP - Str. C\l\ra[ilor nr.5 RULEZ – Ştirbei Vodă nr.87A TIMIŞOARA SWATCH INSTANT STORE – Bălcescu colţ cu Batiştei U-MAN - Str. Augustin Pacha nr.2 VANS/EASTPAK - Calea Victoriei nr.101 CLUJ

Blană în magazine

ECHIPA: Editor – Mihai Neom (redactia@revistablana.ro) Articole – Mihai Neom, Costaş Bodea, Dragoş Petrişor, Cage, Kero Marketing – Andrei Lupescu (office@revistablana.ro, tel. 07300blana) Grafică – Cosmin Moldovan DTP – Cosmin Moldovan Tipar – Poligrafia Codex Mulţumiri speciale: Noper, Cage, Kero, Cabin & Peru, Cezar, Josh Stewart, Rareş Drăgan, Tibi Hila, Tache, Ryan Runke, Ahriel Povich, Marius Otterstad, Christian Weber, Cab Percival, Liviu pentru berea stricată, Iulius, Martin, Casa de Blanuri MG, fetelor, tuturor fotografilor şi skaterilor care au trimis poze, creatorilor şi nu în ultimul rând Creatorului. Trimiteţi pozele voastre cu graffiti la redactia@revistablana.ro . Această revistă are un caracter strict informativ. Nu promovăm vandalismul şi nu încurajăm nici un fel de activităţi ilegale. Fiecare alege pentru el.


3


Revista Blană nr.4 / 2008

Nr. 4 Iunie 2008


Blana No. 4