Page 1

ADRENALINĂ 21 FOREVER LOCAL HERO JIBSTARS SPRING ROLL PARÂNG ...MAI MULT SUB COPERTĂ.

IULIE 2009

9,99 LEI

NUMĂRUL 9


2


3


4 CUPRINS

24

Spring Roll 2009

Parâng

12

40

Gura Târgului

Adrenalina

32 18

8

21 Forever Red Bull Local Hero

Recomandări

80 Five-O JibStars ‘09

34 72

România - a snowbord documentary

74

50

WHY special

56

În stradă...

Sabotaz tags


6 EDITORIAL

Î

ntr-adevăr, dragi cititori, Blana s-a reîntors. Poate vă tot întrebați de ce nu a apărut când trebuia, adică la jumătatea lunii aprilie, poate ați auzit zvonuri că e deja moartă și îngropată. Motive pentru acest lucru ar fi cu duiumul. Am putea să vă povestim despre criza economică, ”aia de la televizor”, despre guvernul Boc și guvernul Tăriceanu, despre bunăvoința partenerilor comercianți, despre certuri în familie, despre vrute și nevrute. Nu vom face acest lucru pentru că avem altceva mai bun de povestit. Avem o poveste din munții Parâng, avem ispravile unei noi speranțe ale skateboardingului românesc, avem pagini de istorie ale scenei, avem noutăți mai proaspete decât placinta bunicii, avem artă mai modernă decât post-modernismul. E Blana Nouă, schimbată nițel, pe ici pe colo, prin părțile esențiale. Să nu vă speriați că nu mai e gratis. E vina vremurilor vitrege pe care le trăim. Nu ne veți îmbogății pe noi, ci poate veți ajuta revista să trăiască îndeajuns să vă puteți lăuda cu ea si copiilor voștrii, gen ”Ia să-ți arate tata cum se dădea un flip pe vremea mea”. Plăcerea celorlalte schimbări v-o lăsăm vouă să o descoperiți răsfoind paginile noii Blăni. Noi vă promitem că vom căuta si prezenta doar ce este mai de calitate si mai de preț pe scena alternativă românească cu aceeași pricepere și tragere de inimă ca și până acum. Cu acestea fiind zise, am mai putea adăuga doar atât: ”Lectură plăcută!” Echipa Blană


7


8

Gura Târgului™ De când ne-am citit ultima oară la Gura Târgului s-au întâmplat diverse ghiduşii. A trecut un sezon hibernal, avem un an nou, deja în perioada culesului (sic!) şi a defilării “cu fără sutien”, Blana a murit şi a şi reînviat între timp, mai turbo decât Bobby în Dallas, iar autorul acestor rânduri se regăseşte din nou în situaţia de a-şi face notiţe şi de a-şi scrie idei pe bonurile de benzină ale altora (“eu cum mai decontez acum???”), abuzând de diverse călătorii pan-transilvane. Gura Târgului s-a întors cu informaţii nebănuite, bârfe proaste şi alte bagatele: aţi încurcat-o! Wherever I may roam. Mx

Necrolog involuntar de freeskiing, motocruce şi mountainbike

U

nii oameni merită mai mult respect decât putem noi duce vreodată şi, oricum ar fi rubrica asta, ei îşi merită omagiul, cel puţin aici şi acum. În primul rând, s-a stins legenda freeskiing-ului şi, de ceva timp, a basejumping-ului, Shane McConkey. Detaliile sunt irelevante, dar Shane trebuie reţinut ca persoană care a schimbat ireversibil lumea freeskiing-ului, atât din punct de vedere tehnic, cât mai ales ca atitudine. Acest lucru nu a fost trecut cu vederea nici la noi, unde câţiva oameni de bine din Bucureşti şi Braşov şi l-au adus aminte printr-o proiecţie de film. There STILL is something about McConkey! Sextupla Campioană Mondială şi multipla medaliată la olimpiadă, Karine Ruby, a decedat căzând într-o crevasă, în timp ce se atrena pe Mont Blanc pentru obţinerea titlului de ghid montan. Karine avea 31 de ani, locuia la Chamonix şi era considerată Doamna snowboarding-ului francez. Jos pălăria neagră! E musai să-l amintim aici şi pe Mircea Mocanu, zis Bobo, unul dintre cei din avangarda inline skating-ului din România. El a pierit în mod stupid la Sinaia, dupa ce s-a abătut de la un traseu ce ar fi trebuit balizat de administratorii domeniului schiabil. Comunitatea nu a stat cu mâinile în sân, a depus un proiect cu sugestii pentru siguranţa pârtiilor la primăria locală, a cautat să-i tragă la raspundere pe cei responsabili şi a organizat la Sinaia un marş al tăcerii sub sloganul “Pârtia nu e cimitir!” Cazul a ajuns în mainstream-ului media şi a fost acoperit amplu de către Carmen Moise în emisiunea Reporter Special de pe Antena 3. Montajul este disponibil şi online şi ar trebui să-l vizionaţi dacă vă pasă de voi înşivă. La spectrul opus, în freestyle motocross, soldatul Metal Mulisha, Jeremy Lusk, a murit în urma unui accident în cadrul unui concurs din Costa Rica. La 24 de ani, Jeremy câştigase ultimele X-Games, iar manşa sa cuprindea şi variaţiunea buclucaşă: Backflip Hart Attack Indian Air. Doar mie mi se pare că am ajuns cam prea departe cu distracţia??? Mountainbike: Brent Thomson, trailmaster şi parinte al Bootleg Canyon, a suferit în ianuarie un atac de cord şi a fost supus unui cvadruplu bypass, dar a decedat din păcate datorită complicaţiilor survenite. Un alt om de calitate se duce astfel... În sfârşit, ca s-o gătăm, doi dintre cei mai promiţători downhilleri din Marea Britanie, Ben Ineson şi Tom Rodgers, şi-au încheiat abrupt curgerea prin viaţă, în urma unui accident de maşină avut loc în Ianuarie pe o şosea din Anglia. Nu cred că e nevoie să spun mai mult…

Skateboarding Cu ocazia Orei Planetei nu au loc doar gesturi econom-ecologice care stârnesc freamăt în inimioarele activistelor Greenpeace. Anul acesta, spre exemplu, Kid din BV şi-a luat un caftai ce l-a teleportat direct în spital, după ce şi amicii Pamflet şi Alifie au primit-o din aceeaşi sursă. Motivul? Unui cocalar nu-i plac skaterii, carevasazică. La o analiză mai atentă se poate spune însă că băieţii şi-au cam cautat-o. Între timp skateraşii sunt okay, iar uniformele îşi fac datoria. Rămânem în Braşov, unde Şarpe, fost skater, actualmente crustpunker la Tarabostes, şi-a distrus genunchiul după o poveste atât de ridicolă şi stupidă la party-ul Tralala de pe Cetate, încât nici nu merită tastată aici. V-aţi prins: şi el şi-o căuta maxim! Cu acelaşi prilej, alţi vajnici membrii ai aceleiaşi trupe au găsit adecvat să mâzgălească un imobil nou cu un înscris tip “Maricica + Nelu =

Love”, semnând cu numele formaţiei şi cu cel al sponsorului de spray-uri. După câteva zile, un ceafă-lată posesor de Lincoln Navigator îi căuta foarte ofticat prin urbe. Deznodămantul este încă în aer... This is old news: că tot veni vorba de copii, Kid TM se află la Londra întru studiu şi este de găsit pe Facebook. Cheers, mate! Tudorică a absolvit între timp Ingineria Mecanică cu un studiu pe zone sonore urbane (sau aşa ceva...) şi este unul dintre puţinii skateri români licenţiaţi. La mai mare! Cezar a abandonat broscuţele angajatoare pentru a se concentra full-time pe skateboarding, iar acum se dă pentru Rulez şi Independent. De asemenea, cu două zile înainte de a fi desemnat Skater-ul Anului în cadrul Riders’ New Year’s Eve, zvonuri cretine despre un Cezărică mort au pus pe jar partea românească de www skateboardistic. Ce ţi-e şi cu messenger-ul asta... Prin iarnă se spunea că proaspeţii britanici Cupi şi Mădă îşi deschid club in Londra. Poamele succesului se culeg repede, pare-se... Între timp, partenerul de PlayStation ideal, Lake, mă scuzaţi, Adrian, s-a întors în România şi o frige mellow. Pe când scriu rândurile astea, Mateffy, Ginerică şi Pamflet se întorc din Barcelona, unde cică “băieţii au rupt cam multe coji, dar cel puţin au dat trick-uri faine; cel mai tare trip de până acum!” În Spania pe zonă au mai fost Uskat şi Neom, în vizită la adorabila Dezbi, evident! Tinerică şi-a luat mai în serios rolul de filmer şi de editor, iar primele filmuleţe nu arată rău. Fiindcă 911 e distribuitor oficial Skate One, a.k.a. Powell & co., Tânăru’ se dă de curând şi pe Bones. A propos de asta, Powell a lansat pe 1 Aprilie noul video “Fun!” şi, nu, nu e o glumă! În timp ce alţii ciocnesc ouă roşii şi râgâie de la mielul ălă care era de fapt câine, “cel mai bun longboarder din România”, Teo, şi cu Mateffy dau 360 poweslide-uri pe ploaie încurcând traficul intens dintre Poiană şi Râşnov. Teaser pe Vimeo! Pe lângă asta, scena de longboarding a zonei creşte văzând cu ochii şi glisând cu roţile. “Bătrânul” Găvo face ultimele finisaje şi îşi deschide în Sibiu un shop denumit, în mod cu totul adecvat, “Oldschool”. Între timp Popo, pe care-l anunţam nu demult cu un shop proaspăt în Braşov, a dat piept cu Criza™ şi cu metehnele pieţei “la superofertă” şi a închis, din păcăte, taraba “Rulers”. Îl găsiţi vara asta la mare, gestionând o plajă, numărând valurile şi bikineii, iar în timpul liber pe noua bicicletă şi, bineînţeles, puţin mai încolo în această revistă. După ce a împărţit o vreme căminul cu Popo, la Hărman, şi a avut aventuri “preţioase” pe la prietenul Pisică, Bobo s-a întors în Ciuc, unde spune că e până la urmă cel mai bine. Îl credem pe cuvânt. Rockerul Pamflet e very off Independent, datorită unor deficienţe de comunicare ce nu-l onorează de fel şi asupra cărora nu insistăm: păcat! Paul Ballo e şi el off Hatershop, care s-a volatilizat definitiv în eter, şi se concentrează pe lucruri cu adevărat productive: trupa sa, Go To Berlin!, a semnat cu casa de discuri Lockjaw Records din Anglia. Zor de hating, pare-se, nu mai este… Fotograful Sole Tech ce a însoţit anul trecut brigada Emerica în inedita etapă Wild in the Streets de la Bucureşti din 12 iulie, Eric Antoine, a pus de curând sus pe web noul sau site (ericantoine.com), portofoliu şi blog, şi are o galerie pe site-ul Carhartt. Volcom Tour-ul toamnei trecute i-a trimis pe coclauri pe Motörhead, Misfits, Valient Thorr si Year Long Disaster. Evident, Thrasher approved! Cliché a lansat noul video “Clé” la San Francisco, noul video de la Zero, “Strange World”, trebuia să fi răsărit în martie, dar se pare că este încă “in progress”, Adidas are începând cu 3 Iunie “Diagonal”, un film al team-ului european, iar noua producţie Hessenmob, “Cracker Made Me Do It”, se poate descarcă gratis online şi are ca bonus teaser-ul “A Note”. Noul film Blind a beneficiat şi de o premieră românească la BASE, odata cu turneul Volcom “Wild in the Parks”, care ne-a lovit de curând. Umblă vorba că părinţii lui Dennis Busenitz ar duce o viaţă liniştită la Sighetul Marmaţiei, iar asta nu este nicidecum o glumă, ci doar un zvon care justifică rubrica! Din păcate legendarele Brooklyn Banks au fost ucise de autorităţile newyorkeze prin diverse skate stoppers. Jason Adams a pus-o de un Stencil Art Show la “Flying Elephant Club”-ul lui Matt Hensley. Ali Boulala este încă la pârnaie în Australia, dar totuşi pe Flip, unde

se pare că are şi un video part în “Extremely Sorry”, care se lasă încă aşteptat. La un târg recent, shortbus-ului Circa i s-au înstrăinat esenţialele coarne, motiv pentru care se oferă o recompensă pentru înapoierea lor. Se pare că respectivele coarne au o valoare sentimentală deosebită pentru Frank Gerwer. Simpaticul Happy Star i-a salvat viaţa mirobolantului Rob Dyrdek; în Fantasy Factory puteţi vedea cum şi de ce. Tot acolo, stuntman extraordinaire Danny Way îşi mai însuşeşte un record mondial: cel de viteza pe skate, şi nu oriunde, ci pe Highway 101. Pe Megaramp-ul DC al lui Danny, domnul Travis Pastrana bagă înfricoşător la backflip cu o tricicletă de plastic. Nitro Circus retardness at it’s best! Daewon Song se ştie da şi în şosete: “New Shoes or No Shoes!” Bam Margera apare într-un teaser online al pornstar-ului Gina Lynn: Bam Goes Gina Lynn! Taintstick, trupa lui Jason Ellis, are un videoclip la “Apple Juice” cu Tony Hawk, Rob Dyrdek, diverse pornstars şi, în special, un Ellis foarte efeminat. Mike Vallely apare intr-un film de cinema: “Paul Blart: Mall Cop”. Trailer-ul este pe net. Exact ce ne lipsea... Probabil că ştiţi deja, dar Mike Mo a câştigat Berrics. Yawn! Revista germană sufletistă, activistă şi vorbitoare de prostii despre România, Boardstein, şi-a dat obştescul sfârşit, cu eventuale alternative în generosul www. Pfff, păcat, pe bune! Ca să rămânem pe interval, Jan Kliewer este de ceva timp noul headmaster la Kingpin Germany, iar fotografa de copii fumători Deanna Templeton a avut de curând la Düsseldorf o nouă expoziţie de ofticat conformistul din mine şi din tine: “Scratch My Name On Your Arm”. Google it! Zach Kral de 14 ani din Wisconsin deţine recordul mondial la kickflip-uri consecutive: 1546! Fără număr, ziceţi? OG gangster Kareem Campbell pune City Stars înapoi pe hartă cu un team format din Andrew Pott, Aquil Braithwaite şi propria persoană. Noul City Stars se situează sub cupola unei noi companii-mamă, Push Distribution, fondată de Mike Crum şi de pionierul texan Al Coker, şi mai are în subsidiar brand-urile Guapo, HYPE!, Finesse şi Premium Skateboards. Legendarul filipinez naturalizat în State, Willy Santos, are un kid şi un nou pro-model pe Birdhouse. Willy se mai dă pentru Venture, Satori, Ninja Bearings, Arnette şi Elm. Creştinul practicant Brian Sumner nu mai este pe Analog şi are propriul brand de haine,

Truth Soul Armor, care susţine un team amplu de skate, BMX, moto-X, snowboard, surf şi câteva trupe. Cei de la Volcom s-au cam săturat de fitzele de Dorobanţi ale lui Ryan Sheckler şi l-au trimis la plimbare. Totusi, se pare că Sheckler nu stă rău cu sponsorii. Listei pe care au mai rămas Plan B, Etnies, Oakley, Nixon, Red Bull, Bones şi FKD i s-au mai adăugat încă 2 strategici: Pro Active Care (cremă facială) şi Mission Products (cremă de soare). Perfect! Raymond Molinar nu se mai dă pentru RVCA, iar Leo Romero a părăsit Baker pentru Toy Machine. Molinar se afla şi în noul team Converse, alături de Anthony Pappalardo, Ethan Fowler, Nick Trapasso, Sammy Baca şi –sper că staţi jos– Rune Glifberg. Cutremurul e însă aici: Eric Koston nu se mai dă pentru Lakai!!! Conform speculaţiilor de reţea, el ar urma să-şi făurească brand-ul propriu tot sub cupola Crailtap sau ar putea urma o cale baschetbalistică (sic!) către Nike. Că tot veni vorba, noii rideri Nike SB sunt Matt Beach şi Theotis Beasley. Marca avec Le Swoosh e căutată şi-n România dar la un popor de fotbalişti, şi importatorii sunt pe măsură, deci la ce să te aştepţi??? Koston este de curând şi membrul imensului team de


9 griptape Jessup, unde mai hălăduiesc d’alde Don Nguyen, Daxter Lussier sau Colin McKay. Minunea de 14 ani, Nyjah Houston nu mai este în echipa Element. “Creier Pane” Bastien Salabanzi se dă pentru Rusty, Matt Bennett e pe Dekline, iar Jack Sabback, Pat Stiener şi amatorul Brian DeLaTorre sunt noi la Hi Fi Wheels. Pe Benny Fairfax l-au facut pro la Stereo. Yay! Scott Decenzo este singurul amator din roster-ul Plan B şi a devenit pro pentru RDS. Noul team Ambiguous conţine următoarele nume: Corey Duffel, JT Aultz, Jason Adams, Sid Melvin, Sean Conover şi prea mulţi artişti ca să poată încape aici, pe rândul ăsta. Klaus Dieter Span şi Charles Collet sunt noi la Cliché. Tim Gavin tocmai i-a spus bun-venit la DVS lui Andrew Brophy, care a părăsit Link Footwear. Australianul de 23 de ani este cuminte, căsătorit şi se mai dă pentru Fourstar şi antepomeniţii Cliché. La 14 ani, Chaz Ortiz are o listă de sponsori care începe cu DC, continuă cu Silver şi Zoo York şi se încheie cu Gatorade. Precoce, huh? Expansivii Gravis IV îl adaugă team-ului iniţial pe talentatul newyorkez de la Workshop, Jake Johnson, dar şi pe europenii Javier Mendizabal, Steve Forstner şi Dominik Dietrich. Cam logic, nu? Darren Gravette are un nou pro-board la Creature. Chipurile e unul mic şi fără bong-uri desenate pe el “so your mom won’t trip”. Ce simpatic! Andrew Allen este ultimul pro-rider al Anti-Hero, James Brockman are teneşi signature la Osiris, Jon Allie alţii noi la Circa şi probabil că iarăşi meştereste la vreun Nova de ‘70, iar Emerica a lansat noul “The Braydon” al domnului Szafranski cu tot cu o petrecere. Aşa, dom’le! Silax Baxter Neal are la Krux axe low signature-model. Noul No Skool 2 al lui Dustin Dollin a beneficiat în Europa de tratament special: lansare la Bristol în legendarul Fifty Fifty Shop al lui Danny Wainwright într-un ambient dominat de riff-uri diabolice de death metal şi de desene semnate Matt French, responsabil şi pentru două colorways limitate ale respectivilor papuci. Carne de tun proaspătă la Vans Europe sunt Campionul European de la Basel, Phil Zwijsen şi suedeza de 18 ani Sarah Meurle. Si pentru că am tot povestit până acum de articole “pro” şi “signature”, ia verificaţi-o pe asta! Greg Lutzka are la Toyota o maşină pro-model!!! Dacă aţi deschis mai târziu televizoarele, Greg a câştigat anul acesta Tampa Pro şi apare în emisiunea Time Warp de la Discovery ca ambasador şi magician al skateboardingului. Show-ul respectiv se foloseşte de o cameră specială supersofisticată care trage 1.000.000 (adica un milion) de cadre pe secundă şi a fost dezvoltată după un proiect al unor cercetători români. Da, aţi citit bine! Pentru voi şi pe YouTube. Jeff Taylor şi-a cam băgat picioarele (sic!) în job-ul de team manager de la DC şi s-a mutat pe aceeaşi funcţie direct în ograda Etnies, ocazie cu care l-a luat cu sine şi pe Devine Calloway. Vorbind de DC, se spune prin sat că gigantul Quik vrea să se scape de teneşii cu pricina şi că fondatorii Damon Way şi Ken Block sunt din nou în cărţi şi pe fir. Până una-alta, cel din urma este ocupat cu bestia sa de Subaru şi cu ghiduşiile acrobatice pe care le presupune Gymkhana. Cautăti filmele, că merită! Nu ştiu exact unde ar trebui să scriu asta, dar Volcom are de ceva vreme un team serios de motocross, compus din amatorii Marky Worth şi Jason Anderson, plus ripperii Nico Izzi (Rockstar Makita Suzuki), Ryan Villopotto (Monster Energy Kawasaki) şi Darryn Durham (Star Racing Yamaha). Toţi au nişte montaje valabile pe homepage, în acorduri de Nihilist şi Armored Assassin. Ultima trupă semnată de Volcom Entertaiment, lângă ASG, Pepper, Birds Of Avalon, Year Long Disaster şi Die Hunns ai lui Duane Peters, sunt legendarii Guttermouth.

b BMX a

Hala de la Orlat s-a dus naibii, în schimb Comanu’ şi Fraţii Grimm™ au devenit gestionarii unui nou spot indoor, ce i-a ţinut ocupaţi pe timpul iernii pe BMX-eri, skaterii şi chiar şi pe mountainbikeri. Indoor-ul cel nou se află în Sibiu, are fel de fel de elemente, inclusiv un foam-pit, iar cel ce a făcut posibilă existenţa sa este, bineînţeles, Jaffar. Nimeni nu ştie precis cât timp locaţia va rămâne în picioare pentru uzul antemenţionat. Danny Josa şi Viktor Bako, doi dintre riderii maghiari invitaţi la Riders’ New Year’s Eve au nişte edit-uri de calitate pe Vimeo şi chiar pe RideBMX, iar un montaj de sărbători de la un contest din Ungaria a ajuns, pe merit, Video Of The Day pe Pinkbike. Anul acesta, la genialul Simpel Session ţinut regulat la Talinn, Estonia s-au înghesuit iarăşi armatele de rideri pentru acte altfel inimaginabile. Citiţi numai lista asta: Ty Morrow, Dan Lacey, Eduards Zunda, Alex Kennedy, Maxime Chaveron, Bommel, Bruzer, Mark Webb, Garett Reynolds, Kym Grosser, Brian Kachinski, Dennis

Enarson. Cel din urmă a luat locul 3, Gary Young 2, cu “emo” Garett Reynolds pe primul loc şi cu Ty Morrow la best trick. Mai departe, contest-wise, FISE-ul de Montpellier are şi o ediţie în Kuweit, câştigată de Mansour Mohammed! Mat Hoffman a împlinit 37 de ani şi este omul pe care îl caută Comitetul Olimpic pentru a vedea cum să ducă BMX-ul Freestyle la Olimpiada de la Londra din 2012. Raul Ruiz şi Nigel Sylvester se dau pentru Dan’s Comp. Kevin Kiraly a plecat de la Redline şi este acum la Verde, împreună cu Jesse Whaley. Culori complementare, huh? Echipa Haro, compusă din Ryan Nyquist, Colin Mackay şi Dennis Enarson, s-a rotunjit cu un oarecare Cory Nastazio. Etnies Grounded este online în întregime, pentru oricine pofteşte să îl vadă nepiratat şi cu toate bonusurile active. Harry Main e nebun şi are în repertoriu astfel de manevre, ce îl califică pentru Spitalul 9: Flair to Footjam, 540 Footjam sau 540 X-up Footjam, toate în quarter, se-nţelege! Looney tunes… Alber Mercado e pe Shadow Conspiracy şi Kink (flow). Kevin Porter e acum la UGP. Drew York a avut, în timpul unui shooting din Tulsa, o dispută cu un Ford F-150 din anii ‘60, care s-a terminat cu 142 de copci şi cu Povestiri din Casa Morţii. Mosh s-a închis oficial, deci Sean Sexton s-a mutat la Odyssey (flow). Odyssey, ca tot îi pomenirăm, fac legendarele pedale JC acum şi în variante de plastic foarte colorate şi s-au apucat de componente în nuanţe cameleonice. Jim Cielencki a renunţat la BMX/skateshop-ul Sunday din Buffalo-ul natal, pentru a se putea concentra mai bine pe dat şi pe marketing-ul mărcii sale de BMX cu acelaşi nume. A trecut un an de la accidentul lui Mike Vincent, unul dintre cei mai importanţi arbitrii ai scenei de BMX. El a fost lovit de o maşină în timp ce mergea cu bicicleta la serviciu, iar acum are în urmă o serie lungă de operaţii, iar înainte speranţa de a se face bine. Donaţii şi licitaţii pentru o cauză bună, ca de obicei, online. La Etnies restructurările sunt în floare. Conform team managerului John Povah, Josh Stricker, Taj şi Joe nu mai sunt în programul “pro”, Nathan Williams, JJ Palmere şi Dustin Guenther sunt pe “flow”, iar echipa globală a fost împărţită în două. În team-ul B se găsesc John Heaton, Dave Freimuth, Garrett Byrnes, Sandy Carson şi Hannu Cools, iar în Divizia A joacă răsfăţaţii Ruben Alcantara, Jamie Bestwick, Sergio Layos, Aaron Ross, Morgan Wade şi Brian Kachinsky. Pfhuuu, ce complicat! În alte veşti cizmăreşti, Aaron Ross are de curand şi un pro-model numit “The Number”, Anthony Napolitan s-a despărţit amiabil de Duffs, Ryan “Biz” Jordan e pe DC flow, Brian Hunt e nou la Orchid, unde Randy Brown are un nou signature-model, iar echipa rămâne stabilă: Van Homan, Matt Beringer, Brian Wizmerski, Kevin Porter şi Corey Martinez. Tot acolo, dar în programul flow, s-a pripăşit şi Karl Poynter, de cand Beloe a dat chix. Kiks în schimb e okay şi face ce ştie mai bine ca să dezvolte corect BMX-ul în România. Stay on the watch! Jim Bauer şi Mike Ardelean au fondat noul brand de haine Lavar şi au deja un team de 2 oameni: Raul Ruiz şi Andrew Jackson. Ryan Smith are un cadru nou la Mutiny care se numeşte “Mystic”. Niki Croft s-a despărţit de Mutiny cu un video-edit de rămas-bun. Smooth... Trebuie că Andrew Fowler s-a întâlnit de curând cu Mephisto pentru afaceri: Double Tailwhip to Tailtap Barspin back în quarter vă spune ceva?! Ptiu! Alienation au un concurs de desenat tricouri pe pagina de web. Faction BMX produce biciclete cu roţi de 22” şi au pe lângă ei oameni legendari precum Eddie Fiola sau Jeff Grosso. Ty Morrow este ultimul om ajuns la Federal, motiv pentru care Vans i-a platit un bilet de avion pana in Anglia. Rezultatele, alaturi de companionii Dan Lacey, Mark Love, Derek Strickland is Dan Cox, se pot vedea pe Vimeo si pe Mpora. Bruce Crisman pleacă de la Federal în direcţia KHE, dar nu oricum, ci mijlocit de un farewell-edit. Se pare că despărţirile amiabile sunt la modă în lumea BMX... La KHE, pe lângă brakeless-pioneer Crisman mai vine Kevin Guerdener, iar acolo de ceva vreme este maşina de trick-uri Daniel Dhers. KHE are un prototip din titan. Oare asta să fie cauza atracţiei spontane? Alfredo Mancuso părăseşte KHE ca pro şi se alătura diviziei flow de la Volume, stricându-mi astfel orice speculaţie despre team-ul anterior. Damn! Ca să încheiem cu KHE, James Foster are la ei un nou cadru botezat “Triple Threat”, de care se va bucura abia când se va face bine. Nota bene, James a încercat să sară peste o casă întreagă în cadrul unui show TV din Germania şi s-a cam spart! National Breast Cancer Foundation a scos la licitaţie un BMX oldschool SE Racing cu piese Profile şi Skyway Tuff Wheels. BMXaddiction.com şi hooray for boobies! Dave Osato şi WeThePeople au ales cai separate după 7 ani fructuoşi pentru ambele părţi. Ca mulţumire pentru colaborare, WTP a pus pe site o grămadă de poze din ultimii ani. Dave s-a logodit de curând, e foarte nerăbdător să se joace cu aparatul de sudura şi are o serie limitată de 300 de mingi de golf de la The Samurai. Vorbind de chestii exclusive, Chase Hawk are la Fit un signature-frame, ediţie limitată de 23 de bucăţi, în minunata nuanţă “lovitură de ciocan”. Taj Mihelich, poate cel mai influent BMX-er de la Iisus încoace, ţine un blog foarte interesant pe RideBMX, din care reiese cât de mult adoră bicicletele. Orice fel de biciclete! Taj s-a dat cu Jeff Lenosky la un concurs indoor de MTB/BMX şi a călătorit până la Whistler cu Carey Hart şi cu Heath Pinter pentru a verifica bikepark-ul de MTB de acolo. Pe Taj îl paşte, totuşi, o operaţie la spate în perioada imediat următoare, având un disc zdrobit care are nevoie de oblojire. Între timp încearcă să-şi vândă casa din Austin, iar trupa sa, The Snake Trap tocmai a scos un split-album împreună cu Transmography. Una amuzantă: un tip a băgat în State pe o roată, de pe o coastă pe cealaltă, pe un BMX modificat în timp ce purta un costum stupid, acoperind 2839,6 mile în 74 de zile consecutive.

Mountainbiking (şi put,in moto...) Sezonul de abia a-nceput şi nu putem spune c-avem prea multe noutăţi din ţară, decât speculaţiile legate de event-urile gravitaţionale din această vară. Se anunţă Baia Mare (Mogoşa), Cluj (Tarniţa/Mărişel), clasicele Dorna şi Parâng, de două ori Sinaia, un Braşov şi chiar un Păltiniş, deci nu prea mai avem de ce să ne lamentam. Se vehiculează chiar ideea, deloc neinspirată, a unui campionat cu puncte care să urmarească aceste etape şi să încoroneze un câştigător la general. Până atunci însă, să vedem cum stăm cu organizarea şi cu accesul pe cablu! Altfel, în cadrul federaţiei de incompetenţă s-au încercat nişte răsturnări de situaţie, dar până la urmă nu s-a urnit nimic, deci ne putem lua adio de la progresie întru mountainbiking şi de la eventuale licenţe pentru competiţii externe încă ceva ani de acum încolo. Al Capone şi Carlo Gambino sunt mici copii... X-Cup-ul de la Sibiu o va fi luat din nou din loc, pe când acest text va înfrunta tiparul, Bronco se jură că se reapucă de racing de când s-a suit pe noul bike al lui Geza, iar familia Butuza se converteşte la datul la vale nemotorizat şi aduce speranţe de mai bine localnicilor braşoveni. Din partea distribuitorilor, numai de bine: Rocky Mountain (sic!) există ofical în România, graţie unei firme din Constanţa, vânzătorii de casete de la Roton s-au gândit că bicicletele sună bine, deci s-au apucat de Giant, iar Amicii reprezentanţi oficiali SRAM se pare că au activat nişte scântei şi s-au întors la artificiile ce i-au consacrat, literalmente. Alţii o duc mai bine. Commencal, prin Raid Extrem, se pare că au un rider pe care încă-l ţin în umbră, din motive doar de ei ştiute, în timp ce în plăcutul nord-vest Mitzu şi-a deschis poate singurul shop care merită socotit ca atare, judecând după imagine şi viziune: welcome to Ridespot! Cedric Gracia şi-a buşit urât genunchiul, se pregăteşte deja pentru anul viitor, promite că va ucide tot şi nu exclude o vizită la roManiacs împreună cu amicul şi consăteanul andorez Cyril Despres, despre(s) care poate aţi mai auzit. Ultimul intersezon de transferuri a fost poate cel mai bogat al ultimilor ani şi a dat tot WorldCup-ul peste cap. Killer Sam şi styler Brendan s-au mutat cu tot cu energizante monstruoase şi sponsori secundari în generoasa ogradă Specialized, iar primele rezultate arată remarcabil! Noul Trek World Team se clădeşte cu ajutorul geniului lui Martin Whiteley pe bazele fostei echipe Honda şi îi aduce laolaltă pe Tracy Moseley, Justin Leov şi Andrew Neethling, cel din urmă câştigând la început de an Naţionalele Africii de Sud, ca un appetizer sănătos al

sezonulului ce urmează. Cameron Cole, Luke Strobel şi Sabrina Jonnier s-au transbordat cu tot cu Maxxis la Rocky Mountain. Sabrina este, alături de Justin Leov, Kieran Bennett şi Ryan Condrashoff de la X-Fusion/Intense, în noul team Dean Optics, brainchild al polivalentului Dylan Dean. Mitch Delfs şi Nathan Rennie se dau pentru Kenda/Morewood şi beneficiază de excelente suspensii BOS, printre care si furca RaRe, pe noul lor Makulu; team-ul Intense/Chain Reaction Cycles a crescut cu doamna Claire BucharKovarik şi cu fourcrosserii Lewis Lacey şi Lucas Mechura, iar MSRacing foloseşte anul acesta noile cadre Evil, a mai asimilat ceva din fostul Gravity Group şi îi are sub cort pe Stevie Smith, Matti Lehikoinen şi Filip Polc. Simpaticii Bryn Atkinson şi Jill Kintner fac o echipă de cuplu, susţinuţi de Intense, SRAM şi Crank Bros.; pe când Yeti/Fox Shox se dau de anul acesta cu gume nemţeşti Schwalbe într-o echipa de 3: Jared Graves, Sam Blenskinsop şi rookie Aaron Gwin. Graves nu se mai dă pentru Troy Lee Designs, foloseşte căşti SixSixOne pictate de Dylan Dean şi haine Nema; Gracia a semnat cu Panaracer şi cu spaniolii de la El Gallo şi Steve Peat s-a reorientat de la MRP către e.13, în materie de chainguideuri. Colegul lui Dr. Peat, Greg Minnaar a dus la bun sfârşit înca un Roof Of Africa şi ma gândesc naiv că poate ne onoreaza şi el cu prezenţa la un roManiacs, într-o bună zi... Brian Lopes face din nou


un sezon lejer, cu event-uri când şi unde are chef, dar are în continuare un BMX de race cu viteze care intrigă puriştii pe 20”. Scott 11 este noul proiect al fostului racer Claudio Caluori, responsabil şi de notoriul traseu de la Champery, şi îi are ca partizani pe Fabien Pedemanaud, Nick Beer sau Emilie Siegenthaler. Din fosta echipă Bike Radar s-a născut actuala 4Mountains/Zumbi, cu un sponsor de cadre polonez şi cu Helen Gaskell, Neil Donoghue plus câţiva alţii la bord, în timp ce la GT s-a revenit la dimensiuni mai mari chiar decât în Vremurile Nune cu Furtado, Voullioz, King, Peat şi Carter, după ce programul competiţional Mongoose a fost practic “turnat” în GT. Teamsters: Marc Beaumont, campionul australian Mick Hannah, Roger Rinderknecht şi Eric Carter, printre alţii. POC a luat foc la nivel internaţional şi sponsorizează renăscutul team Sunn, în timp ce in România mai mult ca sigur importatorul doarme şi sigur nu a auzit măcar că există produse de MTB de la suedezi. Rachel Atherton a fost declarată de BBC Midlands “Sportswoman Of The Year”, dar a reuşit să se accidenteze la antrenamentele de iarnă din California, după ce a lovit o maşină, din motive de AC/DC şi neatenţie. Rachel se operează la umăr şi stă pe tuşă un sezon întreg, dar fraţii ei ţin steagul Atherton sus. Clay Porter s-a angajat să filmeze un reality show cu ei, iar fraţii Parkins sunt agajaţi de Dirt Mag şi de Trek să documenteze sezonul competiţional. Fox Racing Shox produc noul amortizor DHX RC4 şi furca 40 RC2 în ediţii limitate cu dungile de Campioni Mondiali, dedicate Athertonilor. Martin Ogden a trecut de la RAM la Haro şi Joe Smith este singurul rider Kona din WorldCup. Pe frontul de freeride, Kona le-a prelungit contractele fraţilor Lacondeguy, care îşi propun să bage mai mult FMX decât în trecut. Datorită unui prost management, Iron Horse a falimentat, dar se aşteaptă o restructurare, iar problema pare să nu afecteze dealerii locali. Adam Brayton se alătură echipei Just Reid şi continuă să se dea pe un Sunday, unde fosta colega Floriane Pugin rămâne la Playbiker, tot pe cadre Iron Horse. Cameron Zink se dă pe cauciucuri Geax, Chris Smith reprezintă Corsair şi Marzocchi şi Mike Kinrade este noul rider din echipa Race Face. Câsnd încă era zăpadă, Yannick Granieri a scos la Les Deux Alpes un backflip de mai bine de 25 m la un kicker de snowboard! Bontrager se ţine de glume, anunţând de 1 Aprilie că va începe producţia unor clavicule de schimb din carbon. Specialiştii în oţel rafinat şi bike-uri de dirt, Superco, s-au apucat de un jackshaft DH bike care e foarte uşor, în comparaţie. Intense a adus pe piaţă evoluţia actualului Socom: se numeşte 951, simbolizează viteza şi este botezat după prefixul zonei din Temecula de unde este Intense. După ce a căutat de zor un bike pentru bodyguard-ul sau, Pharell Williams a dat de Brooklyn Machine Works, care l-au încântat atât de tare ca abordare şi stil de lucru, încât a decis spontan să investească în micuţa companie newyorkeză. Primul rezultat: hardtail-ul de dirt de 26”, numit “Big Ben”, după porecla bodyguard-ului. Ilustra firmă Renthal păşeste apăsat pe piaţa de ghidoane şi componente de mountainbike. Shaun Palmer a reînceput să se dea pe mountainbike, dătorită brigadierilor săi Peat şi Minnaar, dar nu se dă pentru Santa Cruz, cum probabil îşi închipuie mulţi. E doar o coincidenţă. Pentru 2010, Troy Lee Designs scoate o ediţie limitată de carbon, semnată Palmer, a legendarei căşti D2 pe care acesta a impus-o ca icoană de stil pe

piaţă. Hottt in the shops! Şi pentru că tot îşi doresc toţi bicicliştii să fie moto în sus, moto în jos, iată şi două din domeniul cu acceleraţia pe ghidon. James Stewart, omul cu “Bubba Scrub” care haleşte cam tot ce mişca în materie de motocross, pe State, pe Lună şi probabil oriunde în univers, şi-a schimbat abrupt toţi sponsorii în afară de Oakley. Se spune că totul ar fi pornit de la conflictul între sponsorul personal (Red Bull) şi actualul susţinător principal al echipei de uzină Kawasaki (Monster Energy). Cert este că de la început de an Bubba se dă pentru L&M Racing Yamaha, San Manuel, Answer, Alpinestars, Nike 6.0, SixSixOne, Sunline, Tag Metals şi ProTaper. L&M nu vin din sfera cunoscută nouă a tabacului ieftinache, iar dacă vă întrebaţi ce Mama Soarelui mai e şi San Manuel, luaţi aminte că este vorba despre un trib de indieni americani din zona San Bernardino recunoscut de autoritatea federală americană ca naţiune suverană cu drept la propria guvernare. Şi ca s-o încheiem tot cu moto, dar de data asta FMX, australianul Robbie Madison şi-a dat silinţa să petreacă revelionul într-un mod cât mai alternativ cu putinţă. Dacă anul trecut el sărea la Las Vegas în faţa Caesar’s Palace peste un teren de fotbal american cu o motocicletă modificată, anul acesta s-a cocoţat, tot în patria legitimă a kitschului, pe replica Arcului de Triumf şi a droppenit înapoi peste 30 m. Nu, nu e o greşeală de tipar. La Mulţi Ani şi vouă!

Snowboarding First things first: Eminenţele Cenuşii Oficiale Ale Căldării Bâlea™ au pus-o de primul Campionat Naţional de Freeride. Ei, “oficial” my ass! Au fost invitaţi personal, via e-mail, cei socotiţi “rideri relevanţi de big mountain” şi s-a făcut clar precizarea, celor nelămuriţi de criteriile invitaţionale: “Dacă nu ai fost invitat, probabil că trebuie să te mai antrenezi!” Cert este că în sâmbăta de paşte (asta se scrie cu majusculă?) o grămadă de oameni de bine, oldschooleri cu drept de veto, au poposit în Bulea şi-au ales liniile şi s-au simţit bine împreună. În urma votului au fost stabiliţi şi câştigătorii: Gabor Litoral din Târgu Mureş la snowboarding şi Joe Indianu’ din Cluj la schi. Footage foto/video cam pe când vă veţi aştepta mai puţin! Kinda Geza a călătorit ceva sezonul ăsta: Coreea de Sud (Campionatele Mondiale), Franţa, Canada şi, bineînţeles, Austria. Unul dintre impedimentele călătoritului ca sport este şi faptul că nu prea mai apuci să îţi speli haine, să le usuci şi să le dai cu Cocolino, că pierzi avioane, vapoare şi alte transportoare esenţiale. Pe bune! Sebi Guşu se dă mai nou şi pe Sessions dar rămâne în team la Forum şi H20. Vlăduţ “Mii De Euro” este în team-ul Skullcandy, alături de Flavius şi de alţi fetişişti ai başilor cu woofer pe fir şi ai mufelor de iPod aurite. Este însă posibil că Vlăduţ să fie şi în căutare de altceva, nu numai de accesorii audio... Urmăriţi această rubrică! Oana Tăutu face un sezon mellow, îşi dă bacalaureatul, îşi ţine proaspăt contul de hi5 şi trimite regulat bancuri pe messenger. Merci! Brigada Couch Boys, prezentă anul trecut în Braşov şi în Blană, nu a mai ajuns înapoi în România, dar şi-a editat filmul şi a pus pe net un delicios teaser pe muzică disco. Cautăţi “1/2 Way To Nowhere” pe Vimeo! Bobo a fost anul acesta la Burton European Open-ul de la Laax şi s-a întors puţin cu gura căscată. Tudorel îşi ia cariera de endurist din ce în ce mai în serios: se antrenează regulat, merge în cantonamente, îşi caută sponsori şi şi-ar dori probabil şi un nutriţionist, un mecanic şi sigur o maseuză. Shred.ro este un blog dedicat snowboarding-ului updatat regulat şi ţinut în picioare de trei rideri, iar de derdelus.ro trebuie să fi auzit deja, ca prima sursă de informaţie în materie de zăpadă şi happening-uri. Bine aşa! AKline este un program de heliriding şi acces la backcountry pentru riderii din Romania ce va fi 100% operaţional începând cu toamna aceasta, deşi primele informaţii sunt disponibile online pe AKline.ro. Pow to the people! Din rândul veştilor mai putin faste, Geza s-a accidentat la genunchi în Canada şi este nevoit să îşi opereze meniscul, sacrificându-şi astfel un sezon de mountainbike ce a început excelent, cu o victorie şi un loc 3 în faţa unor competitori motivaţi. Totodată, pe Jaffar l-a ajuns stresul la care s-a supus sistematic în ultimii ani, organizând o droaie de evenimente şi fugind de colo-colo, iar acum are probleme motrice pricinuite de inflamarea stratului de mielină a conexiunilor nervoase. Le dorim amândurora numai bine şi vă sugerăm să aveţi grijă de voi, chiar şi când munciţi la ceva în care credeţi cu ardoare sau poate mai ales atunci! Burton susţine B4BC, adică Boarding For Breast Cancer, prin aşa-numitele Women’s Progression Camps. One for the ladies! Că tot pomeneam de iPod-uri mai inainte, trebuie spus că Iouri Podladtchikov nu mai e la Santa Cruz, la fel ca şi Silvia Mittermüller care i-a părăsit şi pe vechii ei sponsori Ratiopharm, iar acum e la Rome SDS. Deloc surpinzător, Shaun White are acum şi propriul joc video şi dă un interviu foarte decent legat de această ultimă realizare a sa. Că Nike face boots cam de alaltăieri e aproape o ştire veche, dar că şi Bonfire s-au apucat de cizmărie e ceva nou, deşi să nu uităm că beneficiază de logistica Salomon. Pe acelaşi film

de uşoară repoziţionare sunt şi ThirtyTwo, care începând de anul viitor vor livra o gamă de outerwear ţesută în jurul lui JP Walker, secondat de Joe Sexton şi Stian Solberg. După tot tamtam-ul din toamnă cu echipele, când nimeni nu mai ştia ce să mai creadă, Molly Aguirre şi Kimmy Fasani s-au mutat şi ele de la Burton în barca DC Snowboards. Molly rămâne totuşi cu Smith Optics şi Skullcandy. Se pare că Jonas Carlson are de ceva timp şi nişte legături DC la test... După ce a filmat pentru Brain Farm şi Red Bull, s-a clasat al doilea la invitaţionalul all-mountain Quiksilver Natural Selection din Jackson Hole şi a apărut în “Anomaly” şi “Lost and Found” al celor de la TGR, autointitulatul “om de munte” Mark Carter se alătură unor Johan Olofsson, Eric Themel, Stacy Thomas şi Megan Pischke în echipa internaţională The North Face. A propos Brain Farm, “That’s It, That’s All” a câştigat destul de categoric festivalul X-Dance de la Salt Lake City. Probabil nu fiindcă a fost piratat de fiecare român purtător de “shoes” în ultima iarnă sau pentru că a rulat într-o cârciumă din Braşov de zece ori pe zi din noiembrie până-n aprilie. Teamroster-ul Eesa Clothing îi cuprinde pe Yan Dofin, Max Legend, Silvia Mittermüller, Annie Boulanger, Kurt Wastell, Doran Layborn, Jaakko Seppälä, Jesse Fox, Marco Smolla, Tim Humphreys, Patrick McCarthy, Andrew Hardingham şi mai nou şi pe olimpicul JJ Thomas. Hampus Mosesson este de curând pe O-Matic. Giro are acum şi echipă de goggles, iar membrii ei sunt spin machines Antti Autti, Risto Matilla şi Kelly Clark.

Freeskiing La noi pe zonă freeskiing-ul este la început, dar salutăm

apariţia pe pârtii a cât mai multe fatties şi twin tips, ahoi! Ion Trandafir şi Sorin Părău au dat o tură europeană în iarna asta, pentru a se bucura de zăpadă acolo unde te poţi baza pe ea. Domnul Trandafir (sic) are şi o pensiune frumoasă în zona Moeciu şi este deja la al doilea junior, motiv pentru care îl şi felicităm! John mai are cu siguranţă câteva cuvinte de spus în ceea ce priveşte şi de abia aşteptăm să vedem care vor fi acestea... Începând de anul viitor, Armada va livra şi outerwear, prilej cu care au dat publicului un comunicat cam tras de păr, eufemistic spus. Să vedem marfa! Julien Regnier, Arno Adam şi Enak Gavaggio sunt în echipa Urge, un tânăr producător de protecţii. Peter Olenick se dă pentru Giro Optics, iar JP Auclair are la Oakley un Crowbar signature-model, la fel ca şi Seth Morrison şi Tanner Hall. Seth Morrison este pe felie şi cu Full Tilt Boots unde şi-a conceput tropotei pro-model. Phil

Belanger deţine D-Structure, un core-shop foarte rafinat care se remarcă şi prin fel de fel de colaborări artistice. Kristi Leskinen se dă pentru un brand nou, Faction Skis, unde are un pro-model numit “Aria” şi a fost vizitată la târgul SIA de către nimeni altul decât Gene Simmons, care şi-a “donat” imaginea binecunoscută din perioada KISS pentru designul unui model de ski. Alte noi brand-uri de doage alternative: Boone, Moment şi Amplid, iar lista la fel de proaspeţilor Liberty Skis îi cuprinde pe David Lesh, Alex Applegate, Travis Redd, Ritchie Fahey şi Mike Hornbeck. Să ne vedem la zăpadă! Pentru sugestii, plângeri, răgete, nemulţumiri, lamentaţii şi alte soiuri de ură scriptică, turnaţi cu încredere la maxi@revistablana. ro. Eventualele informaţii care socotiţi c-ar trebui publicate, tot acolo. Ahoi!


12 SKATE Adrenalina

adrenalina Și-a făcut simțită prezența anul trecut la cele câteva concursuri din București. Era băiatul blond care tot încerca flip back lip până la epuizare. A apărut în numărul trecut al Blanei cu un indoor feeble în Politehnică. Are un stil de punker, se pare că nu cunoaște ce este frica. Dar cel mai important, are STIL. E din noua generație de skateri care nu mai au răbdare să aștepte, vor totul acum. Are un nume predestinat. Adrenalină este invitatul nostru astăzi, dacă vreți să aflați mai multe despre el, citiți cele ce urmează. Text: Costash / Foto: Tibi Hila


Adrenalina SKATE 13

Din ceruri ne paște fericirea. Kickflip - Academie


14 SKATE &Adrenalina ROLE & PARTY Lansarea Blană #7

Sub privirile strămoșilor. Backside 180 la Academie.


Adrenalina SKATE 15

Spy-cam. BS 180 melon - IOR

costashul: Salut Adrenalina! Pentru început zine ceva despre tine, cum te cheamă, de unde ești, câți ani ai și ce faci momentan. adrenalina: Mă numesc Diatcu Marius Cristian și am 16 ani luna viitoare. Locuiesc în București , sunt elev și nu prea ... În general mă dau pe skate în Eroilor, unde stau cu prietenii Shecklerickă, NickyEorilorMafia, Salabanii, Uskat, Cezar și ceilalți, se știu ei cine sunt. În rest caut spoturi și încerc să le rippănesc.

costashul: Hahaha, exact ca pe vremuri. Ok, spune-ne te rog cam care e atmosfera în scena de skate din București. adrenalina: Ce să zic, e un fel de plictiseală pe aici, puțini skateri care încă se mai dau, puțini care se apucă serios, se mai unește scena când mai apar prorideri din străinătate, cum au fost zilele astea. În rest cei care încă ne mai dăm, adică aștia mai mici, încercăm să ne dovedim unu pe altul. costashul: Ce preferi mai mult, street sau park și spune-ne câteva spoturi din București pe care îți place cel mai mult să le ripănești. adrenalina: Și street și park, toate sunt la fel, dacă am cu cine să mă dau. Iar ca spoturi Academia pentru popularele gapuri și Politehnica, plină de spoturi de toate genurile.

costashul: Povestește-ne un pic, de unde până unde, porecla de Adrenalina, sigur a pornit de la vreo întâmplare pe care să o ții minte. adrenalina: Prima dată mi se zicea ”kamikaze” apoi ”haos2”, deoarece eram un haos total. Prietenilor li se făcea frică să dea talpă în spatele meu pentru că mereu cădeam. După o lună am început să învăț trickuri multe la care unii se chinuiau de costashul: Chiar așa, după ce termini liceul te înmult timp, iar un copil din Eroilor mi-a zis ”ești scrii la politehnică? adrenalina: Să vedem dacă-l termin, nu știu, nu adrenalina, bă” și de atunci așa a rămas. m-am gândit încă la așa ceva. Deocamdată îmi costashul: Spune-ne, te rog de câți ani te dai pe place mai mult să intru prin efracție și să mă dau. skate și cum ai inceput skateboardingul. adrenalina: Mă dau din mai 2007, se fac cam 2 ani costashul: Povestește-ne un pic cum ai ajuns luna viitoare. La început eram pe role, treceam des să te dai în ditamai politehnica, cum a început prin Eroilor și m-am împrietenit cu câțiva skater- totul? ashi, făceam schimb, eu le dădeam rolele, ei ska- adrenalina: Era iarna, acum un an, foarte frig afară, teul. Mi-a plăcut mult și mi-am procurat și eu un și noi vroiam să ne dăm. Știam că Politehnica e o clădire imensă și am zis să vedem ce spoturi găsim skate. Nu spun cum, că e periculos. acolo. La început era ca un labirint, ne rătăceam mai tot timpul. Dar găseam spoturi noi în fiecare costashul: Chiar așa, să nu zici că l-ai furat... adrenalina: Hopa că m-ați prins. Era mult prea zi. Cred că m-a ajutat foarte mult pentru că acoscump un skate pe vremea aia, 6-7 milioane, eu am lo găseam numai spoturi relativ mari pentru un ”împrumutat ”unu de la un copil bogat care proba- începător. bil că nu știe nici până acum.

costashul: Am înteles că ați și încercat să documentați zilele de skate prin mici filmulețe de youtube. Cine este responsabil pentru treaba asta și ce aveți în plan pe viitor? adrenalina: Eh, filmulețele alea sunt puse așa de plictiseală, adevăratele trickuri filmate încă stau pe hard degeaba, ce să-i faci, e lene mare. Robo filmează și tot el editează. costashul: Deci să înțeleg că va urma ceva cu adevărat tare, să ne asteptăm la ceva nemaivăzut? adrenalina: Să speram , dacă nu cu el, cu alții oricum va fii ceva. costashul: Ce planuri ai pentru sezonul care abia a început? adrenalina: Mi-am propus să mă duc la toate contesturile, în toate orașele până și în cel mai mic oraș. Altfel nu ai cum să ieși în evidență. Acum că am obținut o sponsorizare de la Base Skateshop poate vor fi și ceva plecări pe afară. costashul: Spune-ne, te rog, cine îți sunt sponsorii. adrenalina: La început, Uskat a fost tăticul tuturor, apoi m-a ajutat Teo cu placile HotSpot, iar acum e Base Skateshop costashul: Cum ți s-a părut photoshootingul Blană? adrenalina: Foarte tare. Chiar mi-au plăcut pozele și efortul pe care l-ați depus. Ce să zic, la frontboardul de la spital, nici nu-l vedeam pe Tibi, doar aparatul apărea de sub mașină, a fost chiar distractiv.


16 SKATE Adrenalina Numerele următoare sunt 5 și 0. Bingo!

costashul: Ai un trick preferat și unul care ai vrea neapărat să-l dai, dar încă nu l-ai făcut? adrenalina: Pff, da, am ceva trickuri preferate, ar fi flip bs lip, flip bs smith și 3flip și aș vrea să dau pe o țeavă mai mare decat aia de pe flat din Eroi cab lip.

te dai la țeava aia mică din park și apoi te duci la costashul: Ce ai face dacă ai găsi o geantă cu un mili­on de euro? O predai la prima secție de poliție? handrail nu prea ai șanse. adrenalina: Hahaha, nu duceam eu geanta la porcii aia de fasciști. Cred că uitam limba română și îmi costashul: Stilul cărui skater român îți place? cumpăram o insulă cu palmieri. adrenalina: Cezar așa ninja-style și Uskat.

costashul: Cu fetele cum stai, grouppies sau no costashul: Ce înseamnă sakteboardingul pentru tine? costashul: Ai și alte pasiuni în afară de skate? adrenalina: Cum să-ți explic, e o stare de spirit, dar adrenalina: Clar, halbere, îmi place să trag un pic de grouppies? adrenalina: Grouppies sunt multe, dar eu am fiare. și multă distracție. prietenă de opt luni. costashul: Când crezi că skaterii români ar putea costashul: Ce stil de muzică îți place și povesteșteface față în concursurile de afară și ce crezi de- ne un pic care e faza cu ascultatul la căști în timp costashul: Ce ai vrea să transmiți cititorilor noștrii? ce te dai? spre evoluția skateului la noi? adrenalina: Eu cred că ar face față și acum, cei care adrenalina: Îmi place punkul. Iar pe skate muzica adrenalina: Pentru ”skaterii aștia”, să vă fie foame de bani! nu sunt plafonați. Eu cel puțin am învățat de la îmi trezește adrenalina, îmi dă flow-ul necesar. Cezar, Uskat și Shecklărică timp de un an până nu am mai avut ce sa învăț. Acum e mai greu când nu costashul: De Axel Rose ai auzit? Mulți mi-ai zis mai am la cine să mă uit. Cum sunt puțini skateri în că semeni cu el, ce ai de comentat la faza asta? România, evoluează destul de greu. Nu avem nici adrenalina: Ăla de la GunsnRoses? Nu știu, dar nu skateparkuri adevărate, îți dai și tu seama că daca prea seamăn cu el, cred că mai deloc.


Adrenalina SKATE 17

This is da sound of da police. BS smith - Drumul Taberei


18 SKATE Red Bull Local Hero Tour

Abia a început sezonul de skate și deja am avut primul eveniment deosebit al anului. Prietenii de la Red Bull au propus conceptul de ”local hero” pentru a organiza trei concursuri în skateparkurile din Sibiu, Brașov și București, în perioada 10 aprilie – 15 aprilie Text: Costash / Foto: Tibi Hila


Red Bull Local Hero Tour SKATE 19

b

C

âștigătorul probei de street devenea erou local, primind admirația tuturor și adorația fetelor. A doua probă era cea de ”highest Ollie”, care cred că știe toată lumea cu ce se mănâncă. Deasemenea, organizatorul a invitat pentru acest tur doi prorideri, Madars Apse, letonian cu buletin de Barcelona și Boaz Aquino, israelian cu pașaport universal. Aceasta a fost poate și partea cea mai interesantă a evenimentului, cei doi aisgurând jurizarea concursurilor, dar și dându-se cot la cot cu skaterashii români, arătându-le cum se pune un strop de stil în skateboarding, pentru că exact de asta mai are nevoie scena de skate românească, să se sincronizeze un pic cu vibe-ul de afară. Sibiul a deschis seria de evenimente Local Hero. Skateparkul umplut pâna la refuz, vreme perfectă, muzică de calitate, voie bună și mai ales foame de skate au fost ingredientele unei zile de pomină. Concursul a fost dominat de Bobo, care ne-a dovedit că după iarna prelungită nu a uitat încă de skate. Cu trickuri ca huge indy to fakie în quarter, fs flip pe bank, overkrooked-ul sig-


20 SKATE Red Bull Local Hero Tour

nature și 3flip, ciucanul a caștigat pe merit, trecând apoi la proba de highest ollie pe care deasemenea a dovedit-o, trecând peste ștacheta aflată la 80 de cm. Pe locul doi a ieșit Dicky din Sibiu, iar pe trei tânărul de numai 14 ani, Petri Mânzat tot din Sibiu care ne-a arătat un super stylish varial flip în bank. Boaz și Madars s-au dat cot la cot cu sibienii, Madars simțindu-se foarte bine în micuțul skatepark, dovedind bara verticală de protecție a quarter-ului cu un super creative 50-50. Nebunia s-a mutat apoi la Brașov, acolo unde skateingul are cea mai bună atmosferă din țară. Din nou o vreme de vis și o mulțime impresionantă de skateri și spectatori. La demo-ul dinaintea concursului am putut vedea un Boaz super stoked cu un gap flip up de pe rampă pe flatul quarter-ului, dar și pe Tinerică reușind la același step-up un ollie, pe Tomiță cu un fabulous backside 180 de pe rampă peste bank în flatul parkului și nu în ultimul rând pe Gavo cu un indie transfer din quarter pe bank la fel de stylish ca și al colegului prorider din Israel. Într-un cuvânt aer mult și style cât încape. Erou local a fost Insectă cu un run aproape perfect, cu mult flow si trickuri tehnice scoase ”la lejereanu”. Pe locul doi a fost Tinerică, care nu a prins o zi chiar așa de bună de competiție. Foarte tânărul Richard a impresionat pe toată lumea, la numai 9 ani, arătând că la Brașov skateboardingul începe înaintea școlii. Proba de highest ollie a fost câștigată de Tomiță, cu de acum noul record românesc de 90 cm, însuși Madar marturisind că nu are un ollie așa de înalt. Excursia sub Tâmpa s-a încheiat cu un session nocturn de longboarding pe drumul din Poiana Brașov spre Râșnov, cu prietenii Mateffy, Lunganu și Gino surfănind periculoasele serpentine, si cu voiosul Madar încercând să le țină piept cu un skateboard, dar ieșind în decor la prima curbă, cam cum ieșea pe vremuri Alain Prost, presat de Senna.

Gavo - FS 180 - BASE miniramp

Erou local Shecklarică feeble grind - IOR București

Ultima oprire a fost Bucureștiul, cea mai așteptată dintre toate pentru că concursul urma să se desfășoare în parcul IOR, unul foarte bun, dar din păcate neaccesibil skaterashilor fără protecții. Însă surpriză neplăcută, ziua programată inițial ne-a prins cu o ploaie maruntă de primăvară. Competiția a fost amânată pentru a doua zi, dar invitații străini nu au vrut să încheie ziua în fum în camerele de hotel, ci au pus-o împreună cu localnicii de o sesiune în jumătatea de miniramp din magazinul BASE. La început nu prea ieșeau trickurile dar după ce s-a făcut strigarea ”un trick scos, o bere”, totul a mers ca la carte. Gavo i-a dovedit aici pe toți localnicii, demonstrându-ne cât de mult îi place berea. Ziua s-a încheiat cu o ieșire la concertul Toasters, bătrânii poate își amintesc de ei, unde Madar a apărut cu ”gagica de pe facebook”, dovedind că la noi nu există doar Hi5. Vremea s-a îndreptat a doua zi și astfel concursul a avut loc până la urmă. Cu aproape 50 de participanți competiția a fost de cel mai bun nivel. Localnicii au dovedit cât de mult a progresat scena de skate bucureșteană, dar nici oaspeții din Cluj, Timișoara și Buzău nu s-au lăsat mai prejos. Finala a fost câștigată de Shecklărică la mare luptă cu Adrenalină și Cezar, după ce toți trei au reușit run-uri perfecte. Highest ollie a fost Cezar cu 85 cm. În cadrul demo-ului, Boaz ne-a arătat căteva indie transfer exact ca pe afiș, iar Adrenalină după ce l-a urmărit cu atenție pe Madar a reușit să-i egaleze aproape toate trickurile, backside smith pe coping, backside 180 indie și flip to fakie. În concluzie, deși primul eveniment de skate al anului, ștacheta a fost ridicată destul de sus de cei de la Red Bull, atât ca și organizare cât și ca nivel de skate al participanților. Să vedem ce va urma…


Red Bull Local Hero Tour SKATE 21

Madar - FS 180 nosegrab Centrul Civic Brașov


22 SKATE Red Bull Local Hero Tour

Boaz Aquino, unu dintre cei doi prorideri invitați la Red Bull Local Hero, ne-a acordat un mini-interviu pe o băncuță din IOR la cald dacă se poate zice așa.

Costashul: Hello, Boaz, Blana Magazine has some questions for you. First tell us how did you end up in Romania? Boaz: I’ve been doing this Red Bull Local Hero Tour in Europe, and we had some really good ones in Turkey and in Baltics, and I think my name and Madar’s came up to them and I got an email “Hey you wanna come to Romania?” and I said “sure”, because I see a chance to go somewhere where I’ve never been before. C: How was it over here? B: It was more then I expected. I didn’t think that the park will be as good, I didn’t think that the skateing will be as good and I didn’t think that the locals will be that cool. Really, I was so paranoied because I thought that will be, you know, Eastern Europe, bad things, no smoking, stuff like that. But it was perfect, I found myself in the middle of cool and warm people and I wish it could have been two weeks tour not one. C: You have been in Sibiu, Brasov and Bucharest. Which one was your favorite? B: It’s a hard one. I think I had the most fun in Brasov, cause there it’s a really bad park, so it was a big challenge to skate. Sibiu it was like ice-breaker, I didn’t know the guys yet and so on. But I really liked Brasov attitude, I would say it’s like “fuckin ‘84”. Something it’s very real when you skate there, in that shity park. When you make the trick you can fell the wheels turning, you hear the noise, is at real as it can get. Streetwise, I think Bucharest has a lot to offer, but I didn’t had the chance to see because of the rain and soft legs from the blunts. But I really want to come back, because I want to film for my “luvideomag.com” some locals street skateing. C: Now after your journey, what’s the first thing about Romania that comes in to your mind? B: Hahaha, man it has to be the really good food.

Boaz - do the limbo dance skatepark Sibiu


Red Bull Local Hero Tour SKATE 23

Boaz - fs Kickflip transfer IOR București

C: But not so koser… B: No, I don’t really care about koser and religion. We are citizens of the world and they should let us go wherever we want. And also another thing are the beautiful girls, you have very beautiful girls, and also very friendly people. C: What do you think about the skateing in Romania? B: I tell you the truth, I wish I could see how they skate street. I saw many kids showing what they have in the park, at the contests, and I saw some tricks that I really didn’t think I’m gonna see people trying. But I really wanna see them doing it in the street. C: The thing is that here, after some skateparks were built, you don’t have access as easy as before to street spots. B: Yeah, I know, only in the weekend, but trust me, with all this new buildings you will see in a few years a lot of street skateing in Romania. C: Ok, thanx Boaz, and if you have some final words for us, bring them on… B: I liked it, the scene here, because everybody is friends, I mean there are groups but everybody is smiling to eachother. And if you keep this up and start going a little bit at the contests and make the videos and send them out to be checked, I really think that you can have a few Romanian skaters representing. I mean, the guy with the BASE t-shirt, for example, I would really like to see him in a contest, in a big park, cause he has stuff to offer, and maybe the first time he would go, he will not make so good, but he will go home, think about it, practice his stuff, go back and “fuck it up”. So if you guys keep working, you will make it, no problem!


24 ROLE Spring Roll Contest 2009

ROLL S

c

Catalin Vancea - Crossgrab Makio

P

o

n

R

t

I

e

N

s

G

t

16 mai 2009

Coseraru Sorin – Frontside Savannah


Spring Roll Contest 2009 ROLE 25

Spring Roll Contest este deja la a 2-a ediție și pentru cei ce nu știu este concursul de street care are loc în luna mai în Cluj. Este probabil cel mai strălucit efort de a organiza un concurs de role, street, în România (îți vine să crezi?).

Iordanescu Stefan - Fishbrain


26 ROLE Spring Roll Contest 2009

ROLL S

c

P

o

n

R

I

t

e

N

s

G

t

Militaru Mihai – Transfer Frontside Fulltorque

H

otărâți să facem juma de țară într-o noapte am plecat din supraevaluata capitală joi pe la 8 seara ca să ajungem teoretic la 5 dimineața în Cluj. La Brașov a urcat și distracția și între ei și microbistul bețiv de pe alte meleaguri din compartiment. Am reușit să dormim cam o ora pe tot parcursul drumului. Dimineața ne-am făcut încet drumul spre gazdele noastre din Cluj și a urmat o zi lenta de acomodare și promovare a evenimentului. Sâmbata dimineața (05:00) a adus și marea majoritate a mișcării de role din țară și cu o mică întârziere, lumea s-a îndreptat spre primul spot al concursului. După toate speculațiile și avertizările meteo riderii s-au adunat sub soare la bordurile de la Baba Novac pentru calificări unde lumea era entuziasmată de ce avea să aducă restul zilei. Cu tot sistemul liberal de înscriere și participare nimeni nu avea nimic de pierdut, drept urmare s-au dat absolut toți riderii ajunși în Cluj de la mic (big up Baia Mare) la mare. Trick-uri multe și diverse de la toată lumea, fiecare mai creativ. Mili și Baloo și-au asigurat locul mai departe cu trickuri solide: backslide to aleyoop topporn și fullcab

Moise Valentin – Topacid

true miszou, cu toate că atmosfera era destul de degajată. N-a ținut mult. După prima departajare riderii au luat spot-ul al doilea în serios, și pe bună dreptate. Spot-ul al doliea a constat în două țevi paralele lungi în Mănăștur, cu intrare din stradă (o șosea foarte circulată) și pietriș pe ambele părți ale țevilor. Deși cadrul general era destul de incomod, Ștef zis blondu’ din Mănăștur a făcut efectiv praf concurența cu transfer dupa transfer cu tot cu swicth-uri: topsoul transfer to sweatstance to true miszou. Un cuvânt: Forța!. După ce a dat startul Ștef, în stil clasic de provocare/ reacție, Sorin cu Mili și cu Baloo au ridicat fiecare spiritul riderilor si al publicului. Sorin cu transferuri și un frontside savannah, Mili cu un disaster soul transfer to frontside fulltorque și Baloo cu atâtea switch-uri încât organizatorii nu puteau să le anunțe pe toate îndeajuns de repede. Gazda noastră, Wageroo (cu celebra replică “wager ești tu mah!”) a venit la sigur cu un soul to topsoul to true topsoul foarte stilat de altfel și Casper a repetat de câteva ori un negativ makio ca la carte. Cătă din Timișoara a fost “intrusul” tuturor rundelor refuzând să se oprească, cu multe variații de sweatstance și fishbrain.

Experiența celui de-al treilea spot a fost epică. Probabil că niciodată în scena rolling-ului românesc nu au fost atât de multe trick-uri, atât de dificile, atât de rapid executate și toate la un loc, pe un handrail atât de greu. Spot-ul al treilea a fost un handrail înalt și abrupt în Mărăști cu ieșire direct în stradă, unde organizatorii au avut grijă ca riderii să aibă placaje rigide puse în fața țevii și să fie oameni în stradă pentru siguranța tuturor. Format-ul a fost de jam session ca toată lumea din runda precedentă sa aibă acces în finală. Finala ar fii trebuit să fie determinantul clasamentului. Dar ce s-a întamplat la cel de-al treilea spot a fost cu mult peste așteptările tuturor și a avut un rol mult mai mare în jurizare. Din momentul în care s-au pus jos placajele, Ștef a început să se arunce pe bară cu trick-uri la care te-ai fii așteptat poate de la un prorider, și asta nu e nici un fel de supraevaluare, chiar așa e. Kindgrind, aleyoop topporn, aleyoop fishbrain, toate first try, toate solide, toate aterizate... toate Ștef. Mili a avut o abordare mai serioasă arătându-și maturitatea ca roller cu multe trickuri dificile pe un astfel de handrail, și switch și natural și cu niște trickuri


Spring Roll Contest 2009 ROLE 27

Coseraru Sorin – Truespin Topacid


28 ROLE Spring Roll Contest 2009

ROLL S

c

P

o

n

R

I

t

e

N

s

G

t

Fiscu Filip – Aleyoop Topsoul

trademark Militaru Mihai: fullcab misfit, fullcab aleyoop miszou (cu poate prea mult orgoliu: “luați mah de-aici!”). Baloo foarte relaxat, dupa câteva încercări a intrat și el cu trickurile sale specifice și cu cel mai frumos aleyoop fishbrain din tot concursul. Casper a uimit prin dexteritatea sa pe un handrail atât de greu cu un negativ makio printre altele și cu singurul aleyoop topsoul din tot concursul executat perfect. Puștiu’ s-a avântat plin de încredere spre handrail cu un backside savannah la viteză maximă dar nu avut cea mai fericita aterizare. În mod sigur cea mai intensă parte a sessionului a fost evoluția lui Sorin cu niște trick-uri la care nimeni nu s-ar fi așteptat nici de la el. Sorin: “nu cred că aș fi băgat trick-urile alea niciodată în afara concursului; atmosfera a făcut tot”. Truespin top acid! Trick-ul acela efectiv a ridicat lumea în picioare și a zguduit tot concursul, tot publicul, toată strada, tot. Și, de parcă nu ar fii fost îndeajuns, imediat după, backside backslide to truespin top acid și în final truespin top pornstar, trick-ul care avea să elimine orice dubiu în juriu că Sorin

Moise Valentin – Aleyoop Fishbrain

merita locul 1 pe podium. Dupa trick-ul lui Sorin concursul s-a mutat la 100 de metri lângă, la spot-ul final: un kinkrail imens, înalt și lung cu 3 kink-uri grele de care au trecut doar Cătă, Ștef și Sorin. Deși punctul culminant al concursului fusese deja epuizat la spot-ul precedent Sorin și Ștef au dat din ei tot ce au putut și la spot-ul final. Sorin a reușit primul să rămână pe țeavă până la sfârșit într-un topacid to truespin miszou pe ultimul kink iar Ștef a optat pentru o linie de soul aterizat după primul kink to topsoul pe kinkrail-ul paralel până în stradă. Ei doi au tras de ei până la sfârșit ieșind cumva ca niște eroi din tot concursul, epuizați total, accidentați (Ștef a lăsat ceva din el pe asfalt ), dar câștigători. Finalul concursului a fost dominat de voința lor de a da tot, de a trece peste durere, de a se autodepăși.

Spring Roll a fost pe departe cel mai bine pus la punct concurs de street de la noi cu o implicare fabuloasă din partea organizatorilor de la promovare până la afteparty. Nimeni nu a făcut mai mult pentru un concurs de role street decât băieții din Bistrița și Cluj în frunte cu Cristi Turcu și aici mă refer la atenția acordată imaginii concursului (afișe, flyere, stickere) cât și la organizarea în sine cu asigurarea transportului tuturor între spot-uri, atenția acordată desfășurării și contextul partciparii în cadrul lui, cât și atmosfera primitoare și prietenoasă creată de organizatori. Numai vorbe de laudă pentru ei.

Mulțumiri băieților care au pus la cale tot weekend-ul, sponsorilor, autorităților din Cluj, prietenilor, și mai ales riderilor, pentru că ei fac evenimentele de genul ăsta posibile și pentru că scena La sfârșitul zilei podiumul arăta așa: Coseraru rolling-ului în România este în creștere. Felicitări! Sorin locul 1, Iordănescu Ștefan locul 2, Militaru Ne vedem la anu! Mihai locul 3, Moise Valentin și Fiscu Filip la egaliText & foto - Horațiu Șovăială tate pe locul 4 și premiul pentru categoria grea acordat lui Suteu.


Spring Roll Contest 2009 ROLE 29

Coseraru Sorin – Topacid


30 SKATE & SNOW & MOTO & BIKE 21 Forever! Full speed & pinned @ Erzberg foto-lefteye

Studiourile de producţie skate/snow/moto/bike prezintă:

In rolurile principale: Ciprian Popescu Tre’ să fi fost prin iarna lui ‘95-’96. Stăteam în busul de Poiană şi mă uitam în faţă, unde trei băieţi ceva mai mari decât mine se distrau cu două fătuci ale naibii de simpatice. Ele: absorbite. Ei: primii snowboarderi pe care-i văzusem până atunci; Silviu, Popo şi Iulius. Relaxaţi şi plini de atitudine. Era primul meu sezon, dar nu prea potriveam în peisaj. Eram un mucea, iar pantalonii evazaţi de slalom, indigo cu galben fluoro plus plastic verde, asortaţi la Burton-ul Air 6.1 mov cu vernil şi legături de hard (sacrilegiu!) nu mă prea ajutau… Cei trei aveau să scrie istorie în România anilor următori, iar eu aveam să-mi jur că nu mă voi mai da veci pe schiuri. Au trecut 13 ani, eu sunt înapoi pe schiuri, iar cei trei au rămas în memoria colectivă a scenei de snowboarding ca nişte legitimi pionieri. Cu Popo m-am împrietenit la mult timp după episodul cu autobuzul, ulterior revenirii sale din State. De atunci a mai trecut ceva vreme, s-au consumat o droaie de evenimente, s-au dat mii de linii, s-au băut hectolitri de licori care mai de care şi s-au abuzat board-uri, skate-uri, longboard-uri, maşini, motoare şi biciclete. ...şi totuşi, îmi rămâne în minte de parc-ar fi fost alaltăieri primul concurs de Big Air de pe Lupului, cu method-ul perfect al lui Popo pe muzica one hit wonder-ului K7: “Come baby come, baby-baby come-come”! This one is for the oldschool who still kicks newschool arse. Enjoy! Un interviu de Maximilian Munteanu


21 Forever! SKATE & SNOW & MOTO & BIKE 31 ...oricum ai lua-o, Popo are flow!

Recording! Bună seara! Am fost azi cu Popo la o tură de potecă şi ne-am confruntat un mic impact, dar preluăm acum legătura în studio şi îi dăm cu interviu pentru Blană! Popo, cum e să te simţi permanent tânăr? Ca-n tinereţe! E bine, măi Maxi, e bine... Recomand la toată lumea! Care-i vârsta aia magică? Pentru mine, 21! Şi cum îi zice aşa, aproape ca brand-name? 21 Forever! Aia vroiam să aud! Ce scrie în buletin şi cum te cheamă mama de la joacă? Păi, mă striga “Ciprian, hai în casă! Hai la masă!” ...şi în buletin scrie Ciprian Popescu. Cum îţi spun prietenii? Toată lumea mă ştie ca Popo. Cu cine te joci de obicei şi care-ţi sunt jucăriile preferate? Oooh, complicat! Jucăriile preferate sunt snowboardul, motorul şi bicicleta. Prieteni sunt grămadă, iar pentru fiecare ramură am parte de oameni diferiţi, care ma acompaniază şi ma motivează.

Okay, călătorim puţin în timp şi ne amintim că eşti unul dintre pionierii skateboarding-ului autohton. Ce s-a schimbat în skateboarding de când te dădeai tu, până acum, în ziua de azi? Păi aici chiar avem ce povesti şi eu zic că mergem spre bine. Din păcate o generaţie s-a cam subrezit; nu prea s-a ales mare lucru de generaţia a doua, cum ar veni, şi acum generaţia a treia chiar promite. Stau mult cu tinerii şi îmi place ce văd. Sunt ambiţiosi şi vor!

Cine erau atunci skaterii aici pe zonă? În Braşov nu eram prea mulţi şi începusem într-o formaţie de cinci. Eram Corny, Bobby, Ionu, Silviu şi cu mine. Dup-aia am continuat cu Silviu şi cu Corny, iar după întreruperea mea cu accidentul, cu piciorul rupt, Silviu şi Corny au mers mai departe şi atunci s-au apucat şi Lunganu’, Lake, Miezu, JeRe, Kinderu’, Iulius...

Ce picior rupt aveai atunci? De la ce? Piciorul stâng, tibie şi peroneu, fractură deschisă, O să te mai apuci să presezi singur coji de skate accident cu moto. dacă o să fie nevoie? Nu cred. Nu-nu-nu! Cu toate că mi-ar placea şi Uah! Trecem acum spontan la snowboarding şi te încă mi-a rămas aşa în minte să fac plăci de skate, întreb cum era snowboardingul în Romania la îndeocamdată lucrurile în care sunt implicat nu prea ceputurile lui? Cu cine te dădeai şi pe unde? Păi, era simplu! Freestyle snowboarding, eram paîmi oferă timpul necesar pentru aşa ceva. tru în toată ţara. În Bucureşti Tache şi în Braşov IuDe ce te-ai apucat să-ţi faci singur cojile de skate? lius, Silviu şi cu mine. ...şi începuturile, poate chiar mai grele ca la skate, fiindcă snowboard-uri chiar că Cum era atunci? Din cauza lipsurilor. Nu găseai nimic. Plăcile se stri- nu se găseau! Haine, bocanci, legături, nimic-nimiccau şi trebuia să găsim o formulă. Înainte de mine nimic! Şi, tot aşa, mi-am construit legături din cornfăcea cineva plăci de skate în Târgu Mureş, dar nu ier, mi-am făcut bocanci din cizme de speologie cu le făcea concave sau cu nose şi tail ridicat. Le făcea şoşoni de clăpar… Complicat! drepte şi punea un adaos de lemn. Şi am conceput Înseamnă că acum apreciezi altfel, când vezi că eu o presă şi am început să fac plăci. sunt toate efectele de snowboarding în magazin. Eu apreciez altfel de mai demult chiar, dar nu îmi Un spray de primavara in onoarea Muntelui


32 SKATE & SNOW & MOTO & BIKE 21 Forever!

pică bine să vad că tinerii nu apreciază cum ar tre- să plec. Acolo pot să mă dau cu biţa când vreau, bui. Deci noi atunci nu aveam şi ne dădeam toată unde vreau, fără să-mi zică nimeni nimic. silinţa să facem, iar acum când e tot ce vrei, tinerii Am înţeles... Pomeneai mai înainte de casă şi aleg alte căi... ştim că locuieşti în apropierea Braşovului, într-o Ai fost multa vreme plecat în afara ţării. Unde ai casă la care ai pus serios mâna pentru a o ridica. fost mai exact, ce ai făcut acolo şi cu ce te-ai intors? Cum e să-ţi faci singur casa şi cum e să îţi vină Prima oară când am plecat, am plecat la muncă. atât de mulţi prieteni în vizită? Ca tot românul, să facem dolar! Dup-aia am găsit Păi, să o faci singur... Nu cred că am facut-o singur. de lucru ca instructor de snowboarding în Steam- Eu am muncit acolo, am adus bani; nişte oameni au boat Springs, Colorado, unde mi-am şi specializat muncit aici şi au făcut-o. Dar e greu, a durat ceva... abilităţile. Mi-a fost de folos, pentru că am venit Şapte ani aproape, până la stadiul de a mă muta în înapoi acasă şi am pus în practică aproape tot ce ea. Şi... e fain când stai acasă şi îţi vin prietenii ca musafiri, atunci chiar ai aşa o împlinire sufletească, am învăţat şi se şi vede. în sensul că poţi sta cu prietenii la un poker, la un pahar de vin şi aşa mai departe... Deci a fost o experienţă fructuoasă! Da, din punct de vedere al snowboarding-ului, foarte fructuoasă! Şi, în plan personal, mi-am făcut Cum e Bobo pe post de coleg de apartament? Cel mai chill coleg de apartament! Doarme până la o casă! (râde) 11 jumate, se trezeşte şi pleacă. Vine seara, facem de mâncare şi a doua zi de la capăt. Dar e foarteTe mai gândeşti să pleci? Sincer, da! (râde) De vreo trei zile iară îmi trece foarte okay! prin cap să tot plec. Nu îmi place ce văd. În loc să evoluăm spre bine, noi evoluăm spre rău. Nu avem Cum e acum, că mai nou v-aţi luat scutere amandoi? voie cu bicicleta [în autobuz n.r.], skatepark-ul e un Da, asta e trendul acum! Bobo l-a botezat “Scuterică” dezastru, deci ce vrem noi să facem aici este cam şi eu “Scuter”... interzis. Şi din punctul ăsta de vedere mă gândesc

...şi când se mai lungeşte o seară de poker până dimineaţă şi vă fură Iulius un scuter şi o geacă de monitor şi îi dă până la fabrică? Aia-i complicat, că a trebuit să fac eu doua drumuri, şi cu Tenchea şi cu Bobo, dar e bine, că a fost pentru o cauză bună! Ai o istorie sănătoasă şi în privinţa datului pe motor. Când a început asta şi unde te-a adus pasiunea pentru cele doua roţi motorizate? Prima oară când m-am dat pe motor a fost în ‘93. În ‘93 mi-am luat primul motor, o Jawă de 350. Iar prima dată când am încercat un motor de enduro a fost la Ciolpani, o Honda de 125 în 2 timpi, în 2003 cred. Mi-a plăcut atât de tare încât în 2004 mi-am cumpărat eu primul meu motor de enduro. Mi-a plăcut foarte tare, am învăţat foarte repede, mi s-a părut destul de natural şi chiar am avut rezultate la care eu nu m-am aşteptat când m-am apucat de moto. La ce contest-uri ai fost? Ceva etape naţionale, printre care şi Red Bull roManiacs, şi internaţional la Erzberg Rodeo în Austria. E adevarat că ai fost şi că mai eşti sponsorizat pentru datul pe moto? Am fost sponsorizat de PA & CO International şi Jibby-jibby e-n meniul sezonului


21 Forever! SKATE & SNOW & MOTO & BIKE 33

mergeam pentru clubul X-Riders, dar deocamdată nu mai sunt şi am alte planuri. Anul ăsta vroiam să mă profilez mai mult pe bicicletă, dar munca îmi este pe litoral. Că pomeneai de bicicletă; de ceva timp ştiu că ai luat mai în serios treaba asta. Cât de importantă îţi e ţie bicicleta? Fiindcă ştiu că ai investit ceva în ea... E foarte importantă, îmi place foarte mult şi am investit foarte mult, iar acum, că am o bicicletă foarte competitivă, as vrea să mă dau cât mai mult. Când ştiu că e în balcon, numai la ea îmi stă capul...

reprezentantelor sexului frumos? Relaţia cu domnişoarele e bună. Le plac, ele mă plac... Doamne nu prea! În cercul nostru de prieteni nu prea găseşti doamne. Cu toate că aş vrea... Să vedem pe viitor! Deci totuşi ocheşti un long-term relationship... Normal, cred că toată lumea ocheşte aşa ceva! Numai că… e greu să fim înţeleşi prin ceea ce facem noi, e greu să găseşti pe cineva pe termen lung.

Ai deschis în toamnă un magazin. Ce s-a întâmplat cu el? Mda, aveam vise mari, erau realizabile, dar din Ce fel de bicicletă ai şi cum e echipată? E o bicicletă la care am visat de acum 4 ani, un păcate a lovit criza şi iarna cea mai proastă din câte Santa Cruz V-10 cu furcă Marzocchi Bomber 888 şi am vazut eu vreodată. componente Shimano Saint. Deci ai resimţit din plin circumstanţele proaste şi Sună bine! Că tot am vorbit mai inainte de spon- contextul financiar... sori; te cunoşti cu cei mai mulţi oameni din cadrul Din pacate dă. Sfatul meu, pentru oricine vrea să se scenei şi totuşi eşti de ani de zile loial relaţiei cu apuce de aşa ceva: dacă nu depinde de capital, să-şi deschidă un shop în spaţiu propriu şi să nu fie rider H2O. Ce are H2O în plus faţă de ceilalţi? Nu neaparăt ca ar avea ceva în plus faţă de alţii, full-time, pentru că treaba asta nu merge! pentru că la fel de bine mă înţeleg şi cu Iulius. Efectiv am rămas prieten cu Tache. Ne-am dat de Ce planuri de viitor ai, încotro te îndrepţi? la început pe skate, el era pe Bucureşti, apoi şi pe Vara asta iau o pauză de la scena. Merg la mare să snowboard şi, practic, H2O a evoluat din prietenia fiu managerul unei plaje. Dau o fugă la contest-urinoastră. H2O e brand-ul lui Tache, iar eu fiind pri- le de biciclete. Baia Mare, Sinaia, Mogoşa, Parâng... eten cu Tache, el vrea să mă dau sub numele lui şi Îmi fac planuri de a mă da cât mai mult cu bicicleta mie îmi face plăcere. Mă ajută cât poate cu echipa- şi încerc să mă orientez către a pregăti tineri care sunt trup şi suflet pro boarding; iar asta şi prin orment, e bine! ganizarea de evenimente şi camp-uri. Deci e o extensie logică a relaţiei voastre de priAi de transmis ceva cuiva la finele acestui interviu? etenie... Exact. Pur prietenie! ...cu toate că lumea crede că eu Mulţumiri ar fi multe, dar nu vreau să încep să am alte interese acolo, dar nu e cazul! Pur prietenie! enumăr o listă fără sfârşit. Cine citeşte articolul şi mă cunoaşte să considere că îi mulţumesc pentru Pe post de coordonator al instructorilor de snow- ‘being there”. Sfat de la mine: stay young, stay board din Poiană, se pare că eşti ca un tată pentru strong! tinereii proaspăt înscrişi şi se pare că ştii să-i motivezi. De unde crezi că vine treaba asta? Poate că vine de la mine personal, cu ajutorul unor filmuleţe la care m-am uitat începând de acum un an. Încerc să îmi schimb atitudinea faţă de ceea ce vreau eu să fac în snowboarding, adică nu vreau să mai învăţ pe oricine, ci doar pe cei care sunt dedicaţi trup şi suflet pentru aşa ceva. De aceea vreau să stau mai mult cu tinerii, fiindcă dacă nu are nimeni grijă de ei, probabil că iară intră şi sportul ăsta întrun impas. Cu toate ca a şi fost într-un impas deja... Crezi că asta are legatură şi cu background-ul tău pe snowboard şi pe skate? Da, categoric! Dacă nu aş fi avut o bază în skate, probabil că acum nu aş fi stat acum cu băietii care se dau pe skate şi care s-au apucat de snowboarding. Sărim putin… Ce amintiri ai de la controversatul Ultracross, pe care l-ai câştigat alături de Ion Trandafir, cum bine se cunoaşte, acum câţiva ani? Da, controversată finala! Sincer să fiu, am aflat adevărul abia săptămâna trecută, după, cât să fie, cinci ani? L-am aflat la Cluj, la High Ride, de la Geza. Eu nu am înţeles atunci pentru ce era scandalul. Ei susţineau că Zalan a ajuns pe schiuri în poziţia a doua, iar lui Geza, la start, i s-a dat startul al patrulea [ultimul n.r.]. Eu chiar acum o săptămână am aflat, la Cluj... Îmi pare rău, deşi pentru poziţia noastră era fermă treaba. Nu zic că nu ar fi existat şanse să ne prindă Geza din urmă; nu se ştie! Dar la noi e clar: Trandafir a plecat primul, eu am plecat primul, asta a fost... Deci practic nu v-aţi întrebat niciodată “ce-ar fi fost dacă...”? Nu contează... Cam da. Să evitam scuzele ăstea... Să terminăm cu lucrurile astea îmbârligate. Care e relaţia ta cu domnişoarele, doamnele şi restul

Un pic de gaz-gaz te scoate din necaz-caz! foto-lefteye

“Oare niste fete au astia pe aici?”


34 SNOW JibStars 2009

Liniile aeriene Tinerica practica pentru pasagerii aspiranti nu doar entertainment-ul cu backside, ci si pe cel cu rodeo sau backflip. foto-mara manzat

09

Five-o

JibStars

“Nemaivazut, nemaiîntâlnit, nemaischiat, dom’le!”


JibStars 2009 SNOW 35

Brian denumeste aceasta manevra Big Ventilation. Cine suntem noi sa-l contrazicem Hardcore de Maramu’ at it’s finest! foto-dacian

E

ste oare uzual şi jurnalistic corect să-ţi mijloceşti introducerea-n articol printr-o spovedanie dubioasă? Poţi să-ţi foloseşti potenţialii cititori drept confesori ad-hoc? Pfff… Vi se pare că mă interesează? Una peste alta, simt nevoia să mărturisesc că mint. Mint cu neobrazare. Cam de fiecare dată când sunt întrebat “...şi, ce zici, cum a fost la JibStars anul asta?”, iar eu răspund cu neruşinată diplomaţie “Ah, e cu siguranţă cel mai bun event de care-mi pot să-mi aduc aminte!” La naiba, opriţi minciuna!!! Opriţi-mă, pentru dumnezeu, că la mine-n buletin nici măcar nu scrie “Kissinger H.” şi sunt cam bătrân pentru a mai umbla cu prostii din ăstea amabile! Nu că “de când îmi aduc aminte”! Auzi acolo vrăjeală! ...că mi le aduc aminte pe toate de parc-ar fi fost alaltăieri! Odată, pentru totdeauna: five-O JibStars ‘09 este CEL MAI BUN event de iarnă care a avut loc VREODATĂ în România şi sunt şanse minime ca acest lucru să se schimbe, poate chiar ca el să se-ntreacă pe sine, într-un anumit viitor. S-a-nţeles? Cel mai bun. Ever. Punct. Atât!

Park Ripper Tudorel prelucreaza acest straight rail cum stie el mai bine. Earned! foto-alec


36 SNOW JibStars 2009

Bo la backside lipslide la rail-ul de la 14 scari. Am spus backlip la 14! Owned, bro! foto – Carpov

d


JibStars 2009 SNOW 37

Practic, nu ar trebui să mai scriu nimic după paragraful anterior, fiindcă zău că e suficient bla, iar sloganul de ordine ar trebui să fie “Less talk, more Rock!”, în deplină conformitate cu aspiraţiile zonei, dar mi se face milă de cei care s-au pripăşit în 28 martie altundeva decât la Cavnic, în partea superioară a pârtiei Roata 2, iar mesajul de bine trebuie să curgă nestăvilit. Şi ce dacă am mai scăldat în superlative şi tandreţuri nevoalate zona Maramureşului şi brigada de localnici cu fiece ocazie ce mi s-a ivit? Poţi să-i dai Cezarului altceva decât ceea ce-i aparţine de drept? Fireşte că nu! JibStars a luat o pauză de doi ani de la ediţia sa precedentă, din motive cât se poate de obiective, cunoscute apropiaţilor: lipsa zăpezii în perioada prospectată, absenţa unuia dintre shaperii principali, angajat să facă treabă altundeva decât acasă, dificultăţi cu sponsorii, plus alte cateva. La Baia Mare e clară o treabă: sau full-power sau deloc! În mod surprinzător, deşi în park-ul de la Cavnic elementele se adunau cuminţele pe parcursul sezonului hibernal, ca rezultat al muncii şi creativităţii localnicilor moroşeni, JibStars a fost la un pas să nu se mai ţină. Din raţiuni financiare, de criză, sau cum vreţi să le mai porecliţi. Totuşi, la Maramu liantul între oamenii scenei este mult mai puternic decât prin alte părţi, aşadar s-a pus mână de la mână şi s-a rezolvat ce era de rezolvat! Cazare, masă şi acces nestingherit pentru riderii invitaţi la camp, plus o basculantă de premii în obiecte de la lunga listă de sponsori, care au contribuit fiecare cu ce au putut. Daca aţi şti care este suma cheltuită până la final pentru evenimentul de anul acesta, vă promit că v-aţi cumpăra fiecare câte două JibStars-uri, numai aşa, de control, să le ţineţi acasă şi să le vedeţi cum cresc şi se rumenesc, dar adevărul este că unele lucruri nu se pot cumpăra nici cu toate lingourile din Fort Knox, deci puteţi uita ce scriam trei virgule mai înainte. Aviz amatorilor de evenimente-instant 3 în 1, care cred ca un miliard de bannere de la sponsori “din afara industriei” şi participanţi cu branding în frunte şi-n chiloţi sunt sinonime ale succesului. ...am spus “amatori”, nota bene! ;) Snowpark-ul a crescut de-a lungul iernii, după cum am mai precizat şi s-a copt frumuşel către finele ei, susţinut de vremea excelentă care a însoţit pe drept evenimentul, adunând cea mai amplă şi variată paletă de elemente văzute vreodată laolaltă în România. O listă completă nu îşi are sensul aici, dar vă spun numai că există structuri pe care alte arealuri cu pretenţii similare ar fi geloase şi care nici măcar nu s-au folosit în cadrul event-ului. Deosebit mai este faptul că JibStars ‘09 a avut un format de camp, derulat de-a lungul săptămânii premergătoare concursului, fiind doar încoronat cu acesta. De marţi, riderii şi restul crew-ului, fotografi, filmeri şi băgători de seamă, au început să sosească, iar personaje-cheie din cadrul brigăzii i-au supus în special pe tinerei la diverse probe de foc, de la datul în park şi datul la lopată, până la datul pe gât nocturn şi datul la raţe matinal. Epic, nu altminteri! Şi cel târziu aici trebuie să-l onorez cu numele pe rockerul suprem Popo, despre care puteţi citi mai pe larg şi altundeva-n revistă. La cei 21 de ani ai săi şi cu o pilozitate facială de om

serios, care cere primenire în fiecare dimineaţă, domnul Popescu e încă-n stare să le arate puriilor cu caş la gură cum stă treaba cu backside-urile şi methodurile în park, să-i caftească de cu seară fără drept de apel la un poker şi să-i bage sub masă cu pedepse, iar dimineaţa să o ia de la capăt, în acelaşi stil “full throttle”, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Exemplu mai bun pentru tineretul snowboardistic aspirant zău dacă-mi pot imagina! Mai trebuie precizat că vineri invitaţii şi-au disputat un tehnic contest de Obligatea™ la flatbox, cu un premiu însuşit şi donat apoi mai departe de headmaster Vladimir. Pe lânga cele deduse din frazele anterioare, în cabana spontană five-O de la Cavnic s-au pripăşit seară de seară diverse personaje ale scenei băimărene, care s-au îngrijit de voia-bună a locatarilor temporari. Să nu uitam să punem accentul pe domniţele excesiv de simpatice, în buna tradiţie a locului, şi pe Deale-

rul Oficial De Bancuri™, Zoli, care a plantat şi de data aceasta un răsad cu o buruiană onomatopeică de neucis până-n ziua de azi: “Cică se-ntâlnesc Ion şi Gheorghe. - Auzi, mă Ioane, am auzit că te-ai mutat lângă stadion... - Ci-neeeeee ţi-o ziii-iiis???” (A se citi ca “Hai Rooo-mâ-niii-iiia!”) Fiindcă avem deja şi ticul verbal instalat, sau “verbal insta-laaa-aaat!”, putem purcede şi-nspre ziua concursului. Aceasta a atras către nu tocmai accesibilul Cavnic public care mai de care mai pestriţ, inclusiv străinezi sosiţi de te-şi-miri-unde, familion bogat de rideri, călători din toate colţurile ţării şi preaimportantele domnişoare care-au urcat pe picioarele lor, unele fără echipament, până-n vârful pârtiei.


38 SNOW JibStars 2009

Respect! Formatul? Lejer şi logic: jam-session toată ziulica, sprijinit de muzică bună, fotografi, filmeri şi arbitrii destoinici amestecaţi prin publicul motivat şi fierbinte. Nu are rost să intrăm în detalii legate de trick-uri, pentru că spargem lejer cadrul acestui articol, dar tre’ musai să vă reamintesc faptul că la Baia Mare cuvantul de bază este “Rock!” iar orice desfăşurare de gen se raportează la acesta. Prin urmare, la un moment-dat deejay Dacian a cedat unei anumite insistenţe din public şi a dat drumul sunetelor unei oarecare trupe Slayer, clipă sinonimă cu explozia măcelului absolut. Backflip first-try la setul de 14 trepte, plus o orgie de rideri care se aruncau cu înspăimântătoare dezinvoltură pe diferitele elemente ale park-ului. Printre ei, distrugătorii francezi Leo şi Bo, îndrăgostiţi lulea de berea la pet autohtonă, tehnicianul Tudorel, “Big Ventilator” Brian, aproape localnicul ToniDinSibiu, eternul Găvo, rookie Plopu’ sau poate Cel Mai Tânăr Pensionar, cu backside-uri la purtător, în persoana lui Peti. Totul datorită unor acorduri de chitară strategice semnate “King şi Hanneman”; vă daţi seama? Desigur că nive-

ele autohtone de legendă şi s-a suit pe mai confortabilele twintips a frizat ridicolul şi le-a dat un meritat spray în moacă mofturoşilor care se plâng de lipsă de condiţii în România: 720 aterizat şi 900 aproape pus jos, ambele cu cross şi style ireproşabil. Bineînţeles că nici d’alde “tailgrabber” Stefan Extrem, “corked” Ghitzuca sau “octograb” Brocolli nu au stat pe tuşă, reprezentând frumos în tot park-ul şi îndeosebi la kicker, dar Gino a fost de-a dreptul bombastic şi ne-a lăsat pe toţi muşi de uimire şi cu gurile căscate. Întrun final s-a decis că ce e prea mult strică si ca lumea mai trebuie să şi ajungă mai întâi într-un duş, eventual in faţa unei farfurii, iar apoi la discană, pentru a-şi primi premiile şi pentru a se petrece după faptele de arme ale zilei.

lul competiţiei a ramas pompat şi în continuare şi a avut grijă ca lista de trick-uri şi de linii originale să nu se plafoneze doar la ceea ce se-ntâmplase până atunci, fiindcă ostaşi ai stilului şi dibăciei mai erau încă din belşug pe baricade. Totuşi, cuvintele nu le fac dreptate acestor camarazi ai freestyle-ului, deci vă-indrumăm atenţia către galeria de poze care ar trebui să fie singură izvorul a mai multe mii de vorbe, mult mai bune decât ce debitez eu aici. Nu pot însă să nu mă opresc asupra apariţiei fulminante în stil “gaper” de-nceput de ani ‘90 a amicului Gino din Braşov. Complet cu bandană, costum neon-orange, ochelari în ton şi Reghin-uri Topaz, Gino a răsărit, anunţat ca pro-rider american, şi, mai ceva ca un asemenea specimen de elită, s-a aruncat direct la slide cu antepomenitele schiuri vintage cu adaos de fibră de sticlă. Ce a urmat, după ce a marunţit doag-

Park Ripper (cel mai bun rider overall) – Tudorel / Baia Mare The Assassin (cel mai stylish rider) – Vladimir / Baia Mare The Executioner (cel mai tehnic rider) – Brian / Baia Mare The Butcher (cel mai hardcore rider) – Dani / Baia Mare The Terrorist (cel mai bun la big air) – Tinerică / Brasov Wicked Witch (cea mai bună prestaţie feminină) – Hana / Baia Mare Serial Killer (cel mai bun jibber cu schiurile) – Leo / Franţa Mass Murderer (cel mai bun la big air cu schiurile) – Gino / Braşov

Cuvânt-cheie “premii”. Pentru că prin nord-vest creativitatea există îmbibată în aer şi îşi are un domiciliu legitim în cam fiecare băştinaş, la JibStars nu s-au dat locuri, ci distincţii, în conformitate cu spiritul locului şi urmărind un amuzant concept horror-fiction, ce l-ar face gelos şi pe un Glen Danzig. Citiţi aşadar titlurile:

SNOWBOARDING: Vlăduţ “Mii De Euro” / Braşov – frontside 720 la kicker Peti / Baia Mare – backside 180 la trepte Flavius / Brasov – frontside 180 to switch tailpress la box/trepte Kicsi / Sibiu – boardslide la double kink Sebi / Braşov – backside lipslide la box/trepte Skibi / Sinaia – boardslide la rail/trepte Coaie / Deva – noselide to tailslide la kink box Plopu’ / Bistriţa – 50/50 frontside out la rail/trepte Toni / Sibiu – backtail pe banana rainbow Popo / Braşov – backside 180 la trepte Pacheţel / Braşov – frontside 360 la kicker Răzvan / Baia Mare – frontside tailslide pe box/trepte Stefan / Austria – backside 360 la kicker Bo / Franţa – backlip la rail/trepte Thomas / Slovacia – backside 180 to switch 50/50 la rail/trepte FREESKIING: Brocolli / Baia Mare – slide to 450-out (reverse banana), 540/360 octograb (kicker) Ghitzucă / Baia Mare – switch up kink 270-out, switch 360 (kicker)

Ştefan Extrem / Sibiu – stylish 540 tailgrab (kicker) Găvo / Sibiu – combo stairset/flatbox Paul Anka / Cluj – frontflip drop (stairset), underflip 180 (kicker)

Ceremonia de premiere, derulată târziu în noapte, sub auspiciile microfoanelor absente şi ale iPhoneurilor salvatoare de situaţie, a fost de fapt un alt concurs de-sine-stătător, însă unul de aruncat licori pe gât, de aruncat rideri la stage-diving spontan şi poate de aruncat de gâturile prea-drăgălaşelor localPe lângă acestea, s-au mai acordat şi numeroase premii nice despre care se vede treaba că nu mă pot abţine pentru diversele trick-uri, practic toţi cei care au avut ceva să tot pomenesc. Un improbabil de inspirat DJ Tudode arătat la JibStars plecând acasă cu câte un premiu de- rel, anarhie de calitate pe alocuri şi voie bună totală, până la 9 dimineaţa. Până la Capăt™, adică! Aţi mai loc neglijabil: auzit de aşa ceva? Ia gândiţi-vă mai bine! Fotografiile îşi spun şi aici povestea lor, infinit mai palpitantă.


JibStars 2009 SNOW 39

Concluziile sunt oricum inerente. JibStars-ul de anul acesta va rămâne adanc în memoriile celor de la faţa locului, fie rideri, organizatori sau simpli privitori, şi va fi o ştacheta greu de doborât mult timp de acum încolo. Sper doar ca oamenii care trebuie să-şi dea seama că lucrurile bune se fac cu suflet, nu musai cu bani, sper ca sponsorii din viitor ai event-ului îi vor da acestuia ceea ce merită şi mai sper ca noi toţi să fi învăţat din această nepreţuită lecţie moroşană. Entuziasmul a fost vibraţia la unison a tuturor. Material foto/video neplanificat şi nesolicitat a început să apară pe net imediat dupa eveniment, iar amicul Rene probabil de abia aşteaptă s-ajungă înapoi în Germania pentru a se pune pe editat secţiunea cu Baia Mare din documentarul său despre snowboarding. Aceste lucruri au valoarea lor intrinsecă, iar vorbele mele goale trebuie să se oprească aici. Vă mulţumesc pentru atenţie şi pentru răbdare!

Kicsi, Gavo, Tudor, Brian, Slayer, jibbing si seminudism doar oamenii potriviti la locurile potrivite! foto-carpov

Cu o dorinţă ascunsă de a mă fi născut moroşan, Maximilian Munteanu

Bo este indragostit de pet-ul pe care nu-l poate lasa din mana, iar noi suntem indragostiti de don’soara din spate care ne-a livrat poze ce ne-au lasat tablou. Merci! foto-carpov

Peti, skater cu prestanta si snowboarder de eventuala perspectiva, daca nu adoarme la un slide pe un double-kink. foto-bebe

dupa ce le-a aratat manevre oldschool, elicopetere de 900 si un pic prea multa atitudine, Gino se ofera cu generozitate publicului per stagediving. Jos tirania textilei!


40 SNOW Parâng - comoara ascunsă a dacilor


Parâng - comoara ascunsă a dacilor SNOW 41

Desant nocturn.

Parâng comoara ascunsa a dacilor

O

veche legendă ne povestește, cum înainte de a fi cuceriți de către romani, dacii și-au ascuns aurul undeva în munții Parâng, atrași fiind de forma de cetate inexpugnabilă pe care o au. Timp de 2000 de ani vânători de comori de toate felurile au căutat și au căutat dar în zadar. Și totuși dacă umbli un pic prin acești munți simți că ceva supranatural plutește în aer. Câteodată stâncile strălucesc, zăpada e roșie, iar cerul prinde culori nemaivăzute. Să mă scuze hippioții, dar ceva psihedelic există în zonă. Stațiunea Parăng se află pe versantul nordic al vârfului Parângul Mic, la circa 12 km de Petroșani. Zona este cunoscută mai mult prin minerii care plantau flori în Piața Universității în anii 90. Deși destul de blamați în societatea modernă românească, cred că trebuie să fii om adevărat să ai curajul să lucrezi opt ore pe zi undeva la un kilometru sub pământ, la temperaturi de până la 50 grade. În ultimii ani însă autoritățile locale au mizat pe dezvoltarea turismului, așa apărând stațiuni moderne ca Straja și Rânca, dar și planuri pentru aranjarea Parângului. Construită în anii 70, stațiunea Parâng are o istorie aparte. Se spune că IEFSul din București își dorea o bază în zona vârfului Parângul Mic. Conducătorii comuniști ai vremii nu au aprobat însă decât construirea telescaunului. Atunci cei de la IEFS le-au explicat conducătorilor că dacă construiesc un telescaun cu motorul situat la stația de sosire de sus acesta va trage mai bine. Ceea ce bineînțeles nu era adevărat, motorul trăgând la fel și dacă este sus și dacă este jos. Comuniștii au mușcat momeala, au construit un drum și au tras curentul până sub vârf, permițând dezvoltarea stațiunii în locul actual, și deasemenea relizând singurulul telescaun din lume cu motorul situat la


42 SNOW Parâng - comoara ascunsă a dacilor

Costash.Ollie

stația de sus. După greva minerilor de la sfârșitul anilor 70, Parângul a cunoscut o nouă dezvoltare, relizându-se pârtiile vizibile și astăzi, poate pentru ai îmbuna un pic pe oamenii care au zdruncinat sistemul. După 89, stațiunea a oscilat între mari planuri de dezvoltare guvernamentale și acțiunile micilor întreprinzători locali. Dar ce face ca Parângul să fie considerat paradisul snowboardului în România? Apropo, vă pot spune cu mâna pe inimă, că în ultimii doi ani aici am văzut, aici, de fiecare dată mai mulți boarderi decât schiori în orice perioadă a sezonului. În primul rând suprafața foarte mare ridenibilă a locului. De la așa zisa pârtie ”sub telescaun”, care este de fapt un versant întreg al muntelui, și care în zilele de powder poți găsi infinite linii neatinse, la tree runs de mare calitate prin pădurea destul de rară și până la adevărate incursiuni backountry accesibile în doar 50 de minute de mers pe jos. Te poți da în Parâng timp

de o saptămână doar în fresh, dacă cunoști cât de cât locurile și nu îți este frică de eventualii lupi care mai circulă prin zonă. Deasemenea, dacă se poate spune așa, ”calitatea” turiștilor care vin aici. Nu vei întâlni prea des în Parâng specimenele care populează Valea Parhovei de exemplu, sau care mai nou au invadat și Bâlea Lac cu al său castel de gheață. Și nu în ultimul rând sunt oamenii locului, adevărați oameni de munte și asta se simte. Cine nu mă crede, poate să bea un vin fiert la Ancuța în barul telescaunului de sus sau să guste o prajitură la patiseria de vis-à-vis. În concluzie, nu veți găsi nici un pic de aur pe acolo, dar poate se va schimba ”dimensionul”.


Interviu cu Tiberiu Iacob Ridzi SNOW 43

a Tiberiu Iacob Ridzi

Și pentru că ne-a ajutat foarte mult la relizarea acestui articol, ne-am gândit să-i punem câteva întrebări și domnului primar al Petroșaniului, Tiberiu Iacob Ridzi. Reporter: Bună ziua, domnule primar, revista Blană vă deranjează, să începem cu o întrebare de încălzire, ați auzit de revista noastră? Tiberiu Iacob Ridzi: Până acum nu, sincer n-am auzit, dar se pare că e o revistă interesantă. R: Sunteți primar din 2006 în Petroșani, cunoscut mai demult ca zonă defavorizată. E grea meseria de primar aici? T.I.R.: Nu e un lucru ușor, trebuie să ai multă răbdare, trebuie să asculți și să încerci să rezolvi problemele oamenilor și sigur că pănă la urmă e o chestiune poate și de vocație. R: Care credeți că sunt principalele domenii propuse dezvoltării pentru regiunea Petroșani? T.I.R.: În primul rând turismul și sigur și celelalte activități conexe turismului, mă refer la servicii și probabil o parte din industria mică. R: Masivul Parâng pare o adevărată mină de aur pentru turismul românesc. Totuși zona este destul de puțin dezvoltată în această direcție față de alte zone ale țării, și mă refer aici la multmediatizata Vale a Prahovei. Ce credeți că lipsește Văii Jiului să arate ca o zonă similară din Austria, să zicem? T.I.R.: În primul rînd lipsește infrastructura, din punct de vedere al reliefului avem tot ce ne trebuie, nu avem încă infrastructura și utilitățile necesare unei stațiuni similare cu cele din Austria. Dar noi avem un proiect foarte ambițios pe care sperăm să-l punem în practică în timp rezonabil. R: Ce planuri are primăria pentru dezvoltarea stațiunii Parâng? T.I.R.: Vrem să dezvoltăm domeniul schiabil în Parâng, se va construi o telegondolă din oraș până în zona turistică, se vor amenaja aproximativ 30 km de pârtie, deci sunt perspective frumoase. R: Am înteles că primăria a construit skateparkul din oraș, cum v-a venit această idee? T.I.R.: Foarte simplu, tot așa la solicitarea tinerilor și copiilor în general, care se dădeau prin parc dar nu aveau un loc special amenajat. R: Dacă tot s-a realizat skateparkul, pe când și un snowpark în stațiunea Parâng? T.I.R.: Avem în vedere în amenajarea acestui domeniu schiabil și o zonă specială pentru snowboard. R: Practicați sporturi de iarnă sau extreme? T.I.R.: Da schiez și eu, știu să și patinez, am făcut foarte mult timp schi fond, dar asta când eram elev, și m-am dat și cu parapanta ca să știți.

R: Stațiunea Parâng a fost în ultimii patru ani gazda cunoscutei competiții de mountainbike DropnRoll. Primăria a fost în toți acești ani un partener de nădejde. Plănuiți continuarea implicării în organizarea DnR? T.I.R.: Așa este am sprijinit această competiție și în principiu dorim să continuăm această colaborare, să vedem organizatorii ce pretenții au. R: Care vă este locul preferat din Parâng? T.I.R.: Nu am un loc preferat, toată zona este frumoasă. R: Domule primar vă mulțumim pentru atenția acordată, iar dacă aveți ceva de transmis cititorilor noștrii, acum este momentul. T.I.R.: Sigur eu vreau să le transmit următorul lucru. Sunteți bineveniți la Petroșani și în masivul Parâng și sper că nu peste mult timp să aveți cele mai bune condiții pentru practicarea sporturilor de iarnă aici.


44 SNOW Blană Trip Parâng The roof is on fire. Gavo, 180.

P

Blană “Trip” Parâng

entru a vă arăta și vouă cum merge distracția în Parâng, revista Blană a invitat, undeva la început de martie, patru dintre cei mai buni snowboarderi și freeskiori de la noi să petreacă o săptămână de shreding în zonă. Au răspuns invitației, Gavo, cel care nu mai are nevoie de prezentare, unul din pionerii freeskiului autohton, Kici, unul dintre cei mai compleți snowboarderi, localnic de frunte al zonei Bâlea, Bobo liderul noii generații de boarderi și Alex ”Coaie” din Deva, ”omul munților” din zonă. Ghid a fost subsemnatul, iar gazdă extrem de primitoare a fost cabana Mellowdges a prietenului Paul, omul care se află în spatele competiției de mountainbike DropnRoll. Această căbănuță este cumva ”kilometrul zero” al snowboardinAnticipatie.

gului în Parâng, fiind primitoare cu toți cei care respectă și iubesc muntele și unde Bronco este poate cel mai groovy cabanier din România. Băieții au sosit într-o duminică seara, fiind mai mult decât pregătiți pentru ce avea să urmeze. Din păcate, după ce cu o săptămână înainte a nins aproape un metru de fresh, în ultimele zile un val de căldură a lovit zona, scăzând calitatea zăpezii până la punctul de a fi asemănată nisipului. Cu toate acestea, după o ”ședință” prelungită, ne-am hotărât să încercăm să vedem ce se poate scoate și în aceste condiții. Apoi Bobo a scos jetoanele de poker, sperând să-și înceapă excursia pe plus financiar, dar a dat de vulpoiul Gavo, care, să fiu sincer, ”a avut noroc”.


Blană Trip Parâng SNOW 45

Gavo sparge barierele.


46 SNOW Blană Trip Parâng

Mecanicul Kici stie care-i treaba.

Drumul catre nicaieri.

A doua zi, în timp ce ne aclimatizam cu zona, ne-am întâlnit cu Hummerul prietenilor de la RedBull, probabil rătăcit prin zonă la un test drive. Bobo și-a adus aminte de povestioara lui Bronco despre road-gapul bicicliștilor de la DropnRoll, și a zis că dacă e road-gap trebuie sa fie și mașina. A urmat o sesiune distractivă cu tailgraburi, methoduri, bs 180 melon și x-cross-uri toate aterizate pe cei 2 metri lațime a landigului de MTB. Spre seară, în căutare de powder, am găsit un spot unde temperatura parcă stătuse în loc, deasupra ”variantei B” a Parângului, după cum este denumită, pârtie deținută de Clubul Sportiv Petroșani. Gavo s-a jucat cu 180 de pe căsuța celui mai lung teleschi din țară, și apoi fericit că în sfârșit zăpada era ceea ce trebuia să fie, a speriat vreo doi, trei brăduți din apropiere. Bobo și-a bifat rodeo-ul 540, proaspăt învățat la Sinaia, pe un kicker construit împreună cu câțiva localnici din Petroșani. Mersi Șodi și gașca pentru ajutor! Alex și Kici au luat și ei la țintă căbănuța teleschiului, primul cu un fs 3 de mare stil și al doilea cu tailgrab-uri lejere. Ziua s-a incheiat, dupa ce-am servit o ciorba de peste „la parapantisti”, cu o coborâre nocturnă spre bază, și cu Tibi având numai cuvinte de laudă pentru această aventură. Secretul însă sunt „gradele”, dacă vrei o coborâre fără peripeții pe timp de noapte. SNB vs MTB. Bobo, back 1 melon, road gap DropnRoll


Blană Trip Parâng SNOW 47 Atentie, Bobo, pe landing nu mai e salteaua. Rodeo 5.


48 SNOW Blană Trip Parâng

Precizie de chirurg. Kici, first try boardslide

Terminându-se distracția târziu în noapte, următoarea zi nu aveam cum să ne trezim decât foarte devreme, aproape la prima oră. Powder-ul era cuvântul de ordine al zilei, iar căutarea lui în atmosfera primăvăratică instalată a necesitat ceva efort. L-am găsit undeva sus pe Parângul Mic, unde după câteva viraje, ne-am oprit la un spot perfect pentru un kicker ceva mai mare. În timp ce Kicionul cu Alex îl construiau de zor, Bobo s-a chinuit să sape un loc de foc în zăpadă, pentru cârnăciorii care ne așteptau în backpack. După doi metri de săpat, pământul nefiind nicăieri în preajmă, s-a lăsat pagubaș, și am participat toți la un picnic ”la rece” în vârf de munte. Concluzia ar fi că în Parâng e prea multă zăpadă pentru grătare! Sesiunea la kicker a continuat până la apus, când epuizați am pornit pe lungul drum de întoarcere. A treia zi, condițiile meteo înrăutățindu-se, am rămas blocați în stațiune, prioritatea devenind găsirea de spoturi pentru jibbing. Kici a dovedit cu boardslide, first try, o țeavă de aproximativ 16 metri de la instalația unui teleski, Bobo fiind și el aproape să scoată fs lip. Dezamăgit un pic de eșecurile de la țeavă, micuțul nu s-a lăsat până nu a descoperit un fel de cazan industrial abandonat în zonă pe care l-a rezolvat scurt cu 50-50, 5-0, fs nose blunt și frontboard.

Ultima zi a fost cea apocaliptică. O furtună, cum numai în Parâng există, a țintuit până și bătrânul telescaun care avea reputația de a fi funcționabil în orice condiții. Am ales să facem o excursie cu mașina pe sălbaticul drum prin Cheile Jiețului, pe partea estică a masivului Parâng. Ne gândeam că poate, poate mai găsim ceva distractiv de făcut prin zonă. Spiridușul cel rău și-a băgat însă iarăși coada, mașina capotând la jumătatea drumului, spulberându-i lui Bobo planurile de toe-in. Noroc cu calitățile de mecanic ale lui Kici, care după câteva ore, în care numai el știe ce a făcut, a reușit repornirea bătrânului Golf. În acest timp din plictiseală și pentru un pic de distracție, Alex și Bobo au încercat un pic de ”Jiu surfing”. Dar totul este bine când se termină cu bine, și într-adevăr ziua s-a terminat bine de tot cu o saună la prietenii de la Hotel Rusu. În concluzie, și cu bune și cu mai puțin bune, trip-ul în Parâng a fost chiar un ”trip”. Închei aici, pentru că trebuie să ne grăbim să prindem concertul AC-DC din Petroșani. P.S. Mii de mulțumiri, cabana Mellodges, Primăria Petroșani, Gospodărie Prest SRL și Red Bull România. Text – Costash / Foto – Tibi Hila


Blană Trip Parâng SNOW 49 Bosky style. Bobo, fs nose blunt.

Dans de primavara. Alex si Bobo, Jiu surfing

Da, e pow pow. Alex, cab 1.

Jacuzzi fun.


50 SNOW ROMÂNIA - a snowboard documentary

ROMÂNIA a snowboard documentary

Frumoasa si fascinanta Romanie


ROMÂNIA - a snowboard documentary SNOW 51 Omul cu viziunea. Rene Eckert la munca

A

nii precedenți ne-au tot vizitat diferite crew-uri străine, sosite pe meleagurile noastre pentru a filma, România având astfel movie part-uri în producții ca No Correct Way de la Rome, Under the Influence de la Teton, IR77 al prietenului Jack Pierce și în filmul fetelor de la Roxy. Anul acesta a venit rândul scenei românești de snowboard să fie ținta unui film, de data aceasta un documentar. Rene Eckert, sufletul casei de producție Blickinsfreie, impulsionat de succesul pe care l-a avut în ultimii doi ani cu documentare despre snowboarding în Polonia și Slovacia, s-a hotărât să încerce să dezlege misterele sportului cu placa și de la noi din țară. După cum chiar el mi-a mărturisit, tot ce știa Rene despre România, înainte începerii proiectului, era adresa de mail a lui Catri. Ei bine, meticulosul neamț, a reușit, pornind doar de la acest mic punct de sprijin, să pună la cale expediția românească, fiind ajutat doar de compania RipZone. Deci un film cu buget mic, unde decisiv pentru reușita lui urma să fie implicarea comunității locale. Iar noi , cum suntem renumiți pentru ospitalitatea autohtonă, am încercat fiecare să așezăm căte o cărămidă la construcția neamțului, pentru că, până la urmă, era pentru prima dată când cineva își ațintea atenția asupra noastră. Cele două săptămâni de documentare au început la Cavnic, deoarece apariția lui Rene a coincis cu JibStars-ul maramureșenilor. Și unde un loc mai bun de a lua pulsul scenei românești, decât la un eveniment cu tradiție, unde se cam strânge toată lumea care contează. Pentru această primă parte a excursiei, Rene a fost însoțit de un crew francez, Yannik, Bo și Leo, de frații jib, ungurul Baszi și polonezul Woytech și de amicii slovaci Spaggi și ”prietenul lui Spaggi”. Ideea era de a prezenta snowboardingul Spaggi, wallride la mina Cavnic

Miner intarziat in the graveyard shift. Francezul Leo la Cavnic


52 SNOW ROMÂNIA - a snowboard documentary

Plopu bomb droping Poiana Brasov

românesc atât văzut prin ochii localnicilor, dar și prin cei ai invitaților. Și cum într-un documentar nu strică și un pic de acțiune, impresionați de ruinele industriale ale micului orășel minier, musafirii au shredănit de zor timp de trei zile. O mică mostră aveți în pozele alăturate, dar pentru full action așteptați toamna cu premiera filmului. Frenchies, popor latin ca și noi, nu au ocolit însă nici snowparkul celor de la Five-O, și mai ales nici petrecerea de după concurs, rupând destule inimi de moroșence. A urmat apoi vizita la Brașov, unul din leagănele snowboardingului la noi. Aici și-au intrat în rol localnicii Flavius, Plopu și Brian, Flavius mărturisindu-mi că ”mi-a fost cam frică la stair setul de 30 de trepte”. Ultima oprire a fost în Sibiu, unde veți face cunoștiință cu ”primul snowboarder român”, domn profesor Fazekas, dar veți vedea și un pic de acțiune dintr-o Bâlea topită de caniculă. L-am întrebat pe Rene, de ce preferă un film documentar în locul unuia de full action, cum se obișnuiește în producțiile de gen. Mi-a răspuns că s-a cam plictisit de filmele de acțiune și că vrea prin documentare să încerce să surprindă sufletul și motivația celor implicați în snowboarding. Deasemenea, aplecarea asupra unor țări ca și Polonia, Slovacia sau România este tocmai din dorința de a arăta lumii că și aici există snowboarding și că este un pic nedreaptă marginalizarea pe baze economice ale acestor țări. Teaserul filmului va fi disponibil din august pe www.blickinsfreie.de, filmul va putea fi găsit gratuit tot pe acest site, iar în luna noiembrie vor fi premiere în câteva orașe mari ale țării. Revista Blană vă va ține la curent cu evoluția acestui proiect, nu ne mai rămâne decât să ne vedem cu toții în noiembrie la o bere și un film bun.


ROMĂ‚NIA - a snowboard documentary SNOW 53

Camera...Action! Flavius, first try, boardslide - Brasov

Brian rockin the rock, Balea Lac


56 GRAFFITI În stradă...

fear


În stradă... GRAFFITI 57 dwor

joker

crest sqer RS


58 GRAFFITI În stradă...

ceno co.cristi mosnegutzu ... în acțiune

fuxer CMB


În stradă... GRAFFITI 59 litisi


60 GRAFFITI În stradă...

time

Ndek


În stradă... GRAFFITI 61 fear

espo & apoe

saint

science

oembe


62 GRAFFITI În stradă...

lts aps

erps


În stradă... GRAFFITI 63

apoe

serm erps mser


64 GRAFFITI În stradă...

death

mser


În stradă... GRAFFITI 65

...în acțiune

bieis


66 GRAFFITI ĂŽn stradă...

mister E(E-uri serm si home)

mister E(E-uri serm si home)

mister E(E-uri serm si home)

bank


În stradă... GRAFFITI 67

dwor

why


68 GRAFFITI În stradă...

sore & kire

omek


În stradă... GRAFFITI 69


70 GRAFFITI În stradă...

stik

pike

derk

sone


În stradă... GRAFFITI 71 nesk

rein

seck whise


72 GRAFFITI Sabotaz tags

hyper

TAGS pike

bakus

Sabotaz


Sabotaz tags GRAFFITI 73 ostil

kenzo

biex

cner

freez

duno cloak


74 GRAFFITI WHY special

special

WHY


WHY special GRAFFITI 75

1. Avand in vedere tagul cu care te semnezi, nu m-am putut abtine sa nu incep cu cea mai simpatica intrebare ce ai putea sa o pui unui writer. DE CE..., de ce faci asta? :) De ce fac asta ?Din pasiune, din obisnuinta, din placerea de a ma vedea si a desena cu prietenii mei si bineinteles din amuzament … 2. Povesteste-ne un pic despre inceputurile tale intr-ale graffiti-ului. Cum ai descoperit asta si ce te-a facut sa treci la actiune? Ca la majoritatea , totu a inceput alaturi de prietenii din copilarie ,vecinii sau colegii de scoala generala … Dar dintre toti numai eu m-am tinut de treaba … 3.De ce “WHY” ? Cu cativa ani in urma,cand abia am inceput intr-ale desenatului , puneam multe intrebari fiindca eram foarte curios de toate chestiile , si de acolo “de ce ?”. 4. Unii considera graffiti-ul un hobbie, pentru tine ce inseamna? Nu pot spune ca graffiti-ul este pentru mine un stil de viata , dar pot spune ca mult timp mi-l petrec facand asta sau doar stand cu cei care fac asta.

5. Ce faci in afara de graffiti? Avand in vedere ca-s tanar ma duc la scoala cateodata , ma plimb , vizitez , ma distrez si fac multe chestii care ma fac sa ma simt bine.. 6. Preferi sa participi la concursuri intr-un mediu legal si organizat sau faptul ca e ilegal face “jocul “ mai interesant? Prefer sa fiu prezent si in locuri unde se deseneaza ilegal, pentru ca acolo-mi place…Dar bineinteles si la concursuri pentru ca imi revad toti prietenii , ma simt bine , imi raman si spreiuri pentru zile negre si plus de asta mai si desenez… 7. La varsta ta e mai greu cu banii, cum faci rost de sprayuri? In ultima vreme majoritatea baietilor de varsta mea au o situatie materiala mult mai buna ca a mea si primesc bani de spreiuri de la parinti ,spre deosebire de mine care parintii mei nu mi-au dat nici un ban pt spreiuri . Spreiurile nu prea le iau din magazine , ba un concurs , ba un job , tre sa ne dascurcam ….. 8. Majoritatea desenelor tale sunt pe mijloace de transport, este mai usor sa vopsesti trenuri sau nu prea te interseaza peretii? Bineinteles ca nu e mai usor sa desenezi mijloace de transport in comun ..din contra, pierzi nopti ,bani si spreiuri .Iar eu desenez si pereti dar in limita spreiurilor disponibile… 9. Calitate sau cantitate? Eu prefer calitatea la un desen dar cateodata foamea de desene te impinge spre mai mult si doresti sa mai dai inca unu , la numar….


76 GRAFFITI WHY special

10. Ai avut vreodat probleme din cauza desenatului? Fiecare dintre noi a fost fugarit macar o data, eu momentan am doar o amenda care este minumul amenzii redus la jumate , nesemnificativ…. 11. Ce preferi? O actiune buna fara poza sau o actiune proasta cu poza? :P Nu m-am gandit nici un moment la raspuns pentru ca eu consider ca poza este cel mai important lucru intr-o actiune ,nu conteaza cum e ea , daca nu ai poza la un desen… poate peste 5 ani o sa uiti ca ai desenat in locu respectiv . 12. Cine poate fi king si cum vezi tu un toy? Prefer sa nu consider pe nimeni king in nici un demeniu ,iar un toy reprezinta un incepator probabil… 13. Care mai e treaba pe la metrou? Intrebati-l pe Mser , metroul e a2a casa a lui ,daca-l cautati pe acolo il gasiti … 14. Bucurestiu a fost vizitat de foarte multi writeri straini in ultimii ani, ce parere ai despre asta? Tu , ai fost pe undeva? Avand in vedere ca romanu e descurcaret in toate si umpic mai sarac decat cei care veneau in Romania trebuiau sa compenseze lipsa de spreiuri sau de oameni dispusi sa isi piarda noptile .Despre mine pot spune doar ca nu am fost plecat din tara , dar in cateva luni o sa implinesc varsta care imi da voie sa parasesc tara si probabil o sa plec si eu … 15. Cum vezi tu un style bun si de ce? Stilul trebuia sa ii placa in primul rand autorului acelui stil si dupaia celorlalti …probabil sa fie de bun simt si sa placa ochiului … in rest , tine de fiecare …


WHY special GRAFFITI 77


78 GRAFFITI WHY special


WHY special GRAFFITI 79

16. Vopsesti singur de obicei sau ai un crew ?(cu 19.Ce te vezi facand peste 10 ani? cine o mai arzi pe afara, la desenat ? :D) De obicei desenez cu oricine , nu conteaza , dar in E o problema , nu prea imi imaginez nici ce o sa special desenez cu cei din crew-uri : in SH cu Mser fac peste 2 ani … poate o sa fiu in Spania la cules fructe sau pot fii in Miami , sa traim pana atunci si Clif si Shad ,dar si in MP cu Sore si Kire…. vom vedea ….. 17. Graffitiul inseamna si foarte multe nopti albe 20. Mai sunt foarte multi tineri de varsta ta care pe afara, cum se impacat ai tai cu asta? Asta asa este , pierderea noptilor e o problema s-au apucat de graffiti, ai vreun sfat sa le dai? destul de grava ,dar la mine s-au obisnuit cu ple- Sa se tina de treaba , sa se chinuie si sa nu ii mai plateasca pe altii sa le dea desenul , pentru ca nu carile si nu mai este asta o problema poti evolua asa… 18. O poveste interesanta? Pai cand m-am apucat de desenat aveam in crew 21. Mai ai ceva de adaugat? un vecin ,era singurul writer din lume analfabet , Salutari tuturor prietenilor mei ,numai dau nume nu stia sa scrie si sa citeasca , tagul lui era CEC , ca sa nu uit pe nimeni … l-am invatat sa faca trei C-uri si la cel din mijloc sa ii traga o linie in mijloc sa-l faca E….


Recomandari 80 STUFF Recomandări

muzicA

Empire of the Sun Walking on a Dream Empire of the Sun este un duo australian format din Luke Steele si Nick Littlemore iar numele trupei vine de la nuvela cu acelasi nume a lui J.G. Ballard Primul single Walking on a Dream, care da si numele albumului, a fost lansat in august 2008 si a batut recordul de 23 de saptamani in top 10 iar al doilea single WE are the People a fost lansat exclusiv pe iTunes acesta depasindu-l pe primul cu o saptamana in top 10 -asadar cred ca este un album care merita macar incercat!

Major Lazer Guns don’t kill people, lazers do... Soldatul jamaican de commando care și-a pierdut mâna în Războiul Secret cu Zombi este un gen de combinație infamă între Diplo și Switch, mega-producători și tătici ai muzicii de dans care face fesele gagicilor să tremure în cluburile din State și UK. Parte a familiei Mad Decent, Major Lazer este un mutant al dancehall-ului și raggae-ului și nu trebuie luat în serios, ci mai degrabă consumat cu umor și openmindness. Highlights: “Pon di floor” (crazy!!!) și piesa devenită deja hit “Hold the line” (cu Santogold)

Toddla T Skanky Skanky Vine din Sheffield și se auto descrie ca “tha boom dj from tha steel city”... Face valuri în UK și în toată lumea cu producțiile sale bass-heavy, variind de la dancehall la bassline house și hiphop... Blogurile (și fetele) îl iubesc... E domnul Toddla T și albumul Skanky Skanky este debutul său, un disc ce conține atât piese lansate în 2007 și 2008 pe diverse EP-uri și compilații, cât și compoziții noi-nouțe, fresh out of da studio. Calitate garantată! Highlights: “Coin off” (cu Roots Manuva), “Shake it” și “Better”

CARTE Banksy - Arta la zid Imaginează-ţi un oraş unde graffitiul nu este ilegal, un oraş unde toată lumea să poată desena orice ar vrea. Unde fiecare stradă este inundată cu milioane de culori şi sintagme scurte. Unde aşteptatul autobuzului nu este niciodată plictisitor. Un oraş în care te simţi ca la o petrecere unde toată lumea este invitată, nu numai agenţii imobiliari şi magnaţii. Imaginează-ţi un astfel de oraş şi nu te mai sprijini de perete – este proaspăt vopsit. Deşi învăluit în misterul anonimatului, Banksy este unul dintre cei mai cunoscuţi artişti graffiti ai momentului, creând prin desenele sale o artă subversivă care încearcă să pună în contexte noi şi neaşteptate discursul dominant al timpurilor nostre. Albumul Arta la zid este o carte - manifest, care are asupra cititorului acelaşi efect ca un graffiti asupra trecătorul grăbit: îl face să se oprească şi să deschidă ochii cu-adevărat. Pentru prima oară Banksy adună cele mai ironice, înţepătoare şi surprinzătoare opere ale sale într-un album complet ilustrat care pune în pagină arta necenzurată a străzii.

film Frost / Nixon Când președintele Richard Nixon, căzut în dizgrație, a acceptat să îi acorde un interviu lui David Frost, om de televiziune în plină ascensiune, credea că a găsit soluția prin care să își salveze moștenirea pătată. Dar dornic să își facă un nume și să întreacă o reputație, Frost a devenit unul dintre cei mai formidabili adversari ai lui Nxon implicându-l pe șeful statului într-o adevărată bătătlie a spiritelor ce avea să schimbe pentru totdeauna fața politicii. Cu interpretări actoricești sclipitoare ale unor nume precum Frank Langella și Michael Sheen, FROST / NIXON este o poveste fascinantă despre adevăr, plină de suspans, secrete și minciuni.


82

Blană în magazine ARAD REEFERS SHOP - Str. Crișan, nr. 6, tel. 0357 442 690 BACĂU OLEAK SHOP - Calea Moldovei, nr.35, tel. 0746540136 BAIA MARE MUSHROOM SHOP - Str. Andrei Mureşan nr.1, tel. 0721716266 COZAC BOARD SHOP - Bd. Unirii nr.2, tel. 0726 750 961 BISTRIŢA FUN SPORT - Str. Dornei 41 BOTOȘANI CONCEPT SHOP - Str Octav Băncilă 3, Tratoria Center et. 2 tel. 0231586909 BRAŞOV FLAVA SHOP - Str. Grigoraş Dinicu nr.2, tel. 0268411229 SKATE SHOP - Str. Mureşenilor 13 (în gang), tel. 0722770390 BUCUREŞTI BASE - Bulevardul Carol I nr.45/ Str. Şepcari nr. 22, tel. 0723260985 BOARDER’S - Str. Ion Brezoianu nr. 11, tel 0721959595 H2O - Băcani-Blănari nr.3-5, tel 0213125577 OLLIE GANG SHOP - Blănari 21, tel. 0726083355 RAID EXTREM - Piaţa Naţiunilor Unite nr.3-5, tel. 0788449994 RULEZ - Ştirbei Vodă nr.87A, tel. 0722RULEZ1 / Brezoianu 3-5, tel. 0728RULEZ2 SWATCH INSTANT STORE - Bălcescu colţ cu Batiştei VANS/EASTPAK - Calea Victoriei nr.101, tel. 0722656118 CLUJ BACKYARD SKATEBOARDING - Str. Iuliu Maniu nr 13/5, tel. 0747030385 ENSHOP - I.C.Bratianu 6/1, tel. 0730367467 TRAFICLIGHT - Str. George Clementeau nr.2, tel. 0744172784 CONSTANȚA “Hang Out“ Caffe-Bar - Bulevardul Tomis 31

DEVA PROJECT13 - Bulevardul Decebal, bl. I, parter (spate Lido), tel. 0723378664 GALAŢI HIP HOP OUTLET - Str. Lahovari 6, Parc Eminescu, tel. 0742828897 IAŞI RAVERS - Bd. Tudor Vladimirescu, Iulius Center Mall, Etaj II, tel. 0724696359 PIATRA NEAMȚ FUNKSTA SHOP - B-dul Dacia, bl E1, tel. 0731450167 ORADEA METHOD - Str. Mihai Eminescu 79/A, tel. 0722359636 SFÂNTU GHEORGHE NEGATIV URBAN SHOP - Str. Banki Donath nr.13, tel. 0741382979 SIBIU FREETIME SPORTS - Str. Lomonosov nr.1, tel. 0723528930 SINAIA RIDERBOARD SHOP - Str. Octavian Goga nr.9-11, tel. 0724513456 SUCEAVA UMAN - Iulius Mall, et 5, tel. 0723233423 TÂRGU MUREŞ FREESPORT SHOP - Str. Călăraşilor nr.5, tel. 0727553996 TIMIŞOARA U-MAN - Str. Augustin Pacha nr.2, tel. 0720469300 Librăriile: Cărturești București, Cărturești Cluj-Napoca, Cărturești Constanța, Cărturești Iași, Cărturești Suceava, Cărturești Timișoara Librăriile: Humanitas Alba Iulia, Humanitas Cluj-Napoca, Humaniatas Iași, Humanitas Piatra Neamț, Humanitas Pitești, Humanitas Râmnicu Vâlcea, Humanitas Sibiu, Humanitas Timișoara, Humanitas București, Humanitas Vama Veche, Humanitas Ploiești, Humanitas Oradea, Humanitas Galați Dacă în oraşul tău nu se distribuie revista, acum îţi poţi face abonament la www.revistablana.ro

ECHIPA: Articole – Costaş Bodea, Maximilian Munteanu, Kero Marketing – Ștefan Crișan (stefan@revistablana.ro, tel. 07300BLANA) Art Director – Cosmin Moldovan Procesare Foto – Tereza Anton Tipar – Poligrafia Codex Costash thanks: cabana Mellowdges, Primaria Petrosani, Bronco, Boaz, Rene, Mateffy, Hila Maxi thanks: Evergreen Buni, MITZU & Anca @ Ridespot, Vladi, Sara, Febleţea Mea Moroşană™ (4 minute!), family @ Raid Extrem; Max, Marion, Charly, Damien & Regis @ Commencal; Cedric Gracia, Troy @ 661, Gary Perkin, Victor Lucas, Sven Martin, Colin Meagher, Keith Valentine @ phunkt. com, Aron Süveg, Shane McConkey, Taj Mihelich, Maria & Adrian, Andre, Ana & Mihai, newfound Marki, Mara, Gavo, Popo, Iulius, Geza, Jaffy, Bronco, Georgiana & Mădă @ Flava, Irina, Anita & Eliza, Gabi & Cezar, ‘99 GT Lobo 1000 DH, ‘70 Olds 442 W-30 Ram-Air. Trimiteţi pozele voastre cu skate şi graffiti la redactia@revistablana.ro cu subiectul skate, respectiv graffiti. Această revistă are un caracter strict informativ. Nu promovăm vandalismul şi nu încurajăm nici un fel de activităţi ilegale. Fiecare alege pentru el.

ISDN: 1844-1696

rider – Adrenalina foto: Tibi Hila


0609TWS_IN.forever.indd 1

INDEPENDENT TRUCK CO.

3/5/09 1:52:45 PM

Blana No.9  

Blana No.9

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you