Cariere nr. 250

Jurnal de leadership Scanează codul QR pentru a te abona la revistă

EDUCAȚIA ÎN ERA REVOLUȚIEI DIGITALE Revoluția transformării noastre ca societate.

De unde începem?

Septembrie 2018 | anul 15 | numărul 250 | 14.9 lei

UN EVENIMENT ORGANIZAT DE:

Jurnal de leadership

EDUCAȚIA 4.0 Revoluția transformării noastre ca societate. De unde începem?

20 SEPTEMBRIE 2018, BUCUREȘTI

Evenimentul își propune să aducă împreună voci ale liderilor din România pentru a discuta cum ar trebui să arate educația viitorului în era digitală și a transformărilor radicale.

PARTENER DE CONECTIVITATE

PARTENERI

RADIOUL OFICIAL

PARTENERI MEDIA

Mai multe detalii legate de eveniment și înscriere la Laura Gheboianu, telefon 0726768079 sau la E-mail: evenimente@cariereonline.ro

EDITORIAL

Foto: Cristina Paraschiv

EDUCAȚIA 4.0:

E NEVOIE DE COPII MAI INTELIGENȚI ȘI MAI UMANI DECÂT TELEFOANELE LOR INTELIGENTE Cei care mă cunosc știu că sunt o împătimită a filmelor. E unul dintre cele mai simple moduri de a intra într-o conversație altfel decât politicoasă și banală și o metodă excelentă de a capta sau de a menține atenția unui public. Am învățat asta nu în era digitală a videoului/live-ului/YouTube-ului, ci în școala comunistă, în care digitalizarea era un subiect ce ţinea de domeniul SF. Am învățat de la un profesor care știa să facă spectacol din fiecare oră de limba română. Fără manual, nici măcar acela unic, fără programă, fără frică, fără constrângeri, fără elitism, exclus meditații.

Compensa, în schimb, cu exerciții de creativitate, cu mult sens, cu perspectivă, cu gândire critică, empatie, spirit de echipă, solidaritate, reziliență emoțională - cam tot ceea ce citesc eu azi, la peste 30 de ani distanță de anii mei de școală analogă, că ar fi direcții corecte în educația viitorului.

Revenind la filmele mele preferate despre educație, toate au ca numitor comun profesorii protagoniști care salvează cauze crezute pierdute.

Elevi aflați la periferia societății, din care acești educatori scot la iveală umanitatea, cea dincolo de sărăcie, delincvență sau analfabetism. To Sir, with Love, Lean on Me, Stand and Deliver, Take the Lead, Beyond the Blackboard, Freedom Writers, Dead Poets Society, Etre et avoir ar putea fi modele

de urmat. De cealaltă parte, exemplele autohtone, precum Bacalaureat, ne țin captivi în realitatea unei educații care nu mai are șanse de salvare.

Pentru că totul se raportează la sistem și mai puțin la oameni. Iar educația viitorului este doar despre oameni, nu despre roboți, așa cum s-ar crede la prima vedere. În era digitalizării masive, la școală avem tot copii. Și profesori. Adică oameni care cresc oameni. De aceea e nevoie să investim în educație nu doar bani, ci și suflet. De aici vine miracolul, salvarea. De la calitate, nu de la cantitate, fiindcă, așa cum spune Neagu Djuvara, „Mai întâi trebuie să-ți faci un cap bun, nu un cap plin!.”

Iar un cap bun înseamnă și ceea ce poți face tu singur, fără să dai vina pe alții. Cum spune și face unul dintre profesorii din Take the Lead, un Don Quijote care se aventurează să îi educe pe copii prin dans: „E mult mai uşor să dai vina pentru problemele tale pe părinți, pe guvern, pe lipsa banilor, dar chiar dacă găseşti la cine să pasezi vina, tot nu faci problemele să dispară. Încerc ceva nou.” Și reușește pentru că metodica lui Pierre Dulaine s-a extins ulterior în mare parte a Statelor Unite.

Din aproape nimic, doar fiindcă i-a păsat. Și nu știu dacă atitudinea asta se poate algoritmiza în vreun fel pe care inteligența artificială să îl poată reproduce.

Nicio parte a revistei nu poate fi reprodusă, parţial sau integral, text sau imagini, fără acordul scris al editorilor.

ADRESA: Str. Nicolae G. Caramfil nr. 22A, birou IV B, etaj 4, sector 1, Bucureşti, tel: 021.410.83.58 e-mail: cariere@cariereonline.ro web: www.cariereonline.ro ISSN: 1583-5804 Revista poate fi achiziționată din magazinele INMEDIO - RELAY, rețeaua PRESS ONE și rețeaua OCTAGON TIPAR: ART GRUP | www.artdesign.ro Prepress: CPC, tel.: 021.224.16.15 Publicaţia este auditată de Biroul Român de Audit al Tirajelor (BRAT), pe perioada aprilie 2013 - martie 2015.

Revista CARIERE beneficiază de rezultate de audienţă conform Studiului Naţional de Audienţă FOCUS, măsurate în perioada noiembrie 2012 – mai 2015. CARIERE este membră European PWN Romania şi susţine diversitatea de gen.

FOTO Pixabay, Unsplash FOTO COPERTĂ Gerd Leonhard https://www.futuristgerd.com/media-resources/

DANIELA PALADE TEODORESCU Redactor-Şef CARIERE

FINANCIAR Leni PARASCHIV leni.paraschiv@cariereonline.ro

REDACTOR-ŞEF Daniela PALADE TEODORESCU DIRECTOR DE PUBLICITATE daniela.palade.teodorescu@cariereonline.ro Anne-Marie SLAV ana.slav@cariereonline.ro EDITOR COORDONATOR Constantin PESCARU SALES MANAGER constantin.pescaru@cariereonline.ro Adriana GHEŢA

DIRECTOR EXECUTIV Dorin Valeriu COZMA dorin.cozma@cariereonline.ro

SENIOR EDITOR Roxana ROSETI roxana.roseti@cariereonline.ro

DIRECTOR GENERAL Monica NEUMORNI monica.neumorni@cariereonline.ro

EDITORI Dana BADEA dana.badea@cariereonline.ro Felicia LUCA felicia.luca@cariereonline.ro Marilena ISPAS marilena.ispas@cariereonline.ro GRAFICA ȘI DTP Silvia FURNEA - Ocean2000 srl silviafurnea@gmail.com

adriana.gheta@cariereonline.ro MARKETING-PR Nicoleta IACOB nicoleta.iacob@cariereonline.ro Adelina CONSTANTIN adelina.constantin@cariereonline.ro PROJECT MANAGER EVENIMENTE Doina COŞOI doina.cosoi@cariereonline.ro Laura GHEBOIANU laura.gheboianu@cariereonline.ro Mirela RĂDULESCU mirela.radulescu@cariereonline.ro

BUSINESS DEVELOPMENT DIRECTOR Liliana MUNTEANU liliana.munteanu@cariereonline.ro

Cititorii se pot abona pe site-ul cariereonline.ro/ abonamente la tel. 0372.957.247 / 0728.901.905, la email dorin.cozma@cariereonline.ro, prin Manpres Distribution, la abonamente@manpres.ro, la Oficiile Poștale ale POȘTEI ROMÂNE, prin Top Seven West la office@abonamente-presa.ro, prin Curier Press la office@curierpress.ro.

| 3

SUMAR

12. COVER STORY

Educația în era revoluției digitale

5. ȘTIRI ȘI CALENDAR 8. RECENZIE Despre traiectoria de rollercoaster a leadershipului

9. WORKLIFE CHOICES Sistemul de educație nu trebuie doar salvat.

Acum ar trebui frânat din cădere

21. DOSAR - EDUCAȚIE

40. INSIDE OUT Învăţarea continuă are beneficii nemărginite pe toate planurile

44. VALORI Zece nevoi umane în viziunea lui Solomon Marcus

48. SPECIALIST Suntem educați pentru online?

22. Piața cursurilor de limbi străine și

50. LEADERSHIP STRATEGIC

investițiile străine în România

Educația în epoca revoluției digitale între agonie și extaz

24. Cum pot învăța românii să-și gestioneze finanțele 26. Dezvoltarea inteligenței emoționale, la fel de importantă ca pregătirea profesională

28. INSPIRAȚIONAL Profesorii români care predau altfel fizica şi chimia

32. DOSAR - PROFIL MANAGER Pasul înapoi, făcut la timp, iți poate dezvolta cariera

34. EMPLOYMENT Conflictul între generaţii la locul de muncă are o rezolvare simplă

39. ADVERTORIAL O lume în care „performanță” și “încredere” sunt valori trăite

54. OPORTUNITĂȚI Ce înveţi din călătorii?

58. STRATEGIE PERSONALĂ Pe tărâmul modei, doctoratul nu e o modă!

61. MANAGEMENT CORNER 62. De ce avem nevoie de lideri conștienți 65. Aplauze prelungite: McLaren pune orchestra digitală la treabă

68. RECENZIE Retman și Retmagia: Povești de trezit adulții

70. KIDS MANAGEMENT 8 lecții pe care le-am învățat în 8 ani de la fetița mea

74. ANTISTRES 4 |

NEWS

ON THE MOVE Andreas ELSNER a fost numit de Telekom Romania în funcția de Director Executiv Marketing Rezidențial și Vânzări Naționale, la 1 septembrie 2018. El a deţinut anterior poziţia de CEO şi membru în Consiliul de Administraţie din cadrul Makedonski Telekom.

Nicolas MAHLER a preluat funcţia de Director Executiv Financiar-Telekom România, începând cu data de 1 august 2018. Nicolas a deţinut anterior poziţia de SVP Business Management şi Membru în Consiliul Executiv al Deutsche Telekom Services.

Cosmin BABA s-a alăturat agenției V8 Interactive în calitate de Director de Creație, această schimbare venind odată cu repoziționarea companiei. Rolul lui Cosmin Baba va fi să dezvolte o cultură creativă cât mai curajoasă și inovatoare, la nivel intern și în relația cu clienții.

Gabriela DINU se alătură echipei de Dreptul Muncii a NNDKP. Cu o experiență profesională de peste 15 ani, Gabriela este specializată în domeniul legislației muncii și al relațiilor de muncă și va asista clienții în toate aspectele relevante ariei de practică, inclusiv relațiile colective de muncă.

Melissa FRAGISKI Este noul membru al echipei executive a Vodafone România. Ea va prelua funcția de Director Resurse Umane începând cu data de 3 septembrie 2018. Anterior a ocupat aceeași funcție în cadrul Vodafone Grecia, fiind de naționalitate greacă.

6 |

CEL PUȚIN 4 ZILE PE LUNĂ, ANGAJAȚII ROMÂNI LUCREAZĂ DIN AFARA BIROULUI Timp de generații, oamenii au fost obișnuiți cu programul de lucru fix, cu opt ore petrecute în același birou, însă un număr din ce în ce mai mare de companii își revizuiesc modul de lucru, ceea ce înseamnă beneficii de partea angajatorilor și a angajaților. Specialiștii spun că în curând munca flexibilă va deveni normalitate.

Potrivit celui mai recent studiu realizat de IWG, grupul care a creat conceptul de „workspace revolution”, aproape jumătate dintre respondenții români lucrează de acasă, și aproximativ 20% preferă cafenelele și spațiile de tip business lounge.

90% dintre managerii intervievați sunt de părere că angajații care lucrează în regim flexibil (remote) pot aduce economii

semnificative firmelor, iar utilizarea unor birouri flexibile scade cu până la 10% cheltuielile anuale de management al spațiilor (81%) - administrare, echipare și decorare, costuri de mentenanță - și cheltuielile cu spațiul neutilizat (40%).

Peste 60% dintre respondenți au recunoscut că iau în considerare renunțarea la spațiul actual în favoarea unei soluții de sediu flexibil, bazată pe abonament, pentru a redirecționa mai mult capital către inițiative de creștere a afacerii. Managerii români sunt de părere că un mediu de lucru flexibil, din perspectiva alegerii orei și a locației, îi ajută pe angajați să fie mai productivi (peste 80%), mai satisfăcuți la locul de muncă și să aibă întâlniri mai eficiente (peste 70%).

ALARMĂ PENTRU UNIVERSITĂȚI Google, IBM, Apple şi alte corporaţii nu mai consideră studiile superioare un criteriu de selecţie la angajare. Lista e destul de lungă și a fost întocmită de curând de site-ul de joburi Glassdoor, potrivit CNBC. În 2017, Joanna Daley, care se ocupă de divizia de recrutare de talente la IBM, a precizat că 15% dintre noii angajaţi nu au terminat o facultate. Astfel, ea a explicat că în loc să se uite la studii, caută mai degrabă abilităţi, care pot fi deprinse şi în alte părţi decât la o

universitate. De exemplu, în domeniul IT, aceste cunoștințe pot fi obținute prin participarea la programe independente ori la cursuri de formare profesională.

Iată lista companiilor de top din SUA care susţin că studiile superioare nu mai reprezintă un criteriu de selecţie la angajare: Google, EY, Penguin Random House, Costco Wholesale, Whole Foods, Hilton, Publix, Apple, Starbucks, Nordstrom, Home Depot, IBM, Bank of America, Chipotle, Lowe’s,

NEWS

CALENDAR EDUCAȚIA 4.0 20 septembrie, București Conferința organizată de Revista CARIERE își propune să aducă laolaltă voci ale liderilor din România, pentru a discuta despre cum ar trebui să arate educația viitorului în era perturbatoare a inteligenței artificiale și a transformărilor radicale, dar și cum trebuie să se implice în școlirea viitoarei generații de angajați.

Conferința va reuni peste 120 de factori de decizie din diverse companii, lideri de opinie și antreprenori.

TE-AI SĂTURAT DE ZGOMOT ȘI POLUARE? STATUL ÎȚI DĂ BANI SĂ TE MUȚI LA MUNTE „Specialiștii agricoli, medicii, profesorii care se stabilesc în zona montană și se obligă să desfășoare activitatea pe o perioadă de minimum 5 ani în zona montană vor primi o primă de instalare și sprijin financiar pentru cumpărare și construire de locuințe. Cuantumul, procedura și sursele de finanțare se vor stabili prin hotărâre a Guvernului”, se specifică în LEGEA NR. 197/2018 a muntelui, care a intrat în vigoare la

începutul lui august.

Programul de încurajare a dezvoltării activităților din zona montană va fi sprijinit de stat în următorii 10 ani, urmând să i se aloce un buget de 1 miliard de euro.

Aceeași lege mai stipulează că statul își ia angajamentul să-i sprijine financiar și pe tinerii antreprenori, și pe fermieri. Banii vor intra în bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

HR [PLAY] TECH WORKOUT EDIȚIA A PATRA 11 octombrie, București Conferința gamificată organizată de Revista HR Manager este o cursă de învățare, cu regulament, provocări și premii pentru participanți. Cele mai noi tendințe și soluții în recrutare, metode de engagement, compensații și beneficii, tehnologie de HR, training, well-being - toate acestea devin personajele unui joc de învățare dinamic și antrenant.

Evenimentul va reuni 150 de participanți - HR Manageri și Specialiști în Resurse Umane.

SĂNĂTATEA ȘI ECHILIBRUL INTERIOR SUB PRESIUNEA SOCIO-PROFESIONALĂ Tabu-ul din spatele statutului social 24 octombrie, București Începând cu această toamnă, Revista CARIERE adaugă la seria evenimentelor sale prima conferință dedicată sănătății angajaților. Vom discuta despre managementul stresului și depresiei din dublă perspectivă: angajat – angajator.

Evenimentul va reuni peste 100 de participanți - top și middle manageri, factori de decizie din diverse companii, lideri de opinie, antreprenori, dar și oameni interesați de starea lor de bine și a echipelor în care lucrează.

PROGRAMUL CLASIC DE LUCRU DE LA 9.00 LA 17.00 DEVINE ISTORIE? Un sondaj comandat de McDonald’s în Marea Britanie dezvăluie că doar 6% dintre angajaţi lucrează în intervalul clasic, 9.00-17.00. Potrivit BBC, aproape jumătate dintre britanici şi-au negociat cu angajatorii un program flexibil, pentru a se putea ocupa de educaţia copiilor sau pentru a se bucura şi de alte activităţi

desfăşurate în afara muncii. Studiul, bazat pe date guvernamentale, arată că 37% dintre angajaţii cu program fulltime preferă să înceapă munca la ora 8.00 dimineaţă şi să o încheie la ora 16.00. A doua alegere, intervalul orar 7.00-15.00, este preferată de 21% dintre participanţii la studiu. Fiecare angajat

din Marea Britanie are dreptul statutar de a solicita program flexibil de lucru după aproximativ 7 luni de la angajare (26 de săptămâni). Angajații pot face o singură cerere în interval de un an. Angajatorii trebuie să aibă un motiv de afaceri solid pentru respingerea solicitărilor de program flexibil ale angajaților.

| 7

RECENZIE

DESPRE TRAIECTORIA DE ROLLERCOASTER A

LEADERSHIPULUI Pentru mulți dintre noi, viața este ca un montagne russe: când ești sus, pe val, când ești jos de tot, într-un fel de hău, când ești pe un fel de platou și ai senzația că nu se întâmplă nimic interesant, și te plictisești.

Avem de-a face cu multe schimbări, parcă totul a devenit mult mai puțin predictibil; e greu să mai faci planuri pe termen lung, e nevoie să te adaptezi continuu, să fii parcă în alertă permanentă. Toți experimentăm această incertitudine; efectul de montagne russe este mai pregnant la cei aflați în poziții de leadership: au zilnic mai multe suișuri și coborâșuri, momente dificile și momente de succes, bucurie intensă și tristețe profundă, au mulți oameni în jur și pot fi foarte singuri în același timp.

Toate aceste trăiri depind însă de cel care este în scaunul din montagne russe.

Cartea este un fel de ghid pentru cei care se află în astfel de situații și care ajung să își pună tot felul de întrebări sau care au diverse frământări (aș îndrăzni să spun că se adresează nu doar celor care sunt în poziție de lideri, dar și celor care lucrează într-o companie (mare sau mică) și care lucrează cu alți oameni. ÎNTREBĂRI ESENȚIALE PENTRU UN LIDER „Riding the leadership rollercoaster” este structurată în trei părți: • Going Down • Going Up • Just Rolling Fiecare dintre părți are, la rândul său, mai multe capitole. Titlurile merg de la „Îmi urăsc șeful” la „Nu e vina mea”, „De ce ei și nu eu?”, 8 |

la „Trebuie să râzi”, „Teamă de eșec sau teamă de succes”, „De ce facem ceea ce facem” și chiar „Călătorie în lumea viselor”.

Fiecare capitol se termină cu un set de întrebări care îl încurajează pe cititor să reflecteze asupra temelor esențiale și cum se leagă acestea de propriile sale experiențe, atât în viața personală, cât și în cea profesională.

TEATRUL INTERIOR AL FIECĂRUIA DINTRE NOI Am ales această carte pentru câteva motive: Manfred este un mentor pentru mine, mi-a fost profesor la INSEAD la The Leadership Challenge și la Executive Master în Coaching and Consulting for Change. Împărtășim același interes (deși eu sunt, mai degrabă, o profană, în comparație cu el) față de ceea ce se numește the inner theatre al fiecărui om. Interesul său față de cum putem să ne cunoaștem pe noi înșine mai bine, cum să nu devenim prizonieri ai propriului trecut, să ne uităm dincolo de ceea ce se vede, de ce spun ceilalți, și să căutăm să descoperim înțelesul mai profund al propriilor acțiuni și al acțiunilor celorlalți – toate acestea m-au fascinat mereu; am observat acest interes la mulți oameni din jurul meu în ultimii ani și de aceea am ales să vă povestesc despre această carte.

Speranța autorului este să își ajute cititorii cu informații, cunoștințe, întrebări, astfel încât să nu devină prizonieri ai trecutului lor, ci să învețe să recunoască tiparele repetitive din comportamentul lor, să evite să facă aceleași greșeli; să înțeleagă cine sunt, ce potențial au și care le sunt limitele; să îi ajute să ia decizii mai adaptate ființei lor.

de Georgeta Dendrino, Managing Director, Interact

Voi da un exemplu: capitolul „Îmi urăsc șeful; relații toxice la locul de muncă”. Este un subiect mereu actual și majoritatea oamenilor a avut astfel de experiențe. Întrebările cu care se termină capitolul sunt edificatoare pentru o astfel de introspecție: # Șeful tău îți amintește de cineva din viața ta? # Cum te simți și la ce te gândești când interacționezi cu șeful tău? Ce efect are asupra ta? # Crezi că șeful tău și cu tine acționați după niște scenarii predeterminate? # Te-ai gândit la rolurile pe care le jucați fiecare? # Știi ce îl determină pe șeful tău să se comporte într-un anumit fel? Ce îl supără, ce îl bucură, ce îl întristează, ce îl enervează? # Ai făcut vreodată, la modul serios, efortul de a te pune în pielea șefului tău? # Ai întrebat alți oameni despre cum îl percep pe șeful tău?

LUCRURILE TREBUIE VĂZUTE ȘI DE PE SCENĂ, DAR ȘI DE LA BALCON Acestea sunt tipuri de întrebări care ne pot da și alte perspective asupra unui om, a unei situații. Ne ajută să ne uităm la noi nu doar „de pe terenul de joc”, dar și „de la balcon”, la fel și la cei cu care interacționăm; ne învață să „batem fierul când e rece”, contrar opiniei populare.

Aș spune că este o carte pentru cei care conduc oameni, organizații; pentru fiecare individ care vrea să devină un om mai bun, care se simte mai bine cu el însuși și cu ceilalți; pentru cei care fac coaching și îi susțin pe alții în dezvoltarea lor.

WORK LIFE

Choices Întâlnirea cu ei este definitorie. Sunt oameni cu o misiune și un mesaj. Sunt cei care și-au pus în practică visul, ne uimesc cu talentul lor, cu energia lor, sunt cei care schimbă lumea.

Acțiunile lor nasc cea mai importantă reacţie în ceilalţi: înţelegerea faptului că se poate, că visurile pot deveni realitate. Poate că unul dintre aceste portrete vă inspiră să faceţi și voi alegerea care vă împlineşte.

Rubrică recomandată de

Ilustrație realizată de Dan Perjovschi

WORK LIFE CHOICES

SISTEMUL DE EDUCAȚIE NU TREBUIE DOAR SALVAT.

10 |

ACUM AR TREBUI FRÂNAT DIN CĂDERE de Daniela Palade Teodorescu Radu Gologan este preşedintele Societăţii Române de Matematică, membru în Consiliul Consultativ creat de Ministerul Educației pentru realizarea unei noi legi a educației și președintele Comitetului Științific al Olimpiadei Internaționale de Matematică 2018.

Din 2001, coordonează lotul olimpic al României. Este totodată coordonator în comisiile de concepere a programelor pentru manualele de matematică de gimnaziu. Își dorește ca profesorii care predau această materie în școli să nu urmărească doar bifarea examenelor, ci să vadă în această materie o metodă de dezvoltare a gândirii. Este convins că un copil care se dezvoltă pentru excelență într-un domeniu sau altul ar trebui să o facă doar prin forțele proprii și prin pasiunea pentru acea materie, și nu la presiunea familiei de a face performanță cu orice preț.

Olimpiadele internaționale i-au confirmat faptul că mai importante decât punctajele obținute sunt profilul psihologic și inteligența emoțională ale elevului, felul în care face față uriașei presiuni a unor astfel de examene. Îi încurajează pe elevi să gândească liber, să facă exact ceea ce le place la nebunie, să aleagă competiția corectă. Și crede în combinația matematică – sport – limbi străine, pe care o consideră o bază necesară pentru competitivitatea pe care o cer noile profesii ale viitorului.

DIN PERSPECTIVA DV., CUM ARATĂ O ANALIZĂ SWOT A SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT DIN ROMÂNIA? Deși nu agreez americanismele și prescurtările ce sufocă limba română și uneori activitățile concrete din entități administrative și economice, vă răspund: Puncte forte – tradiția unui învățământ de elită provenit din reforma lui Spiru Haret, îmbogățită cu influențe franco-germane în perioada interbelică și apoi cu cele rusești; Puncte slabe – desele încercări de reformă nepregătite și nefinalizate din ultimii 25 de ani; Oportunități – există o tradiție în a considera școala importantă și o inteligență nativă a oamenilor în această zonă geografică; Amenințări – politicul și birocrația în sistemul de conducere al învățământului care se dezvoltă exponențial.

CÂT DE MULT CREDEȚI ÎN MANUALE ȘI AUXILIARE? POATE UN EDUCATOR BUN SĂ LUCREZE FĂRĂ MANUAL? Manualele, chiar dacă au fost icoanele școlii mii de ani, vor dispărea în forma actuală, indiferent dacă vrem sau nu. Tehnologia bate tradiția de departe. Educatorul bun trebuie să știe să comnunice și să transmită judecăți fără manual, doar cu informațiile pe care va trebui să știe să le selecteze din virtual.

EXISTĂ AVANTAJE ALE SISTEMULUI DE ÎNVĂȚĂMÂNT DE STAT ÎN ROMÂNIA FAȚĂ DE CEL PRIVAT? CE ARE SISTEMUL DE STAT ȘI NU ARE CEL PRIVAT? UN SINGUR ATU MĂCAR. Deocamdată nu există un sistem privat care să îl egaleze pe cel de stat (raportat la sute de școli de calitate din România).

Sistemul de stat permite acces oricui, inclusiv copiilor dotați, dar fără resurse materiale.

Cel privat se repede să copieze structuri din alte părți. Rezultatele se văd la examenele naționale. Cunosc doar vreo trei școli private care dau excelență în România.

„Peste 20 de ani, sunt sigur că totul va fi digitalizat. Atunci, rolul dascălului va fi de mediator între virtual și gândirea copilului.”

(Radu Gologan)

WORK LIFE CHOICES

PÂNĂ UNDE AR MERGE MODERNIZAREA PROGRAMEI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ÎN MATEMATICĂ?

Nu e vorba de modernizare, care ar fi nocivă, dacă ne gândim la experiența altora. Trebuie să se înțeleagă că rolul matematicii în școală este acela de a crea deprinderea unor judecăți corecte, prin exerciții de tip matematic și prin fundamentarea unor modele matematice pentru diverse fenomene. Nu s-a înțeles asta nici măcar la nivelul celor care au alcătuit noile manuale de clasele V-VI, deși am militat, coordonator fiind, în comisiile de construire a programelor.

CU CE ÎI ATRAGEȚI PE ELEVII DV.?

Nu îi atrag. Ei vin gata atrași.

Sigur, e important să amplificăm atracția.

CUM AR TREBUI SĂ FIE UN PROFESOR DE MATEMATICĂ ALTFEL? Sunt mulți „profi” de mate în România care reușesc să atragă copiii. E vorba, în primul rând, de pregătire, dar și de har. Un profesor care se apropie de tehnologia IT, de exemplu, în predarea matematicii, este admirat și atrage copiii. Grav este când un profesor, înrămat în mentalități de educație depășite, îi îndepărtează pe copii de matematică.

CUM ÎI SELECTAȚI PE ELEVII CU CARE LUCRAȚI PENTRU OLIMPIADE? CUM AJUNG EI LA DV.?

Nu ajung la mine. E un întreg proces național de selecție prin care ajung în loturile lărgite pe care leam coordonat până în acest an, cu o echipă de profesori excepționali, din toată țara.

DIN PĂCATE, DESPRE ELEVI SE VORBEȘTE DOAR LA EXTREME – OLIMPICI ȘI ANALFABEȚI FUNCȚIONALI. CE FACEM PENTRU „CLASA DE MIJLOC” A ELEVILOR? Da, asta e problema majoră a educației în România, 40% analfabeți pentru piața muncii, 40% de nivel mediu, utili societății, și 20% top, din care 2-3% excelență. Sus și la mijloc stăm bine, dar cei 40% de jos creează problemele economice, sociele și, din păcate, politice. Nivelul mediu trebuie să conțină nu doar executanți corecți cu cunoștințe de bază, ci și care să poată învăța foarte repede trecerea de la un domeniu la altul, pentru că ăsta va fi viitorul.

CARE E NIVELUL DE MATEMATICĂ MEDIU NECESAR PENTRU UN ELEV MEDIU? Să raționeze corect, să știe să compare rapid mărimi, să știe a utiliza tehnica de calcul la nivel mediu și să poată modela matematic fenomene simple.

CUM AȚI RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA UNUI ELEV DE GIMNAZIU CARE SE ÎNTREABĂ FRUSTRAT: „LA CE ÎMI TREBUIE MIE ATÂTA MATEMATICĂ”?

I-aș exemplifica felul în care matematica e folosită, chiar în domenii unde nu se așteaptă, și cât de important este în viață să știi să faci o demonstrație logică a unui fenomen, nu neapărat matematic.

MEDITAȚIILE AU DEVENIT UN FEL DE SISTEM EDUCAȚIONAL HIBRID, CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN PARALEL, DETURNÂND MISIUNEA EDUCATORULUI ȘI PERVERTIND ÎNSĂȘI ESENȚA EDUCAȚIEI. CUM REUȘIȚI SĂ VĂ DETAȘAȚI? Da, e un fenomen complex și adeseori grav. La noi e amplificat de slaba salarizare a dascălilor. Uneori, însă, e util. Fiindcă reprezint Societatea de Științe Matematice și Comisia Națională a Olimpiadelor, a trebuit să mă țin departe de acest fenomen. Ar fi fost o lipsă de onoare. ÎNTR-O LUME IDEALĂ, ÎN EDUCAȚIE, PÂNĂ UNDE MERGE RESPONSABILITATEA PĂRINȚILOR, A EDUCATORILOR, A ELEVILOR? În succesiunea gena copilului-părinteeducator-școală, cred că ideal ar fi procentajul 50%-20%-20%-10%.

DE UNDE CREDEȚI CĂ VA VENI SALVAREA SISTEMULUI EDUCAȚIONAL ÎN ROMÂNIA? Nu trebuie salvat. Deocamdată ar trebui frânat din cădere.

O MINTE STRĂLUCITĂ CA A DV. A PRIMIT PROBABIL MULE INVITAȚII DE A PROFESA ÎN STRĂINĂTATE. CE VĂ ȚINE AICI? Acum mă ține vârsta. Nimeni nu te mai angajează după ce treci de 60 de ani. Însă nu am plecat nici când eram tânăr – doar în stagii scurte. Datoria mea a fost să rămân aici, lângă părinți, și să sprijin societatea cu expertiza obținută pe parcursul unei educații de excepție.

| 11

COVER STORY

12 |

EDUCAȚIA ÎN ERA REVOLUȚIEI DIGITALE de Daniela Palade Teodorescu Cum ar trebui să arate o strategie a educației în România? Una care să permită societății românești să recupereze decalajul față de societățile vestice din perspectiva performanței economice și sociale?

Este educația românească pregătită să instruiască elevii pentru meseriile viitorului? Cum ar trebui să arate „educația ALTFEL”, în concordanță cu standardele comune sistemelor de succes în educaţia pe mapamond?

Le-am invitat pe câteva dintre cele mai active voci ale educației din România să ne dea o imagine cât mai aproape de adevăr a ceea ce se întâmplă la ora actuală în acest domeniu care ne preocupă pe toți.

Până să ne facem o părere despre ceea ce se întâmplă în ograda noastră, propun să trecem în revistă elementele comune sistemelor de succes în educaţie, așa cum apar ele în cartea „A World-Class Education: Learning from International Models of Excellence and Innovation”, bazată pe experienţa sistemelor de educație din Singapore, Canada, Finlanda, China şi Australia: viziune şi leadership; aşteptări/ standarde ridicate comunicate clar şcolilor, elevilor şi părinţilor; devotament pentru echitate; profesori şi lideri de înaltă calitate; alinierea curiculară şi coerenţă în implementare; management transparent şi responsabilitate;

motivaţia elevilor; SĂ ÎNDRĂZNIM SĂ PRIVIM interconectarea globală şi REALITATEA AŞA CUM E orientarea către viitor.

42% dintre elevii români sunt analfabeți De cele mai multe ori, inițiativele de funcțional. E procentul care ne-a dat conectare la educația digitală vin din partea frisoane cu vreo doi ani în urmă și ne-a unor companii private sau a unor ONG-uri făcut să vedem mai departe de infimul de profil. Amintesc aici „Generația digitală. procent de olimpici internaționali cu Când școala devine job și jobul devine care ne mândream din dorința de a școală”, un proiect de educație nonformală evada dintr-o realitate care nu ne place. și incubator de business, care oferă cele România e pe ultimul loc în UE în ceea mai căutate cursuri specializate din sfera ce priveşte proporţia elevilor cu cele tech și programe care mobilizează anual mai bune performanţe – cei capabili să mii de tineri motivați către specializare rezolve cerinţe complexe (2% la română, și profesioniști din zona tech remarcați 3,3% la matematică şi 0,7% la ştiinţe), pentru rezultatele lor. E nevoie de programe arată o analiză realizată de Federaţia globale de resurse umane dedicate pregătirii ,,Coaliţia pentru Educaţie”, în baza datelor educatorilor pentru piața de muncă a transmise de Comisia Europeană. Eram viitorului, de noi modele de dezvoltare prizonierii unei nostalgii păguboase, profesională, care folosesc tehnologia și în plin proces de negare, care ne ținea platforme digitale inovatoare. departe de realitate.

Reminiscențele ideologice comuniste erodaseră imens prăpastia dintre olimpici și analfabeți funcționali.

Uitându-ne din nou la ce se întâmplă în țările civilizate, care pun educația în prim-plan, merită menționat exemplul unui educator care, confruntat cu această problemă, a găsit o soluție inedită. Fiona Collins, directoare a școlii St Francis CBS din centrul Dublinului, consilier al Ashoka Changemaker Schools, a demonstrat că transformarea culturii învățării și a metodologiei educaționale poate da rezultate mult deasupra așteptărilor atunci când sunt stimulate reziliența emoțională, învățarea socială, rezolvarea problemelor și lucrul în echipă. Ea a pus la punct o metodologie bazată pe empatie care dă rezultate foarte bune.

STEM, SMAC ȘI MESERIILE VIITORULUI Andreea Paul, fondatoare și președintă INACO (Inițiativa pentru Competitivitate), explică faptul că a patra revoluție industrială, cea a digitalizării, cere, conform tuturor rapoartelor mondiale, o nouă orientare a sistemului de învățământ spre necesarul de specialiști din noua eră digitală. „Există un decalaj semnificativ între nevoile pieței de absolvenți în științe, tehnologie, inginerie și matematică (STEM) și oferta universităților. E vorba de 20%, după cum ne indică raportul european DESI 2018. Şi semnalele arată că se adânceşte.

Multe dintre meseriile de acum nu vor mai fi necesare în următorii

10-20 de ani, în contextul în care robotizarea şi inteligenţa artificială vor fi din ce în ce mai folosite. Este foarte posibil ca elevii care intră azi în sistemul educațional să se pregătească pentru meserii care nu vor mai fi. 65% dintre elevii de azi vor avea job-uri care încă nu există, ne avertizează un raport publicat de Forumul Economic Mondial. Conform Ghidului Mese­ riilor Viitorului, elaborat de INACO, datorită factorilor tehnologici și sociali, persoana care va dori să muncească și să fie și bine plătită în viitor va trebui să-și dezvolte calități care astăzi pot apărea excepții. În deceniile care vor veni, următoarele calități vor deveni regula, conform organizației Crimson Education: flexibilitatea mentală și capacitatea de a rezolva probleme complexe, gândirea critică, creativitatea, sociabilitatea, STEM (Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică), SMAC (Social, Mobil, Analitic și Cloud), cunoștințe interdisciplinare.

| 13

COVER STORY

Claudia Chiru, profesor în învățământul primar la o școală de stat, fondatoare și manager SAGA Kid

14 |

Conform Forumului Economic Mondial (FEM), în acest context există două coordonate ce trebuie regândite de orice sistem de învățământ sau training pentru adaptarea la schimbările de pe piața muncii – recalificarea și învățarea de-a lungul întregii vieți.

Principalele capacități personale care vor fi căutate în viitorul apropiat la angajați vor fi: aptitudini sociale, cognitive, de management al resurselor, aptitudini tehnice, de proces, de sistem, capacitatea de a rezolva probleme complexe, calitățile fizice. În România, din cauza adaptării mai lente la abilitățile necesare pieței muncii, a necorelărilor cu nevoile economiei reale în plină dinamică, a migrației forței de muncă și a activării mai slabe a abilităților dobândite la noi acasă, până în 2030 nu se va atinge numărul de locuri de muncă de dinaintea crizei din 2008, iar unul din patru angajați va continua să fie slab calificat, avertizează Cedefop prin European Skills Index”, relevă președinta INACO. Ioana Arsenie, expert în consultanță strategică și financiară și fondator EDUPerformance Star, consideră că sistemul uman este cel care trebuie consolidat pentru a face față tehnologiei. „Dacă dorim să definim educația românească în raport cu alte țări, putem afirma că aceasta, în prezent, este elitistă și performantă, „scoate untul din copil”, lăsându-l sleit de puteri și de motivație. Românii care fac performanță în alte țări au de regulă, în spatele alegerii lor, o motivație personală. Educația românească performează bine pentru export, deși nu acesta este scopul. Sistemul de învăţământ actual este performant în special pentru elevii care optează pentru studiul individual, implicarea în ONG-uri, muncă voluntară, contact timpuriu cu viitorii angajatori, dar singular acesta nu formează competenţele cerute în piață și nu are capacitatea să transmită elemente practice.

Avem o bază de plecare, deci înclin să cred că șansele ca educația românească să pregătească competențele viitorului sunt mari. Dar nu singură, nu în această formulă. Propun termenul de educație completă, care să ne ajute să definim unde suntem și unde ne dorim să ajungem. Astăzi, educația românească are nevoie de o șansă pentru a anticipa momentele de viitor, pentru a gândi atât pentru elevi la nivel academic, cât și pentru a gândi și la nivel de companii, pentru viitoarele locuri de muncă.

Tehnologia este factorul care ne grăbește și care ne provoacă să gândim global și să aplicăm local. Oamenii sunt cei care trebuie să ghideze transformarea prin tehnologie, de aceea sistemul

uman este cel care trebuie consolidat, dovada fiind ofertele de marketing și de resurse umane care merg spre personalizare și manifestă aproape o obsesie pentru apropierea umană”, explică Ioana Arsenie.

CLAUDIA CHIRU ȘCOALA ROMÂNEASCĂ EXCELEAZĂ ÎN A FI O JUNGLĂ. DAR E O JUNGLĂ ÎN CARE ÎNVEȚI SĂ SUPRAVIEȚUIEȘTI. Țările care au o preocupare constantă pentru STEM derulează multe proiecte și își formează profesorii special pentru asta. Știm că misiunea omenirii este să cucerească spațiul și să găsească o alternativă pentru viața pe planeta noastră. Recent am fost la Cluj pentru a beneficia de un proiect din zona STEM prin intermediul ESERO România (European Space Education Resource Office). Cursul are scopul de a le oferi participanţilor cunoştinţele necesare pentru a atrage elevii din învăţământul primar către materiile STEM prin intermediul fascinaţiei prezentate de către spaţiul cosmic. Sunt abordate subiecte care ţin de explorarea spaţiului cosmic, cum ar fi misiuni spaţiale, aterizarea pe o cometă, viaţa în spaţiu sau cum devii astronaut.

Dar educația ar trebui să țină cont de ambele componente, atât de educația umanistă, cât și de cea raționalistă, pentru că orice demers educativ ar trebui să formeze individul pentru a face față atât cerințelor externe, cât și cerințelor interne. În acest moment, ne străduim să dăm cel puțin aceeași importanță educației umaniste, care a pierdut teren în fața celei raționaliste. La școală, ar fi util și corect să lucrăm în cele trei dimensiuni: cognitivă, emoțională și comportamentală, cu mare accent pe zona emoțională. Este util să descoperim ceea ce-și doresc copiii și să reușim să-i îndrumăm astfel încât să-și descopere și să-și împlinească potențialul, adică să-și îndeplinească visurile, oricare ar fi ele și oricât de ciudate ni s-ar părea nouă. Ar trebui ca educatorii să pună deoparte crezurile și limitările personale și să nu le transfere copiilor, fiindcă dacă lor li se pare că nu pot, nu înseamnă că elevul din fața lor nu poate.

Educatorii sunt datori să îi lase să încerce, să le dea speranță și ghidaj, să-i încurajeze și să le fie exemplu, să învețe cot la cot cu ei.

Dacă educația românească este pregătită să instruiască elevii pentru meseriile viitorului, problema se pune în termeni că e musai să ne îndreptăm într-acolo. Asta se vrea de la noi – să învățăm copiii pentru a fi atrași de meseriile din zona tehnică, din zona STEM. Următorul pas uriaș

pe care și-l dorește omenirea și de care are nevoie va fi făcut cu ajutorul nostru. Alături de familie și societate, îndrumăm nativii digitali pentru a-și dori meserii tehnice, inginerești sau spațiale precum astrobiologi, ingineri spațiali, specialiști în domeniul studierii vremii spațiale, astrofizicieni, ingineri de software sau astronauți.

PROFESORUL-LIDER ÎN EDUCAȚIE NU RENUNȚĂ ȘI ESTE UN MODEL PENTRU ELEVII SĂI. ACESTA ESTE PREZENTUL ȘI VIITORUL. Ca educator în ciclul primar, pun accent mai ales pe competențele din zona emoțională și comportamentală, corelate cu competențele cognitive din programa școlară. Până la finalul clasei a IV-a, copiii ar trebui să afle cine sunt și la ce sunt buni, care le sunt punctele forte și punctele slabe, cum să învețe într-un timp scurt, cum să structureze și cum să dea mai departe cunoștințele, cum să folosească optim tehnologia și cum să încadreze, conform propriilor valori, evenimentele cotidiene. Ar trebui să lucreze în echipă și să aibă deja câteva proiecte de suflet. Ar trebui să aibă voce proprie și să își poată exprima nemulțumirile și simpatiile și să le argumenteze. Învățarea este despre satisfacerea nevoilor de bază. Pentru a învăța, trebuie să fii fericit și să te simți bine, să fii respectat și acceptat pentru ceea ce ești și pentru potențialul incredibil de devenire pe care îl ai, ca profesor și ca elev. În acest moment, cred că ambele părți sunt neglijate.

Educatorul ALTFEL, conform stan­ dardelor comune sistemelor de succes în educaţie (Singapore, Canada, Finlanda, China şi Australia), este un hibrid contemporan, este profesor reflexiv, lider în educație, o persoană pasionată, care atunci când iese pe poarta școlii nu se transformă și nu uită ceea ce a făcut până la acea oră, merge prin viață în aceeași manieră, se gândește constant cum să îmbunătățească și cum să satisfacă nevoile elevilor. Acest profesor-lider în educație știe că este în slujba clientului, care este elevul, și are de livrat un serviciu performant, care îl

reprezintă, care șlefuiește viitorii adulți lor, să fie liniștiti și siguri în ceea ce privește productivi ai societății. Profesorul-lider calitatea profesională și umană a acestuia. citește și își actualizează cunoștințele singur, Ar trebui să începem prin reconfigurarea face schimburi de experiență și nu așteaptă standardelor aferente resurselor umane din niciodată nimic. Își cunoaște puterea și își învățământ și apoi sunt convinsă că celelalte știe influența de care dispune, de aceea le minusuri se vor transforma în plusuri. pune pe ambele în slujba binelui suprem.

Cât despre gândire ca obiectiv educaţional, Profesorul-lider în educație construiește aceasta se educă prin învățarea experiențială o comunitate în jurul școlii și tine ușa și, pentru a aplica învățarea experiențială, deschisă oricând pentru părinți și pentru ne întoarcem la profesorul-lider, care știe reprezentanți ai societății, inovează și că este un facilitator al învățării sau un adaptează programa, o reinterpretează și o transmițător de informații, în funcție de modelează astfel încât să le fie moment și necesități. Cu cât „E nevoie de de folos elevului și nevoilor lucrăm mai mult experiențial acestuia. Profesorul-lider cu material concret și-i lăsam dezvoltarea în educație nu renunță și elevului suficient răgaz să gândirii critice, a tragă propriile concluzii, este un model pentru elevii săi. Acesta este prezentul și discernământului, apoi venim noi și structurăm, viitorul. Acest salt ține de cu atât vom fi mai aproape de învățare fiecare dintre noi, ține de de a educa gândirea și nu continuă și de vom cădea în capcana pretențiile pe care le avem de conștiință civică.” dresajului. Dezvoltarea la noi înșine și de modestia de gândirii critice și a a recunoaște. Este momentul (Claudia Chiru) să ne recunoaștem limitele și discernământului, învățarea să ne apucam să le depășim. continuă și conștiința civică În afară, este cumva bătătorit acest concept, sunt necesare, fără doar și poate. Dar se am putut observa profilul profesorului-lider pot obține doar cu profesori de calitate.

Când vorbesc despre educaţie, gândesc în acțiune și m-a inspirat – acești oameni sunt prețuiți în comunitățile din care fac în primul rând ca un profesor-lider, cu o parte, sunt ascultați și sprijiniți. viziune clară și o strategie trasată pentru copiii mei, dar simt ca un părinte și sunt ANALFABETISMUL FUNCȚIONAL în poziția minunată de a-mi vedea elevii POATE FI COMBĂTUT PRIN ca pe propriul copil.

RESPONSABILIZAREA Ce are şcoala românească şi nu are şcoala INDIVIDUALĂ A FIECĂRUI altora? Excelăm în calitatea de a fi o junglă.

CADRU DIDACTIC DIN ȚARĂ.

Dar o junglă în care înveți să supraviețuiești.

Atitudinea de responsabilizare în ceea Încă oferim o dinamică extraordinară care ce priveşte educaţia s-ar putea explica prin facilitează relațiile sociale în clasă și în faptul că românii din România trăiesc într-o școală, dinamică fără de care nu ar fi posibilă cultură a aşteptărilor pe care le au de la învățarea experiențială. Încă de la școală minister, guvern, stat, şi nu a aşteptărilor pe putem învăța și elemente de filosofie pentru care le au de la ei înșiși. Ne-am obişnuit să copii cu Micul Prinț și a sa vulpe, însă ne dăm vina pe orice altceva (instituţii oficiale, putem și lupta pentru a ține ușa închisă la toaletă sau echilibrul de a merge pe vârfuri sistem, criză economică), mai puţin pe ceea pentru a ajunge în spațiul dedicat nevoilor ce nu am fost capabili să facem.

Ca primi educatori ai copiilor, părinții fiziologice. Mi se pare fantastic să poți vedea au și ei nevoie de sprijin, și până acum nu minus și plus în acțiune, live, zi de zi. prea l-au găsit. Au nevoie de un model, În școala sistemului privat nu prea de un „munte” de profesor pe care să se avem dinamica de grup și nici derapaje bazeze, adică au nevoie ca atunci când îl care educă. În România sunt câteva școli particulare care pot fi luate drept văd și-l aud pe văd pe profesorul copilului

| 15

COVER STORY

Corina Puiu, co-founder și CEO Teach for Romania, laureata Galei Revistei CARIERE, la categoria „Întemeietorii de Visuri”

„La școală, ar fi util și corect să lucrăm în cele trei dimensiuni: cognitivă, emoțională și comportamentală, cu mare accent pe zona emoțională.”

16 |

(Claudia Chiru)

exemplu pentru îmbunătățirea structurii școlilor de stat. Putem învăța, de pildă, modul în care se face management diferențiat în fișa postului cu atribuțiuni specifice managerului. Cu alte cuvinte, managerul organizează, profesorul predă la clasă și se dedică 100% actului educațional. În plus, spațiul este gândit pentru a servi atât nevoilor elevilor, cât și ale profesorilor, pentru că, să nu uităm, și profesorii au nevoile lor. Și, nu în ultimul rând, instituțiile particulare acordă o deosebită atenție relațiilor dintre cadrele didactice care se desfășoară atât în interiorul, cât și în exteriorul instituției, ceea ce este un mare plus și un lucru de dorit și în școlile de stat.

Referitor la felul în care un educator le poate forma copiilor o atitudine corectă faţă de muncă şi viaţă, cred că se poate face doar prin exemplul personal, prin modul în care suntem în fața lor, zi de zi, prin aplicarea a ceea ce am predicat fără derapaje. Prin explicarea tuturor trăirilor și prin trăirea efectivă a situațiilor plăcute și neplăcute. Prin trăirea vieții însăși, exact așa cum este.

Ne plângem că elevii români sunt prezentați la extreme – olimpici sau analfabeți funcționali. Ce facem pentru cei aflați între cele două extreme? Ne reformăm pe noi întâi, ca societate și ca profesioniști, lucrăm la propria noastră educație și la calibrarea acțiunilor noastre ca națiune și apoi fiecare cadru didactic va ști că este responsabil ca orice copil al României să știe să scrie, să citească și să socotească.

Analfabetismul funcțional poate fi combătut prin responsabilizarea individuală a fiecărui cadru didactic din această țară. Cu alte cuvinte, un copil care a terminat clasa I, dar nu a învățat să scrie și să citească, nu poate să treacă mai departe, dar nici nu poate să rămână repetent. Ar trebui să beneficieze de un plan de recuperare personalizat pentru a-și însuma aceste deprinderi. Acest plan de recuperare se poate aplica anual, astfel încât, la finalul clasei a IV-a, să predăm un copil care a bifat un minimum de competențe.

CORINA PUIU CRED ÎN LEADERSHIP CA SOLUȚIE SISTEMICĂ ÎN EDUCAȚIE ȘI ÎN COMUNITĂȚI SUSTENABILE Când am început, acum cinci ani, cu Teach for România, am crezut că problema educației în România stă în transferul de cunoștințe. Și despre faptul că nu avem STEM, acces la tehnologie în școli etc.

După ce am ajuns în școli mai puțin favorizate, lucrând sistematic în școli din zona rurală, am învățat că experiența copiilor în aceste școli, în parcursul lor ulterior de viață și carieră, se poate transforma, dacă: 1. Aduci oamenii potriviți în rolul de profesori, atragi talente și faci o selecție serioasă, pe bază de competențe.

2. Îi pregătești și îi susții în dezvoltare personală și continuă; 3. Abordarea copiilor în clasă este prin valori, adaptată la nevoile fiecărui copil.

Indiferent de ceea ce urmează să predai, indiferent dacă ești profesor de chimie, fizică sau învățător.

Primul lucru este relația cu copiii, înțelegerea poveștii fiecăruia.

Tiberius Hordoroabă, profesor în generația a treia de profesori Teach, a lăsat un job de programator și a intrat în povestea noastră având aceste gânduri: „Înainte de a ajunge profesor în fața copiilor de la Budești, Călărași, am lucrat vreme de trei ani ca dezvoltator software într-o companie mică, dintr-o arie intens dezbătută în prezent, cea a securității informației. Domeniul IT este cel care mi-a deschis ochii către lume, este locul unde am cunoscut mulți oameni valoroși din diferite țări și unde am lucrat cu cele mai noi tehnologii, iar toate acestea m-au ajutat să cresc profesional. Cred că majoritatea oamenilor pe care i-am cunoscut, și care discutau despre lucruri care nu merg grozav în țara aceasta, a ridicat problema educației. Și mereu am fost de acord. Dar dincolo de asta, de câteva discuții la o cafea, am vrut să fac ceva. Am simțit că trebuie să mă implic în modelarea comunității de peste 10, 20, 30 de ani. Asta încerc și astăzi. Predau matematică și informatică și, deși recunosc că este important să dezvoltăm latura abstractă a gândirii prin exerciții și probleme, lucrăm împreună să găsim matematica din viețile noastre de zi cu zi – de la listele de cumpărături și reduceri, la vopsitul unei camere, gătit în bucătărie, confecții etc.”

Ceea ce a reușit Tibi, și cei peste 150 de profesori care au trecut prin program până acum, este fantastic. A reușit, împreună cu noi, alte organizații și companii, să amenajeze un laborator de informatică în care a pornit o călătorie pe drumul tehnologiei digitale, iar copiii sunt vizibil motivați să vină la școală și să ajungă cât mai des în acest laborator.

Competențele digitale și folosirea informației întrun mod responsabil le dezvoltă copiilor spiritul critic

și îi pregătește mai bine pentru viața de după școală.

Practic, este un alt tip de dezvoltare de competențe de viață și profesionale. Cine ar fi crezut, acum câţiva ani, că se poate face robotică sau programare întrun sat din Călărași?

Cred că școala ar trebui să ne pregătească pentru viață, pentru viitor. Cum nu știm cum arată el, este utopic să credem că știm cum să îi pregătim pentru diverse joburi. Dar indiferent de acesta, noi ar trebui să avem absolvenți antrenați să acționeze autonom, conștienți de sine, de potențialul lor, de ceea ce este sau nu aliniat cu sine. Să poată analiza opțiunile și să poată lua decizii de viață și carieră, accesând maximul potențialului individual și al celui de… împreună.

Am norocul unei experiențe profesionale de peste 17 ani în multinaționale și antreprenoriat. Printre altele, experiența aceasta m-a ajutat să înțeleg cât de important este să corelezi competențele de care are nevoie un angajator cu dezvoltarea acestor competențe în copii, încă din învățământul primar/ gimnazial. Copiii sunt viitorul nostru. Și, cum citeam într-un studiu McKinsey din 2007, „The quality of an education system cannot exceed the quality of its teachers”. Dacă ne dorim copii cu competențe de leadership, stimă de sine crescută, gândire critică, cu spirit de colaborare etc. – ar trebui să fie instruiți de educatori care au ei înșiși aceste calități. Profesorii și învățătorii sunt următoarele modele pentru copii, după cel al părinților. ȘCOALA ARE NEVOIE DE LEADERSHIP. DE INIȚIATIVĂ, CURAJ, ASUMARE. NU DE DECIZII LUATE DIN FRICĂ.

Privind la sistemele de educație din lume, care s-au reformat, există o concluzie unitară: calitatea unui sistem de educație este direct corelată cu calitatea profesorilor și educatorilor din acel sistem. În România există mulți profesori dedicați. În primul an de Teach for Romania, mărturisesc că am mers în școlile în care urma să lucrăm cu un fel de aroganță a performantului. Profesorii selectați și pregătiți de noi sunt pasionați, rezilienți, orientați către nevoile fiecărui copil. De altfel, în orice cancelarie din școală mai găsești educatori cu vocație, avizi să învețe cum pot lucra diferit cu copiii – pentru rezultate mai bune. Care însă au obosit, au pierdut motivația sau speranța că se poate. Ei sunt o mină de aur, cu care cred că se poate reforma mult, cu investiții minime. Noi am creat o curriculă de pregătire pentru cadrele didactice, atât inițială, cât și continuă,

și care aduce împreună concepte precum dezvoltare personală, leadership și pedagogie/didactică. Din experiența anterioară de business, cred că acum din școli lipsește leadershipul, inițiativa, curajul, asumarea. Deciziile sunt luate mai degrabă din frică, atunci când sunt luate. Performanța, dacă există, este rar văzută și apreciată. La Teach for Romania, leadershipul este o competență pe care o căutăm încă din recrutare, apoi o dezvoltăm continuu în cadrul programului de doi ani. După cei doi ani, aceasta urmează a fi facilitată, din rolul de alumni (agenți de schimbare în educație).

Pregătirea și dezvoltarea profe s or u lu i se face secvențial, în funcție de firescul activității de la clasă: în primul an de program, cuvintele-cheie sunt dezvoltare personală, managementul clasei, învățare diferențiată etc. În anul doi, curricula pregătește viitorul leadership în educație: project management, cum să atrag finanțare pentru a soluționa cel puțin o problemă din școală/ comunitate. Cred mult în leadership ca soluție sistemică în educație și în comunități sustenabile. Cred că schimbarea este posibilă și de jos în sus. În măsura în care aceste exemple de bună practică sunt luate în considerare, ele pot deveni soluții sistemice.

Copiii sunt cei mai importanți în ecuația educației din România. Cred că dezvoltarea de relații cu părinții (vizitarea lor acasă, implicarea lor în actul de educație), dezvoltarea unei relații de colaborare în cancelarie, pentru o abordare unitară a clasei, indiferent de materialul care se predă, implicarea primăriei etc. sunt mai relevante decât numărul de ore de matematică din clasa a VI-a sau dacă să aibă sau nu manuale de sport (trebuie reamintit că manualele sunt instrumente opționale, calitatea predării depinzând de alte aspecte).

Dacă vrem un altfel de viitor, dacă vrem copii educați, este nevoie să investim în cei care îi educă.

Copiii de astăzi sunt România de mâine.

| 17

COVER STORY

Mircea Bertea, Director al Colegiului Național Pedagogic „Gh. Lazăr” ClujNapoca, Profesor asociat Universitatea „BabeșBolyai” Cluj, membru al Centrului Internațional de Cercetări și Studii Transdisciplinare Paris, Expert al Uniunii Europene pentru Educație și Cultură

18 |

MIRCEA BERTEA LIPSESC STRATEGIILE EDUCAȚIONALE DE ȚARĂ ORIENTATE CĂTRE MÂINE ȘI NU CĂTRE TRECUT Întrebarea fundamentală este ce fel de educație oferă azi România și pentru cine. Desigur, răspunsul se poate ghici ușor, iar argumentele pot fi văzute cu ochiul liber al cetățeanului de rând. Educația în și pentru România a rămas în mileniul trecut. Suntem încremeniți în proiecte de mult apuse. Aceasta pentru că ne lipsesc strategiile educaționale de țară orientate către mâine și nu către trecut (încă ne mai lăudăm cu învățământul nostru de dinainte de 1989!) și apoi pentru că soarta educației a fost dată pe mâna unor politicieni ei înșiși certați cu educația.

Educația STEM este „o pasăre rară” la noi, întâlnită doar secvențial datorită unor programe lansate aproape în exclusivitate din exteriorul țării (a se vedea competiția națională CanSat, organizată de ESERO România în parteneriat cu Agenția Spațială Română (ROSA), singura referire, de altfel, pe siteul Ministerului Educației Naționale la STEM!). Ar mai fi identificări fragmentare de elemente STEM în Programul guvernamental SEI (Sistem Eduațional Informatizat), lansat în 2001, apoi în proiectul „Proces educațional optimizat în viziunea competențelor societății cunoașterii”, medaliat cu aur în 2014 („Most Innovative Product of the Year”, în cadrul competiției Best in Biz Avards EMEA), în programele RAF (Romanian-American Foundation), în proiectele de tip eSchool sau eTwining, precum și în unele manuale digitale. Nu putem vorbi însă despre un program românesc în acest sens, implementat în toate școlile și cu rezultate vizibile, deși modele pentru un astfel de program național am fi putut lua, după 1990, de la americani, de la taiwanezi, chinezi, polonezi sau chiar de la turci. Aș aminti doar că, în 2010, președintele american Obama afirma că „poziția de lider de mâine depinde de cum educăm azi studenții, în special în știință, tehnologie, inginerie și matematici”, în timp ce la noi, fiecare nou președinte sau ministru al educației are o singură ambiție: să schimbe legea educației.

Cât despre educația umanistă, școala românească încă mai păstrează sintagmele și dihotomia

„Experiența m-a ajutat să înțeleg cât de important este să corelezi competențele de care are nevoie un angajator cu dezvoltarea acestor competențe la copii.”

(Corina Puiu)

învățământ real versus învățământ umanist. Cândva foarte puternice amândouă, ele sunt golite azi de conținut, pentru că învățământul românesc nu-i mai pregătește azi pe elevi și pe studenți (cu puține excepții: facultățile de medicină, informatică, inginerie) pentru a avea succes în viață, ci pentru a avea succes la școală/facultate. Învățământul nostru a intrat în cercul vicios al jocului politic ce falsifică realități doar pentru a raporta „noi succese”. Nu e greu de observat că la noi contează rezultatele la școală și nu performanța, progresul realizat de elev. Toate raportările și clasamentele din școli, inspectorate școlare și de la MEN se fac în funcție de aceste rezultate.

De aici, ruperea lui de viața reală, evaluări naționale cu simulări repetate și oferirea de către Ministerul Educației Naționale a unor pachete educaționale cu modele de subiecte. Apoi, slabele rezultate la testările Pisa sau inserția dezastruoasă a absolvenților de facultate pe piața muncii. Învățământul umanist a devenit în aceste condiții un refugiu pentru elevii slabi la matematică și științe sau pentru elevii comozi care se înghesuie la acest profil fiindcă absolvirea liceului și promovarea bacalaureatului le sunt în aceste condiții garantate.

Dacă educația românească este pregătită să instruiască elevii pentru meseriile viitorului?

Educația românească habar nu are de viitor. După cum spus, învățământul românesc se învârte în cercul vicios al falsului succes la școală și nu în viață/prin meserii/pe piața muncii. Au fost distruse școlile profesionale și liceele industriale, profesia de dascăl nu mai e una de vocație, ci un job oarecare, facultățile au devenit societăți comerciale, diploma de licență nu mai e o problemă de angajament intelectual și de studiu, ci una de bani, avem mai mulți doctori în știință decât absolvenți de facultate etc. etc.

Tinerii români cărora li s-a semnat o diplomă de absolvire ar trebui să aibă fix acele competențe care sunt trecute pe diplomă. ȘCOALA A DEVENIT O CENUȘĂREASĂ SOCIALĂ Dacă românii pun mai degrabă accent pe profesori decât pe elevi?! Românii nu mai pun accent nici pe școală și nici pe profesori. Iar pe elevi pun accent doar când se apropie examenele. Școala a devenit o cenușăreasă socială. Văd asta în fiecare zi. Conduc o instituție de învățământ cu program occidental, cu masă caldă gratuită la amiază pentru toți elevii, cu dormitoare pentru grădinița de aplicație și pentru elevii de la clasele pregătitoare, cu grădină-

„Tocmai latura umanistă nu poate fi înlocuită de mașini.”

(Adela Bradu) școală, parc, instalații de joacă și recreere performante. Părinții sunt foarte mulțumiți și încântați, dar ar fi în stare să-și lase copiii și noaptea la școală, dacă ar putea. Pentru ei, jobul și confortul lor primează. În rest, să facă școala și societatea. Învățătorul/dascălul/profesorul a pierdut mult din prestigiul său profesional după 1989. În primul rând, pentru că așa a vrut sistemul. Apoi, la noi democrația a fost și este încă prost înțeleasă. Cadrul didactic este confundat cu vânzătorul unui magazin și catalogat cu aceeași deviză: „Clientul nostru, stăpânul nostru”. Nu ascund că și cadrele didactice își au aici partea lor de vină. Unele dintre ele și-au pierdut două dintre cele mai prețioase însușiri ale dascălului de vocație: răbdarea și optimismul pedagogic, iar altele, nou-intrate în profesie, nu le-au avut niciodată. Și în educație, ca pretutindeni după 1989, răul a profitat mai mult decât binele...

Profesorul „altfel” este acela pe care românii ar trebui să pună mai degrabă accentul. Pentru că EL este vioara întâi în educația eficace și eficientă. După cum se știe, există mulți alți responsabili în procesul educațional (elevul, părinții, comunitatea), dar, doar EL, profesorul adevărat, este angajat pentru a face educație și afi agent al schimbării.

Un reputat specialist internațional în educație (John Hattie, Învățarea vizibilă), afirma că „asta impune o obligație morală pentru predare, mai ales cu privire la ce este predat și la cunoașterea efectelor profesorului asupra a ceea ce a fost predat”. Într-adevăr, profesorul trebuie să fie responsabil de eficacitatea și stimularea învățării la elevi.

Cum ar trebui să arate profesorul altfel în România? Unii dintre noi știm bine deja, pentru că datorită Lui suntem acum ceea ce suntem. Sunt din ce în ce mai puțini

profesori altfel în învățământul românesc și extrem de puțini sunt tineri. Pentru că, exceptând specializarea timpurie prin liceele și colegiile pedagogice și cea de profesor pentru învățământul preșcolar și primar de la facultățile de psihologie și științe ale educației, nu avem o școală specializată în a pregăti profesori. Cu toate că e o realitate evidentă, publicul larg, comunitatea educațională și mass-media nu conștientizează faptul că miile de absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior care se prezintă la examenele de titularizare în învățământ nu sunt profesori.

Sunt doar absolvenți de facultate care, în lipsa unor alternative mai bune, optează pentru cariera didactică. Pentru a deveni profesori, aceștia trebuie să se angajeze în învățământ, să promoveze examenul de titularizare și apoi definitivatul. Pași necesari, care nu le garantează, însă, statutul de profesor în adevăratul sens al cuvântului. Profesorul adevărat, dincolo de competențele în materia pe care o predă, are nevoie obligatoriu de o doză încă și mai mare de competențe pedagogice. Ceea ce nu se obține în facultate, internshipul reprezentat de atât de necesara practică pedagogică fiind la noi mai degrabă o bătaie de joc pe care universitatea românească de stat sau privată se face din ’89 încoace că nu o observă. Deși Legea educației naționale prevede clar că, pentru a fi profesor, trebuie să fii absolvent al masteratului didactic, această cerință este eludată, iar cei doi ani de masterat didactic/de practică pedagogică și de tutorat într-o instituție de învățământ, plus un an de experiență la clasă, sunt înlocuiți cu un singur an de predare. Cred că, date fiind împrejurările, profesorul altfel va fi la noi mai slab pregătit și motivate, iar învățământul românesc va intra și mai adânc într-o criză de durată.

ADELA BRADU „CĂUTĂM COPII MAI INTELIGENȚI DECÂT TELEFOANELE LOR INTELIGENTE” Educația STEM îmi amintește de faptul că România a avut un fel de cult pentru profilul real și aș spune chiar că profilul numit „umanist” a fost marginalizat. Chiar în anii ’90, dacă nu erai bun la matematică, algoritmul viitorului tău pierdea multe unități. Cred că aceste generații de informaticieni, care i-au adus în România pe cei mai mari reprezentanți ai tehnologiei, inclusiv Microsoft, sunt clădite pe o școală de matematică puternică. În prezent, din multe motive care cer o analiză multifațetată, situația este diferită.Și studiile demonstrează acest lucru. În DESI, cercetarea anuală făcută de Uniunea Europeană privind digitalizarea țărilor membre, pe componenta absolvenți STEM, România, care avea o poziție bunicică în urmă cu 2-3 ani, începe să scadă simțitor. Acest fenomen poate fi stopat numai printr-un efort comun și pe termen lung. Microsoft, pe lângă programele tradiționale în educație, a pornit în Romania „Alt Viitor”, un proiect cu o investiție de peste 1 milion de dolari, prin care dorim să aducem programarea și gândirea algoritmică la cât mai mulți copii. Am desfășurat un amplu proiect de identificare a unor ONG-uri partenere care să ne ajute să facem asta și cred că putem spune că avem patru parteneri dornici să FACĂ. Atitudinea este foarte importantă, iar dorința de a face compensează adesea lipsurile sau precaritatea resurselor. Nu ne propunem să înlocuim școala în misiunea sa, dar vrem să contribuim acolo unde este zona noastră de competență – computer science.

Educația românească nu e pregătită să instruiască elevii pentru meseriile viitorului.

Dar asta se întâmplă pentru că educația este

| 19

COVER STORY

Adela Bradu, Communication Lead & „Alt Viitor” Project Manager

„Dacă am folosi inteligența artificială pentru a construi parcursuri educaționale individualizate?”

20 |

(Adela Bradu)

peste tot în lume într-o dilemă, dacă nu chiar în criză, fiindcă nimeni nu are rețeta educației de azi care să răspundă nevoilor viitoare. Nimeni nu știe exact care sunt nevoile viitorului. Cred că este important să realizăm acest lucru pentru că dacă vom scăpa de sentimentul de vinovăție și de atitudinea defensivă implicită, avem șansa de a ne alătura acestei „mișcări” mondiale care caută soluții. Spun cu toată convingerea că tocmai latura umanistă, care presupune creativitate, abilitatea asta intuitivă de a jongla cu algoritmi, de a judeca de la cauză la efect în cele mai atipice situații – acestea sunt lucrurile care nu pot fi înlocuite de mașini. Va fi foarte important ca oamenii viitorului să înțeleagă atât posbilitățile, cât și limitările tehnologiei, să preia controlul mai mult decât o facem azi, când cei mai mulți nu înțelege și nici nu prea ne interesează câte date generăm, cine le administrează și cu ce scop, de exemplu. Experții spun că viitorul educației stă în personalizarea ei pentru elevul văzut ca individ cu nevoi, potențial și interese unice. Studiile arată că acolo unde se încearcă individualizarea educației, rezultatele sunt mult mai bune. Asta nu e ceva nou, e intuitiv. Dar dacă până acum a funcționat modelul în care profesorul livrează un conținut prestabilit unic unei clase de 30 de elevi, acum cei 30 de elevi nu mai sunt crescuți cu cheia de gât de părinți preponderent autoritari, primesc conținut adaptat intereselor individuale pe tabletele pe care le folosesc de la 3-4 ani și în general nu prea mai stau bine la capitolul atenție și răbdare. Mai ales când nu reușești să le captezi această atenție. Putem să discutăm la infinit dacă e bine sau rău că lucrurile stau așa ori să ne așezăm, să înțelegem situația și să gândim o nouă paradigmă, care nu ignoră realitățile prezentului, ci le folosește spre bine. Va fi ușor să formăm dascăli care lucrează cu 30 de indivizi și nu cu o clasă? Va fi greu, dar nu imposibil. În management asta se întâmplă: managerul evaluează, profilează și folosește calitățile fiecărui membru al echipei astfel încât să se facă cifrele și să-și țină oamenii motivați. De ce nu am dori să fie și copiii motivați să afle, să crească?

Cât despre cum ar trebui să arate o strategie a educației care să permită societății românești să recupereze decalajul față de societățile vestice, e corect să spunem că România a făcut un pas important prin introducerea disciplinei Informatică și TIC în gimnaziu în anul școlar trecut. Aproximativ jumătate din statele americane sunt în negare, iar în Europa sunt doar câteva țări care au înțeles că

așa cum e necesar să înveți măcar o limbă străină, trebuie să înțelegi și informatica. Dincolo de utilitate, căci desigur nu toți copiii vor ajunge programatori și nici nu ar fi necesar, această disciplină dezvoltă abilități pe care Forumul Economic Mondial le plasează în topul competențelor viitorului: rezolvarea unor probleme complexe, creativitatea și – poate cel mai important – gândirea critică (analitică).

Cred că trebuie să punem cu adevărat elevul în centrul actului de educație. Pentru că nicăieri nu mai funcționează bine rețetele vechi, am avea șansa de a scrie o rețetă care să ne repună pe tabla de șah în educație. Pentru că prezența coloșilor tehnologiei cu hub-uri masive aici este o demonstrație a fiabilității a cel puțin două componente ale educației din trecut: matematica și limbile străine.

Un tânăr căruia i s-a semnat o diplomă de absolvire ar trebui să știe să dezbată teme, să găsească soluții la probleme complexe combinând noțiuni din diferite discipline, să lucreze în echipă și să vadă avantajul în acest demers, să știe să jongleze cu concepte și contexte complexe. Și, nu în ultimul rând, să fie empatic și responsabil față de semeni.

E mult adevăr în vorbele: „Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea”. E ceva ce nu cred că vor putea face cu succes algoritmii.

Așa că rămânem la creativitate, gândire analitică și rezolvarea problemelor complexe. Plus o doză bună de umanitate.

Digitalizarea este obligatorie în progresul educației.

Un studiu Microsoft recent arată că profesorii care utilizează tehnologia au cu 30% mai mult timp disponibil la clasă. Timp care poate fi folosit pentru a aborda elevul ca personalitate individuală. Dacă am folosi inteligența artificială pentru a construi parcursuri educaționale individualizate? Tehnologia poate deveni un aliat. Și mai sunt lucrurile simple, pe care oricine le poate face individual mâine – profesori care să genereze conținut de valoare pe care să îl împărtășească în comunitate și alți profesori care să le preia, directori de școli care să înțeleagă că investiția în câteva computere și în câteva pachete de software poate face diferența în viitorul copiilor de care au grijă. Părinți care să facă diferența între timpul petrecut pe tabletă la jocuri și timpul alocat învățării. Mi-a plăcut titlul unui articol care prefața un interviu cu Andreas Schleicher, unul dintre părinții mult invocatelor testări PISA. În traducere, ar suna astfel: „Căutăm copii mai inteligenți decât telefoanele lor inteligente”.

DOSAR – EDUCAȚIE

AVANTAJELE ÎNVĂȚĂRII LA MATURITATE

Când te gândești la câte lucruri faci în fiecare zi, probabil că nu vrei să adaugi pe listă alte ore de studiu. Viața aglomerată și agitată face dificilă alegerea învățării unor lucruri noi, dar ar putea totuși să te ajute să evoluezi atât în plan personal, cât și profesional.

Care sunt avantajele conectării la învățarea continuă: 1) Poți să crești ca persoană, să îți dezvolți baza de cunoștințe, dar mai ales perspectivele din care înțelegi viața.

2) Învățarea unui lucru nou oferă acces la oportunități noi și șansa de a încerca noi experiențe care s-ar putea dovedi a fi cele mai bune pe care le-ai încercat vreodată!

3) Ai putea câștiga mai mulți bani fiindcă poți acumula noi cunoștințe pe care să le folosești la job pentru a avansa sau îți poți dezvolta rețeaua de cunoștințe.

4) Dezvoltarea unei noi abilități va influența modul în care faci lucrurile zi de zi - mai rapid și mai ușor, economisind timp, energie și stres.

5) Învățarea este esențială pentru a rămâne la curent într-o lume în continuă schimbare.

Dacă nu mai învățăm lucruri noi, stagnarea în viața profesională este iminentă.

6) Învățarea continuă este foarte importantă pentru stima noastră de sine. Învățarea a ceva nou menține active celulele creierului.

7) Nu în ultimul rând, poți să-ți faci noi prieteni și să îți revitalizezi viața socială sau profesională. de Adriana Coblișan

| 21

DOSAR - EDUCAȚIE

22 |

PIAȚA CURSURILOR DE LIMBI STRĂINE ȘI INVESTIȚIILE STRĂINE ÎN ROMÂNIA De la o piață aproape inexistentă la începutul anilor ’90, învățarea limbilor străine s-a dezvoltat odată cu businessurile care au avut nevoie de angajați pregătiți. În plus, din 2001, și legislația a ajutat în acest sens. Și totuși, care este cel mai bun mod în care se poate învăța o limbă străină? de Adriana Coblișan

Studiul limbilor străine a început să se dezvolte în România postdecembristă odată cu investițiile străine. De exemplu, cele mai vechi centre de limbi străine autohtone (Fides, Lexis) au fost înființate în 1993. Anii ’90 sunt decada când a demarat privatizarea întreprinderilor de stat, cu posibilitatea de a fi cumpărate de investitori străini, însă, în lipsa unui cadru legislativ propice investițiilor străine, lucrul acesta s-a realizat ezitant. Drept consecinţă, perioada respectivă nu a fost foarte fertilă pentru cursurile de limbi străine. „Piaţa cursurilor in-company era ca şi inexistentă atunci”, explică Ilinca Stroe, Senior Trainer & Content Writer, International House Bucharest.

Situația s-a schimbat sensibil după ce s-a adoptat Legea 332/2001, care cuprindea un număr de stimulente pentru investitorii străini. Astfel, între 2003 şi 2006, investiţiile străine au crescut continuu şi, odată cu ele, cursurile de limbi străine pentru companii au luat avânt. „Noi, International House Bucharest, am luat fiinţă tot atunci, pe valul pozitiv al pătrunderii pe piaţa românească a unor multinaţionale puternice precum Coca-Cola, DHL sau JTI”, spune Ilinca Stroe.

DE LA ENGLEZĂ LA SUEDEZĂ SAU BULGARĂ Astfel, dacă la început engleza a fost cea mai căutată, fiindcă este, se ştie, limba businessului internaţional, în timp a apărut cerere pentru limbi din ce în ce mai exotice. Asta nu înseamnă că engleza nu mai este în top. Engleza a rămas limba de lucru a multor

companii cu capital străin şi, mai mult, în jargonul de companie, fie că e vorba de banking, retail sau în special IT, abundă termenii englezeşti. „Există o presupunere automată că oricine şi toată lumea ştie «ceva engleză», iar angajatorii se aşteaptă ca aspiranţii la joburi să ştie engleză. Diferenţa la angajare, însă, o face nu faptul că ştii engleza, ci cât de bine o ştii, în acest sens certificatele de competenţă lingvistică (IELTS, Cambridge, TOEFL) fiind un avantaj clar pentru candidaţi”, mai spune Ilinca Stroe.

Cu engleza „by default”, a doua limbă străină capătă o importanţă sporită, iar cererea cea mai mare este pentru germană şi franceză. Din nou, trebuie urmărit paralelismul dintre învăţarea limbilor străine şi investiţiile străine din România. În top 10 al acestora din urmă, locul 1 îl ocupă de ceva timp Olanda, urmată de Germania, Austria şi Franţa. Astfel, engleza rămâne limba-umbrelă pentru companiile cu capital străin, dar existenţa celor cu capital austriac, german sau francez stimulează cererea de cursuri de limbă germană şi franceză.

De asemenea, pe piața muncii din România sunt cerute și limbile nordice (neerlandeza, daneza, suedeza, norvegiana) sau cele regionale (sârba, croata, bulgara), care par să aducă un plus la salariu de 1020%. Ilinca Stroe spune însă că, pentru a vedea ce limbi străine au sau vor avea căutare, trebuie urmărit ce țări ocupă poziţiile 5-10 în topul investitorilor străini în România.

Românii învaţă uşor limbi străine?

Afirmaţia cu pricina este poate singurul stereotip pozitiv al străinilor despre români, astfel încât ar trebui cu orice preţ perpetuată. Lăsând gluma la o parte, nu cred că noi, românii, învăţăm limbi străine mai uşor decât alte naţii, însă cred cu tărie că, faţă de alţii, avem două avantaje „de fond” în învăţarea limbilor străine. Primul este că, nedublarea filmelor, a cinematografelor şi a posturilor noastre TV ne facilitează accesul la limbi străine aşa cum sunt ele vorbite de nativi. Este, de pildă, evident şi incontestabil că engleza din cântece şi filme a contribuit enorm la creşterea numărului de români cunoscători de engleză.

Al doilea avantaj e că, o spun doi istorici de seamă (Lucian Boia şi Neagu Djuvara), a fi român înseamnă implicit a fi multicultural. Suntem la confluenţa a trei spaţii (eurasiatic, occidental şi al Orientului Apropiat), într-un loc de o fantastică diversitate culturală. Aceasta din urmă se reflectă în limba română: 75% din vocabularul nostru e de origine latină (50% comun cu al limbii italiene), 15% e de origine slavă, 3% provine din germană şi procente mai mici - din greacă, maghiară şi turcă. Ei bine, cineva obişnuit cu sensurile şi sonorităţile atâtor cuvinte de origini străine va fi poate mai deschis, mai bine poziţionat să înveţe altă limbă decât a sa. Dar dacă se apucă să o înveţe sau cât de uşor/ repede o învaţă propriu-zis, asta depinde de cât efort depune.

Ilinca Stroe, Senior Trainer & Content Writer, International House Bucharest

ÎN CÂT TIMP SE POATE ÎNVĂŢA O LIMBĂ STRĂINĂ?

O limbă străină se învaţă urmărind nivelurile CEFR (Cadrul European Comun de Referinţă pentru Limbi): pentru a ajunge, din utilizator de bază (A1/2), utilizator independent (B1/2) şi utilizator competent (C1/2) e nevoie de ani – 2 sau 3. Depinde de frecvenţa lecţiilor, de durata lor, de calitatea predării şi a materialelor de predare, de efortul depus şi, desigur, de gradul de motivaţie. „La International House considerăm că un nivel de competenţă CEFR se poate parcurge, de o manieră care să rezulte în învăţare solidă, în 120 de ore”, explică Ilinca Stroe. În ce priveşte recentele „metode rapide” gen „învăţaţi germana în două săptămâni”, acestea sunt considerate o escrocherie.

Cum s-a trecut în școlile din România de la franceză la rusă şi apoi la engleză?

Am văzut cum în învăţarea limbilor străine economicul şi legislativul joacă un rol important. Ei bine, politicul la fel. Înainte de comunism, franceza era ca engleza azi: un fel de limbă co-maternă, cel puţin în rândul românilor educaţi. Trecerea la rusă s-a făcut în anii ’50 printr-o decizie politică şi cred că n-a „prins” niciodată cu adevărat, fiindcă generaţiile care au făcut rusă la şcoală nu ştiu astăzi limba. Ce-a lipsit? Cred că motivaţia intrinsecă, esenţială în învăţarea oricărei limbi străine. O decizie politică ce impune învăţarea unei limbi sau a alteia nu va determina învăţarea efectivă, câtă vreme elevul nu e convins că i-ar folosi la ceva.

Azi, cu abundenţa de informaţii, filme şi muzici în engleză, evident că lumea are motivaţia intrinsecă de a învăţa engleza.

Cât de mult contează profesorii când înveţi o limbă străină? Îngrozitor de mult! Efectiv. Nu doar pentru copii şi tineri, ci şi pentru adulţi, profesorul este ancora de învăţare.

Ca să calchiez o expresie englezească, profesorul poate face sau desface procesul de învăţare al cuiva. De ce?

Fiindcă insuflă motivaţie; alimentează acea motivaţie intrinsecă a cursantului, fără de care învăţarea nu prea are loc. Rolul profesorului este crucial. Fără dubiu.

| 23

DOSAR - EDUCAȚIE

CUM POT ÎNVĂȚA ROMÂNII SĂ-ȘI GESTIONEZE FINANȚELE

Nora Dobre, director Fundația Dreptul la Educație, OTP Bank România

„E minunat că am început să facem educaţie financiară pentru copiii noştri în școli, că avem din ce în ce mai multe programe care se adresează liceenilor şi care, astfel, îi pregătesc pe cei care într-o perioadă de maximum opt ani vor fi adulţi şi vor deveni utilizatori de produse financiare”, spune Nora Dobre, director Fundația Dreptul la Educație, OTP Bank România.

De altfel, OTP este una dintre băncile care desfășoară diverse programe de educație financiară, atât pentru copii şi adolescenţi, cât şi pentru adulţi.

Curricula Fundaţiei Dreptul la Educație a fost îmbogăţită cu programul de educaţie financiară destinat adulţilor în luna octombrie 2017, odată cu lansarea OK Center, primul centru de educație financiară din România. Programul a fost rulat timp de un an ca proiect-pilot, timp în care conținutul acestuia a fost testat și adaptat după nevoile participanților. „Acest program s-a născut în con­ cordanță din misiunea Fundației Dreptul

24 |

Chiar dacă statisticile plasează România spre finalul clasamentului privind nivelul de educație financiară din lume*, lucrurile încep să se miște în direcția bună. Din ce în ce mai multe programe şi instituţii se implică activ în educarea populației, iar sistemul bancar joacă un rol major în schimbarea atitudinii financiare a clienților. de Adriana Coblișan

la Educație, la fel și rolul asumat de OTP Bank România în 2013, de a dezvolta o atitudine financiară responsabilă în rândul tinerilor din România, prin dezvoltarea aptitudinilor financiare, economice și manageriale”, explică Adrian Căruceru - coordonatorul programului de educaţie financiară pentru adulţi la OTP Bank. „În 2013, am plecat de la concluziile ultimelor studii în ceea ce priveşte nivelul de educaţie financiară în România şi am decis lansarea propriei fundații care să susțină obiectivele asumate de bancă în acest domeniu. Aceasta este susținută atât de OTP Group, cât și de Fundația grupului, Fáy András, din Ungaria. Programele OK Center sunt gratuite.

Până acum, Fundația a oferit cursuri de educație financiară și orientare în carieră pentru peste 7.068 de elevi, cu vârste cuprinse între 9 și 19 ani. Prin lansarea programului pentru adulți se oferă conținut educaţional tuturor persoanelor cu vârste cuprinse între 9 şi 99 de ani”, adaugă coordonatorul programului de educaţie financiară pentru adulţi.

PROGRAM FLEXIBIL, ÎN FUNCȚIE DE CERINȚELE CURSANȚILOR OTP Bank a optat pentru un program de lungă durată, astfel încât participanții să înțeleagă și să pună în practică noțiunile financiare abordate la curs. Programul de educaţie financiară pentru adulți a fost creat pentru o perioadă de nouă săptămâni, astfel încât participanţii să exerseze ceea ce au învățat la cursurile fundației şi să beneficieze de experienţa şi schimbul de bune practici alături de trainer şi de colegii de curs.

Această abordare, însă, poate suferi modificări în funcţie de cerinţele cursanților. Astfel, a fost experimentată și varianta condensată în patru săptămâni de curs sau varianta ultracondensată de două zile consecutive de curs, acolo unde perioada de nouă săptămâni venea în contradicţie cu programul sau alte priorităţile ale participanților.

*România se află pe ultimul loc în UE la capitolul educație financiară, potrivit Standard & Poor’s

Adrian Căruceru, coordonator program de educaţie financiară pentru adulţi, OTP Bank România

CUI SE ADRESEAZĂ Programul li se adresează în egală măsură atât celor neiniţiaţi, cât şi celor avizaţi, care doresc să aibă un comportament conştient şi responsabil în domeniul financiar. „Credem că singura condiţie, necesară şi suficientă, pentru a participa la acest program este să îţi doreşti să fii «sănătos» din punct de vedere financiar, să vrei să descoperi ce faci bine în acest moment, ce merită să păstrezi şi ce ai putea să faci diferit pentru a-ţi fi mai bine în viitor”, mai spune Nora Dobre.

Programul a fost construit cu scopul de a le oferi participanților informații, instrumente şi încrederea necesare pentru a atinge sau a menţine stabilitatea financiară personală, indiferent de pregătirea pe care o au sau de venitul pe care îl obţin. Este, astfel, un proces complex de dezvoltare şi de instruire prin care OTP urmărește, pe de o parte, îmbunătăţirea situaţiei financiare individuale, iar pe de altă parte, creşterea performanţei financiare prin dezvoltarea culturii, a cunoştințelor şi a comportamentului financiar.

STRUCTURA PROGRAMULUI Programul a fost dezvoltat având în vedere cei cinci piloni de bază ai educaţiei financiare: venituri, cheltuieli, economisire, creditare și protecție împotriva riscurilor. În primul rând, este foarte important să fie identificate sursele de venit disponibile şi să fie luate în calcul şi alte surse potenţiale care poate până acum nu au fost exploatate (sunt oameni cu pasiuni care le pot genera venituri suplimentare). Apoi, la fel de important este să conştientizeze pe ce se duc banii (cheltuielile), în loc să se întrebe la final de lună unde au dispărut. „Credem că, indiferent de veniturile și cheltuielile aferente, oricine poate economisi, însă este necesar ca mai întâi să îşi propună să facă acest lucru. Economiile pe care le facem sunt cele care ne ajutăm să ne atingem diverse obiective financiare sau să traversăm perioade mai dificile în viaţă”, explică Adrian Căruceru.

CUM SE DESFĂȘOARĂ Înainte de a începe programul, participanţii sunt invitaţi să completeze un chestionar online care evaluează, pe de o parte, nivelul individual de cunoştinţe financiare şi, pe de altă parte, îi ajută pe organizatori să structureze subiectele în funcţie de nevoile de dezvoltare identificate.

STRUCTURA PROGRAMULUI Programul este alcătuit din nouă module de curs. Fiecare modul durează două ore, cu o pauză de câteva zile între ele, timp în care participanţii își fac „temele pentru acasă”, pentru a respecta principiul care guvernează întregul program: 80% practică şi 20% teorie.

Cele nouă module abordează aspectele financiare întâlnite în viața de zi cu zi a fiecăruia dintre noi: 1. Conştientizarea situaţiei financiare personale, identificarea celor mai importante opt aspecte ale vieţii financiare (din perspectivă individuală); 2. Conceptul de siguranţă financiară şi modalităţi/ soluţii concrete prin care aceasta poate fi atinsă şi mai ales menţinută; 3. Realizarea bugetului: planificare,

monitorizare, control, libertate responsabilă; diferenţa dintre dorinţe şi necesităţi; 4. Cum ne putem evalua mai bine întregul potențial pe care îl avem și felul în care îl putem valorifica astfel încât să ne putem mări valoarea pe piaţă; 5. Riscurile şi modalităţile de gestionare a acestora prin intermediul diferitelor tipuri de asigurări; 6. Economii sau investiţii? Când facem economii şi ce presupun investiţiile? Cum ne pregătim pentru pensie? Produse, instrumente, caracteristici, câştiguri preconizate; 7. Triunghiul client-bancă-consilier şi cum facem să cunoaştem cât mai bine produsele bancare; 8. Protecţia consumatorului, principalele drepturi şi obligaţii ce revin utilizatorului de produse bancare; 9. Bugetul familiei şi o trecere în revistă a temelor abordate în primele șapte module, cu accent pe felul în care au fost înțelese noțiunile, dar mai ales, pe punerea lor în practică. În prima jumătate a anului 2018, trainerii Fundației Dreptul la Educație au susținut 98 de sesiuni de curs în 13 orașe din țară. În total, au participat 467 de adulți, din care 354 sunt chiar angajații băncii. Restul participanţilor au fost angajați ai partenerilor băncii, cărora le-a fost propus să testeze posibilitatea de a include acest program în pachetul de beneficii oferit angajaților, sau instituții cu care OTP a colaborat pentru a promova programul în diverse medii, inclusiv în rândul studenţilor. În luna mai a acestui an, OTP a demarat un proiect prin care își propune să ajungă în 14 oraşe din ţară, unde va oferi acest program persoanelor din comunităţile locale. Prima fază a proiectului a fost deja încheiată la finalul lunii iunie, în cinci oraşe, unde care au participat 67 de persoane directori de şcoli şi licee, profesori, oameni de afaceri locali şi funcţionari publici din Deva, Zalău, Focşani, Tulcea şi Suceava.

Din luna septembrie, va începe cea de-a doua fază a proiectului, în care OTP își propune să ajungă în alte nouă oraşe.

| 25

DOSAR - EDUCAȚIE

DEZVOLTAREA INTELIGENȚEI EMOȚIONALE, LA FEL DE IMPORTANTĂ CA PREGĂTIREA PROFESIONALĂ Dacă în anii anteriori se punea foarte mult accent pe dezvoltarea profesională, respectiv dobândirea de abilități și cunoștințe specifice unui job, astăzi această educație se completează cu dezvoltarea de abilități în zona valorilor umane. Îmbinarea acestora asigură un bun echilibru în cadrul companiilor, după cum spune Dragoș Ion, managerul companiei iD learning. de Adriana Coblișan

Cu cât tehnologia preia majoritatea sarcinilor automate, cu atât este mai important ca educația pentru generațiile următoare să fie orientată mai mult pe dezvoltarea de caractere, de atitudini, pe clarificarea de paradigme funcționale ale gândirii și pe o cunoaștere practică, mai puțin pe acumularea de cunoștințe. Căci mult mai important decât să fii posesor al unor cunoștințe oricând accesibile prin intermediul tehnologiei, este să ai claritatea, ușurința și istețimea de a folosi aceste cunoștințe.

DEZVOLTAREA DE SOFT SKILLS Companiile evaluează performanțele fiecărui angajat în raport cu obiectivele setate pentru rolul respectiv, dar, mai nou, sunt interesate și de comportamentul angajaților în cadrul organizațiilor și echipelor de lucru. „Se pune din ce în ce mai mult accentul pe dezvoltarea de caractere și atitudini (soft skills), asigurarea unui climat pozitiv și relații interumane deschise”, adaugă Dragoș Ion. Astfel, putem spune că o bună perioadă corporațiile au investit cu prioritate în dezvoltarea setului de abilități tehnice (hard skills), fiind orientate către formarea de specialiști și axându-se pe performanță și productivitate. Odată cu trecerea timpului, a crescut interesul pentru construirea unei culturi organizaționale unde importante sunt factorul uman și armonizarea. Această schimbare a determinat nevoia de investiții în programe de training pentru soft skills, clarificare de atitudini și valori – coaching, programe de mentorat.

26 |

Dragoș Ion și Diana Onilă

INVESTIȚII ÎN OAMENI Cum a ajuns factorul uman în centrul preocupării pentru succes? Maturizarea pieței, mediul de afaceri care a devenit din ce în ce mai competitiv, creșterea așteptărilor clienților, schimbarea de paradigmă în multe din zonele de business, ca urmare a revoluției digitale – sunt câțiva dintre factorii care au contribuit la nevoia de diferențiere a companiilor.

Astfel, factorul uman a început să fie diferențiatorul principal pentru companiile de succes. Au devenit importante atragerea de specialiști, păstrarea angajaților valoroși în cadrul companiei, prin definirea unui set de valori-cheie în cadrul organizațiilor, atragerea de talente compatibile cu cultura organizației, dar și investiții în dezvoltarea de soft skills, cu punerea accentului pe relațiile interumane și pe comportamente. În acest context, au apărut companii, precum iD learning, care oferă servicii în zona de Training, Consultanță, Coaching și Evaluare, dedicate companiilor și oamenilor care vor să se dezvolte și să performeze.

Ne-am lansat în 2005, cu obiectivul clar de a aduce transformări la nivel de mindset în rândul managerilor români din companiile multinaționale. În ultimii cinci ani, programele noastre au devenit cheia unor astfel de obiective în rândul organizațiilor. „Orientarea noastră, în ultimii ani, a vizat construirea unui program transformațional la nivel de set-up mental și emoțional, care să răspundă tot mai mult nevoilor organizațiilor cu care am interacționat”, explică Diana Onilă, senior trainer iD learning.

LEADERSHIP 10 Astfel, au fost identificate două direcții importante de dezvoltare profesională și personală: din interior spre exterior și din exterior spre interior. Urmând aceste două direcții, a fost construit programul LEADERSHIP 10, care a devenit factor evidențiator pe piața de training.

LEADERSHIP 10 este un program transformațional la nivel de set-up mintal, care urmărește dezvoltarea unui model de lider în cadrul unei organizații începând de la prima linie managerială până la cea de top, în care pârghiile de influență nu mai sunt proponderent cele ierarhice, ci mai degrabă umane.

Concret, în direcția din interior spre exterior, transformarea interioară se produce în urma implicării fiecărui participant în experiențe (atât de grup, cât și individuale) de conștientizare, clarificare, găsirea

unor noi sensuri și perspective. Toate acestea duc către repoziționări în gândire, care îi transformă pe cei vizați în creatori de soluții, care să răspundă cu ușurință la întrebări de genul: “Ce vreau cu adevărat? sau “Ce mă ajută să duc la bun sfârșit ce vreau?” În relația cu ceilalți, ei devin coachi și catalizatori, câștigă siguranță, deschidere, curiozitate și încredere în (inter)acțiuni. „Din exterior în interior susținem dezvoltarea acestor abilități prin trainingul clasic de management și vânzări, coaching de grup și individual (one to one), până la cursuri de dezvoltare a abilităților de a relaționa cu cei din jur”, mai spune Diana Onilă.

CE ROL ARE INTELIGENȚA EMOȚIONALĂ ÎN ACEST PROCES? Aceasta este puntea între educație și performanță.

Rolul inteligenței emoționale este acela de a pune în valoare setul de abilități tehnice dobândite. Există studii care arată că 80% din performanță este asigurată de soft skills, iar 20% de hard skills. „Dacă privim în jur, vedem tot mai multe situații în care indivizi cu rezultate deosebite nu reușesc să-și valorifice potențialul, eşuând în plan profesional din pricina relațiilor interumane deficitare. La polul opus, însă, vedem oameni care, deși nu dețin multe cunoștințe, dovedesc o bună adaptare socială la o mare varietate de contexte, fiind considerați oameni de succes. Cum explicăm asta? Inteligența emoțională este esențială”, susține trainerul Diana Onilă.

Deși programele lor sunt reprezentative pentru mediul corporatist, în licee iD learning urmărește același obiectiv: să dezvolte un mindset la nivelul profesorilor, care să sprijine crearea unei relații profesor-elev bazată pe cooperare și nu pe dominare.

Pentru aceasta este necesară o conectare cu generațiile de astăzi, crearea unei punți de comunicare și colaborare între cele două părți. Profesorii sunt îndrumați să înțeleagă cum pot să sprijine elevii în dezvoltarea unui simț al responsabilității și al dorinței personale de creștere și dezvoltare. Doar astfel pot fi stimulate creativitatea și capacitatea de a inova, în contextul nevoii de libertate și flexibilitate, caracteristică noilor generații. „Ne-am propus, în colaborare cu Liceul Gh. Lazăr din București, să construim acest mindset care să sprijine educația la un nivel superior celui prezent. Urmărim implementarea unui program transformațional de lungă durată”, adaugă Dragoș Ion.

| 27

INSPIRAȚIONAL

PROFESORII ROMÂNI CARE PREDAU ALTFEL FIZICA ŞI CHIMIA Educaţia din România are nevoie de reparaţii capitale. Am auzit de atâtea ori această propoziţie, încât tind să cred că deja nu mai reacţionăm la ea. Nu ne mai mişcă. Nu ne mai produce emoţii puternice, poate doar resemnare. Dar chiar e cazul să generalizăm? Oare ne mai permitem să stăm cu mâinile în sân? Ei bine, nu. de Constantin Pescaru Chiar dacă atunci când încerci să faci o schimbare în sistemul de învăţământ simţi că este ca şi când ai muta un munte, adevărul este că un astfel de proces necesită timp. Şi, decât să nu faci nimic, este mai bine să iei pietricică cu pietricică şi să le duci pe rând acolo unde trebuie să fie. În virtutea celor de mai sus, am stat de vorbă cu două profesoare din România.

Noi le-am spus profesoare altfel, chiar dacă termenul nu e 100% corect. Sunt altfel în sensul că au ales să îşi adapteze modul de predare vremurilor în care trăim, pe cât se poate. Sunt altfel pentru că au conştientizat nevoia de schimbare, dar şi faptul că schimbarea începe din interiorul fiecăreia. Sunt altfel pentru că nu s-au lăsat încorsetate de un sistem învechit şi

28 |

au decis că ELEVUL este piesa centrală a puzzle-ului. Ambele fac parte din proiecte derulate de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale (CEAE), condus de Cristian Hatu, care ajută profesorii să predea altfel prin metoda investigaţiei.

MOMENTUL DE COTITURĂ: CÂND ÎŢI DAI SEAMA CĂ SCHIMBAREA ÎNCEPE DE LA TINE Daniela Ţepeș predă fizica la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din Hârșova şi are o experienţă în învăţământ de peste 30 de ani. Ne-a povestit că a avut un moment de cotitură în 2008, când şi-a dat seama că ceva nu este în regulă în modul în care îşi desfăşura activitatea la clasă. „Eram un profesor clasic, care încerca să îşi facă meseria cât mai bine cu putinţă,

preluând modelele care erau în momentul respectiv percepute ca fiind de succes.

Eram cumva mulţumită de ceea ce făceam.

Existau elevi cărora le dădeam media 5 fără să îmi bat capul să îi fac să ştie mai mult şi să-şi dorească mai mult. Puneam o etichetă – „atâta poate” – şi mă gândeam că este OK dacă până la urmă reuşeşte să ştie şi el ceva. Eram cotată ca fiind un profesor bun, care obţinea rezultate, prin asta înţelegând că elevii mei luau note mari la Bac şi aveam rezultate la etapele judeţene şi naţionale ale olimpiadelor.

Cumva, aveam senzaţia că lipseşte ceva, dar nu mi-era foarte clar ce şi cum. Cam asta era situaţia.

Pe urmă, în 2008, am avut ocazia să intru într-un proiect, care se numea „Cartea Dunării albastre”, în cadrul

căruia am derulat un opţional integrat, în care elevii învăţau lucrurile altfel decât se obişnuia în sistemul de învăţământ. Şi în momentul acela, recunosc că mulţi dintre elevii pe care eu îi etichetam ca fiind fără un potenţial real la disciplina pe care o predam eu m-au şocat, văzându-i cât de bine se descurcă”, povesteşte profesoara. „Am realizat că e minunat să ai nişte elevi care au rezultate la olimpiade şi care obţin note de 9 şi 10 la Bac, dar cumva mi-am pus întrebarea ce se întâmplă cu ceilalţi, cărora nu le-am acordat suficientă atenţie ca să-i cresc. Pentru că aceasta e realitatea, sistemul nostru de învăţământ este elitist, e centrat pe obţinerea de performanţă în ideea olimpiadelor şi a notelor la Bac, sunt foarte puțini cei care gândesc performanța în ideea de a lua un copil care intră la un liceu tehnologic cu nota 2 la matematică şi să îl ajuți să se ridice la nota 5. Acum, asta mi se pare o performanţă mai mare decât să iei un copil care a intrat cu 10 şi să-l duci la olimpiadă”, susţine profesoara.

SCHIMBAREA ÎNCEPE CU TINE, DIN TINE! Vazând că lucrurile se pot face şi altfel, Daniela Ţepeş a început să citească şi să încerce să schimbe nişte lucruri cumva pe cont propriu. A experimentat mult şi a încercat să îşi deschidă mintea, în sensul că nu le-a mai pus etichete elevilor. „Din momentul acela am observat că, deşi nu mai am suficient de mult timp pentru a creşte elevi pentru performanţă olimpică, e incomensurabil mai bogată satisfacţia pe care o am când îi văd pe copii bucurându-se la oră, când îi simt că interacţionează cu mine. Mi-am dat seama că dacă vreau să fac ceva pentru ei, atunci mai întâi trebuie să mă schimb eu”, remarcă profesoara.

UN ALT MOMENT DE „A-HA!” Un alt moment de cotitură pentru Daniela Ţepeş a fost concursul de creativitate în fizică şi tehnologii „Ştefan Procopiu”, care încerca să promoveze un alt tip de concurs în rândul elevilor.

Graţie acestei competiţii s-a creat o echipă de profesori care se întâlneau la etapa naţională şi discutau despre cum ar putea fi schimbate lucrurile. Apoi, când a apărut ideea proiectului derulat de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale, anume „Fizica Altfel”, lucrurile au venit firesc, pe nevoia sa de dezvoltare profesională.

Acest proiect i-a venit mănuşă Danielei Ţepeş. „Am crescut odată cu proiectul, am fost printre cei care au pus suflet, am citit foarte mult, ocazie cu care miam dezvoltat şi engleza, fiindcă cele mai multe materiale erau în această limbă”.

CUM ARATĂ UN CURS DE FIZICĂ PREDAT ALTFEL „Nu le dau nimic de-a gata copiilor, eu doar pun întrebări, le construiesc trepte prin care să ajungă la răspuns. Înainte, eram foarte concentrată pe a le da notiţe cât mai clare elevilor. Eu eram centrul universului, eu eram în posesia adevărului absolut şi încercam să sintetizez pentru ei lucrurile astfel încât să le fie clar și uşor să înveţe. După care am realizat că mulți dintre elevii de gimnaziu se concentrează mai mult pe luarea de notiţe decât pe ceea ce facem efectiv în oră, pe întrebările adresate. Am ajuns la concluzia că e cazul să le dau nişte outputuri la final de oră, astfel încât să le mut atenţia de la a nota în caiet spre a folosi timpul în care eu sunt la clasă cu ei, ca să discutăm, să îi ajut prin întrebări să descopere singuri lucruri. E drept, acesta este un proces de durată și unii ar putea spune că, procedând astfel, nu ramâne timp pentru parcurgerea integrală a programei școlare”, explică Daniela Ţepeş.

Ea crede că ceea ce trebuie să facă profesorii este, în principal, să-i înveţe pe elevi cum să înveţe singuri. Atunci când, în cadrul unei lecții, elevii fac investigaţie, teoretică sau experimentală, pe un subiect, dascălul trebuie să-şi facă timp să verifice ce au găsit și să creeze momente de reflecție personală a elevilor asupra propriului proces de învățare.

Ea mai susţine că nu poţi să spui că faci educaţie de calitate dacă tu, ca profesor, ai

învăţat o metodă de predare şi o foloseşti la nesfârşit. „Provocarea este să vii mereu cu ceva nou, de la experimente de grup la provocări individuale, de la lucru în perechi la lucru cu întreaga clasă, brainstorming şi tot aşa. Metodele sunt folosite atât când vine vorba de asimilare de noi conţinuturi, cât şi la evaluare; eu alternez metodele”, adaugă aceasta.

PUTEREA LUI DE CE? Făcând parte din echipa-nucleu a proiectului „Fizica Altfel”, Daniela Ţepeş a fost şi printre cei care au lucrat la cursurile de formare pentru profesori. „Ceea ce am încercat să facem a fost să mutăm accentul de pe ce-uri şi cum-uri, pe de ce-uri. E important să interiorizezi motivele din spatele lucrurilor. Asta te ajută să-ţi deschizi mintea şi să te scuturi de ce ai învăţat la un moment dat. În lucrul cu elevii, nimeni nu îţi poate da reţete despre ceea ce duce la succes. E nevoie să empatizezi cu elevul şi să ştii destul de multe lucruri ca să poţi să interacţionezi cu el, să ştii să interpretezi gesturile şi cuvintele astfel încât să îl ajuţi să devină cea mai bună variantă a lui”, spune Daniela Ţepeş.

PROFESORUL ŞI LEADERSHIPUL SITUAŢIONAL În relaţia profesor-elev, elevul trebuie să fie piesa centrală. Profesorul nu poate avea o viziune asupra viitorului elevului, iar elevul nu poate fi condus într-o direcţie împotriva voinţei lui. Ea crede că un profesor poate aplica la clasă leadership-ul situaţional, care presupune o interacțiune profesor-elev centrată pe nevoile emoționale și de învățare ale elevului. „Un profesor poate fi un soi de lider, dar nu numai atât. Există o multitudine de roluri pe care profesorul şi le asumă, în diferitele momente de dezvoltare a elevului, în raport cu un obiectiv sau o sarcină. Trebuie să fie și mentorul, și prietenul, și profesorul, și coach-ul elevilor. Trecerea dintr-un rol în altul trebuie să fie naturală”, mai spune aceasta.

| 29

INSPIRAȚIONAL

30 |

Daniela Ţepeș, profesoară de fizică, Liceul Teoretic „Ioan Cotovu”, Hârșova

Rodica Răcășanu, profesoară de chimie, Colegiul Național „I.L. Caragiale”, Moreni

CHIMIA POATE FI MAGIE! Rodica Răcășanu predă chimia la Colegiul Național „I.L. Caragiale” din Moreni şi face parte din programul „Chimia Altfel”, derulat de Centrul de Evaluare şi Analize Educaţionale.

Am rugat-o să ne descrie modul în care vede ea sistemul actual de învăţământ. „Diagnosticul pe care l-aş pune şcolii româneşti de astăzi este inadecvarea la realitățile curente. Schimbările care au loc în societate sunt rapide şi şcoala a rămas în urmă. Situația generală a învățământului e în regres pentru că nu știm să motivăm învăţarea. În contextul în care informaţiile sunt disponibile la câteva clickuri, elevii nu mai sunt interesați doar de acumularea unor cunoştințe prin memorare mecanică, ci vor să participe la ore care să le stimuleze gândirea critică, învăţarea prin cooperare, autonomia în învăţare, formarea unor abilități și deprinderi practice de aplicare a cunoașterii dobândite în viața de zi cu zi și, ulterior, în viața profesională. Pentru asta, profesorii trebuie să se schimbe, să se adapteze la cerințele copiilor, la stilul şi ritmul lor de învățare, la tinerețea lor. Acest lucru se poate realiza utilizând metodele inductive (învăţarea prin investigaţie şi modelare) în demersul didactic, crescând astfel interesul elevilor pentru studiul ştiinţelor”, spune profesoara.

Rodica Răcăşanu este profesoară de chimie de 30 de ani. Ea mărturiseşte că, la un moment dat, a intervenit rutina, iar în acel moment a ştiut că vrea să schimbe ceva. „Cu toate că am participat la multe cursuri de perfecţionare, am constatat că totul este pe hârtie, teoretic, puţin aplicabil, sau poate nimic nu mi se potrivea mie. Refugiul a venit in implicarea mea în proiecte diverse şi multe, în colaborarea cu câteva fundaţii. Am început să observ calitatea activităţilor acestora, seriozitatea şi profesionalismul celor implicaţi”, explică aceasta. În aprilie 2017 a participat la cursul „Învăţarea ştiinţelor – abordări metodologice moderne”, pe scurt „Chimia Altfel”, curs realizat de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE). În sfârşit, a fost ceva care i se potrivea. „Mi-a schimbat modul de a lucra cu elevii, în beneficiul lor. Utilizez în demersul didactic metodele inductive, crescând nivelul de înțelegere și interesul elevilor mei pentru chimie. Ce încerc să schimb în predarea

chimiei la liceu? Încurajez dezvoltarea gândirii critice, stimularea curiozităţii, dobândirea cunoștințelor prin cercetare proprie și în echipă, autonomie în învățare, formarea unor abilități practice și de aplicare a cunoașterii dobândite în viața de zi cu zi și, ulterior, în viața profesională. La începutul unităţii de învăţare se formulează întrebarea declanşatoare, la care se găsesc răspunsuri pe parcursul lecţiilor unei unităţi de învăţare. Elevii sunt implicați activ, sunt responsabilizați, activitarea lor este valorizată, învăţarea este de profunzime”, explică profesoara.

Ea consideră că un elev care practică învăţarea de profunzime, spre deosebire de unul care învaţă superficial, este motivat intrinsec şi capătă noi perspective asupra realităţii şi asupra sinelui. „Schimbarea treptată a paradigmei tradiţionale, centrată pe predare/pe profesor, cu paradigma modernă, centrată pe învăţare/pe elev, generează schimbări şi în planul evaluării.

Din acest punct de vedere, se constată tot mai clar o deplasare a interesului dinspre evaluarea pentru stabilirea nivelului învăţării sau a rezultatelor învăţării către evaluarea pentru îmbunătăţirea procesului învăţării”, spune Rodica Răcăşanu.

EDUCAŢIA CA LEADERSHIP Primul lucru pe care elevul îl învață la ora de chimie este acela că greșeala poate fi o sursă de învățare. Când elevilor nu le mai este teamă de greșeli, devin extrem de activi și creativi, spune profesoara. „Lucrând împreună, elevii învață să se asculte unii pe alții, să-și susțină punctele de vedere.

Când găsesc împreună răspunsul corect, fiecare știe că a avut o contribuție. Să îţi tratezi elevii ca pe nişte oameni în formare e un mod de a le arăta că vrei să îi ajuţi să îşi găsească propriul drum în cunoaştere, Profesorul trebuie să găsească sarcini de învățare care să valorizeze fiecare elev. Elevii îmi dau permanent feedback.

Elevii mei au înţeles că sunt partenerii mei, că profesorul lor de chimie este în echipa lor”, adaugă aceasta.

Dragi cititori, la final vă lăsăm cu o temă de gândire: voi cum veţi muta pietrele din educaţie, astfel încât să construim împreună o nouă bază, mai solidă şi mai modernă?

DOSAR – PROFIL DE MANAGER

32 |

PASUL ÎNAPOI, FĂCUT LA TIMP, IȚI POATE DEZVOLTA CARIERA În momentul în care, în 2015, s-a mutat în alt domeniu, cel al vânzărilor, Dan Timotin a făcut un pas în spate din punct de vedere ierarhic, dar a câștigat o nouă carieră. de Adriana Coblișan

Cea mai mare parte a timpului liber o petrec împreună cu familia și prietenii.

Ne organizăm cu mulți prieteni și cu mulți copii, mergem pe munte, cu rulota, sau chiar la mare. Evadăm din București, pe cât posibil. De multe ori, atmosfera noastră de vacanță arată ca o tabără pentru copii, dar este acolo o energie incredibilă și totul este foarte viu. Pentru mine, așa arată binele, cu acei oameni apropiați și cu familia mea în aer liber.

N-o să încerc să pretind că echilibrul dintre viața de familie și cea profesională este ușor de atins. Însă, vă pot spune sigur că se poate să găsești o cale pentru a avea timp atât pentru job, cât şi pentru cei apropiaţi. Îl iau pe fiul meu în vizite pe teren și îi povestesc ce fac, îl integrez în lumea mea. Și eu încerc, la fel, să intru în lumea lui.

Timpul e acelaşi pentru toţi: 24 de ore în fiecare zi. Important este să știi care sunt prioritățile și să te concentrezi pe lucrurile cu adevărat importante, acasă și la job. În prima parte a carierei, primii cinci ani după facultate, am investit foarte mult în pregătirea mea. Lucram ca manager de audit pentru o companie importantă de profil. Am făcut cursuri, am căutat să învăț din toate, am petrecut mult timp la birou, dar am înțeles că trebuie să fiu mult mai echilibrat și încerc să nu uit acest lucru. Este ca în sportul de performanță: îți dozezi efortul pentru a câștiga, nu ții motoarele turate la maximum constant.

De aceea, după perioade încărcate, îmi fac timp să-mi reîncarc bateriile.

Dan Timotin, Country Sales Director – Coca-Cola HBC România, lucrează pentru Coca-Cola HBC din 2011. Își amintește că procesul de recrutare a fost destul de diferit față de experiențele lui anterioare: „Coca-Cola HBC are filtre dificile de admitere. Și spun asta pentru că eu însumi am trecut prin patru interviuri, plus câteva teste. Dar asta nu trebuie să sperie pe nimeni. Eu am simțit că am de învățat de la acești oameni. M-au motivat și m-au făcut să simt că intru într-o adevărată școală de business”.

Primul job în cadrul Coca-Cola a fost de Chief Financial Officer pentru România și Moldova. Apoi a trecut prin rolurile de CFO al Coca-Cola HBC România, Group Commercial Finance Director, National Key Account Manager și, în prezent, Country Sales Director. Echipa lui include atât forța de Vânzări pe toate canalele în care acționează, cât și departamentele de susținere pentru clienți, cel de dezvoltare a capabilităților și cel care se ocupă de strategia de Route to Market.

UN PAS ÎNAPOI, UN SALT ÎNAINTE Anul 2015, însă, i-a adus o provocare deosebită. Dan Timotin a decis să treacă în zona de vânzări, ceea ce a însemnat un pas în spate din punct de vedere ierarhic. Un pas în spate asumat, după cum spune, care l-a ajutat foarte mult: „Credeți-mă, este o mutare pe care o recomand oricând. Am luat

această decizie pentru dezvoltarea mea personală. M-a scos din zona de confort, m-a făcut să muncesc mai mult cu mine, să înțeleg businessul dintr-o perspectivă nouă și să contribui diferit la rezultatele companiei”. Dan Timotin spune că înțelegi diferit clientul din rolurile de Key Account Manager, din cel de Sales Director sau din cel de CFO. Abordezi altfel relațiile comerciale și ai mai mult timp să construiești parteneriate solide cu clienții. În același timp, a fost o mare provocare să își abandoneze profesia după 20 de ani și să facă un salt în necunoscut, într-o funcție în care valoarea adăugată se vede direct și rapid în rezultate. Dar a meritat, crede el. În ultimii aproape patru ani, cota de piaţă a Coca-Cola a crescut într-un ritm mai mare decât nivelul pieţei în aproape în toate categoriile. „A fost o perioadă în care s-au întâmplat multe recorduri.

Compania a inovat foarte mult și s-a format o echipă excelentă. Organizația a devenit una foarte performantă”, mai spune Dan Timotin.

Coca-Cola HBC România este a patra ca rezultate și importanță dintre cele 28 de țări în care este prezent Grupul Coca-Cola HBC. Pe termen mediu și lung, obiectivul companiei este ca prin produsele ei să fie aproape de consumatori pe durata întregii zile și în orice ocazie de consum, 24/7. Ca să se pregătească pentru acest lucru, organizația a intrat într-un amplu

Un manager bun este cel care gestionează cu eficiență resursele, conform definiției clasice. În același timp, un manager foarte bun, care performează prin echipă și își dezvoltă oamenii, are șansa să devină lider. Eu nu aș avea rezultate fără echipa mea. Fără oameni, compania nu ar fi unde este acum, în poziția de cel mai important jucător din piața locală de băuturi. Și ar mai fi ceva. Mă pasionează să găsesc modalitățile cele mai bune de a-mi motiva oamenii. Ceea ce vreau să știe echipa mea este că învățăm unii de la alții, ne sprijinim unii pe ceilalți pentru a fi buni în ceea ce facem. Le sunt foarte recunoscător pentru asta. Și cred că un manager sau un lider care încetează să mai învețe va eșua cu siguranță.

Dan Timotin, Country Sales Director, Coca-Cola HBC România

proces de transformare pe mai multe paliere: echipă și capabilități, portofoliu și canale, dar și politici de business. Astfel, omul de vânzări vinde mult mai mult față de acum câțiva ani, având un job mult mai complex.

NEVOIA DE A ÎNVĂȚA Ghidându-se după ideea că educația nu este despre titluri, cât mai ales despre nevoia de a învăța și dorința de a înțelege, Dan Timotin, Country Sales Director – Coca-Cola HBC România, a decis ca după absolvirea Academiei de Studii Economice, în 1998, să obțină certificarea din partea Association of Chartered Certified Accountants (A.C.C.A.). În 2008 a participat la cursurile de specializare în domeniu ale INSEAD, iar în 2013 a urmat un MBA cu specializarea Business Administration la IMD Business School. „Privind în perspectivă, de la începuturile carierei mele și până acum, linia pe care am construit este dorința de a mă dezvolta, inclusiv ieșind din zona de confort pentru acest lucru, curiozitatea foarte mare și obiectivul de a fi un bun manager și lider.

Nu-mi imaginez că aș putea să progresez în absența curiozității de a afla mereu lucruri noi, de a învăța sau de a face lucruri diverse”, spune Dan Timotin. El crede că mai este ceva fără de care nu poți fi nici bun profesionist și nici un bun manager sau lider: în absența smereniei și a respectului nu poți progresa. Prin „smerenie” se referă la termenul mult mai cunoscut în varianta din limba engleză: humbleness.

| 33

EMPLOYMENT

34 |

CONFLICTUL ÎNTRE GENERAŢII

LA LOCUL DE MUNCĂ ARE O REZOLVARE SIMPLĂ

Da. Chiar poate fi simplă. Soluţia este ca angajatorul să fie atent la nevoile fiecărui angajat, atât la cele generaţionale, cât şi la cele individuale. Desigur că este necesară o capacitate de adaptare, precum şi flexibilitate.

Dar, până la urmă, acesta este drumul corect. de Constantin Pescaru

| 35

EMPLOYMENT

GEORGE CHIRIACESCU psiholog şi psihoterapeut adlerian

ANA-MARIA GHIȚĂ Talent Research Analyst, Catalyst Solutions

SILVIA MICU Senior Manager, Human Resources România, Harman Connected Car Division

36 |

George Chiriacescu, psiholog şi psihoterapeut adlerian, aminteşte că discuția despre conflictul dintre generații este constantă și reapare la fiecare schimbare de generații: „Ea provine din diferențele de context social, dar și tehnologic, care apar în timp. La acest lucru se adaugă și nevoia fiecărei generații de a-și forma propriile experiențe, de a face aceleași «greșeli» pe care le-au făcut și cei dinainte, pentru propria experiență de viață, lucru care îi face pe părinți și pe bunici să fie exasperați. Schimbările de ordin social și tehnologic au un ritm care nu poate fi susținut ușor din punct de vedere psihologic”.

El mai spune că, dincolo de categorisirea oamenilor în generaţii, să nu uităm să ne uităm şi la CUM este fiecare persoană în parte, care sunt trăsăturile particulare de comportament ş.a.m.d.

CARE SUNT CRITERIILE PE CARE LE AU ÎN VEDERE GENERAȚIILE ATUNCI CÂND ÎȘI ALEG ANGAJATORUL? Studiul „Cei mai doriți angajatori” analizează criteriile pe care candidații de pe piața muncii din România le folosesc pentru a alege un angajator. Pachetul salarial și beneficiile reprezintă cel mai important factor pe care se bazează această decizie, arată Ana-Maria Ghiță, Talent Research Analyst în cadrul Catalyst Solutions.

Există totodată câteva diferențe notabile – deși flexibilitatea jobului este o constantă în factorii de decizie ai fiecărei generații, pentru tinerii care aparțin generației Z, acesta este

al doilea cel mai important criteriu, urmat de atmosfera de lucru plăcută. Flexibilitatea programului de lucru pare să cântărească mai mult în decizia generației Z comparativ cu generațiile X și Y, care au în vedere siguranța jobului, criteriu urmat de posibilitatea de a avea un job flexibil, mai spune Ana-Maria Ghiță.

DE CE EXISTĂ ACESTE DIFERENȚE? Contextul politic și economic la nivel mondial, aspirațiile, atitudinea față de tehnologie, atitudinea față de carieră, canalele și modul de comunicare, criteriile ce influențează deciziile financiare sunt principalii piloni care generează diferențele între aceste generații, explică Silvia Micu, Senior Manager, Human Resources România, Harman Connected Car Division. Iată cum prezintă ea situaţia: # Generația X a trăit în contextul sfârșitului Războiului Rece, al căderii zidului Berlinului, al introducerii primului PC. Sunt „copii cu cheia de gât” şi sunt considerați „digital immigrants”, dacă ne raportăm la atitudinea față de tehnologie. Din perspectiva carierei, ei sunt caracterizaţi de loialitatea față de profesie și nu față de angajator, iar aspirațiile acestei generații sunt îndreptate către „work-life balance”. # Generația Y a trăit în contextul atacurilor teroriste, Play Station, Social Media, Google Earth, sunt considerați „digital natives” din perspectiva tehnologiei, în timp ce din perspectiva carierei îi caracterizează abordarea „lucrează împreună cu organizaţia, nu pentru organizaţie”, iar aspirațiile lor

Sursa: Catalyst Solutions, studiul „Cei mai doriți angajatori 2018”

vizează libertatea și flexibilitatea. # Generația Z trăiește con­textul crizei economice, al globalizării, al încălzirii globale, al telefoniei mobile, al cloud computing-ului, sunt considerați „technoholics” – dependenți de tehnologie . Din perspectiva carierei, îi caracterizează nevoia de a experimenta, de unde și nevoia de a schimba organizațiile în care lucrează și atracția către antreprenoriat, iar aspirațiile lor se îndreaptă către securitate și stabilitate.

Silvia Micu crede că puterea de adaptare a organizațiilor reprezintă cheia succesului în a armoniza generații diferite: „Adică modul în care poziționăm procesele de recrutare și selecție (ce fel de talente vrem să atragem în companie), poziționarea

strategică a zonei de „diversity& inclusion” ca parte din cultura organizațională, procesele de training (mentoring, coaching), modul în care ne structurăm echipele, cum împărțim rolurile și responsabilitățile, cum evaluăm performanța – toate astea ajută la depășirea obstacolelor pe care aceste diferențe între generații le ridică”, punctează Silvia Micu.

CE OBIECTIVE PROFESIONALE DOMINĂ VIITORUL FIECĂREI GENERAȚII PENTRU URMĂTORII TREI ANI? Conform rezultatelor studiului „Cei mai doriți angajatori”, în ceea ce privește obiectivele profesionale urmărite, un punct comun al generaţiilor îl reprezintă motivația

puternică de a păstra un echilibru între viața profesională și cea personală. Remarcăm faptul că acest aspect este mai pronunţat în cazul generației X. „Observăm totodată că obiectivele profesionale ale generațiilor Y și Z nu sunt diferite în mare măsură, ambele fiind concentrate pe a-și dezvolta expertiza în domeniul lor și a acumula competențe în cât mai multe arii de activitate. Aceste rezultate relevă, poate, grade de adaptabilitate și flexibilitate mult mai crescute ale acestor generații.

Remarcăm energia și poate idealismul generației Z, fiind cea care manifestă interesul cel mai crescut ca munca pe care o desfașoară să aibă un impact semnificativ în societate.

| 37

EMPLOYMENT

ÎMPĂRȚIREA PE GENERAȚII ÎN STUDIUL „CEI MAI DORIȚI ANGAJATORI” Generația X

Generația Y

Generația Z

Cuprinde persoanele născute în perioada 1965-1983

Cuprinde persoanele născute între anii 1984-1996

(81%) Cuprinde Pachet persoanele Salarial născute (venit+beneficii) după anul 1997

Număr de respondenți – 2.514

Număr de respondenți – 8.694

Număr de respondenți – 1.133

Sursa: Catalyst Solutions, studiul „Cei mai doriți angajatori 2018” În timp ce impactul se regăsește în topul obiectivelor pentru generația Z, pentru cei din generațiile X și Y observăm dorința de avansare pe o poziție de coordonare sau management mult mai prezentă”, menţionează Ana-Maria Ghiță, Talent Research Analyst în cadrul Catalyst Solutions.

Ideea este că motivarea angajaților reprezintă o provocare constantă pentru angajatori, iar înțelegerea nevoilor angajaților, atât prin prisma vârstei, cât și a trăsăturilor de personalitate ale fiecărui individ în parte, este întotdeauna de folos dacă vrei ca oamenii tăi să fie mulțumiți și să simtă că munca lor e valoroasă. În opinia Silviei Micu, cuvântul-cheie este flexibilitatea. Cu alte cuvinte, capacitatea organizațiilor de a adapta politicile de compensații și beneficii, programele de recompense și recunoaștere,

campaniile de responsabilitate socială corporatistă (CSR) și, în general ,politicile și procesele de HR pentru a oferi o armonizare a factorilor-cheie de motivare pentru diferitele generații.

Ea susține că cei din Generația X, care se concentrează mai mult pe a fi independenți și simt că trebuie să se descurce singuri, „pot fi motivați de o mai mare autonomie în jobul lor, de un program flexibil, de oportunitatea de a prelua noi responsabilități în proiecte; această generație este motivată de recompense care sunt orientate către dezvoltarea abilităților lor”.

Generația Y caută o muncă interesantă, apreciază flexibilitatea și dorește experiențe noi. Astfel, Silvia Micu susţine că implicarea lor în luarea deciziilor importante la nivelul echipei, a companiei, este motivantă pentru ei. „Oportunitățile de a-și demonstra

creativitatea și inovația pot fi recompense care generează o implicare sporită din partea lor.

Această generație are nevoie de un mediu de lucru distractiv, «fun», astfel încât evenimentele de echipă ajută mult la motivarea și implicarea lor”, adăugă aceasta.

Cât despre Generația Z, foarte puțini reprezentanți au intrat în piața muncii, așa că rămâne de văzut cum își vor construi relațiile și reperele profesionale.

Silvia Micu concluzionează și spune că nu există o rețetă universală atunci când vine vorba de motivarea angajaților, însă crede că cheia este în a crea tactici de motivare și recompense care să fie orientate către fiecare generație astfel încât, ca angajator, să îți creezi o diversitate de instrumente/pârghii pe care să le poți folosi atunci când dorești să motivezi și să răsplătești diferitele generații din echipă.

CARE SUNT CRITERIILE PE CARE LE AU ÎN VEDERE GENERAȚIILE ATUNCI CÂND ÎȘI ALEG ANGAJATORUL? Generația X

Generația Y

(83%) Pachet Salarial (venit+beneficii)

(81%) Pachet Salarial (venit+beneficii)

(81%) Pachet Salarial (venit+beneficii) (70%)

(61%) Un loc de muncă sigur

(61%) Un loc de muncă sigur

(61%) Un (60%) Program loc de de muncă lucrusigur flexibil / remote

(54%) Program de lucru flexibil / remote

(58%) Program de lucru flexibil / remote

(58%) Program (59%) Atmosferădedelucru lucruflexibil prietenoasă / remote

Sursa: Catalyst Solutions, studiul „Cei mai doriți angajatori 2018”

38 |

Generația Z

ADVERTORIAL

O LUME ÎN CARE „PERFORMANȚĂ” ȘI “ÎNCREDERE” SUNT

VALORI TRĂITE Secom® este prima companie care a introdus în România multe dintre ingredientele inovatoare disponibile astăzi, prima gamă de suplimente special create pentru sănătatea copiilor, dar și concepte precum „medicină integrativă” sau „extract standardizat”. Despre competențele și provocările unei asemenea companii, care a făcut pionierat în industria de suplimente alimentare, ne vorbește Gabriel Chirvase, Director HR Secom®. de Roxana Roseti Care a fost evoluția echipei Secom® în ultimii trei ani și care sunt factorii care au determinat-o, din perspectiva experienței dv. în aria resurselor umane? În ultimii ani, echipa noastră a crescut cu peste 35% (iunie 2018 vs iunie 2016), până la aproape 170 de oameni - o creștere constantă și o consecință naturală a evoluției organice și sustenabile a întregului business. Factorii majori care au influențat această evoluție sunt principiile companiei. Pentru Secom®, performanță, parteneriat, perseverență și încredere nu sunt doar mesaje frumoase scrise pe pereți, ci valori trăite. De aceea, pentru noi, compatibilitatea cu valorile Secom® este unul dintre principalele criterii de selecție pentru noii colegi, care prevalează în faţa competențelor profesionale, despre care avem convingerea că pot fi dezvoltate și consolidate mai ușor.

Prin ce vă diferențiați pe piața în care activați?

Lumea Secom® este în continuă dezvoltare, iar oamenii implicați au șansa să fie parte dintr-o companie ce se construiește sub ochii lor și nemijlocit prin ideile lor. De asemenea, ne bucurăm de o serie de beneficii oferite de modelul de business antreprenorial: flexibilitatea și capacitatea de a lua rapid decizii, un nivel de relaționare mult mai apropiat, care se reflectă la nivelul echipei în entuziasm și multă energie constructivă. Oamenii prietenoși, deschiși și atmosfera plăcută sunt de altfel principalele aspecte apreciate la noi, la fel și claritatea și transparența cu care este comunicată informația în interiorul companiei.

Avem un program bine organizat de inducție, menit să faciliteze integrarea noului angajat în lumea Secom® și să încurajeze un dialog real între acesta și companie.

O altă dovadă că ţinem cont de părerea angajaților este și programul de recomandări.

Denumit sugestiv „Acel CineVa”, programul recompensează membrul actual al echipei cu un bonus de 250 de euro, dacă persoana recomandată este angajată. Două treimi dintre angajații noștri de anul acesta au venit prin recomandări interne, o confirmare a angajamentului echipei actuale. În același timp, pentru a sprijini dezvoltarea accelerată a companiei, suntem deschiși și preocupați să recrutăm oameni din surse externe.

Ne dorim profesioniști hotărâți să facă performanță, dornici să fie la curent cu noutățile din domeniul lor, oameni deschiși, de încredere, pe care să ne putem baza și cu care putem construi un parteneriat win-win pe termen lung.

V-ați câștigat poziția de trendsetter în România în ceea ce privește conceptul de medicină integrativă. Cum veți păstra această poziție? Într-adevăr, am fost prima companie care a introdus în România multe dintre ingredientele inovatoare disponibile astăzi și prima gamă de suplimente special create pentru sănătatea copiilor, dar și concepte precum „medicină integrativă” sau „extract standardizat”.

Vrem să ne păstrăm poziționarea de trendsetter și lider al industriei, astfel că introducem anual în portofoliu produse noi care să răspundă nevoilor consumatorilor români. În prezent, portofoliul Secom® include peste 400 de produse naturale premium, cu ingrediente de înaltă calitate, din 3 categorii: suplimente alimentare și produse cosmetice naturale de ultimă generație. În plus, recent ne-am lărgit portofoliul cu o gamă de ceaiuri de calitate

superioară. Vom continua să investim în inovație, introducând în portofoliu produse noi care să susțină un stil de viață sănătos și avem încredere că echipa actuală și membrii noi ne vor susține în acest obiectiv.

Cum vă vedeți viitorul în domeniul complex în care activați?

Preocuparea românilor pentru un stil de viață sănătos este evidentă, iar acest lucru s-a reflectat și în piața de suplimente alimentare, care a crescut anul trecut peste media ultimilor ani, ajungând la 315 milioane de euro. Secom® a contribuit semnificativ la creșterea pieței, fiind al doilea jucător important ca impact în ritmul accelerat al pieței din 2017. Cu toate acestea, piața de suplimente alimentare din România este una emergentă și fragmentată, cu 140 de jucători (Cegedim, 2017) și cu un consum mic de 17,5 euro/capita, versus Italia - 58.3 euro/capita, Ungaria - 25.7 euro/capita (Euromonitor, 2016).

Ne bucurăm că în ultimii ani românii au început să aibă o atitudine responsabilă față de propriul organism și un comportament preventiv. La rândul nostru vom continua să le oferim produse inovatoare, cu ingrediente de cea mai bună calitate. În plus, vom continua acțiunile de educare și informare pentru a încuraja consumul corect și responsabil de suplimente alimentare.

| 39

INSIDE OUT

40 |

ÎNVĂŢAREA CONTINUĂ ARE BENEFICII NEMĂRGINITE PE TOATE PLANURILE de Constantin Pescaru „Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără”.

Aşa spunea Henry Ford, cel care a revoluţionat industria auto americană şi lumea întreagă graţie tehnicii de producţie în masă, care a permis ieftinirea maşinilor şi reducerea numărului de ore de muncă concomitent cu creşterea salariilor. Iar spusele sale sunt de o mai mare actualitate ca oricând, în contextul în care lumea (şi, implicit, piaţa muncii) se transformă cu o viteză uimitoare.

Nouă, ca angajaţi şi oameni, ne va fi greu să răzbim dacă învăţarea continuă nu este un obicei.

Istorisirile despre învăţarea continuă sunt numeroase, dar una merită menţionată în mod special. George Fisher, preşedintele Motorola timp de mulţi ani, a fost rugat să explice care este puterea dată de învăţarea şi îmbunătăţirea continuă.

Răspunsul lui a fost: „ZDacă industria auto ar fi învăţat şi s-ar fi îmbunătăţit în acelaşi ritm în care a făcut-o industria semiconductorilor, un Cadillac care acum douăzeci de ani costa 10.000 de dolari ar costa astăzi 80 de cenţi. Vă dați seama, 80 de cenţi?! Asta este vestea bună. Vestea proastă este că ar avea doar 5 centimetri lungime!”

Lumea se schimbă atât de repede încât, exagerând puțin, ceea ce ieri părea inovația momentului, mâine este depășit.

Aşa susţine Dan Berteanu, Managing Partner, Equatorial. „Produsele pot fi copiate foarte uşor. Astăzi, chiar şi protecţia oferită de o inovaţie este valabilă doar câţiva ani, din ce în ce mai puţini

(este unul dintre motivele declinului marilor companii farmaceutice care nu au reuşit să se adapteze şi continuă să aplice blockbusterul ca principal model de business). Serviciile pot fi copiate şi mai uşor. Chiar şi procesele pot fi copiate. În afară de învățare continuă și experimentare, nu prea mai avem multe opțiuni sustenabile de diferențiere”, spune Dan Berteanu.

CE PRESUPUNE ÎNVĂŢAREA CONTINUĂ Învățarea continuă nu e un concept nou. Începând cu anii 1970, când au fost structurate primele teorii în legătură cu învățarea adulților, celebrul ciclu al lui Kolb și stilurile de învățare ale adulților descrise de Honey&Mumford, învățarea continuă a fost integrată de mediul de afaceri ca o componentă obligatorie a dezvoltării profesionale, explică Madi Rădulescu, Managing Partner al companiei MMM Consulting, care subliniază că e chiar o competență esențială, fără de care nu poți avansa profesional și nu poți primi responsabilități de lider. „Astăzi, învățarea continuă capătă importanță și o nuanțare mai puternică, deoarece viteza de dezvoltare a tehnologiilor, nevoia de a integra aceste tehnologii și noi metode de lucru în viața noastră curentă au crescut, schimbul de informații este mult mai rapid, deci nevoia de învățare continuă este evidentă și de necontestat”, explică Madi Rădulescu.

„Astăzi, învățarea continuă este mai degrabă o mentalitate. O mentalitate de creștere, de a rămâne agil, de a te adapta unor situații care evoluează foarte rapid și pe care, poate, nu le înțelegi.”

(Madi Rădulescu)

Ea aprofundează cum se aplică acest lucru pe plan personal şi profesional: La nivel individual, învățarea continuă se referă la dezvoltarea abilităților în mod regulat, actualizând astfel abilitățile și crescând nivelul de cunoaștere. De ce?

Pentru a se putea adapta mai bine la nevoile de schimbare la locul de muncă, dar și în viața personală, dat fiind că astăzi mulți oameni lucrează de-acasă, lucrează la distanță, au un înalt grad de autonomie, trebuie să planifice și să își stabilească singuri ritmul de lucru și să găsească soluții mult mai rapid. În context organizațional, învățarea continuă implică analiza propriilor experiențe, folosirea acestora ca palier de învățare și, de foarte multe ori, punerea sub semnul întrebării a propriilor prezumții, valori, metode și politici, practici de lucru și de interacțiune cu oameni pe care poate nu i-ai văzut niciodată, din alte culturi și de pe alte fuse orare. „Ce s-a schimbat, în acest context foarte dinamic, nu este conceptul de învățare continuă sau nevoia de a te racorda la acesta, ci felul în care este pus în practică, abilitățile pe care astăzi ți le folosești când ai atât de multă tehnologie la îndemână și atât de multă informație disponibilă pentru a învăța și a te dezvolta continuu”, menţionează Madi Rădulescu.

Câteva dintre practicile cele mai simple, și general valabile, pentru învățare continuă sunt, în opinia Managing Partner-ului de la MMM Consulting, următoarele: Întreabă atunci când nu înțelegi ceva; Cere feedback sau un sfat de la cei mai experimentați ca tine; Observă ce fac cei mai experimentați ca tine și încearcă să preiei bune practici; Fii curios, citește, caută pe internet; Înțelege-ți punctele tari, la ce ești bun, ce știi să faci bine și vezi unde ai putea face un salt; Stabilește-ți obiective de învățare legate de viața ta personală, de stilul tău de viață, sport, cultură generală; Pune-ți în aplicare propriile lecții; Încearcă să faci lucrurile altfel.

| 41

INSIDE OUT

42 |

„Poate fi atât de simplu. Astăzi, învățarea continuă este mai degrabă o mentalitate. O mentalitate de creștere, de a rămâne agil, de a te adapta unor situații care evoluează foarte rapid și pe care, poate, nu le înțelegi”.

Madi Rădulescu, Managing Partner, MMM Consulting

CUM POATE FI CULTIVATĂ MENTALITATEA DE CREŞTERE CONTINUĂ ÎNTR-O ORGANIZAŢIE? Dan Berteanu crede că extrem de puţine companii alocă timp pentru a-şi analiza şi înţelege „trecutul”. Şi mai puţine adună şi fac accesibilă această informaţie întregii organizaţii: „Am să vă dau un exemplu foarte relevant şi simplu de implementat care se leagă de cel puțin trei puncte din cele menționate mai sus. US Army are un obicei. După fiecare acţiune sau misiune de luptă conduce un proces rapid pe care-l numeşte After–Action Review. Procesul este o metodă de a încuraja învăţarea şi progresul. Durează maximum o oră şi constă în patru întrebări: 1) Care au fost obiectivele?; 2) Ce s-a întâmplat?; 3) De ce a apărut diferenţa?; 4) Ce trebuie să păstrăm și să schimbăm data viitoare? Gândiţi-vă la simplitatea şi puterea acestui exerciţiu, pentru că nu este numai un proces, ci o mentalitate”.

Bradley R. Staats, profesor la Universitatea din Carolina de Nord, definește un cadru care să ne ajute să practicăm eficient învățarea continuă, îndemnând-ne astfel: Apreciază eșecul; Concentrează-te pe proces (nu pe rezultat) și pe întrebări (nu pe răspunsuri); Fă-ți timp pentru a reflecta; Învață să fii autentic punându-ți în valoare punctele forte; Combină specializarea cu diversitatea; Privește-i pe ceilalți ca parteneri de învățare.

Am rugat-o pe Madi Rădulescu să detalieze aceste principii şi să ne explice cum pot fi aplicate concret într-o organizaţie. „Concentrează-te pe proces (nu pe rezultat) și pe întrebări (nu pe răspunsuri)” și „Fă-ți

„În afară de învățare continuă și experimentare, nu prea mai avem multe opțiuni sustenabile de diferențiere pe piaţa muncii.”

(Dan Berteanu)

timp pentru a reflecta” – aici recunoaștem deja faptul că din ce în ce mai multe companii le oferă liderilor lor și din ce în ce mai mult middlemanagementului programe de dezvoltare prin coaching, potrivit lui Madi Rădulescu. Pentru că cele două bune practici asta fac: aduc coachingul în dezvoltarea curentă, înalt personalizată, și invită de asemenea liderii să facă coaching cu oamenii lor.

O companie nu apreciază niciodată, în mod real, eșecul. „Însă din ce în ce mai multe companii, mai ales în domeniul tehnic, au introdus în practica curentă întâlniri de analiză a cauzelor în caz de eșec și de deprindere a unor bune practici pentru îmbunătățirea calității și evitarea erorilor viitoare, aceste probleme se rezolvă acolo unde are loc greșeala și este delegată până la nivel de operator sau team lider. Este în sine un proces de învățare continuă organizațională, cu găsire de soluții pentru evitarea pierderilor și menținerea capacității companiei de a se integra în costuri. În domeniul manufacturier, aceste practici sunt esențiale. La fel, în domeniul IT. O bună provocare ar fi ca aceste procese să devine o practică curentă și-n domeniul serviciilor, în domeniul medical sau în cel al ospitalității”, spune Madi Rădulescu. „Apreciază eșecul” se manifestă, de multe ori, în combinație bună cu practica „Privește-i pe ceilalți ca parteneri de învățare”. Altfel, efectul este unul de bumerang, explică Madi Rădulescu. „Dacă nu reușim să-i privim pe ceilalți ca parteneri de învățare, când avem eșecuri vom căuta mereu să dăm vina pe cineva și să arătăm cu degetul, dezvoltând o cultură care omoară din fașă cultura învățării continue”, arată aceasta.

Un aspect esențial al învățării continue este dezvoltarea vocabularului: „Pe măsură ce dobândim un vocabular mai elaborat, avem acces la informație într-un spectru mai larg.

Putem înțelege mai bine industria în care lucrăm, tendințele care ne vor ajunge din urmă și care ne vor influența compania, profesia sau viața personală. De aceea, găsim astăzi în companii biblioteci, inițiative precum Bookster, recomandarea de lecturi de către coachi sau traineri, cadouri de Crăciun sub formă de cărți”, spune Madi Rădulescu. În companii întâlnim din ce în ce mai des programe de dezvoltare de leadership și de consolidare a echipelor, în care vorbim despre

Generalul Colin Powell spunea: „Principala calitate a unei organizaţii care învaţă este mentalitatea de a distinge între un eşec productiv şi un succes neproductiv. Dintr-un eşec productiv înveţi şi dezvolţi înţelepciunea organizaţiei. Un succes neproductiv apare atunci când ceva iese bine, dar nimeni nu ştie cum s-a întâmplat şi de ce”. Vreau să mă opresc puţin asupra acestui aspect pentru a răspunde celor care ar putea spune: „Bine, bine, dar ce facem cu cei care nu performează?”. Distincţia este că nu pentru cei care fac greşeli trebuie să existe consecinţe, ci pentru cei care nu vor sau nu pot să înveţe din aceste greşeli. Pe aceştia din urmă organizaţia trebuie să-i îndepărteze. Am să închei acest punct lăsându-vă să vă gândiţi la un proverb chinezesc: „Deciziile bune îşi au originea în înţelepciune, cunoaştere şi experienţă. Înţelepciunea, cunoaşterea şi experienţa îşi au originea în deciziile proaste.”

Dan Berteanu, Managing Partner, Equatorial adevăr, despre respect, despre empatie și autenticitate. Ele se derulează fie ca dezbateri despre viața echipei și despre felul în care oamenii lucrează unii cu ceilalți, punându-se în valoare, învățând unii de la alții, folosindu-și punctele tari, fie sub forma unor ateliere de lucru despre aspectele esențiale ale vieții personale și profesionale, spre valori personale și cele pe care le regăsim în filozofia companiei, despre misiunea personală în viață sau în rolul profesional pe care-l au oamenii, potrivit lui Madi Rădulescu. „Dacă ar fi să trag o concluzie, găsim toate aceste practici în România, în companiile care își doresc să fie buni angajatori, care își respectă clienții și iau în serios noțiunea de sustenabilitate și parteneriat cu aceștia, în companiile care realizează că profitabilitatea este esențială însă calitatea oamenilor care vin în fiecare zi la serviciu este cea care va asigura această profitabilitate. Aici găsim învățarea continuă ca filozofie de afaceri”, arată Madi Rădulescu.

CUM TE AJUTĂ ÎN PROFUNZIME ÎNVĂŢAREA CONTINUĂ?

L-am întrebat pe Dan Berteanu dacă nu cumva prin învățarea continuă ne dăm seama că avem o capacitate mentală infinită. Și că obținem the right kind of power. Te face eficace, mai mult decât eficient, adică faci ce trebuie, în loc să faci cum trebuie. Și îți nuanțează gândirea, păstrându-ți capacitatea de a fi uimit, care ne produce fericire.

Pe scurt, răspunsul lui a fost „DA” la toate aceste prezumții. El crede că în fiecare organizație există oameni care învață continuu și care se bucură de beneficiile acestei abordări: „Important este să înțelegem cum putem încuraja acest comportament în şcoli – la elevi, dar mai ales la profesori – și în companii – la colaboratori, dar mai ales la lideri”.

ORICINE POATE FI UN ÎNVĂŢĂCEL DINAMIC! Dan Berteanu spune că oricine poate să fie un învățăcel dinamic, pentru că învățarea continuă ţine de mentalitate și mai deloc de resurse: „Pentru ca oamenii care nu au mentalitatea învățării continue să se contamineze, cred că principala problemă pe care trebuie s-o rezolvăm în organizațiile noastre este acceptarea experimentării, și, inerent, a greșelilor, ca metodă de progres”.

Madi Rădulescu spune că partea financiară poate fi o barieră, însă există multe resurse valoroase disponibile gratuit, de la platforme ca Udemy, la clipuri TED Talks sau cursuri puse la dispoziţie de universităţi. De asemenea, poţi împrumuta cărţi de leadership şi dezvoltare personală ori să vorbeşti cu prietenii şi colegii de muncă inclusiv despre lucruri legate de dezvoltare, industrie, filozofie sau spiritualitate.

Până şi implicarea activă în ședințe, în programele de training la locul de muncă, simpla atenție și conectare la subiect reprezintă o oportunitate de învățare. De aceea, vorbim de învățarea continuă ca despre o mentalitate.

Pe măsură ce știi mai mult și dezvolți abilități mai puternice, poți oferi valoare mai mare în jurul tău: familiei și prietenilor tăi, companiei pentru care lucrezi, clienților, explică Madi Rădulescu: „Este o spirală ascendentă pe care urcăm, așa cum explica Tom Peters când folosea termenul de Towering competence – adică a fi din ce în ce mai bun în ceea ce faci, continuând să înveți toată viața”, încheie Madi Rădulescu.

| 43

VALORI

ZECE NEVOI UMANE ÎN VIZIUNEA LUI SOLOMON MARCUS În alte vremuri, călătoriile începeau cu primul pas. În vremurile noaste, multe călătorii încep cu primul click. Dar asta nu le face mai puțin adevărate sau mai neînsemnate, ci dimpotrivă uneori sunt mai cuprinzătoare și adeseori sunt mai bogate. de Felicia Luca Pentru mine, Solomon Marcus este o călătorie în universul unei minți caleidoscopice. A început cu un click pe un videoclip TEDx Cluj. A urmat un click pe o carte, apoi pe alta, apoi pe un interviu, apoi pe o conversație, apoi pe o altă carte.

E un univers fascinant, pe care-l explorez cu mereu nouă bucurie.

Lumea se transformă atât de profund și de repede încât nu știm cum va arăta când copiii noștri vor fi adulți. Dar într-o lume digitalizată, automatizată și robotizată omul trăiește prin ceea ce îl face om: prin emoții, spontaneitate, intuiție, imaginație, curiozitate, spiritualitate, liber arbitru. Din fericire, acestea nu pot fi digitalizate.

Prin educație, ne străduim, într-un mod mai mult sau mai puțin înțelept, să ne dotăm copiii cu informații și cunoștințe menite să le asigure existența. Dar cum nu e de ajuns să existăm, ci trebuie să trăim, util este să ne dotăm copiii cu unelte pentru viață, nu doar pentru existență.

Din fericire, uneltele pentru viață sunt aceleași, indiferent de vremuri, epocă sau eră. Ne naștem cu ele, sunt implicite. Tot ce avem de făcut este să nu le strivim și să nu le distorsionăm. Le putem activa, le putem ghida și le putem crește – iar asta se face din inimă. Iubirea și bunătatea ne asigură ghidajul corect.

La TEDx Cluj, Solomon Marcus a vorbit despre cele zece nevoi umane a căror satisfacere îl dotează pe om cu toate cele omenești necesare vieții. Este important să ne ocupăm de ele continuu și este vital 44 |

să o facem de la început. „Aceste nevoi ar trebui să facă obiectul procesului de învățare, dar nu prea se întâmplă acest lucru. Cei care aveți o diplomă de bacalaureat sau o diplomă universitară – să nu cumva să credeți că v-ați însușit aceste nevoi și că le-ați și satisfăcut. Vă rog să vă reexaminați din acest punct de vedere”, ne îndeamnă Solomon Marcus.

1

NEVOIA DE A DA UN SENS VIEȚII „Măcar o dată pe zi savurează faptul că respiri, că priveși cerul și pământul, că te miști. Bucură-te de pasărea care zboară, de iarba care crește. Bucură-te că ai schimbat un zâmbet cu un copil care a trecut pe lângă tine. Toate acestea să-ți fie suficiente pentru a simți că viața are un sens, că merită să fie trăită”.

Solomon Marcus ne îndeamnă să le trăim pe toate acestea ca mari evenimente, iar dacă vom reuși, vom da un sens vieții noastre.

2

NEVOIA DE ÎMPROSPĂTARE Apoi, Solomon Marcus ne atrage atenția asupra rutinei – care este necesară până la un punct, după care devine un pericol.

Chiar și cele mai minunate lucruri din viața noastră (începând cu respirația și mișcarea), pentru că se repetă și sunt implicite, devin banale pentru noi. Ne obișnuim cu ele și nu le mai prețuim, lipsindu-ne, astfel, de bucuria vieții trăită conștient.

„Problema este de a reduce rutina la minimul necesar, de a nu deveni sclavul ei, cum se întâmplă frecvent. Așa cum avem grijă zilnic să ne împrospătăm corpul prin odihnă, prin mișcare și prin folosirea apei și săpunului, avem nevoie și de o împrospătare a minții, a simțurilor, a sufletului nostru. Să ne trezim in fiecare dimineață capabili de a arunca o privire proaspătă asupra lumii, cu dispoziția unui nou început, cu o limpezire a simțurilor și a gândurilor; într-un anume sens, să recăpătăm, să recuperăm candoarea copilăriei”.

3

NEVOIA DE ÎNTREBARE, DE MIRARE ȘI DE BUCURIE, NEVOIA DE EXTAZ Solomon Marcus ne împărtășește: „Eram în copilărie într-o permanentă stare interogativă, de curiozitate, de mirare, de extaz în fața spectacolului naturii și al lumii, al propriei mele ființe. Mi se pare un spectacol grandios. A savura acest spectacol este pentru mine o sursă de energie, de bucurie care îmi dă un sens vieții. Sunt de-a dreptul fermecat de năzdrăvăniile creierului meu, în materie de memorie și de imaginație. În fiecare seară, când mă las pradă somnului, mă întreb ce călătorii neașteptate îmi vor oferi visele din noaptea respectivă. Starea de mirare, de extaz mi-a alimentat totdeauna pofta de viață, a fost mereu o sursă de energie. Atunci când sunt întrebat: „de ce trăiești?” răspund: „pentru a mă mira”.

De prea multe ori, școala, în loc să întrețină și să dezvolte această nevoie, o anihilează. Dar dacă nu ne menținem starea de curiozitate, de mirare, dorința de a înțelege lumea, nu doar de a o înregistra, atunci nu ne putem forma capacitatea de problematizare, de identificare a aspectelor neelucidate, nu putem sesiza amploarea și natura ignoranței noastre”.

Pentru Solomon Marcus starea de extaz pe care i-o oferă lumea, natura, viața și nesfârșitul este un izvor de bucurie, care îl face să nu se plictisească niciodată. „Eu despre plictiseală am aflat de la alții”.

4

NEVOIA DE ÎNDOIALĂ ȘI DE SUSPICIUNE Pentru Rene Descartes, starea de îndoială este semnul clar al naturii gânditoare a ființei umane. Pentru a învăța cu adevărat trebuie să pui la îndoială. Este dreptul tău să contești, să (te) întrebi.

Așa cum în justiție se lucrează cu prezumția de nevinovăție, Solomon Marcus crede că „în educație și în învățare este recomandabil să adoptăm prezumția de suspiciune. Spiritul critic ne obligă la o analiză comparativă , care uneori nu conducă la un rezultat ferm, ci la o pluralitate de posibilități”.

Solomon Marcus ne îndeamnă să privim cu interes, dar cu suspiciune, orice ni se livrează - de la catedră, de la o tribună, de pe internet, din cărți, din orice fel de publicații. În plus, el consideră că educatorii și profesorii ar trebui să fie

primii care să recomande și să stimuleze această atitudine la elevii lor, cărora ar trebui să le comunice: „Cel mai clar semn de respect pe care mi-l puteți arăta este să-mi acordați atenție, dar să nu acceptați nimic din ceea ce va spun înainte că spiritul vostru critic să vă asigure de adevărul și de interesul spuselor mele; dacă nu mă înțelegeți, să nu mă lăsați să trec mai departe, să-mi cereți să fiu mai clar; dacă vi se pare că nu am dreptate, sa va manifestați argumentat dezacordul”.

De asemenea, Solomon Marcus consideră că e important ca omul de la catedră să nu pozeze în atoateștiutor și să le spună „nu știu”, „nu înțeleg nici eu” celor pe care-i instruiește, atunci când e cazul. „Nu știu” îi va inspira pe copii să-și recunoască propria neștiință fără rușine și fără a se simți inferiori și le va da curajul și curiozitatea de a continua explorarea.

5

NEVOIA DE GREȘEALĂ ȘI DE EȘEC „N-ați învățat să mergeți până n-ați căzut. Și ar fi fost o greșeală să fiți pedepsiți pentru asta”, ne spune Solomon Marcus. „Greșeala și eșecul sunt prețul pe care trebuie să-l plătim pentru a ne putea îmbogăți înțelegerea lumii și cunoașterea ei”.

E nevoie să distingem între greșelile cu rol pozitiv, benefic, și greșelile ordinare, făcute din neatenție sau ca urmare a altor imperfecțiuni senzoriale sau psihice. Dar a plasa greșeala și eșecul, la modul general, în sfera infracțiunii sau a păcatului, este

o confuzie gravă. Zicala latinească, „Cine a greșit să plătească”, nu este întotdeauna dreaptă. Sigur că nerespectarea deliberată a unor reguli ale comportamentului uman și social este de sancționat. Dar Solomon Marcus punctează că „să comiți mereu greșeli, alte greșeli, în încercările în care te aventurezi pentru a străpunge necunoscutul – este un lucru normal, inevitabil”. „Istoria abundă în exemple de greșeli și eșecuri ale unor oameni de seamă, în tentativa de a spori cunoașterea umană.

S-ar putea scrie o istorie a omenirii centrată pe greșeli și pe eșecuri. O mare parte, poate cea mai mare, a acțiunilor de pionierat, a lucrărilor care au deschis drumuri noi în cunoaștere și în acțiunea socială au inclus greșeli, ca un produs secundar al noutății ideilor lansate. Mai mult, mergând pe urmele unor greșeli comise în lucrări sau acțiuni temerare, s-a ajuns la apariția unor noi idei, noi domenii de cercetare.

Drumul spre cele mai multe idei și teoreme matematice a urmat o cale sinuoasă, de tatonări, rătăciri, confuzii, greșeli de tot felul, până s-a cristalizat varianta sub care ele sunt acreditate. A cunoaște, măcar în unele cazuri, această istorie zbuciumată mi se pare esențial, dacă vrem să înțelegem natură profundă a creației umane. Ținând seama de inevitabilitatea eșecurilor, este esențial să educăm rezistența la eșec, să înțelegem faptul că eșecul este normal. Mai mult: dintr-un eșec este totdeauna ceva de învățat”, crede reputatul academician.

| 45

VALORI

6

Solomon Marcus a fost un matematician român, membru titular al Academiei Române. Deși domeniile principale ale cercetărilor sale au fost analiza matematică, matematica și lingvistica, a publicat numeroase cărți și articole pe diferite subiecte culturale, din poetică, lingvistică, semiotică, filosofie sau istoria științei și a educației.

46 |

NEVOIA DE IDENTITATE Solomon Marcus consideră că nevoia de identitate este o provocare majoră și este șansa de a da vieții noastre o motivație superioară. „Biologic, avem o identitate individuală, prin faptul că fiecare ființă viețuitoare de pe această planetă are un ADN specific. Ne naștem preluând o întreagă moștenire genetică de la părinți, de la bunici, străbunici etc. Preluăm o seamă de trăsături, deprinderi, reprezentări, judecați și prejudecăți determinate de contextul geografic și istoric în care ne dezvoltăm. Toate acestea ne conferă o identitate genetică, de familie, de loc geografic și de moment istoric, deci o identitate locală, una regională, una națională, de limbă, de credință. Această identitate pe care natura și istoria ne-o imprimă, de multe ori fără a ne da seama, rămâne pentru prea mulți oameni singura lor identitate”.

Solomon Marcus ne atrage atenția că sunt prea puțini oamenii care simt nevoia unei identități mai bogate decât aceea primită fără vreun efort personal și ne îndeamnă să educăm la cât mai mulți tineri această nevoie. „În perioada trecerii de la copilărie la adolescență ar trebui să înceapă conștientizarea nevoii de construire a unei identități mai bogate decât aceea cu care ne-a înzestrat natura. Cum să-i facem pe tineri să conștientizeze faptul că în condițiile actuale ale globalizării de toate felurile acționează asupra noastră, direct sau indirect, toate nivelurile sociale, de la cele locale la cele regionale, naționale, europene, occidentale și planetare? Să le explicăm tipologia identităților culturale: balcanică, dunăreană, a Marii Negre, sud-est europeană, central europeană, mediteraneană, europeană, occidentală, planetară, dar și tipologia care rezultă din diversitatea lingvistică, de credințe, de civilizații.

Se întâmplă un lucru fără precedent în istoria omenirii: numeroasele identități ale ființei umane, aflate într-o dinamică permanentă și o interacțiune continuă, nu mai pot fi înțelese decât concomitent, formând un sistem. Sau le înțelegem pe toate sau pe niciuna. Globalizarea și internetul au o contribuție esențială la această nouă configurație a identităților.

Educația nu reușește să facă față acestor probleme, nici nu prea le are în atenție. Dar tensiunile existente între diferite identități ale fiecărei persoane și între identitățile unor persoane diferite sunt, în ultima instanță, la rădăcina multor conflicte și războaie.

Este nevoie de educarea identității - să înțelegem felul în care pluralitatea de identități la care ne obligă societatea contemporană se solidarizează, că

identitatea individuală și locală se asociază organic cu identitatea planetară”, punctează Solomon Marcus.

7

NEVOIA DE OMENESC ȘI DE OMENIE „Identitatea nu poate fi înțeleasă ca lumea decât împreună cu alteritatea. A-ți înțelege identitatea, a o educa, înseamnă, în același timp, să educi înțelegerea, respectul alterității de orice fel – alterității de sex, de vârstă, de nivel de educație, de naționalitate, de limbă, de religie, de poziție socială, de apartenență politică, de filosofie a vieții, de preferințe literare sau de orice altă natură etc.”, spune Solomon Marcus, care crede și că e bine „să fim pregătiți să înțelegem omenescul în diversele sale ipostaze, să admitem că tocmai infinita sa diversitate îi dă farmec. Nu există două fețe umane identice, nu există două voci umane identice, nu există două priviri umane identice.

Dar dincolo de această diversitate, toți copiii lumii au o prospețime cuceritoare, toți alternează râsul cu plânsul, toți râd la soare, toți îndrăgesc mișcarea și jocul, toți ard de curiozitate. Omenescul este o sursă nesfârșită de delectare, de minunare. Iată un pariu major al educației: să-i antrenăm pe copii să savureze omenescul în întreaga sa diversitate.

Omenescul nu este ca jocul de tenis, unde câștigi în dauna altora, care pierd; omenescul poate fi universal câștigător.

De la omenesc, nu e decât un pas până la omenie.

Nevoia de a fi bun, generos, de a dărui, de a-i contamina pe alții de bucuria vieții, de a adopta în comportamentul tău prezumția de solidaritate cu ceilalți oameni. Copiii care se formează în acest fel (iar internetul ar putea avea aici un rol esențial) vor putea fi mai greu antrenați în războaie de tot felul”.

Iată un pariu major al educației: să-i antrenăm pe copii să savureze omenescul în întreaga sa diversitate.

ce sunt posesorii acestor diplome dacă nu furnizori de servicii? Și dacă nu prea au nevoi culturale, ce motivație mai profundă pot da vieții lor? Nu cumva se află aici sursa principală a derapajelor de ordin civic, moral, juridic, a violenței verbale, psihice, fizice? Care este nivelul de cultură al celor care ne conduc, ce repere umane au ei? Ce anume dă un sens vieții lor?”

10 8

NEVOIA DE JOC Aici, Solomon Marcus face referire la jocurile care valorifică nevoia de libertate, curiozitatea de a înțelege cele percepute prin simțuri și prin observație directă, nevoia de și dreptul la greșeală și eșec, fără a fi pedepsite, și discută în mod special despre un joc practicat de toți copiii lumii: jocul de-a v-ați ascunselea - eu mă ascund, iar tu mă cauți și dacă mă găsești, ai câștigat. „Acest joc nu face decât să imite un altul, pe care natura, lumea îl practică față de noi, la orice vârstă și de la începuturile omenirii. În tentativa noastră firească de a înțelege lumea, totul se întâmplă ca și cum lumea ne spune: „cauți să mă înțelegi, dar eu mă ascund; și cu cât lucrul pe care-l cauți este mai interesant, mai semnificativ, cu atât îl ascund mai bine și îl fac mai greu de găsit.

Dar merită să-l cauți. Chiar fără rezultatul așteptat, căutarea îți va da satisfacții, care însă ar putea fi altele decât cele la care te-ai gândit inițial. Cauți ceva, nu găsești, dar găsești altceva; uneori mai interesant decât ceea ce căutai inițial”.

Solomon Marcus ne invită să savurăm acest spectacol al omenescului: „să te îmbeți de el – și din nou să simți că viață merită să fie trăită. Mai e și un alt aspect, observat de Blaise Pascal: de multe ori cauți ceea ce deja ai găsit. Găsești ceva ca o bănuială, o intuiție, o extrapolare a unor observații empirice. Dar ai nevoie de o confirmare mai convingătoare. Așa se întâmplă, de exemplu, că în matematică multe teoreme sunt „găsite” mult înainte de a fi demonstrate; cazul

teoremei lui Pitagora, găsită empiric mult înainte de Pitagora”.

Căutarea este învățarea, descoperirea, invenția și vine din nevoia noastră de a înțelege lumea, de a ne înțelege pe noi înșine.

Această căutare trebuie să valorifice toate nevoile umane discutate aici.

9

NEVOIA DE CULTURĂ „Pare un truism”, spune Solomon Marcus, „dar iată că așa se întâmplă: livrăm diplome fără ca acestea să ofere o garanție că acei oameni devin oameni de cultură, intelectuali. Se întâmplă această dramă, pe care eu o numesc „sclavie culturală”, că prea mulți oameni, inlcusiv dintre cei cu diplome, nu ajung să se înfioreze citind un vers, ascultând o melodie, privind o relație matematică. Cei mai mulți oameni nu ajung să înțeleagă și să se înfioreze de aceste frumuseți uriașe și rămân în mediocritate și anodin – chiar dacă mulți dintre ei ajung la prosperitate financiară, materială”. „Omenirea a acumulat un imens tezaur de cultură științifică, literar-artistică, tehnologică, religioasă, filosofică etc. Culmi ale spiritualității umane stau mărturie pentru splendoarea omenescului, pentru puterea sa de pătrundere, de imaginație, de descoperire și de invenție. Dar cine beneficiază de ele, câți sunt cei care au acces la aceste piscuri, le înțeleg, își pot umple sufletul și mintea de înțelepciunea și frumusețea lor, se pot astfel înălța spiritual?

Dacă eliberăm pe bandă rulantă diplome de diverse grade, fără acoperire culturală,

NEVOIA DE TRANSCENDENȚĂ De la început, de mici, avem o mare nevoie de a ne conecta la restul lumii, intuind, poate, că întregul funcționează prin fiecare dintre părțile sale. Este expresia nevoii noastre de a da sens vieții.

Etimologic, trans înseamnă dincolo, iar verbul latinesc ce i se alătură s-ar traduce prin a te cățăra. „Priviți ce se întâmplă cu copilul după naștere”, ne îndeamnă Solomon Marcus: „la început e în brațele mamei, dar apoi se târâie pe podea, se ridică și începe să meargă, apoi se cațără în arbori, în copaci, pe garduri, pe stâlpi, înalță zmeie și baloane – mereu vrea să ajungă tot mai sus, tot mai departe”. „Așa începe transcendența. Să treci dincolo de limitele, de cadrul ce ți-au fost impuse prin naștere, să nu rămâi sclavul percepției senzoriale și empirice, să încerci să le depășești. Așa au apărut geometria neeuclidiană, care sfidează percepția senzorială a spațiului; fizica relativistă, care transgresează percepția empirică a timpului, a energiei și mișcării; conștientizarea limitelor limbajului uman, inadecvat situațiilor în care nu mai există o diferența clară între subiect și obiect și dincolo de care urmează tăcerea sau compromisul de toate felurile”.

Transcendența este expresia nevoii omului de a da sens vieții. ÎNCHEIERE Solomon Marcus este un caleidoscop de informații, care prin fiecare reașezare dezvăluie mereu alte și alte adevăruri, în alte și alte culori. Călătoria mea în acest caleidoscop continuă. Iar dacă se va termina vreodată, știu că mintea mea va reașeza cele învățate în mereu alte lumini de gânduri și emoții. Și îmi va livra mereu alte adevăruri și senzații. Este acea bucurie care dă sens vieții.

| 47

SPECIALIST

SUNTEM EDUCAȚI PENTRU ONLINE? de Roxana Roseti „Internetul este forma digitală a străzii”

Când spunem „online”, în momentul de față, vorbim inevitabil despre mobil, video și inteligență artificială. Sunt lucrurile care unesc domenii diverse. Totul trebuie gândit și redesenat, la propriu și la figurat. Se spune că inteligența artificială automatizează procese și nu trebuie să elimine oameni, ci să-i elibereze, astfel încât să poată face alte lucruri.

Social media a acaparat miliarde de oameni, cu profiluri atât de diferite și nu ne referim numai la cele de Facebook…

Fiecare om transmite mesaje în funcție de ceeea ce vrea să evidențieze. Se spune de asemenea că este bine să nu uităm că social media reprezintă doar un canal de comunicare și atât! Așadar, ar fi bine

48 |

să jucăm sau să nu jucăm toate cărțile pe această mână? Suntem educați pentru online?

Am stat de vorbă cu francezul Lionel Hagege, fondator și CEO al FacePinPoint – singura platformă de recunoaștere facială, dedicată identificării fotografiilor intime, publicate ilegal în mediul online. „După cum știm, dezvoltarea în general a ceea ce se întâmplă în mediul online, atât la nivel personal, cât și la nivel profesional, a produs consecințe. Evident că apariția platformelor de social media, cum sunt Facebook, Twitter, LinkedIn etc., ne-au facilitat comunicarea. În primul rând, mediul online este o «unealtă» de promovare a afacerii, sau a serviciului, ce nu presupune costuri uriașe; tot curentul social media ajută tineretul să se exprime, să creeze comunități sau să lege prietenii cu persoane ce împărtășesc aceleași interese și, de ce nu, să își promoveze micile afaceri; știm cu toții

că ne este mai ușor să ținem legătura cu familiile și cu prietenii, mai ales în cazul în care aceștia sunt departe; mediul online a devenit foarte puternic, nu există subiect care să nu poată fi dezbătut; în cazul situațiilor de criză majoră sau al unor dezastre naturale, cei dragi nouă pot semnala statutul lor, platforma având disponibilă opțiunea «safety check» etc.”.

FĂRĂ LIMITE Potrivit lui Lionel Hagege, mediul online nu cunoaște limite, iar dependența creată poate avea efecte negative uriașe, poate schimba percepția față de mediul înconjurător și a felului în care interacționăm la nivel interuman.

Folosit foarte mult timp, mediul online afectează dezvoltarea armonioasă a tinerilor, a modului în care aceștia percep ceea ce se întâmplă, nefiltrând informațiile și luând ca fiind corect tot ceea ce este expus. „Se pierde contactul cu lumea reală.

„Eram CEO al propriei companii de publicitate, dar mi-am investit absolut toți banii în ceea ce fac acum – acest motor de căutare, prin intermediul căruia putem să localizăm orice imagine cu conținut care lezează (de asemenea, lucrăm cu o rețea foarte mare de avocați). Suntem primii care fac acest lucru, iar în 5-10 ani aș dori ca, precum Google, motorul nostru de căutare să acopere toate site-urile web.”

Lionel Hagege, fondator și CEO, FacePinPoint

Ca să nu aducem în discuție pierderea timpului «în spatele» ecranului, asta însemnând a nu face absolut nimic constructiv pentru tine, ca individ, la început de drum. Astăzi, absolut toate telefoanele au din construcție o cameră, deci, în orice moment, putem încărca o fotografie în mediul online și, fără să știm, să devenim victime sigure. Ținta celor care aleg o astfel de cale sunt, din păcate, femeile”, mai adaugă Lionel, referindu-se și la Cyberbullying. „Un termen des întâlnit, în ultime vreme, din nefericire. A ajuns o problemă la scară mare, riscul de a deveni victimă fiind inerent. Nu este o noutate faptul că mediul online – și mă refer la rețelele sociale – a distrus vieți, destine etc. Fie că vorbim despre gelozie, relații terminate traumatizant sau, pur și simplu, răutate gratuită, există posibilitatea ca, în orice moment, fotografiile cu un conținut sexual, mai mult sau mai puțin explicit, trimise de o persoană, la un moment dat, să devină publice”.

UN FENOMEN ERADICAT PRIN EDUCAȚIE Foarte mulți dintre cei afectați de această modalitate de bullying au suferit enorm, viața acestora fiind dată peste cap complet. După cum adaugă Lionel, probabil că termenii de „revenge porn” sau exploatare cibernetică nu vă sunt

foarte familiari, însă constituie un „dezastru” actual. Aceștia reprezintă folosirea imaginii, fără acordul subiectului, în mediul online. Făptuitorul este, de cele mai multe ori, un fost partener, o persoană care, la un moment dat, a primit imagini sau filmulețe cu tentă sexuală și le folosește pentru a pedepsi/umili/distruge imaginea, viața persoanei în cauză. Nu trebuie să uităm și cazurile în care computerul sau telefonul au fost țintele unui hacker, iar acesta a avut acces la astfel de fișiere. În general, victimele trăiesc în teroare, nedorind ca astfel de imagini să ajungă la familie, prieteni, colegi etc. „Acesta este motivul pentru care FacePinPoint apără drepturile și interesele fundamentale ale individului, victimă sau nu a segmentului de pornografie non-consensuală, eradicând fenomenul prin educație, legislație, reprezentare legală și tehnologie. Așa cum am menționat anterior, acest fenomen a devenit o problemă globală. Ceea ce trebuie înțeles și subliniat este că efectele nu sunt la nivel virtual, acestea se resimt în viața de zi cu zi, cea reală, cea în care se interacționează cu oamenii. Misiunea noastră este aceea de a pregăti și dota victimele cu «instrumentele» necesare, astfel încât aceste persoane să își poată recâștiga încrederea în sine, să poată avea control asupra imaginii și a vieților lor și

să poată avea posibilitatea de a se apăra în instanță.

Până la urmă, victimele vor ceea ce toți ne dorim: un trai demn. De asemenea, prezența online 24 de ore pe zi pe site‑urile de socializare afectează iremediabil comportamentul individului.

Platformele media reprezintă o rețea deschisă ce oferă tuturor posibilitatea de a se exprima, inclusiv celor care nu au cele mai bune intenții sau nu sunt în deplinătatea facultăților mintale. Mediul online are și această față!”.

CONCLUZII Orice progres tehnologic înseamnă un pas uriaș, însă vine și cu un pachet mare de probleme. Iar social media nu reprezintă o excepție. Când există echilibru, există și rezultate excepționale și oportunități de dezvoltare fabuloase, însă, când se pierde controlul, rezultatele sunt devastatoare, produc victime și distrug vieți. „Oamenii trebuie să conștientizeze, să fie educați în ceea ce privește spațiul virtual și utilizarea în siguranță a internetului. În cele din urmă, putem spune că internetul reprezintă forma digitală a străzii. Asta înseamnă că același comportament pe care îl avem pe stradă, rezervat cu cei pe care nu îi cunoaștem, trebuie să îl aplicăm și în mediul virtual”, încheie Lionel.

| 49

LEADERSHIP STRATEGIC

50 |

EDUCAȚIA ÎN EPOCA REVOLUȚIEI DIGITALE

ÎNTRE AGONIE ȘI EXTAZ Educația se află într-o perioadă de căutări și frământări, zbătându-se între extazul oportunităților pe care le aduce noua și extraordinar de dinamica revoluție industrială 4.0 și agonia unor sisteme statice, subdezvoltate și foarte vechi. de Lavinia Rașcă

Pe de o parte, educația are șanse uriașe de dezvoltare, ca urmare a apariției noilor meserii, condiții de muncă și spații de lucru ce fac ca nevoia de competențe noi să fie uriașă.

Conform Forumului Economic Mondial, în 2020, o treime dintre aptitudinile necesare pe piața muncii vor fi complet noi. Educația are la dispoziție metode educaționale creative, adaptate contextului actual. E-learning poate conecta la cunoaștere zone greu accesibile.

Pe de altă parte, însă, la capătul unor decenii în care nu s-a investit suficient, sistemele educaționale se dovedesc inadecvate noilor cerințe, fiind măcinate de slăbiciuni mai mari sau mai mici, în funcție de zona geografică.

Dacă situația nu se va schimba, prăpastia dintre cererea și oferta de competențe necesare pe piața muncii se va adânci, și ca urmare, locurile de muncă nu-și vor mai găsi ocupanți, în ciuda șomajului în creștere, a tehnologiei care va suplini parțial sarcinile

de muncă (în 2030, roboții vor prelua 800 de milioane de sarcini de rutină) și a migrației neîngrădite. Mai mult, sărăcirea populației Globului, în lipsa posibilității de a munci, va reduce dimensiunea cererii de produse și de servicii și va conduce la creșterea cheltuielilor de asistență socială.

Foarte mulți angajatori se confruntă actualmente cu probleme create de nivelul scăzut de educație al forței de muncă și de o atitudine necorespunzătoare față de muncă.

Ei mai reușesc încă să găsească o rezolvare parțială a acestor probleme. Dar oare câți își dau seama că în viitor acestea pot deveni insurmontabile? Și, mai mult, câți înțeleg că este nevoie să fie proactivi și să acționeze responsabil pentru a le reduce, nemaifiind suficient să aștepte soluții guvernamentale? De fapt, la ora actuală, angajatorii sunt chemați să se preocupe de dezvoltarea educației și să investească în acest scop, alături de guverne.

Dr. Lavinia Rașcă Prof. Univ.

Profesor Strategie și Antreprenoriat ASEBUSS Director General – EXEC-EDU

LA VREMURI NOI, COMPETENȚE NOI Forumuri mondiale și unii lideri luminați, fie ai unor state și guverne, fie ai unor organisme de profil, sunt preocupați să rezolve această criză a educației. Gândesc programe ample, care să reducă problema lipsei de talente la nivel mondial și pregătesc profesori cu competențe de actualitate, adaptate la digitalizare.

Cresc an de an investițiile în Parteneriatul Global pentru Educație. Din 2002 și până acum, acesta a finanțat cu 2,3 miliarde de dolari accesul la învățământul primar a 72 milioane de copii din țările sărace sau aflate în zone de conflict. Se acordă o importanță deosebită învățământului timpuriu și se pune accentul pe educația și emanciparea fetelor. Femeile se dovedesc extrem de performante la locul de muncă și, cu toate acestea, sunt insuficient reprezentate, în special în pozițiile de top din organizații. De asemenea, femeile educate și cu o mentalitate corespunzătoare față de muncă vor oferi o educație pe măsură copiilor lor.

Vor fi foarte importante competențele STEM (știință, tehnologie, economie, matematică), iar succesul în orice domeniu va depinde de competențele de programare.

| 51

LEADERSHIP STRATEGIC

52 |

numărul de elevi și studenți a scăzut cu 1,8 milioane în perioada 1990-2014, dintre care 1,4 milioane în învățământul preuniversitar. În anul 2014, 7,35% din populația de 7-10 ani și 8,5% din populația de 11-14 ani nu sunt cuprinse în învățământ.

Potrivit testelor PISA, administrate de OECD, 40% dintre copiii români de 15 ani nu au abilități minime care să le permită să înțeleagă un text ori să facă un raționament matematic sau științific CUM ARATĂ VIITORUL? elementar. Acest procent se corelează cu rezultatele Învățământul bazat pe transmiterea de slabe de la evaluarea națională la sfârșitul clasei cunoștințe nu mai e capabil să-i facă pe oameni a VIII-a. competitivi în fața roboților, care sunt imbatabili Conform unui studiu din 2012, copiilor români din acest punct de vedere. Sunt necesare aptitudini nu le place să meargă la școală, pe care o consideră precum: inteligența emoțională, rigidă pentru că-i obligă să stea gândirea critică, analitică, gândirea cuminți în bancă și să memoreze La ora actuală, independentă, munca în echipă, și care îi penalizează pentru orice comunicarea eficientă, respectul greșeală. angajatorii sunt față de diversitate și incluziune, Dacă, potrivit studiului TALIS, chemați să se respectul pentru colaborare realizat de OECD în 2013, în țări preocupe de și parteneriate internaționale, avansate din punct de vedere aptitudini creative, de cercetare, dezvoltarea educației al educației, precum Japonia și de documentare, de sintetizare și să investească în Finlanda, doar 64% dintre cadrele și utilizare a informațiilor. În didactice se consideră foarte bine acest scop, alături pregătite din punct de vedere condițiile în care informațiile pedagogic și al conținutului se perimează rapid, capacitatea de guverne. de dezvățare de cele vechi și de disciplinei, în România procentul deprindere a celor noi, necesare pe este de 99,8%, deci profesorii piața muncii, devine obligatorie. În acest context, români consideră că nu mai au nevoie să se învățarea devine continuă, pe parcursul întregii dezvolte. În România, profesorii incompetenți vieți. sunt greu de îndepărtat, iar absolvenții de facultate valoroși nu au stimulente să intre în sistemul CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? educațional, din cauza salariilor mici.

Problemele educației depășesc granițele școlii.

Situația României, în acest context, al schimbărilor din educație, este următoarea: Părinții au un rol din ce în ce mai puțin activ conform INS, în 2016 existau 7.010 unități de în viața copiilor, fie pentru că sunt ocupați la învățământ, de la creșe la universități. 3.140 în locul de muncă din țară, fie că sunt plecați să mediul rural, 2.400 cu grupurile sanitare în lucreze peste graniță și-i lasă în grija bunicilor. exterior, 3.500 neracordate la rețelele de gaze. Companiile nu sunt suficient de preocupate de Pentru cei 1,7 milioane de copii înscriși în educația generațiilor viitoare, neconștientizând învățământul primar și gimnazial, dintre care în probabil faptul că însăși dezvoltarea lor va fi pusă jur de 770.000 în mediul rural, funcționau atunci în pericol de pasivitatea pe care o manifestă. În România, există câteva proiecte, punctuale, 136.365 de calculatoare, în medie unul la 12 copii. Învățământul vocațional nu este nici pe departe de dezvoltare educațională, inițiate de fundații, la nivelul solicitat de companii, iar în unitățile asociații sau oameni de afaceri. Ar fi necesară din învățământul primar și gimnazial existau însă o strategie guvernamentală coerentă de doar 540 de ateliere, dintre care 205 la sate. În dezvoltare a acestui domeniu atât de important, 2016, erau înregistrate circa 8.000 de laboratoare aflat în agonie. Există modele de succes la nivel în toată țara. internațional, doar că ele nu sunt probabil studiate.

O statistică și mai îngrijorătoare arată că Ce este de făcut?

Aceste competențe se vor întrepătrunde cu toate domeniile de activitate, inclusiv cu cele umaniste, cu artele, fiind necesare în pictură, muzică, literatură, regie de film etc. Tinerii au nevoie de o cultură generală solidă, înainte de a se specializa, pentru a afla ce îi pasionează cu adevărat și pentru a înțelege care este impactul domeniului ales în alte arii de activitate. Mai ales că milennialii sunt foarte interesați de sensul profund al activității lor.

EVENIMENT

Organizational Culture @Work 18 OCTOMBRIE, BUCUREȘTI KNOWLEDGE PARTNER

Un eveniment în care punem la treabă cultura de organizație. Înscrie-te și participă la cele două sesiuni de Knowledge Transfer: 1. ESSENTIAL CULTURE: CONSTRUCTIVE CULTURE 2. MASTERS OF CULTURE

Mai multe detalii legate de eveniment și înscriere la Laura Gheboianu, telefon 0726768079 sau la E-mail: evenimente@cariereonline.ro

OPORTUNITĂȚI

54 |

CE ÎNVEŢI DIN CĂLĂTORII? de Constantin Pescaru Anii au trecut şi iată că omul care munceşte are o altă percepţie despre ideea de vacanţă.

Angajaţilor li s-a permis efectuarea concediului oricând vor şi au nevoie, în limita numărului legal de zile. Şi numele părea predestinat: concediu de odihnă.

Pentru că senzaţia era, cel puţin în anii 2000, că ai nevoie de concediu ca să te relaxezi.

Acum, apropiindu-ne de 2020, oamenii şi-au dat seama că acea „odihnă” nu mai înseamnă doar somn până târziu, mers la plajă, mâncat, întors la plajă, seara la cină sau la vreo petrecere şi apoi iarăși somn. Nu. Oamenii călătoresc acum ca nomazii de altădată: pentru explorare, pentru descoperire de sine şi de alţii, pentru senzaţii, pentru depăşirea limitelor, pentru a lăsa deoparte grijile şi îndatoririle de serviciu, dar fără a le „dezconştientiza”, pentru a se bucura de natura şi de creaţiile omului, pentru a se mira, minuna, întreba, afla, conecta cu sine şi cu ceilalţi.

DESPRINDEREA DE COTIDIAN Rãzvan Pascu, consultant în marketing turistic şi antreprenor, spune că nevoia de timp liber sau deconectare nu ar trebui să fie un indiciu de bunăstare. Este ceva absolut normal. „Nu este obligatoriu să stăm în cel mai scump hotel sau să căutăm cea mai scumpă destinaţie. Putem alege o vacanță la țară sau un weekend la o pensiune, important este să ne deconectăm din când în când, să mergem în acel loc care ne aduce liniște. Important este să ieși puțin din mediul tău, să închizi laptopul, să folosești mai puțin telefonul, să citești și să explorezi după bunul plac. Și cumva tind să cred că și randamentul crește atunci când

muncim mai puțin stresați sau presați de șefi / deadline-uri”, explică acesta.

Răzvan Pascu a observat o dorință din ce în ce mai mare de deconectare la tot mai multă lume, inclusiv la cei care îl însoțesc în călătoriile organizate prin toată lumea. „Acum nu mai există o tipologie de oameni care merge în excursii exotice și îndepărtate, nu există un tipar de persoane cu un anumit tip de job-uri. Cei mai mulți vor să se deconecteze două săptămâni, să descopere destinații noi, să nu aibă bătăi de cap și griji de organizare la destinație, să cunoască oameni noi și să interacționeze cu aceștia”, spune Răzvan Pascu.

NE REDESCOPERIM NOMADUL DIN NOI Călătoriile nu au încetat să facă parte din noi, dar mulți abia acum redescoperă sau recunosc față de ei acest lucru și îl tratează ca atare. Drept urmare, cum se resfrânge această reconectare cu nomadul din noi pe plan personal?

Totodată, ce impact va avea asupra pieței muncii și culturii organizaționale?

Răzvan Pascu susţine că devine mai creativ și are un simț al observației mai acut atunci când se detașează de munca de zi cu zi. Din fiecare vacanță vine cu idei noi de business sau lucruri pe care să le implementeze la job. Tocmai de aceea, angajatorii nu vor mai avea cum să ignore aceste aspecte pozitive ale deconectării.

Rãzvan Pascu, consultant în marketing turistic şi antreprenor

| 55

OPORTUNITĂȚI

Mircea Giurcă, momondo România

Stefano Iervolino, CEO & founder, FLY GO „Companiile se vor adapta la nevoile angajaților lor. Le vor oferi program de muncă flexibil, inclusiv posibilitatea de a lucra de acasă. În materie de beneficii, este posibil să avem noi pachete, cum ar fi reduceri la vacanțe, bilete de avion sau acces la centre de relaxare. Există deja companii care le oferă angajaților, mai ales celor din vânzări, excursii în destinații exotice din toată lumea. La nivel de țară, estimez că sunt peste 5.000 de persoane care pleacă anual în excursii exotice prin toată lumea, plătite de companie, cei mai mulți lucrând în Sales, Marketing sau având funcții de Middle și Top Management. Chiar și firmele mai mici încep să ofere astfel de beneficii pentru angajați”, menționează Răzvan Pascu.

CĂLĂTORIILE REPREZINTĂ O PRIORITATE PENTRU ROMÂNI Conform unui studiu realizat de portalul momondo, călătoriile au devenit o prioritate în 2018, comparativ cu anul trecut, pentru tot mai mulți români . Mai exact, 34% dintre intervievaţi au declarat că preferă să investească în călătorii mai degrabă decât în alimente și băuturi (15%), respectiv în electronice (15%). În 2017, doar 27% vedeau vacanţele ca o prioritate absolută, explică Mircea Giurcă, reprezentantul momondo în România. „De asemenea, am observat o perspectivă interesantă la persoanele care călătoresc pentru perioade mai lungi de timp atunci când vine vorba de motivația lor. Potrivit unui alt studiu realizat de noi anul acesta în luna februarie, curioși fiind de interesul și experiența românilor 56 |

în călătorii cu o durată de peste o lună de zile, 30% dintre respondenți au declarat că principalul motiv pentru care au plecat într-o călătorie mai lungă a fost ieșirea din rutină. Dar nu toți au căutat să evadeze - 27% au călătorit pentru a-și extinde orizonturile de cunoaștere și 22% pentru a descoperi noi culturi”, explică acesta.

Toate cercetările de piaţă au condus către o concluzie importantă, spune Mircea Giurcă, anume că oamenii se simt mai fericiți și pozitivi în timpul vacanţei, sunt mai puțin stresați și, în consecinţă, aceste lucruri contribuie la menţinerea sanătăţii. „Cei mai mulţi cred în faptul că aceste călătorii i-au ajutat să dezvolte o viziune pozitivă asupra persoanelor din țările pe care le-au vizitat, asupra altor culturi în general și asupra diferențelor și diversității din lume. Acest aspect s-a dovedit a fi unul puternic pentru toți acești călători, indiferent de vârstă, sex, venit sau educație. În același timp, o altă concluzie a studiului privind valoarea pe care călătoriile o aduc oamenilor este aceea că ar putea exista mai puține prejudecăți, mai puțină intoleranță și mai multă pace în lume dacă am călători mai mult”, adaugă reprezentantul momondo.

TENDINŢE ÎN CĂLĂTORII Stefano Iervolino, CEO & founder al agenției de turism online FLY GO, spune că din ce în ce mai mulţi români merg în vacanţe în grupuri, cu familia sau prietenii și preferă călătorii pe perioade mai scurte, de tip city-break, dar mai dese: „Este o modalitate de relaxare pe care au descoperit-o în ultimii ani, mai ales,

care îi ajută să se deconecteze, să iasă din cotidian și să își reîncarce bateriile”.

Vara este perioada în care, statistic vorbind, cei care folosesc serviciile companiei pleacă în două vacanțe: una de 7-10 zile, de obicei, în destinații de vară, la plajă, și a doua – un city-break de 3-4 zile, pentru care aleg destinații relativ noi, pe care acum le descoperă, precum Sicilia, Sardinia, Corsica, Malta etc.

Din informaţiile Fly Go, românii aleg destinațiile, în primul rând, în funcție de scopul călătoriei: aventură, relaxare și vizitarea obiectivelor turistice. Astfel, pe timpul verii, relaxarea este principalul obiectiv în cazul majorității.

Bugetul este un aspect important în alegerea vacanțelor, acesta crescând în ultimii 5 ani cu circa 30%. În prezent, bugetul alocat de români pentru un sejur de vară, de familie, este cuprins între 900 și 1.200 de euro. În același timp, costul mediu al unui city break este de 200 euro de persoană, explică Stefano Iervolino. În final, vă lăsăm cu un citat dintr-un poem destinat calătorilor de toate felurile: „Când călătorești, te găsești Singur în alt fel Acum ești mai atent la Sine Pentru că-l iei cu tine Te privești mai îndeaproape Când ești departe; iar ceea ce-ți iese în cale Atinge acea parte a inimii tale Care acasă e locuită de taine.”

John O’Donohue

HR Iniţiativă şi organizare:

W

LAY ] TE CH

[P

Concept şi design:

ORKOUT

HR [PLAY] Tech Workout vine cu noi provocări 11 octombrie 2018 HR [PLAY] Tech Workout, evenimentul „playful” din piaţa evenimentelor de business din România, aduce laolaltă o comunitate vibrantă de profesionişti HR, lideri şi influenceri pentru a împărtăşi tehnici de „supravieţuire”, poveşti despre viitorul HR şi adaptarea la schimbările aduse de tehnologie. Într-o lume „disruptive”, LET’S PLAY HR! www.hrtech.ro

PARTENER PRINCIPAL

PARTENERI

CAFEAUA OFICIALĂ

PARTENERI MEDIA

Mai multe detalii legate de eveniment și înscriere la Laura Gheboianu, telefon 0726768079 sau la E-mail: evenimente@cariereonline.ro

PARTENER ANUAL

STRATEGIE PERSONALĂ

58 |

PE TĂRÂMUL MODEI, DOCTORATUL NU E O MODĂ!

Ellida Toma a absolvit cursurile de doctorat în Modă – Design Vestimentar, din cadrul Facultăţii de Arte Decorative şi Design de la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. Are şi un master în Strategii de Modă. În plus, a urmat cursuri de specializare în tehnologii pentru creație vestimentară. Astfel, este designer vestimentar, stilist, consultant de imagine și scenograf de costume. Este implicată în proiecte de teatru şi televiziune, participă la expoziţii de costume în țară și în străinătate, în manifestări personale și de grup, iar în anul 2013 și-a lansat propriul brand. de Roxana Roseti

Ellida Toma, Designer vestimentar

Legătura cu lumea modei a pornit, pentru Ellida, cu 19 ani în urmă şi a vrut să facă totul ca la carte. Aşa că a început să studieze acest domeniu. Şi-a urmat visul şi a investit multe ore de muncă.

Succesiv, a lucrat pentru mai multe branduri, considerând că aceasta a fost o experiență bogată în acumularea de cunoștințe.

Am vrut să aflăm cum a ajutatat-o doctoratul în traseul său profesional: „A contat foarte mult experiența de lucru și mi-am cultivat spiritul de observație pentru detalii”, explică Ellida. „Am lucrat pe construcție de tipar și transformări de tipare, imprimeuri, experimente pe material și documentare. M-am implicat de-a lungul anilor în multe proiecte de fashion. Aveam puțin peste 20 de ani când am deschis primul atelier în București. Doctoratul a avut ca punct de plecare preocupările mele personale reflectate în colecțiile de modă, proiectele de teatru, expozițiile personale din ultimii ani. M-a preocupat impactul conceptualismului în artă și influența lui asupra modei. Cercetarea mea vizează domeniul modei și face trimiteri spre arta secolului al XX-lea. Așa s-a născut lucrarea mea de doctorat, care presupune o documentare și o investigare teoretică, argumentare științifică, dar și viziunea mea personală generată de experiența acumulată de-a lungul celor 19 ani în domeniu. Consider că doctoratul îmi deschide noi dimensiuni, nu doar la nivel teoretic, ci extins spre domeniul practicii în modă. Doctoratul mă deschide și mă încurajează către experimente noi, dimensiuni noi. Este vorba despre complexitate si substanță. Doctoratul nu e «o modă»!”.

ÎNȚELEGEREA PROPRIILOR MIND TIP-URI Pentru Ellida, doctoratul a reprezentat o metodă prin care a explorat dimensiunile conceptuale, atât în proiectele contemporane de modă, cât și în demersurile personale. „Studiile doctorale sunt foarte importante pentru mine în aprofundarea terminologiei de specialitate, pentru o mai bună înțelegere a artei și a modei conceptuale, dar mai ales, pentru înțelegerea propriilor mind tip-uri. Sunt tehnici pe care le înveţi în şcoală, paşii necesari pentru a ajunge la o colecţie. Însă poți schimba sau adapta aceste reguli în funcţie de felul personal de a crea şi lucra. Ceea ce am acumulat în perioada studiilor mi-a influenţat foarte mult stilul și modul de abordare. Studiile, la care se adaugă lucrul efectiv în atelier și studiul individual, sunt importante în formarea unui designer”. Cu alte cuvinte, Ellida folosește veșmintele pentru a-și expune părererile artistice. „Iar dacă reușești să o faci într-un mod atractiv, atunci oamenii chiar poartă părerile tale!”.

Dar cum vede ea educația copiilor de azi și de mâine, în contextul transformărilor digitale? „Este evident că suntem în epoca smartphone-urilor, a cursurilor, examinărilor și testelor on-line, întâlnim tot mai des conceptul de e-learning, iar e-manualele și resursele digitale pot oferi mai multă interactivitate decât cele tradiționale. Tehnologia are o evoluție extrem de rapidă, iar din acest motiv este necesar ca educaţia să ţină pasul. Profesorii, cadrele didactice reprezintă elementul-cheie pentru a schimba modul de predare cu ajutorul tehnologiei, însă au nevoie de programe de formare, de sprijin, de încurajare, de practici concrete și de instrumentele de utilizat. Viteza cu care se inovează cere în mod constant cunoștințe și competențe pentru a ține pasul.

Sunt importante programele flexibile, personalizate, predate de către profesori care devin mentori pentru elevii, studenții sau cursanții lor. Utilizarea inteligentă a datelor, combinată cu implicare și consultări individuale cu elevii, studenții, cadrele didactice și personalul de sprijin pot determina o mai bună individualizare și o mai bună diferențiere a predării, dar și participarea activă a elevilor în procesul de învățare. Cred că perioada în care trăim cere acum ca oamenii să se concentreze pe ingeniozitate, pe a înţelege şi a crea lucruri noi”, susţine artista.

„NU AȘ FI FERICITĂ ÎNTR-O LUME ÎN CARE NU AM IDENTITATE” Momentul greu din viața ei a fost atunci când a trebuit să ia decizia dacă va pleca din țară sau dacă va rămâne aici, ca să continue ce începuse. A ales a doua variantă: „Am realizat că nu aș fi fericită într-o lume în care nu am identitate. Miam dat seama că pentru orice lucru pe care vreau să-l construiesc am nevoie de o temelie foarte bună. Iar temelia trebuie să fie de aici. Din țară”. În ultima vreme auzim din ce în ce mai des că suntem o țară mică, dar cu rezultate mari. E adevărat că Ellida a plecat la un moment dat cu acest gând, când a fost vorba să dezvolte un proiect, în Japonia, țara care a și inspirat-o pentru prima colecție de haine masculine. „România are valori autentice. Dacă le cauți, le găsești. Moda fiind o resursă impresionantă, „Escape by Ellida Toma” e colecția inspirată de estetica și arta japoneză prin forme, volume și puritatea liniilor. Mesajul colecției este: „Gândește liber, exprimă-te liber prin veșmânt, exprimă dragostea de libertate și refuză conformismul!”. „ÎMI PLACE SĂ SPUN O POVESTE PRIN INTERMEDIUL HAINELOR” „Spre ce vei dezvolta cariera ta în viitor?”, am întrebat-o pe Ellida. „Fac exact ceea ce mi-am dorit să fac dintotdeauna. În copilărie, desenam și pictam, făceam tot felul de schițe pe care și acum le mai păstrez…Pentru mine, totul se concentrează în jurul oamenilor.

Tot ceea ce fac vorbește despre aceasta.

Creez, construiesc, armonizez, transpun în scenă, pe stradă sau la un eveniment.

Designul vestimentar e dimensiunea în care mă regăsesc. Și prin care pot să mă exprim. Să spun o poveste”, a fost răspunsul ei.

| 59

Cea mai bună alegere

pentru copilul tău

10 ani.

35.487 ore de înot.

3.584 copii fericiți.

BabySpa Vitan | 031864 Pelinului 16 BabySpa Aviației | 014376 Soldat Pripu Gheorghe 22a 0372 706 506 / 507 / 508 / 509 | receptie@babyspa.ro

MANAGEMENT CORNER

LIDERUL CONȘTIENT ÎN ERA VORTEXULUI DIGITAL

de Daniela Palade Teodorescu De ce umanitatea are nevoie de lideri conștienți? Fiindcă lumea noastră se schimbă mai repede decât ne putem noi adapta. Prinși ca într-o capcană de viteză, complexitate și incertitudine, mulți dintre noi nu sunt pregătiți pentru această accelerare. Liderul conștient e o resursă prețioasă nu doar în era digitală a transformărilor de tot felul, ci în toate epocile în care e nevoie de o minte luminată. Companiile au nevoie de lideri conștienți fiindcă ei sunt responsabili și bine informați, sunt autentici și acționează cu intenție, îndrăzneală și curaj. Mai mult decât oricând, conștiența este antidotul lor împotriva factorilor perturbatori care generază marile schimbări. Cu atât mai mult în plin „vârtej digital”, în care liderul conștient va dirija magistral orchestra transformărilor.

Cele două articole vor răspunde la întrebarea „ este compania ta e pregătită să devină un virtuoz al transformării digitale?.

| 61

MANAGEMENT CORNER

DE CE AVEM NEVOIE DE LIDERI CONȘTIENȚI Astăzi, companiile au nevoie de lideri conștienți. Pe lângă faptul că liderii trebuie să stimuleze transformarea constantă, aceștia trebuie să înțeleagă și să pună preț pe diversitate, incluziune, managementul talentelor, etică – aspecte fundamentale pentru mentalitatea omului conștient.

Traducere, adaptare și sinteză de Felicia Luca

Inteligența nu mai este suficientă.

Inteligența te aduce în frunte, dar pentru a rămâne aici trebuie să fii pe deplin conștient. Acest lucru este cu atât mai adevărat astăzi, când nevoia de transformare este stringentă și constantă.

CONȘTIENȚA ESTE NOUA (FORMĂ DE) INTELIGENȚĂ Conștiența ne ajută să gândim mai profund, să învățăm mai repede, să colaborăm mai bine. Cu cât suntem mai conștienți, cu atât mai repede ne adaptăm și cu atât mai performanți devenim.

Pentru a acționa conștient trebuie să ne examinăm pe noi înșine pentru a ne cunoaște cu adevărat, să gândim amplu pentru a vedea mulțimea de posibilități, să fim realiști pentru a fi mai autentici și a acționa asumat în viață și în leadership și să ridicăm ștacheta pentru a funcționa la adevăratul nostru potențial.

Lumea noastră se schimbă mai repede decât ne putem noi adapta. Prinși ca într-o capcană de viteză, complexitate și incertitudine, mulți dintre noi nu sunt pregătiți pentru această accelerare. În fața provocărilor funcționăm pe pilot automat. Suntem prea reactivi la probleme și pierdem oportunități. Suntem deturnați de valori conflictuale și de relații polarizatoare. La incertitudine 62 |

reacționăm cu teamă și neîncredere.

Stresul și burnout-ul predomină pentru că cei mai mulți dintre noi nu performează la adevăratul lor potențial.

Nici organizațiile nu se adaptează mai bine. Mai mult de jumătate dintre demersurile menite să producă schimbare eșuează. Piețele se schimbă mai repede decât reușesc organizațiile să se reinventeze. Decalajul dintre liderii pe care îi avem și liderii de care avem nevoie este din ce în ce mai mare. Capacitatea directorilor de a fi lideri ai schimbării este pusă sub semnul îndoielii. Astfel, multe organizații sunt dominate de execuție înceată, de nedezvoltare, de o cultură nesănătoasă și de subperformanță.

De asemenea, comunitățile în care trăim nu prea lucrează bine împreună.

Solidaritatea umană este extrem de fragilă. Cinismul și neîncrederea ne împiedică să rezolvăm problemele cele mai complexe ale societății. Familiile destrămate, tensiunile rasiale, războaiele comerciale, schimbările climatice nu fac decât să exacerbeze situația. Și toate acestea se petrec în vremuri în care e mai mare nevoie decât oricând ca oamenii să se unească pentru a rezolva probleme extrem de presante – cum ar fi drepturile omului, discriminare, sărăcie, protejarea și conservarea mediului.

CONȘTIENȚA ESTE CONȘTIINȚA ÎN ACȚIUNE Astăzi, cei mai eficienți oameni sunt lideri ai transfomării personale și organizaționale, de la toate nivelurile – directori și manageri, politicieni și funcționari publici, părinți și profesori, antrenori și antreprenori.

Pentru a-ți transforma organizația trebuie ca mai întâi să te transformi pe tine însuți. Ca să faci asta, trebuie să fii conștient – adică să îți dai seama ce se petrece, să fii treaz, prezent și responsabil.

Este foarte important să te înțelegi pe tine însuți, relațiile pe care le ai și mediul în care trăiești și muncești.

Astăzi se vorbește foarte mult despre mindfulness, dar conștiența nu se limitează la acest lucru. Mindfulness înseamnă să fii prezent și atent la gândurile și emoțiile tale, la corpul tău și la mediul în care te afli. Însă conștiența este un proces proactiv, pentru că include, pe lângă atenție și introspecție, capacitatea de a lua decizii și de a stabili obiective.

Conștiența este conștiința în acțiune.

Cercetările arată un adevăr profund și revelator cu privire la schimbările din zilele noastre: oamenii care au cel mai mare succes, la orice nivel al societății s-ar afla, fac patru lucruri importante: Se examinează pe sine – se

aprofundează pe sine pentru a se cunoaște cât mai bine; Gândesc amplu – au o viziune atotcuprinzătoare și sunt capabili să vadă posibilități diverse. Gândirea amplă este gândirea Google – stimulată de curiozitate, de învățare, de continuă auto-reîncărcare și auto-împrospătare.

A gândi amplu înseamnă să fii prieten cu paradoxurile și contrariile – „atât/cât și” în loc de „ori/ori”; Sunt realiști – sunt autentici și acționează cu intenție; Ridică ștacheta – acționează îndrăzneț și responsabil.

Mai întâi, avem nevoie de atenție și de introspecție pentru a înțelege oportunitățile existente și ce putem face pentru a beneficia de ele. Apoi, trebuie să transcendem reacțiile impulsive și instinctive la toate schimbările care se produc, pentru a putea acționa cu scop, sens și claritate și a putea merge mai departe.

Pentru asta este necesar un nivel de conștiență superior. Altfel, nu vom putea înțelege oportunitățile și nu le vom putea explora pe deplin. Conștiența diferențiază atragerea de oameni talentați de pierderea talentelor, obținerea de noi clienți de pierderea clienților, profitul de pierdere.

Liderii conștienți au o mare capacitate de

a fertiliza terenul pentru ca schimbarea să prindă rădăcini și să crească.

Liderii conștienți acționează cu intenție, sunt responsabili și bine informați, sunt autentici și acționează cu îndrăzneală și curaj. Și-au rafinat capacitatea de a gândi profund, de a învăța rapid, de a crea inteligent, de a colabora autentic – ceea ce îi face performeri și maeștri ai adaptării. Mai mult decât oricând, conștiența este antidotul lor împotriva factorilor perturbatori care generază marile schimbări. ȘASE FACTORI PERTURBATORI Schimbările prin care trecem pot avea efecte pozitive și negative – depinde de noi cât de eficiente și de haotice le permitem să devină.

Cei șase factori perturbatori care generează marile transformări din zilele noastre sunt: Viteza: Ritmul vieții noastre este în continuă creștere. Asta ne obligă să vedem, să gândim, să simțim și să acționăm mult mai repede. Viteza este energizantă și generează multe oportunități, dar ne poate și dezechilibra foarte ușor. Ajungem să fim copleșiți și epuizați. Ne sabotăm alergând după perfecțiune, stabilind obiective nerealiste, ne suprasolicităm corpul, mintea, sufletul.

Incertitudine: Stabilitatea este o iluzie și incertitudinea este o realitate. Ne place să credem că putem găsi confort în ceea ce este previzibil, dar nu este adevărat.

Brexit a schimbat viitorul Europei, piața

de capital schimbă realitățile pensionării în fiecare zi, joburile nu mai durează nici un an și nici un segment de business nu mai este imun la forțele perturbatoare. E nevoie să acceptăm că schimbarea este inevitabilă și să dobândim capacitatea de a ne găsi calea într-o lume a efemerului.

Complexitatea: Complexitatea face parte din ADN-ul lumii moderne.

Dar cum ne descurcăm printre toate informațiile, cunoștințele, alegerile și diversitatea din viața pe care o trăim?

Reacția noastră firească este să încercăm să clarificăm toată această confuzie. Dar în încercarea de a face ordine în această masă imensă de informație, ajugem rapid să simplificăm excesiv problemele complexe și să complicăm excesiv alegerile simple – ceea ce ne activează subiectivismul și prejudecățile.

Tehnologia: Este un factor perturbator puternic, care ne poate fi prieten și dușman, în funcție de cum o folosim. Ne ajută să învățăm orice, să ne întâlnim cu oricine, să pătrundem pe orice piață și să comunicăm instantaneu cu orice parte a lumii. Dezavantajul este că poți aluneca prea ușor în gaura neagră a internetului, care ne poate face să privim lumea din perspective înguste și subiective.

Competiția: Competiția stimulează inova rea, încurajea z ă ta lentu l, îmbunătățește calitatea. Dar ne poate face și să ne vedem doar interesul propriu. În orice direcție corectă se poate merge prea departe, iar istoria este presărată cu efectele dezastruoase ale spiritului competitiv excesiv. Cum ne găsim scopul și sensul într-o lume dominată de porniri competitive?

| 63

MANAGEMENT CORNER

64 |

Globalizare: La început au fost exploratorii, apoi au fost liniile de transport, apoi afacerile s-au dezvoltat la nivel global. Astăzi suntem la distanță de un click de cel mai îndepărtat colț al lumii. Suntem cetățeni globali, de vreme ce banii, piețele, oamenii și comunitățile sunt interconectate. Cum facem să reușim pe plan personal în timp ce prosperăm ca planetă și societate?

Acești factori perturbatori au impact asupra țărilor, companiilor și comunităților în egală măsură. Dar impactul asupra omului este cel despre care se vorbește foarte puțin. În orice moment, aceste forțe pot avea un efect pozitiv sau negativ asupra noastră și pot transforma fundamental modul în care trăim și muncim. Vânturile schimbării bat toate în același timp – pornesc, se opresc, se unesc și se învârtesc, aruncându-ne în direcții noi și necunoscute.

Partea bună a lucrurilor este că provocările vin la pachet cu oportunități.

Modul în care omul reacționează la aceste forțe poate fi energizant și poate crea oportunități nelimitate sau poate fi demoralizator și ne poate sabota cele mai inspirate demersuri. Totul depinde de cât de conștient ești de tine însuți, de relațiile dintre tine și ceilalți și de mediul în care trăiești și muncești.

COSTURILE LIPSEI DE CONȘTIENȚĂ Imaginează-ți că mergi pe bicicletă, pe pista special destinată. În stânga ta este un șir nesfârșit de mașini, iar în dreapta, un șofer care staționează deschide brusc ușa mașinii fără să se asigure. Acestea sunt consecințele acțiunilor omului lipsit de conștiență.

Lipsa de conștiență este un mare pericol. Și se manifestă cu atât mai intens în condițiile factorilor perturbatori mai sus amintiți. De exemplu, se manifestă atunci când ne jignim un coleg printr-un gest despre care nu știm că este greșit, când ignorăm nevoile unui client și pierdem vânzarea, când suntem surzi la nevoile echipei. Se manifestă când un părinte ignoră problemele copilului sau când un

funcționar public ia mită. Costurile lipsei de conștiență sunt mult prea mari și nu merită plătite, mai ales când costurile conștienței sunt mult mai mici și livrează exponențial.

E timpul să recunoaștem: între oamenii care trăiesc conștient și cei lipsiți de conștiență este un decalaj foarte mare.

Cu cât crește viteza schimbărilor, cu atât crește acest decalaj. Cei mai mulți oameni cred că sunt conștienți de sine, dar cercetările arată că acest lucru este adevărat numai pentru 10% până la 15% dintre noi. Unii dintre noi se schimbă și se adaptează în pas cu vremurile. Alții rămân în urmă, dar în fruntea echipelor, ceea ce e mult mai grav.

PATRU MOTIVE DIN CAUZA CĂRORA NU NE SCHIMBĂM SUFICIENT DE REPEDE Superficialitatea. Nu ne explorăm suficient psihicul. Petrecem puțin timp gândindu-ne la noi înșine. În consecință, rămânem blocați în emoții negative și încărcați cu bagajele trecutului, ceea ce ne limitează înțelegerea de sine și ne afectează relația cu noi înșine și cu ceilalți.

Astfel, subestimăm potențialul nostru, al celorlalți și al situațiilor.

Limitarea. Uneori trăim ca întrun tunel și nu-i găsim ieșirea. Nu ne examinăm ipotezele, pentru a constata dacă mai sunt de actualitate sau dacă sunt depășite, iar asta limitează deschiderea și puterea minții noastre. Într-o lume a minților părtinitoare și a perspectivelor limitate se pierd oportunități, se evită diversitatea și se reacționează irațional la problemele internaționale.

Siguranța. Ne este teamă de schimbare și preferăm să evităm incertitudinea. În consecință, rămânem blocați, părtinitori și reactivi. Nu ne lăsăm stimulați de acceleratorii pozitivi cu care suntem dotați în mod natural și ne împiedicăm de aspectele negative care ne subminează eforturile. Punând un atât de mare accent pe siguranță, ne atrofiem, nu ne mai transformăm, nu mai evoluăm. Rămânem pe loc în timp ce lumea se schimbă.

Perspectiva redusă. Dacă viziunea despre noi înșine și despre lume este redusă, atunci nu facem conexiuni, nu vedem posibilități, nu găsim soluții. Dacă nu ridicăm ștacheta, ne subminăm singuri potențialul. E nevoie de curaj pentru a acționa la nivelul capacității noastre reale și cu responsabilitate, iar aceste două componente sunt esențiale pentru o viață productivă. ÎNCHEIERE Așadar, trăiește din plin. Fii pasionat de viața ta și de munca ta. Fii prezent pentru a înțelege, fii autentic pentru a te transforma, fii curios pentru a dezvolta.

Liderii conștienți intră în joc cu cea mai bună versiune a lor, provocându-i și pe ceilalți să facă la fel. Leadershipul nu ține de funcție, lider poate fi oricine.

Devenind mai conștienți, vor găsi sensul muncii și vor fi mai eficienți în a-i inspira pe ceilalți să îi urmeze.

Oamenii își doresc să fie inspirați și sunt deschiși la a fi conduși. Liderul care înțelege unde se află oamenii săi, care percepe receptivitatea acestora la schimbare și interesul lor pentru avansarea echipei și progresul organizației vor avea succes în ceea ce întreprind. Este vital să înțelegi că nu toți oamenii sunt rezistenți la schimbare.

Soluțiile pentru multe dintre problemele noastre se află în noi înșine, iar printre acestea se află și soluția gestionării schimbării și a factorilor perturbatori cu care ne confruntăm. Forța noastră interioară și înțelepciunea noastră sunt cea mai bună soluție pentru a gestiona transformările.

Pe o piață hiperactivă, liderii trebuie să fie hiperconștienți cu privire la ce se petrece și ce pot face în realitatea curentă pentru a prospera. Conștiența de sine este cu adevărat singura cale către succes.

Preluare și adaptare din: „Conscious: The Power of Awareness in Business and Life” (Conștiența – Puterea conștienței în afaceri și în viață”) – de Bob Rosen și Emma-Kate Swann.

MANAGEMENT CORNER

APLAUZE PRELUNGITE MCLAREN PUNE ORCHESTRA DIGITALĂ LA TREABĂ de Prof. Michael R. Wade IMD Center Research (Centrul IMD de Cercetare), octombrie 2017 Acesta este ultimul dintr-o serie de 4 articole cu privire la perturbarea digitală (eng. „digital disruption”), elaborate de Global Center for Digital Business Transformation (DBT Center), o inițiativă comună a Școlii de Afaceri IMD și Cisco.

Aceste articole explorează modul în care perturbarea digitală modifică dinamica concurențială tradițională în practic orice domeniu de activitate – și ce puteți face pentru a vă asigura că firma dv. va continua să prospere.

Traducere și adaptare: Felicia Luca

Așază-te confortabil. Astăzi, în al patrulea și ultimul articol din seria pe care am dedicat-o perturbării digitale, te invităm să te bucuri de simfonia interpretată de o mare orchestră. Luminile se sting încet. Privește scena! Vei vedea și vei asculta Orchestra Digitală live. Iată, intră maestrul dirijor: McLaren, echipa britanică de Formula 1 și producătorul de mașini de mare performanță.

SE AUDE UN HURUIT ÎN DEPĂRTARE, IAR VÂNTUL BATE DIN CE ÎN CE MAI TARE Noi, DBT Center, ne gândim la presiunile la care ne supune perturbarea digitală și Vortexul Digital. După cum am explicat în primul articol din această serie, unele industrii se află mai aproape de centrul Vârtejului și au simțit mai repede efectele acestuia, iar transformarea digitală a fost un imperativ mai mare în cazul lor. Această dinamică a fost confirmată și de evoluția pe care am constatat-o comparând rezultatele cercetărilor realizate în 2015 și în 2017.

Istoricul de performanță și inovație al unei companii îi cultivă simțul a „ce va să vină” și capacitatea de reacție. Este cazul companiei McLaren – ale cărei inovații de succes, inițial în domeniul mașinilor de înaltă performanță, au fost urmate de o perioadă dificilă la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000, din cauza noilor reglementări și a noilor competitori. Costurile echipei de Formula 1 solicitau mult resursele companiei. Să fi fost acestea primele semne ale perturbării digitale?

| 65

MANAGEMENT CORNER

ORCHESTRA DIGITALĂ MCLAREN Dar în timp ce presiunile pieței păreau să semnaleze o moarte lentă, McLaren privea către viitor, nu către trecut. A decis să creeze un grup separat, denumit McLaren Applied Technologies, pentru a crește impactul

investițiilor sale în Cercetare și Dezvoltare prin aplicarea tehnologiilor elaborate pentru curse în alte industrii.

Un element-cheie în acest sens a fost reprezentat de captarea de date în timp real, tehnologia de modelare

și simulare destinată strategiilor de siguranță în caz de accident. Să vedem cum s-au transformat, prin analogie cu Orchestra Digitală, pe care ți-am propus-o în articolul al treilea din această serie.

ORCHESTRA SECȚIUNEA 1: IEȘIRE ÎN PIAȚĂ 1. OFERTE: McLaren își consolidase capacitatea în domenii precum colectarea de date, modelare și simulare, în lumea Formula 1.

A reaplicat această capacitate la o gamă largă de servicii și produse din alte industrii. Un punct forte deosebit s-a dovedit a fi acordarea de consultanță celor care aveau nevoie să performeze în vremuri de schimbare rapidă și neașteptată.

2. CANAL: McLaren a decis să stabilească prețul ofertelor sale de produse și servicii într-un mod netradițional. În loc să adopte practicile de consultanță standard care prevăd tarifarea timpului și a materialelor sau stabilirea unui preț fix, McLaren Applied Technologies a decis să perceapă o cotă parte din valoarea beneficiilor obținute de clienți prin îmbunătățire – cum ar fi reducerea costurilor sau o parte din venituri.

SECȚIUNEA 2: IMPLICARE 1. C L I E N Ț I: McL a ren Appl ied Technologies nu a lăsat ca lipsa de imaginație să o țină departe de potențialii clienți din Sănătate sau Producție. Și-a îndreptat atenția către oricine avea nevoie de captare date și analiză în situații de schimbare rapidă și neașteptată.

2. PARTENERIATE: McLaren a intrat în parteneriate cu diverse companii pentru a putea să satisfacă anumite nevoi ale clienților săi. Aceste parteneriate au prilejuit formarea unui fond comun de cunoștințe și perspective.

3. FORȚĂ DE MUNCĂ: Și-a extins fondul de talente cu noi competențe în domeniul analizei de date, design industrial și expertiză în alte domenii decât cel al curselor de mașini.

SECȚIUNEA 3: OPERAȚIUNI 1. BUSINESS PROCESSES: As it was so different from the Formula 1 business, McLaren Applied Technologies avea nevoie de un nou set de procese de business pentru a-și aduce ofertele pe piață, pentru a le promova și a le vinde.

COMPUNEREA ȘI INTERPRETAREA SIMFONIEI TALE DIGITALE Ai putea fi tu următorul McLaren? vei utiliza.

Vei avea nevoie de agilitate digitală Analogia cu „orchestra” te ajută să conceptualizezi ce au companiile în afaceri pentru a livra spectacole de făcut pentru a realiza propria captivante și variate. Leadershipul transformare digitală. Pentru ca companiei joacă un rol-cheie – trebuie Orchestra Digitală a companiei tale să să stabilească direcția strategică, să cânte o „simfonie”, mai întâi trebuie să dezvolte abilitățile și adaptabilitatea stabilești o direcție strategică. Pentru jucătorilor și să orchestreze o gamă asta trebuie să stabilești ce tipuri de largă de simfonii într-un Vortex Digital valoare („muzică”) dorești să creezi și volatil. ce strategii specifice („orchestrație”) Mai presus de toate, pentru a executa

66 |

SECȚIUNEA 4: ORGANIZARE 1. STRUCTURĂ: Valorificându-și la maximum expertiza din domeniul curselor de mașini, McLaren Applied Technologies a fost constituită ca unitate de business separată, organizată în echipe multifuncționale pe domenii de activitate, în cadrul cărora experții din domeniu lucrau cot la cot cu designeri, ingineri și analiști de date. McLaren Applied Technologies este acum componenta de business cea mai profitabilă și cu cea mai rapidă creștere a McLaren.

2. CULTURĂ: După cum am menționat mai sus, cultura bazată pe viteză și performanță din Formula 1 probabil a făcut ca această componentă a McLaren să devină lider în deschiderea către schimbare.

Dar McLaren Applied Technologies și-a dezvoltat și o identitate proprie, stimulată de perspectivele experților din alte domenii și de nevoile unei companii mult mai mari.

o transformare digitală reușită, este nevoie de acțiunea concertată a tututor celor patru secțiuni ale Orchestrei Digitale – Ieșirea în piață, Implicare, Operațiuni și Organizare.

Competitorii tăi deja își compun simfonia și își acordă instrumentele.

Este pregătită compania ta pentru a compune, re-compune și a interpreta partitura sa muzicală, devenind un Virtuoz al Transformării Digitale?

Jurnal de leadership

GHID MBA

2018

Analiza pieţei. Şcoli şi programe de business din România şi străinătate. Testimoniale.

Salarizare. Beneficii pe piaţa muncii

Din 30 aprilie, în magazinele INMEDIO – RELAY, rețeaua PRESS ONE și rețeaua OCTAGON. Gratuit pentru abonații revistei CARIERE.

Ghidul poate fi comandat și la e-mail: abonamente@cariereonline.ro sau la telefon: 0372 957 247, 0728 901 905.

RECENZIE

RETMAN ȘI RETMAGIA POVEȘTI DE TREZIT ADULȚII De Daniela Palade Teodorescu

Prima lege a fericirii Fă tot ceea ce depinde de tine pentru a obține ceea ce îți dorești. Acceptă că uneori chiar dacă faci tot ceea ce depinde de tine, lucrurile nu merg așa cum îți dorești.

A doua lege a fericirii Nu spune lucruri urâte despre tine și despre alții. Toți oamenii sunt la fel de importanți.

Acceptă însă faptul că între oameni există difrențe.

A treia lege a fericirii Nu exagera lucrurile rele care se întâmplă uneori.

A patra lege a fericirii Fii fericit de lucrurile bune care ți se întâmplă. Când se întâmplă lucruri rele, ai răbdare și toleranță. Caută fericire în alte situații.

Marea lege a fericirii Fericirea ta depinde de cum gândești despre lucrurile care ți se întâmplă, nu de ceea ce ți se întâmplă.

68 |

Primul meu contact cu cartea Retman și Retmagia a fost în momentul în care traversam dilema cu care se confruntă mai toți părinții analogi care au acasă copii digitali: nu cumva copilul meu petrece prea mult timp cu ochii în ecran, la desene animate sau jocuri? Oare de acolo vin prea multele stări de furie, panică, deprimare, frustrare? Cum aș putea să i le contracarez fără să îi interzic desenele animate sau jocurile pe calculator? Atunci am dat peste cartea psihologilor Daniel David și Anca Dobrean, transpusă în limbajul de povestitor al jurnalistului Mihai Goțiu. Un fel de „cui pe cui se scoate”, pentru că dependența de ecrane a copiilor se tratează în același limbaj la care copiii sunt receptivi – adică desene animate și, în esență, povești. Poveștile sunt vindecătoare prin însuși rostul lor, cu atât mai mult atunci când sunt țintite ca, prin limbaj și personaje, să ajungă exact la inima celor care au nevoie de ele. Dar cine nu are nevoie de poveste?

Nu există părinte care să nu fi experimentat furia copilului și să nu se fi simțit neputincios în fața crizelor, agresivității, ostilității, iritabilității, nemulțumirii odraslei – toate aceste stări fiind diferite nuanțe și ipostaze ale furiei. În momentul în care tu, ca părinte, înțelegi mecanismele furiei, vei găsi și căile de a o dezamorsa. Iar una dintre cele mai bune metode este să îl inviți pe copil să vorbească despre ce simte el. Din această perspectivă, cartea te ajută să găsești cele mai simple modalități de a ajunge la suflețelul micului furios și apoi, prin scenarii bine țintite, să deblochezi ceea ce el nu poate exprima decât prin țipete, urlete și alte manifestări zgomotoase. Gândește-te doar la felul în care părinții sau bunicii noștri ne retezau toate

aceste „exprimări” prin interdicții de genul: „Oprește-te că mă faci de râs în lume și-ți mai rup și urechile” și vei vedea diferența între o generație care și-a reprimat emoțiile și o altă generație care este educată să și le manifeste, să le înțeleagă, să le gestioneze. Cu înțelegere, cu empatie, cu blândețe, cu seninătate și cu poveste.

Cartea publicată de Editura Trei este o premieră în psihologia mondială, fiindcă utilizează desenele animate nu doar în scop educativ, ci și ca terapie în sine. Eu am citit cartea și prin ochii părintelui copleșit de furiile copiilor, dar și cu ochii copilului interior care încă mai caută înțelegere și vindecare. De aceea e o carte minunată și pentru adulții care mai au de lucrat cu această stare interioară specială, care ne dictează mai toate alegerile iraționale din viață. La fel de utilă este și pentru liderii, managerii sau antreprenorii care rămân blocați în stilul autoritar al șefului care doar critică, ceartă, controlează și pedepsește.

Daniel și Retman, eroii principali, se confruntă cu tot felul de personaje (Necesarus, Frustratus, Descurajatus, Catastrofus) care vor să îi deturneze de la Legile Fericirii. Din aceste confruntări rezultă povestea CÂND VREI PREA MULT – remediu pentru vinovăție, povestea O EXCURSIE ÎN NATURĂ – strategii împotriva depresiei – și povestea O PREZENTARE CU DINOZAURI – adresată celor anxioși, copleșiți de frici, fobii și alte temeri nelămurite. Poveștile pot fi citite în carte sau urmărite în filmul de desene animate de pe DVD.

UN EVENIMENT ORGANIZAT DE:

Jurnal de leadership

SĂNĂTATEA ŞI ECHILIBRUL INTERIOR SUB PRESIUNEA SOCIO-PROFESIONALĂ Tabu-ul din spatele statutului social

Revista CARIERE adaugă la seria evenimentelor sale o nouă conferință dedicată managerilor companiilor dintr-o altă perspectivă: sănătatea angajaților!

24 octombrie, Hotel Internațional București SUPPORTING PARTNER

PARTNER

MEDIA PARTNERS

Detalii și înscrieri la Nicoleta Iacob, telefon: 0736648640 sau e-mail: evenimente@cariereonline.ro

KIDS MANAGEMENT

8 LECȚII PE CARE LE-AM ÎNVĂȚAT ÎN DE LA FETIȚA MEA

8 ANI

GABRIELA STANCIU Specialist în management, marketing și comunicare, cu experiență în dezvoltarea de strategii la nivel internațional, precum și în managementul de proiect și gestionarea stakeholderilor. Este mama unei fetițe de 8 ani.

„Mami, uneori, copiii știu mai bine decât oamenii mari ce e bine pentru ei!”

Când devenim părinți, aproape toți visăm să primim și un manual cu instrucțiuni pentru copil. Fiindcă realizăm că nu am anticipat multe lucruri, iar pentru altele nu ne-am pregătit. Dar dacă rămânem deschiși, vom învăța încet-încet.

E ceea ce am aflat din propria experiență și încerc constant să îmi reamintesc, ca să îmi ofer șansa să devin un părinte și un om mai bun. De opt ani încoace, zi de zi.

Suntem o familie obișnuită – doi părinți, o fetiță și un pisoi. Trăim într-un oraș mare, cu oameni mulți și diverși, în care învățăm mereu câte ceva despre fiecare dintre noi – cum să fim mai buni, mai toleranți, cum nu avem răbdare, dar și cum să lucrăm la asta.

Fetița noastră este ghemul de energie și seninătate care ne transformă viața în bucurie continuă, care ne provoacă să fim mereu altfel, să primim lucrurile cu veselie și ne re-învață ce înseamnă să fim… creativi. În urmă cu numai câteva saptămâni, tati a fost întâmpinat cu întrebarea: „Ce înseamnă creativ?”. Deloc ușor de explicat, dar tati s-a descurcat bine: a început să îi dea exemple din ceea ce face ea și să îi arate în ce fel este ea creativă. Astfel că, de atunci, tot descoperim lucruri noi și aud exclamații: „Și asta înseamnă tot creativ!”

Puiul de om care mă ajută să privesc lumea prin lentile mai clare și mai colorate mă învață, rând pe rând, câte-o lecție, în același mod inventiv în care descoperă ea universul:

70 |

de Gabriela Stanciu

1

FETIȚA MEA ESTE UN OM CA ȘI MINE, AȘA CĂ O ASCULT ȘI O RESPECT Când sunt martoră la încercările adulților de a le impune copiilor ce să simtă și ce să gândească, sufletul meu strigă: „Lăsați copiii să se exprime, să își arate personalitatea!”. Încerc să nu dau glas pornirii de leoaică (pe care o are orice mamă) și să nu mă arunc asupra celui care manifestă această atitudine, căci nu-i de ajutor.

Fetița mea va întâlni mulți astfel de oameni de-a lungul vieții, în momentul în care eu nu îi voi mai fi în preajmă. De aceea, o învăț să se descurce singură, să aibă încredere în ea, să fie sigură pe ideile și opiniile ei, să știe că valoarea ei nu este dependentă de niciun factor extern.

Dintr-un film văzut acum ceva vreme, mi-a rămas în minte următoarea scenă: o bonă săracă și fără prea multă școală, din America anilor ’60, crește fetița unei familii înstărite, care este neglijată de propria mamă și o învață să repete în fiecare zi: „Ești deșteaptă, ești bună la suflet, ești importantă”. Cred că mulți oameni din generația mea, dacă ar fi crescut auzind aceste cuvinte în fiecare zi, ca o mantră, astăzi nu ar mai avea sentimente de nesiguranță, de neîncredere în sine și nu s-ar mai teme de eșec. De aceea, în fiecare seară, înainte de culcare, îi spun fetei mele cât este de minunată, de importantă și de iubită de părinții ei. Căci aceasta va fi pentru ea plasa de siguranță care îi va da încrederea să se avânte în viață, să trăiască și să își urmeze visurile.

2

„MAMI, UNEORI, COPIII ȘTIU MAI BINE DECÂT OAMENII MARI CE E BINE PENTRU EI!” Când fetița mea mi-a spus acest lucru prima dată, m-a blocat pentru câteva secunde. Apoi mi-am dat seama că are dreptate. Chiar dacă sunt mai mici și nu reușesc să se exprime întotdeauna coerent și precis (nici adulții nu reușesc întotdeauna), asta nu înseamnă că nu știu ce vor sau ce li se potrivește. Evident, nu iau această afirmație în absolut, însă am învățat că trebuie să îmi ascult copilul, să știu să îl „citesc” dincolo de cuvinte și să îl înțeleg. Când îmi spune că nu vrea să facă un lucru, discutăm împreună și încerc să înțeleg. Iar când îmi spune, la 10 seara, că vrea să facă o magie cu un pahar și un bănuț, deși ora de culcare a trecut, îi mai dau 10 minute să termine ceva ce este important pentru ea. Așa cum și noi, adulții, când avem treabă și vrem să terminăm ceva, ne spunem: „Încă 10 minute”, chiar dacă e trecut de miezul nopții.

3

ÎMI ASCULT FETIȚA CÂND VORBEȘTE Când îmi vorbește, în­ cerc să mă opresc din ce fac, o privesc în ochi și o ascult cu atenție. Dacă nu o pot face în acel moment, o rog să mă aștepte până când mă eliberez.

Am învățat acest lucru „the hard way” când m-a „răsplătit” cu un răspuns scurt, fiind cu ochii fixați în tabletă, în timp ce eu încercam să aflu o informație importantă. Extrapolând către adulți: cum ne simțim noi oare când stăm de vorbă cu cineva care nu-și ridică ochii din telefon, în timp ce încercăm să purtăm o conversație? Copiii noștri sunt și ei oameni, ne vor oferi exact ceea ce le oferim și noi și ne copiază fiecare gest. O conversație se poartă între doi oameni (nu contează vârsta), nu între un om și ecranul telefonului.

4

DACĂ OFER ÎNCREDERE, PRIMESC ÎNCREDERE „Puiule, cum ți-a fost ziua astăzi?” „Groaznică, mami. M-am certat cu B. care nu mă lasă să mă joc, se ține mereu după mine.

A ta cum a fost?” „Îmi pare rău, puiule. A mea a fost așa și așa. Am avut de rezolvat…” Îi povestesc cinstit despre ce fac și cum mă simt sau m-am simțit în timpul zilei, căci am încredere în ea. Îi respect sentimentele, discutăm despre „ziua groaznică” și ne împărtășim deschis lucruri.

Dacă vreau să aflu ceva despre ea, o întreb.

Nu caut prin lucrurile ei, nu îi scotocesc prin rucsac și nu citesc bilețelele închise. Dacă vreau să văd ceva, îi spun și îi cer acordul. Iar dacă nu vrea să vorbească într-un anumit moment, nu o forțez. Cădem de acord că îmi va spune când va fi pregătită să îmi spună. Și știu că se va întâmpla într-o zi, două, invariabil. La fel se poartă și tati, iar ea este gata să împărtășească cu amândoi lucrurile care o frământă. Și, poate, când va fi adolescentă, vom afla tot de la ea ce o preocupă, și nu de la prieteni.

| 71

KIDS MANAGEMENT

5

RESPONSABILITATEA SE ARATĂ ȘI SE DOVEDEȘTE, NU SE PREDĂ CA LA ȘCOALĂ!

Ce știu este că responsabilitatea se inspiră, nu se cere. Doar spunând: „Fii și tu mai responsabil(ă)!” nu poți să obții ceva. Responsabilitatea este o noțiune destul de abstractă pentru un copil (cred că și pentru unii adulți), așa că trebuie să îi arăți ce aștepți de la el. Cu fapte. Nu am făcut-o în mod programatic, nu am avut și nu am neapărat un plan pentru fetița mea. Am încercat doar să îi arăt de ce este importantă și am încurajat-o să fie responsabilă pentru lucrurile ei, pentru pisoiul pe care și l-a dorit enorm, pentru alegerile ei. O las să aleagă singură, dar îi prezint contextul și urmările fiecărei opțiuni. Și o las să analizeze. O ajut atunci când nu poate singură, dar sunt și situații când poate, și alege. Eu îi creez un cadru cât pot de sigur, în care să exerseze pentru mai târziu în viață, când va avea de făcut alegeri și mai importante.

M-am topit în seara când m-a sunat la serviciu (aveam mai mult de lucru și întârziam acasă) să mă întrebe unde este detergentul de rufe pentru că vrea să își spele de mână un tricou. I-am explicat și apoi i-am spus că, dacă vrea, poate să îl roage pe tati să o ajute. Mi-a răspuns senină și sigură pe ea: „Mami, mă descurc!”.

6

ÎN ERA DIGITALĂ, DACĂ ÎMI ÎNVĂȚ FETIȚA CE ÎNSEAMNĂ VALOAREA, VA ȘTI SINGURĂ SĂ ÎȘI SELECTEZE CONȚINUTUL Nu știam, când s-a născut, acum opt ani, cum va arăta lumea ei. Ca urmare, nu am fost pregătiți nici noi, ca părinți, să facem ceva programatic. Am încercat să nu îi oferim acces prea devreme la tabletă și la telefon, dar, găsindu-le prin casă, inevitabil le-a folosit. Puțin câte puțin au devenit parte din existența ei zilnică, dar am învățat-o că totul se face cu măsură.

Are reguli, agreate cu ea, pentru lucruri pe care trebuie să le facă înainte de a folosi telefonul mobil o oră – de exemplu, să își facă patul, să facă ordine în cameră, să

72 |

citească, să deseneze. Nu o monitorizăm strict (o întrebăm, nu o controlăm, și știu că se ține de cuvânt). O face singură și ne spune ce a făcut. În ceea ce privește conținutul pe care și-l selectează în mediul online, o perioadă a știut că pot să îi urmăresc site-urile pe care le vizitează și cât stă pe ele (monitorizam durata mai mult). Și îmi spunea, din proprie inițiativă, la ce se uită, ce i-a plăcut și cât a stat online. Apoi mi-am schimbat telefonul și nu am mai activat această opțiune, dar nici nu am simțit că ar fie nevoie. Îmi arată, îmi împărtășește la ce se uită și îi spun părerea mea. Dacă e vreun video care nu îmi place sau mi se pare superficial și prostesc, îi spun. Fără să o critic sau să o cert pentru că s-a uitat.

Doar îi spun că mie nu mi se pare că e bun/ frumos/valoros. Și am observat că, dacă nu fac mare caz din asta, nu va continua să se uite. Va căuta altceva interesant pentru ea. Și chiar găsește lucruri interesante – seria ei preferată este „5-minute crafts”.

M-a învățat să curăț ușor tigaia arsă, fără să o frec două zile și două nopți; să îmi lărgesc pantofii proaspăt cumpărați, dar prea strâmți, cu uscătorul de păr; m-a învățat să-mi fac acasă tratament natural pentru ochii umflați. Există și o parte nu la fel de ușor de gestionat cu aceste videoclipuri: a căutat nenumărate rețete de „slime” (acea plastilină mucilaginoasă de care sunt fascinați toți copiii în zilele noastre) pe care le-a încercat (fără success, din păcate) în bucătărie. A consumat kilograme de făină, amidon, tuburi de pastă de dinți și spumă de ras – în general, substanțe care au proprietatea să albească suprafețele – fără a le curăța, însă.

7

E IMPORTANT SĂ ÎI RĂSPUND LA ÎNTREBĂRI DESPRE CE E BINE ȘI CE E RĂU E greu, recunosc, să explici ce e bine și ce e rău. Cere timp și răbdare. Dar când chiar mă întreabă, încerc să îi răspund. Folosesc exemple din imediata ei apropiere, din viața noastră. Am realizat că nu venim pe lume știind diferențele acestea, de aceea îmi fac timp să o ajut să

înțeleagă. Și dacă nu învățăm devreme, în viață, diferența esențială dintre bine și rău, riscăm să facem alegeri nu tocmai fericite mai târziu. Nu mă gândesc doar la situații foarte clare de tipul „nu e bine să furi”/ „e bine să îi ajuți pe cei din jur”, ci și la situații complexe, în care binele și răul par că se amestecă. Dacă îi explic acum diferențele și, atât cât se poate, nuanțele diverselor situații pe care le întâlnește, are mai multe șanse să recunoască mai târziu binele și răul și să aleagă corect.

8

E LA FEL DE IMPORTANT SĂ DISCUTĂM PROBLEMELE DE VIAȚĂ PE CARE ȘI LE PUNE: „DACĂ MĂ CĂSĂTORESC CU X, O SĂ MĂ CHEME CA PE EL?”/ „O SĂ AM UN BĂIAT SAU O FATĂ?”/ „NU VREAU BEBELUȘ, CĂ E GREU!”/ „MAMI, NU VREAU SĂ MORI!” Toate aceste întrebări/ afirmații le aud de la fetița mea, alături de multe altele cu care vine acasă aproape zilnic. Chiar dacă unele pot părea hilare în gura unui copil, nu e nimic de râs aici. Sunt probleme serioase pentru ea și le tratez ca atare.

Discutăm, o întreb ce părere are, ce își dorește, îi explic de ce uneori ceva poate părea mai greu sau mai ușor, o încurajez să nu fie așa drastică în afirmații, căci s-ar putea să își mai schimbe părerea, să rămână deschisă către ea însăși (cea de mai târziu) și către lumea din jur. Nu e ușor, după o zi lungă la serviciu, în care am făcut rapoarte sau am avut nenumărate întâlniri, dar încerc să îi răspund. Iar dacă sunt prea obosită și simt că am creierul transformat temporar în masă gelatinoasă, o rog să discutăm a doua zi. Iar a doua zi îi amintesc despre discuție și o întreb dacă vrea să o continuăm. Dacă nu vrea, o las, căci știu sigur că va reveni și mă va întreba cu siguranță, în viitorul apropiat.

Sunt mândră de ea, am un partener de discuție egal, un om care îmi arată în fiecare zi un alt unghi din care să văd lucrurile, o altă nuanță sau o perspectivă la care nu m-aș fi gândit. Și îi sunt recunoscătoare că a apărut în viața noastră.

ANTISTRES

DACĂ E TOAMNĂ, E OKTOBERFEST Celebra Oktoberfest – sau „Wiesn”, pentru localnicii germani, nu este, contrar credinței populare, un festival de bere, ci prilejul aniversării nunții Prințului moștenitor al Bavariei, Ludwig, și a soției sale, prințesa Therese de SachsenHildburghausen. Atunci când cei doi îndrăgostiți și-au unit destinele, în 1810, familia regală a sărbătorit evenimentul cu o petrecere publică, la care nu a curs nici măcar o picătură din lichidul auriu!

Anul acesta, Oktoberfest își deschide porțile pe 22 septembrie și durează până în 7 octombrie. Ca de obicei, nu există nicio taxă pentru a intra la festival.

Oktoberfest se desfășoară în apropiere de centrul orașului München, foarte aproape de Hauptbahnhof – gara centrală a orașului. Sortimentele de bere, care se servesc în 13 corturi uriașe și sunt produse

74 |

doar de șase fabrici de bere din München, sunt unice la eveniment. Consumul de alcool la Oktoberfest poate începe doar atunci când maestrul de ceremonii – primarul din München – desface primul butoi de bere, proclamând „O’zapft este” („Să bem!”).

Festivalul este mai mult decât bere, muzica jucând un rol foarte important: în fiecare cort evoluează diferite trupe muzicale, care interpretează de la hituri și coveruri la repertoriul tradiționalelor trupe locale germane.

Tinerii de cel puțin 14 ani pot participa la petrecerile festivalului, dacă sunt însoțiți de un adult, iar măsurile de securitate sunt renumite pentru abordarea lor inedită care are ca scop să protejeze integritatea sărbătorii. În acest sens, în fiecare an se face o selecție

a consumatorilor de alcool care au interdicție de participare, iar în capul listei sunt și nume cu notorietate.

(Roxana Roseti)

82 lei

14.90 lei

Preț abonament 10 apariții

Preț de copertă

Venim noi la tine!

Simplu. Eficient. Abonament. abonamente@cariereonline.ro

0728 901 905