ALLEZ ! ALLEZ ! SCHNELL ! (I) RAITE prin U.E (pagini de jurnal paranormal)
„- Cum, vreți să vedeți Eleveția cu avionul ? Nu se poate ! Ce să vedeți ? Așa cum nu se prea poate nici cu mașina personală. Înseamnă să fie sacrificat colegul de plapumă !” Râd, Cristi nu știe de ce. Colegul n-a șofat în viața lui. Și așa, datorită lui Cristi, agentul meu de turism, ne încumetăm într-un nou circuit prin țări care nu pot fi văzute decât din autocar. Important este să călătorești într-un autocar, care să-ți asigure starea de bine atât prin facilitățile tehnice, cât, mai ales, prin calitatea grupului. Am avut parte de amândouă, datorită firmei, prin cei doi ași ai volanului și, în special, ghidei Elena, fostă atletă de performanță, care ne-a convins de necesitatea disciplinei într-un asemenea demers turistic de peste 4.000 de kilometri. Mulțumiri ! După un iulie de foc, în care am respectat cu sfințenie sloganul berei preferate, „Mai luptă !”, veni ziua plecării. Până la granița de vest, sunt culeși, de ici-colo, cei dornici de aventura austro-helvetă. Bonus Liechtenstein ! Cu dormit prin Franța și scurtări prin Germania și traversarea pustei ungare. La graniță, vameșa Ildiko, ne dă jos din autocar pentru defilare prin fața organului ! Am dat mărunt din buze și ne-am conformat. Se vede că la unii mai sunt ceva complexe de superioritate ! Apreciez autostrada șnur, pe care autocarul toarce ca un motan până la primul loc de înnoptat. Când au trecut nouă ani ? Budapesta rămâne un oraș frumos cu multe amintiri plăcute. Acum a fost doar o haltă. Și popasul la Viena a fost scurt, cât să revedem grădina cu trandafiri și să flanăm câteva zeci de minute pe Ringul Vienez. Cu aplombul cunoscătorului. Aici e Opera. Uite și Parlamentul ! Oare ce mai face primarul ?
Constat că a luat modelul celui de la Arad, amplasând în fața superbei primării tot felul de cașcaravete, știrbind frumusețea locului său de muncă. O salutăm și pe regina Tereza, cea cu 16 copii, cu tați numai de ea știuți !