Oceanica Februarie 2013

J

U

R

N

A

L

D

E

B

O

R

D

Oceanica

®

Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin

Revistă lunară.

Am salvat un exemplar de Buteo buteo !

6 pagini / 10 Lei

Expediție în Antarctica, amânată.

Echipele noastre, iarna pe teren.

Voluntarii noștri Ștefan și Alina se aflau, în data de 18 ianuarie în zona costieră Corbu - Vadu unde au observat un …

Toamna trecută organizația noastră a devenit membră a Comisiei Naționale de Cercetări Antarctice a Academiei Române. În acel moment am demarat un nou program operațional WoBi ( World Biodiversity)...

În timpul iernii echipele noastre monitorizează în teren activitatea speciilor de vertebrate terestre din zona Dobrogei continentale. Cel mai activ coechipier al nostru, pe teren, în luna ianuarie 2013 a fost doctorandul Cătălin Stanciu...

Pag. 2

Pag. 2

Pag. 2

Cronicar de expediție : Fuga în sud (3)...

Numărul 5 - Februarie 2013

Mamiferele marine santinele ale sănătății oamenilor și mediului

2% pentru natură!

Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de călătorie ale dr. Corneliu Pârvu...

Relația dintre sănătatea oamenilor, animalelor și a mediului înconjurător sunt bine cunoscute.

Peste tot în lume, organismele marine sunt din ce în ce mai …

Tu decizi ce se întâmplă cu banii tăi. Oricum plătești impozit la stat! Tu poți să direcționezi 2% din valoarea acestuia...

Pag. 3 - 4

Pag. 5

Pag. 6

Publicație editată de S.E.O.P.M.M. Oceanic - Club

O mare liberă pentru delfini ! În anul 2013 ne-am propus demararea conform unui calendar de activități sistematice a pilonului de intervenție din cadrul programului “Delfinii în criză! Dolphins in distress!”.

Am început în iunie 2007 un program susținut de investigare a cauzelor morții cetaceelor eșuate la țărmul românesc al Mării Negre. După exact 5 ani de zile am încheiat realizarea unei radiografii a cazuisticii deceselor la cetcaee în zona maritimă românească. Aceasta este suficient de extinsă în timp pentru a avea o situație clară și fidelă realității.

Am identificat ca principală cauză a decesului cetaceelor care ajung eșuate moarte la țărm, plasele pescărești active sau abandonate. Având în vedere faptul că nivelul pescuitului, cel puțin conform statisticilor oficiale, este departe de a atinge parametri/cotele atribuite de Uniunea Europeană țării noastre am dedus că este vorba într-un procent însemnat de plase pescărești abandonate sau ilegale.

România a ratificat la 10 Mai 2000 prin legea nr. 91 Acordului privind conservarea cetaceelor din Marea Neagră, Marea Mediterană şi din zona contiguă a Atlanticului (ACCOBAMS). Printre măsurile menționate la loc important în planul de conservare atașat acestui acord se numără eliminarea plaselor abandonate și instituirea unui management al utilizării uneltelor de pescuit. Deși este o problemă gravă recunoscută la nivel internațional, deși au trecut mai bine de 12 ani de la ratificarea de către România a acestui acord, nimeni nu a făcut nimic în acest sens.

Am considerat că este deci momentul să începem sistematic desfășurarea pilonului acțiunilor de intervenție din cadrul programului nostru destinat cercetării și salvării mamiferelor marine din apele teritoriale românești: “Dolphins in distress !

- Delfinii în criză !”. În anul 2013 ne-am propus să scanăm și să eliberăm de toate plasele abandonate existente aici, regiunea cuprinsă între țărm și izobata de 25m adâncime din sectorul cuprins între digul de nord al portului Constanța și punctul Pescărie Mamaia.

Pentru a realiza acest proiect avem nevoie de 100 de zile de lucru pe mare și sub apă în intervalul iunie -octombrie 2013 și de un buget de 18.000 de euro (combustibil ambarcațiune, încărcare echipamente scufundare autonomă, transport și incinerare deșeuri reprezentate de plasele abandonate

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

recuperate, rații de alimente pentru scafandri voluntari (conform legislației în vigoare), care vor lucra la recuperarea plaselor de sub apă).

Astfel vom putea declara prima zonă marină liberă de plase abandonate din Marea Neagră. Este un pas mic, dar cineva trebuie să înceapă. Și dacă nimeni nu o face am decis că este momentul să începem noi !

Aceasta va fi prima zonă marină liberă de plase abandonate

Activitatea de investigare a cazurilor de cetacee care ajung eșuate moarte la țărm nu a fost încheiată complet. Aceasta continuă prin sondaj pentru a menține sub observație evoluția lor și pentru a trage un semnal de alarmă în cazuri speciale: apariția de boli infecțioase transmisibile, fenomene ascunse de poluare etc.

Răzvan POPESCU-MIRCENI 1

E

21

C

H

I

P

A

O

C

DE ANI DE

OCEANIC CLUB! La 28 Februarie 1992 un grup de 5 prieteni luau decizia să înființeze o asociație destinată cunoașterii și protejării mediului înconjurător.

Era un grup de oameni tineri și entuziaști cu planuri mari și speranțe și mai mari, mânați de pasiune. Așa am rămas și astăzi chiar dacă avem cu 21 de ani mai mult și chiar dacă în echipă pe lângă tineri s-au integrat și oameni mai puțin tineri din punct de vedere biologic.

La început poate că a fost o joacă de copii, dar pe măsură ce timpul a trecut joaca s-a transformat într-un “joc” mult mai serios. Poate că nu am reușit să creștem pe măsura planurilor și dorințelor de atunci. Dar cu siguranță am făcut CEVA în locul unui inacceptabil nimic.

Continuăm să fim fideli unor standarde înalte în tot ceea ce facem pentru explorarea și protecția patrimoniului natural și cultural și pentru dezvoltarea cercetării științifice românești și internaționale.

E

A

N

I

C

-

C

L

U

B

Am salvat un exemplar de Buteo buteo !

Astăzi desfășurăm proiecte de cercetare și protecție a patrimoniului natural și cultural pe 3 continente (Europa, Africa și Asia) și ne pregătim să intrăm pe al patrulea (Antarctica).

Am rămas fideli principiilor moralității și calității înalte a lucrului făcut. Suntem de părere că pentru problemele umanității trebuie aplicate soluții elaborate științific și bine fundamentate.

Voluntarii noștri Ștefan și Alina se aflau, în data de 18 ianuarie în zona costieră Corbu - Vadu unde au observat un exemplar de șorecar comun aflat în incapacitate de zbor. Acesta a fost preluat de ei și adus la sediul nostru pentru diagnosticare și îngrijiri.

Ajunși la sediul nostru am constatat că exemplarul de șorecar comun avea resturi de carne și sânge în zona capului cu precădere în zona ciocului. Am concluzionat că evenimentul se etrecuse în timp ce mânca. Întrucât nu prezenta leziuni evidente, la exterior, fiind în apropierea unor linii electrice aeriene, aveam două impoteze fie animalul din care se hrănea era otrăvit, fie suferise un șoc de electrocutare După investigarea atentă am detectat locul de intrare și cel de ieșire a curentului electric în corp.

Trebuia deci să îi administrăm produse pentru prevenirea deshidratării și hrană și să îi urmărim evoluția în timp. Din fericire șocul de electrocutare și probabil tensiunea nu au fost atât de piuternice încât să îi producă leziuni ireversibile care ar fi condus la moartea exemplarului. După o perioadă de aproape 4 zile de hrănire și administrare de electroliți acesta a devenit din ce în cei mai vioi și mai puternic. Acest fapt a fost unul de bun augur.

Primii 21 de ani au fost mai grei … istoria adevărată, scrisă de Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin OCEANIC CLUB, de abia de acum încolo începe ! ☺

2

C

Ț

I

U

N

E

Toamna trecută organizația noastră a devenit membră a Comisiei Naționale de Cercetări Antarctice a Academiei Române. În acel moment am demarat un nou program operațional WoBi ( World Biodiversity) care are dret scop promovarea dezvoltării cercetărilor românești asupra biodiversității din diferite zone ale Terrei.

Dorind să contribuim la susținerea eforturilor românești de revenire a cercetării științifice în zona continentului înghețat din Sud, am proiectat o expediție românească ce poate fi derulată fie independent, fie în cadrul unei expediții științifice internaționale de mai mare anvergură. Am început deci procesul de identificare a resurselor de finanțare, pregătirea necesarului de echipamente și consumabile și procedura de autorizare a unei astfel de misiuni. Toate bune și frumoase, echipa merge ca unsă, pregătirile au fost accelerate, doar că procedura de autorizare pentru prelevare de eșantioane este mai îndelungată decât estimasem inițial. Așa că am decis că este mai bine pentru reușita unei prime misiuni organizate de echipa noastră, să amânăm desfășurarea expediției pentru sezonul viitor al verii australe. Între timp am intrat în contact și am început o frumoasă colaborare în cadrul acestui proiect cu Fundația Antarctică Română, gestionată de moștenitorii direcți ai regretatului explorator Teodor Negoiță. Acest fapt s-a petrecut cu prilejul primei ședințe în plen a Comisiei Naționale de Cercetări Antarctice, care a avut loc la 25 ianuarie 2013 la sediul Academiei Române de pe Calea Victoriei, București.

Theodor MAHU

Echipele noastre, iarna pe teren! În timpul iernii echipele noastre monitorizează în teren activitatea speciilor de vertebrate terestre din zona Dobrogei continentale. Cel mai activ coechipier al nostru, pe teren, în luna ianuarie 2013 a fost doctorandul Cătălin Stanciu.

Știind faptul că dacă perioada de timp scursă din momentul în care o pasăre răpitoare ajunge în captivitate este prea lungă atunci există riscul ca acestea să se atașeze de om și să nu mai aibă un comportament obișnuit în natură. Starea sa fiind bună, exemplarul fiind apt de zbor din nou, am decis în după-amiaza zilei de 22 ianuarie 2013 să îl eliberăm în natură.

Marius PALADE

Raluca GRIGORE

Răzvan POPESCU-MIRCENI http://ro.da-vinci-learning.com

A

Printre elementele definitorii ale observațiilor noastre se numără aspecte legate de dinamica stolurilor de păsări care iernează în zona Dobrogei, activitatea micromamiferelor (cu un accent deosebit pe starea coloniilor de lilieci prezente în peșterile din Dobrogea) precum și înregistrări ale prezenței exemplarelor de animale moarte în zonele naturale. Acestea sunt preluate de echipele noastre și investigate împreună cu cercetători din instituțiile partenere. De foarte multe ori analiza acestora ne transmit cele mai multe date privind problemele cu care se confruntă speciile sălbatice în mediul lor natural. În câteva rânduri, de-a lungul timpului s-a întâmplat ca acestea să anunțe prezența unor specii fie noi pentru zonă, fie o revenire a unor specii de multă vreme absente de aici.

LA MULȚI ANI OCEANIC CLUB !

Un partener de încredere pentru formarea armonioasă a copiilor dumneavoastră

N

Expediție în Antarctica, amânată.

La început eram 5 tineri aflați la debutul perioadelor noastre de formare. Astăzi avem printre noi voluntari și membri din cele mai diverse categorii profesionale și sociale, 26 doctori în științe, 11 profesori universitari și un Membru Corespondent al Academiei Române.

Astăzi avem ca parteneri cele mai performante centre de cercetare din România și mai multe structuri de cercetare și organizații din străinătate.

Î

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

C

R

O

N

I

C

A

R

D

E

E

X

P

E

Fethiye unde rămânem să ne mirăm şi să fotografiem cavourile licyene săpate în piatra muntelui, să ne scufundăm în atmosfera sfântă şi Continuăm prezentarea în serial a jurnalelor de înfricoşătoare a Capadociei. Apoi, serpentinele se călătorie ale dr. Corneliu Pârvu din perioada 2005 - îndreaptă, lăsând locul plajelor şi mării generoase.

2012 cuprinse în cartea “Libertatea lui Gecko” ce va fi ' Seara se încheie la Antalya, sub o ploaie publicată în colecția organizației noastre. Astăzi scurtă care îi uimeşte pe veteranii clubului. episodul cu numărul 3.

Obosiţi, transpiraţi şi prăfuiţi, vizităm „de plăcere” staţiunea, colorată ca o cutie cu acadele: copaci … (continuare din numărul 4) care au în loc de fructe becuri multicolore, buticuri, cafenele, străzi înguste, luminate ca ziua, totul Un strigăt războinic! reflectat în apa portului, pe care plutesc 16 iulie. Noapte liniştită, fără vânt, în ambarcaţiuni scăldate şi ele în lumini. ' De parcă în Turcia mediteraneană nu pădure. Dimineaţa, băieții vin de la malul lacului poate exista nimic fără sigiliul vechimii şi zgribuliţi. Au dormit în vânt şi frig. Micul dejun Antalya, ridicată de regele Pergamului, Attalos, în constă în ce a rămas de ieri: orezul, cartofii, secolul II, are o vechime de două mii de ani. Deşi morcovii ce alcătuiesc bentosul ciorbei celei mari e un oraş modern, cu o industrie textilă, (benthos, în termeni biologici înseamnă mâlul de pe alimentară şi mai ales turistică, farmecul fundul lacului, cu vieţuitoarele ce-l populează). ei e dat de combinaţia dintre munţi şi ' Părăsim cu regret frumosul lac Salda, mare, de vegetaţia subtropicală extrem de pitoresc şi de aproape şi de departe. luxuriantă şi de vestigiile arheologice. ' La malul lacului de baraj Karamanli, Vizităm cât putem de mult, în găsesc o baltă. Dacă aş fi un bivol, un porc sau un iluminaţia decorativă, Poarta lui elefant nu m-aş bucura mai mult. Intru cu cizmele Hadrianus, bogată în arcade şi de cauciuc în noroiul moale, gros, cald, tapisat cu sculpturi, Minaretul Yvili, cu ceramică plantele verzi, de Polygonum ( piperul broaştei) şi albastră, zărim Biblioteka Tekelioglu despre care îmi amintesc că cea mai mare câmpie de la poalele Kera spune că e plină cu manuscrise vechi, turnul unor munţi uriaşi din Asia se numeşte Rahat, adică lui Hidirlik, un fost far, moscheile lui Balibey şi Fericire. Găsesc ceea ce mă interesează: Murat Paşa.

Dolichopodidae: musculiţe suple, lunguieţe, de un ' Mignona, frumuşica şi infatuata blondă verde metalic, arămiu, cu picioare lungi, după cum Maria, îmi oferă cu o generozitate suspectă, o fisă arată şi numele, care sunt duşmanii principali ai pentru toaletă, ca apoi să-mi arate o brăţară pe care neamului ţânţarilor. Nu mă opresc din „cosit” o cumpărase şi mă întreabă cu glas mieros, dacă decât când simt o usturime la degetul mare de la nu o pot împrumuta cu 50 de dolari până la mâna dreaptă: băşică spartă.

Constanţa. Nu pot, pentru că aici am nevoie de ' Cu borcanul entomologic plin de valută, nu în ţară. vânatul mult visat, plecăm mai departe pe şoselele ' Ieşim din oraş spre sud, spre un pe care poţi să înşiri cocă de pâine şi se coace, poţi camping, pe care nu-l găsim. Continuăm drumul să spargi ouă şi ai omletă. Deodată se aude un în noapte, în căutarea unui loc pentru campare. răcnet lung: Şoseaua nu are nici un drum lateral pe care să - Baaalltăăă!!! intrăm, kilometrii se adună, ' Strigăt scos de suntem din ce în ce mai unul sau chiar de amândoi obosiţi şi nervoşi. Am văzut în Keraii şi pe care aveau să-l timpul zilei cât de greu se taie arunce mereu de acum drumurile în ţărmul stâncos, încolo, ca pe ghiulelele de iar drumarii nu s-au gândit piatră ale tunurilor antice, în deloc la noi. Aşa e când mergi zidul timpanelor noastre, ori noaptea, în orele în care de câte ori vedeau o apă. trebuie să dormi! Deodată, Înţeleseseră importanţa de când ne luasem gândul că capcană naturală a bălţilor, vom mai şi dormi până la pentru insecte şi pentru ziuă, apare pe dreapta o mine. Aici, unde oprim cu intrare în pădure. Avansăm câteva zeci de metri şi scrâşnet de frâne, cum facem şi în ţară, în timpul ne prăvălim, unii în cort, alţii pe saltele afară. Ori deplasărilor noastre zoologice, şoseaua trece peste noi am dormit buştean, ori nu au trecut maşini în râul Kizildere şi undeva sub pod, e un mal cu ultimele ore, dar nu ştiu când s-a luminat. Orice vegetaţie care maschează un canal de irigaţie, unde s-ar spune şi oricum ar fi, dimineaţa e unul din se ascund de căldură, tot felul de gâze, fie ele momentele cele mai tonice ale unei călătorii cu ombrofile, fe heliofile. Oameni suntem ! cum zice cazare la marginea drumului. După ce beau o bere şamanul. pe inima goală, mă las cuprins de ' Gonim apoi în continuare pe şoselele poezia zorilor roz. încinse, pe lângă unele localităţi cu nume dobrogene: Tuzla Tepé, Babadağ, Bozdoğan, sărind Olimpul din vale în cizme la orice strigăt de „baltă” care îi distrează pe erudit şi pe fiul său. ' 17 iulie. Strângem ' De la Finike, pe „Riviera turcă” , drumul urgent tabăra improvizată şi ondulat se strecoară între mare, munţi şi cer ca şi plecăm aşa cum ne-am trezit, când ar duce spre zei, nu spre oameni. Oprim la nespălaţi şi nemâncaţi mai

Fuga în sud (3)

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

D

I

Ț

I

E

departe, pe ţărmul Ak Deniz - ului (cum spun turcii Mediteranei). Nu ne oprim decât pe malurile unui râu frumos, cu apă cristalină şi cu o perie deasă de tufe de leandru, toate pline de flori roz şi de miros suav. Suntem la Tekirova, lângă Kemer. E foarte de dimineaţă şi soarele nu arde încă. Nu putem rata astfel de clipe, în care colectarea este mai uşoară, aşa că eu şi Kiş renunţăm la cafea, ne luăm fileele, cizmele şi plecând pe râu în sus, prindem nişte libelule străvezii, încă lente la ora asta, şi nişte gândăcei mici negri, care înoată foarte repede în apa limpede.

Sunt Hydrophilidae, din care adunăm câteva zeci de exemplare pentru colecţiile m u z e u l u i .

Profităm de apă şi de singurătate ca să ne spălăm şi să ne expunem puţin la soare partea nevăzută a ... lunii. Apoi ne îndreptăm spre plaja de la Olympos. ' Drumul cu serpentine descendente, repetate de zeci de ori, seamănă cu o cădere lină, în spirală, de la mare înălţime. Nu pare să se mai sfârşească. Locurile sunt interesante, demne de ţinut minte pentru o eventuală vacanţă cu familia.

Kera ne spune că pe aici îşi petrecea iernile Alexandru Macedon. Nu avea gusturi proaste.

Intrăm pe plajă cu maşina, pe lângă un panou, pe care scrie că e rezervaţie de ţestoase marine. Înainte de linia ţărmului, locul este dominat de un pâlc de pini maritimi rari, înalţi, cu braţe în formă de candelabru, care lasă pe sol o umbră deasă. Pe lângă pini am văzut şi un canal cu vegetaţie: iată doi biotopi care-mi dau speranţă pentru colectare.

Toropiţi de căldură, facem naveta cu paşi lenţi, între plajă şi umbra pinilor, unde e de-a dreptul răcoare. Colectăm pe plantele de pe marginea canalului nişte păianjeni enormi, nişte muşte interesante, cu antene măciucate, din familia Mydidae, care nu trăiesc în România. Adulţii lor îşi depun ouăle pe larvele de lăcuste iar ”puii” acestora intră în corpul lăcustelor hrănindu-se cu ele. Mai colectăm şi alte diptere lunguieţe şi păroase, numite la noi în Deltă „lupii tăunilor”, Asilidae, care răpesc orice insectă: cărăbuşi, viespi şi chiar fluturi. Acvaticii vin şi ei cu cochilii, melci şi probe marine. ' Ţinerea registrului şi etichetarea e o treabă migăloasă, pe care o rezolv doar cu ajutorul generos al lui Kiş care scrie şi în registru şi etichete pe calc cu tuş, de face scurtă la mână. Căutăm un camping prin împrejurimi, dar Maria insistă cu încăpăţânare că vrea să doarmă pe plajă. E a doua oară când Maria nu ţine cont de singura regulă impusă de Van echipei: să nu ne răzleţim. Găsim cu greu un camping, invadat de nişte puşti polonezi; au aere de nobili scăpătaţi, deşi probabil că nu au nici maşină şi au ajuns aici, cu rucsacul în spate.

3

C

R

O

N

Primul Gecko ' Profit de popasul la camping pentru ami încărca bateriile cu puţină civilizaţie, aşa că merg la bar să-mi cumpăr alune şi pepsi. În exteriorul geamului e animaţie entomologică: ţânţari şi câteva sute de musculiţe, care seamănă cu ei, numite chironomide, atrase de lumină. Când mă apropii, surpriză!: un Gecko merge pe geam cu ventuzele lui şi vânează insecte. Are doar vreo 8 cm şi o culoare ieşită din comun: roz carnal, cu pete maronii, tapisate cu bumbi teşiţi; coada are pete inelare maronii, care-i dau aspect striat sau zebrat. După dimensiuni, după ochii mari, eliptici, sticloşi, pe care şi-i curăţă mereu cu limba, dar mai ales după falangele adezive, pare să fie Hemidactylus turcicus, o specie răspândită pe coastele mediteraneene şi ale Mării Roşii, ajungând în vest până în nordul Africii şi în est până în India. În timpul nopţii sunt multe insecte active iar liliecii şi gekonidele au valorificat excelent această sursă de hrană. Liliecii au reinventat zborul şi ultrasunetele dar şi gekonidele au o invenţie la fel de genială: adeziunea la substrat. Gecko ţine degetele desfăcute şi aderă la substrat prin cele câteva rânduri de perniţe cu lamele, care nu sunt doar ventuze. Elucidarea modului de aderare, a pus ştiinţa la grea încercare. Sunt combinate vreo trei ipoteze şi modalităţi: una ar fi aderarea magnetică, prin forţe Van der Vaals ( polarizare electrică şi atracţia între plus şi minus) la distanţe foarte mici, de ordinul angstromilor, între sete (perişori foarte mici), alta ar fi atracţia capilară în prezenţa umidităţii (fenomen mai puţin lămurit), cea mai eficientă fiind probabil adeziunea mecanică, prin cele 5300 de sete pe mm pătrat, aflate pe lamele. Microscopul electronic a relevat o structură care te duce cu gândul la Dumnezeu: fiecare din cele 5300 de sete, are la rândul ei, sute de cârlige zimţate (spatule), de dimensiuni nano şi chiar sub nano milimetrice. Am citit despre toate astea intrigat de abilitatea şi siguranţa cu mergeau pe tavan gekonidele văzute în 1991 în expediţia Muzeului Antipa în Indonezia. La Muzeu ar fi păcat să te ocupi numai de feliuţa subţire a specialităţii, când ai în jurul tău o lume atât de diversă. Mi-a fost de folos şi tradiţia, ca fiecare muzeograf, să ţină o conferinţă nouă pe an, pentru public. Aşa cum Gecko şi-a luat libertatea de a se structura morfologic, până la dimensiuni micronice, numai pentru a se putea sui pe tavan, la fel şi noi: dacă nu putem evada în depărtări, ne putem sculpta interior. Cunoaşterea realităţii infinitezimale nu e numai apanajul savanţilor ci şi al oamenilor celor mai pragmatici cu putinţă: „stilul Gecko” e un vis al DARPA (agenţie a armatei americane pentru proiecte avansate) care ar dori să afle cum se pot sui soldaţii pe ziduri, fără riscul de a cădea.

Decrisparea 18 iulie. O cetate la baza muntelui. O ariditate selenară: stâncă, arbori rari, nici un strop de apă, faună aproape inexistentă. Un chioşc cu preţuri prohibitive. E cetatea Chimera, unde din aceste motive nu zăbovim prea mult. Spre lacul Ova, drumul trece pe deasupra golfului Kaş:

4

I

C

A

R

D

E

E

X

P

E

panoramă extrem de largă, marea aflată undeva, extrem de jos, îţi dau fiori de partapantist. Mergem întins spre lacul Ova gölü (ghiolul românesc e tot un cuvânt turcesc, precum multe altele), marcat cu o pată albastră, promiţătoare, pe hartă, dar când ajungem în zonă, nu vedem nici un lac, ci o suprafaţă întinsă, cu ferme, printre care ne rătăcim.

Abia găsim un ochi de apă sufocat de stufăriş.

Foamea însă, e mai mare decât dezamăgirea produsă de desecarea lacului. Van pune butelia pe marginea drumului şi se apucă de gătit ciorbă, iar noi, ”gongarul” şi ”păsărarul”, plecăm la treabă, cu fileele şi binoclul. Terenul este un strat gros (cine ştie cât de gros) de turbă uscată, pe sub care, cred că circulă apa. La un moment dat îmi intră piciorul stâng într-un orificiu şi abia reuşesc să-l extrag gol, fără ciorap în prima fază, ca în faza a doua să scot şi cizma, cu ambele mâini. Nu e vorba de eroism, dar o gleznă luxată e ceva complet indezirabil. Deci, atenţie maximă! Suntem chemaţi la masă, unde, ca de obicei, mâncăm câte două castroane cu ciorbă prea fierbinte pentru foamea noastră şi cam sărată, dar Kiş o diluează şi o răceşte imediat, turnând fără scrupule o cană de apă. Excelentă şi hidratantă. Patent adoptat! ' Seara ne prinde la Patara, pe o plajă cu dune mici, fixate cu tufişuri. Briza e foarte puternică şi noi ne căutăm un loc adăpostit între tufişuri, unde punem corturile pe un nisip fin. În curând toate: bagaje, oameni, maşină, devenim mari acadele pudrate. Semănăm din ce în ce mai mult cu o şatră de ţigani, adică mai bronzaţi, mai prăfuiţi, mai nepăsători unde vom dormi şi cum ne vom descurca. Începe să-mi placă acest mediu atât de diferit de cel de acasă: feţe străine, o limbă străină, peisaje uscate, un soare arzător şi acum vacarmul valurilor, ducând la paroxism senzaţia de nepăsare: să dormi, în timp ce un volum incomensurabil de apă se agită lângă tine fără să fii în pericol, înseamnă să trăieşti cu adevărat, viaţa planetei tale.

În cuibul de nisip 19 iulie. De dimineaţă recoltez cele 10 capcane Barber instalate cu mare greutate în nisip aseară, pentru că încerând să facem loc pentru paharele goale de iaurt băut în timpul iernii în laboratorul meu de sub streaşină, se umpleau imediat cu nisip. Patrulez cu plăcere în picioarele goale prin nisipul fin şi gândul îmi fuge la istoria mişcării perpetui a lumii fizice de pe grăuntele nostru de nisip care e Terra. Mişcare, mişcare, mişcare! Marea doarme mărşăluind. Cum dormim şi noi în goana mişcării de rotaţie a planetei. Sunt atras de fizica şi matematica fără formule, eu, de care cifrele fug ca apa de pe gâscă. Asta pentru că extremele se ating. Îmi place afirmaţia fizicienilor că nu suntem decât praful unor stele moarte, că totul se reciclează şi că atomii din soare sunt reciclaţi la a treia sau a patra generaţie. Mai greu e să accept concluzia matematicienilor că pe Terra sunt cam 10.000 de miliarde de fire de nisip, număr oarecum egal cu al stelelor (sau galaxiilor, ce mai contează?) cât ar avea universul decelabil. Cum au ajuns la aceste cifre? ' Privind atent o roată înfundată în nisip, Van constată că de fapt e o pană:

D

I

Ț

I

E

- Nu-i nimic, avem roata de rezervă ! îi zâmbeşte larg, Kera.

- Da dar e desumflată şi asta ! Îi întoarce zâmbetul Van. - Bine, atunci trecem la formula: o sută de pompe de căciulă!

- Ba nu, că am uitat şi pompa, nu numai plăcintele, acasă!

- Atunci scoate roata şi hai s-o rostogolim 7 km până la sfalt!

Ceea ce şi fac, ducând roata pe un băţ, până la asfalt, unde i-a preluat un şofer binevoitor. Pe la prânz, apar într-o limuzină veche, călcaţi pe coadă de vălătuci de praf, veseli de parcă aşa ceva aşteptau ca să se simtă în elementul lor. ' Senzaţia tămăduitoare a stresului, nepăsarea, s-a manifestat şi în tabără, în lipsa celor doi. Am exersat în continuare mersul în slip, cu picioarele goale, prin nisipul scăldat de valurile înspumate, alergarea cu fileul în mână după goangele ”repezi” care zburătăceau pe plajă şi am cules scoici aduse de apă. Toate astea ne-au împins lin, într-o atmosferă de vacanţă ocrotită de cuibul de nisip bine cernut, sub razele noi nouţe ale soarelui reciclat de cosmos. Experienţa mi-a demonstrat că atunci când o deplasare începe să se numească „excursie”, randamentul lucrului creşte.

Din această joacă de-a prins musca cea mai rapidă, am colectat o raritate zoogeografică, pe care o voi publica în revista ştiinţifică a Muzeului: Tachytrechus salinarius ... ' Luăm drumul Nordului, ocolind Muntele Baba Daği (1969 m) şi golful Fethyie, până la Ortaca, unde ne pregătim ciorba de prânz pe malul râului. Dalman Çayi e un râu frumos, cu apă limpede în albia lui lată, plină de pietriş încins de soare şi de bălţi cu vegetaţie. După ce am părăsit şoseaua fierbinte şi podul, am găsit un drum printr-un lăstăriş umbros unde e o plăcere să te faci comod, să găteşti, să-ţi speli ceva lenjerie care se se zvântă sub privirile tale, sau să colectezi. În timp ce fierbe ciorba, în miezul luminii argintii, înrămată în orizontul munţilor crenelaţi, Kiş se bagă sub un mic pod de beton şi găseşte pe bolta lui cuiburi de rândunică cu coada roşie Hirundo daurica. Nu e specia de lăstun de care are nevoie la doctorat dar se bucură ca un copil de descoperire, ca semn că va găsi în curând şi ce caută el. Bucuria lui se transmite în mica noastră echipă şi intrăm şi noi sub pod, să vedem minunea. Apoi găsim şi nişte crabi de apă dulce, măricei, de toată frumuseţea cu ochii pedunculaţi, distanţaţi, orientaţi anterior, ca nişte mânere de ghidon de bicicletă. Iar la drum, către lacul Köyceğiz, un lac mare, în jurul căruia gravitează câteva sate: Yang, Toparlar, Küçükkaraağaç.

Corneliu PÂRVU … continuare în numărul viitor

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

S

E

Î

N

T

Â

M

P

L

Ă

Î

N

N

de cărbune”(care avertizau în trecut prin moartea lor asupra prezenței gazelor toxiceîn mină) (Fundația GoodPlanet, 2012). În consecință, cercetările asupra acestor specii reprezintă un domeniu prioritar (Stewart et al., 2008; Bossart, 2011). ' În altă ordine de idei, carnea mamiferelor marine este consumată de oameni și Relația dintre sănătatea oamenilor, animalelor și a cercetările asupra zoonozelor pe care acestea le pot mediului înconjurător sunt bine cunoscute. Peste tot în transmite sunt deosebit de importante. Unele lume, organismele marine sunt din ce în ce mai populații umane sunt în mod special expuse contaminate de paraziți și de alți agenți patogeni riscului, așa cum sunt Inuiții, pentru care carnea specifici animalelor terestre domesticite. Paraziți, fungi, mamiferelor marine reprezintă hrana de bază virusuri și bacterii trec mai ușor și mai frecvent din (Simon et al., 2011). În același timp aceștia nu sunt mediul terstru în cel marin din cauza acțiunii omului singura populație umană susceptibilă de care fie betonează sau desecă zone mlăștinoase care joacă contaminare prin ingestia de carne de mamifere rolul de filtre naturale, fie practică o africultură marine. Conform Robards și Reeves (2011) care intensivă sintetizează cunoștințele actuale asupra consumului de mamifere marine de către oameni, ' Conceptul de organisme marine din lumea întreagă în intervalul 1970 - 2009, indicatoare oferă posibilitatea unei evaluări fidele utilizarea acestei resurse este răspândită la scară a stării de sănătate a ecosistemelor acvatice.Aceste planetară. Din 1990, oameni provenind din cel adevărate santinele servesc drept un semnal de puțin 114 țări au consumat exemplare aparținând alarmă precoce al impactului negativ asupra cel puțin uneia sau câtorva dintre cele 87 de specii sănătății, fie la scara populației fie la scară de mamifere marine (altfel spus aproximativ 2/3 individuală. Putem astfel defini acest impact, care din totalul de mamifere marine care populează în numeroase cazuri are efecte directe asupra planeta noastră). sănătății oamenilor, pentru care marea este fie loc ' Vânătoarea marilor cetacee este aproape de vacanță, fie loc de muncă sau o importantă dispărută ca urmare a creării Comisiei Baleniere sursă de hrană, iar într-un procent și mai mare pot Internaționale (CBI) în anul 1946, dar în fi indicatori ai unui sindrom de stres asupra contrapartidă, captura mamiferelor marine de talie mediului înconjurător. redusă a crescut în numeroase regiuni costiere și ' Mamiferele marine sunt surse de este în prezent considerată drept principala informații de primă clasă pentru studiul maladiilor amenințare asupra existenței acestor specii. Aceste infecțioase emergente / re-emergente sau pentru practici nu sunt în toate cazurile direcționatevaluarea efectului agenților toxici descărcați în intenționate: în unele cazuri sunt exemplare eșuate mediu ca urmare a activităților umane cum sunt sau care mor accidental în plase pescărești și care de exemplu bifenilpoliclorurile (PCB). În fapt cele apoi sunt consumate; în alte cazuri însă, intenția de mai multe dintre speciile de mamifere marine au o a le vâna în scopul consumului este vădită. speranță de viață de durată la naștere, trăiesc în ' Țările în care se capturează mii de apropierea coastei utilizănd același mediu pe care exemplare în fiecare an sunt Japonia, de departe îl exploatează și omul, hrana lor este adeseori cel mai mare consumator (32 de specii diferite), similară sau cel puțin cu numerose elemente de urmată de mai multe țări din emisfera boreală, cu faună comune cu hrana omului, și precădere regiunile arctice (Canada, Danemarca, dezvoltă importante depozite Statele Unite ale Americii). La lista adipoase care acumulează consumatorilor importanți se adaugă Insulele produsele chimice toxice. M. Feroe, Australia și Insulele Salomon. În plus, Trites, directorul unității de mai recent, o serie de țări din America de Sud , cercetare asupra mamiferelor A f r i c a de Vest și Asia au început să marine din cadrul Centrului d e v i n ă de Pescuit al consumatori Universității importanți ai Columbiei Britanice, c e t a c e e l o r compară mamiferele capturate în plasele moarte eșuatepe lor pescărești, ajungând la coastă cu “canarii minelor

Mamiferele marine santinele ale sănătății oamenilor și mediului.

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural

A

T

U

R

Ă

nivele comparabile de consum cu cele ale Insulelor Feroe. ' Un caz aparte îl reprezintă toxoplasmoza prezentă la Inuiții din Nunavik, regiunea Quebec.

Un studiu relevă faptul că 60% din această populație este seropozitivă (Massier et al., 2009).

Acest procentaj este unul ridicat ținând cont de faptul că felinele sunt aproape absente din regiune.

Prin comparație, nivelul de seropozitivitate al Indienilor Cris, vecini ai Inuiților din Nunavik și care împart ca și utilizare același complex ecosistemic și aceleași surse de apă, este mult mai redus, acesta ridicându-se la doar 5-10% (Lévesque et al., 2007; Campagna et al., 2011). Ingestia de apă netratată nu poate fi acuzată pentru a explica diferența de nivel de seropozitivitate, va trebui deci să ne îndreptăm atenția către obiceiurile alimentare. Consumul cărnii de focă puțin sau deloc tratată termic a fost identificată ca principal factor de risc (Tryland et al., 2011). În aceeași manieră, cazurile de infestare cu Trichinella nativa care au fost identificate în zona arctică au fost puse pe seama consumului cărnii diferitelor mamifere marine : morse, foci, urși albi. ' Cazurile recente de toxoplasmoză înregistrate la oameni, asociate surselor de apă contaminată, în America de Nord, au determinat o creștere a nivelului de conștientizare asupra riscului transmiterii parazitului prin intermediul apei. Astfel, o epidemie de toxoplasmoză, care s-a declanșat la Vancouver în 1995, a fost cauzată de contaminarea unui rezervor de apă potabilă cu oocistele lăsate de o pisică ( Bowie et al.,1997).

Mediul marin este supus în același fel riscului de contaminare. O cauză probabilă a contaminării cu Toxoplasma gondii ar putea fi spălarea solurilor de către ploi și descărcarea lor ulterioară în mare. oocistele lăsate de pisici (gazda definitivă a parazitului) pe sol, odată ajunse în mediul marin pot fi concentrate de moluștele filtratoare.

Deversarea apelor uzate ale localităților și navelor în mare conduc în aceeași manieră la o acumulare de oociste în mediul marin. Contaminarea mamiferelor marine este deci pe cale de consecință reflectarea nivelului de poluare a mediului marin cu oociste de T. gondii și astfel aceste animale au rolul de santinelă în cadrul programelor de sănătate publică. Alte protozoare, Neospora caninum și Sarcocystis spp. sunt deasemenea descrise de pe mamifere marine, cel mai adesea în legătură directă cu T. gondii.

Anne-Claire LE CORRE Trad: Răzvan POPESCU-MIRCENI

5

V

E

N

I

Ț

I

A

L

Ă

T

U

R

I

D

E

N

O

I

!

Vă mulțumim !

Toate programele noastre pe termen lung sunt operaționale și toate proiectele noastre punctuale sunt puse în practică prin implicarea membrilor, voluntarilor și partenerilor noștri și cu susținerea materială: logistică și financiară a sponsorilor și donatorilor !

Mulțumim !

2% pentru S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club!

Tu decizi ce se întâmplă cu banii tăi.

Le mulțumim tuturor acelora care au făcut donații Oricum plătești impozit la stat! Tu poți să anonime în urnele noastre amplasate în direcționezi 2% din valoarea acestuia magazinele Mega Image din zona Tomis III și din către o organizație neguvernamentală.

Tomis Mall . Aici s-au acumulat în intervalul Mai Noiembrie 2012 un total de 754 RON, bani pe care Pentru aceasta nu ai decât de completat formularul 230 (dacă ai doar venituri din îi vom adăuga în contul alocat pentru achiziția unui dispozitiv R.O.V. necesar pentru accelerarea salarii) sau formularul 200 (dacă ai activității de identificare, recuperare și distrugere a venituri și din alte surse) cu datele tale și plaselor pescărești pierdute/abandonate în zona datele organizației neguvernamentale la costieră românească. De asemenea dispozitivul care dorești să ajungă 2% din suma pe R.O.V. (Remote Operated Vehicle) este de maximă care tu o plătești la stat, la acestea necesitate și pentru activitatea de cercetare/ adaugi fișa fiscală. Acestea le depui fie monitorizare a biodiversității marine desfășurate personal la agenția fiscală de care de echipa noastră. Suma pe care trebuie să o aparții fie o trimiți prin poștă înaintea strângem pentru achiziția datei de 15 Aprilie. Pentru a direcționa acestuia este de 36.800 2% către organizația noastră datele de Euro. Până în prezent identificare sunt: am adunat 1598,49 RON adică echivalentul a 353,36 Euro. Mai este nevoie de 36.446,64 Euro.

Societatea de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin OCEANIC CLUB (prescurtat: S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club); C.U.I. : 14503924

Ajută-ne să publicăm o carte ! În anul 2010 s-au împlinit 5 ani de când echipa Oceanic - Club în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie Naturală “Grigore Antipa” și Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța au demarat un program de cercetare în regiunea biogeografică mediteraneană.

S-au împlinit mai mult de 5 ani de muncă continuă pe care coordonatorii volumului împreună cu ceilalți 18 autori (reputați cercetători, specialiști de marcă în domeniile abordate de carte) doresc să îi împărtășească publicului românesc.

Am scris cartea, am ilustrat-o, am machetat-o și a venit momentul să o ducem la tipar. Numai că, dacă până aici a fost posibil să realizăm totul pe bază de voluntariat, am ajuns într-un moment în care fără resurse financiare nu putem continua să dăm viață acestui volum. Avem nevoie de 8.000 de Euro pentru a scoate un prim tiraj de 1.000 de exemplare.

Oferim în schimb spațiu publicitar pe ultima copertă și între paginile cărții și un număr de 30 de exemplare ale volumului tipărit.

ATENȚIE !!! © Textul, siglele, desenele și fotografiile din prezenta publicație a Societății de Explorări Oceanografice și Protecție a Mediului Marin Oceanic-Club, numită Oceanica, fac obiectul proprietății intelectuale și drepturilor de autor !

Reproducerea parțială sau totală a textului, siglelor, desenelor și fotografiilor care apar în prezenta publicație, atât în format electronic cât și în format tipărit, fără acordul scris al asociației noastre sau al autorilor, constitue infracțiune și va face obiectul demersurilor noastre în instanțele competente pentru recuperarea daunelor interese !

6

Cont bancar ( I.B.A.N. ) : RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX

Puteți susține activitatea noastră: - Ca voluntari: pentru aceasta trimiteți un mesaj la adresa club@oceanic.ro cu exprimarea dorinței de a voluntaria în cadrul organizației noastre, datele de contact și un scurt C.V. atașat.

- Ca donatori: puteți face donații în bani (lei-RON) în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța, Agenția Tomis Mall, pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club. De asemenea puteți face donații în echipamente și consumabile și pentru aceasta vă rugăm să ne contactați la adresa club@oceanic.ro - Ca sponsori: pentru a stabili detalii legate de preferințele asupra activității pe care doriți să o sponsorizați precum și pentru încheierea documentelor vă rugăm să ne contactați la adresa e-mail: raluca@oceanic.ro sau la numărul de telefon 0744 507 709

Consiliul de conducere dr. Răzvan Popescu-Mirceni — Director coordonator dr. Corneliu Pârvu — Director științific Răzvan Zaharia — Director executiv Raluca Grigore — Director de programe dr. Constantin Chera — Coordonator al Corpului de experți dr. Marius Palade — Coordonator al Corpului de voluntari Directori departamente: Cătălin Stanciu - Misiuni expediționare; Răzvan Radu - Tehnici de pătrundere sub apă; Lucian Ghimeș Navigație; dr. Virginia Schröder - Biooceanografie și Geooceanografie; Victor Gheorghiu - Speologie; Cristian Iohan Ștefănescu - Imagine / film; Elena Gheorghiu - Campanii publice/ educație; Victor Păduraru - Relații internaționale, reprezentare externă și mass-media

Relații publice Raluca GRIGORE - tel: +4 0744 507 709 fax: +4 0341 101 585 ' ' e-mail: club@oceanic.ro

S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club Str. Decebal Nr. 41 Constanța 900674 ROMÂNIA Vă puteți abona la Oceanica pentru a primi revista gratuit în format electronic trimițând un mesaj la adresa club@oceanic.ro sau o puteți comanda în format tipărit contra sumei de 10 RON/ exemplar. Plata se face în numerar, la sediul nostru sau prin virament în contul RO 06 BTRL 0140 1205 7024 90XX deschis la Banca Transilvania sucursala Constanța pe numele S.E.O.P.M.M. Oceanic-Club

Dezvoltarea cercetării științifice și protecția patrimoniului natural și cultural