Issuu on Google+

Nu vom fi niciodată destul de recunoscători față de pământul care ne-a dat totul.” Constantin Brâncuși

APUSENII LIBERI ZIAR DE INFORMARE AL CAMPANIEI SALVAȚI ROȘIA MONTANĂ

Anul II

Nr. 1 (4) 12 pagini Iresponsabilitate, Rea-voinţă, Dezastru

Dacă ne uităm la ce se întâmplă azi în România, vedem că toate proiectele de exploatare a resurselor de către companii private sunt sprijinite atât de autorităţile locale, cât şi de cele centrale. >>PAGINA 2

Ioan Pop-Curşeu

Concesionarea zăcămintelor aurifere o afacere de 2.5 miliarde de dolari

GRATUIT

MARTIE 2014

DOSAR

www.apusenii-liberi.ro >>PAGINILE 6-7

TRANSILVANIA

TEREN MINAT

Zăcămintele administrate de statul român prin Minvest au fost transferate de la compania de stat către o companie privată fără ca transferul în sine să producă beneficii pentru proprietarul de drept.

Tudor BRĂDĂȚAN

>>PAGINA 3

UITE LEGEA, NU E LEGEA Modificări legislative pentru facilitarea obținerii avizelor necesare pentru deschiderea exploatărilor miniere. Sorana OLARU-ZĂINESCU >>PAGINA 10

TOȚI MURIM DIN CEVA În peste douăzeci de ani de călătorit prin țară nu am întâlnit mineri bogați. Țărani înstăriți însă, cu sutele și miile. >>PAGINA 5 Mihai GOȚIU

www.miningwatch.ro

Mineritul cu cianuri la scară mică, noua formă de cianurare a României Certej - Incapacitatea autorităților de a analiza critic noi proiecte miniere Cu o durată de viaţă de 16 ani, proiectul minier Certej presupune defrişări, decopertări, realizarea unei cariere deschise, a două halde de steril imense şi utilizarea cianurii pentru obţinerea aurului, precum şi crearea a două iazuri de decantare de 63 ha. >> PAGINA 4 Roxana PENCEA

Minvest Deva ocupat de activiȘtii anti-cianură 3 februarie 2014, Deva – Astăzi, noi, cetăţeni din România şi Germania am ocupat sediul Minvest Deva pentru a trage un semnal de alarmă cu privire la favorizarea nelegitimă și ilegală a companiilor miniere de către autoritățile statului român. >> PAGINA 11 Oana MOISIL


ANALIZE Tot ce veți auzi de la investitor este că tehnologia e sigură, că nu se poate întâmpla nimic. Și totuși, se întâmplă. Nu-i așa?

EDITORIAL

Iresponsabilitate Rea-voinţă Dezastru Ioan Pop-Curşeu

Dacă ne uităm la ce se întâmplă azi în România, vedem că toate proiectele de exploatare a resurselor de către companii private sunt sprijinite atât de autorităţile locale, cât şi de cele centrale. Fie că este vorba de zăcăminte de aur şi argint, de petrol sau de gaze de şist, politicienii se înţeleg perfect în a sprijini spolierea lor, indiferent de culoarea politică, ori de costurile sociale şi de mediu presupuse.

C

azurile Roşia Montană, Certej, Brad – sau multe altele – sunt exemple de consens al autorităţilor împotriva interesului zonal şi naţional pe termen lung. Incapabili să găsească soluţii concrete pentru cetăţeni, aleşii locali se aruncă în braţele celor care le promit că proiectele miniere promovate de ei vor rezolva toate problemele sociale ale comunităţilor vizate. Primarii, preşedinţii de consilii judeţene, parlamentarii susţin mineritul ca „soluţie” împotriva şomajului ridicat în zonele unde s-au închis fostele mine de stat. Ei vorbesc de „sărăcia” determinată de mineritul comunist, refuzând să admită că în viitor, după cel mult 20 de ani, va rămâne de pe urma mineritului aşa-zis „modern” o sărăcie la fel de mare, asociată cu dezastre ecologice care nu vor mai permite refacerea regiunilor afectate. Deşi pot să vadă cu ochii lor nenorocirile lăsate în urmă de monoindustrializare (şomaj ridicat, lipsa de soluţii economice şi sociale, permeabilitatea la corupţie), politicienii mizează tot pe proiecte de acest tip, fără să pară a fi conştienţi că soluţiile trebuie căutate într-o diversificare a activităţilor economice menite să asigure bunăstarea comunităţilor, într-o orientare plurală a planurilor de acţiune. Altfel spus: cu cât unei comunităţi i se creează mai multe oportunităţi şi i se propun mai multe ramuri paralele de activitate, cu atât mai dinamică şi mai rezistentă va deveni acea comunitate. Întrebarea este, în fond, spre cine se îndreaptă eforturile aleşilor noştri, care se mişcă lejer între iresponsabilitate şi rea-voinţă. Faptele arată că pe primul loc se află interesele proprii, mai ales financiare, urmate de politica industrială a companiilor miniere, votanţii rămânând mereu – din păcate – la coadă. Cetăţenii însă trebuie să refuze manipularea, să-şi clarifice perspectivele de viitor şi să facă presiune asupra edililor, prin toate mijloacele politice, legale şi de acţiune civică pe care le au la dispoziţie, în aşa fel încât interesele comunitare să primeze şi să se evite o catastrofă socială şi ecologică de mari proporţii!

CERTEJ 1971 - 89 MORTI

CERTEJ 2013 - DE CE?

Accidente cu cianură în România Dina VÎlcu

sigură. Plus: doar n-o să ni se întâm1pleTehnologie tocmai nouă Cianura poate ajunge în organism prin căile respiratorii, prin piele sau prin înghițire. Contactul cu apa sau aerul contaminate cu cianură este extrem de periculos. Dacă această otravă este inspirată, căile respiratorii sunt arse. Doza mortală pentru om este de 1 mg/kg greutate corporală. După ce aurul este extras, soluţia contaminată este depozitată în iazuri de steril. Aceste reziduuri reprezintă o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii oamenilor şi nu trebuie eliberate în mediu.” (gazzetarul.ro)

Niciun investitor care dorește să înceapă o exploatare cu cianură în zona unde locuiți nu o să vă coDezastrul ecologic - Baia Mare, 30 ianuarie 2000 munice astfel de informații. Dimpotrivă, tot ce veți auzi de la el este că S-a estimat că 1.000 de tone de peşti au fost otrăviţi în tehnologia folosită e sigură, că nu se răurile Lăpuş, Tisa şi Someş. poate întâmpla nimic. Și totuși, se întâmplă... România, doar cele mai mari. un astfel de eveniment, iar autorităAccidente cu cianură în Atitudinea companiilor și ţile au făcut-o fără scrupule. În plus, ancheta care trebuia să identifice România (miningwatch.ro) a autorităţilor cauzele dezastrului s-a încheiat fără Certej. 30 octombrie 1971. 89 de Aurul Baia Mare era prezentată niciun rezultat. Vinovat pentru tramorți. drept o investiție modernă, ce uti- gedie rămâne doar ceasul rău. ”Erau şapte grade minus în acea lizează cele mai bune practici disCe s-a schimbat dimineaţă la Certej şi ceaţă. Cianu- ponibile. Susținând că va opera în ra se găsea în nămolul scurs şi a ars condiții de siguranță extremă și că În 2009 Curtea Europeană a hainele de pe ei toţi. Toate cadavre- accidentele nu vor fi posibile, comle care au fost scoase din mâl erau pania nu a fost pregătită pentru Drepturilor Omului (CEDO) a decis goale, cu urme de lovituri şi arsuri pe situații de urgență. Președintele în favoarea a doi băimăreni, care corp”, povesteşte un martor. Digul Esmeralda Exploration a declarat au reclamat faptul că procedura de iazului de decantare Certeju de Sus, că „raportările privind daunele pro- extracţie minieră de la societatea județul Hunedoara, se rupsese, iar vocate de accident au fost extrem de Aurul le-a pus viaţa în pericol. Cei muntele de steril a alunecat peste exagerate”. Mai mult, el a sugerat că doi au primit despăgubiri de 6.266 peștele ar fi putut muri din cauza de euro. A fost prima sentinţă care localitate. nivelului foarte scăzut de oxigen din incriminează România pentru neAu pierit 89 de oameni în cea râurile înghețate sau a inundațiilor. respectarea dreptului cetăţenilor la mai cumplită tragedie pe timp de un mediu nepoluat. pace din anii '70 (adevarul.ro). Foștii proprietari australieni au Totuși, la nivel național, acciBaia Mare. 30 ianuarie 2000. părăsit România cu buzunarele pline și fără a plăti nicio despăgubire, dentele cu cianură nu au schimbat Moartea Râului Tisa. pe când mii de oameni din regi- mare lucru. Autoritățile de meDigul iazului de decantare al unea Baia Mare suferă încă de pe diu au obligația de a monitoriza societăţii româno-australiene Auurma existenței iazului, neînchis și operațiunile miniere pentru a prorul Baia Mare s-a rupt, iar 100.000 neconservat nici până astăzi. Unele teja sănătatea umană și a mediude metri cubi de ape cu cianuri efecte grave ale dezastrului se văd lui înconjurător. Cu toate acestea, s-au revărsat. La Bozânța, fântâabia acum mai clar. Localnicii din agențiile de reglementare nu pot nile au fost otrăvite. În râul Tisa tot Săsar nu mai pot vinde la piață ouă, supraveghea eficient activitățile ce era viu a murit. Sute de mii de lapte și legume. Cumpărătorii știu de minerit din lipsa personalului oameni au rămas fără apă de băut că alimentele „sunt poluate de Aurul” calificat şi a fondurilor necesare, câteva săptămâni. Accidentul a fost (BBC News). La cabinetul medical, dar şi din cauza posibilelor presiunul dintre marile dezastre ecolooamenii se plâng de greață și văr- uni politice (B. Moran). În plus, progice din Europa de după Cernobîl. sături. Doctorul spune că poluarea cesul de avizare curge fără piedici Concentrația de cianură din râul Săslăbește sistemul imunitar, mai ales în cazul multor proiecte de redessar a fost de 88 de ori peste nivelul la copii, făcându-i vulnerabili la di- chidere a unor exploatări vechi sau permis în România. Au fost necesari verse boli. de creare a unora noi. Așadar, socicinci ani pentru repopularea cu etatea civilă și comunitățile locale În cazul Certej, autoritățile sunt peşte a râurilor și zece ani pentru trebuie să urmărească permanent refacerea totală a florei şi faunei (BBC de două ori vinovate. În 1971, exactivitățile de acest tip și să forțeze ploatarea era a statului român. AcesNews). autoritățile să își îndeplinească ta e responsabil și pentru accident, Acestea nu au fost nici pe deparatribuțiile. Nimic mai mult. dar și pentru gestionarea ulterioară te singurele accidente cu cianuri din a situației. Era uşor atunci să ascunzi

2

3

4

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.


ANALIZE

Concesionarea zăcămintelor aurifere

o afacere

de 2.5 miliarde $

Zăcămintele administrate de statul român prin Minvest au fost transferate de la compania de stat către o companie privată fără ca transferul în sine să producă beneficii pentru proprietarul de drept.

Tudor BRĂDĂȚAN

OPINIE

Transilvania poate fi distrusă Tudor BRĂDĂȚAN

Mai multe iniţiative ale oamenilor politici încearcă să schimbe legislaţia curentă ce reglementează activitatea companiilor de minerit.

P

rimul proiect depus în acest sens este cel al ”cuplului” GreblăRuşeţ din 2009 şi conţine numeroase excepţii de la actuala legislaţie, făcând practic posibilă exploatarea oricărui zăcământ în orice condiţii. În prezent sunt supuse spre dezbaterea parlamentului nu mai puţin de patru iniţiative similare ce încearcă să acorde mineritului un statut special, netezind calea companiilor miniere către un proces de avizare lipsit de grija oricăror refuzuri din partea autorităţilor. Din analiza acestor versiuni de modificare a legislaţiei ne putem da seama de câteva direcții urmărite de companiile din industria minieră. În primul rând vor să obţină foarte uşor proprietăţile private necesare activităţii lor. Modificările urmăresc ca operatorii minieri să poată dispune de case şi terenuri după bunul plac, adică să le confişte de la proprietari prin metoda de expropriere pe care statul o foloseşte atunci când sunt construite autostrăzi sau căi ferate. Transferul de proprietate se consemnează atunci când proprietarului îi va fi virată în cont o sumă pe care operatorul minier o consideră justificată. Dacă proprietarul nu este mulţumit acesta poate să se adreseze justiţiei pentru a contesta suma, dar nu şi dreptul de proprietate asupra imobilului deja expropriat.

Desen: Laurențiu RIDICHIE

L

icenţa referitoare la Roşia Montană s-a transferat în 1997 printr-o hotărâre de Guvern, de la Minvest Deva la Gabriel Resources, operator minier ce s-a divizat ulterior în două companii cu aceeași rețea de acționari. Totul a început cu o scrisoare semnată de Direcţia Generală Minieră, prin Ministrul Radu Berceanu, ce solicita acest transfer în lipsa fondurilor necesare pentru exploatarea în regie proprie. În totală lipsă de transparență și fără licitație, parteneriatul dintre statul român și investitorul privat s-a semnat în timp record, acesta fiind clasificat, inclusiv în prezent, drept „secret de serviciu”. Printre cei angajaţi la instituţiile de stat cu rol direct în transferul de licenţe se identifică și două nume, ce mai apoi s-au regăsit în listele de personal ale companiilor miniere favorizate. Mihai Ianăş şi Nicolae Stanca sunt cei doi angajaţi, reprezentanți ai statului român în momentul transferului de licenţă. Ulterior aceștia au lucrat la companiile private înființate de speculantul zăcămintelor, controversatul om de afaceri Frank Timiș. Mihai Ianăş a fost director al Agenției Naționale de Resurse Minerale (ANRM), iar apoi s-a mutat la Regal Petroleum. Nicolae Stanca lucrează în prezent

la compania Deva Gold, fiind anterior director al Minvest Deva. Una dintre anexele contractului prin care statul român a cedat resursele sale naturale a fost în cele din urmă publicată în presă. Documentul, păstrat secret până anul trecut, prevede obligativitatea companiei străine de a investi în profesionalizarea personalului statului român. Sponsorizările acordate de Gabriel Resources prin Roșia Montană Gold Corporation au constat în acoperirea costurilor de deplasare pentru patru angajaţi ai ANMR la evenimente organizate în Las Vegas şi Rio de Janeiro, alături de achiziţionarea unui software, toată cheltuiala ridicându-se la 9.498 de dolari. Suspiciunile privind lipsa moralităţii sunt alimentate și de această condiţie impusă la cedarea licenţei, condiţie secretă ce a adus beneficii minime pentru statul român şi care s-a tradus în excursii către destinaţii exotice. O privire atentă a modului în care Frank Timiș a obținut 2.5 miliarde de dolari la vânzarea proiectelor Certej, Deva-Muncel, Băița Crăciunești, Bolcana și Brad către Eldorado Gold arată că o companie ce nu deținea nimic la înființare, a reușit să își finanțeze activitatea și să producă un profit uriaș în mai puțin de 10 ani. Reușita ține în pri-

mul rând de abilitatea de a încheia în mod netransparent un acord de principiu cu statul român printr-o companie de stat. Prin acest acord, Gabriel Resources a obținut listarea la bursă, pretinzând că ar avea drepturi asupra unui zăcământ considerabil de aur. În cazul proiectelor din Hunedoara, zăcământul deținut de statul român, transferat către o companie privată, a fost vândut de aceasta altei companii private, fără ca bugetul național să fi încasat nimic. Tranzacția cea mai spectaculoasă s-a încheiat deja, ce ar mai râmăne ca eventual câștig al statului reprezintă beneficii discutabile. Costurile pentru refacerea mediului în caz de accident ar fi povara bugetului de stat. Prin urmare, afacerile cu zăcăminte aurifere începute de Frank Timiș, în anii '90, în complicitate cu autorități foarte servile au generat sume fantastice pentru acesta și au plantat sămânța unor viitoare profituri uriașe la tranzacționarea altor proiecte miniere. În aceste condiții este evidentă dorința arzătoare a unor instituții ale statului de a păstra totul secret față de ochiul vigilent al societății civile. Dar așa cum s-a văzut în cazul transferului de licență, adevărul iese întotdeauna la iveală.

În al doilea rând, schimbările legislative urmăresc scoaterea proiectelor miniere de la avizarea de către autorităţile de mediu, cultură sau cele locale. Acest lucru înseamnă că nu vor mai exista dezbateri publice, orice monument, fie el biserică veche sau muzeu, va putea fi distrus, iar proiectele miniere s-ar face indiferent de opinia comunităţii. Practic, singura autorizaţie reală de care ar avea nevoie o companie minieră este doar licenţa de concesiune şi exploatare - deloc întâmplător, cea acordată cel mai uşor şi în cel mai netransparent mod. Instituţia ce ar gestiona totul rămâne Agenţia Naţională de Resurse Minerale, aceeaşi instituţie care are pretenţia ca activitatea sa să fie la fel de secretă precum cea a SRI-ului. În aceste condiţii, dacă ţinem cont de faptul că sunt 68 de zone cu zăcăminte, majoritatea în Transilvania, iar instituţiile refuză să dea acces la informaţii publice, este foarte posibil să vorbim foarte curând de 68 de mine. Unele dintre ele sunt deja în stadii avansate de avizare. Proiectele de minerit pe care industria le promovează sunt cele cu cariere de suprafaţă, halde de steril şi unul sau mai multe iazuri de decantare. Suprafaţa a sute de hectare, peste care s-ar face carierele, ar fi despădurită şi prin detonări succesive, s-ar crea cratere de până la 3-400 sute de metri adâncime. Iazuri de decantare vor fi construite în văi ce poate acum sunt locuite şi în care se vor deversa mâlurile toxice pline de cianură şi metale grele. Vântul ar sufla peste cariere şi peste iazul de decantare şi ar împrăştia praful şi gazele emanate în zilele calde. Pe măsură ce se vor extinde, atât carierele cât şi iazurile de decantare vor înghiţi case, biserici, cimitire, livezi şi grădini. În prezent comunităţile transilvănene trăiesc din activităţi precum agricultură, turism, prelucrarea lemnului, dar toate acestea pot deveni de domeniul trecutului. Nimeni nu va dori să cumpere produse din zone poluate, nimeni nu va dori să viziteze zone deşertice. Industria minieră nu a reuşit să convingă opinia publică de oportunitatea modelului ei de dezvoltare. Tot ce i-a mai rămas de făcut, este să „convingă” o clasă politică aflată tot mai departe de oamenii pe care ar trebui să îi reprezinte şi cărora ar trebui să le apere dreptul la un mediu curat.

Desen: Laurențiu RIDICHIE

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.


Certej Roxana PENCEA

DOSAR

Incapacitatea autorităților de a analiza

critic noi proiecte miniere

Cu o durată de viaţă de 16 ani, proiectul minier Certej presupune defrişări, decopertări, realizarea unei cariere deschise, a două halde de steril imense şi utilizarea cianurii pentru obţinerea aurului, precum şi crearea a două iazuri de decantare de 63 ha. Deși dimensiunea proiectului ar fi impus precauție în evaluarea impactului de mediu, autoritățile competente s-au grăbit să elibereze rând pe rând avizele necesare demarării sale. Una dintre primele referinţe ale companiei canadiene Gabriel Resources despre zăcămintele arginto-aurifere de la Certej are loc în 1998, când se menţionează ”două noi zone aurifere identificate pe proprietatea Certej din România”. În anul 2000 Gabriel Resources Ltd se reorganizează, noua companie creată, European Goldfields, primind proiectele sale de explorare de la Certej, Zlatna, Bolcana şi Băiţa-Crăciuneşti. Ulterior, perimetrul concesionat s-a extins, cuprinzând Bradul și Deva-Muncel. Structura acționariatului (mai puțin de 20% îi revine statului român), precum și transferul controversat de licențe de la Minvest sunt identice proiectului de la Roșia Montană. Cu toate acestea, proiectele miniere din Hunedoara au rămas într-un con de umbră și datorită faptului că obținerea avizelor necesare s-a realizat într-o cât se poate de mare tăcere. ”Am văzut ce s-a întâmplat la Roşia Montană. Excesul de media este foarte dăunător”, declara primarul comunei Certeju de Sus, Petru Cîmpian, pentru presa locală în 2010.

de împotrivirea localnicilor. Compania minieră a intenţionat amplasarea celor două iazuri de decantare, dintre care unul destinat oxidării cianurilor, pe Valea Frumoasei, pe raza comunei Balşa. Oferta economică a Deva Gold pentru zona Voia cuprindea 150 de locuri de muncă, realizarea proiectului de alimentare cu apă potabilă a localităţii şi un drum de legătură între Voia şi Certeju de Sus. Nici scurtarea drumului cu 30 de kilometri faţă de traseul rutier actual, nici locurile de muncă nu i-au convins pe localnici să agreeze construirea decantoarelor. O mărturie a unei localnice, doamna Rodica Lasc, descrie refuzul sătenilor:

Foto: Tudor BRĂDĂȚAN

şi diferenţa de nivel faţă de zonele locuite, numărul de persoane potenţial afectate)’. Dar, de această dată, compania minieră şi-a asigurat susţinerea autorităţilor locaVor să transforme Valea Fru- le. Dacă localnicii din Voia au refuzat ciamoasei, unul dintre cele mai nurile pe pământul lor, cei din Certeju de faine locuri din România, după Sus erau, potrivit primarului, ”adaptaţi la părerea mea, în lac de şlam cu cianuri. Vor probleme”. să aducă prin conducte şlamul de la Certej, Fără a se aduce modificări oficiale la peste deal, până-n Valea Frumoasei. Eu Studiul de fezabilitate depus în martie una nu pot accepta aşa ceva. Pot să vină ei 2007, deşi noua repoziţionare a iazurilor să ne dea bani şi aur, că la Valea Frumoasei de decantare pe teritoriul comunei Cerşi la apa noastră bună, noi nu renunţăm”. teju de Sus ar fi impus-o, Agenţia Naţio-

Atitudinea servilă a Voia, comunitatea autorităţilor şi avansarea care a schimbat fața proiec- procedurilor de autorizare tului După refuzul comunităţii din Voia de Proiectul a avansat cu repeziciune, a accepta construirea celor două iazuri de până în martie 2007 European Goldfields decantare pe teritoriul comunei lor, Deva înaintând autorităților române Studiul Gold a reconfigurat din mers datele tehde fezabilitate tehnică. Un an mai târziu nice ale proiectului, propunând o nouă însă, Deva Gold s-a confruntat cu o pie- locaţie. Zona destinată construirii se afla dică serioasă, fiind nevoită să renunţe de această dată în comuna Certeju de la amplasarea iazurilor de decantare în Sus, pe Valea Măcrişului cu toate că noua satul Voia, în urma unei dezbateri pu- locație presupunea un ‚impact semnifiblice aprinse, în cadrul căreia s-a lovit cativ’ în cazul ‚cedării barajului (distanţa

nală pentru Resurse Minerale a aprobat studiul pentru proiectul minier în septembrie 2008. Iar mai apoi, autoritatea de mediu a eliberat în 2012 acordul de mediu. Acesta nu conţinea nicio prevedere concretă cu privire la garanţiile privind refacerea mediului, iar proiectul nu era asigurat în caz de accident, așa cum specifică legislația europeană.

Goldfields contra sumei de 2.5 miliarde dolari. Practic proiectele miniere din Hunedoara s-au vândut la un preț imens doar datorită faptului că operatorul minier a primit autorizațiile necesare. Societatea civilă a intervenit și a contestat în justiție acordul de mediu. Printre neajunsurile fundamentării acordului se numără lipsa studiilor şi a evaluărilor impactului asupra naturii, lipsa oricăror evaluări privind potenţialul arheologic al zonei şi a studiilor privind posibila influență negativă a substanţelor periculoase asupra stării de sănătate a populației. Acordul de mediu atacat în instanță

Pentru a facilita avansarea proiectului blocat de procesele existente, Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara a emis în noiembrie 2013 un nou acord de mediu pentru proiectul minier Certej. Considerând că noul act substituie şi reAvizele primite, spe- vizuieşte ilegal acordul de mediu eliberat de Agenţia pentru Protecţia Mediului Ticulate la bursă miş în 2012, Centrul Independent pentru În decembrie 2011 Eldorado Gold a Dezvoltarea Resurselor de Mediu a decis iniţiat preluarea companiei European

atacarea noului act în contencios administrativ. La ora actuală, compania însă nu poate avea certitudinea că va derula vreodată un proiect minier; în prezent aceasta fiind obligată să obțină toate proprietățile din zona proiectului și să scoată din circuitul forestier pădurile pe care s-ar afla decantoarele. Concluzii Statul român se expune, prin acest proiect, unui risc pe cât de mare, pe atât de inutil. Tocmai prin asumarea completă a riscului de mediu, putem considera că mineritul este în continuare subvenționat de stat, în niciun caz nu am putea spune că el produce beneficii pentru cetățeni. Statul român ar ieși mult mai câștigat în cazul Certej dacă, în locul subvențiilor ascunse, ar accesa fonduri pentru ecologizarea zonei, în acest mod creând locuri de muncă și constituind un model de dezvoltare durabilă pentru comunitate.

Proiectul de la Baia Mare, o istorie repetată? Accidentul din 2000 de la Baia Mare rămâne un eveniment de referinţă pentru efectele proiectelor miniere pe bază de cianuri. Faptul că o parte a autorităţilor consideră oportună reluarea operaţiunilor de extragere a aurului prin cianurare este doar un efect al lipsei de viziune şi al dorinţei nejustificate de a atrage acest gen de investiţii în zone intens locuite. Simpla menţionare a accidentului din 2000 ar fi trebuit să fie suficientă pentru a bloca orice demers de susţinere a tipului de proiect minier care s-a finalizat cu un cutremurător dezastru ecologic şi financiar.

Nebunia înseamnă să faci acelaşi lucru în mod repetat şi să te aştepţi să obţii alt rezultat.” Albert Einstein

intervalul, în mod convenabil estimat de Romaltyn Mining, necesar prelucrării cu cianuri a celor 8,5 milioane de tone deșeuri miniere.

Fabrica de la Baia Mare, responsabilă pentru accidentul din ianuarie 2000, se numește astăzi Romaltyn Mining. Noul proiect de la Baia Mare propune aceeași rețetă și anunță, așa cum o făcea Esmeralda cu 15 ani în urmă, folosirea celor mai noi tehnologii ce se conformează standardelor europene. Noul proiect propus la Baia Mare este în curs de avizare încă din 2006. Este însă incredibil faptul că un astfel de proiect toxic este propus în mijlocul orașului. Uzina de procesare este construită într-o zonă locuită, iar conductele tehnologice ce ar transporta apă cu cianură traversează Baia Mare de la est la vest pe o distanță de 14 km. Iazul de decantare, același la care s-a produs accidentul în anul 2000, este situat la doar 2,8 km de limita construită a orașului, fiind prevăzut ca, simultan cu depunerea sterilului, să se realizeze și supraînălţarea digurilor. Fiind un iaz de șes, nu există vreun perete natural, totul e construit. Ultima expertiză asupra stării de siguranţă a iazului Aurul s-a realizat în luna iulie 2010. Concluzia studiului arată că iazul poate fi folosit ”fără niciun fel de restricţii pe o perioadă maximă de 3 ani de la data repornirii uzinei” - exact

Realitatea actuală este însă considerabil diferită de cea a anilor ‘90, când societatea civilă încă nu era consolidată, când nu exista un precedent conștientizat ca fiind periculos. Reacția comunităţii locale este suficient de puternică pentru a împiedica avizarea proiectului cu cianuri, chiar și în contextul opacităţii unei părţi a procedurilor ce revin autorităţilor. În prezent, comunitatea locală în ansamblul ei este împotriva reluării activităţilor miniere în orașul Baia Mare. Într-un sondaj de opinie realizat de ziar local în 2013, peste 76,6% dintre respondenţi au răspuns ”Nu, pentru că nu vreau cianuri și poluare în Baia Mare” la întrebarea ”Aţi fi de acord să fie reluată activitatea de prelucrare prin metoda cianurării, pe teritoriul municipiului Baia Mare?”. Cu certitudine, comunitatea locală are pârghiile necesare pentru a opri acest proiect minier, mai ales în condițiile în care Consiliul Local a adoptat o hotărâre prin care declară zona unde este construită uzina de procesare drept improprie activității industriale.

Roxana PENCEA

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.


ANALIZE

”Toți murim din ceva”

În peste douăzeci de ani de călătorit prin țară nu am întâlnit mineri bogați. Țărani înstăriți însă, cu sutele și miile Mihai GOȚIU Să nu lăsați geamul de iarbă), distrug orice șansă de a deschis, că intră pra- practica turismul în zonă. ful”.

A

șa suna unul dintre sfaturile pe care eu și fratele meu le-am auzit cel mai des în anii copilăriei și adolescenței. Pe atunci, locuiam la Deva, iar praful împotriva căruia trebuia să ne apărăm provenea de la Termocentrala pe cărbuni din Mintia și de la Fabrica de Ciment din Chișcădaga. Dacă se întâmpla să uităm geamul deschis, în câteva ore rafturile bibliotecii se albeau. Pentru cei mai mulți, praful era doar un deranj, cauzat de corvoada zilnică pe care o presupunea ștergerea lui. Efectul bolilor respiratorii și al altor probleme de sănătate asociate nu l-a calculat însă cineva vreodată. Nici în Deva, nici în satele și comunele de pe Valea Mureșului, nici în cele din Apuseni, până unde ajungea ”fumul” de la Mintia și Chișcădaga. De altfel, în perioada comunistă, niciun plan de afaceri nu conținea vreun capitol în care să fie menționate COSTURILE de mediu ale combinatelor, fabricilor ori ale oricăror alte dezvoltări industriale. Iar costurile legate de sănătate reprezintă doar unul dintre aspectele ascunse ale unei afaceri industriale. Pentru că aceste costuri apar doar în bugetul centralizat al statului, nu și în cel al întreprinderilor. Acestora li se adaugă alte costuri, la fel de bine mascate: pentru câteva sute de locuri de muncă pe care le creează ”o mare afacere” sunt afectate și dispar sute și mii de alte locuri de muncă sau surse de venit din alte domenii. Pe zeci, sute și mii de hectare de pădure, fânațe, livezi sau teren arabil nu se mai pot practica agricultura și creșterea animalelor. Peisajele lunare sau deșertice (amintiți-vă de dealurile gri-portocaliu-cenușii din preajma Zlatnei, unde nu mai creștea fir

Sănătatea nu e moft

Au trecut mai bine de două decenii de la perioada comunistă și lucrurile nu s-au îmbunătățit. Ba dimpotrivă. Chiar dacă nu recunoștea existența acestor costuri, statul le suporta, într-o măsură mai mică sau mai mare, din firavele profituri ale marilor întreprinderi. În sistemul capitalist, marile corporații (marii investitori strategici, cum sunt denumiți) încasează aproape în totalitate profitul, iar costurile rămân exclusiv în sarcina statului. De fapt, de la ignorarea lor sistematică (din perioada comunistă) s-a trecut (după 1989) la un cinism de proporții. În februarie 2012, Mircea Sandu, încă președinte al Federației Române de Fotbal pe atunci, a dat glas acestui aforism cinic:

Desen: Laurențiu RIDICHIE

pe care le dau companiile minie-

Acuma, de murit, toți re, contaminarea terenurilor și a murim din ceva”, apelor (cu cianuri sau alte metale a spus el, referindu-se la bolile profesionale care îi afectează pe mineri. Din păcate, nu e singura persoană care gândește astfel, considerând că dreptul la o viață sănătoasă e un moft (până la urmă, toți oamenii ”mor din ceva”, ce contează dacă mor la 40, 50 sau 60 de ani, dintre care în ultimii ani scuipându-și plămânii).

Cu geamurile deschise Dintre toate activitățile industriale, mineritul și, în special, mineritul în cariere deschise se numără printre cele mai poluante. Sănătatea membrilor comunităților de mineri și a comunităților aflate pe zeci de kilometri în jurul acestor exploatări e grav afectată. În ciuda promisiunilor pe care le fac și a garanțiilor

grele), uneori pentru sute de ani, distruge nu doar sănătatea, ci și locurile de muncă și sursele de venit alternative. În fapt, cine se plimbă prin țară poate vedea și singur: de la Valea Jiului la Certej, de la Baia de Arieș la Băița, localitățile care au trăit de pe urma mineritului sunt mult mai sărace decât cele care s-au bazat pe agricultură, turism și mici afaceri. E o constatare pe care am făcut-o în peste două decenii de călătorit prin țară: nu am întâlnit mineri bogați, însă țărani înstăriți cu duiumul.

Acum, când toate aceste efecte pot fi evaluate pe viu, e timpul să ne gândim viitorul altfel. Un viitor în care, fie că locuim la sat, fie la oraș, o să putem să deschidem liniștiți geamurile fără teama că lăsăm moartea să intre în casă.

Foraje miniere fără consimţământul comunităţii în Deva-Muncel şi Brad

Î

n lipsa consimţământului prealabil al locuitorilor sau măcar a consultării acestora, European Goldfields Deva SRL, subsidiară a Eldorado Gold, companie înregistrată într-un paradis fiscal, realizează foraje în apropiere de Deva şi Brad. Lucrările de prospectare şi forajele de explorare reprezintă doar începutul pentru acest tip de operaţiuni miniere ce sărăcesc comunităţile locale şi le distrug şansa de a avea un viitor durabil. Potrivit Agenţiei pentru Protecţia Mediului din Deva, niciunul dintre forajele derulate nu s-a supus evaluării impactului asupra mediului. În ianuarie 2013 European Goldfields Deva SRL a obţinut de la ANRM trei licenţe de explorare. Acestea au fost acordate urmând o procedură total lipsită de transparenţă, deşi societatea civilă a cerut în repetate rânduri adoptarea unei strategii privind consultarea publicului chiar din etapa de acordare a licenţelor de explorare sau exploatare. Şi în aceste cazuri, publicul este privat de informaţii corecte şi din surse independente, ceea ce i-a determinat pe zeci de deveni să se prezinte la şedinţa de Consiliu Local a oraşului Deva. Mining Watch Romania va monitoriza, alături de locuitori ai orașului Deva afectați de desfășurarea lucrărilor de foraje, legalitatea procedurilor desfășurate la nivelul autorităților locale din Deva, inclusiv din punctul de vedere al transparenței și al implicării publicului în luarea deciziilor și va semnala și contesta legal derapajele și încălcările legii pe care le vor constata. Mining Watch Romania

Rovina: Proiecte noi, pericole noi Aflat la aproximativ 20 de km de Roșia Montană, perimetrul posibilei întreprinderi ar cuprinde 3 exploatări miniere: două de suprafaţă, la nord de satul Rovina şi între Rovina şi Merişor, plus una de subteran, la Gura Gărzii – Cireşata. Cele două cariere ar fi pe raza comunei Bucureşci, iar mina s-ar afla pe teritoriul comunei Crişcior. Carierele ar avea un diametru cuprins între 500 şi 600 de metri şi adâncimi între 300 şi 400 de metri. O uzină de preparare ar fi amplasată lângă satul Rovina, două halde de steril s-ar situa în vestul aceleiaşi localităţi, iar iazul de decantare ar fi amplasat între satele Bucureşci şi Curechiu, pe Valea Săitorii. Toate aceste obiective se află în zone nelocuite.

Foto: Țetcu Mircea Rareș

Pentru localitatea Rovina din județul Hunedoara găsim, pe Wikipedia, două articole. Cel care prezintă satul are trei rânduri: în Rovina sunt în jur de 400 de locuitori, care se ocupă în special cu agricultura. La obiective turistice sunt menționate Biserica de lemn (din anul 1780!) și Moara veche. În celălalt articol, numit, de altfel, Mina Rovina, se explică, în limba engleză, faptul că Rovina este o mină în carieră deschisă, cu un important depozit de aur și cupru, al cărui proiect de exploatare este deținut de compania canadiană Carpathian Gold. Zăcământul de la Rovina este estimat ca al doilea depozit de aur din România, după cel de la Roșia Montană. Deşi până la începerea efectivă a lucrărilor compania mai are nevoie

de aproximativ 90 de avize, mina de localității Rovina „nu este vorba desla Rovina e dată ca existentă. Este, pre o fostă exploatare, ci despre una se pare, o practică curentă a com- nouă”, ne informează chiar prefectul paniilor de exploatare a rezervelor județului, Sorin Vasilescu. Nimeni nu minerale aceea de a „vinde pielea le-a explicat oamenilor că împrejuriursului din pădure”. Siguranța afișată, mile satului - acum neatinse, verzi și încrederea că lucrările vor începe fără înfloritoare - se vor transforma într-o greș, fac parte din strategia compani- gaură (de fapt, în mai multe) în păilor care au tendința de a pune omul mânt. Probabil tot parte a strategiei în fața faptului împlinit. Nu-i vorbă, adoptate este și derularea în secret proiectul se bucură de un larg sprijin, a procedurilor de avizare a exploatăcel puțin așa spun autoritățile. Prima- rii. Investitorii au învățat lecția Roșia rul și prefectul aștern covoare roșii în Montană și țin proiectul departe de fața investitorilor, ne spun, alături de ochii activiștilor de mediu până la mopresa locală, că proiectul e vital pen- mentul în care lucrările chiar ar putea tru zonă și ne transmit ce îi întreabă începe. Ghinion! Am aflat, începem mereu oamenii din sat: Când începe să informăm oamenii și urmărim mina, că ei s-au săturat să aștepte. fiecare pas din procesul de avizare. Desigur, oamenii nu prea știu ei ce Atenție, autorități! așteaptă. Asta deoarece în cazul Dina VÎLCU

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.


DOSAR - HARTA PROIECTELOR

TRANSILVANIA, Mineritul cu cianuri la scară mică, noua formă de cianurare a României

România a fost apreciată drept ţara cu cele mai mari rezerve de aur ale Europei, cu "68 de zăcăminte aurifere puse în evidenţă în Cadrilaterul Aurifer din Munţii Apuseni". Dezvoltarea de proiecte, la scară mai mică decât cel de la Roșia Montană, pe bază de cianurație sau flotație, ar duce la ”generarea a nu mai puţin de 2900 de hectare cu deşeuri de cianurare”.

Dealul Bratoșin / Valhalla Resources LTD Denumire perimetru minier: Dealul Bratoşin Localizare: Vaţa de Jos (aproximativ), Hunedoara, Arad Licență: licenţă de concesiune pentru exploatare Titular proiect 2013: Valhalla Resources LTD Acţionari: Valhalla Resources LTD (TSX:VH) Date despre zăcământ: cupru şi aur Stadiu autorizare proiect: -

Cămârzana N / Romaltyn Exploration SRL Poprad / Romaltyn Exploration SRL Baia Mare/ Romaltyn Mining SRL

Aluniș Piatra Handal / Romaltyn Explo

Cămârzana N / Aluniș / Poprad Romaltyn Exploration SRL Denumire perimetre miniere: Cămârzana Nord, Aluniş Piatra Handal şi Poprad Localizare: Satu Mare şi Maramureş Licență: licenţă de explorare Nr. 11795, 11796 şi 11797/ 03.2009 Titular proiect 2013: Romaltyn Exploration SRL Acţionari: subsidiară a Romaltyn Limited deţinută de SAT&Company (51%) şi Fribourg Investments (49%). Date despre zăcământ: aur şi argint Stadiu autorizare proiect: -

Băișoara / Rom Aur SRL Băița Bihor / Băiţa SA Dealul Bratoșin / Valhalla Resources LTD Brad / European Goldfields Deva SRL Băița Crăciunești / Deva Gold SA

Roșia Montană / Roșia Montană Gold Corporation SA Bucium / Roșia Montană Gold Corporation SA Rovina / Samax România SRL Bolcana / Deva Gold SA Certej / Deva Gold SA Deva Muncel / European Goldfields Deva SRL

Nord Tincova / Formin SA

Băița Crăciunești / Deva Gold SA

Nord Tincova / Formin SA

Denumire perimetru minier: perimetrul Băiţa Crăciuneşti, Zăcământ Teascu (1) Localizare: în extravilanul localității Fizeş, pe teritoriul administrativ al comunelor Băiţa şi Certeju de Sus, Hunedoara Data eliberării licenţei: licenţă de exploatare în curs de aprobare Nr. 14117/ 05.2011 Titular proiect 2013: Deva Gold SA Acţionari: Eldorado Gold (80%) (prin subsidiara Deva Gold Barbados Ltd.) şi Minvest Deva (<20%) Date despre zăcământ: 50 tone de aur Stadiu autorizare proiect: întocmire PUZ

Denumire perimetru minier: Nord Tincova Localizare: Tincova, Sacu, Caraş-Severin şi Timiş Licență: Licenţă de explorare Nr. 16502/07.2013 Titular proiect 2013: Formin SA Caransebeş Acţionari: Date despre zăcământ: cupru şi aur Stadiu autorizare proiect: acord de mediu explorare. Agenţia pentru Protecţia Mediului Caraş-Severin a decis în 2013 că proiectul „Execuţie lucrări de explorare în perimetrul Tincova Nord, judeţul Caraş-Severin”, amplasat în extravilanul localităţii Tincova, nu se supune evaluării impactului asupra mediului.

România nu gustă cianura.

Deva Muncel / European Goldfields Deva SRL Denumire perimetre miniere: perimetrele Deva Muncel (zona Deva), Deva Muncel (zona Muncel) Localizare: Comuna Vețel, Jud. Hunedoara Licență: licenţă de explorare Nr. 15995 şi 15996/01.2013 Titular proiect 2013: European Goldfields Deva SRL Acţionari: Eldorado Gold (80-100%) (prin subsidiara Deva Gold Barbados Ltd.) Date despre zăcământ: minereuri polimetalice, inclusiv aur Stadiu autorizare proiect: acord de mediu explorare. Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara a decis pe 06.11.2013 că proiectul ”Execuție lucrări de explorare geologică în perimetrul Muncel” propus a fi realizat în comuna Vețel, satul Căhoi, județul Hunedoara, nu se supune evaluării impactului asupra mediului.


MINIERE CU CIANURI

TEREN MINAT! Mihai GOȚIU

oration SRL

Cadrilaterul aurifer al Transilvaniei Proiectul Roșia Montană

(300 t aur, 1600 t argint) Localizare: Roșia Montană, Jud. Alba Titular proiect 2013: Roșia Montană Gold Corporation

Proiectul Bucium Rodu-Frasin

(40 t aur, 120 t argint) Localizare: Bucium, Jud. Alba Titular proiect 2013: Roșia Montană Gold Corporation

Proiectul Certej (65,7 t aur, 372 t argint) Localizare: Certej, Săcărâmb Magura, Hondol Jud. Hunedoara Titular proiect 2013: Deva Gold SA

Proiectul Rovina (294,5 t aur și cupru)

Localizare: Bucureşci, Buceş şi Crişcior, Jud. Hunedoara Titular proiect 2013: Samax Romania

Bolcana / Deva Gold SA Denumire perimetru minier: Bolcana Localizare: sat Barbura, comuna Băiţa, Hunedoara Licență: licenţă de concesiune pentru exploatare nr. 814/1999 Titular proiect 2013: Deva Gold SA Acţionari: Eldorado Gold (80%) (prin subsidiara Deva Gold Barbados Ltd.) şi Minvest Deva (<20%) Date despre zăcământ: minereuri polimetalice Stadiu autorizare proiect: Mineritul în subteran a fost oprit în 1997, exploatarea aurului de la Bolcana continuând până în 2006 în carieră de suprafaţă.

Băița Bihor / Băiţa SA

Brad / European Goldfields Deva SRL

Denumire perimetru minier: Băiţa Bihor Localizare: Băiţa Ştei, Bihor Licență: licenţă de exploatare Nr. 999/11.1999 Titular proiect 2013: Băiţa SA Acţionari: statul român, Mining Minerals (în insolvenţă), subsidiară Dacian Mining Date despre zăcământ: cupru, aur şi alte metale Lipsa capacităţii tehnice şi financiare a Mineral Mining de a exploata minereul a determinat transferul licenţei către Băiţa SA, compania de stat fiind şi principalul creditor cu datorii de recuperat în valoare de 30 miliarde de lei vechi.

Denumire perimetru minier: Brad Localizare: Brad, Baia de Criş, Vălişoara, Dealul Mare Licență: licenţă de explorare Nr. 15997/01.2013 Titular proiect 2013: European Goldfields Deva SRL Acţionari: Eldorado Gold (80-100%) (prin subsidiara Deva Gold Barbados Ltd.) Date despre zăcământ: minereuri polimetalice, inclusiv aur Stadiu autorizare proiect: - acord de mediu explorare. Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara a decis în iulie 2013 că proiectul ”Foraje de explorare la suprafaţă si reabilitarea căilor de acces în perimetrul de explorare Brad”, propus a fi realizat în municipiul Brad, satul Ruda-Brad nu se supune evaluarii impactului asupra mediului.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.


REPORTAJ

COMUNITĂTILE LOCALE REFUZĂ NOILE PROIECTE DE MINERIT CU CIANURĂ Camelia JULA

"Când strici un deal, dai pădurea la o parte, faci acolo şantier, nu mai ai ce să vezi. Numai dacă vrei să vezi apocalipsa.”

J

udeţul Hunedoara a fost cel mai puternic industrializat judeţ din România în perioada comunistă. Minerit, siderurgie, combinate chimice, confecţii, baraje, industria alimentară, exploatarea forestieră, aur şi alte metale, construcţii de utilaje grele – sunt doar câteva exemple de ramuri industriale care au „înflorit” aici în perioada de după război. Potenţialul turistic al judeţului, deşi extrem de generos (din punct de vedere istoric, cultural, al mediului), a fost lăsat deoparte, accentul căzând pe industrie, care producea şi poluare masivă. Însă, după ce industria comunistă a dispărut, natura a început să se refacă, să profite de pe urma schimbării contextului istoric şi social.

Iar oamenii – mai cu seamă cei de la sat – s-au reorientat către activităţi care nu doar să le susţină traiul, ci să fie benefice şi mediului: agricultură, agroturism, ecoturism, proiecte culturale sau legate de tradiţii şi meşteşuguri. Dar pe agenda autorităţilor judeţene şi a unor companii (străine sau cu capital străin) stau mai multe proiecte miniere, în diverse stadii de obţinere a licenţelor de explorare şi exploatare. Resursele miniere vizate sunt

Țara Zărandului în primul rând aurul şi argintul, judeţul Hunedoara fiind parte, cu o regiune destul de extinsă, dintr-un cadrilater aurifer cu potenţial ridicat. Astfel, potrivit MiningWatch România, sunt vizate localităţi ca Bucureşci, Buceş, Crişcior, Brad, Vaţa de Jos, Certej, Băiţa, Baia de Criş, Vălişoara, Dealul Mare, Deva, Muncel. La Musariu, lângă Brad, există deja informaţii despre prospecţiuni care se fac pe teren, iar la Deva este deja cunoscut faptul că firma Deva Gold realizează lucrări de foraj care cuprind inclusiv zone locuite de la marginile oraşului capitală de judeţ. În contextul în care localnicii s-au orientat tot mai mult către agricultură, turism şi activităţi conexe, nepoluatoare, ideea repornirii activităţii miniere în judeţ e privită cu ochi critici. Nicu, culegător de ciuperci, fructe de pădure şi de melci, în timpul liber (el fiind zugrav de profesie), spune că pădurile şi dealurile din judeţ au de toate: ”Toată lumea

Foto: Camelia JULA

are de unde culege. Să te apuci să aduci iar industrie acum, aici, înseamnă să omori iarăşi natura”, este de părere omul, care a auzit, de ici – colo, zvonuri despre proiecte miniere posibile în judeţ.

Dorina Laza este un mic fermier de lângă Brad, care, împreună cu întreaga familie, lucrează în agricultură. Familia a reuşit să câştige, pe meritul propriu, două proiecte cu ajutorul cărora a dezvoltat şi dezvoltă în continuare sere de legume, cultivate în pământ sănătos şi cu mult suflet. Eu sunt un om care a trăit 10 ani la oraş şi care s-a întors în satul unde m-am născut, pentru că am simţit dorul. Şi miam dorit ca şi copiii mei să poată trăi frumos şi sănătos, la sat, cu condiţiile de la oraş. Fondurile europene ne ajută în acest sens, şi dacă tot avem acest sprijin, să mergem mai departe cu el, nu să favorizăm minele. Eu am auzit câte ceva despre proiecte miniere în judeţ, dacă stau să mă gândesc bine sunt foarte aproape de noi, este vorba ca în zona Bradului să se deschidă ceva. Nu sunt de acord cu deschiderea de mine, nu pentru că n-aş fi avut mineri în familie, chiar am avut, dar pentru că ne ocupăm cu agricultura, pe mine mă deranjează felul cum ar urma să se exploateze.”

Agricultoarea, care are în plan, pe viitor, să dezvolte şi proiecte de agroturism, se teme pentru viitorul unor astfel de afaceri în zonă: În momentul când strici un deal şi dai pădurea la o parte şi faci acolo un şantier, nu mai ai ce să vezi. Numai dacă vrei să vezi apocalipsa.” Din punctul ei de vedere, ar fi păcat ca munţii noştri să devină bătaia de joc a unora care vor să îi exploateze cu brutalitate. „Să le sugem toată bogăţia şi să ne trezim noi că nu mai avem nimic? Eu cred că ar trebui să rămână o rezervă şi pentru urmaşii noştri.”, spune Dorina Laza. În judeţul Hunedoara, dincolo de proiectele individuale ale micilor fermieri sau lucrători în agroturism, există şi proiecte de anvergură, care vizează dezvoltarea ecoturismului, o realitate ce nu ar putea exista în condiţiile revenirii industriei grele în regiune.

Ţara Haţegului şi Parcul Naţional Retezat fac parte din cele nouă regiuni din toată România care şi-au depus candidatura pentru titulatura de destinaţie ecoturistică şi realizează eforturi complexe în acest sens.

În judeţ există mai multe arii protejate, care au un excepţional potenţial turistic. Una dintre aceste arii este

Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului, cu al cărui administrator, dr. Cristian Ciobanu, am stat puţin de vorbă despre posibilitatea deschiderii unor proiecte miniere şi cum ar influenţa acestea activităţile turistice. Turismul va fi evident afectat şi direct, şi indirect, dar nu asta e principala problemă. Eu cred că mai importante decât turismul sunt identitatea oamenilor şi integritatea lor. Suntem oare o comunitate ataşată de valorile autentice, de rădăcini, de tradiţii şi de natură, aşa cum pretindem şi cum scrie în milioane de pagini de strategii de dezvoltare? Ne putem păstra această identitate şi direcţie de dezvoltare? Aici e problema, capacitatea unei comunităţi care se vrea eco de a spune nu atunci când i se propune un proiect contrar; puterea unei autorităţi de a refuza o investiţie care, deşi aduce bunăstare pe termen scurt, este contrară identităţii şi strategiilor asumate. Trebuie să înţelegem că nu le putem avea pe amândouă, nu putem fi în acelaşi timp o ţară / un judeţ ecoturistic, o grădină a Carpaţilor, şi o zonă minieră, agresiv industrială, stoarsă de energiile de orice fel”, crede administratorul geoparcului.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.


INTERVIU

”NU

cred că planul de a distruge Roşia Montană va putea fi pus vreodată în practică”

Ion Longin Popescu, Formula AS

Revoltat de proiectul minier de la Roşia Montană, care ameninţă, încă, să distrugă un paradis montan, Rupert Wolfe Murray a publicat în prestigiosul site de ştiri american The Huffington Post, un eseu intitulat Romania, the World's First Dystopia (România, prima distopie a lumii), despre care vorbeşte în interviul pe care l-a acordat revistei Formula AS, din care am preluat câteva fragmente. Marea problemă cu corporaţiile este că nu plătesc taxe către statele în care activează" - În cazul nefericit în care compania Gold Corporation din Roşia Montană, înregistrată în câteva paradisuri fiscale, ar primi undă verde pentru proiectul minier, statului român i s-ar lungi gâtul aşteptând taxele cuvenite. Există vreun motiv să credem că nu va fi aşa? - Nu există, reţeta este consacrată. Situaţia reprezintă perfect problemele multinaţionalelor: guvernele se tem să le supere, săşi pericliteze reputaţia de "loc bun pentru investiţii", permiţându-le să evite taxele. Uniunea Europeană, Banca Mondială, Fondul Monetar Internaţional îşi joacă rolul lor aici, asigurându-se că fiecare ţară are legi favorabile multinaţionalelor, exact cum a dorit guvernul român să facă toamna trecută, în cazul legii speciale pentru Roşia Montană. (...) Cazul Roşia Montană Gold Corporation este unul foarte interesant. RMGC nare experienţă în sectorul său de activitate şi nici un palmares - niciodată n-a câştigat vreun dolar şi n-a organizat vreo slujbă minieră. Este un fond de investiţii offshore (înregistrat într-un paradis fiscal) care îşi are acţiunile înregistrate la Toronto. - Există vreo legătură între RMGC şi banii din conturile aflate în paradisurile fiscale? - RMGC reprezintă exact acele trilioane de dolari aşteptând în conturi din băncile existente în paradisurile fiscale, aflate în posesia unor investitori secreţi, ale căror fonduri sunt depuse în insule exotice, din afara Americii. Şi-au angajat oameni pricepuţi (bossul lor este plătit cu un milion de dolari pe an) şi au avut grijă să copieze principiile etice ale multinaţionalelor celebre. Au implementat o campanie de rela-

ţii publice (PR), ca să arate cât de mult le pasă de patrimoniul, mediul şi muncitorii din România. Au turnat bani în economia locală, au cumpărat majoritatea televiziunilor şi ziarelor, cheltuind milioane pentru a-i convinge pe politicieni să susţine planul lor minier. Problema e că fac acest lucru încă de la sfârşitul anilor '90 şi încă n-au obţinut permisiunea de a merge mai departe. Românii s-au ridicat în faţa lor ca un zid, oprindu-le înaintarea, iar pentru asta îi admir foarte mult. - Aţi scris despre "distopie". De ce este România "Prima Distopie a Lumii"? - O "distopie" este o viziune de coşmar a viitorului. Există două mari cărţi care au definit genul: "Maşina Timpului" de H.G.Wells şi "1984" de George Orwell. Sunt cărţi strălucite, folositoare pentru înţelegerea secolului al XX-lea, dar depăşite când vorbim de vremurile tulburi din prezent. Astăzi avem un alt scriitor, David Mitchell, care a proiectat economia de azi cu câteva sute de ani în viitor. De asemenea, avem o ţară România - unde investitori din paradisuri fiscale plănuiesc un uriaş proiect minier cu cianuri, care se va încadra în "distopia" propusă de domnul Mitchell. Iată cum descrie viitorul în romanul său, care îţi taie respiraţia, intitulat Cloud Atlas (Atlasul Norilor): Solul său este poluat, râurile sale sunt fără viaţă, aerul său încărcat de toxine, alimentele, modificate genetic. Cancerul şi malaria avansează spre nord cu patruzeci de kilometri pe an". Ce propulsează România în categoria "Prima Distopie din Lume" este proiectul uriaş de minerit cu cianuri, care ar putea transforma Transilvania, una dintre cele mai frumoase părţi ale Europei, întrun ținut distopic plin cu deşeuri. La Roşia Montană ne confruntăm, de asemenea, cu un studiu de caz despre cum poate o corporaţie să

Desen: Laurențiu RIDICHIE

convingă populaţia că distrugerea ecosistemului în care trăieşte este în propriul interes. - Un viitor, într-adevăr, coşmaresc. Ce altceva aţi mai identificat în propaganda corporatistă din Apuseni? - RMGC, un fond de investiţii offshore, a promis românilor mii de slujbe, miliarde de dolari în taxe şi protecţia mediului şi a patrimoniului. Realitatea e că trei sate şi patru munţi vor fi distruse, și va fi construit un iaz masiv, de 214 milioane de tone deşeuri cu cianură şi metale grele. Un iaz atât de mare nu a mai fost văzut în Europa niciodată. Râurile şi apele freatice din regiune, inclusiv Dunărea, ar putea fi otrăvite, pentru numai 200 de slujbe care vor fi create. Impozitul pe profitul estimat, de 20 de miliarde de lire sterline, nu este cunoscut, deoarece contractul companiei cu statul român este ţinut secret, iar legile fiscale din România sunt pline de lacune. Un alt lucru care se va întâmpla, dacă acest proiect va avansa vreodată, este că va fi

vândut unei mari companii de minerit, fie din America, fie din Rusia, şi toate promisiunile frumoase făcute azi românilor vor fi ignorate de noii proprietari. Nu va exista nici o modalitate prin care guvernul român să poată controla un astfel de consorţiu puternic şi secret.

România, prin respingerea proiectului Roşia Montană, arată drumul şi îi inspiră pe oamenii din toată lumea" - Vedeţi, aşadar, un scenariu înfricoşător pentru Transilvania. De ce aveţi o viziune atât de neagră? - Ceea ce mă îngrijorează sunt noile corporaţii de tip Roşia Montană Gold Corporation, care nu mai au nevoie de susţinerea publică, de îndată ce au primit aprobările guvernamentale. După eventuala aprobare, chiar dacă RMGC ar ajunge să polueze apele şi s-ar confrunta cu mari proteste,

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

şi-ar vedea liniştită de treabă. Tot ce ar face ar fi să angajeze o firmă de pază, concediind poliţia. (...) Multinaţionalele sunt necontrolabile. De fapt, România, prin respingerea, cel puţin până acum, a proiectului Roşia Montană, arată drumul şi îi inspiră pe oamenii din toată lumea. Oprind mina cu cianuri, protestatarii români au adus dovada că aceste puternice interese economice transnaţionale pot fi stopate. Chiar dacă lobbyul corporatist nu se dă încă bătut definitiv, nu cred că planul de a distruge Roşia Montană va putea fi vreodată pus în practică. Mulţi dintre politicieni şi-au dat seama că beneficiile pentru România sunt neglijabile - doar câteva slujbe, probabil fără taxe pentru stat - faţă de ameninţarea cu un dezastru de mediu. Ei ştiu că, odată trecută o nouă lege, se vor deschide porţile şi pentru alte proiecte similare, netezindu-se calea pentru un scenariu de tip "distopia". Cine vrea să facă din România un coşmar de speriat lumea?


INFORMARE

COMENTARIU

Aurul, Pământul, Apa sau despre sub-minarea cetăţeanului român Dumitru Cornel VÎLCU

P

reambul - ştiai, dragă cititorule, că decidenţii politici ai Româ-

niei ţi-au pregătit (şi erau cât pe-aci să adopte) o lege care te-ar fi lăsat nu doar fără metalul preţios al "naţiunii", cât s-o mai fi găsind prin munţi, ci şi fără apa ta de-acasă, din propria fântână... adică greşesc, pentru că nici casa, fântâna şi pământul din jurul ei n-ar mai fi fost ale tale? Ştiai că în 'marţea neagră' (10.12.2013), datorită presiunii civice, acel proiect legislativ a căzut la vot - dar corupţii noştri conducători aşteaptă şi acum să ai un moment de neatenţie, ca să mai încerce (măcar) o dată?

Istoric - În orice ţară care respectă drepturile omului şi îşi protejează cetăţenii e imposibil să deschizi o exploatare minieră de suprafaţă ca proiectul Roşia Montana. Chiar şi la noi, compania canadiană s-a izbit, repetat, de hotărâri judecătoreşti ce au împiedicat începerea lucrărilor. În cele din urmă, soluţia la care s-a gândit ”Goldul” a fost să cumpere, pur şi simplu, politicieni care să rescrie legile în favoarea sa. Începutul l-au făcut Toni Greblă (PSD) şi Ioan Ruşeţ (PDL), iniţiind în iunie 2011 o variantă modificată a Legii minelor - în fapt, o lege de expropriere a ”rezistenţilor”: a oricărui localnic ce refuză să (se) vândă şi să plece din calea investitorului. Dar de-abia în 2013, când USL a dobândit în Parlament o majoritate zdrobitoare, Compania a încercat să-şi rezolve toate dificultăţile deodată, forţănd aşanumita Lege specială a Roşiei Montane. Au urmat cele mai ample mişcări de protest din România (şi diaspora românească) de după 1990 - iar comisia specială 'inventată' de Victor Ponta pentru a promova legea a ajuns, de frica străzii, să dea un ferm aviz negativ: pe 11 noiembrie, nici măcar un singur membru al comisiei nu a votat pentru proiectul Guvernului. Marţea neagră - Bătălia, însă, nu s-a încheiat atunci. Pe 10 decembrie 2013, în Camera Deputaţilor a fost din nou adusă la vot Legea Minelor. Era un proiect despre care membrii Camerei nu ştiau mai nimic (cu excepţia Comisiei de industrii, nimeni nu văzuse textul până cu 15 minute înainte de vot) şi care cuprindea nu mai puţin de 62 de pagini de amendamente, în mare majoritate preluate din Legea specială a Roşiei Montane. Cu alte cuvinte, politicienii noştri s-au gândit că populaţia se va lăsa prostită dacă numele comunei din Apuseni nu mai apărea, propriu-zis, în text. Problema e că această variantă e mult mai periculoasă decât cealaltă - fiindcă extinde pericolul de la cazul strict al mult-pomenitei localităţi asupra oricărei comunităţi din ţară unde o companie minieră reuşeşte să capete o licenţă industrială de exploatare. Din fericire, şi cu această ocazie societatea civilă s-a mobilizat exemplar. Au fost ocupate sediile din Cluj ale partidelor politice, ca şi, în Bucureşti, sediul Avocatului Poporului - instituţia care, în caz că legea trecea, ar fi trebuit s-o atace pentru neconstituţionalitate. Presiunea publică a fost imensă - şi din nou deputaţii s-au speriat în ultimul moment: în consecinţă, iarăși nu s-a întrunit numărul necesar de voturi. Realitatea pericolului - cum ai văzut deja, prezentul număr al ziarului nostru se referă la alte, din păcate multe şi extinse, proiecte miniere de suprafaţă (în diverse stadii, mai incipiente sau avansate) în munţii Transilvaniei. Ei bine, deocamdată legislaţia asigură mijloacele necesare pentru ca localnicii să le blocheze; dar rezistenţa oamenilor din toate localităţile/ zonele pomenite aici ar fi infinit îngreunată dacă, la un moment dat, Legea minelor va fi modificată. Mai ales că amendamentele acestea privesc nu doar exploatările de aur şi argint, ci şi alte tipuri de resurse: toate tipurile de minerale, cărbunele etc. - inclusiv lucruri banale şi foarte răspândite la munte, cum ar fi apa carbogazoasă sau plată... De aici decurge aspectul, probabil, cel mai spectaculos: odată adoptată noua formă a legii, dacă o companie ar cere şi ar obţine de la autorităţi dreptul de a exploata, de exemplu, izvoarele din regiunea ta, nu doar că tu, familia ta, vecinii tăi, naţi mai avea voie să luaţi apă din propriile fântâni, dar la cererea titularului licenţei aţi fi expropriaţi. Noul stadiu de alertă - în momentul când acest text 'pleacă' spre publicare, USL-ul tocmai s-a destrămat definitiv (ieri, Crin Antonescu a demisionat de la Preşedinţia Senatului), iar noul guvern pare a avea o majoritate fragilă. Dacă aceşti oameni mai au o brumă de minte, ei nu vor risca să treacă din nou Legea Minelor. Dar e posibil şi ca foamea de bani să fie destul de mare pentru a duce la o nouă "punere pe tapet" a ei. În acest caz, aminteşte-ţi un singur lucru simplu şi fundamental: dacă o asemenea lege e pusă în executare în România, pământul, apa, sursele tale de venit şi hrană vor deveni complet nesigure. Îţi va mai rămâne doar aerul - aşa poluat cum va deveni... până găsesc ei un mijloc să ţi-l fure şi pe el.

UITE LEGEA, NU E LEGEA

Modificări legislative care facilitează obţinerea avizelor necesare pentru Sorana OLARU-ZĂINESCU exploatările miniere

Foto: Laura Mureșan

Foto: Laurențiu Reghină

E

ste deja binecunoscută intenția autorităților locale și naționale de a elibera avize pozitive pentru companiile ce doresc exploatarea aurului și a altor minerale în România. Marea problemă cu aceste acte este că ele pot fi contestate prin procedura contenciosului administrativ, motiv pentru care multe avize au fost anulate și suspendate în baza unor acțiuni în instanță deschise de organizațiile de mediu. Astfel a apărut o nouă modalitate de facilitare a deschiderii exploatărilor miniere, acolo unde există blocaje procedurale sau opoziția locală a celor care nu doresc să își întrăineze terenurile – modificările legislative. Odată votate, acestea nu mai pot fi contestate în instanță, iar prevederile lor sunt deosebit de periculoase, de exemplu posibilitatea unei companii private de a face exproprieri. Parlamentul României discută în momentul de față 4 legi care vizează direct proiectul

minier de la Roșia Montană – legea specială RMGC și 3 proiecte de modificare a legii minelor, în diferite stadii procedurale, care s-ar aplica tuturor exploatărilor miniere, nu doar Roșiei Montane.

1

Legea privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană și stimularea și facilitarea dezvoltării activităților miniere în România PL-x nr. 520/2013 – legea distrugerii Roșiei Montane, cea care a scos în stradă în septembrie 2013 zeci de mii de persoane, a fost respinsă de Senat printr-un proces bine mediatizat pentru a asigura liniștirea populației. Camera decizională în acest caz este, însă, Camera Deputaților, iar legea a figurat pe ordinea de zi a plenului din data de 10 februarie 2014.

2

Proiectul de modificare a Legii Minelor L577/04.11.2013 - a fost respins de Senat pe 4.02.2014, și a intrat intrat în procedură normală la Camera

Deputaților, camera decizională.

3

Proiectul de modificare a Legii Minelor PL-x nr. 549/2009 – a fost prima lege care a introdus prevederi legate de exproprierea în beneficiul unei corporații, precum și alte derogări ale legislației de mediu sau de patrimoniu. Legea este deocamdată blocată la Comisia de Industrii a Camerei (unde stă încă din 2010), însă poate parcurge extreme de rapid drumul până la vot, așa cum a fost cazul legii speciale PL-x nr. 520/2013.

4

Proiectul de modificare a Legii Minelor L95/2014 – a intrat în procedură normală la Senat în februarie 2014, cu respingerea solicitării de discutare în regim de urgență. Însă toate aceste proiecte de modificări legislative sunt atent monitorizate de către societatea civilă – datorită impactului devastator pe care o eventuală aprobare a lor l-ar putea avea asupra comunităților locale.

Agenția ascunde informații publice

P

Roxana PENCEA, Tudor BRĂDĂȚAN

Mai mult, nici măcar pagina rin Agenția Națională un singur răspuns, incomplet, de Resurse Minerale după 30 de zile şi a continuat să de internet a agenţiei nu func(ANRM) statul gesti- refuze prezentarea în instanţă a ţionează în parametri normali.

onează zăcămintele minerale, ce ar trebui, conform legii, să aparţină tuturor cetăţenilor, iar informația privind resursele deținute să fie publică. În anul 2013 au fost depuse de către Mining Watch România patru cereri de informare pentru a evalua gradul de avansare al proiectelor miniere monitorizate. Legea 544/2001 obligă instituțiile publice să răspundă în mod transparent solicitărilor de informații venite din partea cetățenilor. Cu toate acestea, ANRM nu a răspuns în termenul legal de 10 zile la niciuna dintre ele, a formulat

informaţiilor solicitate. În două dintre aceste cazuri, instanța a dat verdict la chemările în judecată realizate de Mining Watch, obligând ANRM să publice informațiile cerute.

În cererile de informare transmise către ANRM nu s-au solicitat informații încadrate la categoria „secret de serviciu”. Cererile au vizat informaţii depuse la autoritatea competentă de către companiile miniere și care ar trebui să fie publice tocmai pentru a nu da naștere suspiciunilor de corupție și favorizare nelegitimă a anumitor operatori minieri.

Din cele 33 de sub-domenii funcţionează doar 3. Pe prima - şi una dintre puţinele pagini accesibile - apare textul: „Interesul special al companiilor internaţionale şi locale şi cadrul legal atractiv şi flexibil s-au materializat în numeroase licenţe acordate în domeniul activităţilor miniere în urma rundelor de licitaţie organizate de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale”. Unde au fost anunțate aceste licitații și în ce condiții au fost acordate licențele rămâne în continuare un secret bine păstrat.

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.


REPORTAJ În dimineața zilei de 3 februarie 2014, sediul companiei miniere de stat Minvest Deva a fost ocupat în semn de protest faţă de toate proiectele miniere pe bază de cianuri din România, dar şi din alte ţări.

DIVERTISMENT După ce a concediat aproape 400 de angajați, RMGC a angajat același număr de buhe. "Mulțumim, Sanda Lungu!" au declarat acestea. ***

Foto: Alex LUPEA

sediul minvest deva

ocupat de activiști anti-cianură Oana MOISIL Nouă cetățeni au urcat înainte de răsăritul soarelui pe acoperișul clădirii, unde au rămas până la amiază. De acolo au transmis prin portavoce, la fiecare câteva minute, mesajul protestului. Ei au întins, pe fațada instituției, două bannere de câte șase metri. Pe unul din ele era scris

Câțiva locuitori din Deva s-au alăturat protestului de pe acoperiş. Ei au împărțit flyere informative şi i-au aplaudat pe cei 9, la coborâre. Ocuparea sediului companiei miniere de stat nu a fost considerată o infracțiune, mai ales că activiștii au urcat pe scara de incendiu, care nu pur„Mineritul cu cianuri în- ta niciun semn de Acces interzis. Însă acest semn a fost pus de pazseamnă moarte”, nicii clădirii când ocuparea a luat iar dedesubt erau trecute nu- sfârșit. mele câtorva localităţi vizate de În tot timpul acțiunii, poliţiştii, investitorii în mineritul cu cianură: jandarmii şi pompierii i-au vizitat Roșia Montană, Certej, Bucium, pe protestatari, au încercat să-i Deva-Muncel, Băița-Crăciunești, convingă să coboare, iar la sfârşit Brad și Rovina - dacă toate acesi-au aşteptat jos, unde i-au amente proiecte ar începe, Transilvania dat cu 500 de lei de fiecare. Prins-ar transforma în tărâmul cianurii. tre aceștia se afla și o studentă Celălalt mesaj pe care cetățenii de naționalitate germană, Louisa l-au transmis autorităților, la ocu- Hoppe. Ea este cea care, în vara parea sediului Minvest, a fost un anului 2013, a venit, împreună cu slogan întâlnit în multe mișcări Tică Darie, pe o bicicletă tandem, sociale din întreaga lume: din Copenhaga până în Roșia Montană. Jandarmii i-au promis „Respectați existența sau așteptați-vă la că o să îi trimită și ei amenda acasă, în Germania, însă n-au întrerezistență”. bat-o la ce adresă locuieşte. Sub aceste cuvinte erau trecuEcoul protestului a ajuns te ţările care deja sunt sau ar fi până în biroul directorului afectate de aceeaşi tehnologie Agenției de Protecție a Mediude exploatare minieră: Slovacia, lui Deva, Georgeta Barabaş. Spania, Grecia, Turcia, Kirghizstan În noiembrie 2013, directorul şi Finlanda. www.rosiamontana.org www.apusenii-liberi.ro alburnusmaior rosia.montana.in.unesco SalvatiRosiaMontana1 alburnusmaior Ziarul Apusenii Liberi se distribuie pe bază de voluntariat. Alătură-te şi tu echipei de distribuţie, sunând la telefon 0364-104706.

Redacţia Apusenii Liberi Mihnea Blidariu Tudor Brădăţan Mihai Goţiu Camelia Jula Oana Moisil Sorana Olaru - Zăinescu Roxana Pencea Ioan Pop-Curşeu Dina Vîlcu Dumitru Cornel Vîlcu Concept grafic: Luminiţa Dejeu Ilustraţii: Laurenţiu Ridichie Foto: Denisa Nistor, Camelia Jula,

APM Deva a semnat avizul favorabil exploatării de la Certej. La sfârșitul ocupării, am căutat-o la biroul dumneaei să o întreb de ce a sosit la protest. „Din curiozitate”, mi-a răspuns. Din curiozitate am întrebat-o și dacă pliantul de la Roșia Montană Gold Corporation, care ieșea dintre actele de pe biroul ei, este mereu acolo. „Poate că da”, mi-a răspuns. Protestul organizat de cei nouă cetățeni din Cluj și Germania i-a inspirat pe deveni să acționeze la fel de radical. Peste literele care formează numele orașului pe un deal din apropiere, au fost scrise încă patru: G O L D. Orașul Deva GOLD le va aminti cetățenilor că liniștea de acum le poate fi oricând răpită de proiecte miniere cum sunt cele deja propuse în imediata lor apropiere.

După concedieri, Dragoș Tănase se află în situația probabilă de a se bloca el însuși în mina-muzeu. El a declarat, însă, că e absurd să te blochezi în subteran pentru o mină de suprafață. Când i s-a atras atenția ca opoziția spune același lucru, Tănase s-a burzuluit: "Astea sunt detalii, dom'le!" *** Cătălin Hossu a fost angajat să facă o emisiune pe Discovery despre cum se nenorocește o campanie corporatistă. "Vezi la el o lipsă de idei și o dorință inconștientă de distrugere, ceva fascinant!" a mărturisit directorul canalului tv. *** În cercul companiilor de minerit aurifer prezente în România, directorul ANRM, Gheorghe Duțu, este alintat "Golduțu"... *** Încercând să justifice concedierile, Dragoș Tănase a spus primul adevăr din viața lui de director RMGC: "Opoziția este prea puternică!" ***

Alex Lupea, Laurențiu Reghină, Tudor Brădățan Corectură: Alina Banu, Ioan PopCurşeu şi Dina Vîlcu Distribuţie: Roxana Pencea, 0364104706 Publicaţie editată de Asociaţia Alburnus Maior Adresă: Str. Principală, nr. 229, Roşia Montană, Jud. Alba alburnusmaior@ngo.ro ISSN 2286 -1726 Tipărit de Tipografia Garamond

Un om valorează mai mult decât aurul pe care îl poartă. La fel şi o ţară.

Angajații RMGC au vrut doar să muncească. Problema-i că au fost angajați de unii care au vrut doar să fure. *** Întrebat dacă va mai veni să scoată "minerii" din minamuzeu, în caz că aceștia se vor mai bloca înăuntru, Victor Ponta a răspuns: "Poate la iarnă, când sunt alegerile prezidențiale!" *** Compania le-a spus disponibilizaților că s-ar putea să îi angajeze înapoi, dacă lucrurile se schimbă, de la 1 aprilie. Pe bune??...1 aprilie??... *** RMGC, după concedieri = Regia de Măturat, Grădinărit și Cosit. *** Traian Băsescu i-a invitat pe foștii angajați RMGC să se înscrie în Mișcarea Populară. "Mi-a plăcut disciplina lor, cred că am putea regiza niște proteste cu ei!", a spus președintele. *** De ce poartă Ponta ochelari? Pentru că a auzit că șarpele cu ochelari e o specie protejată. *** RMGC este acuzată de complicitate într-un dosar de spălare de bani. "Nu e adevărat, spune Dragoș Tănase, noi spălăm doar cu cianură, dacă am fi spălat bani, n-ar fi rămas nimic…!" ***

Desen: Laurențiu RIDICHIE


HOLDE SAU HALDE?

AGRICULTURĂ SAU CIANURĂ?

Ce-ți doresc ei ție?

Desen: Laurențiu RIDICHIE

MINERITUL CU CIANURI DISTRUGE VIATA! , Oamenii sunt mai importanþi decât aurul. Cianura poate ajunge în organism prin căile respiratorii, prin piele sau prin înghiţire. Contactul cu apa sau aerul contaminate cu cianură este extrem de periculos. Dacă această otravă este inspirată, căile respiratorii sunt arse. Doza mortală pentru om este de 1 mg/kg greutate corporală. După ce aurul este extras, soluţia contaminată este depozitată în iazuri de steril. Aceste reziduuri reprezintă o ameninţare serioasă la adresa sănătăţii oamenilor şi nu trebuie eliberate în mediu deschis.


Apusenii Liberi Nr. 4