Poiana cu narcise de pe Masivul Saca

Poiana cu narcise de Poiana cu narcise de Poiana cu narcise de pe Masivul Saca pe Masivul Saca pe Masivul Saca

*Poiana cu narcise din Masivul Saca este declarată rezervație naturală, fiind situată pe teritoriul Parcului Național Munții Rodnei. Poiana adăpostește o specie de narcise- Narcissus stellaris care oferă un peisaj de vis în mijlocul lunii mai până la mijlocul lui iunie.

Poiana cu narcise, situată pe versantul estic al muntelui Saca, la o altitudine de 1.600 m, este declarată rezervație prin Legea nr. 5/2000, având o suprafață de 5 ha. Încet-încet, întreaga pajiște de aici devine albă, ca și cum ar fi căzut pe neașteptate o zăpadă târzie peste muntele pregătit de primăvară. Covorul alb de narcise este întrerupt ici și colo de flori de argințică, gențiană, ceapa ciorii și brândușe de primăvară.

*Rezervația naturală se află la 8 km de localitatea Valea Vinului, pe Vârful Saca din masivul Rodnei, la confluența pâraielor Izvorul Băilor cu Izvorul Roșu. *Ca să ajungem la vârful Saca urmăm două poteci: prima urcă spre vest spre Dealul Popii, iar a doua urmărește Valea Secii.

Desigur, pe teritoriul României mai găsești poieni cu narcise, dar acestea se află pe un munte, la înălțime, la 1400-1600m. Pe lângă câmpul de narcise, odată ajuns aici ai ocazia să observi mare parte din creasta munților Rodnei, de la est la vest.

https://wordwall.net/resource/14899750/r%c4%83spunde-repede-%c8%99i-bine

*Poiana Narciselor are o întreagă poveste, iar apariţia florilor în "insula" de pe muntele Saca este explicată de botanişti prin faptul că printre pietrele de granit de sub sol curg ape reci care au efect de „frigider" şi răcesc locul. Perioada de înflorire este de două- trei săptămâni cel mult, aşa încât şi perioada în care se pot face drumeţii pentru a fi văzută este destul de scurtă. *Ȋn rezervaţie se organizează „Sărbătoarea narciselor” spre sfârșitul perioadei de înflorire, cu scopul marcării Zilei Europene a Parcurilor şi Ziua Parcului Naţional Munţii Rodnei. *Obiectul ocrotirii: Poiana cu narcise alături de care se întâlnesc Opaiţa multicoloră , Crucea pământului .

De-a lungul timpului s-au născut mai multe legende care să explice apariția narciselor pe pământ. Cele mai cunoscute dintre acestea ar fi:

Mitul frumosului Narcis

Legenda lui Narcis este una dintre cele mai celebre și mai fascinante povești oferite lumii de mitologia greacă. Conform legendelor grecești, Narcis este simbolul iubirii de sine, iar Narcisele ar fi apărut în momentul morții acestuia. În mitologia vechilor greci, Narcis era un tânăr deosebit de frumos și de singuratic, fiul nimfei Liriope și al răului Cephios. Ghicitorul Cefise prezice că băiatul va trăi până la o vârstă înaintată daca nu se va privi niciodată pe sine. Odată cu trecerea timpului Narcis se transformă într-un tânăr deosebit de frumos și atrăgător. De aceea reușește să stârnească cele mai înfocate iubiri. Frumusețea sa uimitoare face ca femeile care îl priveau să se îndrăgostească iremediabil de el. Cu toate acestea, Narcis era insensibil la toată afecțiunea lor. Se spune că de frumusețea lui s-ar fi îndrăgostit și multe nimfe, dar nici una din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtășită, pentru că Narcis nici măcar nu le remarcase. Nimfele sunt alte creații ale mitologiei grecilor, fiind simbolizate adesea pe jumătate goale. Ele întrupează frumusețea și delicatețea izvoarelor, a pădurii, a întregii naturi. Protejează tot ce este tânăr și asigură rodnicia pământului. Astfel, fetele și nimfele îndrăgostite peste măsură și respinse cer răzbunare. Narcis a fost blestemat de zeița răzbunării Nemesis să nu poate iubi niciodată pe nimeni și să se îndrăgostească de el însuși. Acest lucru se și înfăptuiește și Narcis se îndrăgostește de propria sa reflecție în apă. Dorind sa își îmbrățișeze propria reflexie în apa, Narcis cade în apă și se îneacă. Nimfele au venit să îl plângă și l-au transformat într-o floare galbenă, care să le amintească mereu de iubitul lor. Astfel au apărut Narcisele, flori galbene, care își țin capul în jos asemenea lui Narcis care se oglindea în apă.

Legenda creștină a narcisei Înflorind în apropierea sărbătorilor de Paște, narcisa este considerată și un simbol al Învierii. Narcisa este conexata cu Postul Paștelui și cele 40 de zile de pregătire sufletească și trupească pentru întâmpinarea Paștelui. În Anglia există o legendă conform căreia narcisa galbenă a răsărit pentru întâia oară în noaptea Cinei celei de Taină, în gradina Ghetsimani, pentru a-i aduce alinare lui Isus în orele sale de îndurerare. Gradina Ghetsimani a fost locul de rugăciune și liniște cel mai iubit de Domnul nostru Iisus Hristos din tot Ierusalimul. După Cina cea de Taină, Hristos și ucenicii Săi, s-au retras în această grădină spre a face rugăciune. Acesta este locul în care Mântuitorul s-a rugat cu lacrimi de sânge, părăsit de ucenicii care adormiseră, și tot acesta este locul în care ucenicul Iuda își va vinde Învățătorul cu acel sărut mincinos. În acord cu o altă legendă britanică, atunci când un înger protector observă o faptă bună (o rugăciune, un act de bunătate sau de sacrificiu), el culege o stea de pe cer și o trimite pe pământ, unde înflorește sub forma unei narcise.

Liceul Tehnologic „Florian Porcius” Rodna Elevii clasei a IV *Rebrean Daniela *Dărăban Larisa *Forogău Aurelian Prof.Înv.Primar: *Burnar Maria

Legendă populară românească

Odată, narcisele erau ființe libere, care aveau aripi și puteau să zboare și să se bucure de viață. Dar acestea se întâmplau demult Narcisele, ființe gingașe și de o frumusețe fragilă, trăiau într-un loc înconjurat din toate părțile de munți. Minunat era ca aici, în Tara Narciselor, viața se trăia într-o eternă primăvară. Ele știau că dincolo de munți există mai multe anotimpuri, dar în locul înconjurat de munți primăvara era singurul anotimp. Cu mult, mult timp în urmă, narcisele erau mesagerii viselor. Luna le dădea visul și ele trebuia să îl ducă la oameni. Asta până când, nu se știe cum, oamenii au început să viseze fără ajutor. Atunci, pentru că narcisele nu mai trebuia să călătorească, Luna, ajutată de Zâna de Noapte și de Zâna de Ziuă, dar și de Soare, le-a făcut cadou narciselor un tărâm în care era o primăvară veșnică. Acum, noaptea, narcisele dormeau ca sub o vrajă, ocrotite de Lună și de Zâna de Noapte.