5 minute read
La Sărătura
„La Sărătură” „La Sărătură” „La Sărătură”
*Rezervaţia naturală „La Sărătură” se află pe teritoriul comunei Şintereag, pe raza localităţii Blăjenii de Jos, pe drumul care duce spre Tărpiu, după trecerea peste Valea Roşua, după ce mai parcurgem 1 km se ajunge la „sărătură”. *Rezervația naturală suprapusă sitului Natura 2000 - „La Sărătură”, este singura rezervație de acest tip din România, există rezervații de acest tip, dar sunt foarte mici ca și întindere comparativ cu aceasta, în alte țări (Ungaria, Ucraina, Polonia). *Rezervaţie botanică „La Sărătură” se întinde pe o suprafaţă de 5 ha, într-o zonă sărăturoasă, cu izvoare sărate, mici bălţi cu apă sărată, nămol sărat şi plante specifice sărăturilor. Aici se găsește o fântână cu apă sărată construită în secolul XIX de către sașii din Blăjenii de Jos și Tărpiu.
Advertisement
https://wordwall.net/play/ 17121/959/709
„La Sărătură” „La Sărătură” „La Sărătură”
*Rezervaţia naturală „La Sărătură” se află pe teritoriul comunei Şintereag, pe raza localităţii Blăjenii de Jos, pe drumul care duce spre Tărpiu, după trecerea peste Valea Roşua, după ce mai parcurgem 1 km se ajunge la „sărătură”. *Rezervația naturală suprapusă sitului Natura 2000 - „La Sărătură”, este singura rezervație de acest tip din România, există rezervații de acest tip, dar sunt foarte mici ca și întindere comparativ cu aceasta, în alte țări (Ungaria, Ucraina, Polonia). *Rezervaţie botanică „La Sărătură” se întinde pe o suprafaţă de 5 ha, într-o zonă sărăturoasă, cu izvoare sărate, mici bălţi cu apă sărată, nămol sărat şi plante specifice sărăturilor. Aici se găsește o fântână cu apă sărată construită în secolul XIX de către sașii din Blăjenii de Jos și Tărpiu.
https://wordwall.net/play/ 17121/959/709
Locul „La Sarătură”, este un câmp sărat, sărac în vegetaţie, dintre plantele de sărătură prezente aici menţionăm floarea sării (Armeria maritima Wild), plantă halofilă foarte rară, prezentă în România doar aici, fapt pentru care s-a impus constituirea unei rezervaţii care să ocrotească acest tip de vegetaţie,)
alături de care mai vegetează coada șoricelului (Achillea millefolium), coamă de aur (Aster linosyris), ghirin (Suaeda maritima), iarbă sărată (Salicornia europaea), lobodă (Atriplex patula), iarba broaștei (Juncus bufonius), șovârvariță (Inula britannica), sică (Limonium gmelinii), troscot (Polygonum aviculare) sau albăstrică (Aster tripolium
În această rezervaţie apare o specie rară de fluturi Lycaena Dispar, considerată o specie vulnerabilă în România, protejată pe baza Convenţiei de la Berna
Legenda locului “La Sărătură”
Într-un sat trăiau odată doi gemeni, o fată și un băiat. Fiecare persoana din acel sat avea o responsabilitate în comunitatea lor, iar responsabilitatea gemenilor era să hrănească peștii dintr-un iaz cu apă sărată, pe marginea căruia creșteau flori roz, foarte dulci. Băiatul și fata îndrăgeau mult peștii. Cea mai mare parte din timpul lor liber îl petreceau cu ei, privindu-i cât sunt de colorați și jucăuși. Le plăcea să vadă cum peștii se apropiau de marginea iazului și dădeau târcoale acestor flori. Probabil că ei iubeau dulceața lor. Fiindcă aceste flori nu aveau nici un nume, copiii le-au numit ,,Limba peștelui”. Li se părea un nume perfect pentru că știau că peștii le îndrăgesc și se hrăneau cu seva lor.
După câteva secole, câțiva cercetători au descoperit satul. Au văzut florile cele roz, multe la număr și ținutul acela cu pământ alb… Au înțeles de îndată că e un teritoriu mai deosebit, însă se mirau cum cresc acolo așa flori frumoase. Ei nu știau că asemenea flori cresc chiar acolo. Erau foarte rare. Pe măsură ce observau florile care creșteau pe o suprafață întinsă, ceva le-a captat atenția.
Era o bucată de lemn vechi pe care scria ceva… Cercetătorii nu au putut descifra ce scria pe acea pancartă veche. Câțiva ani au încercat să descifreze mesajul și cu greu au reușit. Cei doi gemeni lăsară scris un mesaj pentru urmașii lor: <<Aveți grijă de câmpul cu flori roz, de “Limba peștelui”, chiar și atunci când iazul sărat nu va mai exista>>.
Atunci cercetătorii au înțeles că locul acela a fost un iaz, iar pământul alb era cu multă sare. L-au numit “La Sărătură”. Au făcut multe studii despre compoziția solului și au decis să transmită și ei mai departe ca toți urmașii să avem grijă de florile frumoase care cresc acolo.
Liceul creștin,,Logos” Bistriţa
Elevii clasei a IV * Emima Mogovan *Leah Daria *Lazăr David Prof.Înv.Primar:
*Cordoș Ana-Maria
