Stâncile tătarului

„Stâncile tătarului” „Stâncile tătarului” „Stâncile tătarului”

*„Stâncile Tătarului”, cunoscută și sub denumirea de Tătarca sau Pietrele Tătărcii, este o arie protejată de interes național, situată în nord- estul Transilvaniei, în partea nord-vestică a Munților Călimani, grupă muntoasă aparținând lanțului carpatic al Orientalilor. Este o rezervație naturală de tip peisagistic, aflată în extremitatea estică a județului Bistrița- Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Bistrița Bârgăului https://wordwall.net/ro/res ource/15627857/st%c3%a2 ncile-t%c4%83tarului *Rezervația naturală a fost declarată arie protejată în anul 2000 și se întinde pe o suprafață de 25 de hectare. Aceasta este inclusă în situl de importanță comunitară Cușma. Zona Cheile Tătarului reprezintă o arie naturală cu un relief diversificat alcătuit din stâncării, abrupturi și poienițe.

*Versanții Văii Tătărcii sunt acoperiți în mare parte cu păduri de foioase, în amestec cu molid. Aceste tipuri de pădure sunt amestec de rășinoase și fag pe soluri scheletice, făget montan pe soluri scheletice cu floră de mull și făget de limită cu floră de mull (humus bogat în nutrienți, format prin descompunerea masei vegetale, care se găsește în solurile bine aerate).

* Vegetația ierboasă are în componență adevărate rarități floristice, precum: Colțișor (Dentara bulbifera), Cupa-vacii (Linnaeaborealis) Mălaiul cucului (Luzula pallescens) Mierluță (Minuartia verna) Poroinic (Orchis ustulata) Darie (Pedicularis exaltata).

Legenda locului „Tătarca”

*Pe valea râului Bistrița Ardeleană, în aval de lacul de acumulare de la Colibița, pe versantul nord-vestic a Munților Călimani, există un loc Tătarca. Locul se află în partea de sud a localității Bistrița-Bârgăului. În această localitate, ca de altfel pe toată Valea Bârgăului, din cele mai vechi timpuri și până astăzi, oamenii trăiesc în pace și nu se tem decât de Dumnezeu. Tătarca este un urcuș spre munte cu povârnișuri, văi adunate în apele izvoarelor, tăpșane și prăpăstii pe care se află fânațe, arbuști, smâcuri și nenumărate plante medicinale. Legenda spune că aici, într-o zi de Sânziene, pe când fetele și feciorii din sat se aflau pe dealuri după drăgaică (sânzâiene), o hoardă de tătari a năvălit dinspre miazăzi. Flăcăii și fetele, văzând fuiorul de fum ce se înălța pe cer de pe dealul din apropiere, au priceput îndată primejdia.

S-au sfătuit flăcăii să se ascundă după stâncile din apropiere sau în grote, iar fetele să rămână pe loc și să-i ademenească pe păgâni. Zis și făcut. După ce tătarii au fost amețiți de băutură, flăcăii au rostogolit peste ei bucăți mari din acele stânci, măcelărindu-i până la unul. Satul s-a ales cu spade tăioase și armăsari cum numai în basme întâlnești. Se pare că, rasa aceea de cai se păstrează până în zilele noastre, bârgăuanii fiind vestiți, printre altele, și cu caii lor năzdrăvani. Cum ceata-iscoadă de tătari nu s-a mai întors la hoarda lor, bârgăuanii au fost ocoliți de atacurile acestor necruțători migratori. În prezent, aproape de vărsarea Văii Tătarca în Bistrița Ardeleană, se află un dâmb din pământ pe o suprafață de aproximativ 20 de ari, unde legenda spune că, satul ar fi îngropat, aici, toată hoarda tătărilor împreună cu toată prada de război, inclusiv metale prețioase. Se prespune că, dacă cineva ar îndrăzni să sape pentru a intra în posesia comorii îngropate, ar fi blestemat și i s-ar întâmpla o mare nenorocire. Au încercat în zile noastre unele persoane să descopere comoara îngropată, dar au renunțat.