{ INTERVIU } Leila Slimani
fiu eu obligată să iau o atitudine sau alta. Pot să spun că mixez în acest teritoriu imens al literaturii. Ai fost acuzată că ești o native informant și că te-ai dat cu occidentalii. Cum comentezi? A fost o femeie care a declarat asta, și încă cu două săptămâni înainte ca eu să-mi lansez cartea, deci nu cred că merită discutat prea mult. Eseurile vor fi traduse în limba română, mai vorbim atunci. Scrii foarte eficace. Ai planul dinainte făcut, știi exact de urmează sau există și o parte de improvizaţie, de bricolaj? Nu am niciun plan, am o idee și mă apuc de scris. Lucrez pe scene, nu pe pagini sau pe capitole, poate de aici perspectiva cinematografică. Am mai multe versiuni, tai foarte mult și nu păstrez decât ceea ce face să continue acţiunea. Iau mereu viraje care-mi ies în cale ca și cum aș conduce o mașină pe un drum necunoscut. Și Cântec lin are mai multe versiuni. Pentru personajul bonei criminale, am avut mai întâi surse de inspiraţie de acasă. Bona mea, de când eram copil, care a stat cu mine până târziu și de la care am învăţat multe. Apoi, am fost marcată de bona pe care am angajat-o când aveam 30 de
ani, când eram însărcinată. Venea din Africa, nu era europeană, ca personajul meu. Am angajat-o după mai multe interviuri, la care au venit femei de 50 de ani, și mă simţeam ciudat că eu eram mult mai tânără decât ele și totuși deveneam angajatorul lor. Și despre asta voiam să scriu la început. Abia apoi am dat peste știrea crimei comise de o bonă din Statele Unite și m-am gândit, uite, acesta a fost un viraj. M-am gândit că chestia asta va aduce tensiune cărţii mele și am profitat. Mai este scriitorul o persoană publică în zilele noastre? Scriitorul scrie, dar în momentul în care societatea îl solicită, el răspunde (Leila l-a susţinut pe Macron la ultimele alegeri, n.n.). Dar nu scriitorul este cel care își clasează opera, cel care și-o încadrează. Ce planuri de viitor ai? Cărţi, filme? Ce te atrage mai mult, jurnalismul sau literatura? Încerc chiar acum să scriu un scenariu de film, dar nu prea merge. Însă vreau să lucrez la un alt roman, desigur. Nu cred c-aș renunţa la literatură pentru scenariu. Însă nu vreau să abandonez nici jurnalismul. Literatura, pe de altă parte, înseamnă altceva, e o artă.