Sapte Seri 2016 verso

#1016/26.07.2019

www.sapteseri.ro

revistă de cultură urbană

Ivan cel Mare

editorial

Pauza dintre numere Sau, mai degrabă, pauza dintre două editoriale. Sau pauza unui artist dintre două albume. Sau a unui regizor dintre două filme. Întotdeauna m-am întrebat ce face un artist între două momente? Caută inspiraţie pentru următorul act sau ia o pauză de la tot și își aprinde o ţigară? Sau poate că pur și simplu trăiește.

Merge la festivaluri, mănâncă ce îi poftește inima, citește, râde, se îndrăgostește sau decide să nu răspundă la telefon. Am sentimentul că nu ne bucurăm în tihnă de nimic, că imediat ce am consumat un concert, o expoziţie sau un festival ne gândim la următorul. Și e valabil pentru ambele părţi, atât pentru artist, cât și pentru consumator. Ne gândim imediat că următorul eveniment o să fie și mai mare, și mai mișto și că o să facem și mai mult. Sigur, nu e nimic rău în asta, dar ne-am bucurat suficient și am asimilat ce tocmai am trăit?! Just enjoy and the rest will follow...

Cristian Niculae, redactor-șef

OAMENII din spatele textelor & imaginilor

alexandru matei

Are un doctorat la Universitatea din Bucureşti și un post-doctorat în istoria TVR, concretizat în volumul „O tribună captivantă. Televiziune, ideologie, societate în România socialistă” (Curtea veche, 2013).

Se ocupă la Șapte Seri de rubrica de tv ca să știţi la ce să (nu) vă uitaţi la televizor.

codrina apostol

Fac parte dintre cei norocoși, care au reușit să-și transforme hobby-ul în meserie, iar procesului creativ mă împlinește. Ca makeup artist am avut ocazia să lucrez cu fotografi din diferite colţuri ale lumii și să îmi reînnoiesc constant bagajul de cunoștinţe. Îmi place să împărtășesc aici, cu voi, ultimile noutăţi sau tehnici apărute în industria de înfrumuseţare!

Alexandru Duţu

A terminat Filozofia. A mers la serviciu, că de muncă nu prea se putea vorbi, la Academia Caţavencu.

A plecat cu tot cu serviciu la revista Kamikaze. Mult înainte de astea a lucrat câţiva ani într-o autobază din Brăila, de unde cunoștinţele tehnice și glumele specifice. Pentru noi scrie paginile de auto. Fără bază.

Sînziana pătru

Mereu am preferat scrisul ca formă de comunicare. Poate pentru că sunt introvertită, poate pentru că îmi oferă avantajul de a-mi verifica sursele și spusele, poate pentru că mă forţează, într-o oarecare măsură, să fiu mai calculată. Și cât timp se leagă cu ocazia de a informa și de a mă informa, îi putem spune „pasiune”.

raluca bălănică

Îi plac riscul, dar și siguranţa. Lucrează în asigurări, iar atunci când nu e ocupată să asigure lumea, riscă, punându-și ideile in scris. Dualitatea o reprezintă în toate aspectele vieţii, devenind astfel, semnătura ei. “Niciodată să nu îţi ceri scuze pentru cine ești, pentru ceea ce simţi sau pentru ceea ce ai trăit”.

www.sapteseri.Ro | 3

Ivan Patzaichin Interviu de Cristian Niculae Fotografii: Matei Buţă

4 | www.sapteseri.Ro

C O V ER STOR Y

Ivan Patzaichin este cel mai mare canotor al lumii, a câștigat aurul la patru Olimpiade și alte zeci de medalii de aur și argint la Mondiale și Europene. După retragerea din activitatea competiţională, a simţit nevoia să dea ceva înapoi și s-a întors în Deltă ca să ajute comunităţile să-şi promoveze tradiţiile, fiind foarte activ şi în zona de antreprenoriat social, ba chiar are și o linie de haine făcute din fire şi fibre româneşti, în tihnă, așa cum îi place lui să spună. Ivan este un mare campion, este omul simplu din Deltă, sportivul care n-a încetat niciodată să se reinventeze. Pe scurt, Ivan cel Mare.

www.sapteseri.Ro | 5

C

um aţi descrie călătoria până în punctul în care aţi devenit campion mondial și olimpic?

Orice copil visează să ajungă cineva, iar eu m-am născut într-un sat unde singura ocupaţie era pescuitul, dar mă gândeam să fac și altceva, pentru că eram conștient că voi rămâne pescar, pescar-fruntaș, pentru că altfel nu acceptam. Dar asta până într-o zi, când am aflat din presă că trei consăteni de-ai mei au ieșit campioni mondiali. Atunci m-am gândit că, dacă ei au putut, de ce să nu ies și eu campion mondial? Și i-am rugat să mă înscrie și pe mine la clubul Dinamo. Pe vremea aia, Dinamo și Steaua făceau recrutări, pe perioada armatei te testau și, dacă erai bun, erai cooptat în club. Cei trei campioni mondiali din satul meu erau cu 6 ani mai mari ca mine. Eu eram atunci un copil de 16 ani, deja angajat pescar, eram, de fapt, ajutor de pescar, pentru că eram minor. În ’67, m-am dus să dau probe la Dinamo.

Până atunci mersesem numai cu vaporul și doar până în Tulcea, iar ăla a fost primul moment când am mers cu trenul spre București.

Ce gânduri vă treceau atunci prin cap?

Gândul meu era să devin campion, eu nu m-am gândit nicio clipă la altceva. Dacă cei trei au ieșit campioni mondiali, trebuia să reușesc și eu. M-am dus hotărât și convins că o să ies campion mondial, nici gând că doar o să încerc, am plecat foarte motivat.

Când am intrat pe poarta clubului Dinamo, doar gândul ăsta îl aveam în cap, că voi fi campion. Dar nu a fost chiar așa de simplu, pentru că n-a fost deloc ușor la început să stăpânesc ambarcaţiunea, canoea. Deși, după aia, ne-am înţeles foarte bine timp de 20 de ani. La început mă răsturnam întruna și în martie nu era deloc plăcut să faci baie în Snagov. La un moment dat, Simion Ismailciuc, fostul campion olimpic de la Melbourne, a avut prezenţă de spirit și s-a urcat cu mine în barcă ca să-mi arate câteva lucruri elementare, iar ăsta a fost un moment care în următoarele două săptămâni mi-a dat și mie speranţă că pot merge bine, dar și antrenorilor că am potenţial. Ăsta a fost un moment special pentru mine. Iar de aici a început lupta mea de a deveni campion. Nu foarte multă lume știe că pentru mine era o regulă să nu încep cu dreptul, ci să dau rateuri. La primul campionat naţional de juniori am fost descalificat, la prima cursă internaţională l-am bătut pe campionul olimpic la el acasă, dar am fost și acolo descalificat. Dar la două săptămâni distanţă am câștigat 5 medalii de aur, în Finlanda. Chiar și la prima cursă de la Olimpiadă am păţit asta. Dar într-un an și jumătate am ieșit campion olimpic. În Mexic am pierdut proba de simplu, iar o oră mai târziu am câștigat aurul atunci când toată lumea credea că nu mai pot să particip. De fapt, la prima cursă la simplu, când eu eram în faţă, am pierdut medalia pentru că m-am întors să mă uit în spate. Mai aveam 100 m până la linia de sosire și am făcut întindere. Nu știam ce se întâmplă, de ce sunt așa de în faţă.

Care au fost cele mai grele sacrificii? A fost greu începutul carierei?

Nu contau sacrificiile pentru că dorinţa era foarte mare de a câștiga, iar după să și păstrezi titlul. Iar pentru mine asta a fost o motivaţie în plus pentru că eram puști, nici 19 ani nu aveam când am câștigat titlul olimpic. Toată lumea vorbea că eu eram un puști și de fapt am câștigat datorită partenerului meu, care era deja campion mondial.

Chestiile astea mă ambiţionau și mai mult să le arăt că totuși sunt campion, iar visul meu era să ajung la următoarea Olimpiadă și să le arăt că pot să câștig la simplu. În capul meu mă gândeam că atunci nu vor mai avea ce să-mi reproșeze. Și de fiecare dată când îmi făceam noi cunoștinţe, noi prieteni, întotdeauna voiam să le arăt cine e Ivan, că e același campion și voiam să le arăt că nu au greșit că au devenit prieteni cu mine.

6 | www.sapteseri.Ro

Care este cea mai frumoasă amintire?

Olimpiada din Mexic. Pe lângă faptul că a fost prima mea competiţie majoră, mi-au plăcut mult și oamenii, pentru că mexicanii sunt un popor prietenos, petrecăreţ. Iar satul olimpic era foarte puţin securizat pe vremea aia, iar seară de seară satul era invadat de mexicani, se ţineau concerte, se făceau schimburi de tricouri, de fanioane și toată lumea era veselă. Pentru mine a fost ceva special, să ajung din Tulcea în Mexic și să trăiesc experienţa aia era fascinant. După aceea, ori de câte ori am revenit în Mexic, am făcut-o cu aceeași bucurie și cu aceeași plăcere.

Ce a însemnat pentru dumneavoastră să reprezentaţi România la Olimpiadă?

Eram onorat să particip și să reprezint România pentru că mă simţeam român. De fiecare dată aveai o satisfacţie de a-ţi reprezenta ţara și de a fi primul. Pentru mine locul 2 era o rușine, pentru că făceam de râs România, locurile 2-3 erau un dezastru, mi-era rușine să mai vin acasă dacă nu câștigam. În ‘82, când trăgeam cu Toma Simionov, după prima zi la proba noastră de bază, cea de 1.000 m, am ieșit pe locul 3 și am zis că nu putem să ajungem acasă. Norocul nostru a fost că a doua zi am participat la 10.000 m. La câteva sute de metri după plecarea în cursă s-a format o busculadă și ni s-a spart barca și practic ne scufundam. Și, ca să nu ne scufundăm, pentru că se făcuse o fereastră în barcă (fiind din fibră, s-a făcut așchii), atunci mi-a venit ideea să-i trag un pumn invers, din exterior, și cumva s-a „sudat” fibră pe fibră. Mai intra apa, dar nu așa buluc încât să ne scufundăm. Până să ne dăm seama că putem merge mai departe, plutonul s-a dus câteva sute de metri înaintea noastră și ne-am dus după ei. La turnanta de la 8.000 de metri, i-am prins și în final am câștigat cu 50 de metri avans. Concurenţii au înnebunit când au văzut că i-am prins.

Aveaţi o dorinţă de a câștiga foarte puternic înrădăcinată…

Când avea fiică-mea 5 ani, jucam popa prostu’ cu ea și, săraca, nu câștiga niciodată, iar atunci m-a rugat soţia s-o las și pe ea să câștige măcar un joc.

Deci eraţi foarte competitiv la orice. „Cum s-o las?”, i-am spus. Și i-am dezvoltat și ei această competitivitate. În ‘80, înainte de Olimpiada de la Moscova, a venit Tamás Wichmann la noi, la regatta Snagov, și m-a bătut la mine acasă. Iar după ce m-am dat jos de pe podium, de pe locul 2, i-am pus fiicei mele la gât medalia, iar ea și-a scos-o și a aruncat-o în lac, deranjată de faptul că era medalia de argint. Deci nici pentru ea nu era bun locul 2.

Aveţi patru medalii de aur la olimpiade, sunteţi o legendă.

Cum vă simţiţi când toată lumea vă recunoaște ca fiind cel mai mare canotor?

Nu știu dacă sunt cel mai mare. Dar faptul că mă oprește lumea pe stradă și nu vrea decât să vină să-mi strângă mâna deja este o satisfacţie mai mare decât orice lucru de pe lumea asta. E o satisfacţie enormă.

Cum a fost prima interacţiune cu Olimpiada din Mexic? Aţi avut emoţii?

Nu știu dacă le simţeam atunci. Eu aveam un scop clar, acela de a deveni campion. Pentru mine antrenamentul de dinainte era foarte important și foarte dur, pentru că îmi propuneam o performanţă cu care eram sigur că, dacă o realizez, n-are cine să mă bată. Și dacă realizam de 2-3 ori timpul respectiv la antrenament, știam că n-am cum să nu câștig. Iar lucrul ăsta se întâmpla de fiecare dată, iar atunci mă prezentam în start și de multe ori

C O V ER STOR Y

www.sapteseri.Ro | 7

eram atât de sigur pe mine, încât mă apuca râsul când vedeam adversarii că tremurau în barcă. Aveam curajul că sunt mai bun.

La ce vă gândeaţi atunci când aţi urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului?

Greu de spus. Ai acea satisfacţie de realizare, că s-a împlinit ceea ce ţi-ai propus. E o bucurie, dar și o moliciune, atunci când te relaxezi. Gândul meu se ducea imediat spre părinţi, spre bunicul, care era mentorul meu, dar și la prieteni.

Care a fost cea mai importantă lecţie pe care aţi învăţat-o în toată cariera? Întotdeauna am ţinut foarte mult la faptul că lucrez în echipă.

Contează foarte mult cei care sunt în spatele tău și este foarte important să-și dorească același lucru. În ‘76, la Olimpiadă, s-a întâmplat lucrul ăsta și mi-am dat seama ce înseamnă echipa. Am pierdut, nu că nu aș fi putut să câștig, dar am renunţat la luptă, iar după, analizând cursa, am realizat că puteam câștiga. Când am cedat din cursă, era un rus în faţa mea cu trei bărci și m-am gândit că n-am timp să-l prind, dar de fapt rusul a cedat la trei sferturi din cursă, a venit locul 2, apoi și locul 3 și l-au ajuns. Iar atunci am simţit că nu mai sunt în stare să am încredere în forţele mele. Când practic eu am pierdut noţiunea asta de încredere, am zis că mă retrag din activitate. Iar timp de 6 luni am încercat să pregătesc meseria de antrenor, am și făcut o școală de antrenorat. După ce m-am retras, familia, antrenori, medicul, până și portarul de la Dinamo, toată lumea îmi spunea, când mă vedea, „Haideţi, domnul Ivan, că sunteţi încă tânăr, aveţi 27 ani, sunteţi în plină forţă”. Atunci am realizat ce înseamnă echipa, ce înseamnă ca toată lumea să dorească același lucru. Și de atunci a început cea mai strălucită perioadă a mea din toată activitatea. Din ‘77 până în ‘84 eu niciodată n-am venit fără aur acasă.

8 | www.sapteseri.Ro

Care a fost cel mai frumos moment al carierei? Dar cel mai trist?

Mexicul. Cel mai trist a fost Montreal, pentru că a fost singurul an fără medalie, prima și ultima dată când n-am adus medalie.

Aveţi vreun regret?

Dacă stau să mă uit în urmă, regretul meu e că mai am niște medalii de argint care puteau să fie de aur.

Cum simţiţi România și românii în ziua de azi?

Faptul că suntem mult mai liberi și cu mai multe drepturi e un lucru bun. Singurul lucru care cumva mă deranjează este faptul că suntem mai puţini uniţi și mai puţin apropiaţi unul faţă de celălalt. Am devenit mai individualiști, mult mai singuratici și nu ne mai pasă de restul. Chiar și în Deltă se simte asta, e cam fiecare pentru el. Întotdeauna lucrurile în comunitate, în echipă, s-au făcut mai bine.

Cât de important este să nu uiţi de unde ai plecat?

Așa am considerat mereu. Eu m-am întors către Deltă cu proiecte tocmai pentru că tot ce am realizat de-a lungul carierei mele am realizat datorită oamenilor alături de care am trăit, iar de la ei am învăţat respectul faţă de oameni, faţă de natură și mai ales respectul faţă de muncă. Și am simţit întotdeauna că trebuie să dau ceva înapoi, iar asta s-a întâmplat după ce m-am retras din activitatea competiţională. Întâmplarea a făcut să-l cunosc, la un concurs de gastronomie, pe actualul meu partener, Teodor Frolu, de la DC Communication. El era iniţiatorul târgului Radu Anton Roman. După două zile de stat la povești despre Deltă, am decis să încercăm să facem ceva și să construim ceva ca o alternativă la ceea ce se petrece acolo...

C O V ER STOR Y

După ce v-aţi retras din activitatea competiţională aţi reușit să vă reinventaţi și continuaţi să o faceţi chiar și acum. De la ajutorul oferit comunităţilor din Deltă la crearea unui brand de haine, la restaurant și până la implicarea în antreprenoriat social. Ce vă mână în luptă să faceţi toate astea?

Singurul merit al meu este că am reușit să adun niște oameni deosebiţi, am fost un liant pentru niște oameni dornici să realizeze ceva, iubitori de natură, de tradiţii și de păstrarea anumitor tradiţii.

Prin Rowmania promovaţi vâslitul în natură, pe trasee sălbatice din Delta Dunării și rezervaţii naturale, iar odată cu ea s-a lansat și canotca. Ne puteţi povesti mai multe despre acest concept?

Este foarte important să vâslești încet, cu faţa, să observi natura, iar ăsta este un moment de acumulare a energiei, de încărcare a bateriilor. Când am deschis asociaţia am vrut să creăm o bicicletă a apelor, iar așa a apărut canotca. Am descoperit că exista această lotcă tradiţională pescărească. Așa am reușit să îmbinăm tradiţionalul cu modernul. De aici a plecat tot tăvălugul nostru, iar încet-încet am creat mai multe lucruri. Promovăm România și Delta, iar dorinţa mea dintotdeauna a fost ca Delta să devină regina ecoturismului din lume. Mi-ar plăcea ca fiecare om să viseze să ajungă măcar o dată în Deltă, să vină să vadă cum trăiești în armonie cu natura, cum mănânci.

Care sunt valorile și scopurile asociaţiei Ivan Patzaichin – Mila 23?

Când vorbești despre tradiţii și obiceiuri, lumea crede că trebuie să te întorci cu 100 de ani înapoi, dar nu trebuie să faci asta, trebuie doar să alegi elemente pe care să le aduci

la actual, la modern. Te folosești de tradiţii și aduci în actualitate. Cultura tradiţională este organic crescută pe relaţia om-natură. Omul, în mod pragmatic, folosea ce avea în jurul lui și a creat această cultură tradiţională. Și atunci există o înţelepciune de a folosi natura din jurul tău, care e de actualitate, pentru că acum vorbim de bio-economie. De fapt, noi încercăm să reinventăm ceva ce a funcţionat de mii de ani în relaţia om-natură. Iar părerea noastră este că trebuie să privești cu ochii actuali, să iei doar ce este valoros și ca element de identitate, dar și ca pragmatism, și s-o folosești pentru viitor. Ăsta este unul dintre obiectivele pe care asociaţia le are, cum folosim tradiţia într-un mod inovativ pentru a crea un nou tip de economie și de Românie, dar care se bazează pe ce am primit moștenire.

Povestiţi-mi despre restaurant, care este conceptul și cum aţi vrea să se simtă clientul când intră aici?

Am zis să aducem tradiţia din Deltă în București, dar de fapt am pornit-o de la Tulcea. Și am pornit-o pentru că ne deranja faptul că Tulcea, care este intrarea în Deltă, n-avea măcar un restaurant cu specific pescăresc. Și am zis să încercăm și, ca dovadă că am avut succes, acum sunt vreo cinci sau șase restaurante pescărești în Tulcea și toate merg bine. Noi am adus gastronomia tipic din Deltă, am adaptat-o puţin. Noi nu avem bucătar-șef, avem bucătărese de ponton, aduse din Deltă, iar toate reţetele sunt tradiţionale. Noi am pariat pe tradiţie și avem un slogan care spune nu fusionului.

Aţi simţit de multe ori că vâsliţi împotriva curentului? Întotdeauna am vâslit împotriva curentului. Întotdeauna am vrut să câștig, întotdeauna am vrut să demonstrez. www.sapteseri.Ro | 9

10 | www.sapteseri.Ro

C O V ER STOR Y

www.sapteseri.Ro | 11

TE C H

De ce încă nu am învăţat cum să ne comportăm pe internet de Florin Caşotă

D

Curiozitatea este o caracteristică edificatorie a umanităţii: datorită curiozităţii am evoluat, ne-am depășit limitele și am creat tehnologii noi.

Totuși, tot curiozitatea ne bagă în belele pe internet. Din cauza ei dai click pe un link pe care nu ar trebui, intri pe un site pe care nu ar trebui să-l vizitezi și tot datorită curiozităţii îţi dai informaţiile personale, fără să știi, unor entităţi dubioase.

a, trebuie să vorbim despre FaceApp, aplicaţia care te îmbătrânește și care a redevenit virală. Zic redevenit pentru că aplicaţia a câștigat notorietate prin 2017, iar acum a reapărut în România. Aplicaţia a fost creată de un rus pe nume Yaroslav G o n c h a r o v, i a r m a r e a problemă este că utilizatorii își dau datele personale (în cazul de faţă, identitatea) unei entităţi care nu știi ce va face cu acele informaţii mai departe. Majoritatea a cestor star tup-uri care creează asemenea aplicaţii au un model de business bazat pe adunarea a cât mai multor informaţii despre utilizatori. Știi vorba aia: atunci când un s er v i c i u e s t e g r a t i s, înseamnă că tu ești produsul (exploatat). Oricine își urcă imaginea alături de nume și de alte date de identificare online este vulnerabil. Mai mult, în politica de confidenţialitate este menţionat că sunt folosite unelte de analiză terţe pentru a măsura traficul și t endi nţ e, „i ar a ce st e unelte colectează informaţiile trimise de dispozitiv, inclusiv paginile web vizitate, add-on-urile folosite, dar și alte informaţii care ne-ar putea ajuta să îmbunătăţim serviciul”.

Da, te-ai amuzat la felul cum arăţi îmbătrânit, dar cineva îţi va folosi datele despre comportamentul tău online

pentru a-ţi livra reclame sau cine mai știe ce. În același timp, tot în politica de confidenţialitate este menţionat că dacă aplicaţia este achiziţionată de o altă companie, atunci datele tale vor achiziţionate și ele. Însă a fost amuzant să vezi cum arăţi bătrân, nu?

Un alt punct ce trebuie menţionat este faptul că aplicaţia FaceApp ar putea folosi fotografiile cu tine în scop comercial, pentru a-și antrena propriile sisteme de recunoaștere facială.

Dar ai văzut în ce fel va arăta Dorian Popa la bătrâneţe?

Se repetă scenariul cu C amb r idge An aly t i c a și Facebook, când informaţiile utilizatorilor au fost furate și manipulate, după ce aceștia au făcut teste de tip Quiz, extrem de populare pe Facebook, în care poţi să afli ce fel de brânză ești sau cine ai fi în Friends.

Acea aplicaţie a p ermis colectarea datelor personale de la mii de persoane care au descărcat-o, dar şi pe cele ale prietenilor lor de pe reţeaua de socializare, în total aproape 50 de milioane.

Poate sunt eu paranoic, însă ceva mai multă atenţie la ce fel de aplicaţii folosești și la modul în care te comporţi online te-ar putea scuti de multe bătăi de cap. Bătrân oricum o să ajungi, puţină răbdare! www.sapteseri.Ro | 13

Gadgeturi must have pentru orice festival

Festivalurile de muzică acaparează România, iar dacă mergi la Untold sau Summerwell sau la oricare alt festival din Europa atunci ar fi bine să fii pregătit.

\\Huawei P30 Pro

Primul lucru de care nu trebuie să te lipsești pe perioada oricărui festival este un smartphone. E evident de ce ai avea nevoie de un asemenea gadget. Eu îţi recomand un telefon cu o cameră foto bună, mai ales în situaţii de luminozitate scăzută. Trupele faine intră seara târziu și ca să realizezi imagini clare ai nevoie de o cameră ca cea regăsită pe Huawei P30 Pro sau pe Google Pixel 3.

14 | www.sapteseri.Ro

TE C H

\\Anker PowerCore Speed

Mai departe, este musai să ai la tine o baterie externă. Dacă ai de gând să petreci 12-15 ore pe la Untold atunci, cu siguranţă, vei avea nevoie de un asemenea device cu tine. Poţi să iei Anker PowerCore Speed de 10.000 mAh. E mai scumpă, dar încarcă repede (Quick Charge 3.0) și e de calitate.

\\Nokia 3310

O altă variantă ar fi să-ţi cumperi un telefon clasic, din ăla ca pe vremuri.

De exemplu, ai putea să-ţi iei noul Nokia 3310. Bateria te ţine cel puţin o săptămână, poţi să suni, poţi da SMS-uri și chiar poţi naviga pe internet dacă te chinui. Măcar nu te oftici dacă-l piezi.

\\Canon EOS M100

Dacă ai ales telefonul clasic sau vrei o metodă în plus de a strânge amintiri atunci ai nevoie de o cameră foto. Aici te sfătuiesc să mergi pe o cameră mirrorless deoarece au devenit foarte bune și nu sunt la fel de mari ca DSLR-urile. Aici plaja de alegere este largă și tot ce contează este cât ești dispus să cheltuiești. De aceea, o să-ţi recomand trei aparate foto mirrorless pentru trei categorii de preţ: Canon EOS M100 pentru începători, Fujifilm X-T 100 pentru entuziaști, Sony A7R III pentru profesioniști.

\\eBook Kindle Paperwhite

Cu ultimul lucru pe care ţi-l recomand nu va fi de acord toată lumea, dar eu zic că merită. Ia cu tine un e-reader. Iei un eBook Kindle Paperwhite și poţi să te așezi liniștit sunt un copac, la umbră și să-ţi citești romanul favorit în timp ce muzica răsuna din boxe. Poate fi un gadget excelent anti-plictiseală, pentru momentele de relaxare și cu care poţi să picotești, alături de un pahar cu bere.

\\Fitbit Versa Lite

Când ești hai-hui pe la festival poate ar fi bine să ai cu tine și un smartwatch.

Vibrează și primești notificări pe el, astfel încât să fii sigur că nu ratezi nimic, vezi câţi pași ai făcut și poţi efectua și plăţi cu el. De aceea îţi recomand Fitbit Versa Lite: simplu de utilizat, frumușel și nici nu costă prea mult. www.sapteseri.Ro | 15

A U TO

SAB – Salonul Auto de Blasfemii

Mustang englezesc și electric

Nici nu știu care blasfemie e mai mare: mustang englezesc sau mustang electric? Dacă Fordul istoric ar putea vorbi, ar spune cam ca Leana savanta: „O să vă judece colegii mei, petroliștii!”

de Alexandru Duţu

Charge Cars Este o firmă englezească de (nu o să ghiciţi!) mașini electrice. În anii '90, primele idei filozofico-economico-socio-culturale-omenești pe care le schimba românul cu un cetăţean străin erau „Change! Change!”, pronunţat cu accent de valutist și cam cum se scrie în română. Acum cuvântul magic în industria auto nu e departe de „Change!”-ul ăla repetat catatonic: Charge!

Dar parcă un Ford Mustang electric e prea de tot. Cred că Mustangul de pe radiatorul Fordului legendar a-ntins copita când a auzit de așa ceva. Sau, formulat pentru oameni mai serioși, „s-a dus să mai moară un pic”. Păi, pentru ce a cărat America portavioanele peste tot prin lume în războaie pentru petrol? Pentru niște V8-uri cu 7 galoane la sută consum. Ţine de însăși cultura americană, nu? Poate ar trebui o lege, pe modelul reglementărilor din zona patrimoniului UNESCO, conform căreia anumite mașini cu multă istorie să nu poată www.sapteseri.Ro | 17

Pentru conformitate, avem aici și originalul cu miros de benzină.

avea replici electrice. Cam cum se procedează când un jucător mare iese la pensie și se retrage definitiv tricoul cu numărul său. Nicio electrică nu poate purta tricoul cu Ford Mustang, chit că acesta va muri la un moment dat.

Ediţie FOARTE, foarte limitată \\Cifre Propulsie: patru motoare electrice Putere: 476 CP Cuplu: 1.200 Nm Acceleraţie 0-96 km/h: 3,99 sec.

Viteză maximă: 240 km/h Preţ: 300.000 de lire

18 | www.sapteseri.Ro

Englezii vor produce sub licenţă doar 499 de astfel de Mustanguri electrice.

La preţul de 300.000 de lire (cam 340.000 de euro) cred că le-ar fi fost și greu să vândă mai multe. Lista de precomenzi a fost deschisă și se pare că a rămas așa la ora la care scriem. Producătorul spune că nu s-a bazat pe original, ci a conceput modelul de la zero, având chiar licenţă pentru unele comp onente. Cele patr u motoare scot 476 CP, ceea ce nu este prea mult. Dar cuplul este de neam prost: 1.200 Nm, iar la roată chiar de 7.500 Nm. Bateriile de 64 kWh ţin 322 kilometri. În ciuda cuplului imens, acceleraţia până la 96 km/h se face în 3,99 sec. Deci 0-100 km/h

sare de patru secunde, ceea ce nu este atât sexy pentru o electrică. Mă gândesc că o Alfa Romeo 4C spider scoate tot un 4,2 sec. până la sută și este de vreo cinci ori mai ieftină. Nu mai spun că accesibila Alfa 4C are 260 km/h, în timp ce Fordul – eterna problemă a electricelor cu v iteza maximă – „bagă” doar 240 km/h. La această viteză maximă te trezești că te dă la o parte de pe banda a doua un Renault Megane RS de acum câţiva ani, care sare de 250 km/h. Și e cam frustrant după ce ai dat pe electrică preţul unui Rolls și mult mai mult decât pe un Ferrari entry level.

Dar noi să fim sănătoși!

Reţineţi însă că londonezii de la Charge Cars au la ei în ogradă ingineri care au lucrat pentru Williams F1 sau McLaren Automotive. La interior oamenii au montat un televizor ca în Tesla, în sensul că te conversezi cu mașina prin ditamai ecranul.

Sper din toată inima ca modelul să aibă la bord o casetă cu înregistrarea unui sunet de V8 clasic de Muscle Car.

A U TO

BMW 327 care și-a început viaţa în 1938 la București se întoarce în România după jumătate de secol de la muzeul BMW. Aici, ca și în celelalte fotografii, alături de proprietarul său, Eduard Ecker.

Un alt BMW 328 Mile Miglia Roadster, la una din ediţiile trecute. Modelul, aflat la muzeul BMW revenea în România după ce, în septembrie 1940, participase la Grand-Prix-ul Brașovului.

Concurs de Eleganţă, Sinaia 2019 De câţiva ani, în ultima sâmbătă din iunie, are loc la Castelul Peleș un concurs cu frumuseţi de epocă. Prima ediţie a avut loc la 11-12 august 1934, sub înaltul patronaj al MS Regelui Carol al II-lea.

Ediţia de anul trecut, spre exemplu, desfășurată sub înaltul patronaj al Principelui Radu, a reunit 30 de automobile, din patru ţări, concurând la șase categorii. Dar pe lângă autovehiculele din concurs

aveţi de văzut alte zeci și zeci de exemplare. Deci merită să petreceţi o sâmbătă la Sinaia, vă spun din experienţa unui om prezent la mai multe ediţii. La fel de frumoase ca mașinile sunt poveștile lor. Printre multe altele, și povestea unui BMW 327, cumpărat nou din București în 1938, de Eduard Ecker, absolvent la vremea aceea al școlilor de inginerie și arhitectură. Modelul, cunoscut și

Cel mai mic automobil participant la Concursul de eleganţă Sinaia 2019, BMW Isetta 1959, la categoria „Legende de mic litraj”.

ca 55 PS Sport Convertible, avea 55 CP și o viteză maximă de 125 km/h. Proprietarul a reșit să scape mașina de la confiscare de către comuniști dezasamblând-o și ascunzând-o. În anii '60 reușește să o reînmatriculeze și fuge cu ea în Germania, prin Iugoslavia. După o evadare plină de peripeţii și accidente, omul se stabilește în RFG, iar la începutul acestui secol neamţul trecut de 90

de ani donează 327-le muzeului BMW. Exact această mașină, cu două milioane de kilometri, care păstrează pe caroseria originală urmele evadării din comunism va veni la Sinaia, cu numerele ei originale: 2-B-2763.

Așa că, dacă vreţi să rupeţi Instagramul și cu altceva decât cu farfurii de mâncare și lanuri de rapiţă, nu mai rataţi Concursul de Eleganţă Sinaia.

La categoria „Postbelice cabriolet”, un Corvette C1 din 1958. www.sapteseri.Ro | 19

Party

lfroeeved&om

Monica Bîrlădeanu, Ada Condeescu, Maria Radu, Sabina Iosub, Andrei Nourescu, Maria Andrei, Cristina Cioran sau Gianina Corondan sunt doar câteva dintre vedetele care au răspuns prezent la provocarea lansată de echipa Șapte Seri cu ocazia petrecerii de vară TRENDS. Invitaţii au intrat în atmosfera uber cool creată la Resto Aperto și s-au lăsat inspiraţi de tema #loveandfreedom care ne-a adus aminte de festivalurile verii și de răsăriturle și apusurile de soare alături de prieteni. Șapte Seri TRENDS i-a îndemnat pe cei prezenţi să dea pe „ON” mode-ul „HOLYDAY” și să danseze pe muzica de la cele mai importante festivaluri, să trăiască intens și să se simtă liberi. A fost sărbătorită dragostea pentru diversitate, pentru cei apropiaţi, dar și dragostea de sine, libertatea de a alege să faci ce iubești cu adevărat și despre toate lucrurile care te fac să trăiești pe bune. Aflată în vacanţă, vedeta de pe copertă, Laura Giurcanu, nu a putut fi prezentă la petrecere, dar mesajul ei a ajuns la inima tuturor: „Fii real și brutal de sincer într-o lume unde real is rare and fake is everywhere. GIRL POWER!”. MC-ul evenimentului a fost Aurelian Ciocan (profu' de dicţie), iar vibe-ul de festival a fost completat de henna artist Laura Constantin.

Partenerii evenimentului: TLC, IQOS, București Mall, Therme București, PAUL, Aqua Carpatica, Domeniile Sâmburești, 7th Heaven, Clineo, Gerblé, Curtea Veche, Meli Melo, Somersby, Kronenbourg 1664 Blanc, Eclat România, Rezolv IT. Foto: Art of Shooting www.sapteseri.Ro | 21

22 | www.sapteseri.Ro

party

e& frloveedom

www.sapteseri.Ro | 23

24 | www.sapteseri.Ro

party

& ve lo do free m

www.sapteseri.Ro | 25

veeed&om lo fr

26 | www.sapteseri.Ro

www.sapteseri.Ro | 27

28 | www.sapteseri.Ro

La plăcinte, înainte!

La meniuri gourmet, mai în nord E cea mai fericită zi a vieţii tale, urmează să spui „Da!” și să sărbătorești momentul alături de familie și prieteni. Vântul te poartă spre DN1 și deja te afli la o distanţă de doar 10 km faţă de locul perfect pentru o astfel de ocazie. Și poate că nu vrei să-ţi faci intrarea cu mașina. La urma urmei, ești personajul principal al poveștii și ai dreptul la tot fastul. Nicio problemă, Snagov Club îţi poate asigura sosirea cu șalupa. Și îţi aduce și oaspeţii de la aeroport, la nevoie, pentru că tu nu trebuie să ai vreo grijă azi.

De Sînziana Pătru 30 | www.sapteseri.Ro

club

S

au poate că vrei să-ţi serbezi ziua de naștere într-un cadru natural, romantic și, de ce nu?, de neuitat. Pontonul te întâmpină cu suficient spaţiu – poţi invita între 50 și 250 de persoane, iar priveliștea îţi va tăia răsuflarea. De fapt, dacă îţi îndrepţi privirea spre lac, ai putea ajunge să spui că nu mai ai nevoie de nimic. Iar asta se va schimba doar în momentul în care vezi meniurile și alegi unul pe placul tău și al invitaţilor tăi. Jambon Serrano, sărmăluţe cu carne de mistreţ și vită, tartar de ton roșu pe pat de avocado, foie gras cu dulceaţă de ceapă, tartă cu brânză de capră și nuci, terină de somon și șalău sau rulouri din piept de raţă și chutney de gutui – ai atâtea variante! Și am menţionat doar câteva preparate din rubrica de gustări reci și calde. Unde mai pui că, separat, te poţi bucura de berbecuţ la proţap sau sushi bar. Și încă n-am ajuns la dulciuri.

S a u p o a t e t e lo g o de ș t i .

Sau îţi creștinezi copilul.

Sărbătorești nunta de argint.

Majoratul mezinului familiei.

Orice eveniment la care te poţi gândi își găsește locul aici. La Pavilionul de pe Lac, dacă este amplu (până la 250 de persoane). Pe Ponton sau la Restaurantul Veneţian, dacă te încadrezi într-un număr de 50-100 de locuri. În Grădina Versailles, dacă nu ai mai mult de 126 de invitaţi. La Salonul Britanic sau la cel Francez, pentru o adunare restrânsă de 38-40 de persoane. Sau poţi să-ţi faci de cap la piscină, unde numărul de 60 de șezlonguri poate fi suplimentat în funcţie de nevoile tale.

Desigur, piscina-bar e o idee grozavă și pentru petrecerea de a doua zi după eveniment.

Iar spaţiile pot fi configurate în ansambluri, dacă numărul de invitaţi este mai mare și vrei să ai acces, de exemplu, la grădină și la ponton sau la un restaurant și la piscină.

În funcţie de natura evenimentului, poţi beneficia și de asistenţă privind desfășurarea ceremoniei religioase la bisericile din apropiere. În ceea ce privește meniul, acesta va fi conceput împreună cu angajaţii dedicaţi Snagov Club, astfel încât să satisfaci gusturile invitaţilor și să te încadrezi în bugetul stabilit. Altfel spus, meniurile standard pot fi ajustate în funcţie de preferinţele tale. Pe lângă acestea, îţi poţi alege și meniul de băuturi dintr-o paletă de 3 variante: Deluxe, Premium și Soft Drinks & Cafea. În ceea ce privește decorul, aranjarea meselor, aranjamentele florale și altele asemenea, un organizator de evenimente cu experienţă îţi va sta la dispoziţie cu cele mai bune sfaturi. Extra, poţi opta pentru servicii și produse suplimentare, cum ar fi barul de îngheţată, vinul spumant, cake barul, barul cu fructe și limonadă. Nu este neglijată nici posibila par ticipare a copiiilor la eveniment, așa că locul de

joacă va fi la dispoziţia lor. În ceea ce privește cazarea, ai statut preferenţial în calitate de client, atunci când alegi Snagov Club pentru organizarea unui eveniment. Și partea și mai bună este că Snagov Club nu se adresează strict evenimentelor private, chiar dacă asta îi e expertiza.

Nu trebuie să aștepţi ziua nunţii, a botezului sau aniversarea unei persoane importante din viaţa ta pentru a te putea bucura de peisajul seren și de preparatele gustoase.

Snagov Club funcţionează ca

orice business HoReCa, așa că, atunci când nu este fully booked, îţi stă la dispoziţie cu aceleași spaţii despre care am vorbit anterior, cu servicii de calitate și cu preparate premium, pe gustul tău. Așa că poate fi la fel de potrivit pentru o escapadă cu băieţii/ fetele, pentru un weekend romantic, pentru o conferinţă de afaceri, pentru un meeting business, pentru orice alt tip de eveniment corporate sau pentru o întâlnire perfectă.

Convinge-te singur și pune pe GPS adresa: Strada Nufărului nr. 1B, Snagov Sat.

www.sapteseri.Ro | 31

Detoxifierea celulară

Interviu cu Dr. Peter Molleney – Fondator și CEO Wegamed

D Avem un dispozitiv care se numește MedMatrix, care reprezintă o combinaţie de electroterapie și biorezonanţă, iar în felul acesta putem mobiliza și neutraliza toxinele

r. Molleney, fondatorul și CEO al companiei de tehnologie medicală Wegamed a lansat un nou concept în ceea ce privește metode inovative de scanare și terapie cu ajutorul tehnologiei medicale.

Ne poţi spune, te rog, mai multe despre experienţa ta medicală și momentul în care ai decis să integrezi experienţa medicinei complementare în cunoașterea și practica ta medicală?

Am vrut să aduc împreună cunoștinţele medicinei convenţionale cu cele ale medicinei complementare după ce a studiat osteopatia, chiropractica, medicina tradiţionala chineză și psihoterapia, iar acest lucru l-am putut face lucrând pentru o companie din sudul Germaniei, denumită Vega Medicine. La început, mi-am cumpărat propriile echipamente și am lucrat mai mult de 17 ani în cadrul acestei companii, iar în 2007 am cumpărat toate drepturile asupra companiei, făcând astfel posibilă intenţia mea de a eficientiza practicile medicale cu ajutorul tehnologiei. În ultimii 5 ani, am schimbat într-o oarecare măsură perspectiva medicală și am creat un centru de competenţă cu focus pe detoxifiere, pentru că experienţa de peste 30 de ani acumulată în propria clinică ne-a arătat că cei mai mulţi oameni întâmpină probleme atunci când vine vorba despre eliminarea toxinelor, astfel că au nevoie de suportul nostru medical.

Ce ne puteţi spune despre această tehnologie inovativă de detoxifiere? Care este princpiul de funcţionare?

Sunt medic, am studiat medicina complementară și convenţională și vin din domeniul sportului de performanţă. Acesta este și unul dintre motivele pentru care am fost în căutarea unei tehnologii pe care să o

32 | www.sapteseri.Ro

pot folosi atât pentru prevenţie, dar și pentru a depista viitoarele boli. În acest sens am dezvoltat un instrument pentru diagnoză care are la bază electrostimularea dintr-un punct în altul al corpului. Atunci când electricitatea poate trece prin corp dintr-un punct în altul este în regulă, dar în cazul în care acesta nu poate trece, ceva este în neregulă. Cam acesta este principiul.

Care este diferenţa între abordarea medicinei convenţionale și cea a medicinei complementare?

Diferenţa dintre medicina clasică și ceea ce facem noi este că noi analizăm corpul funcţional, nu corpul bolnav. Pentru că ori de câte ori mergi la medic, o faci pentru că ești bolnav sau există o problemă, iar atunci când nu întâmpini aceste probleme, ţi se spune că ești sănătos. Noi facem exact opusul. Atunci când electricitatea nu poate trece prin corp, spunem că nu ești sănătos.

Analizăm, iar terapia pe care o efectuăm este cea care ajută să te aducă în punctul în care acea energie să poată trece prin corp. În medicina chinezească, dacă acest lucru nu se întâmplă, se folosesc ace care să facă energia să traverseze.

Bineînţeles, nu funcţionăm după această filozofie, dar lucrăm pe partea fizică. Avem un dispozitiv care se numește MedMatrix, care reprezintă o combinaţie de electroterapie și biorezonanţă, iar în felul acesta putem mobiliza și neutraliza toxinele.

Puteţi împărtăși cu noi experienţa cu cele două mari echipe de fotbal: AC Milan și echipa naţională de fotbal a Ungariei? Ce anume aţi făcut pentru ei? Cum i-aţi ajutat?

Dr. Peter Molleney este fost salvamar, înotător și jucător profesionist de fotbal. Venind eu însumi din domeniul sportiv, acum câţiva ani

medical am fost contactat de echipa AC Milan pentru un control medical a doi jucători. După verificare, le-am spus celor doi că vor suferi accidentări, iar după două luni de la predicţie, jucătorii s-au accidentat exact așa cum le-am spus, iar acela a fost momentul în care am început să construiesc un aparat special destinat acestei echipe de fotbal, pe care să-l folosească pentru medicina preventivă; am împărţit jucătorii în două grupuri, primul a urmat protocolul nostru de detoxifiere și antrenament, iar al doilea grup a urmat vechile protocoale. După două luni, jucătorii din primul grup nu s-au accidentat deloc, în timp ce al doilea grup a avut aceleași probleme ca și în trecut; toată echipa a urmat apoi conceptul nostru și astfel au reușit să câștige Liga Campionilor, devenind prima echipa care a câștigat acest trofeu cu cei mai în vârstă jucători – cred că este cel mai bun rezultat pe care îl poate avea cineva. În prezent colaborăm cu FIFA Ungaria, iar acest lucru presupune scanarea și verificarea tinerilor jucători pentru a identifica nivelul de stres, astfel încât stilul lor de viaţă să se schimbe înainte să sufere accidentări, așa că este o colaborare cu focus pe prevenţie.

Ne puteţi spune mai multe despre aparatele folosite în cadrul acestor tehnici? În acest concept, folosim mai multe tipuri de aparate. Unul este utilizat pentru scanare, se numește Check Medical. Cu ajutorul lui, în 8 minute scanăm întregul corp, identificând care este capacitatea de reglare a organismului, însă cel mai important aspect este capacitatea de detoxifiere a organelor. Atunci când organele nu funcţionează cum trebuie (și asta este valabil în peste 80% din cazuri), putem oferi suport în procesul de detoxifiere, iar în acest caz folosim cele două aparate de terapie împreună: Med Matrix și Detox FootBath.

Aparatele sunt testate și aprobate din punct de vedere medical?

Desigur. Toate aparatele sunt dispozitive medicale, au certificări la nivelul Uniunii Europene, suntem foarte mândri că am primit și cea mai recentă certificare în urmă cu două săptămâni. Știm că aţi înfiinţat centre de competenţă în întreaga lume, sunt clinici care urmează conceptul și folosesc tehnologia Wegamed pentru investigaţii și terapie. Veţi înfiinţa un astfel de centru și în România? În ceea ce privește centrele de detoxifiere existente deja în Europa, primul a fost deschis în sudul Germaniei, dar am fondat și altele în SUA, în India, iar acum ne îndreptăm atenţia către România, unde am descoperit un partener ideal pentru a înfiinţa primul centru de detoxifiere și resetare celulară cu tehnologia medicală Wegamed.

Cine este partenerul Wegamed din România ? În România, pentru început, vom deschide un centru de detoxifiere. Obiectivul nostru pe termen lung este să înfiinţăm aici un centru de competenţă medicală, care va fi construit în cadrul unei companii deja existente, iar din acel moment vom avea un centru de competenţă foarte bine pregătit care va integra cu succes perspectivele medicinei convenţionale cu cele ale medicinei complementare și care va putea asista centrele de detoxifiere în acest proces.

Partenerul nostru din România este clinica de detoxifiere și resetare celulară Quantica720. În urma unei pregătiri intense desfășurată pe parcursul acestui an cu echipa medicală a clinicii Quantica 720, care are deja experienţă în procesul de detoxifiere, va deveni în acest an centru de competenţă medicală Wegamed.

Ne cunoaștem de mult cu fondatorul ei, Bogdan Prăjișteanu, care a adus în România echipamente de medicină energetică din Germania și Elveţia care acţionează la nivel celular și acesta este unul din motivele pentru care sunt aici. Am susţinut în Germania și în România training-uri de folosire a aparatelor pentru toată echipa, pentru ca oamenii să poată beneficia de experienţa noastră completă, astfel încât efectul (n.r. terapiilor) să fie resimţit pe o perioadă îndelungată. În luna octombrie desfășurăm în Germania încă un seminar internaţional intensiv de 5 zile pentru consolidarea cunoștinţelor medicale, precum și prezentarea de cazuri rezolvate în toate ţările în care suntem prezenţi. www.sapteseri.Ro | 33