lenţă de energie, încât provocaseră clocotirea şi fierberea supei de gaze, şi mulţi şlameri muriseră. Zeii nu făcuseră însă nimic mai mult şi după ce plecaseră nu mai reveniseră. În sine, cântecul nu însemna mare lucru. Nu avea detalii pe care Heechee să le considere credibile şi în majoritate povestea despre un erou stră-şlamer care cutezase să-i înfrunte pe vizitatori şi drept răsplată ajunsese să conducă un întreg sector nămolos al planetei lor. Însă al doilea cântec era mai explicit. El data din urmă cu milioane de ani – aproape din perioada documentată istoric. Se referea din nou la vizitatori sosiţi din exteriorul densei planete natale, dar aceia nu mai fuseseră simpli turişti. Nu fuseseră nici cuceritori. Fuseseră refugiaţi. Coborâseră pe suprafaţa mocirloasă, se pare o navă întreagă, inadecvat echipaţi pentru a supravieţui într-un mediu care era pentru ei otravă densă şi rece. Robin nu povesteşte multe despre velieri, în principal fiindcă pe atunci nu ştia multe. Dar asta-i păcat. Velierii sunt interesanţi. Limbajul le este alcătuit din cuvinte de câte o silabă – o consoană şi o vocală. Au cam cincizeci de consoane perceptibile şi paisprezece vocale şi diftongi cu care să se