Romania Mare, nr. 1322

Vom fi iarãºi ce-am fost ºi mai mult decît atît!

PETRU RAREª

INTERNET: http://www.ziarulromaniamare.ro • e-mail prm2002ro@yahoo.com • https://www.facebook.com/corneliu.vadim.tudor

Fondatori: CORNELIU VADIM TUDOR ºi EUGEN BARBU Redactor-ºef: LIDIA VADIM TUDOR

Cîntece de Stea

Pentru împrospãtarea memoriei

MEMENTO

Istoria, cînd se repetã, devine ironicã - spuneau marxiºtii. Din pãcate, la noi a devenit tragicã.

Astãzi, putem recompune portretulrobot al acelor însîngerate zile de decembrie. Nu-mi este fricã s-o spun cinstit, o elementarã educaþie naþionalã ºi creºtinã m-a fãcut sã nu mã tem de oameni, ci numai de judecata lui Dumnezeu! Pentru cã adevãrul trebuie spus, chiar cu preþul vieþii, mai ales cînd este în joc însuºi destinul României. Existã forþe naþionale foarte sãnãtoase, cãrora nu le este indiferent ce se întîmplã cu þara asta!

Trebuie sã recunoaºteþi cã Ceauºescu nu era prost deloc! Avea el alte

pãcate, era despotic, era maniac, era bolnav de vanitate, în ultimii ani se credea Isus Christos înãlþat la cer, care rezolvã din vãzduh problemele planetare - dar nu era limitat. ªi aº înainta cu un pas, afirmînd cã era chiar diabolic de deºtept, de vreme ce s-a menþinut un sfert de veac la Putere într-o þarã rîvnitã de toþi, în mijlocul unui etern complot internaþional. Aºa cã el simþea, mai ales în primele luni ale anului 1989, cã i se pregãteºte o loviturã de teatru.

Inamicii lui tradiþionali erau ungurii ºi ruºii.

Bineînþeles cã apariþia lui Gorbaciov pe scena Istoriei este providenþialã, ca dovadã cã au murit 3 þari, în doi ani, ca sã poate lua el puterea - e vorba de Brejnev, Andropov ºi Cernenko. (continuare în pag. a 23-a) CORNELIU VADIM TUDOR (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 31 august 1990)

Tradiþii ºi obiceiuri româneºti de Iarnã Crãciunul la români Pe teritoriul românesc, Crãciunul, sau Naºterea Domnului Isus Christos este consideratã una dintre cele mai importante sãrbãtori creºtine. Ea este celebratã la 25 decembrie, potrivit Calendarului gregorian, ºi face parte din cele 12 sãrbãtori domneºti (praznice împãrãteºti) ale Bisericii Ortodoxe. De la începutul Secolului al XXlea, Crãciunul devine ºi o sãrbãtoare laicã, astfel încît centrul de greutate al celebrãrii se deplaseazã de la participarea la rit în bisericã, spre aspectul

familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, al primirii darurilor de la Moº Crãciun. La oraº ºi în familiile mai înstãrite existã o persoanã care, îmbrãcatã în haine de culoare roºie, joacã rolul Moºului ºi oferã cadouri, pe mãsura meritelor din timpul anului. În Calendarul ortodox, cele 3 zile de Crãciun se încheie cu sãrbãtoarea Sfîntului ªtefan. Toate zilele de Crãciun sînt dedicate revederii pãrinþilor, neamurilor ºi prietenilor, aºa cã toþi, ,,cu mic, cu mare”, merg în vizitã ºi aºteaptã oaspeþi. (continuare în pag. a 12-a)

1. Anul Nou, Anul Nou Vine pe un cerb cãlare Norii macinã ninsoare Anul Nou, Anul Nou. Domnu-Isus, Domnu-Isus E un prunc de-o sãptãmînã ªi i-am dat Lumea pe mînã Domnu-Isus, Domnu-Isus.

Dragi copii, dragi copii La fereastra înfloratã Îngeri beau ºi nu se-mbatã Dragi copii, dragi copii, Fiþi creºtini, fiþi creºtini Cîte vietãþi sãrmane Suferã de frig ºi foame Fiþi creºtini, fiþi creºtini Þara mea, þara mea Maicã sfîntã, preacuratã Întremeazã-te o datã Þara mea, þara mea La Mulþi Ani, La Mulþi Ani Dumnezeu sã ocroteascã Þara noastrã româneascã La Mulþi Ani, La Mulþi Ani! 2. Au venit niºte copii la mine ªapte fraþi aduºi de maica lor I-am primit cu milã ºi ruºine ªi, nu ºtiu de ce, am vrut sã mor Aer proaspãt mi-au adus, ca gîndul Nu erau în zdrenþe, nici desculþi κi treceau hãinuþele, cu rîndul Doamne sfinte, cît erau de mulþi!

Cel mai mic era de-o ºchioapã încã Cea mai mare, cam de 10 ani – Îi pãzea ca vulturul pe stîncã Ea, Cenuºãreasa din Balcani Am privit-o: zînã austerã Nu mai are vreme de pãpuºi Ea îºi duce crucea, nu disperã Inimã jertfitã, ani rãpuºi.

Au bãtut la uºa mea, sãrmanii Rãscolind o ranã ºi-un destin, Cînd abia ne ajungeau toþi banii Sã aprindem focul în cãmin Aºteptam în cuib ca puii gureºi Fericiþi în disperarea lor Ploi, arºiþã ºi zãpezi în iureº Zugrãveau la geamuri flori de dor Nu aveam nici pîine cîteodatã Biblia în schimb nu ne-a lipsit Priveghind la ieslea fermecatã Dumnezeu din ceruri ne-a iubit Astãzi mi s-a-ntors copilãria Cerb rãnit, cerºind un adãpost ªapte pui cu chipuri de Mesia Înviazã pruncul care-am fost.

Ce-ai fãcut atîþi copii, femeie Iepuroaica Lumii, rod bogat?

N-ai vãzut Saturnul cum scînteie În fîntîna unui veac secat?

Nu-þi e milã, oare, sã-i laºi pradã Sãrãciei, lipsei de noroc?

Ce-i porneºti din zori în Cruciadã?

Mai e vreme sã-i întorci la loc!…

Astfel spune partea rea din mine Demonii aceia blestemaþi…

Dar ajunge sã-i privesc mai bine ªi sã strig: fiþi binecuvîntaþi!

Bine aþi venit pe lumea asta Bine aþi bãtut la uºa mea Eu v-ajut sã biruiþi nãpasta Ca un Leu în iarnã voi veghea Luaþi ºi bucuraþi-vã de daruri Tot ce am voi împãrþi cu voi Doamne sfinte, scapã-i de coºmaruri Dã-le steaua de Copii Eroi!

3. Au îngheþat pescarii pe Dunãre azi-noapte Parcã-i prãpãdul lumii din ’907 Agonizeazã veacul ca un profet nebun Ce sufletul ºi-l vinde pe-o mînã de tutun Primim o veste proastã în fiecare zi Rãzboaie fratricide ºi molime-n copii Se moare ºi de foame, se moare ºi de frig La þãrmul Mãrii Moarte s-a prãbuºit un dig Egalã-i tragedia de mii ºi mii de ani Mereu va smulge vîntul fereastra la sãrmani Scriptura se-mplineºte, aºa ne este dat Nu-i ciumã – sînt rãzboaie, ºi tot ne-am decimat La cumpãnã de ere, crucificat în cuie Într-un chivot de aur Isus la ceruri suie El, mielul, pãlmuitul cu haine de urzici Încoronat cu spinii întregii Asii Mici Eu cred legenda tocmai pentru cã e absurdã Dar ce e logic oare cînd Antichriºtii zburdã?

Cînd mor copii de cancer sau împuºcaþi în cap Atunci cînd se ridicã pe lume vreun satrap?

E singura scãpare: îngenunchiaþi o datã La candela ce plînge cu flacãrã bogatã Smeriþi-vã-n odaie, cînd nimeni nu vã ºtie La ceas de spovedanii ºi sfîntã liturghie Isus e farul sigur ce bate pînã-n larg Pe marea în furtunã e singurul catarg Întoarceþi-vã gîndul ºi faþa spre Mesia Nimic nu o sã pierdeþi, dar cîºtigaþi vecia În clipa grea a morþii noi fãrã El am fi Ca Dunãrea în iarnã ºi bezna din pustii Înalþã-te spre slavã, poporul meu frumos ªi ia botezul zilnic de la Isus Christos!

CORNELIU VADIM TUDOR 31 decembrie 1992 – 2 ianuarie 1993 (Text preluat din volumul „Cîntece creºtine“)

NR. 1322 z ANUL XXVI z VINERI 18 DECEMBRIE 2015 z 24 PAGINI z 4 LEI

A GLRBUA S GALBEN N RO“U E

ROMÂNIA MARE

Pag. a 2-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

RESTITUTIO IN INTEGRUM

S SÃ P T Ã M Î N A P E S C U R T Din nou despre Aristide Broscoiu Redactorul-ºef al revistei Ziarul þãrãnist iar ne dã o copitã Valentin noastre e un incult Ceauºescu ºi bomba atomicã...

Dragi concetãþeni, nu vã luaþi dupã toþi proºtii; puneþi mîna ºi gîndiþi ºi singuri: orice s-ar zice, ziua de 23 August nu poate fi scoasã din istoria naþionalã. Pentru cã, indiferent care au fost resorturile ºi tainele ei, România trebuia cu orice preþ sã iasã din coaliþia puterilor Axei, pentru cã prin întoarcerea armelor am reuºit sã scurtãm rãzboiul cu cca.

200 de zile, în fine, pentru cã astfel am reuºit sã anulãm bestialul Diktat de la Viena ºi sã redobîndim ceea ce fusese al nostru dintotdeauna - Ardealul de Nord-Vest!

Datoritã Editurii „Roza Vînturilor“, animatã de oamenii de culturã Dan Zamfirescu ºi Nedic Lemnaru, generaþiile mai tinere au putut vedea ce extraordinar poet a fost Nichifor Crainic. Dupã publicarea celor douã volume din opera în versuri a scriitorului amintit, aceeaºi editurã ne mai face un dar minunat: Colecþia completã, în ediþie anastaticã (prin fotocopiere), a Revistei Criterion, perioada octombrie 1934 - februarie 1935. Pe impunãtoarea copertã figureazã o gravurã a Palatului Fundaþiilor Regale (actuala clãdire a Bibliotecii Centrale Universitare, bombardatã inutil, parcã la cacealma, în decembrie 1989) ºi fotografiile marilor corifei Mircea Vulcãnescu, Mircea Eliade, Petru Comarnescu ºi Constantin Noica.

Ce mai pierde bucureºteanul? Sul de hîrtie igienicã, rãtãcit prin studiourile televiziunii de actualul rector al I.A.T.C., Victor Rebenciuc-Gãgãuþã. Aducãtorului, bunã recompensã.

Adio, case de comenzi! Nici un om al muncii nu se mai poate apropia „telefonic“, de aceste forme de aprovizionare, mai ales pe raza Sectorului 1.

Privatizarea hoþilor e de vinã.

Pe noi nu ne intereseazã ce zic unii ºi alþii: noile crainice ale televiziunii sînt, cu douã-trei-patru-cinci-ºase-ºapte mici excepþii, foarte frumoase ºi elegante. O notã în plus pentru Cristina Þopescu (ce dacã e fata cui ºtim noi, treaba lor, copila ºtie carte, e profesoarã de englezã ºi aratã minunat), apoi Carmen Movileanu, Iuliana Marciuc, Anca Þurcaºiu ºi pentru celelalte, pe nu mai ºtim cum le cheamã. ªi dacã tot sîntem în zi bunã, de iertare a pãcatelor, haideþi sã mai dãm o datã Cezarului ce este al Cezarului: emisiunea de Actualitãþi este remarcabilã! ªi totuºi, copilul cu mai multe moaºe moare cu buricul netãiat: de-atîtea sute de nume cîte se tot aglomereazã pe genericele emisiunilor TV (în curînd vor figura ºi ºoferii, dactilografele ºi liftierii), iatã cã apare scris proftim, ecipa, fomaþia, noºtrii ºi alte gogomãnii de-astea.

Uriaºã bucurie printre admiratorii fãrîmiþãrii noastre politice: în sfîrºit, a luat fiinþã ºi cel deal 100-lea partid, fãrã de care nu ºtim cum ar fi arãtat viaþa noastrã. Avînd în vedere cã cei din urmã vor fi cei dintîi, ºi ajungîndu-ne nouã la urechi modul amical în care membrii sãi fondatori i-au înjurat pe preºedintele þãrii ºi primulministru, ne vom gîndi cu plãcere cã, foarte curînd, acest partid al intoleranþei rãpciugoase ne va conduce din dezastru în dezastru, spre visul de aur al comunismului: infantilismul!

Ziarul „Azi“ face o legãturã între difu-

zarea pe micul ecran a hãrþii Ungariei, cu Transilvania cu tot - ºi prezenþa, tot mai sufocantã, la televiziune a „americanului“ Aristide Broscoiu. „Salutãri de la Gabi“, adicã nevastã-sa, îi spune pe micul ecran un cîntãreþ domnului agent strãin, de parcã s-ar fi întîlnit amîndoi pe ºanþ, la o cinzeacã, iar nu pe postul naþional, în vãzul þãrii...

Dl. Arici Pogorici, care se ascunde sub numele conspirativ Radu G. Þeposu, coboarã mult ºtacheta discuþiei ºi îl acuzã pe redactorul-ºef al revistei noastre cã „a fost plimbat prin coºniþele securitãþii prin strãinãtate“. Mitocãnia e pe mãsura minciunii: omul n-a fost niciodatã în strãinãtate, decît în calitate de cronicar sportiv (altminteri nu l-a trimis nimeni), dar alþii erau cei care cochetau cu Securitatea, el avînd relaþii foarte tensionate cu echipele Ministerului de Interne. Mai e acuzat cã în anii studiilor sale la Viena stãtea închis în casã ºi bea cafea din ibric. Probabil cã þeposul bea cafeaua din sticla de lambã, sau din damigeanã, dar noi îi respectãm gusturile. Ceea ce ne face însã a ciuli urechile noastre de Alcibiade este denunþarea marii inculturi a domnului Corneliu Vadim Tudor, care, aºa dupã cum zice R. G. Þeposu, fugea de lume pentru cã nu ºtia nici o limbã strãinã. Aºa este, din nefericire, individul care face aceastã gazetã habar n-are de limbi strãine. În 1971 a tradus, din românã în românã, desigur, lucrarea „Sociology of Religion“, de Joachim Wach, pentru teza sa de licenþã.

Ulterior, noroc cã interlocutorii sãi, cãrora le-a luat interviuri atît la Viena, cît ºi la Bucureºti, ºtiau o româneascã perfectã: este vorba despre fostul preºedinte al Austriei, dr. Rudolf Kirschläger (interviu realizat la Hotel Imperial, în mai 1979, ºi publicat în cartea „Idealuri“), de fondatorul premiului Herder, venerabilul industriaº german Alfred Toepffer (interviu publicat în revista „Lumea“ ºi reprodus apoi în acelaºi volum), autorul cãrþii „ªocul viitorului“, Alvin Toffler (interviu publicat în Almanahul „Flacãra“ ºi reluat în volumul „Istorie si Civilizaþie“), un numãr de 6 istorici americani (masã rotundã publicatã în revista „Lumea“, 1976). Asta-i situaþia, n-aþi nimerit-o nici de data asta, mai încercaþi...

Rîsul lumii de-abia acum începe: aflãm de la o cititoare din oraºul Miþei Baston cã revista studenþilor repetenþi, „Cuvîntul“, s-a lipit de revista noastrã, ,,prilej“ cu care reuºeºte ºi ea sã se vîndã. Nu ºtim cine de pe la poºta ploieºteanã condiþioneazã desfacerea „României Mari“ de vînzarea concomitentã a amintitei fiþuici parazitare... „Sergiu Nicolaescu e un copil întîrziat ºi n-are pic de culturã“ – declarã, la Festivalul de la Costineºti, un bãrbos total necunoscut. Mã rog, capul lui hirsut poate declara orice, pînã se încinge, pãcãne ºi scoate zegras, dar de ce lasã televiziunea aºa ceva? Regizorul amintit are destule pãcate, desigur, dar este o mare personalitate a filmului românesc ºi, credem noi, european - poate veni orice nãpîrstoc sã-l umple de zoaie pe postul naþional de

televiziune? La montarea dramei „Hoþii“, de Schiller, îºi anunþã participarea ºi vechiul bandit Fery Uroºowiþky; fost colonel de Securitate, în flotila lui N.C., acest personaj sinistru, beþiv ºi afemeiat, ahtiat dupã bani, a fãcut o vreme pe chelnerul pe la Pescãruº, apoi a condus barul de noapte Athénée Palace, ºi-a pãrãsit nevasta ºi copiii, a furat cîteva milioane bune pentru a-ºi întreþine o amantã pe Bd. Titulescu, cãreia i-a cumpãrat apartament cu 3 camere ºi mobilã scumpã, dupã care, colac peste pupãzã, acum vreo 5 ani, a omorît un om cu maºina, beat fiind, carte neºtiind, dar a mituit în stînga ºi-n dreapta, ºi-a pus la bãtaie toate relaþiile vechi de prin poliþie ºi a scãpat basma curatã. Acum, iatã-l ºef al Braseriei Athénée Palace! Arogant ºi þîfnos, urlînd ca un vechil de grof, netrebnicul ãsta furã acum mai mult ca înainte, doar e democraþie, n-aþi observat?!

Se pare cã existã o diferenþã ca de la cer la pãmînt între procurorii militari ºi cei civili: primii sînt civilizaþi, meticuloºi, justiþiari, umani - pe cînd cei din urmã (mã rog, unii dintre ei) sînt cam pe dos. Am aflat toate astea de la cîþiva deþinuþi politici recent eliberaþi.

Din foarte proasta emisiune literarã a televiziunii, intitulatã „Simpozion“, aflãm de la un regizor ºi un actor cã Ion Creangã ºi Mihai Eminescu vorbeau în limba... moldoveneascã! Pe ce lume trãiþi, domnilor realizatori care v-aþi predat cu arme ºi bagaje în braþele semnatarilor Declaraþiei de la Budapesta, adicã ale Europei Libere?! ªi încã ceva, care a avut darul sã-i revolte pe numeroºi telespectatori, care ne-au sunat la redacþie: filmul lui Alexa Visarion „Înghiþitorul de sãbii“, unde Armata Românã e terfelitã într-un mod iresponsabil.

Nu vã jucaþi cu focul cã, vorba aia, ºtiþi din copilãrie, faceþi pipi-n pat!... În afara paginii externe ºi a unor rubrici, ziarul „Dimineaþa“ e tot mai prost ºi mai soporific: dacã faci imprudenþa sã îl citeºti la micul dejun, rãmîi nemîncat, ºi ºomer, pentru cã adormi imediat la loc ºi nu te mai duci la slujbã. Noapte bunã, copii ai durerii!

Rãspundem unor cititori hotãrîþi sã scrie o istorie romanþatã a Partidului Comunist Român: versurile celebrului imn „Partidul – Ceauºescu - România“ n-au fost scrise de dl. Moses Rosen, ci de dl. Aurel Storin, fostul, actualul ºi viitorul secretar literar al Teatrului Tãnase.

Se zice cã eliberarea lui Valentin Ceauºescu a generat un val de bucurie în rîndul foºtilor sãi colegi de la Institutul de Fizicã Atomicã. ªi dacã îºi face bãiatul o bombã de buzunar, cu care-o sã-l alerge pe Gelu Voican prin Bucureºti? Sã te þii atunci Cascadorii rîsului!

Printre pechinezii care fluierã dupã accelerat se numãrã ºi bãgãtorii de seamã de la „Caþavencu“. Aceºtia nu pot decît sã-ºi urmeze idolul: lichelism, ºantaj, mîrºãvie. Lor, ca ºi celorlalþi pe care i-am mai pomenit în numerele noastre anterioare, le spunem cu multã bunãvoinþã: n-aveþi cum sã vã luptaþi cu noi, pentru cã voi încã nu v-aþi nãscut, pur ºi simplu nu existaþi!

Ziarul „Dreptatea“ s-a jurat sã ne dea cîte o copitã în fiecare zi. De pildã, sîmbãtã, acest ziar este preocupat de soarta dramaticã a revistei noastre ºi cade pe gînduri ca proasta-n fund pe scînduri, decretînd: „România Mare nici nu se vinde, zac mormane peste tot!“. Aºa e, cele aproape 350.000 de exemplare ale noastre (faþã de 60.000 þãrãneºti) nu se vînd, se smulg din mîini!... Apropo de „Dreptatea“ care, alãturi de „22“ ºi „România liberã“, a instaurat atmosfera de teroare din presa românã, de demascãri, denunþãri ºi puneri la zid: clientul articolului „Cioclul“, publicat nu de mult în revista noastrã, Gh. Grigurcu, este fãcut tãiþei de criticul C. Stãnescu, în ziarul „Adevãrul“. Cine scoate sabia...

ALCIBIADE (Text reprodus din revista „România Mare“, nr. din 24 august 1990)

CARICATURI CARICATURI CARICATURI

ROMÂNIA MARE“

Pag. a 3-a – 18 decembrie 2015

Jurnalul R(evoluþiei) lui Corneliu Vadim Tudor, de la naºtere pînã în zilele noastre (6) 24 decembrie 1989. În zori, Lidia ne cheamã 25 decembrie 1989. Sfînta zi de Crãciun.

Unde sînt iernile copilãriei? De ani de zile, afarã, pe mine ºi pe nevastã-mea, sã vedem un ciclurile parcã s-au inversat: avem zãpadã de spectacol rar: vreo 7-8 teroriºti împuºcaþi în Paºte ºi soare de Crãciun. O pojghiþã subþire de spatele casei sale, pe trotuarul de peste drum de gheaþã s-a aºezat, totuºi, pe lîngã ºanþurile cu M.Ap.N. Ne spune cã lumea trece pe lîngã apã, pe sub balcoanele unde s-a mai spãlat un cadavrele lor ºi le scuipã, le bagã monede în covor. Timid ºi fãrã vlagã, se aude un dangãt de gurã. Nu ne ducem sã ne uitãm, n-avem asemeclopot. Cred cã vine de la Biserica de pe Bd. nea curiozitãþi morbide. E Ajun de Crãciun.

Titulescu, ziditã tot de Mareºalul Antonescu, ca Acum îºi serba mama ziua numelui, de Sfînta ºi aceea din Str. Sebastian, unde am copilãrit.

Eugenia. Pentru prima oarã de un an încoace, de La doi paºi de ea locuia, într-un bloc nou, venecînd s-a înãlþat la Domnul, încerc un sentiment rabilul Ion Clopoþel, unul din fãurarii Unirii de ciudat, de care nu m-aº fi crezut capabil: mã la 1 Decembrie 1918. Noroc cã am apucat sã-i bucur cã nu trãieºte ºi cã nu poate vedea tragedidãm un premiu la „Sãptãmîna“, cu vreo 3 ani în ile astea! Cum le potriveºte Dumnezeu pe toate! urmã. Vobeam cu el la telefon ba de una, ba de În decembrie 1988, pe cînd ea agoniza la alta, iar ultima oarã mi-a spus, în duiosul lui Fundeni, într-o bunã zi a venit acolo ºi Elena grai ardelenesc: „La bunã vedere, dragule!“.

Ceauºescu. ªi-a fãcut o ecografie la doctorul Gh. L-am mai vãzut o datã, ce-i drept, dar vederea Jovin, precum ºi un set de analize. În disperarea n-a fost prea bunã, pentru cã abia mergea, îl mea cã o pierd pe mama, m-am gîndit cã ducea de braþ fiica sa, profesoara Maior, dupã moartea nu alege ºi cã ar fi posibil ca nevasta lui care am citit în „România liberã“, la Mica Ceauºescu, mai tînãrã ºi mai îngrijitã decît ea, Iubirea de mamã a fost unul dintre cele mai puternice Publicitate, cã bãtrînul acela falnic, cu nume sã disparã prima.

Dar n-a fost sã fie. Pe unde s-o ascunde motive care au stat la temelia prieteniei de-o viaþã dintre frumos ca un cîmp de flori smãlþuit, s-a stins.

Astãzi, Clopotul mare de la Bisericã îmi cuplul prezidenþial? Mai mult ca sigur, nu mai e Vadim ºi Florin Piersic. Poetul, care n-avea maºinã, a fost în þarã. Îmi iau nevasta, cãþeii ºi plec acasã. dus de actor, cu Fordul sãu, de-atîtea ori la Spitalul aduce aminte de Clopoþel, care putrezeºte în Riscurile sã mor împuºcat sînt mai mari lîngã Fundeni, unde era internatã Doamna Tudor. Fotografia a pãmîntul îngheþat al Bucureºtilor, ca atîþia fii ai M.Ap.N. decît lîngã Podul Basarab. Seara mã fost fãcutã în decembrie 1983, la Librãria „Mihail Ardealului, ai Moldovei ºi-ai Olteniei, pe care pomenesc sunat, tocmai de la Oradea, de Sadoveanu“, dupã lansarea volumelor „Saturnalii“ ºi i-a smuls destinul din matricea lor ºi zac aici, într-un oraº turcit. Mã dezmeticesc greu. Îl sun Emeric Jenei. Mã încurajeazã ºi îmi spune cã va „Istorie ºi Civilizaþie“. pe tata sã-i spun „La Mulþi Ani!“. Ca de obicei, fi mereu alãturi de mine, cã nu uitã ce am fãcut rãspunsul lui e acesta: „Ai grijã de tine, copilul pentru fotbalul românesc. Ce om de caracter!

Afarã, în oraº, în loc sã batã clopotele, bat tunurile ºi Nu-l voi uita niciodatã pentru sprijinul ãsta frãþesc. latrã mitralierele. Nu-mi trebuie mult ca sã-mi dau tatii. Rugaþi-vã la Dumnezeu. Eu am de toate, slavã La radio ºi la televizor se transmit cîntece de seama cã e o prelungire a meciului Steaua - Dinamo. Domnului!“. A venit de la Adunare, e deja ora 1. „ªi Crãciun. O minunãþie! Mãcar pentru asta, ºi tot tre- Prea sînt acuzate peste tot, ºi la Radio, ºi la cine-a mai fost, tatã, la Adunare?“ – îl întreb, tot ca buia sã se schimbe ceva în România. Vorbesc cu tata Televiziune, numai cadrele de la Miliþie ºi Securitate. de obicei, duminica. „Lume multã, taicã, ºi din la telefon, îi urez „La Mulþi Ani!“, îl întreb dacã are S-a fãcut timpul sã scot din nou cîinii la plimbare, nu America, ºi din Elveþia. Fratele David nici acum n-a nevoie de ceva. El se roagã acum pentru toatã fami- mai rezistã, mititeii de ei. Mã strecor cu greu printre primit casã, are 5 copii, poate te mai interesezi...“.

Sunã la uºã administratorul blocului, bãtrînul lia. Am mai rãmas numai cu 2 genunchi, din cei 4 blocuri ºi stîlpi, se trage sporadic de pe acoperiºuri, genunchi pãrinteºti, care se aºeazã pe podea, în rugã- oricînd mã poate lovi un glonte rãtãcit. La înapoiere, Predescu. E forfotã teribilã, monºer, trebuie sã facem ciune. Sînt atît de confuz, de tulburat! Fac eforturi ia-l pe Lupuºorul de unde nu-i. Îl caut, îl strig, îl de gardã la uºa de la intrare, miºunã teroriºtii, sar de sã-mi amintesc de unde ºtiu titlul „Crãciun însînge- fluier - nici un rãspuns. Intru în casã, îi las pe ceilalþi pe un bloc pe altul, minune mare! Cît de puþin rat“ - e carte, e film, e piesã de teatru? Indiferent ce doi ºi mã întorc sã caut mai bine. Nu mai am nici un pregãtiþi sîntem pentru asemenea încercãri ale vieþii! o fi, la noi, acum, e realitate. Se moare pe capete. La instinct de conservare, pur ºi simplu, alerg în toate Toatã experienþa noastrã, toatã ºtiinþa de carte, toate Gara de Nord, cel puþin, e un bombardament inima- direcþiile, disperat. Îl iubesc ca pe un copil, are blanã obiºnuinþele umane nu mai fac douã parale. Un glonþ ginabil. Cine sã mai umble cu colindul, pe vremurile aurie ºi ochii negri, tiviþi, a suferit atît de mult, a fost bezmetic poate sã rupã lanþul cîtorva zeci de geneastea de prãpãd? ªi totuºi, þigãnuºii de pe stradã, sfîºiat cu colþii de un dulãu asasin, l-am cules raþii. Am o sabie cãzãceascã în casã, pe care e încrusIonuþ, Nicuºor ºi încã vreo cîþiva, sunã la uºã. Mai vin însîngerat ºi cangrenat de pe drum, a avut 3 operaþii, tat anul 1912. Mi-a dãruit-o Soby Cseh, de ziua mea. ºi alþi copii, de pe la blocurile învecinate. Nu prea ºtiu de-abia a scãpat cu viaþã. ªi acum? Acum l-o fi S-o iau? Sã n-o iau? Mai bine n-o iau, mã mai fac de ei sã cînte aºa cum cîntam eu cu amicul meu, Liviu nimerit vreun glonþ, sau l-o fi cãlcat vreo maºinã din rîs. De cine sã mã apãr cu ea? De mitraliere? De Beldiman, pe la cumpãna anilor ’50-’60, dar mãcar se convoaiele bezmetice care aleargã de colo pînã colo. oamenii-panterã care sar din bloc în bloc? Unul chiar strãduiesc. E sãrãcie în casa mea, dar ceva bãnuþi, Mi-a mai murit aºa, în mîini, un caniº negru, splendid a fost vãzut în zori pe blocul nostru. Oricum, la zvobomboane, covrigi ºi alte daruri tot se mai gãsesc. – prin 1987, îl condusesem pe Barbu acasã, seara, ºi nisticã sîntem campioni mondiali. Afarã, la intrare, o Nu-mi ies din minte colindele pe care în seara de 16 sub ochii noºtri un taximetrist care gonea nebuneºte tînãrã familie de artiºti plastici – soþ ºi soþie – þine o decembrie mi le-au intonat, la uºã, niºte studenþi la a lovit un cîine rãtãcit, ce se pierduse probabil de ºuetã cu un amic. Stãm de atîþia ani în bloc ºi nici Teologie. De unde-mi ºtiau adresa? Am împodobit stãpîn, eu l-am ridicat în braþe din mijlocul drumului, acum nu ºtiu cum îi cheamã. În ultimele zile, au intrat bradul ºi în acest an. Nici un an n-am absentat de la l-am aºejat pe trotuar, lîngã zidul casei lui Nea Jean, în vorbã cu mine, deºi e limpede cã nu mã agreeazã. întîlnirea cu el, e atît de frumos, e atît de înãlþãtor, un i-am pipãit instinctiv oasele capului ºi am simþit cã Mi se spune cã pe partenerul lor de discuþii îl cheamã crîmpei de pãdure iluminat sãrbãtoreºte! ªi, totuºi, sînt ferfeniþã, moi, zdrobite ca niºte coji de ouã, sãr- Cãtãlin Iorgulescu. E plin de importanþã, aud cã ar fi tristã duminicã, vorba cîntecului care i-a dus la sinu- mana vietate nu era pregãtitã pentru viaþa asta, ea preluat puterea (?!) la Primãria Sectorului 1. În numai 3 zile au rãsãrit, precum ciupercile, niºte cidere pe atîþia unguri. E aproape de miezul nopþii. crescuse în casã, ºi uite cã acum o fãcuse terci civilizaactiviºti de tip nou, cu cearcãne de nesomn la ochi, þia, privea cu ochii înlãcrimaþi la mine, poate credea nebãrbieriþi, dar hotãrîþi sã apere cuceririle. Care cã sînt stãpînul lui, care a venit, în sfîrºit, sã-l salveze cuceriri? Consemnul nostru, al locatarilor, e sã închiºi sã-l ia acasã, dupã care a oftat uºor, ca un foºnet de dem uºa de jos cu cheia. Zi ºi noapte. Nu lãsãm înãunstea cãzãtoare, ºi a murit. Mã trezesc din amintiri. tru decît „riveranii“, adicã locatarii. Mai îmi þine de Aud un scîncet ca de copil, undeva, în bezna nopþii. urît Nelu Tudorancea. În urmã cu vreo 2 ani, m-am Intru în curtea unor vecini, „þigani de vatrã“. Îmi dau luptat sã-l scap de puºcãrie. Era un simplu tehnician seama ce s-a întîmplat: Lupul Lupilor a cãzut într-o pe la Ministerul Turismului, aranja antene ºi reþele gurã de canal deschisã, uscatã ºi pãrãsitã de mult. video. A fost arestat fãrã nici un motiv, se pare cã-i Aºa e, mã uit în întunericul acelei gãuri adînci de vreo împrumutase generalului Ilie Ceauºescu cîteva video2 metri ºi-i vãd ochii scãpãrînd vãpãi, ca la toþi lupii, casete cu filme artistice, necesare circuitului interior deºi e un lup de buzunar, o corciturã. Mã trîntesc la al hotelurilor, pentru turiºtii strãini. ªefii Ministerului pãmînt, bag mîna cît mai adînc, în sfîrºit îl ating, îl de Interne, Tudor Postelnicu ºi Constantin Nuþã, apuc zdravãn de ceafã ºi, cu un efort supraomenesc, urîndu-l de moarte pe Ilie Ceauºescu (în special din acea poziþie dificilã, îl ridic ºi îl scot la suprafaþã. datoritã... fotbalului!), s-au rãzbunat pe acarul Pãun, E fericit, face tumbe ºi þopãie de bucurie în jurul sãrãntocul de Tudorancea. În fiecare zi, nevasta meu, deºi îl cert cu metodã pestalozzianã: „Vezi ce-ai deþinutului venea sã mã roage sã-l ajut. pãþit, vagabond mic, dacã îþi rupeai gîtul? Sã nu mai (va urma) pleci de lîngã mine, Lupule, banditule internaþional, (Texte reproduse din „Jurnalul Revoluþiei, de la cã a doua oarã nu te mai salvez!“. Hotãrît lucru, nu Crãciun la Paºte“; Autor: Corneliu Vadim Tudor) Doi români celebri: Corneliu Vadim Tudor ºi sînt zile prea bune pentru mine: unii fac Istorie, iar Paginã realizatã de CARMEN IONICà eu scriu prostii în „Jurnal“ ºi salvez maidanezi! colonelul Gheorghe Eminescu.

Pag. a 4-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

ALBUMUL CU POZE RARE

Volumul „Bãtãlia Arghezi“, de Dorina Grãsoiu un vibrant omagiu adus genialului poet...

La Editura Nouã a apãrut excepþionalul volum al doamnei Dorina Grãsoiu, închinat lui Tudor Arghezi, nemuritorul creator din generaþia enescienã ºi un revoluþionar, prin inovaþiile aduse în lumea paradisiacã a limbii române. Se cuvin a fi menþionate operele scrise de aceeaºi autoare: ,,Bãtãlia" Arghezi, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984; Mihail Sebastian, sau Ironia unui destin, Editura Minerva, Bucureºti, 1986; Caragiale în presa vremii, Editura Jurnalul literar, Bucureºti, 2003; Viaþa cãrþilor lui Ovidiu Papadima, Editura Vestala, Bucureºti, 2004. Volume în colaborare: Dicþionar cronologic, Literatura românã, Editura ªtiinþificã ºi Enciclopedicã, Bucureºti, 1979; Literatura românã contemporanã, I - Poezia, Editura Academiei Române, Bucureºti, 1980; Literatur Rumäniens - 1944 bis 1980, Verlag Volk und Wissen, Berlin, 1983; Atitudini ºi polemici în presa literarã interbelicã, TUB, 1984; Sinteze ºi comentarii pentru Bacalaureat, Societatea de ºtiinþe filologice din Bucureºti, 1992, Bibliografia I.L. Caragiale, douã volume, Editura Grai ºi suflet, Bucureºti, 1997; Bibliografia esenþialã a literaturii române. Scriitori/ Reviste/ Concepte, Editura Encliclopedicã, Bucureºti, 2003; Dicþionarul general al literaturii române, I-VII, Editura Univers enciclopedic, Bucureºti, 2004-2009.

Precizez cã volumul închinat lui Tudor Arghezi se aflã la a II-a ediþie, revãzutã, publicatã la Editura Nouã. În opinia mea, apariþia acestui opus poate fi consideratã un eveniment editorial. *** Cuprinsul volumului omagial are urmãtoarele capitole: Argument; Destinul unei opere; Ecoul începuturilor; ,,Bãtãlia" Arghezi; Avatarurile unui clasic în viaþã; Concluzii; Note; Indice de nume; Referinþe.

Consider ca fiind relevantã, pentru cei interesaþi, reproducerea urmãtorului fragment al lucrãrii (pag. 36-37): ,,La o primã vedere, ar putea pãrea cu totul curioasã iritarea manifestatã de obºtea scriitoriceascã faþã de reacþia lui Lovinescu.

Curioasã, fiindcã, în fond, atitudinea lui Arghezi era incontestabil blamabilã. Circumstanþele de talent, valoare, pe care N. Davidescu le invocã, sînt valabile, dar nu schimbã problema. Atunci, ce a provocat valul surprinzãtor de simpatie cu care poetul este înconjurat acum? Compasiunea? Nu mai este cazul; fusese eliberat din închisoare. În fond, de ce Ioan Slavici, care se afla în aceeaºi situaþie (ºi ale cãrui sentimente pro-germane erau mult mai explicabile þinînd cont de formaþia ºi educaþia lui) nu a constituit subiectul unor dispute similare?

Explicaþia credem cã ar trebui cãutatã în esenþiala mutaþie esteticã produsã în conºtiinþa scriitoriceascã ºi în gustul public dupã rãzboi, eveniment care s-a constituit nu doar ca o realitate social-politicã, ci, prin consecinþele sale, a marcat un nou ev în literatura românã. Moartea unor valoroºi exponenþi ai literaturii «þãrãniste» antebelice ºi imposibilitatea altora de a-ºi depãºi propria formulã au lãsat teren liber de afirmare unei noi generaþii, ce se impune în pofida obtuzitãþii criticilor ºi a opacitãþii publicului. Simbolismul, socotit multã vreme doar un act de frondã, o modalitate ereticã de

TABLETÃ DE SCRIITOR

Era spre searã...

Cu vreo douã zile în urmã, spre searã, mã gîndeam în sinea mea: la ce mai sînt ºi eu, o biatã gîzã, cu inimantristatã de lacrima copilului ce-am fost supus la atîtea greutãþi fãrã mãsurã? Mã aflam în autobuzul 182, alãturi de fel ºi fel de oameni, cu griji poate mai mari, sau mai mici decît ale mele, cînd, deodatã, am vãzut în uºa Bisericii Doamna Oltea (de lîngã Circ), pe Dumnezeu în haine albe. Mã privea ca un Pãrinte cu zîmbetu-I luminos. L-am întrebat...„ Cum, Doamne, de ai ales în clipa asta sã mã priveºti tocmai pe mine în dulcea Ta tãcere de Duh înalt cu flori de nemurire ºi pãsãri de tainã, de rugãciuni ºi miez de pîine ºi vin drept mirodenii spre împãcarea tuturor cu glasul meu?“. ªi se uita la mine Domnul, aºa, cum numai El ºtie s-o facã, ºi mã simþeam atît de mîndru, cã m-am trezit vorbind, cum fac bãtrînii cu cei din preajma lor, copii, nepoþi... Îþi mulþumesc, Pãrinte, ºi împãcat mã simt acum cã am avut atît de mare bucurie vãzîndu-Te pe Tine, Domnul meu, cum Te rogi pentru mine ºi simt cum trupul îmi înfloreºte în vlagã pentru cã Te am în faþa mea îmbrãcat în haina aceea minunatã cusutã cu flori de bunãtate ºi stele de iubire.

Mîinile Sale, cu degete subþiri ºi lungi, erau ca aripile de aer la copt de grîu, cu soarele vãpãi de miere de agheas-

opoziþie faþã de idealurile naþionale, dupã ce cucerise, prin creaþia lui I.Minulescu, D.Anghel, ªt.Peticã, aprecierile criticii ºi aplauzele publicului, se vede acum «sãrãcit», prin moartea prematurã a cîtorva dintre cei mai promiþãtori reprezentanþi ai sãi. Arena literarã este ocupatã de «moderniºti» (dintre care unii debuteazã imediat dupã rãzboi, iar alþii, în faza de maturitate, îºi împlinesc destinul literar acum). Aºa se explicã, deci, interesul cu care Arghezi este citit, comentat, apãrat în anii postbelici”.

Mai pun într-un con de luminã ºi fragmentul de la pag. 150, în care autoarea relevã momentul important, al recunoaºterii unanime de care avea sã se bucure, dupã o aprigã bãtãlie, poetul Tudor Arghezi: ,,În conºtiinþa criticã a vremii, ca ºi în cea publicã, Arghezi îºi cîºtigase locul alãturi de cei mai strãluciþi reprezentanþi ai liricii româneºti.

Ecourile «bãtãliei» se stinseserã, ºi chiar dacã vreo sãgeatã mai scapã din arcul prea întins al vreunui zelos, ea trecea pe lîngã impunãtorul edificiu, a cãrui existenþã nu mai era, acum, contestatã de nimeni. Destinul operei argheziene pãrea, astfel, pecetluit: dupã o îndelungatã ºi aprigã disputã, sã culeagã laurii unei recunoaºteri unanime. În plus, generaþiile poetice de dupã 1940 (generaþia «Albatros», a Cercului literar de la Sibiu) nu mai erau preocupate de fenomenul liric arghezian, preferînd sã-ºi gãseascã propria formulã ºi sã accepte, ca o axiomã ce nu mai avea nevoie de vreo demonstraþie, valoarea creaþiei lui. În felul acesta, opera arghezianã tindea sã se clasicizeze, sã intre în rîndul scrierilor tabu, recunoscute, ca atare, de toþi. Evenimentele care au urmat însã - în «obsedantul deceniu» - au provocat o asemenea rãsturnare a ierarhiilor, încît Arghezi, ca, de fapt, mulþi alþi creatori de frunte ai epocii interbelice, s-a vãzut izgonit, pentru un timp, din panteonul literelor române”.

Capitolul „Avatarurile unui clasic în viaþã” este, în opinia mea, de-a dreptul rãscolitor! Iatã un fragment: ,,Deºi comentariile au cîºtigat, dupã cum am arãtat, în varietate ºi subtilitate analiticã, deºi, în asamblu, numãrul articolelor, studiilor, monografiilor este impresionant, totuºi nu se poate afirma cã s-a scris lucrarea fundamentalã, Cartea despre Arghezi. El nu-ºi are încã monumentul pe care un G. Cãlinescu, spre exemplu, i l-a ridicat lui Mihai Eminescu”.

Din capitolul Concluziilor am ales, drept exemplificare, urmãtorul fragment: ,,Prematurele semne de obosealã acuzate de public ºi de criticã se datoreazã, dincolo de circumstanþe extraliterare, ºi unei false impresii de accesibilitate, creatã de versurile sale. Poate cã o nouã generaþie, desprinsã de fatalitatea influenþei exercitatã de personalitatea, nu întotdeauna comodã, a lui Arghezi, ca ºi de preconcepþiile fixate de atîtea serii de comentatori, se va întoarce la opera lui, descoperind, cu surprizã, probabil, nebãnuita ei actualitate”. În încheierea acestei evocãri, revin la ideea pe care am mai expus-o: în cultura românã, existã „simfonii”, alcãtuite din opusurile muzicale în care s-au tãlmãcit, în chip impresionant, poeziile unor mari scriitori. Aºa s-au conturat Simfoniile Eminescu, Arghezi, Blaga, Ion Barbu, George

mã. Doream sã-I cer ceva, dar nu-mi venea în minte anume ce. Era prea frumos ºi prea blînd sã-L necãjesc cu vorba mea ºi am plecat mai departe, în drumul meu. Mã uitam în urmã, prin geamul aburit de ploaie, iar Domnul stãtea la locul Sãu, cuminte ca un prunc. Mã rugam sã nu uit acest moment, pentru cã niciodatã nu l-am vãzut pe Dumnezeu pînã acum, cînd scriu aceste rînduri... ªi dupã nopþi de zbucium ºi vise care mai de care rãvãºindumi somnul, iatã, mi-am zis, nu sînt singur, e cineva cu mine, în preajma mea cu voie bunã - ºi de atunci am început sã fiu altfel în felul meu de om. Cã Domnul nu e om, e Duh al Împãrãþiei din ceruri de care nu mã mai tem.

Cînd steaua mea va cãdea, cîndva, în gol, ºtiu cã va exista cineva care îmi va purta de grijã. El e Domnul pe care Lam vãzut cu ochii-n tremurare, privindu-L cu mirare, prin uºa acelei Biserici. Eu mã duceam sã dau de mîncare unui cerºetor ce m-aºtepta pe scãrile de la intrarea în Gara de Nord. ªi noaptea am avut un somn adînc, farã suspine, dar nu ºtiam de eram în patul meu sau undeva, în Rai. Cînd m-am trezit, acelaºi chin al vieþii m-a împresurat, c-aºa îmi este mie scris sã merg pe drum cu ghimpi, dar n-am sã uit ce am vãzut cînd, copleºit de gînduri, credeam cã totul se terminã pe pãmînt... O, ce vis, ºi cîtã nedreptate e în firea noastrã! Iar Domnul, iatã, mi-a arãtat cã pot sã merg pe calea cea bunã în ocrotirea Sa, El veghind necunoscutul meu din mine.

ION MACHIDON, preºedintele Cenaclului „Amurg sentimental“

Paul Everac, un mare dramaturg ºi ziarist

MICROSIOANE Salvare Toatã viaþa, iepurele s-a speriat de propria lui umbrã.

Pînã într-o zi, cînd, fugind îngrozit peste arãturi, cu umbra dupã el, gata sã-l înghitã, dãdu peste el un vînãtor, care-l scãpã de ea.

Porcul Speriat, copilul ieºi din casa în care urla tatãl sãu ºi o rupse la fugã. ªi abia cînd ajunse la marginea satului, ºi din pãdure ieºi un porc mistreþ, se liniºti. Porcul mãcar n-avea cum sã fie beat.

Misterul misterios Printre peºti, a cãror muþenie a devenit proverbialã, unii s-au dovedit adevãraþi palavragii. Rãmîne numai de stabilit ce anume îºi comunicã.

VASILE BÃRAN Bacovia, Vasile Voiculescu, Nichita Stãnescu, Marin Preda, Eugen Barbu, Marin Sorescu, Corneliu Vadim Tudor ºi Adrian Pãunescu. În ceea ce mã priveºte, am compus liedurile Inscripþie, Inscripþie pe un indel, Inscripþie pe un mormînt, care au fost prezentate în toate festivalurile dedicate lui George Enescu, precum ºi pe scene din cele douã Americi, din Asia ºi din Vestul ºi Estul european. Îmi permit sã adaug, la toate acestea, sutele de pagini de eseu, cu titlul „Tudor Arghezi ºi muzica”.

Iatã de ce, într-o lume debusolatã, în care viaþa a devenit un chin, cartea doamnei Dorina Grãsoiu a transformat existenþa noastrã într-un cîntec, cu enesciene virtuþi consolatoare.

DORU POPOVICI

Declaraþie Lui Adrian Pãunescu Te iubesc chiar dacã plouã, te iubesc chiar dacã ninge meteorologii ãºtia au în loc de cap o minge te iubesc ºi la Craiova cînd mã plimb sub vechiul zid ºi cînd cînt diverse imne în tribunã la Rapid.

Te iubesc cu disperarea unui tren ce nu se-opreºte, foaie verde de iubire, foaie verde cozi de peºte.

Mai ales pe malul mãrii te iubesc ºi mai enorm, te iubesc ºi dimineaþa ºi cînd seara vreau sã dorm.

Voi reglementa aceastã stare anacronicã ºi veche ºi-am sã-þi cînt un imn de jale sub pufoasa ta ureche, sã þi se-nfioare nara rozã ca un trandafir ochii sã þi se-nfioare cu reflexe de safir lira coamei tale lunge, pãrul tãu pînã la glezne îl voi face înc-odatã sã mai lumineze bezne ºi pe cei ce te hulirã am sã-i spintec cu-n pumnal tu, nesomnul vieþii mele, nãrãvaº ºi dulce cal...

Parodie de MIRCEA MICU

Pag. a 5-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Elogiul adus de Tudor Arghezi Gorjului ºi gorjenilor În 1943 a apãrut în presã faimoasa tabletã-pamflet „Baroane“, în care Tudor Arghezi îl ataca vehement pe Albert von Killinger, ambasadorul Germaniei hitleriste în România.

Consecinþa curajului civic al lui Arghezi a fost internarea sa în lagãrul politic de la Tîrgu-Jiu. Acolo a continuat sã lucreze ºi sã scrie. Prin decembrie 1943, s-a clãdit o bisericuþã de lemn, chiar în centrul lagãrului.

Cu acel prilej, Tudor Arghezi, obiºnuit a consemna zilnic orice eveniment, a scris un articol intitulat „Bisericuþa din lagãrul de la Tîrgu-Jiu: un giuvaer“. Era o minunatã „tabletã“, necunoscutã însã, deoarece autorul a strecurat-o cu discreþie în ziarul local „Gorjanul“, din 19 decembrie 1943, sub un pseudonim inedit „Alfa“. Nici eu n-aº fi ºtiut cã ar fi fost scris de Tudor Arghezi, dacã o întîmplare fericitã nu m-ar fi pus în posesia manuscrisului original pe care, pentru deosebita sa valoare literarã, precum ºi pentru necunoaºterea lui, îl reproduc aici. Este, de fapt, un splendid elogiu adus Gorjului ºi gorjenilor.

*** Mai sus, în lagãr, pe vasta alee elegantã, pãzitã de drapele lungi paralele, de înãlþimea stîlpilor, din vîrful cãrora curg Tricolore pînã-n pãmînt, la o rãspîntie de uliþi, printre cartierele de cabane, o altã sentinelã, un alt sãtean, alt gorjan. Acesta, înalt ca sentinela lui Grigorescu, stã cu ochii îndreptaþi cãtre coamele albe ale Parîngului, descifrînd, printre vãlurile violete ale unei ceþi delicate, Sanatoriul monumental de la Dobriþa, atîrnat, pe munþi, ca un avion alb uriaº.

- La ce te uiþi, camarade?, îl întreb.

- La Mîndra!, rãspunde soldatul. Mîndra este unul din piscurile din gloata Carpaþilor înghesuiþi într-acolo.

Lîngã soldat pãzeºte, cu ochii înflãcãraþi, un cîine zvelt, negru, care vrea sã înþeleagã întrebarea ºi rãspunsul.

- Vã uitaþi la cãþeaua mea?, zice ostaºul cu baioneta înfiptã în vãzduh.

Era cîinele lui de încredere. A venit sã facã ºi el concentrarea cu soldatul, care-i cioban.

*** Gorjul e o regiune de surprizã. Întîi, cãci se cuvine sã fie pus întîi, e gorjanul. E, el, român, e ºi oltean, dar e mai mult decît atîta, cu toate cã ar fi deajuns sã rãmînã ºi fãrã alte originalitãþi. E altfel de român, ºi altfel de oltean. Gorjanul, comparat cu ceilalþi români, consideraþi pe judeþe, are - nu ºtiu ce are - ceva aºa, ca un lipici al lui, o noimã de aristocraþie...

Dacã n-aþi vãzut gorjencele acelea, cucoanele acelea, în opinci, în cojoc, cu chipul rotunjit într-o bogatã nãframã boiereascã, n-aþi vãzut nimic ºi duceþi-vã sã le vedeþi. Pictorii care ne-au împuiat capul cu Balcicul, sã-ºi ia ºevaletul ºi paleta, sã apuce pe rîu în sus, la dreapta ºi la stînga lui, ºi sã ne spunã în expoziþiile din Bucureºti cum li s-au agãþat pensulele de sprînceana Smarandei, de iþarii lui Marin, de genele Parîngului, ºi de acea luminã de aur mare, care fulgerã pãmîntul celui mai sãrac judeþ, de oamenii cei mai zdraveni ºi mai teferi la minte.

Gorjanul are stilul lui în vorbã, în port, în inteligenþã. Aº pune rãmãºag cã nu-i în tot judeþul un singur prost. În felul lui, fiecare gorjan e o individualitate. Iatã sentinela din poarta lagãrului de internaþi politici. E un sãtean mititel, de vreo patruzeci ºi cîþiva de ani. Face onorurile cum se pricepe, între ofiþerii ºi gradaþii de la intrare. Invitaþii la sfinþirea bisericii sînt numeroºi, se cam îmbulzesc. Soldatul a rãmas un moment singur, sã descifreze cartoanele tipãrite ale comandamentului, fãrã de care musafirii sînt nepoftiþi. Lagãrul se gãseºte la 200 de paºi de oraº, iar un domn ºi-a uitat documentul acasã.

- Lasã-l sã intre, camarade, îl îndeamnã pe ºoptite cîþiva invitaþi cu actul de invitare în regulã. E un domn mare, nu-l þine la poartã.

Soldatul se uitã ºi la unii, ºi la alþii. E un gorjan concentrat de cîteva zile. Consemnul e sã intre numai musafirii care prezintã invitaþia. Se gîndeºte o secundã ºi rãspunde gorjeneºte : - ªtiu eu cã-i mare. ªi dvs. sînteþi toþi mari. Numai cã eu sînt mic, pãcatele mele.

*** În Tîrgul Jiului, capitala Gorjului, nici negustorii nu sînt precum ceilalþi din restul þãrii. Ei ºtiu sã te primeascã ºi sã surîdã, politicoºi, fãrã servilism, dar niciodatã indiferenþi. Fiind în trecere prin oraº, am intrat în toate prãvãliile de toate mãrfurile, n-am cumpãrat de nicãieri nimic, dar m-am aprovizionat cu mãrfurile sufleteºti cele mai bune. Mã rog, cînd vã sãturaþi de negustorii din Bucureºti, daþi o fugã pînã la Tîrgu-Jiu numai 16 ore de drum - ºi serviþi-vã la ei. Domnii comercianþi din Capitalã ar putea sã ia din magazinele locale o frumoasã lecþie de omenie ºi de bunã-cuviinþã.

Ca negustorii e ºi clientela, o clientelã care ºtie ce vrea, pretenþioasã la calitate, dar cu adevãrat distinsã. Cucoanele, aici, lucru neobiºnuit de semnificativ pentru o provincie atît de departe, pe latura Munþilor Cernei ºi Retezatul, sînt cucoane în alesul înþeles al cuvîntului, nu numai frumoase ºi deºtepte, dar îmbrãcate cu gust. Altã rasã de români! ªi nici n-ar putea sã fie altfel, cãci doamnele ºi domniºoarele sînt gorjence, iar domnii sînt gorjeni. Aristocraþia este în aerul binecuvîntatului þinut. *** Intelectualitatea? E o intelectualitate concretã ºi integralã în Gorj, departe de spoiala unui semidoctism foarte des întîlnit în Bucureºtii tuturor despersonalizãrilor. Profesorii, medicii, ofiþerii, avocaþii, magistraþii - sînt alþii. Te surprinde acuitatea justeþei lor de gîndire. Oamenii aceºtia par maceraþi de o culturã veche ºi densã, fãrã intervale, fãrã lipsa verigilor de înlãnþuire.

Ai putut, cînd cîntau clopotele din lagãr ºi orchestra militarã intona un zumzet admirabil organizat, de reculegere, sã stai de vorbã cu ei despre problemele esenþiale ale artei ºi literaturii.

Asta se întîmplã rareori, chiar în librãriile universitare.

Tonalitatea interioarã a opiniilor ºi judecãþile sînt caracterizate ºi de un accent strict gorjan: spiritul de independenþã. Se cunoaºte cã din osul lui Tudor din Vladimiri sînt ieºiþi oamenii pe care i-am cunoscut cu prilejul ºederii în lagãrul împrejmuit cu sîrmã ghimpatã de la Tîrgu-Jiu.

*** Povestea bisericuþei este frumoasã ca ºi înfãþiºarea ei, culeasã parcã din basmele lui Andersen, ale fraþilor Grimm ºi Swift.

Comandantul lagãrului a visat o imagine de Ierusalim în lagãr, un altar naiv ºi fraged, un chivot, o bijuterie. Schitul a fost zidit pe tãlpi de piatrã, din bîrne groase aparente, ºi înconjurat cu un brîu de iarbã primãvãraticã, þesutã fin ºi verde în decembrie, ca un chenar de smarald. Deasupra bîrnelor negre se ridicã, pe povîrniºuri variate, o îmbrãcãminte galbenã de zale de ºiþã. Cerdacul elegant invitã mînãstireºte. Uºa bisericii însãºi e o broderie de stejar. În interior, catapeteasma, stranele, analogul, pupitrul cîntãreþului sînt puternic asigurate, în gingãºiile sculpturii, de rezistenþa stejarului. Interiorul e, bineînþeles, zidit masiv, ºi culoarea lui candidã dã o impresie de vãzduh senin. Bisericuþa e un diminutiv, raportat la imensitatea lagãrului dimprejur.

E o bisericã unicã, din cîte cunosc eu, ºi pare sã cînte singurã din lumini ºi icoane. Privitã în peisajul ei, cu atîtea culori de contraste studiate, e vioaie ºi zmãlþatã ca un brotãcel.

DAN SMÂNTÃNESCU

PELERINAJ PE TERRA (1)

existã locuri ca pe bãtrîna Terrã. Pe Pãmînt, prieteni, totul e posibil ºi nimic nu e interzis.

- Nimic? îl întrebã Simon.

- Au fãcut o lege care interzice interdicþiile, explicã, rînjind, vînzãtorul. ªi pînã acum nimeni nu a încãlcat-o. Terra e altfel, prieteni. Voi sînteþi specialiºti în agriculturã, nu-i aºa?

Ei, bine, Terra, e specializatã în chestii puþin practice, cum ar fi nebunia, frumuseþea, rãzboiul, intoxicarea, puritatea, oroarea ºi aºa mai departe. Iar lumea vine de la distanþe de ani-luminã pentru a gusta din aceste „produse“.

- ªi dragostea? a întrebat o femeie.

- O, fata mea, i-a rãspuns, gentil, vînzãtorul. Terra e unicul loc din Galaxie unde încã mai existã dragoste! Detroit II ºi Detroit III au încercat-o ºi au gãsit cã e prea costisitoare, Alana a decis cã e prea tulburãtoare, iar Moracia ºi Doran V nu au avut timp sã o importe. Dar, cum am spus, Terra e specializatã în lucruri puþin practice, pe care ºtie cum sã le facã sã renteze.

- Le face sã renteze? l-a întrebat un agricultor robust.

- Desigur! Terra e ancestralã, mineralele sale s-au epuizat, cîmpiile sînt secãtuite. Coloniile ei sînt acum independente, pline de oameni cumpãtaþi ca voi, care pretind marfã de valoare în schimbul produselor lor. Ce-ar mai putea comercializa Terra dacã nu lucruri inutile, care fac viaþa demnã de a fi trãitã?

- Dumneata ai fost îndrãgostit pe Terra ? întrebã Simon.

- Da, am fost, rãspunse vînzãtorul cu tristeþe. Am fost îndrãgostit ºi acum cãlãtoresc. Prieteni, aceste cãrþi...

Cu un preþ exorbitant, Simon a cumpãrat o carte anticã de poezie ºi, citind-o, visã pasiunea sub luna rãtãcitoare, lumina dimineþii care strãlucea candidã pe buzele uscate ale îndrãgostiþilor, trupurile încleºtate pe o plajã pustie, la marginea mãrii, rostogolite de patimã ºi asurzite de vuietul valurilor. ªi toate astea erau posibile numai pe Terra! Pentru cã, dupã cum spunea vînzãtorul, fii risipiþi ai Terrei erau prea ocupaþi sã smulgã solului strãin cele trebuitoare vieþii. Pe Kazanga creºtea grîu ºi porumb, iar pe Detroit II ºi III, fabricile deveneau tot mai numeroase. Cherhanalele Alanei erau subiect de conversaþie în zona Stelei Sudului, pe Moracia existau fiare periculoase, iar pe Doran V, pãdurea sãlbaticã ºi fãrã sfîrºit aºtepta sã fie cuceritã. ªi totul era corect, era exact aºa cum trebuia sã fie. Dar lumile noi erau austere, planificate cu grijã, sterile în perfecþiunea lor. În abisul mort al spaþiului ceva se pierduse ºi numai Terra cunoºtea dragostea. Din acest motiv, Simon lucra ºi economisea ºi visa. Iar cînd a împlinit 29 de ani a vîndut ferma, ºi-a pus toate cãmãºile curate într-o valizã, a îmbrãcat costumul cel mai bun, a încãlþat o pereche de pantofi solizi ºi s-a suit în astronava Kazanga-Metropoli. (va urma) ROBERT SHECKLEY (Text reprodus din Almanahul „Luceafãrul“, 1982)

Alfred Simon se nãscuse pe Kazanga IV, o micã planetã agricolã în apropiere de Arcturus, ºi conducea o secerãtoaretreierãtoare pe cimpurile de grîu, iar în serile lungi ºi tãcute asculta discuri cu cîntece de dragoste de pe Terra. Viaþa era destul de plãcutã pe Kazanga, iar fetele erau frumoase, vesele, sincere ºi supuse, tovarãºe bune pentru o plimbare printre coline sau pentru o partidã de înot în rîu ºi soþii fidele pentru toatã viaþa. Dar romantice, niciodatã! Pe Kazanga, te puteai distra din toatã inima. Doar te distrai, ºi atît. Simon avea impresia cã lipsea ceva din acea existenþã dulceagã. ªi, într-o zi, a descoperit ce anume lipsea. În ziua aceea, pe Kazanga a sosit un vînzãtor ambulant cu o astronavã prãpãditã, plinã de cãrþi. Era slab, cãrunt ºi cam într-o ureche. În cinstea lui au dat o serbare, pentru cã noutãþile erau foarte apreciate în lumile externe. Vînzãtorul le-a povestit toate bîrfele mai recente: rãzboiul preþurilor dintre Detroit II ºi Detroit III; cum mai mergea pescuitul pe Alana; ce toalete îmbrãcase soþia preºedintelui Moraciei ºi felul straniu în care vorbeau oamenii de pe Doran V. Cînd a terminat de povestit, cineva i-a cerut: - Vorbeºte-ne despre Terra.

- Aha! spuse vînzãtorul, înãlþînd din sprîncene. Vreþi veºti despre Planeta-Mamã? Într-adevãr, prieteni, nicãieri nu

Doi fii ai Transilvaniei: colonelul Gh. Turda ºi generalul Virgil Ardelean. Unul cîntã, altul trage cu urechea.

EVENIMENT EDITORIAL La Editura „Amurg sentimental“, din Bucureºti, a apãrut volumul de pamflete intitulat ,,Politicieni, Analiºti ºi Limba Românã”, semnat de George Militaru, un apreciat colaborator al revistei noastre. Dedicaþia autorului: ,,Domniºoarei Lidia, vrednica fiicã a Tribunului, ofer aceastã carte, tot de pamflete, publicate, cu generozitate, în cea mai valoroasã revistã de atitudine patrioticã ºi civicã, apãrutã în peisajul publicisticii dupã tristele evenimente din decembrie 1989: «România Mare». Întru memoria marelui domn Corneliu Vadim Tudor, plecat dintre noi prematur, cînd era încã nevoie de prezenþa uriaºei lui personalitãþi, mai ales acum, în vremurile tulburi ºi grele pe care le trãim. Cu înaltã stimã, George Militaru, decembrie 2015”.

Pag. a 6-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Atitudini

Polemici

Vadim – pilonul nemuritor al românismului (3) Pentru Vadim, muzicalitatea versului ºi rima au fost pilonii poeziei, la care nu a renunþat niciodatã. Sedus de comorile nepieritoare ale graiului nostru strãbun, Corneliu Vadim Tudor s-a afirmat încã din tinereþe ca un strãlucit apãrãtor al Limbii Române, tunînd ºi fulgerînd împotriva celor ce stîlcesc vocabularul, împotriva vulgaritãþilor, inadvertenþelor ºi dezacordurilor gramaticale, manifestînd, în acelaºi timp, o preocupare statornicã pentru cultivarea graiului românesc, ,,acel templu în cuprinsul cãruia ne regãsim, sfioºi, cu toþii”.

Poemele lui Corneliu Vadim Tudor surprind o largã paletã de teme majore, pe care le regãsim în creaþia mai tuturor barzilor autohtoni ºi strãini: iubirea, acel sentiment puternic de afecþiune ºi de emoþie, care a alimentat de cînd lumea poezia eroticã, divinizarea familiei, compasiunea faþã de semenii neajutoraþi, dragostea faþã de þarã ºi popor, faþã de trecutul naþiunii noastre, faþã de naturã, credinþa în Dumnezeu, dar ºi reacþia fermã ºi promptã la evenimentele importante ale vieþii politice ºi sociale. O mare sinceritate ºi încîntare se degajã din poezia sa eroticã: ,,În faþa voastrã, ah, femei divine,/ de cînd mã ºtiu, mã pierd ca un copil/ pozez în tandru sau devin ostil/ sînt histrionic ºi îmi e ruºine/ prin ce deochi mã preschimbaþi atît, încît sînt sclavul unei mari emoþii?”. Vadim este poetul care ºi-a iubit pãtimaº familia, cãreia îi dedicã un întreg ciclu de poezii: ,,Cîntare pãrinþilor”, ,,Pereche milenarã”, ,,Recviem pentru mama”, ,,Tatãl nostru”, ,,Lidia” ºi multe altele. Cu cîtã simþire sufleteascã ºi recunoºtinþã îi mulþumeºte mamei sale pentru sacrificiul de a-l fi adus pe lume ºi de a-l fi ocrotit: ,,Mulþumesc, iubitã mamã,/ steaua mea din zori de zi/ fãrã tine-mi este teamã/ cã planeta s-ar rãci/ te-am secãtuit de vlagã/ m-ai nãscut, m-ai înflorit/ pentru tine, mamã dragã,/ soarele en asfinþit”. Între un asemenea sentiment sublim nutrit pentru familie ºi gestul necugetat, dement, al atîtor tineri din lumea perfidã, dubioasã, insolentã, arþãgoasã, istericã ºi necontrolabilã de astãzi, care îºi maltrateazã pãrinþii sau îi ucid, este o distanþã cosmicã.

Pãtruns de un adînc spirit umanitar, Vadim vibreazã cu aceeaºi intensitate ºi în faþa oamenilor flãmînzi ºi suferinzi, a necãjiþilor ºi umiliþilor, cãrora le oferã o cinã creºtinã, medicamente ºi daruri, dar, în acelaºi timp, le închinã versuri strãbãtute de o mare compasiune: ,,Ar trebui sã ne-ntrebãm, noi, care/ pãrem morali ºi-n viaþã ne-am ajuns:/ pe

omul simplu îl cunoaºtem oare/ ºi-l preþuim noi toþi îndeajuns?/ Îi ascultãm noi inima cum bate/ ºtim ce-l frãmîntã cu adevãrat?/ (…) el n-are stea în cer, ci-atîta doar:/ un leagãn ºi-un mormînt sãrac, pe care/ noi dãnþuim ºi nici n-avem habar”. Cît de miºcat se aratã faþã de destinul nefericit al unor asemenea oameni, o spune ºi mai zguduitor în poezia ,,Muncitorul”: ,,Cine-a aprins dimineaþa-n oraº/ zorelele mari rãstignite pe rouã?/ Cine despicã cu paºi uriaºi/ marea cea moartã a nopþii în douã?/ (…) Pe cine-au minþit pretutindeni pe glob/ groparii cu gulere tari de scrobealã/ punîndu-l în jug de urzici ca pe-un rob/ plãtindu-l cu cecuri de foame ºi boalã?/ (…) Atunci cînd se stinge pe-un pat de spital/ sau cel mai adesea cu unealta în mînã/ sirenele lumii vuiesc infernal/ ºi totuºi, doar el, numai el le îngînã”. În aceste cîteva versuri zguduitoare stã concentratã chintesenþa uriaºei opere a lui Marx, despre muncã ºi capital, despre plusvaloare, despre eterna prãpastie dintre patron ºi proletar. Cu acelaºi dramatism este surprins þãranul, în ultimele clipe ale vieþii sale de rob: ,,Moare un þãran. Nu-l plînge nimeni/ Moare un þãran. Sãrac lipit./ L-a chemat pãmîntul peste care/ zi de zi a plîns ºi a robit”.

Afecþiunea nemãrginitã faþã de vietãþile necuvîntãtoare rãzbate, de asemenea, frecvent în lirica lui Vadim, amintindu-ne de anii copilãriei, în care ne aplecam asupra cãrþilor unor scriitori precum Emil Gîrleanu, Ion Alexandru Brãtescu-Voineºti, Otilia Cazimir ºi Tudor Arghezi.

Mila pe care Vadim o resimte faþã de vieþuitoarele necuvîntãtoare se aflã, în sufletul lui, pe aceeaºi treaptã cu sentimentul de compãtimire pentru omul sãrman ori nãpãstuit, aºa cum, atît de tulburãtor, poetul se mãrturiseºte în elegia ,,Moartea calului”: ,,Îngenuncheat sub bicele de plumb/ se stinge calul pe un drum de þarã/ îl privegheazã lanuri de porumb/ ºi un schelet de piatrã funerarã/ (…) E pentru prima oarã liber azi/ fãrã de ºa, cãpãstru ºi zãbalã./ Cum sîngereazã rana pegrumaz/ l-a podidit un vis ca o sfîrºealã”. În sufletul lui Vadim îºi are o adîncã iubire cîinele, cel mai credincios prieten al omului, asupra cãruia contemporanii noºtri de prin primãrii au dezlãnþuit un adevãrat cataclism.

Aceastã monstruoasã crimã – uciderea cu sãlbãticie a unor fiinþe fãrã apãrare – se va întoarce, într-o zi, ca un bumerang, împotriva asasinilor. Nimeni sã nu creadã cã asupra lui nu va veni o zi a decontului. (va urma) NICOLAE DÃSCÃLESCU

CIOBURI DE GÎNDURI

ºi colinda noastrã, colinda suficienþei, cum am zis, a lenei noastre de desãvîrºire ºi de adevãr? În acest amestec de trãiri, aºteptãm ºi primele ninsori magice, din care sã ne reculegem farmecul copilãriei noastre fãrã de sfîrºit. ªi dacã vom reuºi, totuºi, ceva... noi înºine vom mai putea crede povestea noastrã? Mai existã în noi puritatea fulgilor de nea, de dincolo de cutremurele acestor zile? Cred cã va fi nevoie de un nou miracol, nu acela al unei noi naºteri a lui Isus, ci a renaºterii noastre spirituale, dupã chipul ºi asemãnarea pãrinþilor ºi bunicilor noºtri, în care era mai mult adevãr ºi mai multã luminã decît mai putem noi þine în potirul sufletelor noastre. Lãsaþi o luminã de veghe, pentru colinda nemuririi noastre!

ILARION BOCA

Se-aud colinde din bãtrîni,/ ªi noi nu ºtim nici o colindã,/ Zadarnic ne visãm mai buni/ C-aceastã vrajã n-o sã prindã!...

Spre a fi ceea ce ne imaginãm ca sîntem, ar trebui sã venim din Istorie cu mirajul colindei în suflet. Ar trebui sã fim convinºi cã sîntem colindãtori, cã sîntem asemenea Magilor care au urmat, zile ºi nopþi, stelei cãlãuzitoare, stelei care a vestit înnoirea lumii. Din pãcate, ne mulþumim cu puþinul acestei lumi: cu lenea ºi suficienþa ei. Aºadar, cine sã mai primeascã

Oglinda libertãþii (7) ANTENA 3 E AICI? August 2014 De-ar fi ºtiut dl. preºedinte Traian Bãsescu cã aceastã întrebare va face atît de multe valuri pe ecrane, s-ar fi abþinut.

ANTENA 3 e susþinutã de cei mulþi, lucru demonstrat duminicã, 10 august 20l4, cînd telespectatorii, cu mic, cu mare, au ieºit la plimbare, la Cotroceni. Panouri, steaguri, lozinci, iar strigãtul: „Ieºi afarã...“ pe buzele tuturor, pãrea un cor al robilor. ªi se ºtie cã au trecut 10 ani de robie, cînd cei mulþi doar au supravieþuit. În 25 de ani de „democraþie“, au dispãrut locurile de muncã, iar industria este „cãzutã“ la pãmînt. Dacã ai „norocul“ sã fii categorie defavorizatã, DRACUL þi-e tatã. Îþi numeri banii pentru pîine de azi pe mîine, pe cînd cel favorizat dã iama doar în cozonac.

«Democraþia este pentru unii „mumã“ pentru majoritatea „ciumã“». În timp ce unii oameni n-au nici mãcar o camerã, „îmbuibaþii“, îºi reflectã vilele, de la un mal la celãlalt, în lacul Snagov, „cãsuþe“ îngropate în verdeaþã de stãpînul fãlos, cã banii n-au miros. ªi aºa de mult te sfideazã, dupã munca de o viaþã întreagã! Tu sãrac, el bogat, cu un morman de bani ºi vilã la Ocean. Apropo de mormanul de bani, „Buturuga micã“ a rãsturnat CARUL MARE care-a ajuns la rãcoare. Fina ºi-a „botezat“ Naºul cu „mormanul de bani“,

pentru eliberarea tatãlui sãu din Penitenciar. Nu-i o glumã, banu-i o „ciumã“ molipsitoare, cu tratamente la „rãcoare“. ªi acum iatã, o poveste adevãratã: A fost odatã, cã de n-ar fi nu s-ar povesti, o BABÃ nevinovatã. În celãlalt cap de þarã, într-o dimineaþã de varã, la ora 5, cînd baba se pregãtea sã meargã la bisericã, la poarta sa cîinele lãtra ºi lãtra, la duba de la D.N.A. Jandarmii cu masca pe faþã au venit ca s-o „înhaþe“ pe „coruptã“ care-ar fi dat mitã unui judecãtor, ouã din cuibarul gãinilor. ªi un cocoº, ce privea la ei fãlos, fluturînd o panã din coadã, pãrînd a spune „uite-s viu, nu sînt fripturã“. Pe nepusã masã, jandarmii o „înhaþã“ pe babã, parcurgînd drum lung, fãrã sfialã, pînã în Capitalã. Ajunsã la D.N.A., dl. procuror, impunãtor, dupã ce a anchetat-o 10 ore pe babã, a concluzionat: Baba e un drac ºi a lãsat-o sã plece fãrã bani, pîine ºi apã rece, nemulþumit cã baba l-a pãcãlit. Baba luatã de D.N.A. este doamna MARIA, o femeie adevãratã ce nu s-a lãsat intimidatã, pentru cã se ºtia nevinovatã. În loc sã se roage la bisericã, le-a þinut procurorilor o „predicã“: în cuibarul gãinilor n-au ce cãuta OUÃ NEGRE; ele se gãsesc în „cuibarul“ de la D.N.A. În aceastã perioadã, cînd doar cu banul poþi fi frate, românul s-a regãsit în TRICOLORUL lui VADIM care, din pãcate, l-a însoþit pe VADIM în Eternitate. ANTENA 3, cu jurnaliºtii sãi de excepþie, au dus cele TREI CULORI în CARTEA RECORDURILOR ºi, prin profesionalismul lor, corupþia „în floare“ a ajuns la „rãcoare“. ANTENA 3 e AICI,

Se sting veteranii Priveºte, copile, cum trec veteranii În ºiruri tãcute, bãtrîni luptãtori.

Se duc! Se topesc! ªi-odatã cu anii Dispar în neant, anonimi cãlãtori.

Se sting veteranii, lãsaþi în uitare, Încet, în tãcere ºi-n lacrimi se sting ªi nimeni nu-i plînge! Pe nimeni nu doare Cã mor veteranii! Nici ei nu mai plîng!

Priveºte-i trecînd resemnaþi spre vecie, Pãºind maiestuos, ca lumea sã ºtie Cã n-au cerºit, nu s-au plîns, n-au crîcnit!

Au luptat, au muncit, au tãcut... ºi-au murit!

De-ai fost general sau simplu soldat Pe front nu conteazã! Nu este o lege Sã-þi apere gradul. Eºti doar un bãrbat În lupta cu moartea. ªi moartea n-alege!

Din Est pînã-n Vest, întregul pãmînt Cu sîngele lor în rãzboi l-au udat.

Cu trupuri uitate sub cruci de mormînt Tot drumul Golgotei a fost jalonat!

Iar cei ce-au scãpat de cumplitul infern La matcã întorºi au fost aºteptaþi Potrivit obiceiului nostru etern: La Aiud, la Sighet, la Piteºti, la Galaþi.

De-aceea, copile, cînd trec veteranii, Cu feþele supte, ca de sfinþi byzantini, Opreºte-te-n loc, cãci ei sînt titanii Istoriei noastre! ªi lor sã te-nchini!

Sînt candele sfinte! Cît pîlpîie încã Mai dã-le onoruri! Aceºti oameni triºti Þi-au clãdit viitorul în piatrã ºi-n stîncã ªi-au murit pentru tine, ca tu sã exiºti! ªi-acuma priveºte cum trec veteranii În ºiruri tãcute, eroi cerºetori!

Se duc! Se topesc! ªi-odatã cu anii Dispar în neant... inutili trecãtori!

Colonel (r) GHEORGHE LÃCÃTUªU, veteran de rãzboi stã la pîndã, în oglindã, convexã sau concavã, ºi nimic nu iartã. Cum sã ierþi un corupt ce pune primei doamne un colier la gît, iar þiganca lui o îmbracã cu o rochie înfloratã? Se poate ierta aºa ceva? Cincizeci de ani i-am aºteptat pe americani. Au venit, ne-au îmbrãcat în blugi ºi ne-am pricopsit.

Românii au „înnebunit“, iþari, cu gãuri cît mai mari, sînt purtaþi de la vlãdicã la opincã, spunînd O.K. în loc de BINE. Din aceste considerente, românul s-a sãturat de toþi ºi de toate, speranþa fiind doar în Divinitatea. Acum, victimele, adicã noi, nu mai sîntem distruºi de rãzboi, ci jecmãniþi de „eroi“, considerîndu-ne „boi“ buni de tras în jug. Mulþi dintre noi am muncit o viaþã, pentru a avea o pensie corespunzãtoare, decentã. Rezultatul? Dintr-un condei, am devenit plebei. Cei cu venituri reduse, stau pe tuºe, avînd la pãlãrie flori de nostalgie, de neimaginat, dupã ce o jumãtate de veac am tot ovaþionat: „viitorul, Ceauºescu ºi poporul“. Ceauºescu a plecat, poporul a rãmas sãrac. Atunci, ca ºi acum, sîntem numai buni de tras în jug. Libertate, libertate, cît eºti de departe, avînd drept þel spre nicãieri... ªi pe litoral, sfîrºit de sezon.

Domnul primar s-a costumat în faraon. Ieºind din sarcofag, distinsul domn, chiar pãrea un faraon. De pe tãrîmul celãlalt, privind marea cu melancolie, OVIDIU spunea „nu mai e loc de poezie“. MAZÃRE, ardei, roºii, castraveþi, vor rãmîne, pe veci, doar un ghiveci. (va urma) LILIANA TETELEA

Pag. a 7-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Polemici Controverse INEDIT TUDOR MUªATESCU

Un afiº care m-a costat Pe vremea cînd succesul „Titanic-Vals“-ului îmi enerva, în fiecare searã, confraþii, cinam, la Colonade, cu cîþiva amici. Cum era o îmbulzealã teribilã, am primit la masa noastrã un grup de întîrziaþi – cunoscuþi ai unuia dintre prietenii mei – printre care se afla ºi o prea frumoasã doamnã, vãduvã recentã, prin divorþ. În graba prezentãrilor, aceasta n-a auzit cum mã cheamã. Sã nu crezi cã, toatã seara, mi-a aruncat o privire sau mi-a spus un cuvînt. Nici nu m-a bãgat în seamã.

A doua zi, însã, întîmplarea a fãcut sã ne revedem la o partidã de bridge. Am jucat la aceeaºi masã, o dupã-amiazã întreagã.

Mi-a acordat, în tot acel timp, aceeaºi indiferenþã poleitã de educaþie ºi modernitate. Abia, seara, cineva a aduse vorba de „Titanic-Vals“ (fireºte, ca sã-mi cearã niºte bilete de favoare). Doamna în chestiune fusese de douã ori la spectacol ºi era una dintre cele mai categorice admiratoare ale piesei mele. În toiul discuþiei, gazda a ridicat un pahar pentru autor. ªi-atunci, frumoasa vãduvã prin divorþ, a cãscat, sub rimel, niºte ochi superbi ºi nedumeriþi.

- Cum, dumneata eºti?... ªi, din clipa aceea, a început sã-mi surîdã. ªi toate privirile, care fuseserã pînã atunci pentru alþii, au fost numai pentru mine. A intervenit chiar, auzind cã sînt uºor rãcit, sã se închidã, de urgenþã, un geam lãsat deschis în spatele meu. A doua zi, m-a poftit la ceai. A treia, la dejun. A patra, la cinã. În prima duminicã, m-a invitat sã merg, cu maºina dumisale, la Snagov. ªi aici, în pãdure, în umbra amabilã ºi pe potecuþe propice, a luat loc pe un trunchi de copac ºi a aºteptat sã-mi formulez declaraþia pe care o bãnuia inevitabilã, avînd în vedere ora înaintatã ºi vasta sa experienþã în materie. ªi-atunci, m-am rãzbunat. Am tãcut ºi-am fumat, am fumat ºi-am tãcut pînã a înserat. La întoarcere, dînsa a fãcut acelaºi lucru.

Mi-a cerut numai, în amintirea acestei excursii, o fotografia de-a mea, cît se poate de „recentã“. A doua zi, m-am dus la Teatrul Naþional ºi i-am cerut lui Ionel Iliescu un afiº al piesei mele pe care i l-am trimis doamnei, la domiciliu, cu urmãtoarea dedicaþie: „În amintirea excursiei de ieri, aceastã cea mai nouã fotografie a lui TUDOR MUªATESCU“

O întîmplare în tren Era tot pe vremea cînd se juca „Titanic Vals“. Iarna, pe la sfîrºitul lui ianuarie, trebuia sã fac, neapãrat, o inspecþie la Galaþi. (Eram inspector al teatrelor ºi spectacolelor). Ca sajung la vreme, n-aveam decît Pullman-ul. Pleca, mi se pare, pe la 7 seara. Înainte de a porni spre garã, tatãl meu, care ºtia

cã mã duc la Galaþi, mi-a dat un comision, ºi anume: sã mã duc la un coleg al lui de Parlament, dl. Rãdulescu, ºeful organizaþiei naþional þãrãniste din Covurlui, ºi sã iau o cutie de icre negre ºi un crap, pe care acesta i le fãgãduise de mult. În vagonul de clasa I, cînd s-a pus trenul în miºcare, ne gãseam urmãtoarele persoane. un general, al cãrui nume, pe atunci, nu-1 cunoºteam; un civil, care dormea, dus, în fotoliu; o doamnã în vîrstã, cu un cãþeluº îmbrãcat în paltonaº cadrilat; rãposatul Pompiliu Ioaniþescu ºi subsemnatul. Afarã viscolea teribil. Pompiliu loaniþescu, cu care stãteam de vorbã, ºi care s-a dat jos la Buzãu – m-a sfãtuit sã nu mai continui drumul.

- O sã vã-nzãpeziþi, sigur, pe Bãrãgan. Fac prinsoare cã nici douã staþii nu treceþi dincolo de Buzãu.

Eu mi-am fãcut socoteala cã, de vreme ce trenului o sã i se dea drumul mai departe, cei de la C.F.R. aveau toate informaþiile necesare ºi cã, deci, n-am de ce sã-mi întrerup cãlãtoria, mai ales cã era în grabnic interes de serviciu. În sfîrºit, plecãm din Buzãu. Civilul dormea întruna. Doamna îºi hrãnea cãþelul cu pesmeciori Gagel, iar generalul – o mutrã simpaticã ºi binevoitoare – rãsfoia gazetele de searã. Eu fumam. Mergeam cam de vreo jumãtate de ceas. Deodatã – în plin cîmp ºi plinã noapte - trenul se opreºte. Fãrã zgomotul roþilor pe buloane, din singurãtãþile imense ale Bãrãganului nins, se auzea vuietul sinistru al crivãþului dezlãnþuit peste nãmeþi. Era înfiorãtor ºi admirabil, în acelaºi timp, sã stai într-un compartiment al unui vagon de lux, cu un ceai ferbinte alãturi ºi sã asculþi simfonia grandioasã a vîrtejurilor de afarã, nãpustite peste trenul luminat ºi încremenit în bãtaia lor. Generalul se trudea zadarnic sã priveascã, printr-o dungã de geam, afarã. Doamna se agita, muºcînd nervoasã din pesmeþii cãþelului.... Un conductor ne-a dat lãmuriri. Neam înzãpezit, dar nu e nimic. Vom putea merge mai departe.

O s-avem un ceas-douã întîrziere, ºi atîta tot. Cum a auzit treaba asta, cucoana sare de la locul ei ºi vine drept la general.

- Domnule general. Eºti bãrbat ºi eºti militar. Te rog sã dai ordin, imediat, sã ne-ntoarcã în staþie, cã eu nu stau aici. Mã dau jos sã ºtii... Dacã vine vreun tren din partea cealaltã ºi dã peste noi?

Pãrãsit, pentru o clipã, de stãpînã-sa, cãþelul începu sã urle, cum era ºi cazul, a pustiu. Într-acestea se deºteaptã ºi domnul din fotoliu... ªi încercã, ºi el, sã priveascã afarã.

- Da’ dormiºi nene! îl întîmpinã generalul.

- Aããã ! Sã trãieºti d-le general... Dar ce s-a întîmplat? De ce stãm în cîmp?

- Ne-am înzãpezit, ºefule...

- Sã fie ale dracului de cãi ferate cã nu pune sã mãture pe ºine, la timp, interveni doamna în discuþie, mototolindu-ºi, indignatã, javra în braþe.

Derutat ºi resemnat, generalul s-a aºezat cu civilul la masã ºi-au început sã converseze. Eu auzeam, fãrã sã vreau, tot.

Generalul era cam supãrat din cauza întîrzierii, pentru cã, în

PAGINI DIN LITERATURA UNIVERSALÃ Dar, în afarã de asta, se pãrea cã avea, calul acela, încã un

Poate, oare, un cal sã rîdã?

Un psiholog renumit a aºternut pe hîrtie propoziþia: „Întrucît animalul nu cunoaºte rîsul ºi zîmbetul“. Aceasta mã încurajeazã sã povestesc cã am vãzut, cîndva, un cal rîzînd. Gîndeam pînã acum cã acest lucru poate fi afirmat în fiecare zi, ºi nu mã încumetam sã semnalez faptul; dar, de vreme ce este ceva atît de preþios, Scriitorul austriac vreau sã mã exprim cu Robert Musil (1880-1942) plãcere, pe îndelete.

Aºadar, era înainte de rãzboi; s-ar prea putea ca, de atunci încoace, caii sã nu mai rîdã. Calul era priponit de un gard de papurã, care înconjura o micã ogradã. Soarele strãlucea. Cerul era de un albastru închis. Aerul, deosebit de dulce, deºi eram în februarie. ªi, în opoziþie cu acest confort dumnezeiesc, cel omenesc lipsea cu desãvîrºire. Pe scurt, mã aflam la Roma, pe un drum de þarã, în faþa porþilor de la hotarul dintre modestele periferii ale oraºului ºi începutul Campaniei þãrãneºti. ªi calul era de acolo, din Campania: tînãr ºi graþios, de acea facturã mãruntã, însã bine legatã, care nu are nimic din genul poneilor, dar pe care un cãlãreþ înalt aratã ca un adult pe un scãunel de pãpuºi. Era þesãlat de cãtre un flãcãu vesel, soarele îi strãlucea pe piele ºi era gîdilos la subþiori. Ei, ca sã spunem aºa, un cal are patru subþiori, ºi de aceea este poate de douã ori mai gîdilos decît un om.

loc deosebit de sensibil, în partea scobitã a crupei ºi, de cîte ori era atins acolo, nu îºi putea stãpîni rîsul. Încã de departe, pe cînd se apropia þesala, îºi ciulea urechile înapoi, devenea neliniºtit, se repezea sã apuce cu botul, ºiºi descoperea dinþii, cînd nu izbutea. Dar þesala meºterea voios mai departe, trãsãturã dupã trãsãturã ºi, pe cînd buzele îi dezveleau tot mai mult dantura, iar urechile i se lãsau mereu mai îndãrãt, cãluþul sãlta de pe un picior pe celãlalt. ªi brusc, începu sã rîdã. Rînjea. Cãuta sã-l împingã la o parte cu botul, cît de tare îi sta în putinþã, pe bãiatul care-l gîdila în acelaºi chip în care o fetiºcanã de la þarã o face cu mîna, dar fãrã sã muºte într-acolo. Gîndea chiar sã se rãsuceascã ºi sã împingã cu trupul întreg. Dar argatul îºi pãstra superioritatea. ªi cînd ajungea cu þesala în apropierea subþiorii, calul nu mai rezista defel. Se proþãpea pe picioare, un fior îi trecea prin întregul trup ºi îºi descoperea gingiile cît putea mai adînc. Atunci se comporta, secunde de-a rîndul, întocmai ca un om pe care îl gîdili într-o asemenea mãsurã, încît nu mai poate sã rîdã.

Savantul sceptic va observa cã, aºadar, calul n-a putut, totuºi, sã rîdã. La care trebuie sã i se replice cã acest lucru este just, numai în mãsura în care cel care, de fiecare datã, necheza de rîs era tînãrul grãjdar. S-ar pãrea cã, de fapt, este un privilegiu strict omenesc acela de-a putea necheza de rîs. Dar, cu toate acestea, era evident cã cei doi se jucau în deplinã înþelegere ºi, de cîte ori o luau de la început, nu încãpea nici o îndoialã cã ºi calul era dornic sã rîdã ºi era în aºteptarea celor ce aveau sã urmeze. În acest fel, savantul scepticism în privinþa capacitãþii animalului se restrînge la faptul cã acesta nu ºtie sã rîdã la cuvinte de duh.

Lucrul, însã, nu trebuie luat, întotdeauna, în nume de rãu, calului.

ROBERT MUSIL

chiar seara aceea, patrona Balul Marinei, la Galaþi ºi avea, în geamantane, rochia soþiei sale. Se gîndea, pe drept cuvînt, la încurcãturile care aveau sã iasã de aici.

Civilul cãsca de se rupea ºi se lamenta.

-N-am dormit toatã noaptea. Am avut o ºedinþã pînã la trei dimineaþa.

- Eu am fost asearã la „Titanic Vals“, zise generalul.

Am ciulit urechea...

- Am auzit cã „e de bine“...

- M-am prãpãdit de rîs... Caragiale, domnule....

- Dar cine e Muºatescu ãsta ? a întrebat civilul.

- Nu ºtiu dragã... Am auzit cã e un bãieþel de prin Cîmpulung... Un piþurcã... tinerel de tot...

- Trebuie sã fie bãiatul lui Alecu Muºatescu, dacã e din Cîmpulung...

- Nu cred... Alecu e de-o vîrstã cu mine! ªi fiu-sãu a fost coleg cu fiu-meu la Mînãstirea Dealului... cu cãpitanul. În sfîrºit, dupã ce generalul i-a povestit, cu un mare dar de povestitor, de- altminteri, piesa, dupã ce au mai schimbat diverse aprecieri la adresa subsemnatului, au început sã discute de altele: politicã, finanþe, mã rog, ca-n tren. ªi trenul nu pleca deloc. Se fãcuse ora 10. Cucoana fuma, pãzind nasul cãþelului, care îi adormise în braþe...

- Dumneata unde mergi? mi se adresã deodatã generalul...

- La Galaþi!

- Eºti gãlãþean?

- Nu... Sînt cîmpulungean...

- Daa? Eeee! Bravo dom’le! Tocmai adineauri vorbeam de-un concetãþean de-al dumitale... Autorul lui „TitanicVals“. Ia spune, cine e Muºatescu ãsta?

Am început sã rîd.

- Eu sînt, domnule general...

Generalul s-a uitat la mine neîncrezãtor.

- Serios?

- Tocmai vã auzeam adineauri vorbind, ºi...

Generalul, înveselit subit, mã împinse cãtre civilul care îºi reluase locul.

- E, nu cã asta e bunã!... Bine cã nu-1 înjurarãm, nene!...

Uite... Îþi prezint pe autorul lui „Titanic Vals“... Domnul Muºatescu.

- Îmi pare foarte bine, domnule Muºatescu. Nu þi-am vãzut piesa..., dar am auzit cã e grozavã... Cum vin la Bucureºti, mã duc sã þi-o vãd... Îmi dai... voie... Rãdulescu, Deputat de Covurlui...

Adicã Rãdulescu, cel cu icrele ºi cu crapul, pentru tata....

Hazul pe care l-am fãcut toþi 3, explicînd cã, într-adevãr, eram bãiatul lui Alecu Muºatescu, dar bãiatul „cel mic“ – nea fãcut sã uitãm cã sîntem înzãpeziþi. Un pãhãrel de vin roºu fiert, oferit de generalul Alimãnescu -cãci el era, – a contribuit ºi mai mult la bunã dispoziþia generalã. Iar, în zori, cînd am ajuns la Galaþi, pe Strada Domneascã, troienitã toatã sub zãpezi imaculate, îºi fãceau pîrtie – spre case – pîlcuri de doamne ninse, cu vaporaºe mici, în mîinile înmãnuºate. Balul Marinei, se terminase...

(Text reprodus din Almanahul „Luceafãrul“, 1982)

Maxime ºi cugetãri despre femei, gelozie ºi prietenie * Societatea femeilor este elementul în care se dezvoltã distincþia socialã. GOETHE * O femeie nestatornicã este aceea care nu mai iubeºte; o uºuraticã este aceea care ºi-a gãsit un altul; o fluºturaticã este aceea care nu ºtie dacã iubeºte ºi ce iubeºte; o nepãsãtoare – cea care nu iubeºte nimic. LA BRUYÈRE * Femeia, mai mult decît oricine, îl educã pe copil cãtre omenie. Tatãl este creierul, dar femeia este inima omenirii.

El este gîndirea, ea este simþirea. El e forþa, iar ea – drãgãlãºenia, podoaba ºi mîngîierea. S. SMILES * Gelozia este lucru teribil; seamãnã cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenþa lui ºi triumful asupra lui. Iubirea este uitare de sine; gelozia este forma cea mai pasionalã a egoismului, exaltarea eului despot, exigent, vanitos, care nu poate sã se uite ºi sã se subordoneze. AMIEL * Gelozia este tiranul regatului iubirii. CERVANTES * Gelozia se hrãneºte din îndoialã ºi devine furie, sau se sfîrºeºte îndatã ce trecem de la îndoialã la certitudine. LA ROCHEFOUCAULD * Egalitatea este sufletul prieteniei. ARISTOTEL * Nu este prienie între doi oameni, dintre care unul sã nu vrea sã audã decît adevãrul, pe cînd celãlalt este gata sã mintã. CICERO * Prietenia se înfiripeazã între oameni cu o fire asemãnãtoare. DEMOCRIT * Prietenia poate dãinui între fiinþe de sexe diferite, chiar feritã de orice grosolãnie; totuºi, o femeie se uitã pururi la un bãrbat ca la un bãrbat ºi, la rîndul sãu, un bãrbat se uitã la o femeie ca la o femeie. Legãtura aceasta nu este nici pasiune, nici prietenie curatã, ci formeazã o categorie aparte. LA BRUYÈRE

Pag. a 8-a – 18 decembrie 2015

Viat , a

ROMÂNIA MARE“

c r e s, t i n ã

Cu speranþã...

Colindul copilãriei Colind prin nãmeþii ce duc pîn’ la cer, Colind prin zãpezi din flori ca de meri, Colind prin colinde ce-mi vorbesc despre ierni, Despre iernile sfinte uitate de vremi...

Colind prin colindul ce mã face iar prunc, Colindul ce mã þine de mînã copil Cu trupu-mi firav ca un fulg, Cu ochi-mi lucioºi de safir...

Colindele sfinte m-aduc la izvor, Acolo unde ninge cu dor, Cu dor de copil ce vesteºte de zor Pe pruncul Isus în dulce fior...

Colind peste case cu hornuri ºi fum, Colindul mã þine pe drum, Pe drumul ce duce acasã-n pridvor, E mama... M-aºteaptã cu dor. În prag mã sãrutã pe frunte uºor ªi-mi spune sã intru-n odaia cu flori, Cu florile dalbe de-atîtea ninsori, Bãiatul, al mamei fecior...

Preot EMIL NEDELEA CÃRÃMIZARU (Versuri din volumul „Privind spre ceruri cu speranþã“)

Ieromonahul Antim, cel nebun pentru Christos (2) Astfel, Ieromonahul Antim îi zidea duhovniceºte pe cei care aveau dispoziþie bunã, descoperindu-le gîndurile.

Se poate observa la nebunii pentru Christos cã, datoritã multei lor smerenii, au multã curãþie, adicã limpezime duhovniceascã, cunoscînd, astfel, inimile oamenilor, ba chiar ºi tainele lui Dumnezeu. Astfel era ºi Pãrintele Antim, care îºi avea inima sa cea curatã acoperitã cu un sac vechi. Cînd mergea la Mînãstirea Sfîntul Pantelimon, nu intra înãuntru, ci se oprea acolo unde stãteau argaþii mînãstirii, mîncînd la aceeaºi masã cu ei. Egumenul mînãstirii se vede cã a fost înºtiinþat ºi i-a spus monahului slujitor sã se îngrijeascã de Pãrintele Antim. De atunci, monahul trapezar al argaþilor îl avea la evlavie, îl ajuta ºi îl urmãrea.

Astfel cîºtigã o încredere deosebitã din partea Bãtrînului ºi putea vedea unele din virtuþile sale ascunse.

Una din marile lui virtuþi a fost ºi harisma pe care a avut-o în privinþa postului. Putea posti multe zile. Odatã a mers epuizat la mînãstirea ruseascã - înainte de postul Sfinþilor Apostoli - ºi trapezarul de la mireni l-a primit cu multã bucurie ºi i-a pregãtit sã mãnînce. Stareþul a început sã mãnînce, în timp ce monahul pe care îl slujea intra ºi ieºea ºi, privindu-l cum mãnîncã mereu, l-a judecat: Un astfel de monah uscat ºi slab a putut mînca atît de mult! Aºadar, zãpãcit de aceste gînduri ale judecãþii, trapezarul a plecat la chilia sa. Dupã ce a terminat de mîncat, Pãrintele Antim a mers ºi a stat la uºa chiliei fratelui. Vãzîndu-l pe prietenul sãu cît era de zãpãcit de aceste gînduri, i-a fost milã de el ºi, ca sã-l ajute, a fost nevoit sã-i descopere pricina, ca sã fie mai atent faþã de ceilalþi ºi sã nu-i judece, dar ºi noi sã ne folosim din asta ºi sã luãm aminte la judecatã. Luîndu-l de mînã, l-a întrebat: - Nu cumva ºtii ce înseamnã smerenia?

- Nu, nu ºtiu, i-a rãspuns fratele cu sfialã. Atunci stareþul i-a spus: - Smerenia constã în asta: sã nu judeci pe nimeni, ci sã te socoþi pe tine mai rãu decît toþi. Iatã, acum te-ai înºelat

Afirmaþii pentru autovindecare (4) Ho’oponopono – secretul din spatele Legii Atracþiei (3) Iatã ce cuprinde Secretul: Intelectul poate manifesta orice lucru îºi poate imagina o persoanã.

Aceasta sunã foarte bine, însã noi nu sîntem conºtienþi de milioanele de gînduri care apar inconºtient în mintea noastrã.

Din pãcate, nu le putem controla, deoarece nu sîntem conºtienþi de existenþa lor. În realitate, în timp ce ne imaginãm, vizualizãm ºi „controlãm“ 2% din gîndurile noastre,

ºi m-ai judecat, deoarece am mîncat mult. Dar nu ºtii cîte zile n-am mîncat nimic. Îþi aduci aminte cînd am fost aici ultima datã?

- Îmi aduc aminte, Pãrinte, a rãspuns fratele. Aici la noi ai fost în Duminica Tomei ºi ai mîncat ºi de atunci nu team mai vãzut.

Stareþul i-a spus atunci: - Ei, vezi cîte zile n-am mîncat? (Adicã n-a mîncat de la Duminica Tomei pînã la Postul Sfinþilor apostoli, circa 7 sãptãmîni). Tu însã m-ai judecat, deoarece am mîncat mult.

Frate, harismele dumnezeieºti sînt felurite. Iatã, mie Dumnezeu mi-a dat sã sufãr frigul ºi foamea. Nu cumva ai fi putut rezista ºi tu atîta? Te poþi smeri, sã-þi scoþi dulama ºi sã mergem pînã la mînãstirea vecinã, ºi cu hainele pe care le ai sã petreci iarna în vîrful Athonului? Dar tu, ca un cîntãreþ, cum îi cînþi lui Dumnezeu? Gîndurile tale se aflã mai mult aiurea decît la Dumnezeu. Ascultã-mã pe mine cum cînt. ªi Pãrintele ºi-a ridicat mîinile sale spre cer ºi cu un suspin adînc a cîntat Aliluia, curgîndu-i lacrimi multe din ochii sãi. Trapezarul s-a fîstîcit simþind o mare zdrobire.

Dupã aceea stareþul i-a spus monahului: - Vezi, frate, sã nu mai judeci pe nimeni, deoarece nu ºtii ce harismã are fiecare, ci ia aminte mai mult de tine însuþi.

Fratele a fãcut metanie Bãtrînului ºi i-a cerut iertare, minunîndu-se de mai-înainte-vederea sa. De atunci înainte, Bãtrînul Antim a început sã se încreadã din ce în ce mai mult în trapezar.

Un alt frate oarecare, altã datã, înºelat de aparenþele Pãrintelui Antim îºi spunea în sine: Ce fel de înainte-vãzãtor este acesta? Oare toþi înainte-vãzãtorii mãnîncã atît de mult? Stareþul sesizînd gîndurile lui l-a chemat lîngã el ºi i-a spus: - Tu, frate, vrei sã te faci monah, dar gîndurile tale aleargã numai în Rusia. Deci sã mergi acolo, sã-þi împlineºti dorinþa, ºi dupã ce te vei întoarce iarãºi, atunci te vei învrednici sã te faci monah. (va urma) restul de 98% rãmîn în subconºtient ºi este posibil sã submineze focusul pozitiv pe care încercãm sã îl creãm în mod conºtient. Aceasta ne poate aduce în situaþia de a ne pierde speranþa atunci cînd nu înþelegem de ce lucrurile nu funcþioneazã aºa cum ne aºteptãm.

Sîntem rezultatul gîndurilor noastre.

Sigur cã da! Dar, încã o datã, care gînduri? Cele douã procente de care sîntem conºtienþi, sau cele 98 de procente pe care nu le conºtientizãm? Putem crede cã deþinem controlul, dar pînã cînd nu vom elibera ºi vom permite pãrþii din noi care ºtie ce este perfect ºi drept pentru noi sã ne aducã informaþia, sîntem în totalitate controlaþi de gîndurile inconºtiente pe care Ho’oponopono le denumeºte amintiri, sau programe vechi.

Sfatul medicului Tendinita Doctorul ortoped Tarek Nazer este medic specialist în ortopedie ºi traumatologie, specialist în chirurgie artroscopicã, în leziuni sportive ºi în proteze personalizate. Este medic ortoped, cu experienþã de 5 ani în unele dintre cele mai mari spitale din Anglia ºi vicepreºedinte al Asociaþiei de Sãnãtate la Nivel European. Timp de doi ani, a lucrat cu Phil Hirst, medicul echipei Manchester United.

Tendinita este o afecþiune caracterizatã prin inflamarea tendonului, care se manifestã prin rupturile parþiale ale unor fibre de colagen asociate cu apariþia unui edem localizat ºi prin dureri. Tendoanele sînt structuri elastice asemãnãtoare unei corzi ºi fac legãtura dintre un muºchi ºi un os.

Cele mai frecvente cauze al tendinitei: * Solicitãri excesive ºi repetate ale articulaþiei. * Traumatisme locale sau sãrituri ºi alergãri pe suprafeþe dure. * Vîrsta înaintatã ºi asocierea unor boli, cum ar fi guta, diminuarea mobilitãþii articulare, deficitul vitaminic ºi obezitatea.

Cele mai afectate articulaþii sînt ale umãrului, cotului, pumnului ºi gleznei.

Simptomele în tendinitã sînt: Cel mai frecvent semn este durerea care apare adesea în stare de repaus ºi se accentueazã la palpare, dar mai ales în timpul exerciþiului sau la folosirea tendonului într-o anumitã activitate, cum ar fi scrisul îndelungat la tastaturã. Din cauza durerii, va apãrea ºi imposibilitatea de a efectua miºcãrile care folosesc tendonul respectiv, uneori fiind însoþit de inflamarea, încãlzirea ºi înroºirea zonei afectate.

Diagnosticul se pune pe baza unui examen clinic al articulaþiei, efectuînd anumite manevre speciale, în care se testeazã tendonul (Testul Jobe, Hawkins, Webb etc.), ºi examene complementare, precum o ecografie, care este necesarã pentru a confima diagnosticul ºi pentru a arãta zona de inflamaþie, însoþitã de prezenþa lichidului din jurul tendonului.

Tratamentul tendinitei: Tratamentul constã în reducerea durerii, însã el diferã în funcþie de severitatea tendinitei. Se recomandã repausul ºi folosirea unei orteze speciale, asociatã cu aplicaþii reci ºi tratament antiinflamator local ºi oral în cazurile uºoare. În cazurile avansate, acest tratament nu este suficient ºi este nevoie de realizarea unor infiltraþii locale, pentru a reduce edemul ºi a grãbi vindecarea. Studiile au arãtat cã infiltraþiile de tip PRP (plasmã îmbogãþitã cu trombocite) ajutã la grãbirea procesului de vindecare. Tratamentul medicamentos în cazurile avansate este lent ºi de lungã duratã, iar repausul este absolut necesar.

Tratamentul chirurgical este rar în aceste cazuri, dar dacã este neapãrat nevoie, se îndepãrteazã zona de inflamaþie, sau se trateazã complicaþiile precum rupturile de tendon.

Metode de prevenþie a tendinitei: Poþi preveni apariþia tendinitei prin aplicarea unor principii: * Întãreºte muºchii pentru a reduce solicitarea tendoanelor. * Repaus o perioadã. * Dietã echilibratã în minerale, vitamine ºi hidratare corespunzãtoare. * Efectueazã întotdeauna exerciþii de încãlzire înainte de a face sport. * Dacã simþi apariþia unei dureri, opreºte activitatea sau exerciþiul imediat ºi prezintã-te la medic pentru o consultaþie.

Netratate la timp, tendinitele se pot agrava ºi duc la o deteriorare serioasã a tendoanelor, uneori chiar la ruptura tendonului afectat. De asemenea, în cazul în care nu este tratatã corespunzãtor, tendinita poate recidiva sau degenera.

Rezultatul tratamentului medicamentos din stadiile incipiente este unul foarte bun, cu vindecare rapidã, fãrã a evolua spre cronicizare. www.consultatieortopedie.ro Chiar ºi atunci cînd credem cã procesul situaþiilor care se manifestã mental funcþioneazã pentru cã obþinem, cu uºurinþã, ceva ce ne-am imaginat sau am vizualizat, în realitate, este numai o manipulare a realitãþii ºi, dacã nu este corect pentru noi, va dispãrea pe cît de repede a apãrut. Este adevãrat cã sîntem puternici peste mãsurã. Sîntem creativi ºi creãm cu ajutorul gîndurilor noastre. Acest lucru este foarte important de ºtiut. Oricum, este, de asemenea, important sã ºtim cã nu cunoaºtem, în totalitate, cine sîntem. Într-adevãr, nu ºtim tot ce gîndim ºi, ce este cel mai rãu, nu ºtim cã nu ºtim. (va urma) www.zerolimits.info

Paginã realizatã de CARMEN IONICÃ

Pag. a 9-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Antologia pãpuºilor cu patru lãbuþe Trei poveºti cu animale. Una veselã, douã triste Tot am vrut, de la începutul anului, sã evoc întîmplãrile prin care am trecut anul trecut, legate de diferite animale, care, într-un fel sau altul, mi-au ieºit în cale. Mai întîi, însã, cîteva scurte precizãri. Nu sînt genul care sã care saci cu mîncare pe la colþurile blocurilor, pentru haite întregi de cîini, nu scriu articole pline de revoltã despre „vînãtoarea“ (în fapt, o activitate perversã, specificã unui abator!) de la Balc, nu trimit bani în conturile asociaþiilor sau ONG-urilor care, chipurile, se dau de ceasul morþii de soarta necuvîntãtoarelor.

Dar, cînd vãd o vietate, din orice specie ºi de orice mãrime, aflatã în suferinþã sau în dificultate, nu pot, în nici un chip, sã merg mai departe, sau sã întorc capul, prefãcîndu-mã cã nu am vãzut nimic. Am trecut, aºadar, anul trecut prin cîteva mici întîmplãri de acest gen. Unele tragice (2) ºi doar una cu final fericit.

Cãþeluºa

care stãteau bine-mersi, la cãlduricã. M-am hotãrît într-o clipitã. L-am luat în braþe, iar sufleþelul necuvîntãtor s-a cuibãrit imediat la pieptul meu, încercînd sã-mi lingã faþa. ªi l-am dus în casã. Bruno era confuz ºi a preferat sã se ascundã într-un colþ. Motanul, sîsîind ºi scuipînd, s-a urcat pe bibliotecã, de unde nu s-a mai dat jos ore întregi. Între timp, cãþeluºa, cum avea sã se dovedeascã, hrãnitã bine, a pus stãpînire pe casã.

De-acum, pe scurt. Am þinut-o 3 zile. Am dus-o la veterinar, am deparazitat-o, am spãlat-o. Dupã care i-am gãsit ºi stãpînã. Pe Gabriela (ajutor de bucãtar la Home Bar, Grãdina Icoanei), care stã la curte, în Bucureºtii Noi. Astãzi, Pufi, cum o cheamã acum, e bine, sãnãtoasã ºi iubitã.

dupã care ºi-a lãsat capul jos. Labele îi erau albite de la statul în apã. Nu ºtiam dacã fusese rãnit, sau dacã doar era bolnav. Am stat o jumãtate de orã lîngã el. Pescãruºul îºi dãdea sufletul. A murit cînd soarele era la asfinþit. Întîmplãtor sau nu, pe deasupra noastrã, doi pescãruºi au tot dat roatã, minute întregi. Dupã care au dispãrut în lumina roºiaticã a Soarelui.

Dulãul Ultima întîmplare a avut loc la mijlocul lui octombrie. Un cîine, negru ºi robust, rãnit serios de o maºinã, s-a adãpostit sub maºina unui membru al familiei mele. Avea un picior din spate zdrobit complet. L-am dus la veterinari (douã cabinete),

Pescãruºul Eram la Mamaia (am stat mai mult de douã luni, adunat, anul trecut la mare). Era cald. Foarte cald. Uºor plictisit de apa caldã ºi neclintitã, plinã de tone de alge enervante, am

Încep cu cel fericit, cãci a fost, cronologic, primul. Era o nesuferitã searã tîrzie de ianuarie. Un frig umed ºi pãtrunzã-

tor, o zãpadã murdarã ºi bãlþi semiîngheþate fãceau mersul prin oraº un chin. În drum spre casã, la un colþ de stradã (N. Bãlcescu ºi C.A. Rosetti) un cãþeluº mic, un guguloi de blanã neagrã ondulatã. κi fãcea drum cu greu prin zãpadã. Scîncea ºi se þine dupã fiecare om care trecea pe lîngã el. Nimeni nu-l bãga, însã, în seamã. M-am oprit, l-am privit ºi m-am gîndit la cãþelul meu ºi la motan (pe care îl culesesem în 2008 de pe stradã, cînd nu era mai mare de un pachet de þigãri),

ales, într-o zi, sã mã plimb, dincolo de ºosea, pe malul lacului. La un moment dat, într-un snop de stuf, vãd un pescãruº.

Partea din spate era cufundatã în apã. Avea aripile desfãcute larg ºi fãcea eforturi disperate sã-ºi þinã ciocul deasupra apei.

Era epuizat. Cu greu mai puteai zãri o sclipire în ochii lui, de un cenuºiu aproape mat. Am luat o lopatã de la muncitorii unei vile în construcþie, din apropiere, m-am întins pe bordura malului ºi l-am scos afarã. L-am aºezat pe betonul încãlzit.

A avut un singur zvîc, încercînd sã mã apuce de un deget,

Ce cred cîinii despre noi? EXPERIMENTUL INEDIT care aratã ce este în mintea celui mai bun prieten al omului Iubitorii de animale sînt la un pas de a afla ce simt sau ce gîndesc cîinii lor despre ei. Un reputat neuro-economist american, Gregory S. Berns, a reuºit sã dreseze doi cîini astfel încît aceºtia sã accepte sã fie supuºi unor RMN-uri, pentru a se putea obþine primele imagini cu creierul unui cîine atunci cînd acesta este perfect conºtient. Mulþi iubitori de animale se întreabã ce simt cîinii sau pisicile lor pentru ei, dar nimeni nu a reuºit pînã acum sã vadã cum se desfãºoarã un proces de gîndire la cîine.

Cercetãtorii de la Universitatea Emory, din Atlanta, au efectuat, însã, un experiment cu totul inedit. Ei au reuºit sã dreseze doi cîini sã intre în aparatul cu ajutorul cãruia se obþin imaginile cu rezonanþã magneticã (RMN-urile), pentru a le studia reacþiile creierului atunci cînd aceºtia primesc anumite semnale. „Sperãm ca asta sã deschidã o nouã etapã în comunicarea interspecii. Vrem sã înþelegem relaþia dintre oameni ºi animalele lor de companie, din perspectiva acestora din urmã. A fost uimitor sã putem vedea primele imagini cu creierul unui cîine perfect conºtient. Din cîte ºtim noi, nimeni nu a mai reuºit sã facã asta pînã acum“, a declarat Gregory S. Berns, profesor de psihiatrie, psihologie ºi economie la Universitatea

Emory din Atlanta. În acest experiment au fost implicaþi doi cîini: Callie, de doi ani, care a fost adoptat de Berns atunci cînd avea 9 luni, ºi un Border Collie de 3 ani, dresat de Melissa Cate.

Animalele au fost antrenate timp de cîteva luni sã intre în aparatul RMN ºi sã rãmînã complet nemiºcate cît timp li se cerceteazã activitatea cerebralã. Cercetãtorii au încercat sã decodifice procesele mentale ale cîinilor, observînd care pãrþi ale creierelor lor sînt activate de anumiþi stimuli. Ei sperã sã obþinã rãspunsuri la întrebãri precum: „Au cîinii empatie?“, „ªtiu cînd stãpînii lor sînt triºti sau fericiþi?“, „Cît din limbajul oamenilor înþeleg ei?“. În prima parte a experimentului, cîinii au fost dresaþi sã rãspundã la douã semne fãcute cu mîna: unul indica primirea unei recompense, iar celãlalt indica lipsa unei recompense. „Rezultatele indicã faptul cã animalele sînt foarte atente la semnele fãcute de stãpînii lor. Nu este clar, însã, ce emoþii au. Creierul cîinelui reprezintã o cale de a afla cum au colaborat de-a lungul timpul oamenii ºi aceste animale minunate. Este posibil chiar ca evoluþia oamenilor sã fi fost influenþatã ºi de cîini. Oamenii care au adus cîini în casele lor au avut cu siguranþã avantaje“, a declarat Gregory S. Berns.

a fost operat, pierzîndu-ºi piciorul, a stat zile întregi pe antibiotice, l-am dus la un adãpost pentru cîini, unde a fost supravegheat ºi îngrijit, l-am dus din nou la veterinar, cînd starea i s-a agravat. I s-a fãcut transfuzie, prin bunãvoinþa unei femei cu suflet mare, de la Rottweilerul ei. Zadarnic, Al Capone, nume dat de o doctoriþã, medic veterinar, s-a stins. Încercarea noastrã de a-l salva a durat douã sãptãmîni.

Dintr-un dulãu fioros, Al Capone devenise un uriaº blînd, cu ochii triºti. ªtiu cã a suferit, dar, în ultimele lui zile, a fost înconjurat de oameni care au fãcut tot ce s-a putut pentru a-l þine în viaþã.

Un cãþel ºi un pescãruº au murit. O cãþeluºã a fost salvatã.

Nu vreau sã trag nici o concluzie. Nu vreau sã scot la ivealã vreo pildã, vreo moralã. Este ceea ce se întîmplã în jurul nostru. Important este, zic totuºi, cum ºi cît ne implicãm în toate aceste poveºti.

Bolile mentale, emoþionale ºi fizice au vindecarea în regnul necuvîntãtoarelor ªtim cu toþii cã simpaticii patrupezi sînt consideraþi cei mai buni prieteni ai omului. Pe lîngã devotamentul acestora faþã de stãpînii lor, atît cãþeluºii, cît ºi alte animãluþe domestice pot ajuta în reabilitarea copiilor ºi a persoanelor cu diverse boli mentale, emoþionale ºi fizice. De-a lungul timpului, oamenii de ºtiinþã au folosit în scopuri terapeutice peºti, rozãtoare mici, pãsãri, iepuri, pisici, cîini ºi cai. Terapia Asistatã de Animale (TAA), cãci despre aceasta este vorba, se adreseazã, în mod special, persoanelor cu tulburãri care apar, de regulã, pentru prima oarã în perioada copilãriei: tulburãri din spectrul autist, sindrom Down, retard în dezvoltare, tulburãri de învãþare, tulburãri de comunicare, tulburãri de deficit de atenþie ºi hiperactivitate (ADHD), tulburãri de comportament, persoane cu dizabilitãþi fizice, dar ºi cele cu tulburãri emoþionale (anxietate, depresie), sau alte tulburãri care implicã factori psihologici. TAA este furnizatã prin intermediul unui specialist, care lucreazã împreunã cu animalul în cadrul procesului de terapie, care faciliteazã funcþionarea socialã, emoþionalã ºi cognitivã a unui beneficiar. Aceasta oferã eficacitate educaþionalã ºi motivaþionalã pentru participant, ajutînd la atingerea obiectivelor terapeutice, sau la optimizarea stãrii de sãnãtate a acestuia.

Terapia cu cai, eficientã în autism Mugur Pop este una dintre persoanele care s-au gîndit sã ajute oamenii în acest fel. Asociaþia sa din Cluj are ca scop ajutorarea copiilor cu diferite boli ºi dizabilitãþi prin terapia cu animale. „Noi facem doar activitãþi asistate de animale, cai, ciobãneºti carpatini, ulii, oi, capre. Dar facem ºi terapii pentru copiii abuzaþi sau copiii care suferã de autism.

Copiii abuzaþi au nevoie uriaºã de afecþiune ºi com-

penseazã asta cu Pãcãlicea, mãgãruºul, cu caii sau cu cîinii. Lor le e fricã de animalele mari, dar, dupã douã secunde, le dai cîinele pe mînã, animalul îi preia foarte responsabil, iar micuþii descoperã cã au un partener care le dã încredere, care îi încurajeazã sã relaþioneze. ªi tot ceea ce pãrea rãu la început nu mai e aºa de rãu“, povesteºte Mugur. De curînd, asociaþia pe care acesta o conduce a finalizat un program special împreunã cu Catedra de Psihopedagogie a Universitãþii Babeº-Bolyai ºi cu membrii Asociaþiei Autism Transilvania, prin care se foloseºte terapia cu cai pentru a ajuta copiii care suferã de autism. „Scopul asociaþiei noastre este educaþia copiilor în naturã, cu ajutorul simþurilor, prin experienþa directã. Ei învaþã sã înþeleagã natura, lumea plantelor ºi a animalelor, ritmurile naturii.

De 15 ani încoace, avem tot felul de programe”, a conchis Mugur Pop.

Labradori… anti-depresivi O altã asociaþie din Cluj-Napoca þinteºte spre îmbunãtãþirea calitãþii vieþii umane prin înþelegerea ºi utilizarea metodelor care au la bazã interacþiunea om-animal. George Moºoia, terapeut în cadrul asociaþiei, este foarte mîndru de cei 3 labradori - doi negri (Bes ºi Dersou) ºi unul ciocolatiu (BrunoYuri) -, dar ºi de pisica gri pe care o strigã Jazzy. „Bes este un tocilar. Merge aproape în fiecare zi la muncã, ajutînd copiii cu dizabilitãþi, persoane în depresie, sau cu alte tulburãri mentale sã progreseze în terapia lor ºi sã facã acest progres cu zîmbetul pe buze, pentru cã alãturi de Bes efortul nu este la fel de puternic resimþit, iar cãldura care el le-o oferã îi motiveazã“, spune terapeutul. Numai în anul 2014, Bes a atins sufletele a peste 2.000 de beneficiari, din diferite categorii.

MONICA STAN

Pag. a 10-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

LECTURI LA LUMINA CEAIULUI...

Cum a fost scos din iad împãratul Traian

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

Am gãsit, recent, o explicaþie a caracterului sucit demonstrat de români, dar ºi a faptului cã, de cînd ne ºtim, ne-a mers mai mult rãu decît bine (vezi expresia ,,Noi nu Lam vãzut niciodatã pe Dumnezeu - poate unde nu L-am meritat -, ci numai pe dracul…”) ºi cã, în general, strãinii au cam fãcut ce-au vrut în þara noastrã. Se pare cã, la mijloc, ar fi vorba de o pedeapsã divinã, fiindcã ni l-am revendicat, ca strãmoº, pe Traian, cuceritorul dacilor ºi ucigaºul indirect al lui Decebal, adevãraþii noºtri strãmoºi. Aºa o fi, dar ce mai putem face, dacã ne-am nãscut ºi am fost educaþi cu ideea cã Traian ºi romanii sînt elementele esenþiale de la baza etnogenezei noastre? Prin urmare, cãdem ºi noi în acelaºi pãcat ºi revenim asupra biografiei împãratului Traian, apelînd, încã o datã, la lucrarea ,,Mistici din Carpaþi ºi alþi oameni din istoria mîntuirii”, semnatã de Vasile Andru. În opinia autorului, care a umblat prin biblioteca de la Vatican, un labirint cu multe încãperi secrete, împãratul Traian (51-117), cel puþin în tinereþe, a fost un pãgîn ºi un închinãtor la idoli. El nu a fost botezat. Pentru toate acestea, dar ºi pentru cã i-a persecutat pe creºtini, a fost aruncat în iad. Aproape 5 secole mai tîrziu, Sfîntul Grigorie cel Mare (în calendarul ortodox, Grigorie Dialogul) a început sã se roage pentru scoaterea lui Traian din iad. El a fãcut acest demers, luîndu-l ca exemplu pe Christos, care ºi El se coborîse în iad, ca sã-l ierte pe Adam ºi sã scoatã omenirea de sub pãcatul originar. Pentru aceasta, spune legenda, Dumnezeu i S-a arãtat în vis sfîntului ºi i-a spus: ,,Rugãciunea ta am auzito ºi îi dau iertare lui Traian împãratul. Dar sã nu faci niciodatã rugãciuni pentru pãgîni”. Sf. Grigorie cel Mare (540-604) ºtia cã rugãciunea sa depãºeºte spaþiul ºi timpul, purtîndu-ne spre lumea nevãzutã, unde putem lua legãtura cu moartea. Mai ºtia ºi cã rugãciunea ne purificã de orice necurãþenie.

Ideea Sfîntului Grigorie cel Mare a ºocat pe toatã lumea, cãci, în general, problema ,,purificãrii” postume a unui nebotezat rãmîne spinoasã ºi intrã în contextul

încurcat al mîntuirii pãgînilor sau a marilor damnaþi. ªi astãzi preoþii sînt întrebaþi cum trebuie sã ne rugãm pentru sufletul morþilor nebotezaþi. ªi se pare cã soluþia ar fi dat-o Sf. Toma d'Aquino: ,,La rugãciunile fericitului Gregorius Magnus, acel Traian a fost rechemat la viaþã ºi, astãzi, a primit mila prin care se obþine iertarea pãcatelor ºi, ca urmare, slobozirea de pedeapsã”. Pentru recuperarea la creºtinism a împãratului s-a þinut cont ºi de faptele bune ale acestuia, cum ar fi: s-a arãtat milostiv cu sãracii, vãduvele ºi deposedaþii de proprietãþi; a construit poduri, terme ºi fîntîni; a manifestat înþelegere faþã de creºtini, pe care i-a ferit de persecuþii (dupã cum reiese dintro scrisoare a lui cãtre Pliniu cel La aniversarea a 10 ani de la înfiinþarea Partidului Tînãr). ªi însuºi faptul cã apare pe România Mare, printre invitaþi s-a aflat ºi Gabriel Cotabiþã.

Columnã mai mult ca un sacerdot ºi mare patriot, decît ca general – spune multe.

Mai departe, scoaterea lui Traian din iad (Secolul VI) – ne informeazã (Efim Tarlapan, provocat de epigramistul Vasile Andru în cartea sa – a fost preluatã ºi de Dante, care, în ,,Divina Nicolae Bunduri - Braºov) comedie” (cap. ,,Purgatoriul”), laudã 237. N.B. dreptatea ºi smerenia împãratului (,,certa maxima humiliaGata sînt sã-þi dau avizul pentru vorba to”). În ,,Paradisul”, florentinul susþine cã Traian a murit înþeleaptã: creºtin, fiindcã ,,sufletul sãu, care a fost scos din iad prin Orice gînd ai, Tarlapane, ºi oricît rugãciuni adresate lui Dumnezeu, s-a întors sã locuiascã, ai sã trãieºti, puþin timp, în trup (!) ºi a vibrat cînd, dupã a doua sa Cît sîntem în þara asta ºi vorbim aºa, moarte, a ajuns în Paradis”. în ºoaptã, Dar elementul care a determinat, în mod hotãrîtor, De timpanele secrete… tot degeaba iertarea lui Traian a fost martiriul fiicei sale, Drosida (o te fereºti! replicã mai consistentã a Dochiei, fiica lui Decebal). Ea a plãtit, prin propria jertfã, pãcatele pãrintelui. Fiica aceasta 238. E.T. martirizatã a lui Traian (care nu a avut bãieþi ºi, la un moment Îþi grãiesc, mãi frate Nae, dat, se pusese problema sã-l înfieze pe Hadrian, ca sã-l punã De aici, de peste munþi: pe tron), a fost o cununã ºi un har nu numai pentru Traian, Dacã ºtii cum sã denunþi, dar ºi pentru noi, urmaºii lui. (Astãzi, canonizatã, Drosida Scapi, legitim, de pîrnaie! este pomenitã în Calendarul Ortodox la 22 martie) Dacã îþi dã Dumnezeu un copil-martir, posteritatea þi-e preaslãvitã.

239. N.B. PAUL SUDITU

PAGINI UITATE: SADOVEANU DESPRE CARAGIALE

vãzut de atîtea ori, ºi mi-au procurat atîta plãcere! ªi-mi pare rãu cã nu le pot vedea ºi cei mai tineri decît mine, pe scena teatrului nostru ieºean. Pentru nemulþumirile îndurate de Caragiale în trecut, nu sîntem vinovaþi nici noi cei de azi, nici cei ce vin dupã noi. Aº fi vrut sã-l cunosc pe Caragiale. Acum, însã, scriitorul nu mai locuieºte în þarã. Aº fi vrut sã-l cunosc pe acel Caragiale plin de vervã neistovitã, de trãsãturi de spirit, de observaþii originale, pe acel causeur fãrã pereche de care mi-au vorbit cei care-1 cunosc, pe acel vorbitor minunat care, uneori, îl întrece pe scriitor...

Nu l-am cunoscut de aproape. L-am admirat de departe, cãci fac parte dintre acei cititori care-ºi iubesc mult scriitorii ºi dintre acei scriitori care-ºi preþuiesc înaintaºii. Poate faþã de admiraþia mea, Caragiale ar fi rãmas ºi puþin încurcat. Fac parte dintr-o generaþie nouã de scriitori - ºi Caragiale a scris undeva cã cei tineri, care scriu azi, nu ºtiu ortografia ºi punctuaþia...

Poate a fost nedrept mulþi dintre noi, cei tineri, o ºtim sigur asta; totuºi, ne rãmîne încã foarte mult de învãþat de la un înaintaº ca el...

Aº fi vrut sã-l cunosc de-aproape pe scriitor; astãzi aº fi avut prilejul sã vorbesc mai mult ºi mai bine poate de artistul pe care cu toþi îl sãrbãtorim. Totuºi, ºi-aºa, de departe, mi-am alcãtuit un Caragiale al meu, pe care-1 preþuiesc, îl stimez ºi-l iubesc...

MIHAIL SADOVEANU (1912)

OMAGIU Marele nostru Caragiale va privi spre cei ce voiesc a-1 sãrbãtori, cu un zîmbet ironic; cu toate acestea, e bine aºa.

Scriitorul acesta ºi-a închinat viaþa artei lui ºi, cum îmi spunea zilele trecute un prieten, e unul dintre puþinii mînuitori de condei care au dat dovadã de probitate desãvîrºitã în cariera lor artisticã. Grija excesivã pentru tot ce ieºea de pe masa lui de lucru ºi faptul cã n-a împãrþit niciodatã laude de complezenþã ori dezaprobãri dovedesc aceasta cu prisos.

Eu n-am apucat vremea cînd se tipãrea ,,Moftul român”. Cei ce-1 citeau însã atunci îmi spuneau cu cîtã nerãbdare aºteptau ziua apariþiei ºi cum se duceau dimineaþa la poºtã, ca sã poatã smulge foaia din pachetul abia desfãcut. Eu îmi aduc aminte cã fãceam acelaºi lucru pe vremea foilor lui Caragiale, de la ,,Universul”, a celebrelor bucãþi adunate, apoi, în volumul ,,Momente”. Ce deliciu intelectual erau, pentru noi, liceenii, schiþele lui Caragiale! Eram cîþiva entuziaºti care umblau cu bucata din prieten în prieten, citind-o ziua toatã.

Nu mai vorbesc de ,,Conu Leonida faþã cu reacþiunea”, de ,,Scrisoarea pierdutã” ºi ,,Noaptea furtunoasã”. Le-am

Duel epigramatic (39)

Totul e un foc de paie ªi îþi spun cam de departe: Scapã hoþii de pîrnaie Nu prin gurã, ci prin carte!

240. E.T. Condamnaþi ca infractori, Ies din zdupuri scriitori…

Cîþi? Afla-vom anul ista – Manolescu face lista!

241. N.B. Infractori de anvergurã Cu condiþii intrinsece, Fac de zor literaturã În cenaclul… ,,Bolta rece”.

242. E.T. Rîd nebunii-n România De-arestãri absconse-n For… Nu cumva e bucuria La schimbarea domnilor?!

243. N.B. Noi, de schimbãri în era nouã, Cu condamnaþi ºi arestãri, Ne bucurãm o zi, sau douã… ªi iar scandãm cã vrem schimbãri!

244. E.T. Hoþii mari, masculi ºi dame, Pus-au totul la pãmînt: Mori de apã, mori de vînt ªi-am rãmas cu… mori de foame! va urma)

Pag. a 11-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Restitusion, comision, presion, furculison...

Arestasion-confiscasion, nexam?!

MOTTO: Tiriplici pe care lumea nu putea sã-i mai încapã,/ Au venit ºi-n þara noastrã, de-au cerut pãmînt ºi apã.

O spun din capul locului, sã fie clar: plagierea, uºor parodicã, din marele Eminescu, nu se referã la micul prinþ.

Nici întrebarea din titlu, vizînd o maladie ce tinde alarmant spre epidemie.

Iar acum, de la general, la particular. La micul, crãcãnatul, bãgãciosul, tupeistul, antipaticul ºi vopsitul prinþ. Acum, da, e vorba despre Paulicã de Românica. Cã e mic ºi crãcãnat, nemoºtenind nimic din semeþia regelui Mihai, se vede cu ochiul liber. La aproape un secol de viaþã, regele cel întors din drum de Ion Iliescu, monarhul fãcut „trãdãtor” de Traian Bãsescu, încã aratã mai falnic decît tripleta IliescuBãsescu-Românescu la un loc! Nici dinspre Carol al II-lea nu pare sã fi dobîndit prinþiºorul vreo genã, una micã ºi veselã, dacã înþelegeþi încotro bat. Dar, mã rog, aici mergem pe prezumþia de nevinovãþie. Nu mai e problema noastrã, ci a prinþesei Lia; dumneaei n-are decît sã dea dezminþire ºi o vom crede pe cuvînt, fãrã înscrisuri sau martori.

Bãgãcios ºi tupeist... Pãi, ce vreþi mai mult tupeu decît atunci cînd pretinzi, vorba vine, aproape un sfert din România?! Sorin Roºca-Stãnescu a declarat, în direct ºi la ore de vîrf, cã micul prinþ îl agasa cu vizitele la redacþia ziarului ZIUA. Motiv pentru care nici nu-l primea în birou, lãsîndu-l sã aºtepte minute în ºir în parcare. Pe mine, ca ofiþer de presã al FRF, la mondialele din Franþa din 98, alde P&L m-au sufocat cu rugãmintea de a le organiza o întîlnire cu tricolorii. Scria pe ei cã vor sã iasã în faþã. Cu toatã dragostea, dar i-am cam uºuit. Cum aveam sã o fac, la Budapesta, cu alt antipatic, un anume Raduly, parcã, primar pe undeva, prin Þinutul Secuiesc... Tupeistul ãstãlalt, þinînd sã intre în vestiarul nostru, dupã ce declarase, public, cã ar da orice sã cîºtige Ungaria. I-am rãspuns cu tot respectul: Nem sobot! ªi uºcheºte-te, repede, sã nu þi-o dau la bot!

Cã îi zic antipatic vopsitului prinþ, luaþi-o numai ca pe un sentiment personal, dumneavoastrã n-aveþi decît sã-l simpatizaþi! Gusturile nu se discutã - unora le place jazzul, altora prazzul. Iar cînd afirm cã e vopsit, mã refer la pãr, nu ºi la calitatea lui monarhic-succesoralã, nerecunoscutã de normele dinastice în general, nici de regele Mihai, în special, ci doar la tribunal. ªtia unul din eroii lui nenea Iancu de ce tot striga La tribunal, birjar, la tribunal!... Ce-i drept, nu i-a precizat birjarului dacã vrea la tribunalul din Braºov. Despre care un distins avocat afirma, tot în direct ºi la ore de vîrf, cã e de departe cel mai blînd din þarã. Probabil s-o trage ºi el din os domnesc; din Alexandru cel Bun, nu din Ioan Vodã cel Cumplit, ca alte Instanþe. Dar nici asta nu mai e problema noastrã, ci una demnã de CSM. Dacã nu cumva de procuraturã!

Abia acum, la bãtrîneþe, îmi dau seama cã versurile celei de-a III-a Scrisori nu vizau vreun mãreþ trecut istoric,

Dresajul – o „artã“ puþin cunoscutã în România (5) Ierarhia ºi imitaþia în haitã…

Deseori am întîlnit cazuri în care iubitorii de cîini ºi-au dorit un tovar㺠de companie pentru „prietenul“ lor deja existent în casã.

Astfel, din milã, au decis sã adopte un cîine, deºi aveau deja unul. Au existat cazuri în care cîinii au reuºit sã convieþuiascã în grupuri de pînã la 5 membri, dar ºi cazuri în care diferenþele de caracter ale patrupedelor care þin de informaþia geneticã ºi de caracter au adus mari dificultãþi proprietarilor acestora. În aceastã situaþie, fie unul dintre cîini a reuºit sã se impunã în faþa celorlalþi ºi sã devinã lider de haitã, ºi asta printr-o atitudine agresivã complet incorectã, care, ulterior, a început sã se manifeste ºi în faþa stãpînilor acestora, fie proprietarii cîinilor au ales sã fie chiar ei lideri de haitã ºi sã se comporte aºa cum ar trebui sã se comporte un stãpîn de cîini. De cele mai multe ori, unul sau mai mulþi dintre cîinii din respectiva haitã au vîrste înaintate, de aceea,

precum îºi imagina mintea mea de copil, ele reprezentînd, de fapt, sinteza unui senzaþional roman de anticipaþie. Unul mai tare decît toate romanele lui Jules Verne la un loc! Dacã nu mã credeþi, vã propun o scurtã analizã pe text a versurilor imediat urmãtoare: ªi nu voi ca sã mã laud, nici cã voi sã vã-nspãimînt, Cum venirã, se fãcurã toþi o apã ºi-un pãmînt!

Bãiet fiind, pãduri cutreieram, ºi mã culcam ades lîngã izvor. Nici cu gîndul negîndind cã, într-o zi, pãdurile ºi izvoarele nu vor mai fi alte mele, ale tale, ale noastre, deci, pe stil vechi, ale tutulor oamenilor muncii veniþi în concediu plãtit de Sindicat. Ci ale tiriplicilor! Pe vremea aceea, tãlmãceam versurile 3-4 drept „duºmanii þãrii fãcuþi una cu pãmîntul de bravii noºtri oºteni”, ºi mi se umfla pieptul de mîndrie patrioticã! Azi înþeleg cã, vorba lui Birlic în „2 lozuri”, e viceversa! Cã ai noºtri ca brazii îi fãcurã pe tiriplicii lumii nu „o apã ºi-un pãmînt”, ci, pe bazã de comision între 30 ºi 80 %, cu foarte multe ape ºi pãmînturi! Cu pãduri-uzine-privatizãri-retrocedãri-despãgubiri!

Susþinînd cã regele Mihai e încã falnic, sã nu mã suspectaþi cã aº fi regalist. Eu, vorba lui Luigi Cazzavillan, fondatorul „Universului”, nu sînt Niþi cu ala, niþi cu ala, ajungînd la concluzia cã sînt toþi o apã ºi-un pãmînt. Pentru mine, regalitatea româneascã, pe care o respect ca etapã istoricã importantã, se va termina odatã cu regele Mihai. Cu alte cuvinte, sufletul meu abia o mai acceptã pe principesa Margareta, nicidecum ºi pe principele Dudã - ce sã faci cu duda? Cel mult, viermi de mãtase... Aºa stînd lucrurile, unde ar putea sufletul meu sã-l aºeze pe „Prinþul Paul de România?” Poate în banca a patra, rîndul de la geam. Dar niþi acolo, locul fiind ocupat, pentru totdeauna, de prinþul unanim recunoscut ºi iubit, Dan Spãtaru.

Dupã cum tricoul cu nr. 10 al naþionalei de handbal îi va aparþine pentru totdeauna lui Gruia de România!

Prinþ?... N-am sã afirm, precum Neagu Djuvara la radio, cã, în afara Casei Regale, oricine pretinde un asemenea rang e bolnav mintal! Dar sufixul - cã nu nimeresc acum sã-i zic altfel - de România? Înþeleg cã bunul tribunal din Alexandria i l-a recunoscut, drept care prinþul ºi l-a trecut cu grãbire în buletin. Nu cumva, însã, acest sufix tricolor ar trebui sã primeascã, prin lege, o anume sacralitate, ºi nu sã rãmînã la aprecierea cine ºtie cãrei judecãtoare, despre care cine ºtie ce mai aflãm mîine-poimîine? Cã s-a mai întîmplat... Aºa, ne putem trezi cã ºi cerºetorul cãsãtorit recent cu suedeza aceea purisancã, avînd 6 copii, din indemnizaþia cãrora vor trãi bine mersi... Cã la ei indemnizaþia de copil e indemnizaþie, nu pantomimã! Deci ºi bãiatul acela brunet se va putea autointitula Bãsel, Gigel sau Cordel de România! Sigur, însã, nevestei lui nu i se va aproba sã-ºi zicã de Suedia. Nu i s-a aprobat lui Zlatan Ibrahimovici, darãmite purisancei!

Ar mai fi un motiv pentru care n-am cum sã-l simpatizez pe micul prinþ. Nici, sã zic aºa, pe prinþesa Lia. Cã, deh, ºi eai prinþesã, boala luîndu-se prin contact princiar... Faptul cã,

pentru a reuºi sã îi domini într-un mod nonviolent, încît sã înþeleagã cã trebuie sã fie ascultãtori în faþa stãpînului, poate sã fie destul de complicat. O problemã diferitã, ce þine de ierarhie, am întîlnit în situaþia celor doi din poza alãturatã. Masculul de cane corso ºi-a însuºit rolul de lider de haitã în faþa micuþei pechinez ºi nu îºi mai lãsa stãpînii sã se apropie de aceasta pentru a o spãla sau a o duce la doctor în cazul în care este nevoie. Un dresor profesionist poate sã fie soluþia acestor probleme ºi poate sã ajute proprietarii cîinilor sã se impunã ierarhic în faþa grupãrii iubite. Ceea ce vã pot spune este cã în momentul în care decideþi sã adoptaþi un cîine, sau sã vã cumpãraþi unul, trebuie sã þineþi cont de felul de a fi al animalului pe care deja îl aveþi, pentru cã aproape întotdeauna ei se imita unul pe celãlalt, iar un cîine agitat se va calma stînd lîngã un cîine înþelept ºi calm. Oricum ar fi, dresajul de disciplinã elementarã va ajuta în convieþuirea cu unul sau mai mulþi cîini, aºa cã luaþi în calcul adopþia cîinilor fãrã stãpîn, indiferent dacã aveþi acasã un cîine de rasã, sau unul comunitar. (va urma) MIHAI NAE

deºi hãlãduiesc amîndoi de 26 de ani pe aici, deºi îºi zic de România, abia leagã douã vorbe pe româneºte! Vin studenþi de prin Gabon, comercianþi din Pago-Pago, vin chinezi cu duiumul ºi, toþi, într-un an, vorbesc Limba Românã mai bine decît destui parlamentari! Numai prinþiºorii de România o bãlmãjesc pe presion, confusion, eu resussitat la lesin de sos al meu... Vodevil în toatã regula, dar sub nivelul furculisionului coanei Chiriþa. Bine, mãi, Paulicã, fã Liuþo, cã vã iau neaoº, dacã tot þineþi morþiº sã vã ziceþi de România, cine vã împiedica sã luaþi niºte meditaþii de românã? Bunãoarã, de la doctorul Raed Arafat; nu de alta, dar sã-l bãgaþi în boale pe naºu’ Bãsescu! Ori vã temeaþi cã vã zice ºi vouã ADIO? Nu fãcea el una ca asta, cã prea era miza mare... ªi uite cum picarãm pe problemã! Concret (citez declaraþia televizatã a doamnei Kövesi), pe cele 136 de milioane euro cu care ar fi fost pãgubit Statul, prin retrocedãrile ilegale þinînd de Paulicã de Românica. Pãi, dacã aºa stau lucrurile, cum de nici unul din cei implicaþi în aceastã poveste urît mirositoare n-a fost bãgat la zdup?! La revoluþie ne fãceam cã lucrãm, iar acum ne facem cã-i condamnãm?!

Drãguþa de Crinuþa lu’ Oltean, pentru mai puþin, s-a trezit vîrîtã într-o celulã mizerã, iar Paulicã-Truicã-Andronic, ºi care-au mai acþionat pe-acolo, sînt „condamnaþi” la puºcãriile de catifea, din somptuoasele lor reºedinþe?! Pentru ei, numai retrocedãrile sînt domneºti, nu ºi beciul?! „Lotul fotbaliºtilor” zace în puºcãrii pentru sume totalizînd de vreo zece ori mai puþin decît în cazul prinþiºorului... Apropo: am aflat cã, la urmãtorul meci, bãieþii vor juca în aºezarea 1-43-3, formaþia probabilã fiind: Becali de Pipera - Borcea de Pantelimon, ªtefan di Pietriºica, Nicolae de Giurgiu, Copos dã Giuleºti - Meme de Ghencea, Neþoiu de Craiova - Caprã de Ploieºti, Iancu de Timiºoara, Walter de Cluj, Penescu de Piteºti. Fiind accidentaþi, Pãdureanu de Bistriþa ºi Adamescu de Galaþi nu vor evolua. Remarcaþi, vã rog, nici unul de România! Dar mai multe despre toþi aceºtia, într-un viitor ºi incendiar articol, ca sã adopt ºi eu stilul România TV. Domnilor parlamentari, domnilor guvernanþi, stimatã Justiþie, domnule preºedinte Iohannis, sînteþi siguri cã vreþi sã stîrpiþi corupþia? Aºa, cu puºcãrii de catifea?! Un alt distins avocat afirma cã soluþia ar fi dublarea numãrului de procurori. Frecþie la un picior de lemn, ca sã mã exprim elegant. Dublaþi numãrul anilor de puºcãrie, nu procurorii! ªi aspriþi condiþiile de detenþie, nu le îmbunãtãþiþi! Cît timp tîlharilor nu le va fi groazã cã-ºi vor petrece ani buni din viaþã în niºte celule de coºmar ºi cã le vor fi confiscate absolut toate ciordelile, molima se va extinde. Strãvechea înþelepciune de România ºtie bine cã numai ºi numai Frica pãzeºte bostãnãria! Altminteri...

Altminteri, vã place - nu vã place, îi veþi da dreptate lui Tudor Chirilã. Artistul care, prin cîntecul-mesaj lansat zilele trecute (Eu nu mai am þarã, o declar pierdutã...

Tatã, ce-ai fãcut cu viaþa ta? Cu þara mea?!...), devine un Vladimir Visoþki de România.

Chiriluþã, da! Prin acest cîntec, rãbufnit din sufletul lui rebel, dar strigat, urlat cu disperare, pe sufletul oamenilor cu adevãrat de România, îºi meritã din plin sufixul!

SORIN SATMARI

Cîinele acesta a sãpat o groapã la mormîntul stãpînului sãu, pentru a fi aproape de persoana pe care a iubit-o cel mai mult. Nu existã nimic în lume care sã se poatã compara cu dragostea ºi loialitatea unui cîine!

ALBASTRU NEGRU 12 12

Tradiþii ºi obiceiuri româneºti de Iarnã Credinþã ºi legende populare privind originea termenului Crãciun În folclor, se spune cã Fecioara Maria, cînd trebuia sã-L nascã pe fiul lui Dumnezeu, umbla, însoþitã de dreptul Iosif, din casã în casã, rugîndu-i pe oameni sãi ofere adãpost pentru a naºte. Ajunge la casa unor bãtrîni, Crãciun ºi Crãciunoaia, însã nici aceºtia nu o

primesc, spre a nu le spurca locul prin naºterea unui prunc zãmislit din greºealã. Nemaiputînd merge, Maria a intrat în staulul vitelor, unde au apucat-o durerile naºterii. Auzind-o ºi ºtiind ce înseamnã o naºtere de copil, Crãciunoaiei i s-a fãcut milã de ea ºi a hotãrît s-o ajute, îndeplinind rolul de moaºã. Crãciun, cînd a aflat, s-a supãrat ºi i-a tãiat babei mîinile; apoi, înspãimîntat de tot ce s-a întîmplat, a plecat de acasã.

Crãciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apã, l-a încãlzit ºi l-a dus sã scalde copilul. Maria i-a spus sã încerce apa ºi, cînd bãtrîna a bãgat cioturile mîinilor în vas, acestea au crescut la loc, mai frumoase decît erau înainte; de la aceastã minune se crede cã moaºele au mîini binecuvîntate. În altã variantã a poveºtii, Maria suflã peste mîinile Crãciunoaiei ºi acestea cresc la loc.

Alte legende spun cã, de Crãciun, coborau de pe munte bãtrînii asceþi, îmbrãcaþi în cojoace de oaie, ºi cãrau în desãgile lor crengi de vîsc. Aceastã plantã este consideratã un leac universal, proprietãþile ei curative ºi tãmãduitoare fiind benefice atît pentru oameni, cît ºi pentru animale.

Tradiþiile româneºti de Crãciun sînt asociate cu focul ºi lumina, elemente care se regãsesc, de fapt, în majoritatea þãrilor din Europa; ele reprezintã speranþa cã Zeul Soare va gãsi puterea sã reînvie ºi sã aducã primãvara cea bogatã.

Obiceiul colindatului Întîmpinatã cu bucurie, Naºterea Mîntuitorului aduce cu ea ºi o seamã de practici foarte vechi, prin care se celebra Solstiþiul de Iarnã, momentul în care natura dã speranþe cã va renaºte.

Obiceiul colindatului începe în data de 24 decembrie ºi poate sã continue pe parcursul a 2 sau 3 zile. Colindatul se face, de obicei, în grupuri cu o componenþã diversã: copii, oameni maturi, bãtrîni, doar fete, ori doar bãieþi, tineri cãsãtoriþi etc., în funcþie de zona etnograficã. Colindele sînt reinterpretãri ale unor ritualuri pãgîne, dar care, în timp, au fost schimbate sau amestecate cu interpretãri religioase. Cu toate acestea, colindatul cu mãºti este un ritual strict pãgîn, ce aminteºte de ritualurile de vînãtoare ale zeului Crãciun. Colindatul are loc în curtea gospodarilor, în casã sau sub fereastrã; de asemenea colindatul are loc seara, noaptea sau chiar dimineaþa.

Colindãtorii sînt întotdeauna primiþi în casã, deoarece se spune cã ei aduc sãnãtate ºi un an de prosperitate.

Sãrbãtoarea Crãciunului este anunþatã, de regulã, prin obiceiul copiilor de a merge cu colindul ºi cu Steaua, pentru a vesti Naºterea Mîntuitorului. De asemenea, o veche tradiþie este „mersul cu icoana”, un fel de colindat, în care preoþii comunitãþii locale poartã icoana Naºterii Domnului, binecuvîntînd casele ºi pe creºtini.

Colindele de iarnã sînt texte rituale cîntate, închinate Crãciunului ºi Anului Nou. Originea lor se pierde în vechimile istoriei Poporului Român. Evocînd momentul cînd, la naºterea lui Isus, s-a ivit pe cer steaua care i-a cãlãuzit pe cei Trei Crai de la Rãsãrit la locul naºterii, copiii - cîte trei, la fel ca regii-magi - merg din casã în casã, purtînd cu ei o stea ºi cîntînd colindul „Steaua sus rãsare...”. Ajunul Crãciunului începe cu colindul „Bunã dimineaþa la Moº Ajun!”.

Casele, frumos împodobite, îºi primesc colindãtorii, care sînt rãsplãtiþi de gazde cu fructe, covrigi, dulciuri ºi chiar cu bani.

Unele cîntece de colindat au fost realizate de compozitori de muzicã cultã, cum ar fi: „Iatã, vin colindãtorii”, de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunatã”, de D.G. Khiriac, „Domnuleþ ºi Domn în cer”, de Gheorghe Cucu. Scriitorul Ion Creangã descrie, în „Amintiri din copilãrie”, aventurile mersului cu colindatul. Totuºi, dupã o citire mai aprofundatã a Evangheliilor, aflãm cã vizitatorii care veniserã cu daruri la Isus nu erau regi, ci astrologi (numiþi, pe atunci, magi, sau vrãjitori) veniþi din Est, probabil din zona Babylonului. Încã un aspect ineresant este faptul cã nu e menþionat nicãieri numãrul astrologilor ºi numãrul darurilor, ci doar felul darurilor: aur, tãmîie albã ºi smirnã.

Semnificaþia Bradului de Crãciun Un simbol foarte cunoscut este bradul de Crãciun.

Acesta existã în tradiþiile româneºti cu mult înainte de Era creºtinã. Bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneºti, el fiind prezent la cele mai importante evenimente din viaþa unui om: botezul, cãsãtoria ºi înmormîntarea. Se considerã cã bradul aduce noroc, viaþã lungã, prosperitate ºi fertilitate, motiv pentru care oamenii îºi împodobesc casa cu crengi de brad. Pe la sfîrºitul Secolului al XIX-lea, datina împodobirii bradului se întîlnea în casele nemþilor din oraºele româneºti, dupã care ea s-a rãspîndit pe tot cuprinsul þãrii, odatã cu cîntecul închinat bradului, ,,O, Tannenbaum!” (O, brad frumos!). În zilele noastre, toatã lumea aºteaptã momentul împodobirii bradului. Acest obicei are loc în Ajunul Crãciunului, sau în noaptea de Crãciun, cînd Moºul cel darnic aduce, pe lîngã cadouri, ºi bradul, frumos împodobit cu globuri ºi betealã.

Obiceiuri culinare Timp de 40 de zile înainte de sãrbãtori, creºtinii respectã Postul Crãciunului, care se încheie în ziua de Crãciun, dupã liturghie. Tãierea porcului în ziua de Ignat (la 20 decembrie) este un moment important ce anticipeazã Crãciunul. Obiceiul sacrificãrii porcului de Ignat este unic în lumea creºtinã ºi îºi are rãdãcinile, pe teritoriul þãrii noastre, în ritualurile vechilor daci, din ziua Solstiþiului de Iarnã.

Pregãtirea mîncãrurilor capãtã dimensiunile unui ritual strãvechi: cîrnaþii, chiºca, toba, rãciturile, sarmalele, caltaboºul ºi nelipsitul cozonac vor trona pe masa de Crãciun.

De pe masa din Ajun, însã, nu trebuie sã lipseascã sare, peºte, grîu ºi un pahar cu apã, existînd credinþa cã rudele care au murit vin sã se ospãteze din toate acestea.

Onomastica legatã de Crãciun Etimologia cuvîntului ,,Crãciun” provine din latinescul ,,creatio”, care înseamnã creaþie, respectiv, naºtere. Odatã cu sãrbãtorirea Naºterii Domnului, de Crãciun îºi serbeazã ziua ºi cei cu numele de Cristian, Cristina, nume ce derivã de la Christos ºi creºtinicreºtinism. Tot în aceastã zi sînt sãrbãtoriþi ºi cei care nu au nume de sfinþi. Aºadar, sfînta zi a Crãciunului ne oferã un dublu motiv de bucurie alãturi de cei dragi. De aceea, trebuie sã preþuim Crãciunul ºi sã-i pãstrãm tradiþia, sãrbãtorindu-l, în fiecare an, cu aceeaºi pasiune.

Crãciunul în familia româneascã În România, Crãciunul este, în primul rînd, momentul în care se strîng toþi membrii familiei, chiar dacã unii sînt plecaþi departe. În dimineaþa Crãciunului, toatã familia merge la bisericã, pentru a asista la slujbã. Dupã ce se întorc la casele lor, oamenii duc pomanã o farfurie cu fripturã de porc celor care nu au avut ce sã sacrifice de Ignat. La þarã, bãrbaþii aduc lemne pentru foc (ca sã iasã bune copturile, sarmalele ºi friptura, întreþinerea focului necesitã o mare pricepere) ºi apoi se ocupã de bãuturile tradiþionale - þuicã fiartã cu piper ºi uºor îndulcitã, precum ºi nelipsitul vin fiert cu scorþiºoarã ºi alte plante aromatice – neapãrat servite în cãni din lut, care sînt cele mai potrivite pentru a pãstra savoarea bãuturilor.

Odatã ce familia se aºazã la masã, se face rugãciunea, ºi toþi cei prezenþi se pot bucura, la capãtul unui post lung, din bucatele alese, pregãtite de gospodine.

Dupã ce toþi membrii familiei s-au sãturat, masa nu se strînge, se lasã chiar ºi peste noapte, pentru ca familia sã aibã parte de un an îmbelºugat.

Dacã este zãpadã, copiii ies afarã, pentru a face oameni de zãpadã, sau pentru a încinge o bulgãrealã zdravãnã. Pãrinþii ºi

În Maramureº

bunicii rãmîn în casã, pentru a pregãti bucatele ce vor fi date colindãtorilor aºteptaþi cu ,,Steaua”.

Seara este momentul pentru musafiri. Se spune cã, dacã primul invitat este bãrbat, atunci familia va avea noroc tot anul ce va urma. Toþi invitaþii trebuie sã vinã cu inimile curate, cu gînduri bune ºi voioºie, pentru ca toate sã meargã bine.

Tradiþii ºi obiceiuri din diverse zone ale þãrii În Banat În zona Banatului Montan, în Ajunul Crãciunului, focul din casã nu este stins deloc, pentru ca anul ce vine sã fie luminos ºi spornic. În aceastã zi se împodobeºte bradul cu dulciuri, sub brad se pune un colac, un cîrnat ºi o sticlã de rãchie (cunoscãtorii ºtiu) – daruri pentru Moº Crãciun, iar pentru calul acestuia se pun graunþe ºi fîn. Seara sînt aºteptaþi piþãrãii (colindãtorii) care îºi fac apariþia începînd cu miezul nopþii ºi pînã dimineaþa, în funcþie de vîrstã. Ei colindã din casã în casã, apoi sînt primiþi în ogradã, unde li se oferã nuci, mere ºi rãchie; rãchia este adunatã într-o damigeanã de cãtre vãtav (conducãtorul colindãtorilor); acesta are pe faþã o mascã, pentru a nu fi recunoscut. Spre dimineaþã vin la colindat copiii mai mici.

Tot în seara de Ajun, exista ºi un alt obicei.

Tinerii se strîngeau pe la case în grupuri de fete ºi feciori ºi se mascau: bãieþii purtau mãºti de femei, iar fetele purtau mãºti de bãrbaþi, apoi plecau prin sat. Se adunau în mai multe case ºi, acolo, începeau sã danseze: fetele cu mãºti de bãiat luau cîte o tînãrã la joc, iar bãieþii, cu mãºti de fete, luau cîte un fecior; în timpul jocului, mascaþii sãrutã perechea aleasã. Aceºti mascaþi purtau numele de Bloji. La miezul nopþii, tinerii se îmbrãcau în portul popular ºi plecau la colindat prin sat. Oamenii îi cinsteau cu colaci, cîrnaþi ºi rãchie sau vin.

Pe Valea Almãjului se obiºnuia ca micii colindãtori sã aibã cu ei beþe de alun împodobite cu Tricolor.

Colindãtorii bãteau cu ele în podeau casei, pentru a alunga duhurile rele, norii de ploaie ºi de grindinã, ºerpii ºi alte duhuri rele, precum ºi pentru a aduce prosperitate. În unele sate se colindã în dimineaþa zilei de Ajun, dar în majoritatea satelor de pe Valea Almãjului ºi din Caraº-Severin, se colindã dupã-amiaza, pînã seara tîrziu.

În Transilvania În aceastã parte a þãrii, pregãtirile pentru Crãciun se fãceau încã de pe 15 noiembrie - datã la care începe postul Crãciunului; din acea zi muncile agricole se încheiau, oamenii nu mai mîncau deloc carne, iar femeile se întîlneau la ºezãtori, pentru a þese straiele de sãrbãtoare. În Ajunul Crãciunului începeau sã-ºi facã apariþia colindãtorii: mai întîi veneau copiii mici, care intonau colinde ºi urau de bine; apoi, în seara de Ajun urmau copiii de ºcoalã, care colindau la fereastrã ºi primeau nuci ºi colaci; ultimii ºi cei mai aºteptaþi erau flãcãii.

Aceºtia erau cel mai bine primiþi în casele cu fete de mãritat; ei repetau colindele încã din timpul anului, pentru a nu se face de rîs. Unul dintre aceºti tineri era responsabil cu adunatul vinului într-o bute (sau butoi), iar un altul se ocupa de adunatul darurilor, el fiind denumit ºi ,,iapa”. În Transilvania existã ºi obi-

Datinile de Crãciun sînt, în aceste locuri, un amestec de credinþe pãgîne cu cele creºtine; spre deosebire de alte zone, aici are loc ,,jocul moºilor” – vizitarea gospodarilor de cãtre colindãtori deghizaþi cu mãºti, care vin sã ureze sãnãtate ºi fericire gazdelor.

Toþi colindãtorii, indiferent de vîrstã, primesc un colac – ce simbolizeazã soarele; de asemenea, ei primesc mere ºi nuci. În ziua de Crãciun, în aceste locuri nu se spalã rufele ºi nu se dã nimic de împrumut, iar animalele din ogradã primesc mîncare din belºug. În popor, se spune cã dacã animalele se culcã pe partea stîngã, atunci iarna va fi lungã ºi geroasã.

De Crãciun, toate locuinþele sînt curate, iar mesele îmbelºugate. Bradul nu lipseºte din nici o casã, el fiind împodobit cu mere, nuci ºi fasole uscatã. Fetele de

mãritat îºi scot zestrea la ivealã ºi aºteaptã flãcãii la colindat. În noaptea de Crãciun, focul din sobã nu are voie sã se stingã, de aceea bãrbatul din casã aºazã pe foc o buturugã mare, denumitã ºi buturuga de Crãciun.

În Moldova ªi în aceastã zonã, Crãciunul este o sãrbãtoare importantã; toate activitãþile ce au loc în ziua Ajunului sînt, de fapt, un ritual pentru protecþia animalelor, a livezilor ºi a gospodãriei. Potrivit datinii, femeile curãþau toatã casa ºi fãceau colaci, iar bãrbaþii aveau grijã sã înapoieze orice lucru luat cu împrumut. Tot în aceastã zi, femeile coceau un colac în forma cifrei 8, care, în primãvarã, avea sã fie afumat ºi pus între coarnele boilor ce arau pãmîntul. În Ajun, femeile pregãteau masa de Crãciun, conþinînd vreo 12 feluri de mîncare, multe dintre acestea fiind preparate din carnea porcului sacrificat cu cîteva zile mai înainte. Nimeni nu mãnîncã pînã cînd preotul nu vine sã sfinþeascã bucatele.

Tot în ziua Ajunului începeau ºi colindãtorii sã meargã pe la casele oamenilor; de dimineaþã colindau copiii cei mai mici, spre dupã-amiazã urmau ºcolarii, iar spre searã colindau tinerii. Colinda începea de la cei mai importanþi oameni ai comunitãþii, cum ar fi preotul ºi învãþãtorul, apoi urmau rudele ºi familiile ce aveau fete de mãritat. Fetele, pentru a-ºi vedea viitorul soþ, pun sub fereastrã, peste noapte, cîte puþin din toate felurile de bucate, negustate. Ursitul va veni ºi va gusta, iar fata îl va vedea.

În Bucovina În Bucovina existã credinþa cã toate colindele sînt rostite pentru ca diavolii sã

disparã, iar satul sã fie curat în noaptea de Crãciun; de asemenea, se spune cã este un mare pãcat dacã o gospodãrie are uºa închisã în ajunul Crãciunului ºi nu-i primeºte pe colindãtori. O altã credinþã respectatã în Bucovina este aceea potrivit cãreia nu este bine sã ai lucruri împrumutate pe durata sãrbãtorilor de iarnã. De aceea, în preajma Crãciunului se recupereazã sau se restituie toate lucrurile împrumutate. În ziua de Crãciun, cei care colindã sînt tinerii cãsãtoriþi, oamenii maturi ºi chiar bãtrînii; aceºtia din urmã colindã doar la rude ºi prieteni.

Un alt obicei care, în timp, ºi-a pierdut semnificaþia este mersul cu Steaua. Acest obicei avea menirea de a le duce oamenilor vestea naºterii lui Christos; copiii care mergeau cu Steaua se deghizau în magi ºi anunþau marea minune.

De Anul Nou, tinerii merg cu ,,Pluguºorul”, iar flãcãii merg la colindat la fetele nemãritate, numai cã, în acest caz, colindele nu mai sînt urãri de bine, ci sînt satire ºi ironii în versuri, care au menirea de a atrage atenþia asupra unor nãravuri ale gazdelor. Tot în aceastã zi are loc ºi ,,jocul caprei”, sau ,,jocul cerbului” - un ritual bine regizat, cu mãºti ºi personaje mitice.

În Oltenia În zona Olteniei, tradiþiile de Crãciun sînt strîns legate de ritualuri de purificare ºi de aflare a ursitului de cãtre fetele nemãritate. În Ajunul Crãciunului are loc ,,scormonitul în foc”. Gospodarii se trezesc dimineaþa devreme, fac focul în sobã ºi, cu o rãmuricã luatã dintr-un pom din grãdinã, rãvãºesc jarul ºi spun cîteva versuri ce au menirea sã protejeze gospodãria de boli ºi sã aducã un an nou bogat ºi roditor: ,,Bunã dimineaþa lui Ajun/ C-a venit întrun ceas bun/ Sã ne-aducã porcii graºi ºi unturoºi/ ªi oamenii sãnãtoºi,/ Vacile cu viþei, oile cu miei, scroafele cu purcei, cloºtile cu pui, gãinile cu ouã…” ºi aºa mai departe, totul încheindu-se cu urarea ,,La anul ºi la mulþi ani!”. În ziua de Crãciun are loc ritualul strîngerii gunoaielor din curtea gospodãriei, pentru ca anul ce vine sã aducã pui mulþi. În fiecare gospodãrie sînt pregãtite ,,colinzile” - beþe de alun, curãþate de coajã; acestea sînt, mai apoi, trecute prin fum de pin. Femeia bãtrînã din casã lua o ,,colindã”, o lumînare, un colac, nuci, mere, zahãr ºi bomboane ºi dãdea de pomanã unui membru al familiei, rostind numele unui mort. Apoi, toatã familia se aºeza la cinã, iar cei mici plecau la colindat.

Colindãtorii sînt conduºi de un ,,vãtav”, sau ,,vãtrai”; el intrã primul în gospodãria omului ºi are rolul de a scormoni în foc; vãtraiul primeºte de la gazdã o cotovaicã – adicã o coajã de dovleac, în care se aflã seminþe de in, cînepã, porumb, grîu ºi dovleac, pe care vãtavul le aruncã în toate colþurile gospodãriei, pentru ca anul ce vine sã fie bogat ºi roditor. Colindãtorii primesc apoi covrigi, mere, pere, boabe fierte, colivã, þuicã fiartã ºi vin. În noaptea de Anul Nou, fetele nemãritate, legate la ochi, agaþã o panglicã pe al zecelea par din gard; a doua zi merg sã vadã cum aratã parul însemnat: dacã acesta e înalt ºi drept, atunci viitorul lor soþ va fi frumos; dacã parul este scorojit, atunci bãrbatul va fi urît; iar dacã parul este noduros, atunci alesul fetei va fi bogat.

Din pãcate, multe dintre aceste tradiþii româneºti, caracteristice fiecãrei zone a þãrii, au fost uitate; astãzi, probabil cã doar bunicii noºtri le mai cunosc. Se poate, însã, ca în unele sate uitate de lume aceste tradiþii sã fi rãmas la fel de vii ca ºi acum 2.000 de ani. Este de datoria noastrã sã ne amintim aceste obiceiuri ºi sã încercãm sã le ducem mai departe.

ALBASTRU NEGRU 13 13

ceiul mersului ,,cu capra” – un tip de colindat la care participau flãcãii, dar ºi tinerii însuraþi: unul dintr ei se deghiza în caprã ºi fãcea doar nãzbîtii în casa celor ce erau colindaþi. În anumite sate din Transilvania, în Ajunul Crãciunului se pun pe un scaun, în tinda casei, o grãmãjoarã de fîn ºi, deasupra, un colac. În jurul colacului se aºazã mai mulþi ºtiuleþi, potrivit numãrului de animale din gospodãrie. ªtiuleþii se dãdeau la animale împreunã cu fînul, ca sã se înmulþeascã ºi sã fie un ,,an bun”.

Pag. a 14-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Ungurii tributari vechii mentalitãþi ºovine nu vor sã fie cetãþeni români în Transilvania, ci stãpînii ei (?!)

Kelemen Hunor îi pîrãºte pe români la Ambasade Nemulþumit de felul în care o parte a presei române a relatat evenimentele de la Tîrgu Secuiesc, din 1 Decembrie, preºedintele UDMR, Kelemen Hunor, a trimis, în 9 decembrie, o scrisoare cancelariilor strãine, dupã ce a discutat cu preºedintele Klaus Iohannis ºi cu premierul Dacian Cioloº, în care a sugerat cã Beke Istvan, extremistul suspectat de terorism, nu ar avea parte de un tratament corect. „Ne îngrijoreazã modul în care o parte a mass mediei româneºti, conform datelor oferite de autoritãþi, a prezentat cele întîmplate la Tîrgu Secuiesc din unghiul culpabilizãrii colective a maghiarilor. Un rezultat previzibil al acestui demers ar putea fi acela cã, de acum încolo, societatea româneascã poate percepe drept sursã de pericol fiecare nãzuinþã legitimã a comunitãþii noastre. Am avut prilejul de a-i informa pe ºeful statului ºi pe primul-ministru asupra acestor temeri, la care ni s-au alãturat ºi dînºii. Totodatã, ne-au asigurat de faptul cã cele întîmplate nu vor însemna o schimbare de direcþie în privinþa raportãrii la comunitatea maghiarã din România. Acest fapt ne dã speranþa cã, dupã aceste turbulenþe, relaþia dintre majoritate ºi minoritate va reveni la normalitate”, a spus liderul maghiarilor, într-o scrisoare în limba englezã, adresatã ambasadorilor.

Preºedintele UDMR ºi-a manifestat nemulþumirea faþã de modul în care acest caz, încã neelucidat de autoritãþile responsabile, a fost prezentat cu trimitere la atacurile teroriste de la Paris. „Procedurile aplicate de DIICOT ºi isteria creatã în presã nu au rãmas fãrã ecou nici în orãºelul locuit în mare majoritate de cãtre maghiari, Tîrgu Secuiesc. În ultimele zile, sute de persoane au protestat în stradã în favoarea eliberãrii lui Beke István ºi împotriva atacurilor nedemne din mass

Memento pentru românii cãzuþi victime ale horthysmului, în anii 1940 (1) Ocuparea, printr-un arbitraj abuziv (Diktatul de la Viena, din 30 august 1940), a teritoriului românesc de cãtre Ungaria horthystã, cu concursul lui Hitler, a stîrnit un ecou internaþional negativ de mari proporþii. Între timp, în Transilvania ocupatã de trupele ºi administraþia horthystã, populaþia civilã a fost supusã unui tratament barbar, vizînd exterminarea sau alungarea ei din Transilvania. Formaþii militare ºi paramilitare au comis violenþe, maltratãri, ucideri ºi atrocitãþi într-un mare numãr de localitãþi. Prin sãvîrºirea unor asemenea acte, horthysmul n-a fost mai prejos decît fascismul, i-a fost chiar înaintaº. Problema Transilvaniei de Nord ºi rezolvarea ei fireascã i-au preocupat pe oamenii politici ai Europei.

Milton G. Lehrer a scris, în 1944, o carte intitulatã ,,Le problème transylvain vu par un américain”, cu subtitlul ,,Trannsylvanie - terre roumaine”, destinatã sã aparã în Elveþia.

Simultan, a fost tipãritã, în româneºte, o versiune fãrã capitolele introductive, inutile cititorului român, intitulatã semnificativ ,,Ardealul, pãmînt românesc (problema Ardealului vãzutã de un american)”. Reproducem un text publicat în Almanahul „Luceafãrul“ (1982), în care sînt citate cîteva pasaje semnificative pentru aceastã problemã, din cartea lui Milton G. Lehrer. *** ,,Am cercetat, trecînd în revistã, toate tezele susþinute, de la cele mai savante pînã la cele mai puerile, am studiat toate argumentele invocate, am urmãrit pledoariile cele mai înflãcãrate, încît, la un moment dat, printre atîtea sofisme ºi subtilitãþi de dialecticã ºi printre evoluþiile echilibristice ale tururilor de forþã ºoviniste, am avut impresia, cu fiecare carte nou cititã, cã mã cufund mai mult în desiºurile unei pãduri de liane. (...)

Parcurgînd Transilvania, îþi aminteºti cu zîmbetul pe buze de toate fantasmagoriile ºi elucubraþiile fanteziilor ºovine ºi nu te poþi împiedica a te adresa defãimãtorilor unei realitãþi incontestabile, cu vorbele: «Discutaþi cît veþi dori, domnilor, dar cine oare a creat aspectul eminamente românesc al acestui pãmînt, cine altul decît Poporul Românesc?»“.

Dupã ce face bilanþul injustiþiilor ºi abuzurilor istorice comise de unguri împotriva vechii populaþii româneºti, exclusã de la drepturi elementare în statul maghiar, la a cãrui consolidare ºi independenþã, însã, acest element autohton contribuise decisiv, Milton G. Lehrer se opreºte asupra propagandei deºãnþate pe care statul maghiar a favorizat-o dupã 1920, pentru revizuirea graniþelor stabilite de Tratatul de la Trianon. Conþinutul extraordinar al acestei propagande, prin îndemnul la violenþã pe care aceasta îl include, îl determinã pe Milton G. Lehrer sã-i acorde o atenþie specialã:

media”, a mai spus liderul maghiar, în scrisoarea în care susþine ºi cã UDMR respinge extremismul de orice fel.

Reacþia liderului UDMR, scrie BN24.ro, vine dupã ce judecãtorii Înaltei Curþi au respins contestaþia extremistului Beke Istvan Attila la decizia de arestare preventivã pentru 30 de zile, în dosarul în care este acuzat cã ar fi plãnuit sã confecþioneze ºi sã detoneze un dispozitiv exploziv la Tîrgu Secuiesc, de 1 Decembrie. Înainte de acest moment, într-un interviu pentru ,,Adevãrul”, Kelemen Hunor a afirmat cã dosarul DIICOT nu stã în picioare ºi a avertizat cã lucrurile ar putea scãpa de sub control, din cauza presupusei stigmatizãri a comunitãþii maghiare. În acelaºi interviu, el a menþionat cã poate ar fi nevoie de „o altã Zi naþionalã a României“.

Nu este prima oarã cînd Kelemen Hunor, contrar declaraþiilor, se opune deciziilor justiþiei din România.

Site-ul menþionat reaminteºte cã preºedintele UDMR a reclamat, într-o vizitã efectuatã în SUA, cazul fostului deputat UDMR, Marko Attila, care ar reprezenta „începutul unui proces periculos de restauraþie, sub masca luptei anticorupþie”. Liderul maghiar ia spus Secretarului american de stat pentru afaceri europene ºi euroasiatice, Hoyt Yee, cã parteneriatul dintre SUA ºi România include, pe lîngã chestiunile de securitate, ºi problematica respectãrii drepturilor minoritãþilor. Marko Attila are douã mandate de urmãrire internaþionalã pe numele sãu în acest moment, în douã dosare diferite. El se aflã în continuare în Ungaria, unde beneficiazã de protecþia premierului Viktor Orban.

Liderii maghiari, în frunte cu Kelemen Hunor, au mai criticat procurorii DIICOT ºi la sfîrºitul anului trecut, cînd i-au luat apãrarea primarului din Sfîntu Gheorghe, Antal Arpad, dupã ce s-a început urmãrirea penalã împotriva sa. În 13 decembrie 2014, Antal Arpad a luat cuvîntul de la tribuna Consiliului Reprezentanþilor Unionali ai UDMR ºi a cerut premierului sã-l „instruiascã” pe prefectul de Covasna „sã îi lase în pace pe maghiari”. În caz contrar, s-ar putea repeta ce s-a întîmplat în 1990 la Tîrgu Mureº, a spus acesta.

Reamintim cã Beke Istvan Attila, în vîrstã de 40 de ani, a fost arestat preventiv la 1 decembrie, de Curtea de Apel Bucureºti, la cererea procurorilor DIICOT, care îl acuzã de tentativã la infracþiunea de acþiuni împotriva ordinii constituþionale ºi nerespectarea regimului materiilor explozive.

Beke Istvan rãmîne încarcerat, dupã ce Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie i-a respins contestaþia la decizia de arestare preventivã pentru 30 de zile.

„În anul de graþie 1939, adicã dupã 1.050 de ani de la descãlecarea triburilor maghiare pe ºesurile Panoniei, un ungur scrie la Budapesta, sub oblãduirea oficialitãþilor ungureºti, urmãtoarele cuvinte menite, în intenþia autorului lor, sã caracterizeze naþiunea ungarã de azi ºi de totdeauna: «Naþia ungarã este cea mai splendidã realizare a rasei dominante mongole, care nu cunoaºte decît victoria. În noi fierbe sîngele lui Attila, al lui Arpad ºi al lui Gingis-han». Însuºi titlul lucrãrii - «Nu existã milã ºi îndurare» -reediteazã faimosul «Nulla miseratione», al cronicii lui Regno. În capitolul intitulat «Mãrturisirea Leventului», Dücso Csaba ne aratã cã scopul urmãrit de organizaþia de levenþi a tinerilor unguri este exterminarea românilor prin toate mijloacele: prin asasinat, prin otravã, prin foc etc. Dar sã dãm cuvîntul însuºi autorului. Citãm textual din capitolul Mãrturisirea Leventului, pag. 155-156. Leventul maghiar Torday se adreseazã iubitei sale, Piroºca: «Eu nu aºtept sã vinã rãzbunarea. Nu aºtept! Voi suprima pe fiecare valah cemi iese în cale! Pe fiecare îl voi suprima! Nu va fi îndurare.

Voi aprinde noaptea satele valahe! Voi trage în sabie toatã populaþia; voi otrãvi toate fîntînile ºi voi ucide ºi copiii în leagãn! În germene voi distruge acest neam ticãlos ºi hoþ! Nu va fi pentru nimeni nici o milã! Nici pentru copiii din leagãn, nici pentru mama care va naºte copil.... Voi suprima pe fiecare valah, ºi atunci nu va fi în Ardeal decît o singurã naþionalitate, cea maghiarã, naþia mea, sîngele meu! Voi face inofensivi pe viitorii Horea ºi Cloºca. Nu va fi milã!». Îþi stã mintea în loc, scrie Milton C. Lehrer, citind aceastã patologicã profesie de credinþã a tînãrului levent Torday, recte a unui scriitor din veacul al XX-lea de la Christos!”.

Te întrebi înmãrmurit: cum a putut guvernul maghiar patrona asemenea îndemnuri la asasinat, la bestialitãþi ºi barbarii odioase, fãcute în numele unei organizaþii, legal constituite, pentru pregãtirea premilitarã a tineretului ungar?!

Milton G. Lehrer a insistat asupra acestor pagini propagandiste pentru cã ele sînt un preludiu a ceea ce s-a petrecut în Transilvania de Nord ocupatã de trupele horthyste ºi cutreieratã de formaþii maghiare paramilitare, care au încercat aplicarea programului leventului Torday, a sfaturilor lui Dücso Csaba. „În timp de 15 zile, Ardealul de Nord a fost eliberat de Administraþia românã. Trupele de honvezi ºi-au fãcut o intrare... triumfalã pe pãmîntul de pe care fuseserã alungate în 1918. Martiriul românilor reîncepea dupã 22 de ani de viaþã liberã. (...)

Ai impresia, trecînd în revistã miile de barbarii comise de bandele horthyste, imediat dupã ocuparea teritoriului cedat, cã ele se integreazã într-un plan bine chibzuit: desfiinþarea radicalã a românismului sau, pentru a întrebuinþa termenul atît de uzitat cînd e vorba de a caracteriza raporturile dintre maghiari ºi naþionalitãþi, extirparea românilor de pe pãmîntul

Transilvaniei. (...). Am vãzut care erau intenþiile criminale ale tînãrului levent, eroul cãrþii lui Dücso Csaba, cu privire la românii transilvãneni. Regãsim patologica lui profesie de credinþã în nenumãrate articole de gazetã ºi într-o întreagã literaturã ultra-ºovinã maghiarã, menitã sã întreþinã în popor ura împotriva românilor. În ziarul budapestan «Peºti Hirlap», din 15 aprilie 1932, întîlnim aceste proiecte de viitor, demne de un Landru sau de un Jack Spintecãtorul: «Dacã noi, ungurii, vom reocupa þara (Transilvania - n.n.), naþionalitãþile vor trebui sã se acomodeze, ºi ele se vor acomoda chiar din primele 24 de ore. Nu vom mai repeta slãbiciunile Ungariei de altã datã (ziarul taxeazã drept slãbiciuni masacrele din 1784, din 1848 ºi din întreaga istorie a Transilvaniei!). Daco-romanii vor trebui sã disparã de pe teritoriu».

Dispariþia trebuie sã fie înþeleasã în sensul strict al cuvintului de extirpare.

«Vom ucide pe orice valah care se va gãsi în calea mea, spunea eroul cãrþii d-lui Csaba. Vom ucide pe oricare dintre ei, nu va exista milã. Noaptea vom incendia satele valahe...

Vom otrãvi fîntînile, ºi atunci nu va mai fi în Transilvania decît o singurã naþionalitate, acea maghiarã“. (...).

Corespondentul din Turda al ziarului «Universul» relateazã în felul urmãtor intrarea triumfalã a trupelor maghiare pe teritoriul Transilvaniei anexate: «Primul mãcel s-a comis în 5 colonii din imediata vecinãtate a frontierei. Din primele ore ale ocupaþiei, românii au fost mãcelãriþi. Uliþele ºi casele sînt pline cu pete de sînge, iar în jurul lor se înfãþiºeazã ochilor peisagiul unui abator: picioare retezate cu topoarele, femei ciopîrþite, capete terciute ºi mîni învineþite, desprinse din încheieturi. Unii dintre morþi au fost spînzuraþi de cumpãna fîntînilor».

Din ziua de 30 august 1940, cînd s-a pronunþat «Arbitrajul»-Diktat ºi pînã la 30 octombrie al aceluiaºi an, adicã timp de numai douã luni, au fost uciºi pe teritoriul transilvãnean 919 români, bãrbaþi, femei ºi copii, au fost torturate 771 persoane ºi au fost lovite în mod grav ºi maltratate, cu o brutalitate «demnã de cele mai groaznice regimuri inchizitoriale ºi de teroare» alte 3.373 persoane. (Datele ºi faptele de mai jos sînt citate din cele douã broºuri: «Les assassinats» ºi «Les destructions d’Eglises», apãrute în ciclul «Un an de dominaþie maghiarã în Transilvania de Nord»).

Citãm din broºura «Les assassinats»: «Comuna Trãsnea a fost ocupatã de cãtre trupele ungureºti la 9 septembrie 1940. Ca ºi cînd armata de ocupaþie ar fi executat un ordin primit, îndatã ce satul a fost invadat de soldaþi, un veritabil potop de foc ºi sînge s-a abãtut asupra lui.

Toate armele moderne au fost utilizate pentru a satisface instinctele brutale: puºti, mitraliere, tunuri ºi grenade...»“. (va urma)

Iniþiativã legislativã pentru interzicerea UDMR Deputatul Bogdan Diaconu, preºedintele Partidului România Unitã, a depus o iniþiativã legislativã pentru scoaterea UDMR în afara legii, scrie ºtiripesurse.ro. Este ceea ce, de altfel, Corneliu Vadim Tudor ºi PRM au cerut de mult timp ºi în repetate rînduri.

Potrivit iniþiatorului, proiectul de lege, depus în 2 decembrie a.c. la Camera Deputaþilor, ,,prevede scoaterea Uniunii Democratice a Maghiarilor din România (UDMR) în afara legii ºi interzicerea activitãþii sale pe teritoriul Statului Român” ºi ,,are la bazã faptele sãvîrºite de organizaþia amintitã, ºtiut fiind cã aceasta desfãºoarã de ani buni pe teritoriul Statului Român activitãþi împotriva unitãþii Statului Român, a caracterului sãu naþional ºi indivizibil, aºa cum este definit de Constituþia României. Deºi toate formaþiunile maghiare, în frunte cu UDMR, s-au delimitat formal imediat de acest atentat, care viza cetãþenii români ºi copiii prezenþi la sãrbãtorirea Zilei de 1 Decembrie 2015, UDMR a fost principalul finanþator al Miºcãrii de Tineret 64 de Comitate (HVIM) de-a lungul anilor, prin autoritãþile locale conduse de lideri ai UDMR”, mai susþine Bogdan Diaconu.

Pag. a 15-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Rãzboi corup Prioritãþi „L-am avertizat asupra prioritãþilor noastre“, aºa a declarat, plin de emfazã, dar ºi fãrã pic de ruºine, cu acelaºi tupeu infinit, Traian Bãsescu, dupã întîlnirea cu Dacian Cioloº, premierul ales de exigentul Klaus Iohannis, care îºi dorea, cu ardoare, ,,guvernul sãu”.

O sã vedem cam ce prioritãþi are, acum, fostul preºedinte, însã, mai înainte, sã le enumerãm, succint, pe cele pe care lea avut. Prima ar fi lupta împotriva corupþiei ºi a mogulilor. A fãcut-o, cu bune rezultate. A reuºit sã-i bage la beci pe alde Vântu, Nãstase, Voiculescu, mai mult pe motive de duºmãnie, subiective, zic unii, ceea ce noi nu credem. A reuºit sã-ºi demoleze adversarii. De gaºca, liota de hoþi din curtea sa, nu s-a atins. útia nu erau corupþi. Nici Blaga, nici Berceanu, nici Videanu, nici Olteanu. Nici Cocoº ºi nici Udrea, suava nimfã care i-a cam sucit minþile (dacã presupunem cã le-ar fi avut vreodatã în dotare).

A doua prioritate, poate ºi mai importantã, a fost, pentru fostul preºedinte, instaurarea democraþiei ºi buna funcþionare

Guvernul Cioloº nu dã nici un ban pentru construcþia de biserici în 2016 Guvernul Cioloº nu a alocat fonduri pentru susþinerea Cultelor în urmãtorul an, potrivit proiectului de buget pe 2016, publicat pe portalul Ministerului Finanþelor. Astfel, Catedrala Mînturii Neamului, proiect pentru care statul a asigurat în ultimii ani sume însemnate, rãmîne, în 2016, fãrã finanþare de la buget. Patriarhul Daniel susþine cã renunþã ºi la salariile de la stat dacã Bisericii i se dau înapoi proprietãþile luate abuziv. Potrivit proiectului bugetului de stat pe anul 2016, Secretariatul General al Guvernului, care are în subordine Secretariatul de Stat pentru Culte, la capitolul „susþinerea cultelor“, privind finanþarea lucrãrilor de construcþie ºi modernizare a lãcaºurilor de cult – bugetul alocat este zero! În 2014, cheltuielile realizate pentru susþinerea cultelor au fost de 148,15 milioane de lei, iar execuþia preliminarã pentru acest an indicã cheltuieli de 177,09 milioane de lei. În schimb, sprijinul financiar pentru salarizarea personalului de cult, acordat de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte, urmeazã sã creascã în 2016. Dacã în 2014 s-au alocat pentru salariile personalului clerical angajat în unitãþile cultelor recunoscute 275 de milioane de lei, iar în 2015 – 291 de milioane de lei, în proiectul de buget pe 2016 este propus un buget de 328 de milioane de lei pentru cler, în creºtere cu aproape 13%. Decizia privind tãierea bugetului pentru susþinerea cultelor a fost luatã în urma discuþiei pe care premierul Dacian Cioloº a purtat-o cu Patriarhul Daniel.

Catedrala Mîntuirii Neamului, un proiect-mamut cu o finanþare pe mãsurã Cel mai mare proiect al Bisericii Ortodoxe Române este, fãrã îndoialã, construcþia Catedralei Mîntuirii Neamului, care ar urma sã aibã o capacitate de 500 de persoane, cu 120 de metri lungime, 70 de metri lãþime ºi 120 de metri înãlþime, desfãºurîndu-se pe o suprafaþã de 38.000 de metri

iei

a statului de drept. Mai e nevoie sã demonstrãm ce exemplu de democraþie ne-a oferit Traian Bãsescu? Poate democraþia bandiþilor, care rimeazã bine cu anarhia. ªi cu tirania, ori cu autocraþia. ªi poate, dar în mai micã mãsurã, cu beþia. A! Nu, nu e nici o aluzie! Nu de alcool e vorba, ci, pur ºi simplu, de beþia puterii.

A treia prioritate ar fi, ºi aceasta legatã de democraþie, reforma Justiþiei. Pãi ce-a mai reformat domn' Traian, cu Morar, cu Kövesi, cu Serviciile, justiþia din România, rar se mai poate întîlni în vreo altã þarã…

Apoi, funcþionarea statului de drept se leagã, limpede, de cea a Justiþiei. Nu mai insistãm, tovarãºi. Lãsãm la urmã prioritatea dumnealui, privind modernizarea României. Asta, fãrã dubii, este cea mai mare realizare a regimului Bãsescu, adicã a Bãsescului, în persoanã. Cãci sã nu uitãm vorba aceea plinã de înþeles: „L’Etat c’est moi!“.

Te-a modernizat Bãsescu, scumpa noastrã Românie, pînã ce te-a fãcut colonie. Membrã a Uniunii Europene, unde n-are nici un cuvînt de spus. Membrã a NATO, aproape ocupatã de americani, nu doar subordonatã. Sclavã a FMI-ului, instituþie

bancarã care ne dã ordin sã ne împrumutãm mereu de la ea, fãrã sã crîcnim. Iar dacã. îndrãzneºte careva sã glãsuiascã pe faþã, cum cã n-am mai avea nevoie, aºa cum a fãcut-o Victor Ponta, jos cu el. Sã vinã unul de-al nostru, adicã de-al lor, Dacian Cioloº, comisar european, cã el apãrã bine interesele þãrii: doar a dat drumul, dupã cum a afirmat economistul Ilie ªerbãnescu, la vînzarea, da, vînzarea gliei strãmoºeºti cãtre strãini, cu un preþ, dac-am auzit bine, de 4 ori mai mic decît pentru români.

Iatã, prieteni, pe scurt, prioritãþile noastre. Adicã ale fostului matroz, care n-a stat degeaba în tronul de la Cotroceni.

A trudit rodnic, cu spor. ªi-a rotunjit veniturile, acumulînd o frumuºicã avere. Pentru el ºi pentru familia domniei-sale. ªi pentru apropiaþii lui, alãturi de care a tot luptat, din greu, împotriva sistemului ticãloºit. Pe care el l-a dus pe noi culmi.

Cã doar nu zadarnic s-a sacrificat dumnealui în fruntea þãrii.

Aþi uitat formula magicã, urarea sincerã, cu care ne-a blagoslovit? „Sã trãiþi bine!“ Care-or fi alte prioritãþi? Pãi, desãvîrºirea ãstora de dinainte. ªi-am încãlecat pe-o ºa ºi v-am spus povestea-aºa.

Povestea cea adevãratã.

GEORGE MILITARU

pãtraþi. Costul lucrãrilor la Catedrala Mîntuirii Neamului pînã la stadiul roºu-gri, adicã pentru finalizarea construcþiei, fãrã tencuialã, dar cu geamuri ºi uºi, este de aproximativ 80 de milioane de euro, potrivit datelor Patriarhiei Române. Însã costul total al lãcaºului ar urma sã se ridice la 200 de milioane de euro. Viitoarea catedralã patriarhalã se construieºte din donaþii ºi cu sprijin financiar de la bugetul de stat ºi bugetele locale. În anii precedenþi, statul a alocat fonduri însemnate pentru construirea Catedralei Mîntuirii Neamului, amplasatã pe Dealul Arsenalului din Capitalã. În 2014, BOR a primit de la stat aproape 12 milioane de euro, doar pentru construcþia Catedralei Mîntuirii Neamului. În total, Guvernul a alocat în 2014, an electoral cu alegeri prezidenþiale ºi europarlamentare, aproape 30 de milioane de euro pentru construirea ºi repararea bisericilor, sumã de aproape 4 ori mai mare faþã de anul precedent, 2013, lipsit de scrutinuri.

Reacþie durã a Patriarhului Daniel: Statul sã ne dea înapoi ceea ce în mod abuziv a luat ca proprietãþi Patriarhul Daniel a declarat sîmbãtã, rãspunzînd unei întrebãri, cã Biserica Ortodoxã Românã este de acord sã renunþe la salariile de la stat dacã i se dau înapoi proprietãþile care i-au fost luate în mod abuziv, pentru a nu mai sta „cu mîna întinsã la stat tot timpul“. Întrebat, dupã ce a sfinþit capela de la Penitenciarul Jilava, ce le transmite celor care spun cã biserica ar putea fi un bun Moº Nicolae pentru bugetul de stat, Patriarhul Daniel a rãspuns: „Da, noi am spus de mai multe ori cã sîntem de acord nu numai sã impoziteze veniturile, ci sã ºi renunþãm la salariile de la stat dacã ni se dã înapoi ceea ce, în mod abuziv, a luat statul ca proprietãþi“.

Patriarhul Daniel a afirmat cã Biserica Ortodoxã Românã nu vrea sã stea „cu mîna întinsã la stat tot timpul“, dar trebuie ca statul sã dea înapoi ceea ce a fost luat de la Bisericã. „Deci, noi nu avem nevoie sã stãm cu mîna întinsã la stat tot timpul, dar statul sã ne dea înapoi ceea ce a luat ca fiind donaþii date bisericii în mod liber. Cînd se face echilibrul

acesta, nu mai avem nevoie de salarii de la stat ºi nici de celelalte“, a mai spus PF Daniel.

Purtãtorul de cuvînt al Patriarhiei Române: Un proiect nu înseamnã o lege finalã Vasile Bãnescu, purtãtor de cuvînt al Patriarhiei Române, spune cã, deocamdatã, este vorba despre un proiect de buget, nu de o lege, ºi cã proiectele Patriarhiei vor fi continuate. „Vorbim despre un proiect, un proiect nu înseamnã o lege finalã. Este o veste care nu ne poate bucura, dar considerãm cã asemenea construcþii începute, inclusiv proiectul Catedralei naþionale, va putea fi continuat, întrucît, conform Legii Catedralei din 2005, fondurile alocate pentru aceastã importantã construcþie nu provin doar din partea statului. În primul rînd, sînt fonduri alocate de Bisericã, prin donaþiile credincioºilor ºi, în ultimul rînd, din partea instituþiilor statului. Proiectele aflate în derulare în acest moment în cadrul Patriarhiei Române nu vor fi stopate, cel mult procesul de edificare a lor va fi unul evident afectat, dar în nici un caz stopat“, a spus Bãnescu.

ADINA VLAD

Cum a pierdut statul Domeniul Ciucea

Generaþia identitarã

Am aflat, de curînd, dintr-un reportaj TV, realizat de Antena 3, despre acei vînãtori ai averilor statului. Dintre multe exemple, ne-a reþinut atenþia felul în care unii magistraþi din România, în loc sã protejeze ºi sã apere bunurile de patrimoniu, le predau hoþilor, prin hotãrîri judecãtoreºti definitive, ce nu þin cont de realitate (adicã de acte autentice), ºi fac rabat de la o judecatã dreaptã, în interesul unor samsari de averi.

Printre astfel de abuzuri ale instanþelor, frapant pare a fi cazul Domeniului Ciucea. Este vorba de donaþia fãcutã statului de scriitorul Octavian Goga. Domeniul de la Ciucea a fost cumpãrat de acesta în anul 1920, de la Boncza Berta, vãduva poetului Ady Endre. Odatã cu semnarea actului de vînzare-cumpãrare, Octavian Goga devine proprietarul domeniului respectiv. Acest complex, în care Statul Român, beneficiarul donaþiei, a investit zeci de milioane de lei, este format din Casa memorialã ,,O. Goga”, un ansamblu cultural cuprinzînd: castelul (cãruia poetul i-a mãrit dimensiunile ºi i-a schimbat arhitectura, conferindu-i un stil nou, brâncovenesc, cu verande largi ºi vedere spre Criº), mai multe clãdiri (pe care Goga le va repara, pãstrîndu-le atît arhitectura, cît ºi funcþionalitatea) ºi un parc de 7 ha, folosit de locuitorii din zonã ºi vizitat de turiºtii sosiþi în pelerinaj.

De menþionat cã iresponsabila instanþã judecãtoreascã nu a þinut cont de actul de donaþie cãtre Statul Român ºi a luat în calcul o cerere care nu era valabilã. Avînd în vedere cã acesta nu este un caz izolat, se impune o singurã concluzie: sancþionarea instanþelor abuzive.

De cîteva zile, circulã pe Internet un videoclip realizat de mai mulþi tineri, care s-au sãturat de umilinþele la care România ºi românii au fost supuºi de peste 25 de ani. Tinerii care au realizat acest clip sub denumirea „generaþia identitarã“ reuºesc, în 4 minute, sã facã un rechizitoriu dur la adresa clasei politice post-revoluþionare. În videoclip, generaþia identitarã vorbeºte despre ea ca despre „o altã generaþie de sacrificiu“: „Pentru cã ne trimiteþi la ºcoalã ºi nu ne plãtiþi profesorii!

Ne trimiteþi la ºcoalã ºi nu ne daþi manuale!”.

Tinerii îi mustrã pe politicieni pentru atitudinea servilã faþã de organismele internaþionale, care au transformat România în sclavã: „Aþi dat ºpagã ca sã intrãm în NATO! Aþi dat ºpagã ca sã intrãm în UE! În þara noastrã ne-aþi fãcut sclavi, slujitorii altora, ºi ne-aþi luat dreptul de a fi români! Ne-aþi luat identitatea! V-aþi ºters la fund cu Istoria noastrã! Mesajul impresionant al tinerilor se încheie cu un avertisment: „Aceastã generaþie poate fi coºmarul vostru! Nu mai vrem sã fim ºoferii, vînzãtorii, sclavii voºtri!”. Puteþi urmãri videoclipul pe http://www.youtube.com/watch?feature=plazer_embedded&v=0fkImUKbtzk.

ANTON VOICU

Bucureºti, cea mai coruptã zonã a þãrii Bucureºti, urmat de judeþele Maramureº, Bacãu ºi Caraº-Severin, se aflã în topul naþional al corupþiei, Capitala avînd 4,71 condamnãri la 10.000 de locuitori, iar la polul opus se aflã judeþele Sãlaj ºi Mehedinþi, relevã „Harta corupþiei locale“ - o analizã lansatã de România Curatã ºi Societatea Academicã din România. Analiza a fost întocmitã pe baza datelor obþinute de la Direcþia Naþionalã Anticorupþie, care a publicat 3.125 de comunicate referitoare la condamnãrile definitive în cazurile instrumentate de cãtre procurori, în perioada 2010 2014. În ceea ce priveºte condamnãrile în aceastã perioadã, 2.143 au fost cu suspendare, în timp ce 982 cu executare. „Un lucru care nu este evident – uitaþivã la o comparaþie între pedepsele cu executare ºi pedepsele cu suspendare, între douã categorii de persoane: persoane cu funcþii importante ºi persoane cu funcþii neimportante, primii nu sînt la risc atît de mare ca restul lumii, dovada cã ei iau, totuºi, mai mult pedepse cu suspendare decît pedepse cu executare faþã de simplii «muritori»“, a afirmat preºedintele SAR, Alina Mungiu Pippidi.

Pag. a 16-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

REFLECTOR ANTICORUPÞIE rubricã de George Roncea Se sparge Nucleul Mafiei Nãstase - Ilici - Israel? (1) Aparent, zilele acestea a avut loc cea mai tare loviturã a DNA din ultimii ani, atac asupra nodului de Reþea ce uneºte Mafia evreiascã, Mafia þigãneascã ºi kaghebiºtii din serviciu: punctul de rupere - tîrfa lui Nãstase ºi a Mafiei evreieºti…

Fantastica ºi uimitoarea poveste a hrãpãreþului Remus Truicã ºi a desfrînatei ºi nesãbuitei sale pofte de bani moºtenite de la cupidul Adrian Nãstase ºi Clanul sãu infatigabil Trãgînd de fir în jos, de rahatu ãsta cu ochi de Remus Truicã, buticar falimentar pîrlit ajuns ºmecher de Snagov ºi Monaco, via Mafia evreieascã, împreunã cu foste stele de teapa lui Shimon Naor ºi Sorin Beraru, cadre israeliene, se ajunge la Adrian Nãstase, Adrian Petrache, ºeful Clanului, Alexandru Bittner, cel care l-a introdus la Nãstase pe Truicã, gagica lui Bombonel, Eugen Bejinariu, fost ºef al Protocolului de Stat, fost deputat ºi general maior pe deasupra, Cãtãlin Voicu, ªobolanul cavernelor, Hrebenciuc, Niro, de la Casa China-România, sponsorul lui Andronic, cumãtrul lui Andrei Bãdin, creat de niºte domniºori evrei pe mînã cu domniºorii de la SIE, tîrfa de serviciu a Clanului, þigãncuºa ºmecherã de Udrea, intermediarã de ºpãgi la Microsoft cu al sãu Cocoºel, þigãnoiul care-i cumpãra vila repetentului-ºef la SRI, Floricicã Coldea, criminalul mondial Beny Steinmetz, miliardarul partener cu Sörös pe afacerea Roºia Montanã, implicat în Reþeaua Amsterdam, Mafia evreieascã a diamantelor, plus, din 2007, partener cu Ministerul Economiei, pe un ºmen de stors energie electricã printr-o firmã ce-l cuprinde ºi pe Marian Daniel Nãstase vicepreºedintele Alro Slatina (patronat de oligarhul ruso-israelian Vitali Machitski).

deþinut de Kardan, un holding israelian de investiþii în toatã lumea, controlat tot de cadre militare.

Grupul Kardan din Israel a preluat patrimoniul jefuit de Sorin Beraru, infractor urmãrit general Grupul Kardan este acum beneficiarul proprietãþilor luate cu japca românilor de cãtre tartorul fostelor întreprinderi de stat spoliate - Sorin Beraru Shmuel, cadru militar israelian. Acestuia i-au fost plasate, prin bunãvoinþa lui Ion Iliescu, patronul total al PSD, ºi via FPS-ul controlat de Emil Dima, Întreprinderea Filatura Româneascã de Bumbac, Fabrica de Chibrituri (Bucureºti), Grupul Industrial Titan (Bucureºti), Diham (spaþii comerciale în Bucureºti), Criortex (Filatura de bumbac din Oradea) zeci de întreprinderi au fost cumpãrate pe nimic de la FPS (actualul AVAS) ºi apoi închise, utilajele au fost date pe mîna þiganilor, la fier vechi, spaþiile golite au fost închiriate, s-au ridicat Mall-uri ºi complexe imobiliare. Acum, uriaºul patrimoniu imobiliar al fugarului Beraru - s-a sustras Justiþiei româneºti fugind în Israel - este controlat printr-o încrengãtura de firme off-shore. O parte (suveica Heratico – Curacao - Amsterdam) este afiliatã, discret, de

Cadrele corupte din SRI ºi SIE – combinate cu jefuitorii strãini ªi cã tot veni vorba de energie, Reþeaua Truicã are tangenþã ºi cu Buzãianu, de la Energy Holding, recte Dan Ioan Popescu, adicã Secu-KGB, plus avocatul firmei lui Truicã, fost la Secu, George Muºat, reprofilat pe activitãþi social-pseudoculturale, gen GDS, prin nevastã, plus alt avocat de renume, partener al unei alte firme de renume, Casa de Avocaturã „Þucã, Zbîrcea ºi Asociaþii“, Robert Roºu, avocat al lui însuºi Bãse, cumãtrul „princiarului“ Poulicã, ºi la Reþea mai este conectat ºi Tãriceanu, amploaiatul AVO, via Rudaº Erno, fostul ºef al rezidenþei maghiare în România. La care se mai adaugã ºi Vladimir Cohn, preferatul lui Petre Neulander, ºi partener cu ginerele lui Mãgureanu, Ion Biriº, tot de la SRI, plus cadre nenumãrate din coruptul SIE, SRI, rusnaci, mosãdei, mai mari, sau mai mici, dupã remuneraþie, Cristi Burci, de la Secu, aripa KGB, Tal Silberstein, ºi Arthur Finkelstein, foºti consilieri israelieni ai lui Cãlin Popescu-Tãriceanu, dar ºi ai PSD (Tal Silberstein fiind strategul politic al lui Bãsescu, a fãcut lobby asiduu pe lîngã Bãse în proiectul Roºia Montanã ºi tot el a cumpãrat drepturile litigioase ale lui Poulicã Lambrino, zis ºi Prinþul Paul, administrate de evrei via Þucã, Zbîrcea ºi Asociaþii).

Remus Truicã, paravanul evreiesc Remus Truicã, aghiotantul fostului premier Adrian Nãstase, nu a fost decît un paravan al societãþii Reciplia, care este deþinutã de un off-shore, Reciplia LTD, în spatele cãruia stã Tahal Group, condus, iniþial, de Amnon Lipkin-Shahak, fostul ºef de Stat Major al Israel Defense Forces ºi apoi fost ministru al Transporturilor ºi Turismului, decedat în 2012. Tahal Group are în portofoliu ºi firma Globe Trade Center, ce deþine clãdirea America House, unde au sediul atît firma Reciplia SRL, cea care a achiziþionat drepturile litigioase de la Prinþul Paul, dar ºi Casa de Avocaturã „Þucã, Zbîrcea ºi Asociaþii“. Tot în aceastã clãdire avea sediul ºi firma lui Truicã, pe care o administra Marcovici, amploiatul lui Tãriceanu, TRG Agent de Asigurare. Grupul Tahal este

Kardan. Ion Iliescu „cel sãrac ºi cinstit“ a fost artizanul din umbrã al întregului Jaf Naþional - el dirijîndu-i, personal, atît pe Emil Dima, cît ºi pe Ovidiu Muºetescu, un alt pion al „privatizãrii“ de mai tîrziu, în al treilea mandat.

FPS – arma lui Brucan ºi Iliescu împotriva românilor Prin Legea privatizãrii, scoasã de Parlamentul lui Ilici ºi Brucan, s-a înfiinþat Fondul Proprietãþii de Stat, ca singura instituþie împuternicitã sã privatizeze activele statului - fabrici, uzine, nave, repere majore industriale.

Imediat dupã alegeri, celebrul ºef al Fondului Proprietãþii de Stat, pus de Ion Iliescu personal, Emil Dima, senator FSN de Dîmboviþa, s-a apucat, în baza unei legi impuse de Silviu Brucan, în 1991, sã distrugã rapid întregul patrimoniu naþional. Ulterior, Emil Dima, dupã ce a intrat în Top 300 al bogãtanilor de stat ºi de partid, a ajuns preºedinte al filialei PDSR Ilfov. Fondul Proprietatea, condus de Emil Dima, a fãcut ºi el bucãþi peste 6.000 de întreprinderi, care au fost date pe mîna unor grupuri ce aparþineau Reþelei - o listã de vreo 300, absolut toþi, în legãturã directã cu Securitatea ºi Serviciile ruseºti ºi evreieºti. Patrimoniul activelor se afla doar în pumnul lui Emil Dima, iar împãrþeala o aproba exclusiv Ion Iliescu, cãruia Dima i se prezentã la Cotroceni cu lista întreprinderilor ce urmau a fi distruse. Ilici nu semna nimic, nu scria nimic, nu vorbea mai nimic, ci doar dãdea din cap aprobator la anumite nume alese dupã criterii doar de el ºtiute, sau mormãia în barbã ceva neinteligibil cînd nu-i convenea ceva. Metode specifice manualului KGB dupã care a fost instruit. El, personal, n-a lãsat nici o urmã scrisã în acte din care sã rezulte contribuþia sa directã la nimicirea Patrimoniului Naþional.

Grupul Kardan este doar unul dintre gupurile mari evreieºti care a beneficiat de pe urma Jafului pus la

punct de Iliescu împreunã cu Roman ºi Nãstase.

Companii din grupul Kardan sînt conduse de foºtii consilieri ai lui Tãriceanu, Tal Silberstein ºi Arthur Finkelstein, aceºtia fiind ºi asociaþi cu Truicã în mai multe companii. Povestea cu detalii a apãrut în ZiuaNews, în 2012, dar pagina nu mai existã nici mãcar în arhiva printatã. Suma pentru care aºa-zisul prinþiºor Paul ºi-a cesionat toate drepturile – respectiv o parte din averea aºa-zisei Casei Regale - cãtre domniºorii evrei, era de 4 milioane de euro, iar valoarea realã a bunurilor înstrãinate de acesta este de peste 4 miliarde de euro.

Bunã afacere Mai sînt alte sute de mii de hectare de munþi, pãduri ºi terenuri ºi zeci de mii de imobile retrocedate deja, la miºto, ba grofilor maghiari, ba unor deþinãtori de drepturi litigioase, tot din Israel, tot via Clanul Infracþional PSD – cu Tartorii Hrebe ºi Ilici la vîrf, la care s-a adãugat Clanul lui Bãse, Udrea, Cocoº, Niro, cu securiºti de top la mijloc, de la Noul SRI, dar ºi de la Vechiul SRI, al lui Mãgureanu, ºi de la vetusta Securitate, cu Iulian Vlad - de la ºi mai vechiul KGB. ... Sã vã zic cine lipseºte din „schema“ care-i cuprinde pe Bombonel, Moliceanu ºi Bãse – plus restul haitei securisto-þigãnesco-evreieºti?

Pãi cum cine? Oprea - ãsta i-o fi dat pe toþi în gît? Tocmai el, ªeful Mafiei personale a lui Nãstase, cum bine zicea Bãse, cînd zicea?! Sã nu uitãm cine-i Tãtucu tuturor Ion Ilici Iliescu, cel care l-a decorat la Cotroceni pe Remus Truicã, în 2004, cu Ordinul Naþional „Serviciul Credincios“ în grad de Cavaler... Cu aºa cavaleri, îþi vine sã arunci sabia ºi sã treci pe secure... Cavalerul ºi-a ameninþat soþia cu ranga, de faþã cu fetiþele, i-a ciordit cardurile ºi l-a angajat pe venalul greþos de Valeriu Stoica, lichidatorul proprietãþilor româneºti, sã-l apere.

Mica sa avere de cavaler era un palat de vis, ridicat în Pãdurea Snagov, pe o suprafaþã de 2 hectare, un apartament în Monte Carlo, un yaht de 7 milioane de euro, o vilã în Caraibe, o maºinã Ferrari, de peste 330.000 de euro, un Mercedes SL 500, de 90.000 de euro, un Mercedes SLR, de aproape 500.000 de euro, Range Rover Super Charged, de peste 100.000 de euro, ºi un Aston Martin, de 150.000 de euro. S-ar putea spune despre Truicã ãsta cã e ºi un soi de haiduc: fura de la bãnci, în calitate de iniþiator al grupului infracþional organizat care obþinea credite bancare în baza unor documente false de la BRD. În Dosarul BRD, mai sînt anchetaþi de DIICOT, pe lîngã El Capo, locotenentul lui Adrian Nãstase, alde Remus Truicã, Adrian Sîrbu ºi Sorin Roºca Stãnescu.

Cum a ajuns rãhãþelul pîrlit de Truicã, lansat în business cu un chioºc cu mezeluri, falimentar ºi ãla, ºi apoi cu o cãmãruþã cu calculatoare cu jocuri pe Internet?

Prin nevastã-sa, care avea o relaþie strînsã cu Emil Nell Cobar, fiul unui grafician din vremea comunistã, Nell Cobar, coleg de activitate cu Jules Perahim, de la NKVD, respectiv URSS, ambii evrei bolºevici la bazã ºi cu ceva talente artistice. ªi nu numai artistice, ca dovadã progenitura. Emil Nell Cobar era combinat cu un alt evreu, care-i plãtea un fel de rentã lui Nãstase de mic, pînã sã ajungã premier, Alexandru Bittner pe numele sãu, unul dintre prãdãtorii din aripa PSD. Bittner l-a introdus la Nãstase pe Truicã pe post de curea de transmisie de încredere, iar acesta percepea ºi cãra ºpãgile, sacii cu bani, literalmente saci cu bani, nu la figurat.

Pãpuºarul combinaþiunilor de jaf – Ion Iliescu Ilici - punctul de legãturã dintre Mafia evreiascã ºi cea þigãneascã, a fost pãpuºarul tuturor combinaþiilor antiromâneºti. „Bunelul, Vasili Ivanovici, era bolºevic, fost puºcãriaº, evreu fugit din Rusia... Am convieþuit cu þiganii, de care nu mã deosebeam deloc, în Olteniþa.

Petreceam mult timp prin casele lor, mai ales cã arãtam cam la fel ca puradeii lor” (fragment din autobiografia lui Ion Iliescu). Maricica Serediuc, mama lui Ilici, era þigancã de origine bulgarã din neam de cãldãrari. Gaºca asta de cãldãrari, poponari, ovreiaºi, masoni, securiºti – cu toþii cu urã mare pe trecutul României, erau/sînt foarte interesaþi de activul imobiliar al… Casei Regale. (va urma)

ROMÂNIA MARE“

Confesiunile unui bãtrîn diplomat: Contele de Saint-Aulaire (2) Cealaltã muzã românã la Paris, Elena Vãcãrescu, forma, prin prezenþa fizicã ºi moralã, un contrast puternic cu Anna de Noailles. Aceasta avea un suflet care te întrebai cum de ºi-a gãsit un corp, un corp firav, minuscul, dar cu un cap mare, ai cãrui ochi imenºi ºi strãlucitori o fãceau sã semene cu o libelulã, care nu e decît ochi ºi aripi; cealaltã, avea un trup mare ,care ºia gãsit un suflet ºi mai puternic decît el, un suflet lucid, pasionat ce simpatiza cu toate puterile spirituale, ceea ce, dupã Titulescu, o înãlþa într-un „fragment incandescent de cosmos". Elena Vãcãrescu se definea ceva mai modest spunînd : „Sînt un monstru sacru". În sufletul ºi în vorba ei, se reunea lirismul ºi umorul, ironia ºi emoþia. Forþã a naturii, dar disciplinatã de o gîndire clasicã, îºi rezerva romantismul pentru ºtiinþele oculte.

Foarte mioapã, opunînd ochii ei pe jumãtate închiºi ochilor mari ºi larg deschiºi ai Annei de Noailles, era o vizionarã, ca ºi cum concentra întreaga acuitate a privirii sale asupra lumii invizibile, lumea sufletelor, a vieþii sale interioare ºi a celorlalþi. Avînd o oarecare inclinaþie spre chiromanþie, a vrut sã-mi examineze liniile palmei: „Citesc foarte clar, mi-a spus ea, cã vei semna în curînd Tratatul de Alianþã dintre Franþa ºi

Lecturi de vacanþã

TURISMUL SEXUAL (16) O noapte în Bangkok (5) Structurile tradiþionale ale culturii ºi comunitãþii au fost mai departe distruse de o dorinþã de dezvoltare, care spune cã orice tinde cãtre industrializare ºi realizãri tehnologice este bun, ºi orice tinde cãtre arhaic ºi tradiþional este rãu - cu excepþia locurilor în care acel lucru poate fi reconstruit, ca spectacol pentru turiºti.

Disponibilitatea televiziunii de difuzare a serialelor ºi popularitatea acestora printre fetele ºi dansatoarele din barurile go-go din Bangkok le vor încuraja pe acestea sã îmbrãþiºeze ideile de bogãþie, de putere prin progres economic ºi dezvoltare, exprimate, de obicei, prin aceste mijloace mediatice. ªeful Autoritãþii pentru Turism din Thailanda (TAT) a recunoscut, în 1976, conexiunea dintre turism ºi prostituþie, dar a pretins cã „prostituþia existã, în principal, din cauza stãrii noastre economice, pentru cã toatã lumea are nevoie sã cîºtige un venit. Dacã putem sã creãm locuri de muncã, atunci putem oferi un venit pe

Mafia romena (2) „SÃ IASÃ BANU’!“ De peste un deceniu ºi jumãtate, din cauza multora dintre conaþionalii noºtri plecaþi peste graniþã sã facã bani, prin orice mijloace, se poate spune cã am cam speriat Europa, asta e clar! Milioane de români au luat cu asalt ungherele bãtrînului continent, epuizînd absolut toate infracþiunile prevãzute în Codul Penal. Asasinatele, jafurile armate, traficul de persoane ºi de droguri, prostituþia, cerºetoria, taxele de protecþie, ºantajurile, escrocheriile, furturile ºi înºelãciunile de tot felul au contribuit la prostul renume al românilor de peste hotare.

Infractorii români s-au organizat repede în structuri de tip mafiot, intuind cã aºa se pot impune în lumea interlopã din alte þãri europene. Presa germanã a numit aceste grupãri „þiganskaia mafia“. Expresia ruseascã se justificã, probabil, prin faptul cã infractorii originari din România opereazã în stilul violent care-i caracterizeazã pe ruºi. Totuºi, cu trecerea timpului, s-a impus o altã denumire pentru conglomeratul de infractori care provin de pe plaiurile mioritice: intens mediatizate, grupãrile care au fost numite astfel au cunoscut o istorie zbuciumatã, cu momente de „glorie“ ºi de declin. Membrii Mafiei au creat importante zone de influenþã în întreaga Europã, dar niciodatã nu au reuºit sã-ºi pãstreze supremaþia pentru prea multã vreme. Germania, Austria, Franþa sau Italia sînt doar cîteva dintre þãrile în care Mafia romena a acþionat sau continuã încã sã acþioneze. În ultimii ani, însã, românii au trebuit sã cedeze în faþa albanezilor, sîr-

Pag. a 17-a – 18 decembrie 2015

România". Am întrebat-o dacã nu cumva îºi baza aceste previziuni pe altceva decît pe ceea ce vedea în palma mea. Ea mi-a rãspuns : ,,Eu mã bizui ºi pe caracterul regelui Ferdinand. Îl cunosc bine, este, înainte de toate, un om al datoriei ºi, dacã trebuie, chiar al datoriei celei mai dureroase. El va duce rãzboiul cu Germania, patria familiei sale, cu moartea în suflet, dar îl va face din datorie faþã de poporul sãu, iar Franþa nu va avea un aliat mai fidel". Acest „îl cunosc bine" era singura aluzie la povestea de dragoste din tinereþe, întreruptã brusc printr-un decret al regelui Carol.

Ea mi-a spus ceea ce la Quai d’Orsay pãrea sã se ignore ºi anume cã poporul român avea o conºtiinþã atît de puternicã despre solidaritatea dintre destinul sãu ºi cel francez cã la Bucureºti, în ziua în care a sosit vestea victoriei de la Marna, oameni, care pînã atunci nu se cunoºteau, se îmbrãþiºau pe stradã plîngînd de bucurie. „Vei gãsi acolo o dragoste înflãcãratã pentru Franþa". ªi mi-a mai spus cã regele Carol murise de disperare dîndu-ºi seama cã nu putea sã obþinã din partea poporului sãu punerea în aplicare a angajamentelor pe care le fãcuse faþã de vãrul lui de la Berlin. Dupã moartea regelui Carol, Elena Vãcãrescu a revenit la Bucureºti, în timpul neutralitãþii României. Ea a transmis ministrului Germaniei, von Bush, ºi ministrului Austriei, contele Czernin, rugãmintea de a se preface cã nu o cunosc, pentru cã ea nu le va rãspunde la salut, „întrucît eu sînt în rãzboi".

Legat de aceasta, mi-a povestit o anecdotã despre prinþul ºi prinþesa Bülow în timpul cînd aceastã familie reprezenta imperiul german la Bucureºti. Bülow,

care deºi era un aristocrat era ºi un mare mitocan.

Invitatã la un dineu dat de Legaþia Germaniei, Elena Vãcãrescu nu fusese aºezatã dupã rangul sãu de domniºoarã de onoare, contrar voinþei regelui Carol.

Acesta i-a fãcut reproºuri ambasadorului pe un ton atît de categoric, încît Elena Vãcãrescu va fi invitatã la un al doilea dineu, unde va fi aºezatã în dreapta lui Bülow care i-a fãcut, însã, o scenã din cauza a ceea ce numea indiscreþia ei. „Nu e vina mea, a spus ea. Cînd sînt invitatã la un dineu în corpul diplomatic, regele pretinde sã-i raportez totul: convivii, conversaþiile, etc“. „Aceºti Hohenzollerni, a spus Bülow, sînt niºte oameni imposibili. Îi voi spune acest lucru regelui". Regele Carol era considerat ºef al ramurii vechi a familiei Hohenzollern.

La acelaºi dineu, Elena Vãcãrescu a remarcat, nu fãrã surprizã, faptul cã masa nu era decoratã aºa cum fusese ornatã cu flori la dineul precedent. Doamna Bülow, o italiancã seducãtoare, îl prefera pe ataºatul militar soþului ei. Consilierul, un gentilom saxon, îi fãcuse cadou o vazã foarte frumoasã din porþelan de Saxonia care era aºezatã pe masã în zilele de recepþie.

Chelnerul ºef s-a aplecat ºi a spus foarte discret cîteva cuvinte la urechea stãpînei care, la rîndul ei, a rãspuns cu voce tare: „E bine“. Ea tocmai aflase cã soþul, informat de amabilitãþile ei faþã de ataºatul militar, spãrsese, cu cîteva clipe înaintea dineului, vasul ºi aruncase florile în stradã. Regele Carol aflase acest lucru printrun valet de-al lui Bülow plãtit de el. (va urma) CONTELE DE SAINT-AULAIRE

cap de locuitor ºi putem scãpa de prostituþie”. Totuºi, este dificil de vãzut cum o creºtere economicã derivatã din prostituþie va scãpa, pînã la urmã, de acest fenomen, în condiþiile în care ponderea turismului din Thailanda, care a oferit cea mai mare sursã de venituri strãine pentru þarã, a fost, în mod tradiþional, turismul sexual marea majoritate a vizitatorilor fiind bãrbaþi singuri.

Dar, ºeful Autoritãþii pentru Turism, care a admis existenþa unei legãturi între prostituþie ºi turism în anii 1970, a fost o voce singularã. Un ofiþer al poliþiei din anii ‘80 a afirmat cã nu existau bordeluri în Thailanda - o negare oficialã, provenind din faptul cã prostituþia este ilegalã în þarã, potrivit Legii de suprimare a prostituþiei, din 1960. Cultura negãrii oficiale ºi a încurajãrii neoficiale înclusiv utilizarea în broºuri, de cãtre Autoritatea pentru Turism, a imaginilor cu femei thailandeze în bikini minusculi, pe care majoritatea acestora nu i-ar purta niciodatã - a devenit tipicã pentru un gen de falsitate instituþionalã, pe care mulþi turiºti din Vest au vãzut-o ca pe o garanþie a faptului cã au dreptul sã facã tot ceea ce doresc.

Nu doar în cazul turismului sexual realitatea ºi cuvintele sînt complet opuse în Thailanda; acelaºi lucru este valabil ºi pentru alte probleme, cum ar fi poluarea ºi condiþiile de lucru. Aceste chestiuni sînt abordate doar verbal ºi nu prin mãsuri active. În plus, un spaþiu larg de desfãºurare este oferit de corupþie, pe de o parte, ºi de per-

misivitatea autoritãþilor, pe de altã parte, atît timp cît autoritatea nu este pusã la îndoialã.

Lucrurile au început sã se schimbe la începutul anilor ‘90, anul 1992 fiind declarat Anul de vizitare a Thailandei de cãtre femei. Dar abia în 1995 Administraþia Chuan a recunoscut faptul cã prostituþia era o problemã naþionalã serioasã, promiþînd cã se vor lua mãsuri pentru eradicarea prostituþiei copiilor. Presiunea internaþionalã privind turismul sexual pentru copii, alãturi de temerile legate de SIDA ºi de impactul acesteia asupra turismului, precum ºi uciderea unei tinere prostituate, care a devenit ºtire naþionalã în timpul mandatului lui Chuan - toate acestea au condus la abandonarea politicii de negare oficialã.

Dacã promovarea turismului sexual pãrea o idee bunã în anii ‘70, în prezent, acest lucru nu mai e valabil.

Guvernul thailandez este conºtient cã imaginea þãrii, ca destinaþie de familie pentru turismul cultural, este afectatã ºi este alarmat de numãrul crescut al vizitatorilor în alte zone din vecinãtate, precum Malaysia ºi Singapore. Dar chiar ºi noile legi adoptate recent pentru suprimarea prostituþiei au avut un efect nesemnificativ asupra industriei turistice thailandeze - sexul se vinde, ºi mai toþi oamenii implicaþi în aceastã industrie vor sã pãstreze lucrurile aºa cum sînt. (va urma) PATRICK BLACKDEN

bilor, ruºilor sau maghrebienilor. Aºa încît conaþionalii noºtri s-au reorientat, Spania devenind acum „tãrîmul fãgãduinþei“. Chiar dupã integrarea þãrii noastre în Uniunea Europeanã, este greu de apreciat cum va evolua Mafia românã care opereazã peste graniþã, mai ales cã principalii ei inamici nu sînt funcþionarii europeni, ci membrii celorlalte grupãri, care s-au dovedit a fi mult mai unite decît cele româneºti. Din cauza faptului cã brigãzile care, în mod normal, ar fi trebuit sã se coaguleze într-o structurã tot mai puternicã ºi mai temutã s-au tot luptat pentru putere, în acest moment, în unele zone ale Europei, ele au ajuns sã plãteascã taxe de protecþie altor organizaþii infracþionale mai influente. Excepþie fac aºanumitele brigãzi de sportivi, o aripã aparte a Mafiei romena, care au reuºit sã se impunã în faþa celorlalte. Numai cã între aceste grupãri ºi clanurile þigãneºti se poartã în permanenþã un adevãrat rãzboi. ªi dacã mult timp familiile þigãneºti au avut cîºtig de cauzã, în ultimul timp, sportivii par sã fi cîºtigat teren cosiderabil în lupta lor pentru obþinerea supremaþiei în Mafia romena.

sociale ºi de sãnãtate britanice. Pentru cã alcoolicilor li se oferã 1.500 de lire sterline pentru dezintoxicare, românii interesaþi sã riºte pentru a scoate bani din orice s-au grãbit sã recurgã la aceastã adevãratã minã de aur.

Am vorbit despre acest fenomen cu Rãzvan, unul dintre românii stabiliþi în Anglia de mai bine de 10 ani: „S-au apucat cu toþii de bãut din cauza ajutoarelor financiare tot mai însemnate pe care autoritãþile le acordã alcoolicilor care acceptã sã se integreze într-un program socio-medical pentru a scãpa de acest viciu. Pînã nu demult, de aceste facilitãþi beneficiau doar englezii, dar, de ceva timp, ºi rezidenþii cu acte în regulã au început sã primeascã ajutoare. ªi ce ajutoare! Atît de mari cã visul multor est-europeni a ajuns sã fie acela de a obþine certificatul de alcoolic. în localitatea unde m-am stabilit, suntem 11 români. 7 deja ºi-au luat certificatul! Eu, care lucrez în construcþii, cîºtig 2.700 de lire. Dupã ce plãtesc asigurãrile, chiria ºi alte taxe, rãmîn cu 1.800 de lire, bani în mînã. În schimb, ajutorul despre care am vorbit poate ajunge pînã la 1.500 de lire! Plus cã primesc masã gratuit, la niºte cantine sociale speciale. Nu cheltuiesc nimic pe mîncare. Mai pune la socotealã ºi cazarea, tot în condiþii excelente! Ca sã obþii ajutorul, trebuie sã ai tot felul de certificate medicale. Nu merge aºa, sã-þi faci analizele dupã o beþie cruntã, îþi trebuie vreo 6 rînduri de analize fãcute pentru a fi declarat alcoolic ºi pentru a intra astfel în acel program social“. (va urma) TACHE (Text reprodus din volumul „Mafia romena“)

ALCOOLIC, DE NEVOIE Marea Britanie a rãmas mulþi ani necotropitã de grupãrile infracþionale provenind din România.

Imigranþii români erau atent monitorizaþi, obþineau vizele destul de greu, iar acest lucru a fãcut ca Anglia sã rãmînã un teritoriu închis pentru membrii lumii interlope româneºti. Doar în suburbiile Londrei s-a format un „cap de pod“ din reþele de cerºetori ºi prostituate.

Acum, însã, mulþi imigranþi români în Marea Britanie au gãsit o modalitate originalã de a parazita asigurãrile

Pag. a 18-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Spionajul în casele de modã (1) Moda se numãrã, ca atîtea alte subiecte, printre curiozitãþile Istoriei. Nu este ea, oare, o formã a istoriei sociale? Trebuie sã spunem cã toate casele de modã, ale cãror modele, unele unicate, sînt rãspîndite în întreaga lume, au mica lor lume de privilegiaþi. Ideile lor sînt furate cu regularitate ºi asta seamãnã cu un omagiu.

Comisarul francez Guy Isnard ne povesteºte cîteva întîmplãri al cãror personaj principal a fost el ºi colaboratorii sãi. Era în anii 1950.

La Casa de Modã Dior, parada manechinelor s-a încheiat într-un ropot de aplauze, iar cei care asistaserã la aceastã „manifestare foarte parizianã“ se ridicau de pe scaune surîzãtori, volubili.

Doamnele comentau modele îndrãzneþe...

Cu paºi mãrunþi, ele se îndreptau spre ieºire. Unul din inspectorii de Poliþie s-a amestecat printre ele, s-a apropiat de o femeie tînãrã ºi elegantã, care discuta cu multã însufleþire cu o persoanã care purta bijuterii multicolore în jurul gîtului ºi la mîini...

- Scuzaþi-mã cã vã întrerup, doamnã, i-a spus inspectorul tinerei femei. Vã rog sã mã urmaþi în salonul de alãturi.

- Dar, domnule!...

- Poliþia! Vã rog sã nu faceþi scandal, a insistat el, puþin mai ferm.

Tînãra ºi-a luat la revedere de la interlocutoarea ei ºi l-a urmat pe inspector. Un funcþionar al Casei Dior aºtepta în micul salon. Inspectorul i se adresã doamnei: - Arãtaþi-mi poºeta! i-a cerut acesta.

Doamna a ezitat, apoi, strãduindu-se sã afiºeze un surîs excedat, i-a întins poºeta. Poliþistul a deschis imediat fermoarul, ºi-a strecurat mîna în interior, a tras de ceva care pãrea a fi un cordon ºi fermoarul s-a detaºat.

Dupã ce poliþistul a rotit uºor un buton, a apãrut un mini-aparat foto. Nu mai rãmînea decît sã se întocmeascã un proces verbal de confiscare a aparatului de spionaj. Dar constatarea actului fraudulos nu putea fi stabilitã decît dupã developarea microfilmului.

Atitudinea tinerei era evidentã: cu un aer confuz, aceasta se strãduia sã-ºi pãstreze calmul, declinîndu-ºi identitatea ºi bîlbîindu-se: «Nu înþeleg de ce... de ce sînt bãnuitã... pentru ce...». Siguranþa cu care tînãrul inspector se interesase de fermoarul poºetei o descumpãnise vizibil.

Ea sperase, fãrã îndoialã, cã, scotocind în interiorul poºetei, acesta nu va gãsi nimic compromiþãtor. Ar fi pretins atunci ca acesta sã-i cearã scuze. Era convinsã cã „a lucrat“ în deplinã securitate.

La o paradã de modã, doamna Regine D..., domiciliatã în Marsilia ºi locuind la hotelul Georges-V, din Paris, avusese proasta inspiraþie de a se aºeza în primul rînd ºi, astfel, inspectorul Galai remarcase, de la bun început, toate miºcãrile pe care aceasta le-a fãcut în timpul prezentãrii colecþiei. De fiecare datã cînd apãrea un manechin, îºi fixa poºeta pe genunchi, cu fermoarul îndreptat spre model.

Miºcarea mîinii era întotdeauna aceeaºi: o apãsare cu degetul pe extremitatea fermoarului în momentul în care manechinul se oprea pentru a-i fi admiratã rochia.

Cu ocazia unei alte prezentãri, acelaºi inspector remarcase o doamnã care se folosea prea des de brichetã în timp ce, în salã, nimeni, nici mãcar ea!, nu fuma. Pentru cã bricheta era un mini-aparat foto, dar deosebit de perfecþionat, fiind înzestrat cu un flash cu tranzistor aproape invizibil.

Descoperirea unei „spioane în dantelã“ nu era întotdeauna atît de simplã, cãci aparatul era camuflat într-o floare artificialã fixatã la reverul unui taior sau într-o broºã.

Gestul doamnei, care ducea automat mîna la gulerul bluzei pentru a vedea dacã bijuteria era bine fixatã, putea trece drept un tic nervos. Nu putem sã fim siguri cã printre sutele de persoane care

asistau la fiecare din prezentãrile de modã ale Caselor Balmain, Fath sau Lanvin, inspectorii au detectat întotdeauna toate miºcãrile anormale. Dacã am fi încercat sã constituim o galerie a armelor secrete ale spioanelor de modã, colecþia noastrã ar fi fost impresionantã: mînere de umbrelã, fermoare de poºetã, broºe sau flori artificiale, pudriere, etui de ruj, brãþãri de ceas. Industria opticã fãcea adevãrate minuni.

Ani de-a rîndul, cu toate descoperirile noastre sau indulgenþa marilor croitori – care nu voiau „sã dea amploare“ întîmplãrilor ºi se mulþumeau sã-i taie pe delincvenþi de pe lista invitaþilor –, hoþii de colecþii s-au folosit ºi au abuzat de ele.

Pînã într-o zi, cînd am constatat cã au apãrut alte metode de spionaj. Inspectorii mei se întorceau cu mîna goalã. M -am bucurat. Dar, în ciuda acestei concluzii optimiste, s-a trezit vechiul meu instinct de poliþist scepticismul. Cum, nici mãcar o vulpe la pãsãri? Cîinii puteau dormi liniºtiþi noaptea? Era prea frumos ca sã fie adevãrat. Doar dacã... În presã citisem articole scrise de autori aparent competenþi care anunþau cã explozia americanã a confecþiilor (de bunã calitate) devasta, pur ºi simplu, piaþa modei. Astfel, rezulta cã industria confecþiilor nu mai aºtepta ca o „agenþie neagrã“ de la Paris sã-i trimitã secretele furate de la marii croitori parizieni, pentru cã îºi putea permite sã le cumpere, pur ºi simplu. Cãci liniile de fabricaþie nu încep sã furnizeze milioane de rochii de la o zi la alta, precum micul artizan care pedaleazã la maºina de cusut, avînd în faþã un desen interesant. „Vînãtorii de imagini“ puteau, deci, sã-ºi retragã obiectivele ultra-minuscule ºi sã facã economie cu filmele lor hipersensibile.

Realitatea era, însã, cu totul alta.

Spionii îºi dãduserã seama cã folosirea aparatelor costa prea scump. Piraþii de „haute couture“ reveniserã, pur ºi simplu, la metoda veche de cînd lumea, care constã în a te servi de instrumentul cel mai vizibil, dar ºi cel mai secret: ochii. Evident, era nevoie de persoane dotate cu o memorie vizualã excepþionalã. În domeniul furtului de modele unicate, a avut loc o adevãratã transformare. Pentru mine ºi colaboratorii mei, aceastã întoarcere la metodele naturale însemna cã trebuia sã revenim la sistemele noastre de anchetã anterioare, cãci „Uniunea sindicalã a croitorilor parizieni“ ne semnalase noi cazuri de contrafacere chiar în Statele Unite, ºi aceasta în ciuda previziunilor optimiste ale ziariºtilor.

Procedeele erau diverse: de la cele mai simple, la cele mai complicate. Astfel, Elsie Edel, o tînãrã încîntãtoare, a cumpãrat 42 de modele de la Carven, Fath, Heim, Desses, Lafaurie ºi Rochas, apoi, în modul cel mai legal din lume, a luat avionul de New York împreunã cu modelele achiziþionate de ea. Acolo, a organizat o paradã de modã strãlucitoare.

Acþiunile sale frauduloase nu au început decît mai tîrziu, cînd a confecþionat nenumãrate reproduceri ale modelelor „ei“ pe care le-a comercializat în toate oraºele americane. Abia dupã un an, „Uniunea sindicalã a croitorilor parizieni“ ne-a anunþat despre aceste practici. Dar ne era imposibil s-o arestãm pe Elsie Edel, pentru cã ea nu comisese nici un delict în Franþa, ci pe teritoriul american. Aºteptînd ca plîngerea croitorilor francezi sã aibã vreun efect în Statele Unite, Elsie a fost trecutã pe lista neagrã a saloanelor

pariziene. I-a fost interzis accesul la prezentãrile de modã ºi nu i s-a mai vîndut nimic. Sancþiune benignã, în realitate, cãci ea putea cumpãra modelele prin complici... Dar nu toþi vînãtorii de colecþii dispuneau de impozantul capital care i-a permis Elsiei Edel sã-ºi realizeze „operaþiunile“. René Lambert, de exemplu, a compensat lipsa de fonduri prin îndrãznealã. A cumpãrat 5 modele ºi a încercat sã „exporte“ 40. Cum ºi le procurase pe celelalte 35? René era un tînãr prezentabil, cu o conversaþie agreabilã, cu mare succes printre midinete, ca ºi printre doamnele din lumea bunã. Frecventa saloanele de croitorie de lux ºi avea reputaþia unui om de afaceri corect.

Lumea zîmbea în faþa aventurilor lui amoroase. Dar una dintre cuceririle sale nu s-a amuzat deloc. Din gelozie, ea ne-a scris o scrisoare în care ne dezvãluia manevrele fostului sãu amant. Din acel moment, René Lambert a fost pus sub urmãrire. Inspectorii mei au putut astfel reconstitui reþeaua de relaþii pe care le avea în „laboratoarele“ în care se realizau falsurile. Aflasem cã obþinuse viza pentru o scurtã vizitã în Statele Unite. Se pregãtea, deci, sã-ºi ducã achiziþiile acolo. La biroul parizian al companiei „Pan Am“, presupunerea noastrã a fost confirmatã.

Plecarea sa era iminentã. Am trimis 2 inspectori la hotelul în care locuia. Lambert le-a deschis uºa, fãrã sã protesteze. Valizele pregãtite se aflau lîngã uºã.

- Plecaþi în voiaj? a întrebat, inocent, inspectorul Thibaud, care conducea, în acea zi, operaþiunea.

- Da, mã duc la New York.

- Turism? Afaceri? se interesã Thibaud.

- Afaceri. împreunã cu asociatul meu american deþin, la New York, o casã de croitorie.

- ªtiþi, domnule Lambert, cã sînteþi bãnuit cã exportaþi modelele caselor de modã pariziene? întrebã brusc Thibaud.

Lambert nu pãrea deloc uimit.

- Bãnuit? Ciudat! exclamã el. ªi, de cine sînt bãnuit?

Cumpãr modele de la croitorii parizieni, dupã toate regulile, cu drept de reproducere, evident. Vreþi proba?

- Da, ar fi soluþia cea mai simplã, încuviinþã Thibaud.

René Lambert i-a arãtat o chitanþã de platã pentru 5 modele.

- E tot ce duceþi cu dumneavoastrã? întrebã, blînd, Thibaud. Putem sã vedem?

Bãrbatul a deschis, fãrã sã ezite, una din valize, a scos un dosar ºi i-a arãtat documentele.

- E perfect, admise inspectorul.

Dar nu ne-aþi arãtat cealaltã valizã.

Zîmbetul domnului René Lambert îngheþã .

- Dar, domnule... se bîlbîi el... aþi vãzut documentele...

- Deschideþi, ordonã Thibaud pe un ton brusc sec.

Acesta se conformã ºi, sub mulþimea de cãmãºi, pijamale, ciorapi, pe fundul dublu al valizei el a descoperit un plic voluminos care conþinea cele 35 de copii cãutate.

Dupã cum am mai spus, „vãzãtoarele“ erau foarte greu de reperat. Totuºi, nu existã memorie, oricît de fenomenalã, care sã fie în stare sã înregistreze exact toate detaliile care aduc originalitate unei rochii cînd prin faþa ochilor îþi trec alte 20 de modele în numai o orã. Atunci, spioanele erau obligate sã se concentreze numai asupra cîtorva modele. Sau reveneau cîteva zile la rînd pentru a fotografia „din ochi“ taioarele ºi mantourile pe care nu putuserã sã le redeseneze din memorie, în serile precedente. Supraveghetoarele caselor de modã s-au obiºnuit sã le remarce pe cele care reveneau. Manevra lor le intriga cu atît mai mult cu cît majoritatea acestor doamne elegante, atît de curioase sã revadã ce admiraserã deja, nu cumpãrau nimic, deºi fuseserã invitate în calitate de „reprezentante ale comerþului“. Astfel, Yvonne Gerlach, tînãrã, frumoasã, cu privirea plinã de inteligenþã, a fost observatã în mai multe saloane de croitorie de lux, cu ocazia prezentãrilor modelelor din luna ianuarie. Dintr-o întîmplare, a fost înregistratã la „Uniunea sindicalã“. Apoi, într-o dimineaþã, secretarul acestei organizaþii ne-a pus în alertã. Am trimis imediat 2 inspectori pe urmele ei. Au ajuns la hotelul unde locuia imediat dupã ce aceasta plecase cu taxiul la Aeroportul Orly. Inspectorii mei nu aveau maºinã ºi au fost nevoiþi sã se descurce cu propriile mijloace. În timp ce unul dintre ei telefona la Orly, pentru a-i ruga pe colegii de la controlul paºapoartelor sã o reþinã cît mai mult timp pe numita Yvonne Gerlach, celãlalt cãuta un taxi. Cînd au sosit la aeroport, cei care controlau paºapoartele le-au spus cã folosiserã toate subterfugiile posibile pentru a o întîrzia pe pasagerã, dar cã, dupã ce o reþinuserã în mod nejustificat, au trebuit s-o lase sã treacã de vamã. (va urma)

Pag. a 19-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

A nu se citi noaptea!

Cele mai bizare mistere ale lumii (5) El Dorado (1) Cînd au ajuns pe teritoriile anticelor civilizaþii aztecã ºi incaºã, pentru a le prãda ºi distruge, conchistadorii au aflat de la triburile bãºtinaºe o poveste absolut extraordinarã. Au aflat despre o populaþie, ascunsã în mijlocul junglei, al cãrei rege avea hainele acoperite cu aur ºi care înota într-un lac de aur. Aceasta este povestea lui „El Dorado“, „Omul de Aur“. Unul dintre primii spanioli care au pornit sã caute ºi sã descopere aceastã zonã fantasticã a fost Jimenez de Quesada. În anul 1536, Quesada, împreunã cu 500 de soldaþi cãrãuºi au pornit spre Nord- Vest, spre zona unde acum se aflã Columbia.

Dupã cîteva zile cumplite, în care cu greu ºi-au fãcut drum prin junglã, au ajuns la douã triburi indigene, numite Chibchas. Acele triburi erau extrem de bogate, aveau aur, argint ºi grãmezi de smaralde, dar nu îl întîlniserã pe faimosul El Dorado. Bãºtinaºii i-au povestit lui Quesada despre un lac aflat în mijlocul craterului unui vulcan, pe platoul Bogota. Lacul se numea Guatavita ºi,

în fiecare an, Omul de Aur organiza, acolo, un ritual foarte bizar. Membrii tribului care fuseserã de faþã la acele ceremonii i-au spus lui Quesada cã în timpul acestora sînt oferite daruri ºi se aduc ofrande zeului pe care îl venereazã. Potrivit ritualului, regele se acoperea cu un strat de noroi umed pe care praful de aur se prindea foarte uºor, dupã care, împreunã cu alte 4 cãpetenii, încãrcaþi cu bijuterii ºi cu alte comori, porneau pe o plutã cãtre mijlocul lacului. În acest timp, restul membrilor tribului interpretau tot felul de cîntece rituale. Cînd regele ºi cei 4 însoþitori ai sãi ajungea în mijlocul lacului, aruncau toate darurile ºi ofrandele în apã, dupã care regele se îmbãia, pentru a se spãla de praful preþios.

Quesada a gãsit lacul, însã nu a descoperit nici mãcar un indiciu despre presupusele comori. Bineînþeles cã ºi alþi spanioli au auzit legendele despre Guatavita, ºi, în 1545, cãutãtorii de aur au început sã cerceteze apele lacului.

Odatã cu trecerea timpului, fiecare nouã expediþie a aflat o altã versiune a legendei lui El Dorado ºi a început sã scormoneascã jungla în cãutarea comorilor. Nimeni nu

Figuri celebre de spioni din istoria Serviciilor Secrete strãine (4) Cazul spionului „Cicero“ (1) Václav Pavel Borovicka, un cunoscut autor de lucrãri în care prezintã lumea Informaþiilor Secrete, menþioneazã cã în Istorie au existat douã personaje cu numele de Cicero. Primul, oratorul roman Marcus Tullius Cicero (107 î. Chr - 43 î.Chr) ºi cel de-al doilea, un spion din timpul ultimului rãzboi mondial. Acesta din urmã, pe numele sãu real Elyesa Bazna, s-a nãscut la 28 iulie 1904 în Pristina, din fosta Iugoslavie. Înainte de a deveni spion, calitate în care aproape cã a þinut în mînã situaþia celui deal doilea rãzboi mondial ºi a contribuit cu succes la distrugerea Imperiului Britanic, a avut mai multe meserii: - dupã ce abandoneazã studiile la Academia Militarã, devine muncitor la o firmã de transport francezã; - dupã ce suferã un accident, în urma cãruia distruge maºina pe care o conducea, trece „peste drum“, la o firmã englezã, unde lucreazã tot ca ºofer; - comite un nou accident, cu o motocicletã furatã; face puºcãrie în Marsilia, ocazie cu care învaþã bine limba francezã; - devine ºoferul paºei Ali Saito ºi, ulterior, taximetrist pe cont propriu; - dupã ce dã faliment, devine ºoferul ministrului plenipotenþiar iugoslav, Jancovic; - urmãtoarea ocupaþie este aceea de „cavas“ (om de pazã al nobililor, îndeosebi al diplomaþilor); - Bazna a lucrat, timp de 7 ani, la ministrul iugoslav, dupã care ºi-a schimbat stãpînul, trecînd la Ambasada Statelor Unite, în serviciul ataºatului militar, colonelul Class; din cauza excesivei amabilitãþi a doamnei Class, pentru evitarea unui scandal, se mutã la Ambasada Germaniei, la consilierul Jenke;

- germanii l-au descoperit tocmai cînd scotocea prin corespondenþa secretã ºi l-au bãnuit de tot ce putea fi mai rãu; - pleacã de la Ambasada germanã, dat afarã ºi ameninþat cu poliþia, dacã nu îºi va schimba atitudinea; - dintr-un ziar, aflã cã primul secretar al Ambasadei engleze cautã un ºofer. Tocmai specialitatea lui. Intrã în noul serviciu, unde scotoceºte cu meticulozitate peste tot pe unde se aflau documente. Aflã, astfel, interesele pe care le avea Anglia în Turcia, dar ºi interesele beligeranþilor. Viitorul spion Cicero nu era, însã, suficient de copt pentru aceastã meserie. Ambasadorul englez la Ankara, Hugh Knatchbull-Hughessen, avea nevoie de un valet, un post nu foarte atrãgãtor.

Transferul unui servitor din casa primul secretar în cea a ambasadorului nu era decît o mutare în cadrul instituþiei, care, aparent, nu ridica probleme, dar pe care Bazna a obþinut-o numai cu sprijinul unei frumoase servitoare.

Aºa cã Elyesa Bazna îºi ia în primire noul post. El nu era un spion instruit în universitãþile de profil ale timpului. Era un amator, care ºi-a încropit cum a ºtiut o instalaþie primitivã pentru fotocopierea documentelor.

Printre primele documente fotocopiate era ºi o listã a tuturor agenþilor englezi care acþionau în Turcia. În ziua de 26 octombrie 1943, Bazna a hotãrît sã predea filmele germanilor, chiar consilierului Jenke, cãruia îi spuse cã este valetul ambasadorului englez ºi cã arc acces la informaþii cu menþiunea „Secret“ ºi „Strict Secret“, pe care le poate fotografia ºi aduce contra unei recompense corespunzãtoare - 20.000 lire sterline pentru primele documente ºi cîte 15.000 lire „cash“ pentru fiecare document urmãtor. Bazna este transferat imediat ca legãturã infor-

Aºa vã place Istoria?

Cum au murit oamenii celebri... (84) *** RAFAEL (Raffaello Sanzio, zis) Pictor italian Data morþii: 6 aprilie 1520 (la 38 de ani) Cauza: excese sexuale Locul: Roma (Italia) Înhumat: Biserica Santa-Maria-Rotonda, Roma Vasari atribuie moartea lui Rafael, a cãrui sãnãtate a fost întotdeauna ºubredã, excesului de plãceri. „Într-o zi povesteºte el - Rafael s-a întors acasã cu febrã mare.

Doctorii au crezut cã a rãcit. El le-a ascuns excesele din pricina cãrora îi era rãu, aºa încît i-au luat sînge din belºug, cînd lui i-ar fi trebuit un întãritor“. Alþii spun cã moartea i s-a tras de la o rãcealã pe care o fãcuse grãbindu-se sã se înfãþiºeze la chemarea Papei.

Pictorul a murit în ziua sa de naºtere, în Vinerea Sfîntã. În noaptea aceea, pãmîntul s-a cutremurat, producînd fisuri galeriilor pictate de el la Vatican. Se spune cã Papa Leon al X-lea, din dispoziþia cãruia Rafael a avut parte de funeralii fastuoase, a izbucnit în lacrimi la aflarea morþii protejatului sãu. *** RALEIGH (Walter, Sir) Marinar, explorator, ºi om politic englez Data morþii: 29 octombrie 1618 (la 66 de ani) Cauza: decapitat Locul: Londra (Marea Britanie) Înhumat: Biserica Sainte-Margaret, Westminster, Londra În drum spre eºafod, Raleigh, înveºmîntat somptuos în catifea neagrã, a trecut pe dinaintea unui bãtrîn

le-a gãsit, însã au descoperit, totuºi, lucruri foarte interesante. În 1537, un aventurier, Francisco de Orellana, a încercat sã gãseascã oraºul de aur navigînd pe cursul rîului Napo. Orellana a ajuns la gura de vãrsare a acestuia ºi a descoperit cã era afluentul unui alt rîu, mult mai mare. ªi-a continuat drumul pe cursul apei ºi, la un moment dat, a fost atacat de un trib de femei rãzboinice cu pãrul lung. Aceste femei i-au amintit lui Orellano de legendele amazoanelor din Sciþia, Grecia, aºa cã a numit rîul „Amazonas“. În 1584, s-a rãspîndit o altã poveste, potrivit cãreia incaºii au fugit din faþa invadatorilor spanioli ºi au creat un nou oraº de aur, numit Manoa.

Aceastã legendã s-a contopit cu cea a lui El Dorado ºi, în 1595, un alt aventurier, de aceastã datã britanic, sir Walter Raleigh, a încercat sã gãseascã Manoa ºi aurul sãu pentru regina Elisabeta I. A dat greº, ºi a fost executat în 1618. Peste ani a început sã circule încã un mit: al lacului Parima, un lac dispãrut, cu conotaþii mistice, foarte asemãnãtor , aproape identic, ca descriere, cu lacul Guatavita descoperit iniþial de Quesada. Ca urmare a acestui fapt, mulþi alþi exploratori s-au avîntat în junglã, rãtãcind prin frunziºul des pînã cînd rãmîneau farã resurse, farã oameni ºi îºi pierdeau rãbdarea. Între timp, alþi exploratori spanioli au încercat sã sondeze fundul lacului Guatavita. (va urma) MATT LAMY mativã a ataºatului comercial Ludwig C. Moyzisch, în realitate, rezident al Serviciului de Spionaj german la Ankara. Primul rãspuns la oferta lui Bazna este negativ.

Acesta însã afirmase cã, oricum, va vinde documentele ºi a arãtat cu degetul în direcþia Ambasadei Sovietice.

Rezidentul german amînã „afacerea“, motivînd cã nu are atîþia bani. Era mai mult o scuzã. Nu ºtia dacã superiorii lui din Centralã vor accepta oferta. Bazna înþelege regulile jocului ºi îºi menþine propunerea, dînd un termen de 6 zile. În dimineaþa zilei de 27 octombrie 1943, Ludwig C. Moyzisch a trimis la Berlin, sub semnãtura ambasadorului Franz von Papcn, urmãtoarea scrisoare: „Ministrului afacerilor Externe al Reichului - personal.

Problemã Secretã de Stat.

Am primit o ofertã din partea unui angajat al Ambasadei engleze, respectiv a valetului ambasadorului englez la Ankara, care ne poate procura fotocopii ale unor informaþii originale cu conþinut strict secret. Pentru prima tranºã care ne va fi predatã la 30 octombrie, cere 20.000 de lire sterline în bancnote, iar pentru fiecare urmãtor film, cîte 15.000 de lire. Rog sã mi se trimitã instrucþiuni în legãturã cu aceastã ofertã. În cazul unui rãspuns afirmativ trebuie sã trimiteþi suma cerutã printr-un curier special pînã la 30 octombrie. Valetul respectiv a lucrat, în urmã cu cîþiva ani. în aceeaºi calitate, la consilierul de ambasadã Jenke, altfel lumea de aici nu-l cunoaºte. Semnat: Franz von Papen. “ Rãspunsul a venit foarte prompt: „Ambasadorului von Papen personal. Secret de Stat.

Acceptaþi oferta valetului englez. dar luaþi toate mãsurile de prevedere. Un curier special va sosi la Ankara în dimineaþa zilei de 30 octombrie. Dupã preluarea documentelor, aºtept o informare imediatã. Semnat: Joachim von Ribbentrop. “ (va urma) (Fragmente din cartea „Servicii Secrete strãine“, semnatã de MARIAN URECHE ºi AUREL ROGOJAN) pleºuv. Vãzîndu-l fãrã nimic pe cap, ºi-a scos pãlãria, a luat boneta de dantelã pe care o purta pe sub ea, ºi i-a aruncat-o: „Ia-o, prietene, ai mai multã nevoie de ea decît mine.“ Ajuns pe eºafod, Raleigh i-a cerut cãlãului sã-i arate securea cu care avea sã-i taie capul. Cum acela se codea, i-a desfãcut mantia, i-a luat securea de la brîu ºi, încercîndu-i tãiºul cu degetul, a constatat mulþumit: „Iatã un leac zdravãn, o sã mã vindece de toate relele.“ *** RAMEAU (Jean-Philippe) Compozitor francez Data morþii: 12 septembrie 1764 (la 81 de ani) Cauza: febrã de putrefacþie Locul: Paris (Franþa) Înhumat: Cimitirul bisericii Saint- Eustache, Paris Cum duhovnicul gãsise de cuviinþã sã cînte rugãciunea pentru muribunzi, în loc sã se mulþumeascã s-o recite, Rameau l-a întrerupt enervat: „Da’ ce dracu îmi cînþi acolo, pãrinte? Dumneata n-ai pic de voce!“ (va urma) ISABELLE BRICARD

Pag. a 20-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Mîndri cã sîntem români!

Succes românesc de proporþii! O elevã de clasa a VIII-a a fost premiatã de UNESCO ºi NASA prima realizare. Ea a mai cîºtigat Premiul I pe care l-a primit de la NASA. Fata s-a inspirat din cuvintele liderului spiritual al lumii, binecunoscutul Dalai Lama.

Laura-Maria Dumbravã spune cã a contribuit la „pãstrarea pãcii prin proiecþia a douã staþii spaþiale“, pentru care a fost rãsplãtitã, timp de 2 ani consecutiv, cu premiul întîi.

Profesorul Ion Bãraru a declarat cã este total surprins de faptul cã o elevã din clasa a VIII-a a ales teme din domeniul uman. Ion Bãraru este ºi ºeful „Centrului de Excelenþã“ din Constanþa ºi mai

Colegiul Naþional Mircea cel Bãtrîn, din Municipiul Costanþa, are motive de mîndrie ºi, pe bunã dreptate. O elevã a reuºit sã obþinã un premiu foarte important, dupã o concurenþã acerbã, cu alþi 13.000 de participanþi. Laura-Maria Dumbravã s-a luptat cu contracandidaþii din nu mai puþin de 148 de þãri, obþinînd Premiul III, în urma unui concurs de eseuri organizat de UNESCO. Tematica a fost „Clãdirea pãcii în inimi ºi în minte“, iar eseul a trebuit sã fie scris în limba englezã. De reþinut cã eleva are numai 14 ani ºi nu se aflã la

dezvãluie cã eleva are o inteligenþã peste medie. Laura mãrturiseºte, la rîndul ei, cã îºi doreºte sã fie medic, mai exact, chirurg, pentru cã, spune ea, îi place sã salveze vieþi. De apreciat este ºi faptul cã inclusiv colegii merituoasei premiante sînt mîndri de succesele ei ºi s-au bucurat la rîndul lor.

Cum era ºi normal, au felicitat-o. Sã cîºtigi un premiu tocmai în Orientul extrem ºi sã fii ºi premiat de cunoscuta NASA nu este la îndemîna oricui. Laura-Maria Dumbravã a dus demnitatea þãrii noastre mai departe, peste mãri ºi þãri, atît în America, dar ºi în partea opusã a Planetei.

De acum, pe podiumul mondial al succeselor obþinute de români se aflã încã un nume, cel al Laurei. Reprezintã munca, efortul ºi ambiþia ei. Adolescenta spune cã încã se gîndeºte dacã va studia la o facultate din þarã, sau din afara graniþelor. Indiferent ce va decide, cãci are timp suficient la dispoziþie ºi o viaþã înainte, Laura Maria-Dumbravã meritã toate felicitãrile noastre!

ADRIAN M.

Un copil român, cel mai bun pianist din lume!

Cea mai deºteaptã femeie din lume este o româncã

Fabiani Pricsina a reprezentat România ºi a obþinut Premiul I la Concursul Internaþional de Pian de la Nisa, Franþa, devenind cel mai bun tînãr pianist din lume.

Micuþul pianist din Municipiul Petroºani s-a aflat la Nisa, în Franþa, unde a participat la un prestigios concurs internaþional de pian. În þara lui Voltaire, micul artist din Petroºani s-a clasat pe prima treaptã a podiumului. „Fabiani a luat locul I ºi îi mulþumim doamnei profesoare Adina Stan cã l-a îndrumat. ªi Fabiola, mama lui Fabiani, îi mulþumeºte doamnei profesoare de acolo, din ceruri”, a declarat bunica lui Fabiani în faþa ziariºtilor. Fabiani a cîntat cu gîndul la mama sa. A cîntat demonstrînd, cu toatã fiinþa sa, cã muzica transcrie adevãratul înþeles al cuvîntului „absolut“. Mama lui s-a stins în urma unui tragic accident de circulaþie, care a avut loc anul trecut la Petroºani, chiar în Joia Patimilor. Fabiani este puºtiul care poate da oricui o lecþie de viaþã. Este artist ºi cîntã nu doar cu mîinile lui neobosite, ci ºi cu inima. Aceasta nu este prima participare a talentatului elev al ªcolii europene „I.G. Duca“ pe marile scene ale artei muzicale din Europa, Fabiani Pricsina fiind premiat la numeroase concursuri similare, în România (unde a participat, în ultimii ani, la etapele finale ale Olimpiadei de Muzicã ºi la multe alte concursuri ºcolare), sau în Italia (unde a participat, în 2014 ºi 2015, la concursul internaþional „Piano Talents”, de la Milano). m.stireazilei.com

Numele uneia dintre cele mai deºtepte femei din lume este Raluca Ada Popa. În timp ce multe tinere pierd vremea cãutîndu-ºi un rost în viaþã, Raluca se poate lãuda cu un CV voluminos: este recunoscutã ca un geniu în strãinãtate, în timp ce la noi este o fatã ca oricare alta.

Raluca Ada Popa poate fi consideratã cea mai deºteaptã femeie din lume. Tînãra este o eminenþã cenuºie în domeniul informaticii, fãcînd parte din generaþia IT. La numai 28 de ani, Raluca se poate lãuda cu un doctorat la Massachusetts Institute of Technology (celebrul MIT), acolo unde doar geniile au acces. Raluca este una dintre femeile care face ravagii în zona de IT: a programat softuri pentru companii IT de renume mondial, fiind printre puþinele fete care reuºesc o asemenea performanþã ºi singura din România care a ajuns atît de departe în acest domeniu.

Europenii ºi americanii spun despre ea ceea ce puþini

Enigmele celei mai mari cetãþi din Epoca Bronzului, la doi paºi de Timiºoara (1) Este contemporanã cu perioada Rãzboiului Troian La 18 kilometri de Timiºoara, în drumul spre Orþiºoara, mai exact pe cîmpul de pe margine, specialiºti români ºi strãini lucreazã la descifrarea unei enigme istorice.

Fortificaþia de la Corneºti are 1.700 de hectare ºi este cea mai mare cetate de pe teritoriul Europei în Epoca Bronzului.

Construcþia apare pe primele hãrþi Mercy (1723-1725), iar apoi pe toate hãrþile militare pînã la sfîrºitul primului rãzboi mondial. Primele sãpãturi au fost realizate în 1939, de arheologul Marius Moga, însã, pînã recent, nu s-au gãsit fonduri pentru a le continua. În anul 2007, datoritã lui Alexandru Szentmiklosi, directorul secþiei de Arheologie a Muzeului Banatului, ºi a investiþiei primite în special din Germania, au reînceput cãutãrile ºi lucrãrile arheologice abandonate în urmã cu 80 de ani. Acum, instituþii strãine prestigioase ºi specialiºti recunoscuþi la nivel internaþional din România, Germania, Austria, Anglia ºi Statele Unite ale Americii lucreazã la descifrarea uneia dintre cele mai bine pãzite enigme din jurul Timiºoarei. „Volumul de muncã ºi de buget este mare. Am încercat sã conving comunitatea internaþionalã sã ne acorde fonduri ºi s-a întîmplat acest lucru, în special de la Societatea Germanã pentru Cercetãri. Corneºti va constitui subiect de cercetare pentru foarte mulþi ani de acum înainte“, a spus Alexandru Szentmiklosi. Privitã de la înãlþime, fortificaþia de pe ogoarele sãtenilor din Corneºti este una spectaculoasã. Patru valuri uriaºe de pãmînt aratã cã acolo a fost, cîndva, o fortificaþie, o civilizaþie de mult dispãrutã.

Parte din cultura Cruceni-Belechiºi S-a stabilit, prin metoda Carbon 14, cã lemnul din care era construitã fortificaþia a fost tãiat în 1400-1200 înainte de Christos ºi cã acolo a existat o civilizaþie importantã din

Epoca Bronzului: Cultura Cruceni-Belechiºi, care a controlat, în a doua jumãtate a Mileniului II, principalele cãi de acces dinspre Europa Centralã spre Marea Mediteranã, din Croaþia de azi pînã în Banat, de la Mureº la Dunãre. „Aceastã fortificaþie de la Corneºti este contemporanã cu civilizaþia micenianã, unul dintre cele mai importante centre ale civilizaþiei greceºti, ºi cu perioada Rãzboiului Troian. În paralel cu lucrãrile arheologice, cercetãtorii din Germania încearcã sã descopere dacã existã ceva, în textele hitite, despre aceste aºezãri“, dezvãluie Szentmiklosi.

Anul acesta, pe baza fondurilor alocate de Societatea Germanã pentru Cercetare, s-a început un capitol nou în cercetarea fortificaþiei.

Au decopertat o casã preistoricã Arheologii se aflã acum pe locul unei case din interiorul fortificaþiei, care a fost descoperitã printr-o tehnicã specialã,

români ºtiu: este un adevãrat geniu. Tînãra de 28 de ani provine din Sibiu ºi a fost curtatã de marii giganþi ai Internetului: Google, Microsoft, SAP ºi Lincoln Laps. Tînãra sibiancã locuieºte acum în afara þãrii, însã gîndurile ei sînt mereu îndreptate cãtre România, unde vine de fiecare datã cu ocazia marilor Sãrbãtori. „Vedeam cum informatica pãtrunde în fiecare aspect al vieþii, nu doar în calculator, dar ºi în telefonul celular, în avioane, în sistemele bancare, în maºinile pe care le conducem, în ceasuri ºi în multe altele. Ideea de a putea programa ºi controla toate aceste obiecte mã entuziasma enorm”, îºi justificã Raluca alegerea pentru care a fost numitã geniu. „Milioane de date personale sau confidenþiale se furã sau se modificã în fiecare an. Securitatea datelor este importantã ºi pentru a împiedica frauda sau chiar crima datele corupte pot face avioane sã se prãbuºeascã, sau stimulatorul cardiac care menþine viaþa unui om sã se întrerupã. Al doilea motiv este cã securitatea combinã gîndirea matematicã ºi teoreticã cu ingineria, o combinaþie irezistibilã pentru mine”, a mai spus aceasta. Felicitãri, Raluca! „Adevãrul despre România“

numitã lidar. Cu ajutorul unor fascicule laser se ridicã modelul tridimensional al terenului. Practic, se efectueazã o „radiografie“ din aer a locului. Se analizeazã fiecare bucatã de ceramicã descoperitã, fiecare fragment sau grindã de lemn putrezitã. Totul este mãsurat ºi analizat cu minuþiozitate. În paralel cu sãpãturile arheologice, se desfãºoarã scanãri geomagnetice, alte zboruri pentru scanare lidar ºi cercetãri topografice cu aparaturã de ultimã generaþie. „Aºa se face cã sãpãm doar acolo unde vedem în imagini cã a existat o fostã locuinþã. Acum sîntem într-una din ele. Interiorul a avut douã compartimente. O camerã privatã ºi ceva ce numim azi sufragerie. Am gãsit cioburi de la 1500 înainte de Christos ºi cel mai timpuriu de la 1200 înainte de Christos. Aceste cioburi din urmã ne dateazã locuinþa. La 1200, aceasta funcþiona“, povesteºte Alexandru Szentmiklosi. Existã ºi semnele unei aºezãri mult mai tîrzii, probabil sarmaticã (amestec de popoare scitice, iraniene), pentru cã s-au descoperit gropi cu ceramicã sarmaticã. Mai mult, în afara zidurilor fortificaþiei s-a descoperit ºi un mormînt de tip sarmatic. „Genetic, nu ºtim dacã au fost sarmaþi. E ca ºi cum ai gãsi un rus cu un kalaºnikov, iar lîngã un chinez cu kalaºnikov. Nu arma este cea care defineºte genetic. Însã oamenii aceºtia au un mod de viaþã ºi de înmormîntare care þine de sarmaþi. Este o lume sarmaticã. Putem spune cã aceastã zonã a fost locuitã ultima datã undeva în Secolele I-IV înainte de Christos. Însã descoperirile principale sînt din Epoca Bronzului. Locuinþa aceasta dateazã, cu siguranþã, din 1400-1100 înainte de Christos“, explicã Szentmiklosi. Specialiºtii cred cã aceastã populaþie de la Corneºti a apãrut, probabil, în urma rãcirii climei, dupã explozia Vulcanului de la Santorini, de la 1600 înainte de Christos. Aceasta a fost înregistratã ºi în texte egiptene. Este unul dintre factorii care ar fi putut sta în spatele acestei revoluþii culturale. „Aceºti oameni, crescãtori de animale, cultivatori de plante, au avut un rol important ºi în comerþul care se fãcea cãtre Europa Centralã. Faptul cã a fost poziþionatã la Corneºti, în zona cîmpiilor înalte ale Vingãi, aratã factorul geostrategic al acestei aºezãri, al acestor comunitãþi“, a mai spus Alexandru Szentmiklosi. (va urma)

Pag. a 21-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

„ROMÂNIA MARE“ PE MERIDIANELE LUMII CORESPONDENÞÃ DIN SUA

Blestem la Cotroceni (3) În 1997, la Bucureºti, foºtii preºedinþi Emil Constantinescu ºi Bill Clinton au lansat un parteneriat strategic RomâniaSUA, deloc onorat în anii urmãtori de partea românã. Din 1996 ºi pînã în 2000, cînd Emil Constantinescu ºi CDR-ul au condus România, programul de reforme a fost dat uitãrii, corupþia gãºtii guvernamentale a luat-o razna, crizele sociale au dat în clocot, Justiþia s-a privatizat ºi s-a prostituat. În vremea cînd Traian Bãsescu era ministru al Convenþiei la Transporturi (4 ani), spre frustrarea unor ofertanþi americani, nu s-a construit un centimetru de autostradã; candidatura României la NATO a fost respinsã la Madrid, în iulie 1997, iar parteneriatul strategic româno-american, din ’97, a rãmas apã de ploaie. ªi, ca sã punã bomboana pe coliva fostei guvernãri a lui Emil Constantinescu, în toamna lui 2000, experþi de pe Wall Street, cunoscãtori ai frustrãrilor prin care au trecut marile corporaþii, creditorii externi ºi investitorii strategici occidentali, inclusiv cei americani, veniþi în România, scriau: „În aparenþã, totul a fost normal. S-a negociat complex, pretutindeni: în domeniul petrolului, al petrochimiei, al telecomunicaþiilor, al televiziunii, al producþiei industriale, al agriculturii, al electricitãþii, al transporturilor, în imobiliare ºi în serviciile financiare. În realitate, însã, România aratã ca o stradã plinã de hîrtii ºi tranzacþii eºuate, rupte ºi azvîrlite pe jos. Investiþii strãine substanþiale nu vor fi fãcute pînã ce România nu va demonstra cã este hotãrîtã sã instaureze un climat legal, stabil,

fãrã corupþie, fãrã birocraþie ºi fãrã incompetenþã birocraticã.

Ultimii 4 ani (guvernarea CDR, n.n.) au fost martorii unui torent continuu de ordonanþe ºi decrete defectuoase, care au izgonit atît creditele, cît ºi investitorii externi. În loc sã încurajeze afacerile ºi investitorii naþionali, guvernul i-a stors financiar ºi n-a fãcut nimic împotriva corupþiei. În România, este nevoie de un set de legi transparente, clare, neconflictuale ºi aplicate corect. Dispreþul continuu pentru cerinþele ºi normele Uniunii Europene în favoarea unor interese de gaºcã (subliniere în text) a trimis permanent un semnal negativ cãtre investitorii strãini. Tema principalã a fost corupþia. Ea a erodat respectul pentru lege, pentru Justiþie, Poliþie, Vamã ºi oficialitãþi, locale sau centrale“.

Emil Constantinescu ºi CDR-ul sãu, un adevãrat „Colegiu naþional” de corupþie ºi hoþie, au fost o pierdere de vreme pentru România.

Fostul preºedinte Traian Bãsescu a fost personajul cel mai distructiv dintre toþi preºedinþii României. A fost o pacoste, parcã veºnicã, pe capul românilor.

Marele blestem care a cãzut pe capul lui Traian Bãsescu este cã ºi-a luat drept „model”, mentor, patron ºi „bun prieten” pe George W. Bush jr., preºedintele eºuat al SUA. Bush jr., cel mai nepopular preºedinte al Americii din toate timpurile, a fost sursa infamã de inspiraþie în toate iniþiativele ºi acþiunile anticonstituþionale ale preºedintelui român, în toate momentele în care a fost încãlcat în mod flagrant principiului separãrii puterilor în stat, în toate clipele – multe, teribil de multe – cînd românii au fost amãgiþi, minþiþi, furaþi ºi ignoraþi. (va urma) RADU TOMA

Viitorul românilor, între sovieticii de ieri ºi „strategicii“ de azi La început în glumã, trecînd apoi, involuntar, la un ton serios, am rãspuns unui prieten la întrebarea care bîntuie de ceva timp gîndurile conaþionalilor - americanii sau ruºii?

Adicã, mergem pe mîna SUA-NATO, sau încercãm apropierea de Rusia „omului zilei”, Vladimir Putin? Stînd strîmb ºi judecînd drept, voi apela la tezele materialismului dialectic ºi istoric ºi voi analiza care ar fi diferenþele majore dintre „eliberatorul” sovietic ºi „partenerul strategic” american. Una ar fi cã primii, sovieticii, nu au instalat baze militare ºi, mai ales, nu au trimis armament strategic care sã ne transforme în þintã într-un eventual conflict. Sovieticii au extras ceva petrol în chip de despãgubiri, în timp ce americanii ºi partenerii NATO ne-au cam luat toate resursele, cu teren cu tot, pentru binele nostru, desigur, cã doar sînt investitori strategici. În anii ‘50, sub imbold ºi model sovietic, s-au construit niscaiva hidrocentrale, uzine, blocuri de locuinþe etc; dupã 1990, ºi, mai ales, dupã 1997 (Madrid, NATO, bla-bla), sub îndrumare americanã, s-a oprit toatã industria ºi am cedat comerþul ºi majoritatea sectoarelor energetice. Între anii 1947 ºi 1960, sovieticii au dus la apogeu arestãrile ºi puºcãria politicã (nu cã românii precursori ai dictaturii carliste nu ar fi fãcut abuzuri ºi chiar crime). Americanii i-au susþinut pe unii de pe la noi sã introducã, dar mai ales sã înlocuiascã, principiul fundamental al prezumþiei de nevinovãþie, pînã la o eventualã condamnare, cu „arestul preventiv obligatoriu” pentru „suspiciune rezonabilã”, atît de obligatoriu încît judecãtorii care nu sînt de acord cu acest demers sînt, de regulã, cercetaþi.

Sovieticii i-au deprins pe români cu „lupta contra duºmanilor poporului”; americanii susþin, cu frenezie, „lupta anticorupþie” în România ºi în alte state pe care le „emancipeazã”, în timp ce firme americane , cum ar fi Microsoft, Bechtel, Petromidia USA etc., dau cele mai mari „tunuri” pe piaþa coruptã. Tot aici putem adãuga ºi acuzaþia de „trafic de influenþã”. Sã ne amintim cã diplomaþii SUA fac presiuni la scenã deschisã pentru firme ºi interese comerciale americane (ARO, Chevron, Vantage, Monsanto etc.).

Stalin, în anii premergãtori Marii Revoluþii Roºii, care era un ziarist prolific ºi cofondator al marelui cotidian „Pravda“, spunea: „Cea mai puternicã armã a partidului este cuvîntul”, adicã presa. Drept urmare, între anii 1946 ºi 1956, sub acelaºi imbold sovietic, presa românã a înfierat „cu mînie proletarã” tot ce însemna „duºman al poporului”, ºi justifica, cu agresivitate, construirea obiectivelor economice colosale propuse de partidul comunist. Azi, presa pro-americanã sau cea patronatã de americani ºi asociaþii lor (Trustul Pro, Prima, Realitatea, Evenimentul Zilei, Adevãrul, R.L. º.a.) dominã opinia publicã „înfierînd cu mînie capitalistã“, de astã datã, tot ce înseamnã epoca Ceauºescu, tot ceea ce este rusesc, comunist, non-UE sau anti-NATO, dar susþinînd orice mãsurã care a dus la desfiinþarea industriei ºi la subordonarea României faþã de investitorii „strategici”. Tot aici se poate observa cã dacã publicaþiile din vremea sovieticã erau, în mod firesc, ale statului, cele proamericane de azi sînt private, ceea ce e la fel de normal, dar toate sînt ultra-datoare la stat, adicã, de fapt, sînt finanþate de stat, ceea ce nu mai deloc firesc!Între 1946 ºi aproxima-

tiv1951, sovieticii au impus anumite persoane în conducerea României, adicã, vreme de vreo 5 ani, oamenii lor au fãcut cam ce-au vrut. Dacã în 1990, l-au susþinut doar pe Mugur Isãrescu, dupã 2005 americanii au pus mîna cu totul pe România. În 2005, ºi-au impus omul (Daniel Morar) la DNA; în 2006, pe Laura Kövesi la Parchetul General; în acelaºi an, pe Florian Coldea, care a fost numit director interimar ºi apoi adjunctul atotputernic al SRI etc. etc.… Iar în 2012, ºi-au dat arama pe faþã, negînd pînã ºi rezultatul unui referendum, repunîndu-l în funcþie pe preºedintele demis în mod clar de populaþie. Apoi încep sã dicteze politica externã a României, ultimul gest al ambasadorului american fiind acela de a critica prezenþa la Bucureºti a preºedintelui Organizaþiei Cooperãrii Economice a Mãrii Negre, reprezentantul Rusiei, la lucrãrile respectivului for regional! Dreptul la viaþa privatã a fost o problemã pe vremea sovieticilor, aparatul de securitate urmãrind atît personalitãþi politice ºi culturale, cît ºi pe cei cu rude fugite în strãinãtate. Astãzi, în democraþie, – prin reþeaua de telefonie mobilã sînt înregistrate toate telefoanele, legea „Big Brother” reglementînd anularea dreptului la viaþa privatã. Internetul este un alt mijloc de supraveghere a întregii populaþii – iar totul se poate face fãrã decizia unui judecãtor, doar în baza celebrei noþiuni de „suspiciune întemeiatã”. ªi încã nu e clar în ce fel se va aplica în coloniile „strategice“, gen România, acel „Patriot act”, mãsura (nu pot sã o numesc lege) care permite Serviciilor americane sã se suprapunã oricãrei alte legi, dacã existã suspiciuni cã sînt puse în pericol statul american, ordinea de drept, idem felul de viaþã american, ibidem fundul iconic al lui Kim Kardashian etc. etc., mã rog, orice le dã prin cap „strategicilor”. Pe plan internaþional, sovieticii au creat CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc), un organism care a funcþionat, de multe ori, democratic – cel puþin în momentul cheie al propunerii economistului Emil Valev a fost respectatã prevederea acordului unanim. Din cauza opoziþiei lui Alexandru Bîrlãdeanu, reprezentantul micii Republici Populare România, faþã de planul marii URSS, proiectul lui Valev nu s-a mai adoptat, pentru cã era necesarã unanimitatea.

Cu totul altfel stau treburile cu comisarii UE, faþã de care nu existã opoziþie, sau în NATO, o organizaþie în care decizia SUA este luatã indiferent de poziþia celorlalþi „membri”. În plus, România a încheiat acest ciudat „parteneriat strategic”, document în care, atenþie –70% din clauze sînt secrete, atît de secrete, încît populaþia nu are dreptul sã le cunoascã! Un „rafinament” democratic la care sovieticii nu s-au gîndit…Sînt încã multe paralele de fãcut – dar opresc filele dosarului meu de „filorus” – sau anti-american - aici. Douã constatãri sau concluzii se impun: de sovieticii originali am scãpat în 10-15 ani, de „americanii strategici”… greu de spus! A doua – cu toate pãcatele lor, sovieticii nu au manifestat dorinþa de a se stabili aici, de a institui un regim pe care sã-l controleze pentru totdeauna - ºi, sã nu ne îndoim, ar fi avut posibilitatea asta fãrã sãi deranjeze cineva. Americanii, în schimb, controleazã de peste 10 ani instituþiile de forþã, chiar ºi o parte dintre cele alese, iar presiunea pare sã creascã: În plus, capitalismul impus de ei înseamnã pierderea proprietãþii româneºti asupra pãmîntului ºi

ARHIVA FOTO „ROMÂNIA MARE“

6 august 1999, Clubul Diplomaþilor. În imagine, Nadia Comãneci, fosta triplã campioanã, medaliatã cu aur la Olimpiada de la Montreal (Canada), din 1976, alãturi de Cristian Þopescu (care a prezentat acea victorie magnificã) ºi de soþia acestuia.

Conferinþa COP21 de la Paris - cum va arãta Pãmîntul peste 20 de ani (2) China ºi SUA, cele mai poluante state ale Planetei, sînt conºtiente de responsabilitatea lor de a acþiona în favoarea climei, a declarat preºedintele American Barack Obama, cu prilejul unei întîlniri cu omologul sãu chinez Xi Jinping, transmite agenþia France Presse. „Pentru cã sîntem statele care emit cele mai mari cantitãþi de emisii de carbon, am convenit cã este responsabilitatea noastrã sã acþionãm“, a declarat Barack Obama înaintea deschiderii conferinþei internaþionale de la Paris privind schimbãrile climatice, conform AFP. Cancelarul german Angela Merkel a declarat cã întîlnirea de la Paris dovedeºte cã lumea civilizatã este unitã împotriva terorismului. „Prezenþa noastrã aici, astãzi, aratã cã sîntem mai puternici decît teroriºtii“, a afirmat Mekel. Ea a insistat asupra promisiunii þãrilor dezvoltate de a investi 100 de miliarde de dolari anual pentru a ajuta þãrile sãrace sã facã faþã schimbãrilor climatice. Ea a adãugat cã Summitul de la Paris trebuie sã aducã un mecanism de verificare pentru planurile climatice ale þãrilor participante ºi cã þãrile trebuie sã-ºi repecte angajamentele. „Este o chestiune de necesitate în privinþa mediului, dar ºi de economie. Însuºi viitorul nostru depinde de asta. Miliarde de oameni îºi pun speranþe în acest Summit de la Paris“, a declarat cancelarul german.

Preºedintele rus Vladimir Putin - declaraþii: „Schimbãrile climatice au devenit cea mai mare provocare cu care se confruntã omenirea. Sperãm cã, prin eforturi comune, vom putea stabili un nou cadru mondial care sã înlocuiascã Protocolul de la Kyoto“.

Preºedintele turc Recep Tayyip Erdogan, declaraþii: „Comunitatea internaþionalã este pe punctul de a intra într-o nouã erã privind schimbãrile climatice. Trebuie ca fiecare sã ne îndeplinim rolul, pentru a putea încheia negocierile în urmãtoarele douã sãptãmîni. Problema care trebuie clarificatã întîi ºi întîi este diferenþierea. Principiul responsabilitãþii comune, dar diferenþiate, aºa cum a fost el convenit, trebuie menþinut“.

Baron Waqa, preºidentele statului Nauru, o micã insulã-stat ecuatorialã, a vorbit despre problemele cu care se confruntã. Nauru este cea mai micã naþiune componentã a ONU ºi unul dintre cele mai îndepãrtate state din lume. „Comunitãþile care trãiesc pe insule mici se confruntã cu seceta care le distruge modul de viaþã. În fiecare zi plãtim o taxã care înseamnã erodarea þãrmului. Comunitãþile de pe insulele mici sînt primele care plãtesc preþul schimbãrilor climatice. Dar nimeni nu scapã pe vecie... Avem de fãcut o alegere: putem sã plãtim prin degradarea vieþii umane, sau putem plãti investind într-un viitor echitabil ºi sustenabil“, a declarat Baron Waqa.

Sfîrºit Obiectiv.info asupra activelor economice ºi sociale (ba chiar ºi a locuinþelor, fie prin gajuri la bãnci, fie prin retrocedãri – asta în timp ce ni se spune cã în þãrile UE 70% dintre cetãþeni sînt chiriaºi, nu proprietari ca în România, deci acesta e viitorul!). În fine, atenþie mare – atotputernicul Stalin a dat înapoi României Ardealul luat de unguri, pe cînd acum, diverse personaje „strategice” fac tot ce pot ca sã se producã o fracturã între români chiar în pragul centenarului Trianonului. Citind rãspunsul meu, prietenul care-mi pusese întrebarea a opinat cã analiza e corectã, chiar dacã se simte un oarece subiectivism prosovietic. Onestitatea mã obligã sã recunosc cã, în realitatea mediaticã, nu existã obiectivitate fãrã filtru subiectiv.

DRAGOª DUMITRIU

Pag. a 22-a – 18 decembrie 2015

„Nucleul. Enigma spionajului românesc“ (1) Serviciile Secrete româneºti au Romanul este dedicat tuturor anticipat evenimentele din vara „luptãtorilor din umbrã, ofiþeranului 1940. Dupã asasinarea lui ilor de Informaþii, fantomelor, Moruzov (26/27 noiembrie 1940), care, cu preþul vieþii, au apãrat ºi aceastã structurã ºi-a continuat continuã sã apere þara noastrã, activitatea, dar neoficial, rezistînd România“. Cu toate acestea, pubpînã în zilele noastre. Longevitatea licul-þintã vizat de autor este mult „Nucleului“, care a supravieþuit mai extins: cartea se înscrie întrtuturor schimbãrilor de regim o serie de publicaþii similare prin politic produse de-a lungul care se doreºte îmbogãþirea culSecolului XX în România, este eleturii de securitate, în special în mentul suprinzãtor ºi greu de rîndul generaþiei tinere. Un elecrezut al romanului lui Victor ment care face acest roman Niþã, dar care îl face extrem de deosebit de captivant este raporinteresant pentru cititorul pasiontul dintre ficþiune ºi realitate. at de domeniul informaþiilor. O Aceastã incertitudine, instalatã perioadã în care România a fost chiar din primele pagini, te determai mereu confruntatã cu minã sã îl citeºti pe nerãsuflate.

VICTOR NIÞà ameninþãri venite din exterior. Am Dacã lectura unei cãrþi te face sã rãspuns acestor ameninþãri prin te opreºti în multe momente, pentru a reflecta, înseamnã cã autorul ºi-a atins scopul. crearea unor structuri de spionaj de o înaltã calitate, Aceeaºi sezaþie o trãieºte ºi bãtrînul colonel de con- care sã compenseze inferioritatea militarã ºi incompetrainformaþii militare, cãruia misteriosul autor îi oferã tenþa politicienilor. Începutul Secolului XXI oferã „Nucleului“ o provopentru studiu manuscrisul ce conþinea povestea „Nucleului“. Romanul debuteazã cu gîndurile ofiþeru- care majorã - rãzboiul de pe frontul invizibil cu lui în rezervã despre meseria de spion, una care nu stãpînii din umbrã - „un adversar care deseneazã pe oferã nici o satisfacþie socialã, deºi oamenii care au dus harta lumii, face rãzboaie, revaceastã luptã din umbrã au influenþat, nu de puþine oluþii, dã jos guverne, întregul ori, cursul Istoriei. Pentru publicarea lucrãrii palmares de ºefi de state fiind „Rãzboiul tãcut. Introducere în universul informaþi- marionetele lor“. Dacã nici acest ilor secrete“ (1991), un adevãrat manual de spionaj fapt nu trezeºte interesul pentru (sau „abecedarul ideal pentru activitatea de infor- cartea „Nucleul. Enigma spionamaþii“, cum îl numeºte Elliot A. Cohen, profesor de jului românesc“, voi propune studii strategice), autorii americani Abram N. Shulsky urmãtorul exerciþiu de imagiºi Gary J. Schmitt au avut nevoie de aprobarea CIA, naþie: sã ne gîndim la posibilicare s-a asigurat cã în carte nu se vor regãsi informaþii tatea existenþei unei alianþe strict secrete. Un roman, considerat a fi de ficþiune, internaþionale de informaþii, poate reprezenta un mod de a evita aceste opreliºti. una paralelã cu alianþele ofiÎncepînd cu anii ’70, se remarcã o creºtere a interesu- ciale, alcãtuitã doar din militarii lui ºi curiozitãþii publicului larg privind funcþionarea de calitate, cei care ºi-au pãstrat Serviciilor Secrete. În acest context, au apãrut tot mai integritatea ºi profesionalismul. multe lucrãri de profil. Pe viitor, se urmãreºte încura- Ei sînt ofiþerii nemulþumiþi de jarea dezbaterii publice, însoþitã, în acelaºi timp, de o politica aplicatã la nivel mondidemistificare a domeniului informaþiilor secrete. În al, dupã momentul 11 septemopinia autorilor „Rãzboiului tãcut“, Serviciile de brie 2001. Un alt motiv pentru Informaþii pot deveni chiar niºte „grupuri consultative care recomand cu încredere de experþi“. Intelligence-ul modern se va putea încadra romanul lui Victor Niþã este în categoria ºtiinþelor sociale, în condiþiile în care aces- descrierea profesionistã a ta furnizeazã informaþii referitoare la aspectele impor- funcþionãrii unei structuri de tante care contureazã direcþia în care se îndreapã un informaþii - organizarea, modul stat - miºcãri sociale, politice, economice, demografice de recrutare a agenþilor, sau tehnologice. Dar pentru aceasta, o condiþie impor- testarea ºi verificarea „sãnãtãþii operative a agentului“ tantã este rezolvarea problemelor ce þin de relaþia difi- (interesant concept!), compartimentarea muncii opercilã pe care Serviciile de Informaþii o au cu conducerea ative într-un Serviciu Secret, aspecte privind culegerea politicã, problemã ridicatã ºi de scriitorul Victor Niþã, de informaþii. care a avut deosebita amabilitate de a-mi rãspunde la *** cîteva întrebãri. În acel dialog avut cu ofiþerul rezFRAGMENT DIN VOLUMUL „SECRETUL“ ervist, redat în debutul romanului, autorul afirmã cã povestea „Nucleului“ este rezultatul unor „simple plãsSpion de prisos. Recrutarea muiri ale imaginaþiei, coroborate cu fapte istorice“. Cu toate acestea, bãtrînul colonel este de pãrere cã „tipul „Nu cã nu ar exista, doar cã-ºi desfãºoarã activitatea ãsta ºtia ceva, de undeva“. Un dialog într-un anonimat total. Sînt teribili, care conferã o undã de mister asupra o susþin în cunoºtinþã de cauzã, faptelor ce vor fi relatate în urmãdemni de respect, ºi singurii români toarele pagini, sporind interesul citicare se luptã, cu ºanse de success, cu torului. Pe scurt, povestea începe cu toatã suflarea spionajului mondial.

Totuºi, numãrul restrîns de cadre, evocarea perioadei Siguranþei fondate finanþarea uneori insuficientã, fac ca de cãtre Mihail Moruzov, care a aceastã „companie“ sã aibã ºi rezulhotãrît crearea unei structuri speciale tate mai puþin vizibile, chiar dacã, în de spionaj, independentã de orice contimp, cu siguranþã, vom putea vorbi trol politic. O structurã în care erau de marile bãtãlii din umbrã care au primiþi doar ofiþerii de elitã ºi care salvat Fiinþa Naþionalã a Statului avea ca scop penetrarea Serviciilor Român!“. (Dandelion) Secrete strãine, dar mai ales a miºcãrilor extremiste din exterior, ce *** puteau reprezenta un pericol pentru Momentul solemn al oficierii statalitatea României. Un fapt confircãsãtoriei s-a desfãºurat aproape în mat de documentele istorice, dupã cum anonimat. Nimic comun cu gruMIHAIL MORUZOV purile mari, exuberante, ce însoþisarãtam într-un articol anterior -

ROMÂNIA MARE“

erã cununiile efectuate mai devreme. O veselie reþinutã; o participare perfect echilibratã: pãrinþii lui Toma, pãrinþii vitregi ai Marilenei; doi colegi ai lui Toma, douã prietene ale Marilenei. Doar Bujor apãrea fãrã o contrapondere. De aceea era considerat ca aparþinînd amîndurora. Era naºul. La masa organizatã în casa lui Toma, viitoarea casã a mirilor, naºul ºi proaspãtul ginere s-au retras în bucãtãrie, prilej pentru a sta iarãºi îndelung de vorbã. La ordinea zilei era, pentru ei, lecþia de pregãtire profesionalã pe care tocmai o dezbãtuserã. Aceasta avusese ca temã analiza, realizatã în mare mãsurã pe baza filmelor documentare nemþeºti, asupra intervenþiei efectuate de unitatea antiteroristã germanã CSG-9 la mii de kilometrii de bazã, tocmai la Mogadiscio, în Somalia, pentru a anihila o acþiune a organizaþiei „Fracþiunea Armata Roºie – RAF“. Ce zici, Tomiþã, vezi cã nemþii nu se joacã?

- Vãd. Au fost ºi au rãmas niºte duri. Dar vreþi sã vã spun ceva? Dincolo de acþiunea din Somalia, care, orice s-ar zice, a fost excelent realizatã, pe mine altceva mã frãmîntã. Eu nu cred cã toþi ãia din conducerea RAF aflaþi în închisoare au hotãrît aºa, brusc ºi dintr-o datã, sã se sinucidã. Altfel spus, eu nu cred cã s-au... sinucis.

- Cînd s-au angajat în asemenea acþiuni, la ce crezi tu cã puteau toþi ãºtia sã se aºtepte? Ce crezi cã puteau sã spere? Sã tot loveascã, dar ei sã nu o încaseze niciodatã?

- În mod normal, cred cã fiecare dintre ei ºtia, de la bun început, cã se logodeºte cu moartea. Dar, ºtiþi cum e, oricine vrea, dupã o astfel de logodnã, sã amîne cît mai mult nunta. Nimeni nu vrea sã moarã.

- Sã nu fi încãlcat legea, ºi atunci nu li se întîmpla nimic.

- Pierduserã încrederea în Lege...

- Atunci de ce sã se aºtepte sã fie protejaþi de legea pe care ei au nesocotit-o în aºa hal?

- Vorbiþi cu patimã...

- Vax albina, Tomiþã. Teroriºtii nu prea mor de bãtrîneþe.

- Important este nu cît trãieºti, ci cum trãieºti. Atît cît þi-e dat.

- Vorbeºti de parcã i-ai admira...

- Poate. ªtiþi cã în calitatea mea de ofiþer de contrainformaþii am studiat, practic, toate datele existente despre organizaþiile intitulate îndeobºte „teroriste“. ªi Armata Republicanã Irlandezã, ºi Brigãzile Roºii italiene, ºi Fracþiunea Armata Roºie din Germania.

Eu am lãsat la o parte motivaþia politicã, religioasã sau socialã a fiecãreia ºi am pãstrat ceea ce, pentru mine, este esenþa: forme ºi mijloace de acþiune. ªi aici, nemþii sînt iarãºi cei mai buni. Ani dea rîndul, cei din RAF au þinut în prizã un aparat poliþienesc imens. De-aia zic cã pentru toatã lumea varianta sinuciderii în grup e cea mai comodã. Dar dupã ei, dupã morþii ãºtia, rãmîn niºte concepþii destul de bine închegate despre gherila urbanã, despre luptãtorul izolat care acþioneazã în condiþiile junglei de beton a marilor oraºe...

- Mi-e teamã cînd te aud cum vorbeºti. ªtii cã dupã admiraþie primul pas poate fi imitarea modelului admirat.

- Poate. Iar cine este gata sã facã acest prim pas trebuie sã accepte cã moartea brutalã - fie ea sinucidere sau crimã – este, în mod necesar, finalul luptei pe care un revoltat individual îndrãzneºte s-o declanºeze împotriva unui sistem. Oricare ar fi acesta.

- Sã accepte deci un rol de kamikadze.

- Fãrã anonimatul acestuia... (…) *** Bujor i-a prezentat generalului Diamant o informare detaliatã în legãturã cu cãpitanul Toma ºi concepþiile sale. Peste 3 luni, Drãgan l-a contactat pe Toma ºi l-a atras în „Nucleu“... (va urma) ADRIAN COSTEA

Pag. a 23-a – 18 decembrie 2015

ROMÂNIA MARE“

Pentru împrospãtarea memoriei

MEMENTO (urmare din pag. 1) Ce nu ºtie, însã, acest om însemnat de la naturã, cu enigmatica lui patã, este cã un mare dezgheþ poate îneca aºezãri întregi ºi, odatã scãpat de sub control, devine mai periculos decît iarna propriu-zisã.

Prãbuºirea comunismului trebuia sã se producã, odatã ºi-odatã, dar tare mã tem cã moartea acestui sistem va face mai multe victime decît naºterea lui.

Dumnezeu ºtie cum ar fi fost mai bine!

Se pare cã vizita lui Bush la Budapesta, la mijlocul anului 1989, n-a fost strãinã de anumite pregãtiri maghiare de intervenþie în România.

Atunci, alarmat de posibilele urmãri anti-româneºti ale acestei vizite, m-am gîndit cã deja nu mai era vorba de Ceauºescu (pe care la ora aceea îl doream toþi afarã din joc), ci de Transilvania, cunoscutã fiindu-mi, mai demult, tenacitatea cu care extremiºtii unguri îºi urmãresc planurile privind dezmembrarea teritorialã a României. Aºa cã am plãsmuit, împreunã cu niºte istorici militari tineri, un amplu articol privitor la culisele acelei vizite, ca ºi la posibilele sale consecinþe pentru România; am dat acest veritabil studiu la tradus în limba germanã, prin mijlocirea unui patriot, pe nume Alexandru Ionescu, directorul general al Agerpres, iar apoi l-am înmînat unui cetãþean german de origine românã, rugîndu-l sã-l treacã graniþa ºi sã încerce sã-l publice într-o revistã din Frankfurt pe Main. Nu micã mi-a fost mirarea sã aflu, dupã cîteva zile, cã bietul om a fost percheziþionat, pînã la piele, la Vama Nãdlac, dupã care i-a fost confiscat materialul, cu brutalitate.

Asta, deºi unii lucrãtori de acolo ºi-au dat seama despre ce era vorba ºi au insistat sã se permitã trecerea articolului peste graniþã. Numai cã ofiþerul respectiv n-a permis aºa ceva, ba chiar a informat la Bucureºti unele foruri, astfel încît sãrmanul român pe care îl alesesem ca intermediar a avut interdicþie de a mai intra în þarã, sancþiune foarte gravã, care se dãdea marilor trãdãtori, ridicatã numai dupã evenimentele din Decembrie 1989. Aºa cã vînzarea noastrã internã, la anumite nivele, începuse mai demult.

Pe asemenea cozi de topor au mizat ungurii la Timiºoara, ºi mizeazã ºi azi. Popor sangvinar, care, în momente de rãscruce ale Istoriei, a provocat bãi de sînge, ungurii ºi-au pus amprenta de neconfundat pe evenimentele din acel oraº. Astãzi, apare tot mai limpede faptul cã ei au fost vioara întîi. Aveau experienþa de la Budapesta, din 1956. Se pregãteau în tabere speciale, nu departe de frontiera cu România.

Intenþionau ca, imediat dupã rãsturnarea lui Ceauºescu, sã mobilizeze cei cca. 500.000 de cetãþeni maghiari din România, apþi de luptã, organizîndu-i în 42 de divizii, cu care sã ocupe toatã Transilvania.

Nu le-a ieºit, însã, decît prima pasienþã: rãsturnarea lui Ceauºescu. Am stat de vorbã, în toate lunile în care am fost interzis ca ziarist ºi scriitor de cãtre factorii de presiune din România, cu foarte mulþi militari ºi ofiþeri de Interne. Din datele culese, ca ºi dintr-o serie de alte informaþii, care provin de la români cinstiþi de peste hotare, reiese cã primii morþi ai Timiºoarei au fost victimele agenþilor trimiºi de Budapesta, întregul scenariu al incendierii ºi devastãrii celor peste 300 de unitãþi comerciale (cu pagube de zeci de miliarde de lei), al rãvãºirii sãlbatice a acelui oraº superb (puteau oare timiºorenii sã-ºi ruineze singuri cetatea?!), al atacãrii unitãþilor militare româneºti, cu sticle incendiare, cu capturarea unor tancuri ºi arderea lor (nu înainte de a se trage cu ele pînã la înroºirea þevii!), cu degradarea ofiþerilor ºi umilirea trupei - toate acestea aratã cã aici a fost mînã de profesioniºti ai diversiunii, cu un îndelung antrenament ºi exerciþiu al crimei. De cînd existã oaste pe acest pãmînt, de mii de ani, românii nu ºi-au atacat niciodatã unitãþile militare, n-au incendiat carele de luptã, nu i-au scuipat ºi pãlmuit pe soldaþi, care sînt fraþii lor! A venit momentul adevãrului: fabricînd de vreme îndelungatã falsa poveste a persecutãrii unui pîrlit de popã (în realitate agent secret, instrumentat de Budapesta), Serviciile ungureºti, în colaborare, poate, cu alte Servicii, au

generat ºi au întreþinut o stare explozivã la Timiºoara, pentru a determina Armata Românã, cu orice preþ, sã tragã. Iar cei 40 de morþi, transportaþi cu autoduba frigorificã, n-au fost nici revoluþionari, nici ofiþeri români ai D.I.A., cum s-a tot spus pînã acum - au fost, pur ºi simplu, agenþi maghiari, pe care oamenii lui Vlad, Stamatoiu ºi Teodorescu i-au dibuit ºi i-au lichidat. Din cauza asta nu s-a gãsit absolut nici un indiciu la ei, nici un act, nici o hîrtie cît de cît lãmuritoare, nici mãcar un tichet de tramvai - ori numai agenþii umblã aºa, este ºtiut. ªi tot din cauza asta nu-i revendicã nici o familie româneascã pînã acum, dupã mai bine de 8 luni, pentru cã ei nu sînt de pe-aici, asta e, ce sã ne tot ascundem dupã deget. În acest sens, a apãrut chiar un articol în revista „Phoenix“, din Oradea, din care reiese cã, pe teritoriul Ungariei, a fost dezvelit recent un monument consacrat victimelor maghiare ale Revoluþiei din România! Care or fi fost aceste victime, dacã nu agenþii respectivi? Pe fondul acestor grave incidente, amplificate de o zvonisticã bine pusã la punct ºi de o avalanºã de minciuni tipice agenturilor infiltrate în teritoriu strãin, la Bucureºti a ajuns ºtirea cã au murit nu mai puþin de 4.500 de români nevinovaþi.

Iatã de ce trebuie sã privim cu alþi ochi ºedinþa C.P.Ex., din 17 decembrie, ca ºi apariþia lui Ceauºescu la televizor, în seara zilei de 20 decembrie: omul nu minþea, Serviciile Secrete l-au informat exact, chiar era vorba de atacuri strãine! Poate din cauza asta s-a ºi „sinucis“ acolo, în temniþã, locþiitorul generalului Constantin Nuþã, colonelul Petre Moraru. Românii, prin urmare, au cãzut în plasa ungureascã, apoi au venit evenimentele de la Bucureºti, care nu sînt foarte clare nici ele: de pildã, nu s-a scris niciodatã cã, în Piaþa Universitãþii, pe 21 decembrie 1989, a fost cititã Declaraþia de la Budapesta. Un alt element, de maximã importanþã: în aceeaºi zi, dimineaþa, la secþia de presã a C.C. al P.C.R. s-au primit telefoane insistente care anunþau cã, în faþa Ambasadei Ungariei din Bucureºti, s-au strîns 200 - 300 de tineri, cu drapele maghiare, care, ulterior, s-au îndreptat spre mitingul organizat de rãii-sfetnici ai lui Ceauºescu. Iar crearea de panicã, simultan, în mai multe puncte ale Pieþei Palatului, prin aruncarea de bombe lacrimogene ºi agresarea oamenilor cu cuþitul, pentru a se crea debandadã ºi haos, aratã iarãºi cã e vorba de profesioniºti ai diversiunilor politice. Elementele sînt cu mult mai numeroase, ºi va veni o vreme cînd vor fi publicate într-o ordine cronologicã. Era acesta singurul mod de a fi debarcat Ceauºescu, prin provocãri strãine, care mizau pe vãrsarea sîngelui românesc nevinovat? Rãmîne de vãzut, Istoria va judeca. Iar tot ceea ce se întîmplã de 8 luni în România aratã limpede cã puterile strãine implicate forþeazã nota pentru a recupera roadele Revoluþiei, despre care sînt convinse cã sînt ale lor. Prin urmare, ce este adevãrat în

evenimentele din Decembrie 1989? Numai sacrificiul curat al tineretului, numai el este real ºi frumos, restul este o punere în scenã articulatã în strãinãtate.

Disociind clar valul de nemulþumire a populaþiei faþã de regimul lui Nicolae Ceauºescu (pe de o parte), de amestecul barbar al puterilor strãine, care au trimis la moarte, în primã fazã, zeci de români nevinovaþi (pe de altã parte) - vom aprecia, în concluzie, cã nimic din tot ceea ce s-a petrecut în România nu este întîmplãtor. Ne aflãm în posesia urmãtoarelor informaþii: guvernul de la Budapesta ar fi pregãtit, încã de atunci, o intervenþie pentru a ocupa ºi anexa Transilvania, avînd acordul unor puteri strãine. În acest scop, ar fi fost selecþionaþi 25.000 de militari unguri, care au fost instruiþi în þara d-lui Mitterand (erau oare întîmplãtoare declaraþiile date ulterior la Budapesta de cãtre acesta?!) - instructajul era fãcut de cãtre formaþiunile G.T.I, specializate în lupte ºi intervenþii de stradã. Aceºtia ar fi urmat sã pãtrundã ca turiºti, ori sub alte acoperiri, dupã ce toþi cei 4.000 de cetãþeni unguri, care au agitat Ardealul în ziua de 15 martie, ar fi reuºit sã provoace tulburãri sîngeroase - în eventualitatea cã aceste conflicte ar fi luat amploare, cei 25.000 de militari ar fi executat misiuni precise, „pentru apãrarea etnicilor maghiari“, paralizînd toate activitãþile, lichidînd personalitãþi române, preluînd controlul în zonã. Din diferite motive, acest scenariu nu le-a ieºit, sau a fost abandonat. Dar arme ºi muniþii au intrat în Ardeal, mai ales prin intermediul unor aºa-zise ajutoare umanitare, fiind pãstrate bine de preoþi reformaþi ºi catolici - aceºtia chiar permit desfãºurarea în lãcaºurile de cult a ºedinþelor filialelor UDMR ºi sprijinã organizarea grupãrii paramilitare de tineri, care cîntã în biserici, pînã la exaltare, Imnul de stat maghiar ºi marºuri iredentiste! Totul s-a încadrat, în acel decembrie, într-un scenariu menit sã fie o crimã perfectã - din fericire pentru noi, trãim în Balcani, unde se aflã în scurtã vreme ºi ce lapte þi-a dat doica, darmite ce sînge þi-a luat perestroica. Rezumînd, pot spune, fãrã teamã de a greºi, cã forþele de diversiune ºi intervenþie strãine au speculat la maximum nemulþumirile populaþiei româneºti, haideþi sã nu mai privim înapoi, cu atît mai mult cu cît el devenise o frînã în evoluþia României - totul este sã nu îngãduim anarhia inimaginabilã instauratã dupã moartea lui. Politicienii unguri zic cã fac un joc deºtept nevoie mare, cã ne împing în situaþia de ºahmat, preºedintele A. Goncz se duce - unde credeþi? în Ucraina, pentru a specula diferendele existente aici faþã de Basarabia, noroc cã în limba noastrã romanicã se gîndeºte mai sprinþar decît în graiul lor gutural ºi încîlcit ca sîrma ghimpatã. Primejdia de-aici ne vine, iar în numerele urmãtoare ale revistei, dacã vom mai trãi pînã atunci, am sã expun cu lux de amãnunte fazele actuale ºi imediat urmãtoare ale imixtiunii maghiare în viaþa internã a României.

Fireºte, ideal ar fi sã se stingã orice stare conflictualã, iar românii ºi maghiarii sã trãiascã în concordie, aºa cum au trãit în cea mai mare parte a Istoriei. Doamne, dã-le liderilor maghiari - din România ºi din Ungaria - înþelepciunea de a nu-ºi mai tulbura congenerii cu visuri deºarte!...

La colindat, de Praznicul Naºterii Domnului Stimatã Lidia Vadim Tudor, Sînt Preot Roman Foray, membru PRM ºi colaborator la publicaþiile partidului. Respectuos, vã rog sã consideraþi poeziile pe care vi le-am trimis ca fiind dedicate Praznicului Naºterii Domnului. Aº fi onorat dacã le-aþi publica împreunã, fiind complementare în conþinut. În Cerul Slavei Sale, Dumnezeu sã-l Iubeascã pe Marele Vadim Tudor! Pe pãmînt, Dumnezeu sã vã þinã în braþele Sale iubitoare, dragi copii ai Marelui Vadim! Vã felicit pentru calitatea revistei, astãzi sub conducerea dvs.

CRAI COLINDÎND Colindãm voios colind preafrumos, sub Cer, sub pãmînt Cerului sfînt un gînd, un gînd de pe pãmînt; din vechi umblînd cerînd ºi cerînd Naºterea Domnului Domn în trupul de om; oriºice veste, ne-am fi bucura ne-ar fi lumina pe pãmînt ºi în gînd

oricît, oricînd, cîndva, va veni Steaua luminînd… mai putem aºtepta!

COPIL COLINDÎND Copil din nopþi de Crãciun Te rugam Crãciunul sã mai rãmîie, cu drag sã-þi cînt colindul strãbun, din dragul ce-mi eºti din pruncie; Copil moºneguþ ce-am ajuns ºi azi Te colind sub cer înstelat; oricît aº trãi, nu mi-e de-ajuns – disearã pornesc iarãºi la colindat!

Veºnic copil, în veºnice nopþi de Crãciun.

Preot ROMAN FORAY

Pag. a 24-a – 18 decembrie 2015

NEGRU ALBASTRU RO“U GALBEN

M M II C C Ã Ã

ROMÂNIA MARE“

E E N N C C II C C L L O O P P E E D D II E E

S p o r t * S p o r t * S p o r t FRUMOASA DIN VITRINÃ Despre începuturile ºahului la noi

1

3

4

5

6

7

8

9 10

2 3

4 5 6

7 8

9 10

Delfinul (2) O cãlãuzã neobiºnuitã (2)

*** Cum se ºtie, pe lîngã vînãtoare ºi pescuit, M. Sadoveanu a avut ºi pasiunea ºahului, ajungînd pînã la nivelul de ,,maestru”. Încã din tinereþe (la fel ca Eminescu sau Caragiale, în altã epocã), a petrecut ceasuri minunate în faþa tablei de ºah. În 1933, a scos chiar ºi o carte, ,,Aventurile ºahului”, astãzi, o adevãratã raritate bibliofilã. Tot lui îi datorãm ºi un ,,Decalog ºahist” în versuri, prin care urmãrea sã-i liniºteascã, într-un mod elegant, pe chibiþii care se adunã în jurul jucãtorilor de ºah ºi îi deranjeazã: „1. Sã tacã./ 2. Gesturi sã nu facã./ 3. Orice sfat sã lese./ 4. Sã n-atingã piese./ 5. Sã nu fredoneze./ 6. Sã n-aprecieze./ 7. Sã nu facã glume./ 8. Sã nu ne afume./ 9. Sã nu facã semn./ 10. Sã fie de lemn“.

PAUL SUDITU

2

1

ªahul a pãtruns în þara noastrã pe douã filiere: Paris-Viena-Iaºi-Bucureºti ºi Petersburg-MoscovaOdessa-Galaþi-Bucureºti. La Biblioteca Academiei Române se pãstreazã cel mai vechi manuscris despre sportul minþii, ,,Le jeu d'échecs” (ºahul), datat 4 aprilie 1838. În traducerea româneascã, fãcutã de Francisk Rusizki, ºeful muzicii militare din Iaºi, acest sport se numea ,,Jocul ªatrancei” (,,ºah”, în arabã). De aceea, poate nu întîmplãtor, în capitala Moldovei se vor forma mulþi muzicieniºahiºti, printre care îi amintim pe Elena Asachi (soþia lui Gh. Asachi), Gheorghe Schiletti, Matei Millo (actorul), Wilhelm Humpel (cumnatul lui Titu Maiorescu), Ioseph Herfner º.a. Se pare cã, pînã la apariþia lui Mihail Sadoveanu, cel mai avansat în tainele acestui joc era compozitorul, dirijorul ºi profesorul W. Humpel, în casa cãruia se dãdeau adevãrate bãtãlii în faþa eºichierului. Cînd, la sfîrºitul anului 1884, Eminescu ºi-a fracturat un picior ºi a fost internat în Spitalul ,,Sf. Spiridon”, acesta îl vizita aproape zilnic în salon ºi îl provoca la nesfîrºit partide ºah. Dincolo, la Bucureºti, cel

mai înfocat jucãtor de ºah din Secolul al XIX-lea a fost tot un muzician, Ludwig Anton Wiest (18191889). Compozitor, violonist ºi dirijor la Teatrul Naþional, el a adus moda ºahului de la Viena ºi a rãspîndit-o în saloanele literar-muzicale apãrute în Bucureºti. O vreme, cine cînta la pian în orchestra lui? Chiar fiica poetului Grigore Alexandrescu. Un alt mare cunoscãtor al ºahului a fost pianistul Teofil Demetrescu, fiul scriitorulu ºi academicianului Anghel Demetriescu, un apropiat al lui Caragiale. Pe cînd se afla în Germania, el era sã fie arestat, pentru spionaj, întrucît juca ºah prin corespondenþã ºi trimitea cãrþi poºtale pe care scria ,,ªah la rege”, sau ,,Calul înghite dama”. În sfîrºit, ºi muzica de operã a avut un reprezentant în lumea ºahului, baritonul ªerban Tassian, care s-a mai distins ºi în rugby.

TRADIÞII DE SÃRBÃTORI

Se ºtie cã delfinii sînt printre cele mai rapide vieþuitoare. Pelorus Jack înota mile întregi printre vapoare, trecea pe sub ele ºi apãrea, pe neaºteptate, de cealaltã parte a navei. Avea însã grijã ca, îndatã ce vasul se apropia de zona periculoasã, sã þîºneascã în faþa prorei ºi sã se posteze sub privirea timonierului cãruia îi indica traseul, pentru a-l feri de primejdie. În anul 1903, s-a întîmplat însã un eveniment care i-a îndurerat profund pe toþi marinarii care navigau în apele acelea. Un pasager beat de pe vaporul Pinguin l-a rãnit pe inimosul delfin trãgînd cu pistolul asupra lui. Furia marinarilor a fost atît de cumplitã, încît a fost nevoie de intervenþia drasticã a cãpitanului pentru a-i împiedica sã-l linºeze pe beþivanul care comisese acea faptã odioasã. O perioadã, Jack nu ºia mai fãcut apariþia, umplîndu-i de tristeþe pe marinarii obiºnuiþi deja cu giumbuºlucurile delfinului care le înveselea sufletul în timp ce-i cãlãuzea pe calea cea bunã pentru a-i ocroti. Credeau cu toþii cã murise în urma rãnii primite de la pasagerul aflat în stare de ebrietate, dar iatã cã, dupã douã sãptãmîni, într-o bunã dimineaþã, curajosul Jack le umplu, din nou, sufletul de bucurie marinarilor care se aventuraserã prin „Trecãtoarea Francezã“, apãrînd vesel ca întotdeauna. În semn de omagiu adus credinciosului delfin care, doar din dragoste faþã de oameni, îndeplinea o sarcinã atît de dificilã, Consiliul Municipal din Wellington a emis o ordonanþã prin care Jack Pelorus era protejat de orice molestare ºi i-a împuternicit pe marinari sã vegheze asupra strictei sale respectãri. Delfinul iubitor de oameni a continuat sã-ºi facã datoria, cu o singurã excepþie: niciodatã nu a mai ghidat vasul Pinguin, de la bordul cãruia fusese împuºcat. Mulþi marinari refuzau deja sã se angajeze pe acel vas, pe care-l considerau blestemat. În anul 1909, vasul Pinguin a naufragiat în trecãtoare, catastrofã soldatã cu pierderi considerabile de vieþi omeneºti. Pelorus Jack devenise deja celebru în lumea întreagã. Specialiºtii au estimat cã, în perioada în care cãlãuzise vasele prin cumplita „Trecãtoare Francezã“, salvase de la moarte mii de vieþi. Zi ºi noapte, el se aflase la datorie, începînd din 1871, pînã în luna aprilie a anului 1912. De atunci, inimoasa cãlãuzã a marinarilor a dispãrut. Trebuia ca, odatã ºi odatã, sã plãteascã ºi el tributul pe care fiecare vieþuitoare de pe pãmînt îl plãteºte Doamnei cu coasa. Golul pe care l-a lãsat în urmã a fost imens. Nici un alt delfin n-a venit sã-l înlocuiascã.

Pentru cã Jack Pelorus a fost unic. În memoria sa, la Wellington a fost ridicat un monument de cãtre cei pe care i-a ocrotit cu dragoste ºi fidelitate timp de 40 de ani.

Sfîrºit MARGARETA CHETREANU

ORIZONTAL: 1) Mare Sãrbãtoare creºtinã care marcheazã Naºterea Mîntuitorului Christos, obiceiurile practicate fiind caracterizate printr-o mare varietate tematicã ºi imagisticã – Puse la mijloc! 2) Poleitã – A lucra pãmîntul; 3) Centru turistic în Maroc – Împodobit; 4) În Bucovina, de Anul Nou, tinerii merg cu „Pluguºorul“, flãcãii merg la colindat la fetele nemãritate iar aceste persoane în vîrstã imitã „jocul caprei“ sau „jocul cerbului“, un ritual bine regizat, cu mãºti ºi personaje mitice – Sãrbãtorit în final! 5) Usturoiat (reg.) – Începe „pluguºorul“; 6) Cununie! – ªi prepararea acestui produs lactat face parte din tradiþia pastoralã maramureºeanã, pe lîngã urdã ºi jintiþã – Ceas; 7) Sloi de gheaþã plutitor (reg.) – În întregime; 8) Cap de guºter! – Merg cu ursul; 9) Instrument muzical nelipsit colindãtorilor din zona Ardealului – Crenguþa de brad, simbol de prosperitate în perioada Anului Nou; 10) Joc cu caracter de pantomimã, asemãnãtor cu Capra sau Turca, întîlnit prin Muntenia, prin care se imitã capete de cocoº, de vultur, de lup etc. – Început de iarnã!

VERTICAL: 1) Dupã cum ard în noaptea de Anul Nou, aºa va fi recolta în anul care vine, spune o altã superstiþie – Crãciun Bianca; 2) Complex turistic în staþiunea Poiana Braºov – Fiinþã spiritualã creatã de Dumnezeu, care vesteºte oamenilor tainele ºi voile Domnului; 3) A indica – „Tare ca piatra,... ca sãgeata“; 4) Fructe exotice – Elena Zaharia; 5) Ionel Tãnase – Sorcovitã, în cele din urmã! – A merge cu colindul; 6) Aeroport în Kazahstan – Veºmînt tradiþional (pop.)

7) În triaj! – În post! 8) Se schimbã în toiul Revelionului – Graniþã; 9) Colindãtor – „Din... cel luminos“ (neart.; „Versuri Colinde“ – Fuego); 10) Aici, tradiþia pluguºorului se manifestã printr-un ritual strãvechi din cadrul obiceiurilor de Anul Nou moºtenit de la romani ºi rãspîndit în toate þinuturile Þãrii (pl.) - A însufleþi.

DICÞIONAR: RIAT, INIE, UAON PAUL BÃGNEANU Delegarea careului din nr. trecut „MÃRIMI“: ORIZONTAL: 1) TALIE – FORTA; 2) ERETICI – ARC; 3) MEGA – AZOTIC; 4) PAIRI – IZA – E; 5) EL – ITIC – TUL; 6) R – L – ATASARE; 7) ARIANI – A – SR; 8) TIMP – ISTI – A; 9) UZITA – T – BOT; 10) RIT – SPORIRI; 11) ACAR – CRESTE.

Anecdote * Anecdote LA VAMÃ Un þãran venea cu un car plin de saci. Caii îi erau slabi ºi obosiþi de drum.

La barierã e oprit.

– Ce ai în saci? Þãranul se plecã la urechea funcþionarului vamal ºi-i spuse o vorbã la ureche.

– N-am înþeles, spune mai tare, omule, se rãsteºte vameºul. Þãranul spuse a doua oarã la ureche vorba, dar funcþionarul tot nu înþelese.

– Am ovãz, domnule, zice þãranul, dar foarte încet.

– Ei, ºi apoi de ce nu vorbeºti mai tare?

– Ca sã nu mã audã caii.

Adresa redacþiei revistei „România Mare“ se aflã pe Str. Vasile Lascãr nr. 16, Sector 2, Bucureºti. Tel./fax: 314.93.69 IMPORTANT: Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului.

De asemenea, în cazul unor agenþii de presã ºi personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine.

Difuzatã prin SC PARDADO DISTRIBUTION SRL. Tel.: 0744.22.24.70 (d-na Denisa Gafiþa).

Abonamente prin SC MANPRES DISTRIBUTION SRL. Tel. 021/312.48.01; fax 021/314.63.39 Codul ISSN 1220 – 7616.