Alergăm după lucruri palpabile, care să ne umple viața, locuința, spațiul personal, golul din interior. Suntem dornici să AVEM cât mai multe, uitând că esențial este să FIM. În goana după concret, omitem sentimente, pe cei de lângă noi, uităm de suflet, de picătura de spiritualitate... Puțini au șansa să rupă ritmul și să asculte glasul interior, ce renaște odată cu iubirea. Singurul remediu și sens al vieții! Iar cei care, odată gustând din ea, trăiesc în ea și o cultivă, sunt și mai puțini. Să FIM, ar trebui să fie dezideratul nostru. Să fim în iubire, fericiți, împăcați și ferm convinși că suntem pe drumul cel bun! Să fim pentru noi și pentru celălalt, pentru familie și pentru copiii noștri, care au nevoie de ghizi buni. Să ne iubim și să iubim, să acceptăm experiențele care ne vin și să iertăm aproapelui. Să înțelegem că rostul nostru e să vedem și să dăm mai departe binele, să binecuvântăm clipa și să ne atașăm de oameni, nu de lucruri.
