mai ales întâmplător, viața ar fi normală și că toată suflarea țării este „fericită și cu lacrimi pe obraz”. Realitatea de zi cu zi arată cu totul altfel. Și asta o știți prea bine. Concret. Noapte de noapte colcăie barurile și cluburile de toate felurile frecventate doar de „spuma” actualei societăți.... bazate, pe ce credeți?... pe libertate și democrație! Milionari, miliardari în lei și euro dar mai ales odraslele lor, beizadelele adică, duc o viață vecină cu dezmățul. Ca să nu mai vorbim despre un lucru stânjenitor instaurat după 1990. Care anume? Se știe clar că România din 1947 este republică. Cu toate acestea azi nu mai ai loc de regi și regine, prinți și prințese, de vedete, fițe și nici mai mult nici mai puțin de… celebrități… Și știți în ce domenii...? Manele, fitness, design, cosmetică, folclor... restul completați-l dumneavoastră pentru că ți se face greață de ce a ajuns să pară pentru unii noțiunea de celebritate.
Și pentru că am ajuns aici și ca să punem capac la toate au apărut o puzderie de oameni politici (mulți dintre ei niște analfabeți din toate punctele de vedere) să se considere și ei profesori, doctori, savanți prin ce fac și mai ales prin ce debitează pe care orală. Aceștia, „pas cu pas”, cum silabisește un celebru politician contemporan, fac tot ce pot pentru ca să le fie lor bine în prezent iar nouă, poate, în viitor. Pensii speciale, indemnizații, premii și alte surse de a-și duce viața liniștit de la o zi la alta. Aceasta este singura lor deviză de căpătâi. Țară bogată, țară săracă! România este, după cum se știe, prin excelență o țară bogată din punct de vedere al resurselor naturale, materiale și, desigur, al celor umane. Faptul că în prezent nu vrem să le valorificăm în mod chibzuit ne aruncă în cealaltă extremă – de țară săracă. Iată de ce „deșteaptă-te române” trebuie să fie deviza noastră pentru tot ceea ce trebuie să facem de aici
încolo. Numai așa putem deveni o țară bogată. Aceasta pentru că totul poate, și trebuie, să se concretizeze prin a investi și, deci, a construi. Dacă nu vom construi cât mai multe și în toate domeniile de activitate vom fi pe mai departe tributarii altora care n-au scrupule în a ne exploata la maximum slăbiciunile noastre de țară săracă și incompetentă. Cine are urechi de auzit ar trebui să purceadă la alte concepții și practici de viață și societate competitivă și eficientă. PS. Până de curând erau bani la buget pentru a se face cât de cât ceva. Acum nu mai sunt. Și trebuie, vrem nu vrem, să… strângem cureaua ca pe vremea știți dumneavoastră cui... Ce să-i faci „statul pe tușă” mai mulți ani i-a înfometat pe mulți. Așa că, în continuare, cine poate oase roade... cine nu, altădată... Pentru că la noi „rotirea cadrelor” funcționează bine-merci indiferent de politicienii aflați în fruntea țării. Ciprian Enache