V-am prezentat, într-unul din numerele anterioare ale revistei, personalitatea profesorului Mircea Mihailescu, specialist român renumit în domeniul „învelitorilor subþiri“. Explicând de ce este atât de pasionat de „învelitorile subþiri“, profesorul Mircea Mihailescu spunea, citãm: „Învelitorile subþiri sunt mai economice din punct de vedere al consumului de materiale, dar ºi mult mai expresive ca imagine plasticã faþã de structurile tradiþionale. Astãzi, când în fuga de banalitate se forþeazã cãutarea, cu orice preþ, a originalitãþii, învelitorile subþiri oferã o excelentã modalitate de creaþie funcþionalã ºi impresionantã, în acelaºi timp“. O dovadã cã profesorul Mircea Mihãilescu a fost preocupat, în tot ceea ce a proiectat de-a lungul vieþii, nu numai de aspectul economic dar ºi de cel al originalitãþii ºi frumosului în construcþiile sale. De altfel, aºa cum dovedeºte din eseul pe care îl publicãm în continuare, profesorul Mircea Mihãilescu considera creaþia tehnologicã drept artã, plasând-o alãturi de arta purã.
Arta Tehnologicã, motorul civilizaþiei prof. dr. ing. Mircea MIHAILESCU, ºef lucrãri dr. ing. Delia DRÃGAN Procesele artistice izvorãsc din chemarea spre „exteriorizare - comunicare“, a unor oameni dotaþi ºi sunt stimulate complementar de receptivitatea - avidã de mesaje a mediului uman. Într-o abordare globalã, sursele de creaþie ale artei se recunosc a fi de douã feluri: prima, liric-subiectivã, predominant intuitivã, revelatã prin comunicarea unor viziuni, interpretãri ºi atitudini concepute fãrã restricþii exterioare, în mintea omului - personalitate, ºi a doua, lucid obiectivã, rod al inteligenþei individuale sau de grup, centratã teleologic, spre conformãri de obiecte structurate în respectul legilor naturii. Creaþiile din prima clasã, produse ale talentului, au cãutat sã fixeze static imagini figurative sau abstracte a ceea ce, cu emfazã, s-a denumit „eternul“ uman sau „eternul realitãþii“, folosind, sec spus, mijloacele de comunicare preexistente. Referindu-ne la cea de a doua clasã de creaþii, suntem puºi mai întâi în situaþia de a admira opera fãuritã, independent de noi, de marele CREATOR al naturii; despre exemplarele ei, cu greu se poate spune cât sunt de emoþionante: florile, animalele.
Gara TGV Guillemins, Liège
Unicatele naturii sunt, în acelaºi timp, riguros logice dupã raþiunea noastrã ºi, sã recunoaºtem, n-au fost concepute în ideea de „artã pentru artã“, ci dimpotrivã, aservite unor scopuri sau funcþiuni evidente. Tot ce vedem, simþim sau percepem, din mediul natural, are finalitate, iar frumosul care ne impresioneazã rezultã din coeficientul nostru de înþelegere a scopului urmãrit în fiecare caz. Ei bine, în paralel cu natura - fãrã a o copia -, prin decriptarea ºtiinþei care o guverneazã ºi în condiþiile limitate de creativitate, specifice omului, s-a emancipat treptat ARTA
World Trade Center transportation hub, New York 42
TEHNOLOGICÃ sau ARTA FUNCÞIONALÃ, care, vrem sau nu, dominã astãzi viaþa noastrã. Evident, primele exteriorizãri ale omului au fost direct intuitive desenele rupestre, statuile din Insula Paºtelui. Ulterior, odatã cu dezvoltarea raþiunii - semn al divinitãþii din noi, cum ar spune Santayana - antecesorii inginerilor de astãzi s-au încumetat sã construiascã, mai întâi rudimentar, dolmene, stone-hengeuri, piramide, apoi temple ºi în paralel sã inventeze roata, sã producã maºini de ridicat apã, maºinile dinamice, automobilele, avioanele, rachetele º.a. ARTA TEHNOLOGICÃ are meritul superior de a fi inventat obiecte ºi procedee - îndeplinind funcþiuni neaºteptate, fãrã precedent - într-o coagulare de idei, predominant raþionalã. Atunci când invenþiile au atins un grad superior de satisfacere a principiilor ºtiinþifice, datoritã perfecþiunii lor, au devenit emoþionale (vezi automobilele, avioanele). Dupã cum în firea naturii intrã ºi cultivarea sensibilitãþii senzoriale, ARTA TEHNOLOGICA a evoluat de la rudimentar spre un complex tot mai extins de exigenþe. Astfel, acel Revista Construcþiilor mai 2016