Actualitatea creștină nr. 8/2021 by Revista Actualitatea Crestina

Nr. 08/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

ÎN CER AVEM O MAMĂ. CERUL ESTE DESCHIS, CERUL ARE O INIMĂ Luna august – luna contemplării strălucirii cerului Rugăciunile euharistice Pentru cei care caută pace pentru suflet Întotdeauna trebuie să ne întrebăm dacă protejăm cu toate forțele noastre pe Isus și pe Maria, care în mod misterios sunt încredințați responsabilității noastre, îngrijirii noastre, pazei noastre. Fiul Atotputernicului vine în lume asumând o condiție de mare slăbiciune. Devine unul care are nevoie de Iosif pentru a fi apărat, protejat, îngrijit, crescut. Dumnezeu se încrede în acest om, așa cum face Maria, care în Iosif îl găsește pe cel care nu numai că vrea să-i salveze viața, ci va avea grijă mereu de ea și de Prunc. În acest sens sfântul Iosif nu poate să nu fie Păzitorul Bisericii, pentru că Biserica este prelungirea Trupului lui Cristos în istorie, și în același timp în maternitatea Bisericii este adumbrită maternitatea Mariei. (Papa Francisc, Scrisoarea apostolică Patris corde)

Programul Sfintelor Liturghii, duminica, la munte... Azuga – Str. Victoriei 30 Biserica Sfântul Nicolae Sf. Liturghie, D: ora 9.30 Brezoi – Str. Eroilor 61 Biserica Sfântul Anton de Padova Sf. Liturghie, D: ora 10.30 Predeal – Str. Căprioarei 12 Biserica Adormirea Maicii Domnului Sf. Liturghie, D: ora 11.30 Sinaia – Aleea Poștei 5 Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus Sf. Liturghie, D: orele 11.00 și 18.00 Timișu de Sus – Șos. Națională 19 Capela Sfânta Tereza a Pruncului Isus Sf. Liturghie, D: ora 9.30

Sufletul nu are vacanță. Deci, când mergi în concediu, la mare sau la munte, nu uita să te ocupi și de sufletul tău! Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă: „Să fie stârpite dintre voi orice amărăciune, aprindere, mânie, răcnet, injurie și orice răutate” (Ef 4,31). Această răbdare se întărește atunci când recunosc că și celălalt are dreptul de a trăi pe acest pământ împreună cu mine, așa cum este el. Nu contează dacă este un deranj pentru mine, dacă alterează planurile mele, dacă mă sâcâie cu modul său de a fi sau cu ideile sale, dacă nu este întru totul cum mă așteptam. Iubirea comportă mereu un sentiment de profundă compasiune, care duce la acceptarea celuilalt ca parte din această lume și atunci când acționează într-un mod diferit de cel pe care eu l-aș fi dorit. (Papa Francisc, Exortația apostolică Amoris laetitia, nr. 92)

... și la mare Constanța – Str. Lăpușneanu 161 Biserica Sfântul Pius din Pietrelcina Sf. Liturghie, D: orele 10 și 18 Constanța – Str. N. Titulescu 11A Bazilica Sfântul Anton de Padova Sf. Liturghie, D: orele 9.00, 10.30, 12.00 și 18.00 Mangalia – Str. Libertății 2 Biserica Sfântul Apostol Andrei Sf. Liturghie, D: orele 10.30 și 18.00 Năvodari – Str. Constanței 23 Biserica Fericitul Ieremia Valahul Sf. Liturghie, D: ora 10.00 și 18.00 Lumina – Str. Narciselor 178 Biserica Sfinții Apostoli Petru și Paul Sf. Liturghie, D: ora 8.30 Techirghiol – Str. Zânelor 2 Biserica Sfântul Konrad Sf. Liturghie, D: ora 14.30

CUPRINS Actualitatea creștină • Publicație a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București • Anul XXXII, Nr. 8/2021

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

SUFLET TÂNĂR

În cer avem o Mamă. Cerul 17 Cine are picioare scurte? este deschis, cerul are o Inimă Reportaje Luna august – luna contemplării Știri/Anunțuri strălucirii Cerului UNIVERSUL FAMILIEI

VATICAN

5 6 7

@Pontifex Știri din Vatican L’Osservatore Romano FOCUS

8 10 11 12 13

Semnificaţii liturgice Rugăciunile euharistice Evenimente Slujirea iubirii O zi specială Știri ARCB Știri interne/externe

BISERICĂ ȘI SOCIETATE

14 Spiritualitate Rugăciune pentru Liban 16 Doctrină socială Odihna – între moft și poruncă

21 ABC-ul credinței 22 Societate Vocația la căsătorie SPIRITUALITATE

23 Din catehezele Papei Criterii de discernământ 24 Sfânta Scriptură – Psalmii Pentru cei care caută pace pentru suflet 25 Minuni şi sfinţi Maria Francesca a lui Isus 26 Biserica misionară Uniunea Misionară Pontificală (UMP) 27 Pagina Ghika L-au cunoscut pe Vladimir Ghika (și reciproc). Scarlat Callimachi (1896-1975) ANIVERSARE

28 L’Osservatore Romano la 160 de ani

3 CULTURĂ

32 Credință, artă și istorie Acord FAFCE-CCEE: Asociațiile de familii în slujba Bisericii și a binelui comun 33 Un bal pentru o bazilică 34 Idei pentru timpul liber 35 Sacralitatea în artă ETCETERA

36 Anunțuri

COPERTA ACTUALITATEA CREŞTINĂ, NR. 8/2021

Mesajul redacției Numărul din luna august al revistei Actualitatea creștină se deschide cu editorialul în care ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, ne vorbește despre faptul că „În cer avem o Mamă. Cerul este deschis, cerul are o inimă. Luna august – luna contemplării strălucirii cerului”. Înalt Preasfinția Sa se referă în articol la cele două sărbători din luna august: „Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ne îndeamnă, aşadar, să ne ridicăm privirea din nou spre Rai. La începutul lunii, am fost «transportați» pe Tabor. Acum ne ridicăm ochii spre Maria care intră în Taborul veşnic – Cerul”. Paginile 8-9 aprofundează o temă importantă pentru viața de credință, respectiv Rugăciunile Euharistice. La pagina 10 aflăm despre „Slujirea iubirii”, așa cum numește Sfântul Augustin sacramentul Preoției, pe care l-au primit trei diaconi pe 26 iunie. La pagina 11 este prezentată „Rugăciunea bunicilor și a persoanelor în vârstă”. Pagina 17 ne vorbește despre minciună, răspunzând la întrebarea „Cine are picioare scurte?” La pagina 22 ni se prezintă „Vocația la căsătorie”. Pagina 23 aduce în prim-plan „Criteriile de discernământ”. Pagina 24 se adresează celor „care caută pace pentru suflet”. Pagina 26 se referă la Uniunea Misionară Pontificală. Paginile 28-31 aduc în centrul atenției aniversarea de 160 de ani a ziarului L’Osservatore Romano. La pagina 27 facem cunoștință cu Scarlat Callimachi, cel supranumit „Prințul roșu”. Pagina 35 tratează despre tabloul „Înmulțirea pâinilor și a peștilor” pictat de Giovanni Lanfranco. În paginile revistei se mai găsesc știri din țară, de la Vatican și din lume, anunțuri, idei pentru timpul liber. Lectură plăcută!

EDITOR

Centrul de Comunicații Sociale Angelus Communicationis REDACȚIE

Iulia Cojocariu Pr. Francisc Doboș Pr. Fabian Măriuț Pr. Tarciziu Șerban Pr. Francisc Ungureanu CORECTURĂ

Iulia Cojocariu Crenguța Nicolae COLABORATORI

Pr. Gabriel Anghel Pr. Daniel Gheorghiță Benchea Pr. Marian Blaj Dănuț Doboș Pr. Andrei Dumitrescu Pr. Octavian Enache Francesca Gehl Liana Gehl Mons. Ieronim Iacob Pr. Ștefan Lenghen LAYOUT GRAFIC

Angelus Communicationis COPERȚI

Roxana Elekes DISTRIBUȚIE ȘI ABONAMENTE

Tereza Petreș Librăria Sf. Iosif Str. G-ral Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015457, libraria@arcb.ro www.librariasfiosif.ro TIPAR

Tipografia Everest 2001 SRL www.everest.ro

ACTUALITATEA CREȘTINĂ Publicație a Arhidiecezei Romano-Catolice de București Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164, București Tel. 021/2015470, 021/2015411 redactie@actualitatea-crestina.ro www.actualitatea-crestina.ro ISSN 1221 - 7700

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

ÎN CER AVEM O MAMĂ. CERUL ESTE DESCHIS, CERUL ARE O INIMĂ LUNA AUGUST – LUNA CONTEMPLĂRII STRĂLUCIRII CERULUI

iclul naturii săvârșește în mod de neoprit propriul curs şi, de câteva săptămâni, ne găsim din nou în situația de a ne bucura de anotimpul estival, a cărui inimă sunt lunile iulie şi august. Este timpul zilelor frumoase şi calde, singurele luni în care şcolile sunt închise (cu excepția celor care au bacalaureatul sau examene de admitere). Elevii, studenții, profesorii se odihnesc după un an scolastic întreg, acesta din urmă marcat, din păcate, din nou deseori de „învățământul la distanță”, fără contactul uman, fundamental nu numai pentru învățarea diferitelor discipline, dar mai ales pentru a învăța „materia” principală care se învață numai la școală: educația la viață, la a trăi împreună cu alții, sub semnul respectului şi al solidarității. Totuși, vara aceasta va fi foarte importantă nu numai pentru copiii noștri – elevi şi studenți – dar şi pentru fiecare dintre noi. După încă un an de când suntem răvășiți de pandemie şi de consecințele sale, cu dorința ca eforturile duse de campania de vaccinare să producă roadele mult sperate, vrem să-l invocăm pe Domnul pentru ca în aceste luni, până în septembrie, când vom reveni la activitățile obișnuite, fiecare dintre noi să poată avea oportunitatea de a

găsi timpul cu adevărat de odihnă, pentru reîncărcarea „bateriilor” şi pentru reîmprospătarea forțelor. O perioadă, scurtă sau mai lungă, oricum ar fi ea, în timpul căreia fiecare

– copil, tânăr, adult sau persoană în vârstă, împreună cu cei dragi şi cu prietenii – să poată să se întoarcă să viziteze un loc de pace, de seninătate şi de armonie cu Creaţia. Va fi modul AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

PĂSTORUL ARHIDIECEZEI

cel mai bun pentru „a ne scoate din priza” acestui interminabil timp de Covid, care prea mult ne-a tulburat, propunându-ne numai imagini de boală, moarte, singurătate, dificultăți şi nesiguranță economică. La 6 august vom celebra sărbătoarea Schimbării la Faţă a lui Cristos. Ne vom lăsa, aşadar, purtați de Isus pe muntele cel înalt împreună cu Apostolii Petru, Iacob şi Ioan. Astfel încât, de-a lungul zilelor noastre, în momentele de rugăciune şi în cele în care vom avea ocazia să contemplăm natura care ne înconjoară, vom căuta să ne ridicăm şi să ne apropiem tot mai mult de Mântuitorul. Să ascultăm Cuvântul său urmând invitația explicită, pe care tocmai pe Tabor a adresat-o Dumnezeu celor trei Apostoli: „Acesta este Fiul meu preaiubit: de El să ascultați!” (Mc 9,7). Revista care se publică la Editura Presa Bună din Iaşi, De la Răsărit la Apus, ne poate fi de mare ajutor să ascultăm Cuvântul, care va fi pentru noi Lumina cu care vom putea „să coborâm din nou de pe munte” transformați şi transfigurați, vom putea reveni în „valea” vieții noastre obișnuite, pentru a putea relua cu mai multă încredere şi iubire slujirea noastră generoasă în favoarea familiei şi a fraților şi surorilor noastre. Solemnitatea Adormirii Maicii Domnului, cea mai veche sărbătoare mariană, revine în fiecare an în inima verii, la mijlocul lunii august. Este o oportunitate de a urca din nou împreună cu Maria la înălțimile spiritului, unde putem respira aerul pur al vieții supranaturale și să contemplăm cea mai autentică frumusețe, cea a sfințeniei. Atmosfera sărbătorii este pătrunsă de bucuria Paștelui. „Astăzi, Fecioara Maria se ridică la ceruri: bucuraţi-vă, căci ea domneşte alături de Cristos în veci! Aleluia!” – așa cântă antifonul de 4

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

la Magnificat, la recitarea Vesperelor în seara sărbătorii. Acest anunț ne vorbește despre un eveniment complet unic și extraordinar, dar care este destinat să umple inima fiecărei ființe umane de speranță și fericire. Maria este de fapt primul rod al omenirii noi, creatura în care misterul lui Cristos – întrupare, moarte, înviere, înălțare la cer – a avut deja efect deplin, răscumpărând-o de la moarte și transferându-i trupul și sufletul în împărăția vieții nemuritoare. Din acest motiv, Fecioara Maria, așa cum ne amintește Conciliul Vatican II, este pentru noi un semn de speranță și mângâiere sigură (cf. Lumen gentium, 68). Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului ne îndeamnă, aşadar, să ne ridicăm privirea din nou spre Rai. La începutul lunii am fost „transportați” pe Tabor. Acum ne ridicăm ochii spre Maria care intră în Taborul veşnic – Cerul. Nu un cer făcut din idei abstracte, nici măcar un cer imaginar creat de artă, ci cerul realității adevărate, care este Dumnezeu însuși: Dumnezeu este cerul. Și El este scopul nostru, scopul și casa veșnică, din care venim și spre care tindem. În faţa spectacolului trist al atâtor bucurii false și, în același timp, cu atâta durere şi nelinişte din cauza pandemiei, care se răspândește în toată lumea, trebuie să învățăm de la Maria să devenim semne de speranță și consolare, şi trebuie să anunțăm cu viața

noastră învierea lui Cristos. Şi aceasta este motiv de bucurie. Privind-o pe Maria ridicată la cer, înțelegem mai bine că viața noastră de fiecare zi, deși marcată de încercări și dificultăți, curge ca un râu spre oceanul divin, spre plinătatea bucuriei și a păcii. Înțelegem că moartea noastră nu este sfârșitul, ci intrarea într-o viață care nu cunoaște moartea. Plasarea noastră la orizontul acestei lumi este o înviere la zorii lumii celei noi, ai zilei veșnice. Ceea ce trebuie să constituie un motiv de bucurie sufletească! Tuturor cititorilor revistei Actualitatea creștină le doresc să se regăsească în aceste momente de bucurie şi de înălțare sufletească cu ajutorul acestor două sărbători din luna august. Vă doresc zile frumoase de bucurie şi de odihnă tuturor celor care vă aflați în diferitele locuri de concediu şi de vacanţă, precum şi celor care n-au putut să plece în vacanţă, în special bolnavilor, persoanelor singure şi celor care asigură în aceste zile de sărbătoare servicii indispensabile pentru comunitate. Tuturor vă împart din inimă binecuvântarea arhierească!

† Aurel Percă Arhiepiscop Mitropolit de București

VATICAN

@PONTIFEX

DIN CUVINTELE PAPEI

Rugăciunea este sufletul speranței Twitter: @Pontifex Oamenii rugăciunii poartă reflectarea luminii pe fețele lor. Chiar și în cele mai întunecate zile, soarele nu încetează să îi lumineze.

Pandemia a evidenţiat cât de vulnerabili şi de interconectaţi suntem cu toţii. Dacă nu avem grijă unul de celălalt, începând cu cei din urmă, cu cei mai afectaţi de pandemie, îngrijindu-ne inclusiv de creaţie, nu putem vindeca lumea. Dumnezeu ne-a creat nu ca obiecte, ci ca oameni iubiţi şi capabili să iubească. În felul acesta ne-a oferit o demnitate unică, îndemnându-ne să trăim în comuniune cu El, cu surorile şi cu fraţii noştri, manifestând respect faţă de întreaga creaţie. Şi, în această comuniune, Dumnezeu ne dă capacitatea de a procrea şi de a păzi viaţa, de a lucra şi de a avea grijă de pământ. Credinţa ne îndeamnă să ne implicăm în mod serios şi activ pentru combaterea indiferenţei în faţa încălcării demnităţii umane; credinţa pretinde întotdeauna să ne lăsăm vindecaţi şi convertiţi de individualismul nostru. (Audiența generală, 12 august 2020)

Twitter: @Pontifex A avea credință înseamnă a-ți păstra inima îndreptată spre Dumnezeu, spre iubirea Lui, spre tandrețea Sa părintească, în mijlocul furtunii.

Credința mare este aceea care aduce povestea propriei vieți, marcată chiar și de răni, la picioarele Domnului, cerându-i să o vindece, să-i dea un sens. Fiecare dintre noi are istoria lui și, de multe ori, este o istorie complicată, cu multe dureri, probleme și păcate. Ce fac eu cu istoria mea? O ascund? Nu! Trebuie să o ducem înaintea Domnului: „Doamne, dacă vrei, poți să mă vindeci!” Este curajul de a duce propria istorie de durere înaintea lui Dumnezeu; de a atinge cu mâna blândețea lui Dumnezeu. Vom putea face aceasta dacă avem întotdeauna cu noi chipul lui Isus, dacă înțelegem cum este inima lui Cristos: o inimă plină de compasiune, care poartă asupra sa durerile noastre, care ia asupra sa păcatele noastre, greșelile noastre, falimentele noastre. Dar este o inimă care ne iubește în acest fel, așa cum suntem, fără machiaj. (Angelus, 16 august 2020)

Twitter: @Pontifex Dumnezeu nu ne alege pentru bunătatea noastră, ci tocmai pentru că suntem și ne simțim mici.

Când omul a pus piciorul pe Lună, a fost rostită o frază care a devenit celebră: „Acesta este un mic pas pentru om, un mare salt pentru omenire.” Într-adevăr, omenirea a atins un obiectiv istoric. Dar astăzi celebrăm o cucerire infinit mai mare. Fecioara Maria a pus picioarele în paradis: nu a mers acolo doar cu sufletul, ci și cu trupul, cu toată ființa ei. Acest pas a fost un mare salt înainte al umanității. Dar faptul că una dintre noi locuiește în cer cu trupul ne dă speranță: înțelegem că suntem prețioși, destinați să înviem. Dumnezeu nu va lăsa ca trupul nostru să dispară în nimic. Cu Dumnezeu nimic nu se va pierde! Domnul face minuni cu cei mici, cu cel care nu se crede mare, ci îi acordă spațiu lui Dumnezeu în propria viață. El își întinde milostivirea sa asupra celui care se încrede în El și îi înalță pe cei smeriți. (Angelus, 15 august 2020) AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

VATICAN ȘTIRI DIN VATICAN

Scrisoare către Biserica Siro-Malabareză

INTERVENȚIE CHIRURGICALĂ

La 3 iulie, în sărbătoarea Sfântului Toma Apostolul, Papa Francisc a trimis o scrisoare episcopilor, preoților, persoanelor consacrate și laicilor Bisericii Siro-Malabareze.

Suveranul Pontif a mers pe 4 iulie la spitalul „Agostino Gemelli” din Roma.

u ocazia sinodului episcopilor siro-malabarezi, Suveranul Pontif salută eforturile de unitate ale acestei Biserici indiene și îi invită pe membrii ei să pună în aplicare Sfânta Qurbana, celebrarea euharistică de rit siriac oriental, rit adoptat în 1999. În scrisoarea sa, Papa Francisc spune că „Sfântul Scaun privește cu deosebită aprobare și încurajare acordul unanim exprimat în cadrul Sinodului Episcopilor Bisericii SiroMalabareze în 1999 cu privire la o modalitate uniformă de celebrare a Sfintei Qurbana, considerând-o un

important pas spre intensificarea stabilității și a comuniunii ecleziale”. Sfântul Părinte amintește rezultatele remarcabile înregistrate prin „evanghelizarea în acele locuri unde întreaga comunitate s-a unit în respectarea normelor în spirit pacific și de rugăciune”. Biserica catolică siro-malabareză a apărut în urma evanghelizării Apostolului Toma și a fost implantată la origine în statul Kerala, din sudul țării. Biserica numără mai mult de 3,5 milioane de credincioși. În prezent, Biserica se întinde în toată India. (Sursa: www.vaticannews.va)

apa a fost programat pentru o operație în urma diagnosticului de stenoză diverticulară simptomatică a colonului. Intervenția chirurgicală a durat trei ore și a fost făcută sub anestezie generală. Medicii i-au prescris papei o perioadă de internare de mai multe zile, fiind externat în data de 14 iulie. La rugăciunile Bisericii din lumea întreagă s-au adăugat apropierea spirituală a Papei emerit Benedict al XVI-lea, precum și rugăciunea Bisericii Catolice din România, după cum a afirmat pentru Vatican News Arhiepiscopul Mitropolit Aurel Percă, președintele Conferinței Episcopilor din România.

SUVERANUL PONTIF ÎN UNGARIA ȘI SLOVACIA Papa Francisc a anunțat, în cadrul rugăciunii Angelus din 4 iulie, că va vizita Ungaria și Slovacia în perioada 12-15 septembrie.

apa merge în Ungaria și Slovacia la invitația autorităților civile și a conferințelor episcopale locale. Programul călătoriei cuprinde vizita papei la Budapesta, pe 12 septembrie, cu ocazia Sfintei Liturghii de încheiere a celui de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional. Între 12 și 15 septembrie, Pontiful merge în Slovacia, vizitând orașele Bratislava, Prešov, Košice și Šaštin. Programul detaliat al călătoriei va fi publicat ulterior.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

VATICAN L’OSSERVATORE ROMANO

Bogăția rodiului DIALOG ÎNTRE RELIGIILE ABRAHAMICE L’Osservatore Romano, 3 iulie 2021, pag. 11

riza mediului înconjurător este globală prin natura ei și-i implică pe toți, indiferent de religie, afirmă Martino Diez, director științific al Fundației Internaționale Oasis și profesor la Universitatea Catolică Sacro Cuore. Aceasta este concluzia Întâlnirii naționale islamo-catolice care a avut loc la sfârșitul lui iunie la Loppiano (Florența), sub egida Oficiului Național pentru Ecumenism și Dialog Interreligios al Conferinței Episcopilor Italieni, împreună cu liderii principalelor comunități islamice din Italia. Reuniunea, parte a unui proiect pe cinci ani dedicat Documentului privind fraternitatea semnat la Abu Dhabi pe 4 februarie 2019 de Papa Francisc și marele imam al moscheii Al-Azhar, Ahmad Al-Tayyeb, urmează o cale de dialog care „constituie o etapă semnificativă în această fază în care lumea trece printr-o perioadă întunecată, încă neîncheiată, caracterizată de incertitudini și stare generală de rău”. Însă criza adusă de pandemie „a oferit oamenilor credincioși și de bunăvoință ocazia de a reflecta la îngrijirea casei noastre comune, de a recunoaște și de a se căi pentru daunele aduse creației în numele legilor pieței”. Potrivit participanților, comunitățile islamice și catolice pot să promoveze „gesturi simple, cotidiene” care să „rupă egoismul și violența asupra naturii și a semenilor”. „Religiile abrahamice în dialog între ele seamănă bazele unei noi cetățenii

L’Osservatore Romano este oficiosul Sfântului Scaun, fondat în 1861. Este un cotidian politic religios. www.osservatoreromano.va

ÎNTRE PROFEȚIE ȘI REVOLTĂ

pentru a face față provocărilor din mileniul III.” „O civilizație cu adevărat umană nu constă în apariția palatelor, a autostrăzilor sau a spațiilor luxoase.” Dimpotrivă, „civilizația umană este locul în care nevoiașii, săracii, orfanii găsesc îngrijire, atenție și sprijin. Viața în darul ei infinit ne cufundă în comorile frumuseții, parfumurilor, gusturilor și culorilor pestrițe și libere și ne cere să ne bucurăm cu sinceritate de ele în mod conștient și responsabil, având o viziune unificată. Ocrotirea este cuvântul cheie al tuturor acestor deziderate”. Întâlnirea s-a încheiat cu un gest simbolic: plantarea unui rodiu, copac semnificativ pentru religiile abrahamice, simbol al dreptății pentru evrei, semn al suferinței și al învierii lui Isus pentru creștini, simbol al fertilității în tradițiile orientale. Traducere şi adaptare de Liana Gehl după Francesco Ricupero

umărul din iulie al suplimentului vatican are ca temă chipuri de „femei cutremur”: femei care, situându-se în zona dificilă dintre revoltă și profeție, au pus la încercare echilibrul timpului lor, plătind uneori scump această alegere. Profeția rupe matrițele și creează dezordine; este fundamental incomodă. Biserica trebuie să facă distincția între Tradiția primită și tradițiile născute din scheme culturale supraadăugate. Iar profeții trebuie să depășească tentația autoreferențialității: darul primit este pentru comuniunea și slujirea Poporului lui Dumnezeu. Suntem gata să recunoaștem răspunsurile profetice la întrebările de azi? (Marta Rodriguez) Suplimentul Donne Chiesa Mondo, iulie 2021, p. 1 AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS SEMNIFICAȚII LITURGICE

i, în timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o, a dat-o discipolilor şi le-a spus: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul meu!” Apoi, luând potirul şi mulţumind, le-a dat lor, spunând: „Beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele meu, al alianţei, care se varsă pentru mulţi spre iertarea păcatelor!” (Mt 26, 26-29 şi 1Cor 11, 23-25)

RUGĂCIUNILE EUHARISTICE Prin rugăciune euharistică sau anaforă (ana-phero = a înălţa, a oferi înspre înalt, cer) se înţelege momentul culminant al Sfintei Liturghii, care începe de la dialogul introductiv „Domnul să fie cu voi… Sus inimile… Să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru”, cuprinde prefaţa, imnul „Sfânt”, consacrarea şi se termină cu doxologia finală „Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos”.

ucleul cel mai intim, care îmbracă cuvintele consacrării, constituie punctul culminant în toate tradiţiile liturgice creştine. După cum observa A. Baumstark, în trăirea şi celebrarea poruncii Mântuitorului, „Faceţi aceasta în amintirea mea”, putem găsi unitatea tuturor tradiţiilor liturgice. Chiar dacă fiecare tradiţie creştină (atât din familiile orientale cât şi occidentale) a cunoscut propriul său drum de dezvoltare în ceea ce priveşte cultul, când vine vorba despre rugăciunea euharistică, diferenţele 8

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

se topesc. Rugăciunile euharistice au structuri izbitor de similare. Biserica bizantină, ortodoxă, are 3 mari anafore: a Sfântului Ioan Gură de Aur, a Sfântului Vasile cel Mare şi a Sfântului Grigore Dialogul. Să observăm asemănările cu rugăciunile noastre euharistice. Anafora Sf. Ioan Gură de Aur Preotul: Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi toţi. Strana: Şi cu duhul tău.

Pr: Sus să avem inimile! S: Avem către Domnul. Pr: Să mulţumim Domnului! S: Cu vrednicie şi dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Prefaţa: Cu vrednicie şi cu dreptate este a-ţi cânta ţie… Relatarea instituirii Euharistiei și Consacrarea: „Luaţi şi mâncaţi…, luaţi şi beţi…” Anamneza: Aducându-ne aminte, aşadar, de această poruncă mântuitoare…. Epicleza (după consacrare ca în liturgia siriacă): Trimite pe Duhul tău cel Sfânt peste noi şi peste aceste daruri… Şi fă, adică, pâinea aceasta Cinstitul Trup al Hristosului Tău, iar ceea ce este în potirul acesta, Cinstitul Sânge al Hristosului Tău. Rugăciunile de mijlocire: pentru morţi, pentru sfinţi, pentru Fecioara Maria, pentru ierarhi, pentru Biserica întreagă… Doxologia finală: Şi ne dă nouă cu o gură şi o inimă a cânta de mare cuviinţă numele Tău, al Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

FOCUS

Canonul II Roman Preotul: Domnul să fie cu voi! Toţi: Şi cu duhul tău. Pr: Sus inimile! T: Le avem la Domnul. Pr: Să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru. T: Vrednic şi drept este. Prefaţa: Cu adevărat, vrednic şi drept de cuviinţă şi mântuitor lucru este… Imnul „Sfânt” Epicleza: Te rugăm, aşadar, sfinţeşte darurile acestea cu roua Duhului tău, ca ele să devină pentru noi Trupul şi Sângele Domnului nostru Isus Cristos Relatarea instituirii Euharistiei și Consacrarea: „Luaţi şi mâncaţi…, luaţi şi beţi…” Anamneza: Celebrând aşadar, moartea şi învierea Fiului tău… Rugăciunile de mijlocire: pentru biserică, pentru Papa, pentru episcopi, pentru răposaţi, Fecioara Maria, sfinţi… Doxologia finală: Prin Cristos, cu Cristos şi în Cristos, ţie, Dumnezeule atotputernic, în unire cu Duhul Sfânt, toată cinstea şi mărirea în toţi vecii vecilor.

Vedem aşadar cât de asemănătoare sunt rugăciunile euharistice. Aceasta ne spune că Biserica s-a îngrijit dintotdeauna să respecte cu cea mai mare stricteţe tezaurul cel mai preţios lăsat nouă de Isus cu limbă de moarte la Cina cea de taină: Sfânta Euharistie. În tradiţia romană, până în anul 1970, am avut o singura anaforă: Canonul Roman sau Rugăciunea euharistică I. Astăzi, după Conciliul Vatican II, Biserica Catolică are nu mai puțin de 13 anafore: Rugăciunile euharistice I (Canonul Roman, cel mai vechi şi cel mai lung), II (preferata preoţilor), III, IV, 2 pentru reconciliere (compuse în 1975 cu ocazia Anului Sfânt al Reconcilierii), 4 pentru diferite necesităţi (compuse

în 1972 şi numite rugăciunile „elveţiene” întrucât au apărut în urma Sinodului episcopilor din Elveţia) şi 3 Rugăciuni euharistice pentru Liturghiile cu copii, care nu se găsesc în Liturghier, ci în Supliment şi care se pot spune cu ocazia Primei Sfinte Împărtăşanii, la deschiderea anului şcolar sau catehetic. 1) Canonul Roman Este cea mai veche rugăciune euharistică şi singura anaforă a Bisericii Catolice timp de 1.600 de ani. Stabilirea exactă a originii acestei rugăciuni euharistice dă şi astăzi bătăi de cap experţilor, ţinând cont că este traducerea latină a traducerii greceşti a unui nucleu siriac, la care s-au adăugat diferite părţi în secolele III-VII, când s-a statornicit în cea mai mare parte ca în forma actuală în Sacramentarul gregorian. Se prezintă ca o mare rugăciune de mijlocire, în centrul căreia străluceşte tema oferirii de bunăvoie şi a sacrificiului lui Cristos. Chiar dacă datorită adăugirilor structura sa pare dezorganizată, are o frumuseţe şi un mesaj aparte: întreaga Biserică oferă Tatălui sacrificiul lui Cristos, într-o atmosferă de exultanţă. 2) Canonul II Coetus X, care se ocupa cu reforma liturgică, dorea modificarea Canonului Roman, ca să corespundă mai bine cerinţelor moderne. Papa Paul al VI-lea nu concepea alterarea Canonului Roman, aşa că a dorit alte 2 sau 3 rugăciuni euharistice ex novo, mai adaptate timpului modern. Şi aşa au rezultat Rugăciunile II, III şi IV. Canonul II este o reelaborare a uneia dintre cele mai vechi rugăciuni euharistice, pe care o găsim în capitolul IV al Traditio Apostolica, scriere atribuită lui Hippolit Romanul (secolul al III-lea). Originalul a fost

modificat pentru a-l adapta la structura noilor rugăciuni romane: i-a fost adăugat „Sanctus”, un „post Sanctus”, pentru a face trecerea la epicleză, şi mijlocirile, deoarece acestea lipseau în textul original. În acelaşi timp, au fost scoase unele expresii care ar fi zgâriat urechile credinciosului modern. Este cea mai scurtă dintre anafore. Dar sunt sigur că nu din acest motiv este şi cea mai folosită. 3) Canonul III Este prima creaţie cu adevărat ex novo a unuia dintre cei mai buni liturgişti, Dom Cipriano Vagaggini. Se vrea o completare a unor lacune ale Canonului Roman. Străluceşte de o bogăţie biblică şi patristică inegalabilă şi, pe lângă dezvoltarea temelor centrale: cristologică, a creaţiei, a mulţumirii (ultimele două, de inspiraţie orientală şi galicană), urmăreşte o accentuare mult mai explicită a rolului Duhului Sfânt. Din punct de vedere stilistic, este cea mai apropiată de Canonul Roman. A fost preferata Papei Paul al VI-lea. 4) Canonul IV Se vrea o rugăciune euharistică ecumenică. Este inspirată din anaforele orientale: a lui Vasile cel Mare, a Sfântului Marcu şi a lui Iacob cel Mic. Temele centrale sunt: bunăvoinţa lui Dumnezeu – care în marea sa milostivire l-a trimis pe Cristos în lume pentru omul păcătos, – creaţia, lauda, istoria mântuirii. Marcată de un puternic caracter trinitar, anafora dă senzaţia unei laude cosmice şi se termină cu viziunea creaţiei eliberate de coruptibilitate şi restaurate în ceruri. Datorită caracterului cursiv al întregii anafore, este prima care nu poate fi folosită cu o altă prefaţă decât cea pusă la dispoziţie. Text: Pr. Gabriel Anghel AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS EVENIMENTE

reoția este un mare dar, care este pus în mâinile noastre fragile. Cum să nu cântăm veșnic milostivirea lui Dumnezeu față de noi? Dumnezeu nu se satură niciodată să cheme tineri, viitori apostoli, viitori slujitori. Domnul să ne dea harul de a fi conștienți în fiecare zi de acest dar imens, pe care noi l-am primit și pe care cei trei diaconi îl primesc astăzi. (ÎPS Aurel Percă)

SLUJIREA IUBIRII Pe 26 iunie, diaconii Iulian Cochior, Iosif-Adrian Fechet și Paul-Gabriel Onode au primit sacramentul Sfintei Preoții prin impunerea mâinilor ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, în cadrul unei Liturghii celebrate în Catedrala Sfântul Iosif.

a Sfânta Liturghie prezidată de ÎPS Aurel Percă au concelebrat ÎPS Ioan Robu, Arhiepiscop Mitropolit emerit, PS Cornel Damian, Episcop auxiliar de București, Mons. Benone Farcaș, rectorul Seminarului din Iași, numeroși preoți din Arhidieceza de București și Dieceza de Iași. Au fost prezenți și cinci colegi de generație ai celor trei candidați, care au fost sfințiți preoți pentru Dieceza de Iași pe 24 iunie. Cei trei diaconi au depus în seara zilei de 25 iunie profesiunea de credinţă şi jurământul de fidelitate în faţa PS Cornel Damian şi a martorilor, în capela Palatului 10

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

Arhiepiscopal din București. În cadrul predicii, ÎPS Aurel Percă a vorbit despre importanța sacramentului Preoției: „A fi preot este o problemă de iubire, este o slujire a iubirii, așa cum spune Sfântul Augustin. Dacă îl iubim pe Cristos îi vom iubi și pe oameni, așa cum îi iubește El, și ne vom dărui pe noi înșine așa cum Cristos se dăruiește încontinuu tuturor. Trebuie să iubim poporul cu dragostea pe care am primit-o de la Dumnezeu.” Părintele Iosif-Adrian Fechet a luat cuvântul la finalul Liturghiei, pentru a exprima recunoștința pentru primirea sacramentului Preoției, adresând mulțumiri Arhiepiscopului

Mitropolit de București, ÎPS Aurel Percă; Arhiepiscopului Mitropolit emerit, ÎPS Ioan Robu; Episcopului auxiliar de București, PS Cornel Damian; Episcopului de Iași, PS Iosif Păuleț; Episcopului emerit de Iași, PS Petru Gherghel; Pr. Anton Săbăoanu, rector al Seminarului Mic din Bacău; Pr. Benone Lucaci, fost rector la seminarul din Iași; Mons. Benone Farcaș, actualul rector al Seminarului din Iași, îndrumătorilor spirituali, preoților formatori, profesorilor, dar și preoților care i-au îndrumat și ajutat în conturarea propriilor vocații, mulțumind, totodată, și familiilor pentru darul vieții și al credinței, rudelor, prietenilor. Sfintele Liturghii de primiție au fost celebrate de către noii preoți în localitățile natale, pe data de 4 iulie: Pr. Iulian Cochior – Valea Mare; Pr. Iosif-Adrian Fechet – Barticeşti; Pr. Paul-Gabriel Onode – Somuşca. Cei trei noi preoți vor activa în Arhidieceza de București. Sursa: arcb.ro

FOCUS EVENIMENTE

u există o vârstă pentru a ieși la pensie de la misiunea de a vesti Evanghelia, de la misiunea de a transmite nepoților tradițiile. Este nevoie să pornim la drum și, mai ales, să ieșim din noi înșine pentru a întreprinde ceva nou. (din Mesajul Papei Francisc pentru prima Zi Mondială a Bunicilor și Persoanelor în Vârstă)

O ZI SPECIALĂ Papa Francisc a hotărât instituirea unei Zile Mondiale a Bunicilor și a Persoanelor în Vârstă care se va celebra în a patra duminică din luna iulie în fiecare an, în preajma sărbătorii Sfinților Ioachim și Ana, bunicii lui Isus.

e 25 iulie s-a celebrat prima Zi Mondială a Bunicilor și a Persoanelor în Vârstă. Papa Francisc a anunțat instituirea acestei zile în cadrul rugăciunii Angelus din data de 31 ianuarie. Spunea atunci: „Duhul Sfânt trezește și astăzi la persoanele în vârstă gânduri și cuvinte de înțelepciune: vocea lor este prețioasă pentru că ea cântă laude lui Dumnezeu și păstrează rădăcinile popoarelor. Bătrânețea este un dar, iar bunicii sunt verigile între generații, pentru a transmite tinerilor o experiență de viață și de credință. Bunicii sunt adesea uitați, și uităm această bogăție de a proteja rădăcinile.”

Pentru susținerea celebrării acestei zile speciale în bisericile locale și în asociațiile bisericești, Departamentul pentru laici, familie și viață a propus câteva instrumente pastorale disponibile pe site-ul www.amorislaetitia.va. Între acestea se găsește și o rugăciune pentru prima Zi Mondială a Bunicilor și a Persoanelor în Vârstă, pe care o redăm în continuare: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru mângâierea prezenței Tale: în singurătatea mea, Tu ești speranța și încrederea mea; încă din tinerețea mea, ești stânca mea și fortăreața mea! Îți mulțumesc pentru familia pe care mi-ai dat-o și pentru

binecuvântarea unei vieți lungi. Îți mulțumesc pentru momentele de bucurie și pentru momentele de dificultate. Îți mulțumesc pentru visele realizate și pentru cele care vor mai fi încă. Îți mulțumesc pentru acest timp de rodnicie reînnoită la care mă chemi. Mărește, Doamne, credința mea, fă din mine un instrument al păcii tale; învață-mă să-i primesc pe cei care suferă mai mult decât mine, învață-mă să nu încetez niciodată să visez și să povestesc minunile Tale generațiilor tinere. Ocrotește și călăuzește pe Papa Francisc și Biserica, pentru ca lumina Evangheliei să se răspândească până la marginile pământului. Trimite Duhul tău, Doamne, ca să reînnoiască fața lumii, oprește furtuna pandemiei, mângâie-i pe cei săraci și pune capăt oricărui război. Sprijină-mă în slăbiciunea mea, și fă să trăiesc din plin fiecare clipă pe care mi-o dai, cu siguranța că Tu ești cu mine în fiecare zi până la sfârșitul timpurilor. Amin.” AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

FOCUS ȘTIRI ARCB

MUNȚII BUCEGI

EXCURSIE

Pe 12 iulie a avut loc evenimentul sportiv-religios „Întâlnirea de la Cruce”. Credincioși din mai multe parohii ale Arhidiecezei s-au întâlnit la Crucea Eroilor de pe Caraiman. În ciuda vremii inospitaliere, participanții au avut parte de o experiență frumoasă și înălțătoare. OITUZ

SFÂNTUL MIR Pe 11 iulie, ÎPS Percă a conferit Sacramentul Mirului la 26 de tineri și adolescenți din Parohia Adormirea Maicii Domnului din Oituz. A fost o zi de bucurie și laudă pentru întreaga comunitate.

CIOFLICENI

ANUL FAMILIEI Pe 17 iulie, la Mănăstirea Fraților Carmelitani a avut loc deschiderea Anului Pastoral „Familia Amoris Laetitia”. Sfânta Litughie a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă. Programul de toată ziua a inclus și Adorația, activități recreative pentru familii, Coronița Divinei Milostiviri și Sfântul Rozariu.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

Sfântul Mir

ÎNTÂLNIREA ADORATORILOR

ÎPS Aurel Percă a conferit Sacramentul Mirului la 79 de copii și adolescenți români din Italia.

n cadrul unei călătorii pastorale în Italia, ÎPS Aurel Percă a conferit Sacramentul Mirului la 79 de copii și adolescenți din comunitățile de români romano-catolici din Roma și Cesano di Roma. Sâmbătă, 3 iulie, ÎPS Percă a prezidat celebrarea Sacramentului în comunitatea română de la biserica Santa Maria Causa Nostrae Laetitiae din Roma – Grotte Celoni. Aici, 53 de copii au primit Sfântul Mir. Duminică, 4 iulie, 14 copii din comunitatea Parohiei San Vitale din Roma au primit Sacramentul maturității. Parohul acestor două comunități de români din Roma este Pr. Isidor Iacovici. În aceeași după-amiază, la biserica din Grotte Celoni a avut loc celebrarea Sacramentului Mirului pentru un grup de 12 copii din comunitatea credincioșilor romano-catolici români din Cesano di Roma, o localitate la 30 de km de Roma, care se află în grija pastorală a Părintelui Isidor Mârț. Sursa: arcb.ro

Pe 24 iulie, Comunitatea Magnificat a organizat o întâlnire pentru adoratorii din București.

e 24 iulie, la Mănăstirea Sfânta Familie, a avut loc o întâlnire a adoratorilor, destinată atât celor care deja practică adorația Sfântului Sacrament, cât și celor care sunt interesați să se înscrie la o oră de adorație săptămânală în cadrul unei noi inițiative de a înființa o capelă de adorație perpetuă în București. Acest proiect este sușținut de Sr. Maria Annunziata a lui Isus Euharistie din Ordinul Adoratoarelor Perpetue ale Preasfântului Sacrament, venită la București cu această misiune, în colaborare cu Comunitatea Magnificat. Programul a inclus meditații pe tema adorației, împărtășire, Liturghie, adorație și prânzul împreună.

CENTRUL „SFÂNTA FAUSTINA” S-a deschis centrul de resurse „Sfânta Faustina”, o punte între persoane și rețeaua de servicii din Arhidieceza de București

e 22 iunie, Asociaţia Caritas Bucureşti, în parteneriat cu Arhiepiscopia de Bucureşti, Asociaţia Mişcarea Creştină a Lucrătorilor şi Asociaţia Medicilor Catolici, a deschis porţile Centrului „Sfânta Faustina”, cu sediul în curtea Parohiei Bărăția. Acest centru caută să ofere consiliere și să construiască rețeaua necesară pentru a putea pune în legătură pe cei nevoiași cu cei care îi pot ajuta, prin contribuția voluntarilor profesioniști (avocați, medici, preoți, asistenți sociali etc).

FOCUS ȘTIRI INTERNE/EXTERNE

Sfințirea bisericii din Parohia Dumbrăvița Pe 27 iunie, PS Alexandru Mesian a sfințit o nouă biserică grecocatolică în localitatea Dumbrăvița, din afara Timișoarei.

e 27 iunie, PS Alexandru Mesian, Episcop eparhial de Lugoj, a efectuat o vizită pastorală în parohia Dumbrăviţa din Protopopiatul Timişoarei, pentru a sfinți noua biserică a parohiei, cu hramurile Preasfânta Treime şi Naşterea Maicii Domnului. Ultima vizită pastorală în această parohie a avut loc la 22 iunie 2014, când a fost sfinţită piatra de temelie a acestei biserici. Ceremonia religioasă a început cu oficiul sfințirii apei, după care a urmat procesiunea de binecuvântare a noului lăcaș de cult, prin ungerea zidurilor exterioare și interioare cu Sfântul și Marele Mir în formă de cruce, și prin stropire cu apă sfințită. De asemenea, s-a sfințit și masa

SACRAMENTUL SFÂNTULUI MIR Pe 4 iulie, PS Iosif Păuleț a administrat Sacramentul Sfântului Mir la 87 de copii și adolescenți.

altarului, în care au fost așezate moaște ale Fericiților Episcopi martiri greco-catolici români Vasile Aftenie și Ioan Bălan. Prima Sfântă Liturghie celebrată în noua biserică a avut loc la data de 8 iunie, de sărbătoarea Preasfintei Treimi. Sursă: bisericaromanaunita.ro

uminică, 4 iulie, PS Păuleț, Episcop de Iași, a administrat Sfântul Mir la 87 de copii și adolescenți din Parohia Fer. Ieremia Valahul din Bacău. La predică, PS Păuleț le-a reamintit candidaţilor la Mir că fiecare este membru al Bisericii şi a primit comoara credinței. Duhul Sfânt care conduce Biserica îl conduce şi pe fiecare credincios în parte, pentru ca prin puterea darurilor Sale să poată mărturisi cu tărie credinţa. După predică a urmat momentul culminant al zilei: impunerea mâinilor episcopului și ale preoților prezenți, iar apoi ungerea cu Sfânta Crismă.

NIGERIA

VATICAN

HAITI

PERSECUȚIA CREȘTINILOR

ÎNTÂLNIREA MONDIALĂ A FAMILIILOR

ASASINAREA PREŞEDINTELUI HAITIAN

În 2020, Nigeria a fost introdusă pe lista SUA a țărilor „preocupante” în privința libertății religioase, dată fiind violența crescândă împotriva creștinilor. Pe 30 iunie 2021, un preot a fost răpit de către un grup terorist. Acesta se adaugă nenumăraților preoți, seminariști și persoane consacrate răpite în Nigeria. De asemenea, se estimează că din 2015 au fost distruse peste 2.000 de biserici și cca 12.000 de creștini au fost uciși. Să ne rugăm pentru Nigeria!

Pe 2 iulie, Papa a anunțat formatul în care se va desfășura cea de-a 10-a Întâlnire Mondială a Familiilor, ce se va ține la Roma în iunie 2022. Fiindcă doar un număr limitat de delegați vor participa la întâlnire, Papa a propus un format „pluricentric și răspândit”, care dorește să implice cât mai multe familii din diecezele lumii. Astfel, fiecare dieceză este încurajată să organizeze întâlniri pentru propriile familii, urmând modelul și temele celor care vor avea loc la Roma.

Pe 7 iulie președintele haitian, Jovenel Moïse, a fost asasinat în reședința lui de către un grup de bărbați înarmați. Acesta este apogeul conflictelor politice care zbuciumă Haiti în ultima perioadă. Papa Francisc și-a exprimat condoleanțele față de soția președintelui și față de poporul haitian, precum și speranțele pentru un viitor „de armonie, solidaritate și prosperitate” pentru Haiti. De asemenea, a deplâns folosirea oricărui tip de violență pentru rezolvarea conflictelor. AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

BISERICĂ ȘI SOCIETATE SPIRITUALITATE

Rugăciune pentru Liban

„D

omnul Dumnezeu are gânduri de pace. Împreună pentru Liban” a fost tema zilei de reflecție și de rugăciune ecumenică pentru Liban care a avut loc la Vatican pe 1 iulie, la inițiativa Papei Francisc, ca răspuns la o cerere adresată de către responsabilii creștini din țară. Au participat zece responsabili din comunitățile creștine din țară, respectiv 6 reprezentanți ai Bisericii Catolice, 3 reprezentanți ai Bisericilor GrecoOrtodoxă (patriarhul Youhanna X Yazigi), Armeniană Apostolică (patriarhul Aram I), și Siro-Ortodoxă (Ignațiu Efrem II), precum și un reprezentant din comunitatea evanghelică, președintele ei, Rev. Joseph Kassabhas. Cu această ocazie, la terminarea rugăciunii ecumenice, Sfântul Părinte a pronunțat un discurs pe care îl redăm în continuare: 14

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

„Dragi frați și surori, Ne-am întâlnit astăzi pentru a ne ruga și pentru a reflecta, îndemnați de preocuparea pentru Liban, preocupare puternică, în fața acestei țări pe care o port în inimă și pe care am dorința de a o vizita, împinsă într-o gravă criză. Sunt recunoscător tuturor participanților că au primit repede invitația și pentru părtășia frățească. Noi, păstorii, susținuți de rugăciunea poporului sfânt al lui Dumnezeu, în acest moment sumbru, am căutat împreună să ne întoarcem către lumina lui Dumnezeu. Și la lumina sa, am văzut înainte de toate opacitățile noastre: greșelile comise atunci când nu am dat mărturie despre Evanghelie cu coerență și până la capăt, ocaziile pierdute pe calea fraternității, a reconcilierii și a deplinei unități. Pentru aceasta cerem iertare și, cu inima căită, spunem: «Ai milă, Doamne» (Mt 15, 22).

Acesta era strigătul unei femei care, mai precis în părțile Tirului și Sidonului, l-a întâlnit pe Isus și, pradă neliniștii, l-a implorat cu insistență: «Doamne, ajută-mă!» (v. 25). Acest strigăt a devenit astăzi cel al unui popor întreg, poporul libanez dezamăgit și epuizat, în căutare de certitudini, de speranță, de pace. Prin rugăciunea noastră, am vrut să însoțim acest strigăt. Să nu ne resemnăm, să nu obosim să implorăm Cerului această pace pe care oamenii se străduiesc să o construiască pe pământ. Să o cerem cu insistență pentru Orientul Mijlociu și pentru Liban. Această țară dragă, comoară de civilizație și de spiritualitate, care a răspândit de-a lungul secolelor înțelepciune și cultură, care dă mărturie despre o experiență unică de coexistență pacifică, nu poate fi lăsată la voia întâmplării sau a celor care își urmăresc fără scrupule interesele lor personale. Libanul este o mică mare țară, dar este mai mult: este un mesaj universal de pace și de fraternitate care se ridică din Orientul Mijlociu. O frază pe care Domnul o rostește în Scriptură a răsunat astăzi printre noi, aproape ca răspuns la strigătul rugăciunii noastre. Sunt cuvinte puține prin care Dumnezeu declară că are «gânduri de pace și nu de nenorocire» (Ier 29, 11). Gânduri de pace și nu de nenorocire. În acest timp de nenorocire, vrem să afirmăm cu tărie că Libanul este, și trebuie să rămână, un gând de pace. Vocația sa este cea de a fi un pământ de toleranță și de pluralism, o oază de fraternitate în care religiile și confesiunile diferite se întâlnesc, în care comunitățile diferite coabitează punând binele comun înaintea intereselor particulare. Este deci esențial – țin să o repet – «ca cel care deține puterea să se pună în cele din urmă și cu hotărâre în adevărata slujire a

BISERICĂ ȘI SOCIETATE

păcii, și nu a propriilor interese. De ajuns cu avantajele unora pe spinarea celor mulți! De ajuns cu dominația adevărurilor părtinitoare asupra speranțelor oamenilor!» (Cuvinte la încheierea dialogului, Bari, 7 iulie 2018). De ajuns cu utilizarea Libanului și a Orientului Mijlociu pentru interese și profituri străine! Trebuie să li se permită libanezilor posibilitatea de a fi protagoniștii unui viitor mai bun, pe pământul lor și fără ingerințe abuzive. Gânduri de pace și nu de nenorocire. Dragi libanezi, v-ați remarcat de-a lungul secolelor, chiar în momentele cele mai dificile, prin inițiativa voastră și activitatea voastră. Cedrii voștri înalți, simboluri ale țării, evocă bogăția înfloritoare a unei istorii unice. Și amintesc, de asemenea, că crengile mari se nasc din rădăcini profunde. Să vă inspire exemplele celor care au știut să construiască fundații împărtășite, văzând în diversitate nu obstacole, ci oportunități. Înrădăcinați-vă în visurile de pace ale strămoșilor voștri. Niciodată ca în aceste luni din urmă nu am înțeles într-atât că nu ne putem salva singuri și că problemele unora nu pot fi străine altora. De aceea vă lansăm un apel, vouă tuturor. Vouă, cetățenilor: nu vă descurajați! nu vă tulburați! regăsiți în rădăcinile istoriei voastre speranța de a încolți din nou. Vouă, conducătorilor politici: pentru ca, după responsabilitățile voastre, să găsiți soluții urgente și stabile la criza economică, socială și politică actuală, amintindu-vă că nu există pace fără dreptate. Vouă, dragi libanezi din diaspora: pentru ca să vă puneți în slujba patriei voastre energiile și cele mai bune resurse de care dispuneți. Vouă, membri ai comunității internaționale: printr-un efort unit, fie să se creeze condițiile pentru ca țara să nu se

prăbușească, ci să înceapă un drum de redresare. Va fi bine pentru toți. Gânduri de pace și nu de nenorocire. În calitate de creștini, vrem să reînnoim astăzi angajamentul nostru în construirea unui viitor împreună, pentru că viitorul nu va fi de pace dacă nu este comun. Relațiile între oameni nu se pot sprijini pe căutarea intereselor, a privilegiilor și a câștigurilor partizane. Nu, viziunea creștină a societății vine din Fericiri, izvorăște din blândețe și milă, conduce la imitarea în lume a acțiunii lui Dumnezeu care este Tată și care vrea înțelegere între copiii săi. Noi, creștinii, suntem chemați să fim semănători de pace și artizani de fraternitate, să nu trăim din ranchiune și remușcări trecute, să nu fugim dinaintea responsabilităților prezentului, să cultivăm o privire de speranță către viitor. Noi credem că Dumnezeu indică o singură cale pe care să mergem: cea a păcii. Să asigurăm deci pentru surorile și frații noștri musulmani și de alte religii deschidere și disponibilitatea de a colabora pentru construirea fraternității, pentru promovarea păcii. Aceasta «nu pretinde nici învingători, nici învinși, ci frați și surori care, în ciuda neînțelegerilor și rănilor din trecut, merg de la conflict la unitate» (Discurs, Întâlnire interreligioasă, Ur, 6 martie 2021). În acest sens, doresc ca această zi să fie urmată de inițiative concrete sub semnul dialogului, al angajamentului educativ și al solidarității. Gânduri de pace și nu de nenorocire. Ne-am însușit astăzi cuvintele pline de speranță ale poetului Gibran: «Dincolo de vălul negru al nopții, ne așteaptă zorii.» Câțiva tineri ne-au dăruit lămpi aprinse. Tinerii sunt lămpi care ard în acest moment sumbru. Pe fețele lor strălucește speranța viitorului. Să primească atenție și ascultare, căci prin ei trece renașterea

țării. Și noi toți, înainte de a lua decizii importante, să privim speranțele și visurile tinerilor. Și să privim copiii: fie ca ochii lor strălucitori, dar plini de prea multe lacrimi, să zdruncine conștiințele și să orienteze alegerile. Alte lumini strălucesc la orizontul Libanului. Acestea sunt femeile. Îmi vine în minte Maica tuturor care, de pe colina Harissa, îmbrățișează cu privirea pe cei care din Mediterana se întorc în țară. Mâinile sale deschise sunt întoarse către mare și către capitala Beirut, pentru a primi speranțele fiecăruia. Femeile sunt generatoare de viață, generatoare de speranță pentru toți; fie ca ele să fie respectate, valorizate și implicate în procesele decizionale ale Libanului. Și chiar și persoanele în vârstă, care sunt rădăcinile, strămoșii noștri: să-i privim, să-i ascultăm. Fie să ne dea mistica istoriei, să ne dea fundamentele țării pentru a înainta. Au dorința de a începe să viseze: să-i ascultăm, pentru ca în noi aceste visuri să se transforme în profeție. Parafrazându-l încă odată pe poet, să recunoaștem că, pentru a ajunge la zori, nu există altă cale decât noaptea. Iar în noaptea crizei trebuie să rămânem uniți. Împreună, prin onestitatea dialogului și sinceritatea intențiilor, putem aduce lumina în zonele sumbre. Să încredințăm orice efort și orice angajament lui Cristos, Principele Păcii, pentru ca, așa cum ne-am rugat, «atunci când razele milostivirii sale, lipsite de umbre, se ridică, întunericul dispare, crepusculul se termină, obscuritatea dispare și noaptea se duce» (cf. Sfântul Grigorie de Narek, Cartea lamentației, nr. 41). Frați și surori, fie ca noaptea conflictelor să se risipească și ca zorii speranței să apară. Să înceteze resentimentele, să dispară neînțelegerile, și Libanul să reînceapă să răspândească lumina păcii.” AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

BISERICĂ ȘI SOCIETATE DOCTRINĂ SOCIALĂ

„M

unca nu pleacă de la tine când îi arăți unui copil curcubeul, însă curcubeul nu așteaptă până când termini tu treaba.” (proverb chinezesc)

Odihna – între moft și poruncă Text: Pr. Daniel Gheorghiță Benchea

unca, pornind de la Biblie, este răspunsul adecvat plin de recunoștință din partea omului față de marele dar al pământului. Așadar, prin muncă oamenii nu doar că își pot câștiga propriile mijloace de trai, dar prin aceasta, ei contribuie cu ceva la buna dezvoltare a lumii. Astfel, omul, într-un anumit fel, participă la lucrarea de creație a lui Dumnezeu (DOCAT 136). Dacă, în primele pagini ale Genezei, „munca” lui Dumnezeu este un exemplu pentru om, la fel este și „odihna” lui. „Odihna” lui Dumnezeu nu poate fi interpretată în mod banal, ca o inactivitate a lui Dumnezeu. Odihna divină din cea de-a șaptea zi subliniază plinătatea realizării înfăptuite și exprimă într-un anume fel pauza pe care a luat-o Dumnezeu în fața 16

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

lucrării „foarte bune” (Gen 1,31) ieșită din mâinile sale, pentru a arunca asupra ei o privire plină de bucurie și satisfacție: este o privire „contemplativă”, care nu are în vedere noi realizări, ci mai degrabă bucuria dată de ceea ce a fost împlinit; o privire îndreptată asupra tuturor lucrurilor, dar în mod special asupra omului, culme a creației (Scrisoarea apostolică Dies Domini a Papei Ioan Paul al II-lea, nr. 11). Alternanța dintre muncă și odihnă, înscrisă în natura omenească, este voită așadar de Dumnezeu însuși. Odihna este „sfântă”, căci îi permite omului să se sustragă ciclului treburilor pământești, care îl absorb de prea multe ori... prea tare. Să-și recapete conștiința faptului că toate sunt lucrarea lui Dumnezeu (cf. Dies Domini, 65). Să-și ofere posibilitatea ca întrerupând ocupațiile de zi cu zi să se regăsească pe sine,

să se autodepășească, să se întoarcă spre Dumnezeu. Întrebarea „cât ne costă păstrarea duminicii ca zi liberă?” pornește de la premisa că am transformat deja, în gândul nostru, duminica într-o zi de lucru și că apoi calculăm suma pe care o pierdem dacă renunțăm la această zi de lucru (R. Spaemann în Capitalul de Reinhard Marx). De ce să distrugem sensul fundamental ce definește duminica? Sensul ce stă în faptul că duminica nu este o parte din sistemul funcțional al grijii noastre pentru viața de zi cu zi. „În această zi nu suntem robi, ci domni. Nu suntem buni de ceva, ci pur și simplu suntem, iar tot restul este pur și simplu suficient de bun pentru noi” (R. Spaemann). Dacă, așadar, pentru Dumnezeu această odihnă nu este o simplă inactivitate... de ce nu ar fi și la noi la fel? Această zi să lase loc valorilor spirituale; persoanele împreună cu care trăim să-și recapete adevăratul chip, în cadrul întâlnirilor și al dialogurilor mai tihnite. Până și frumusețile naturii, prea des degradate de o logică a dominării care se întoarce împotriva omului, pot fi redescoperite și apreciate astfel în profunzime.

SUFLET TÂNĂR

Pagini realizate de Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului

CINE ARE PICIOARE SCURTE?

ăsim o provocare pentru luna aceasta? Desigur! Iar pentru acest nou număr, m-am gândit la o acțiune care face parte din limbajul nostru și cu care uneori parcă „jonglăm” prea ușor: minciuna. Deși știm că este o acțiune greșită în sine, nu întotdeauna o alegem cu intenții rele. Mergând pe considerentul „scopul scuză mijloacele”, ne gândim să nu-i îngrijorăm pe părinți sau să nu-l supărăm pe frizer sau chiar să salvăm o situație. Chiar și unele studii au susținut că minciunile ajută la adaptare și sporesc șansele de supraviețuire. Chiar dacă pe moment avem impresia că am câștigat o „luptă”, pe termen lung „războiul” se îndreaptă spre insucces. Unii cercetători au demonstrat că minciunile afectează negativ mintea și corpul. Motivele ar fi următoarele: minciuna crește nivelul de stres și declanșează în organism aceleași reacții ca stresul (ne asumăm un risc, riscăm să fim prinși și să avem parte de represalii); minciuna scade stima

de sine (deși poate fi utilă pe moment, în timp poate deveni o povară, pe lângă apariția părerii de rău că am trădat încrederea cuiva, fapt care ne poate face să ne simțim mai puțin valoroși); minciuna dăunează relațiilor (descoperită, ea poate produce despărțiri și îndepărta prieteni; nedescoperită, poate duce la răcirea relației, întrucât există preocuparea pentru a nu fi prins); de asemenea, minciuna îți consumă energia (dacă construim ușor o minciună, nu este la fel de ușor ca ea să fie menținută, astfel, toate simțurile sunt angrenate). Oamenii care optează pentru minciună se comportă ca și cum s-ar uita în stânga, în dreapta, înapoi, dar uită să privească în sus, spre Dumnezeu, care privește spre noi toți și căruia nu-i putem ascunde nimic. Dacă asumându-ne sinceritatea, îl atragem ca partener pe Dumnezeu, când mințim, rămânem singuri. Pr. Marian Blaj Oficiul pentru Pastorația Tineretului

Twitter: @Pontifex A se ruga înseamnă a se lăsa privit de Dumnezeu fără a se scuza, fără a se justifica; căci opacitatea și minciuna vin de la diavol; de la Dumnezeu vin lumina și adevărul. (Papa Francisc)

TINERII ÎNTREABĂ

CUM SĂ EVIT PĂCATELE TRUPEŞTI?

red că avem de făcut o distincţie între ispită şi păcat. Un rol important îl are o autoeducaţie continuă: să ne reamintim că ceea ce simţim faţă de cineva sau ce se trezeşte în noi ca simţire nu este un păcat, este un răspuns al corpului la stimuli. Lumea în care trăim ne poate stimula prin orice fel la nivel senzual: imagini publicitare, felul în care este îmbrăcată o persoană, scene dintr-un film, discuţiile, bancurile auzite. În situaţii de frustrare sau oboseală, uneori, mintea noastră caută o posibilitate de „descărcare” în corp. Noi suntem responsabili doar de cuvintele şi comportamentele noastre. Ceea ce putem face este să vedem care sunt stimulii care ne determină să întârziem uneori pe imaginile erotice şi dacă noi înşine dorim în mod intenţionat să fim un stimul pentru alţii. Să nu ne mai speriem atât de tare pentru ce simţim, ci să ne uităm cu Dumnezeu la intenţia şi comportamentul nostru odată ce am fost stimulaţi. (De citit şi nr. 2338-2345 Catehismul Bisericii Catolice) Sr. Gabriela Lungu FCJ

AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR REPORTAJE

Tabără de vară pentru animatorii parohiali

n perioada 1-4 iulie s-a desfășurat la Pârâul Rece (Mănăstirea franciscană „Sfânta Treime”) o tabără de vară pentru actuali și viitori animatori parohiali. Evenimentul a fost organizat de către Centrul Diecezan pentru Pastorația Tineretului și a adunat un număr de 45 de adolescenți, tineri, persoane consacrate și preoți. Scopul evenimentului a fost formarea animatorilor parohiali din comunitățile Arhidiecezei. Această activitate a încheiat Anul Pastoral, Centrul urmând a intra în vacanță până în luna septembrie. Despre ce impact a avut evenimentul pot vorbi chiar tinerii participanți:

Aș mai repeta-o fără ezitare oricând. Le mulțumesc organizatorilor și participanților pentru dedicarea de care au dat dovadă!” (Marius, Popești-Leordeni)

„În aceste zile am trăit momente foarte frumoase, am cunoscut persoane minunate și, cel mai important, am învățat lucruri despre mine însămi. Alt lucru frumos a fost faptul că am reușit să mă apropii mai mult de Dumnezeu și Biserică. A fost o experiență de repetat cu siguranță și din care o să țin în suflet amintiri pentru toată viața.” (Antonia, București)

„Această tabără mi-a lăsat o impresie plăcută, deoarece activitățile desfășurate au fost interesante și ne-au ajutat să ne destindem și să ne facem prieteni noi. Un lucru

„Cu siguranță, una dintre cele mai tari experiențe din viața mea.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

„Aici mi-am făcut prieteni noi, am reușit să mă deschid, am râs, m-am simțit bine alături de animatori și ceilalți participanți și m-am detașat de mediul exterior.” (Emesse, București) „Toate activitățile au fost spre a ne dezvolta într-un mod frumos cu ajutorul unor oameni minunați; totodată, am legat prietenii noi.” (Ștefania, Popești-Leordeni)

remarcabil este că voi ajunge acasă cu o personalitate și gândire diferită, datorită momentelor de formare, care m-au ajutat să privesc lucrurile mai amplu și să îmi dau seama de anumite aspecte foarte importante din viața mea, pe care trebuie să le tratez cu mai multă atenție.” (Antonia, Slobozia) „Mi-au plăcut foarte mult formările. Ne-au ajutat să ne cunoaștem între noi și chiar să legăm prietenii. Priveliștea și cerul de munte au fost superbe. Organizatorii, foarte implicați și prietenoși. Am plecat acasă cu foarte multe amintiri frumoase. Abia aștept momentul revederii!” (Ingrid, Slobozia) „M-am simțit foarte bine în comunitatea de tineri. M-am distrat maxim și am apreciat faptul că programul a fost foarte bine organizat și diversificat. Experiența pe care am acumulat-o participând la momentele de jocuri sau spirituale mă va ajuta în animarea grupului meu parohial. Sper să ne revedem cu prima ocazie!” (Raluca, Râmnicu Vâlcea)

SUFLET TÂNĂR

CĂRȚI ȘI IDEI

SĂ REÎNCEPEM SĂ VISĂM!

ragi tineri, vă transmit câteva idei despre o carte pe care am primit-o cadou și care avea atașată o recomandare. „Această carte trebuie să ajungă la cât mai mulți tineri.” Structura de bază a cărții Să reîncepem să visăm este împărțită în trei „vremuri”: de văzut, de judecat, de acționat! Să reîncepem să visăm (Papa Francisc) este o carte ce s-a născut în vreme de pandemie, într-o seară de martie, atunci când Papa Francisc s-a rugat, într-o Piață Sf. Petru întunecoasă, ploioasă și abandonată, pentru încetarea pandemiei! Papa Francisc

REFLEXIE

FAPTELOR NU LE PASĂ DE SENTIMENTE

modă stranie, care sper să nu reziste testului timpului, este aceea de a căuta, dintr-un reflex pseudospiritual, să nu jignim. Ceea ce pornește de la un ideal nobil, acela de a nu jigni gratuit, printr-o stranie răsucire, devine a ne purta cu mănuși chiar atunci când situația ne cere contrariul. Să ne gândim la un exemplu practic. Ești cu un prieten și ați băut trei beri. Prietenul îți garantează că el este bine și că poate conduce. Ce faci? Îi spui adevărul în față, că oricât ar crede el că nu e afectat de alcool, reflexele lui sunt deja încetinite? Un alt exemplu ar fi al unui prieten care este obez. Avem oare curajul să îi spunem că este obligatoriu

ne vorbește în această carte despre tentațiile, obstacolele și oportunitățile pe care această criză, prin care încă mai trecem și acum, le-a creat. Am descoperit sisteme politice și economice la pământ, egoism și lașitate, dar și multă bunătate și dăruire de sine acolo unde nu te-ai aștepta să găsești. Dragi tineri, „lăsați-vă trași înainte, zdruncinați, provocați… Când simțiți zvâcnetul, opriți-vă și rugați-vă…[..] Și apoi acționați. Spuneți că v-ar plăcea să faceți parte dintr-o lume diferită și v-ați gândit că acesta ar fi un loc bun din care să începeți.” „Când va trece furtuna / Te rog pe Tine, Doamne, rușinat / Să ne faci mai buni / Așa cum ne-ai visat” – Alexis Valdés. Georgiana Nechita

să slăbească? Mulți ar sări cu scuze, că nu știm de ce s-a îngrășat. Știți cui nu îi pasă de tiroidă? Diabetului și presiunii asupra organelor. Dacă intrăm în lumea spiritualului, parcă nimeni nu mai are curaj să fie onest cu privire la fapte. Logica elementară ne spune un adevăr elementar, că două propoziții aflate în antiteză nu pot fi adevărate în același timp. Și totuși, ne prefacem că seturi de idei care se găsesc pe poziții opuse în multe puncte sunt nu doar la fel de valide, cât și egale ca valoare. Noi numim asta toleranță, când cuvântul care ar trebui folosit este indiferență sau apatie. Cu scuza că suntem sensibili și deschiși, devenim izolați și pasivi. A te feri de adevăr nu te face niciodată un om bun, ci doar un om cu coloană flexibilă, gata oricând să se aplece pe direcția vântului. Rafael Ropotă

CURIOZITĂȚI

despre sfinți/ fericiți adolescenți/ tineri

SFÂNTUL TARCIZIU (15 august)

Știai că: • Este comemorat în ziua de 15 august, pentru că în această zi s-a născut pentru cer (anul 257)? • El a suferit martiriul în adolescență, în timp ce ducea Euharistia creștinilor din închisoare, condamnați să fie sfâșiați de către fiarele sălbatice? Ucis de către alți tineri enervați că nu a renunțat la comoara ce o ținea la piept? • Ultimele cuvinte ale lui Tarciziu au fost: „Nu vă preocupați de mine, ci aveți grijă de Ostiile pe care le port”? • Este considerat patronul ministranților? Alexandra Corina Iacoban

AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SUFLET TÂNĂR ȘTIRI/ANUNȚURI

Ușor, ușor am revenit în acțiune

ACTIVITATEA CDPT

andemia a reprezentat o provocare pentru CDPT, care s-a dovedit a fi cu folos mai mult decât a fi o „piatră de poticnire”. Am pregătit un program pastoral și am convenit să tratăm fiecare eveniment în parte, în funcție de circumstanțe. Am început cu două activități fizice: Deschiderea Anului Pastoral în Catedrala „Sfântul Iosif ” și proiectul umanitar Fii speranță pentru aproapele. Ne-am mutat apoi în mediul online cu workshop-urile Entuziasm și implicare vs Pandemie (tineri), Tinerii și provocările pandemiei (lucrători pastorali) și concertul de colinde Christus natus est. Dacă Ziua de reculegere pentru tineri în Postul Mare (martie 2020) a fost ultima activitate fizică din precedentul an pastoral (2019-2020), cu un eveniment similar (27 februarie

IULIE - AUGUST

2021), am reluat activitățile fizice. Au urmat mai multe activități în aceeași manieră: Veghea nocturnă (în parohii), Cursul pentru animatorii parohiali (Ciofliceni), Veghea de Rusalii (Catedrala „Sfântul Iosif ”), voluntariat la procesiunea Corpus Domini și am încheiat solemn, cu Tabăra de vară pentru animatorii parohiali (Pârâul Rece). Am avut ocazia să simțim că „ceea ce nu te învinge te face mai puternic”. Acum, tinerii Centrului se află într-o binemeritată vacanță.

BRAȘOV, PÂRÂUL RECE

LISABONA, PORTUGALIA

CAMPUS PENTRU ADOLESCENȚI ȘI TINERI

INAUGURARE LITURGICĂ LA LISABONA

Între 19 și 22 iulie 2021, Conventul Preasfânta Treime de la Pârâul Rece, din județul Brașov, a găzduit campusul pentru adolescenți și tineri. Participanții s-au bucurat de momente de destindere și de pace, de cunoaștere reciprocă și de prietenie. Inspirați de dragostea pentru natură a Sfântului Francisc de Assisi, cei 60 de participanți s-au reunit în mănăstire și în pitoreasca zonă montană apropiată, în rugăciune, meditație și recunoștință pentru darul creației.

Dieceza de Aveiro din Portugalia a ales biserica-simbol a Zilei Mondiale a Tinerilor, ediția 2023. Situată la periferia Lisabonei, biserica este dedicată Sfântului Iacob și încurajează, prin poziția sa geografică, activismul tinerilor către aceia de la marginile Împărăției lui Dumnezeu. Tema Zilei Mondiale a Tinerilor 2023 este „Maria a pornit şi s-a dus în grabă” (Lc 1,39) și îndeamnă la acțiune, la sprijinirea celor vulnerabili și la asumarea vocației către care suntem chemați. (Flavia Dobre)

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

Pe parcursul lunilor iulie – august, CDPT se află în pauza de vară. Proiectul „Fii speranță pentru aproapele” continuă! Detalii pe site (www.cdpt.ro), rubrica Voluntariat.

SUFLET TÂNĂR

COLECTIV DE REDACȚIE Pr. Marian Blaj Theodora Bratu Flavia Dobre Alexandra Iacoban Sr. Paula Iosif Deea Lazăr Sr. Gabriela Lungu, FCJ Georgiana Nechita Emanuel Ropotă Foto: cdpt.ro

UNIVERSUL FAMILIEI

POVESTIRI BIBLICE

A ŞAPTEA PLAGĂ: GRINDINA (Ex 9,13-34)

omnul i-a zis lui Moise: ,,Trezește-te dimineaţă, stai înaintea lui Faraon şi spune-i: «Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul evreilor: „Lasă poporul meu să plece ca să-mi slujească! Dacă te mai ridici împotriva poporului meu nelăsându-l să plece, iată, eu voi face să plouă mâine pe timpul acesta grindină foarte grea, cum n-a mai fost în Egipt din ziua întemeierii lui şi până astăzi! Acum, trimite şi pune-ţi la adăpost turmele şi tot ce ai pe câmp! Peste toţi oamenii şi peste toate animalele care se găsesc pe câmp şi nu vor intra în casă va cădea grindină peste ei şi vor muri.”»” Aceia dintre servitorii

lui Faraon care s-au temut de cuvântul Domnului şi-au adunat în grabă în case servitorii şi turmele. Dar cei care nu și-au pus la inimă cuvântul Domnului şi-au lăsat servitorii şi turmele pe câmp. Domnul i-a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre cer şi va fi grindină peste toată ţara Egiptului, peste oameni, peste animale şi peste toată iarba de pe câmp, în ţara Egiptului!” Grindina a lovit, în toată ţara Egiptului, tot ce era pe câmp, de la oameni până la animale; grindina a bătut toată iarba de pe câmp şi a rupt toţi copacii de pe câmp. Numai în ţinutul Goşen, unde erau fiii lui Israel, n-a fost grindină.

Ca să ştii că nu este nimeni ca mine pe tot pământul. (Ex 9, 14) Moise a ieşit de la Faraon, din cetate; şi-a întins mâinile spre Domnul şi au încetat tunetele şi grindina şi ploaia n-a mai căzut pe pământ. Faraon, văzând că ploaia, grindina şi tunetele au încetat, a continuat să păcătuiască şi şi-a împietrit inima, el şi slujitorii lui.

De colorat:

Azvârle grindina ca firimiturile şi gerul lui cine-l poate răbda? (Ps 147,17)

AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE

Vocația la căsătorie În drumul de prezentare a documentului Amoris Laetitia am ajuns la al treilea capitol, intitulat „Privirea îndreptată spre Isus: vocaţia familiei”. În această secțiune a documentului mă opresc asupra chemării la căsătorie. Text: Pr. Fabian Măriuţ

acă în mod obișnuit vocația (chemarea) se referă la viața consacrată, Papa Francisc o aplică deopotrivă și căsătoriei. Însă se poate vorbi de vocație atunci când copilul te trage de mânecă să-l duci în parc la plimbare, oala clocotește pe foc, telefonul sună pentru că un operator vrea să propună o nouă ofertă? Tocmai aplecându-ne asupra vieții obișnuite de familie, cu truda și grijile inerente, descoperim forța harului cu care soții au fost înveșmântați prin sacramentul căsătoriei. Plecând de aici, Papa Francisc vrea să-i conștientizeze pe soţi că sunt ucenici ai lui Cristos. Decisivă este sfințenia vieții. În orice stare de viață ne-am afla: preoție, călugărie, simpli laici, căsătorie, chemarea noastră este unică,

anume de a-l urma pe Cristos, de a deveni tot mai asemenea cu el, de a fi sfinți. Întregul capitol al treilea ne învață că dragostea dintre soți este o imagine (imperfectă) a iubirii dintre Cristos și Biserica sa. Iubirea dobândește concretețe și vigoare în multitudinea de nuanțe ale vieții zilnice care presupune răbdare, hotărâre, blândețe, grijă, tandrețe, atenție etc... Papa știe foarte bine cât de fragili suntem și că mai mereu o luăm iar de la capăt, de la lucrurile mărunte, de la rănile mici sau mari pe care le purtăm, de la promisiunile pe care nu suntem mereu în stare să le ținem. Însă aceasta este condiţia concretă în care se găseşte omul. Tocmai asta face cu putinţă sacramentul Căsătoriei, trăirea în viaţa de zi cu zi a prezenţei lui Cristos.

Harul lui Dumnezeu primit odată cu celebrarea Sfintei Cununii îi ridică pe soţi mai presus de fire, îi înnobilează şi îi face mai asemănători în iubire cu iubirea pe care o arată Isus.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

Știm că pentru a intra în viața consacrată este nevoie de o chemare specială, în schimb despre căsătorie se spune că este un lucru firesc. Papa Francisc ne învață că nu este tocmai firesc să faci pasul căsătoriei. În cazul persoanelor consacrate, alegerea exclusivă de a-l urma pe Cristos este evidentă din moment ce i se dedică total. Dar și mireasa și mirele îl iubesc pe Dumnezeu într-un mod cu totul aparte. În căsătoria creștină, mirele, soțul, descoperă prezența lui Dumnezeu în mireasă, soția sa, și invers, ambii în mod reciproc. Nu este vorba doar să se placă unul pe altul, să fie buni unul cu altul, să se simtă atrași unul de altul. Taina Căsătoriei este, prin urmare, un dar care vizează sfințirea și mântuirea soților.

SPIRITUALITATE DIN CATEHEZELE PAPEI

Criterii de discernământ În cadrul catehezei din 18 septembrie 2019, Papa Francisc a vorbit despre criteriile de discernământ ale lui Gamaliel, pornind de la textul din Faptele Apostolilor: „Nu cumva să vă găsiţi că luptaţi împotriva lui Dumnezeu” (5,39). Text: Iulia Cojocariu

n fața interdicției evreilor de a învăța în numele lui Cristos, Petru și apostolii răspund cu curaj că nu pot asculta de cei care vor să împiedice călătoria Evangheliei în lume. Cei Doisprezece arată astfel că posedă această „ascultare a credinței” pe care vor să o trezească la toți oamenii (cf. Rom 1,5). Începând cu Rusaliile, ei nu mai sunt niște oameni „singuri”. Ei fac experiența unei sinergii deosebite care îi face să se descentreze și să spună: „Noi și Duhul Sfânt” (Fap 5, 32) sau „Duhul Sfânt și noi” (Fap 15,28). Simt că nu pot spune „eu” singuri, sunt oameni descentrați de ei înșiși. Întăriți de această legătură, apostolii nu se lasă intimidați de nimeni. De ce? Pentru că Duhul Sfânt era cu ei. La fel se

întâmplă și cu noi: dacă îl avem pe Duhul Sfânt în noi, avem curajul de a merge înainte, curajul de a câștiga multe victorii, nu datorită nouă, ci datorită Duhului care este în noi. Apostolii, în calitatea lor de martori ai lui Isus Înviat, nu dau înapoi. Ei sunt „megafoanele” Duhului Sfânt, trimiși de către Cel Înviat pentru a răspândi cu rapiditate și fără ezitare Cuvântul care aduce mântuirea. Iar această determinare face cu adevărat să tremure „sistemul religios” iudaic, care se simte amenințat și răspunde cu violență și prin condamnări la moarte. Dar, în interiorul sinedriului, se ridică vocea diferită a unui fariseu care alege să calmeze reacția alor săi: se numea Gamaliel, un bărbat prudent, „învăţător al Legii, stimat de tot poporul”.

Să cerem Duhului Sfânt să acționeze în noi, astfel încât să dobândim deprinderea discernământului.

La școala lui, Sfântul Paul a învățat să respecte „Legea părinților” (cf. Fap 22,3). Învățatul Gamaliel ia cuvântul și le arată fraților săi cum să exercite arta discernământului în fața situațiilor care depășesc schemele obișnuite. El demonstrează, citând anumite personaje care s-au dat drept Mesia, că orice proiect uman poate beneficia la început de consimțire, ca apoi să eșueze, în timp ce orice proiect care vine de sus și care poartă „semnătura” lui Dumnezeu este destinat să dureze. Proiectele omenești eșuează întotdeauna; nu durează decât un timp, ca și noi. Gamaliel încheie spunând că dacă ucenicii lui Isus din Nazaret au crezut într-un impostor, ei sunt destinați să dispară în neant; dacă, în schimb, urmează pe cineva care vine de la Dumnezeu, este preferabil să se renunțe a-i combate; și avertizează: „Nu cumva să vă găsiți că luptați împotriva lui Dumnezeu.” Ne învață să exercităm acest discernământ. Aceste cuvinte ne permit să vedem evenimentul creștin sub o nouă lumină și oferă criterii care „au savoarea Evangheliei”, pentru că ne invită să recunoaștem copacul după roadele sale (cf. Mt 7,16). Ating inimile și obțin efectul sperat: ceilalți membri ai sinedriului îi urmează sfatul și renunță la intențiile lor de moarte, adică de a-i ucide pe apostoli. AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE SFÂNTA SCRIPTURĂ – PSALMII

Pentru cei care caută pace pentru suflet

Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată, / nici nu privesc cu trufie; / nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari / și prea înalte pentru mine. / Sufletul îmi este împăcat și liniștit, / ca un copil înțărcat la sânul mamei sale. / Da, sufletul meu este în mine, / ca un copil în brațele mamei sale. (Ps 131,1-2)

Text: Pr. Tarciziu Șerban

ntr-una din zile regele David merge la Templu pentru a participa, probabil, la o sărbătoare. Dar, în timp ce urca treptele Templului, o emoție deosebită îl pătrunde, la gândul întâlnirii cu Dumnezeu, cu Cel care s-a arătat mereu atent față de el. Într-adevăr, numeroase au fost situațiile în care i s-au ivit în cale obstacole foarte greu de depășit. Mai mult, în nenumărate rânduri dușmanii s-au înverșunat împotriva lui ca să-l piardă. El totuși a fost convins că Domnul îi stă alături ca să-l elibereze din toate strâmtorările. Între multe altele, el s-a simțit copleșit văzând cum poporul pe care îl conduce e decimat de epidemie sau cum cei la care ține foarte mult îl persecută din gelozie sau invidie (regele Saul sau, mai târziu, propriii săi 24

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

copii). Nu în ultimul rând, el a simțit ostilitatea regilor popoarelor învecinate cu care a fost nevoit să se lupte în permanență ca să apere liniștea și bunăstarea supușilor săi. Rememorând toate aceste situații, s-a trezit în adâncul sufletului său, în timp ce urca treptele Templului, acest simțământ față de Cel care i-a fost mereu aproape, și recunoaște cu sinceritate: Doamne, eu nu am o inimă îngâmfată, nici nu privesc cu trufie; nu mă îndeletnicesc cu lucruri prea mari și prea înalte pentru mine. Cu alte cuvinte, el nu are aroganța celui care vrea să impresioneze pe toată lumea și nici ambiția de a înfăptui lucrurile cele mai uimitoare de unul singur. El, dimpotrivă, chiar atunci când a înfăptuit lucruri extraordinare, a fost convins că împlinește ceea ce Dumnezeu

i-a încredințat și că reușita înfăptuirilor sale s-a datorat, în primul rând, intervenției Lui. Mai precis, David s-a știut mereu un „instrument” al lucrării salvatoare a lui Dumnezeu. De aceea, pentru a exprima cum a simțit el de-a lungul timpului ocrotirea lui Dumnezeu, regele se folosește de o metaforă de o gingășie rară. El spune: Sufletul îmi este împăcat și liniștit, ca un copil înțărcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, ca un copil în brațele mamei sale. Regele David a exprimat această emoție de o clipă într-o rugăciune păstrată de Psalmul 131, rugăciune ce se încheie cu un îndemn menit să imprime convingerea lui și generațiilor viitoare: Să nădăjduiască Israel [România / Europa] în Domnul, de acum și până-n veac!

SPIRITUALITATE MINUNI ŞI SFINŢI

MARIA FRANCESCA A LUI ISUS

BIOGRAFIE

SORA CARE VA FI CANONIZATĂ CURÂND. IATĂ DE CE!

D Maria Francesca a lui Isus Canonizare: urmează Beatificare: 10.10.1993 Venerabilă: 01.09.1988 Procesul: 13.04.1965 Moartea: 06.08.1904 Nașterea: 14.02.1844

upă cum am înțeles din cele istorisite până acum la această pagină, pentru canonizarea unui Fericit sau a unei Fericite, este nevoie de un miracol. Acesta, obținut prim mijlocirea Fericitului sau Fericitei în cauză, nu îi schimbă poziția în Împărăția lui Dumnezeu, ci doar înțelegerea noastră în ceea ce îl sau o privește. A fi canonizat este de fapt o declarație oficială a Bisericii pe baza semnelor pe care le-a primit, adică miracolele. În cazul Fericitei maici Maria Francesca a lui Isus, este vorba despre un tânăr din Colonia del Sacramento, în Uruguay, nu departe de Montevideo, unde se află și sanctuarul dedicat Fericitei. Tânărul a avut un accident rutier foarte grav, ajungând în comă din cauza multiplelor răni pe care le-a suferit. O mătușă a tânărului, care trecuse prin școlile capucine conduse de surorile Maicii Rubatto, unde auzise de aceasta, a început să se roage Fericitei Francesca. Tânărul s-a trezit din comă, fapt care este posibil și în mod natural, dar, după starea în care se afla în urma accidentului, nu era natural să se trezească fără sechele. Medicii au atestat că nu există nicio explicație științifică pentru o astfel de evoluție a situației accidentatului. Însănătoșirea sa este în afara cadrului natural și punea premisele unui proces care ar fi putut să ajungă în final la recunoașterea evenimentului ca un miracol. Ceea ce s-a și întâmplat.

INFO * Surorile maicii Rubatto, adică din Congregația Surorilor Terțiare Capucine de Loano, au lucrat mai mulți ani și în Arhidieceza de București, la Năvodari. Activitatea lor cu copiii și familiile a fost foarte apreciată de credincioșii din localitate. Ca și în alte cazuri, din lipsă de vocații tinere care să le continue munca, s-au retras din România. Totuși, surorile care au trecut prin țara noastră continuă să aibă legături cu persoane din parohie. (Vezi Actualitatea creștină nr. 7/2005, p. 4)

O soră italiancă misionară care urmează spiritul Sfântului Francisc, prima Fericită a Uruguayului

nna Maria Rubatto s-a născut în Carmagnola, provincia Piemont (Italia). La vârsta de patru ani a rămas orfană de tată și mama ei a murit pe când avea 19 ani. A plecat să locuiască la Torino, s-a dedicat îngrijirii bolnavilor și părăsiților, precum și predării catehismului copiilor. În 1885 a fondat Institutul Surorilor Capucine ale Maicii Rubatto, care a avut o expansiune rapidă în Italia și în toată lumea*. În 1892 a traversat oceanul cu alte surori și a fondat case în Montevideo. Misiunea a continuat în Uruguay, Argentina și Brazilia. De șapte ori a traversat oceanul pentru a însoți surorile de pe ambele continente. La 60 de ani, fiind în călătorie la Montevideo, moare, lăsând o mărturie clară a dedicării lui Dumnezeu și fraților în nevoie. Acolo a fost și înmormântată și se bucură de cinstire.

AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

SPIRITUALITATE BISERICA MISIONARĂ

Paolo Manna, fondatorul Uniunii Misionare Pontificale

Uniunea Misionară Pontificală (UMP) Text: Pr. Ștefan Lenghen

Am făcut cunoscut. (In 17,6)

ersoana care a pus temelia celei de-a patra opere care face parte din Operele Misionare Pontificale este Fericitul Paolo Manna, care avea următoarea deviză: „Întreaga Biserică pentru întreaga lume”. Uniunea Misionară a fost înființată pe data de 31 octombrie 1916, cu scopul de a anima și forma credincioși botezați, responsabili și dedicați slujirii misionare. Aceasta, prin acțiunea pastorală a episcopilor și preoților, conform motoului fericitului Manna. În ziua de 28 octombrie 1956, prin enciclica Luctuosissimi Eventus a lui Pius al XII-lea îi este conferit titlul de „Pontificală”. Prin urmare, a fost redenumită „Uniunea Pontificală 26

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

Misionară a Clerului, a Bărbaților și Femeilor Religioase și a Laicilor Consacrați”. În anul 1966, Papa Paul al VI-lea (1963-1978) i-a încredințat acestei opere o identitate originală de slujire a credinței și a misiunii față de toți cei botezați. Începând cu anul 2016, Uniunea Misionară Pontificală a cunoscut începutul unei noi lucrări de ascultare, studiu și discernământ, tocmai pentru a înțelege și pentru a veni în ajutorul nevoilor locale de formare permanentă pentru credința și evanghelizarea Bisericilor particulare, în special pentru cele legate de Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor. Obiectivul Uniunii Misionare Pontificale este informarea și formarea

misionară a preoţilor, a persoanelor consacrate, a candidaţilor la preoţie şi la viaţa religioasă sub toate formele ei, precum şi a tuturor persoanelor implicate în rolul pastoral al Bisericii. Uniunea se adresează tuturor celor care doresc să ajute poporul lui Dumnezeu să primească o animare misionară şi astfel să dobândească o mai mare sensibilitate pentru cooperarea misionară. Pentru această formare şi sensibilizare misionară, Uniunea utilizează metode adecvate, atât prin mijloacele proprii, cât şi făcând apel la seminariile mici și mari, la instituțiile deja existente şi la inițiativele deja în curs, care au ca scop formarea primară şi permanentă a clerului şi a persoanelor consacrate. Uniunea îi ajută să conștientizeze responsabilitatea lor faţă de misiunea universală a Bisericii. Îi încurajează să găsească metodele pastorale cele mai potrivite pentru acest scop, încearcă să menţină vie implicarea lor apostolică și favorizează inclusiv schimburile fraterne şi mărturiile de solidaritate între toţi operatorii apostolici de pe diferitele continente. Biserica este „misionară prin natura sa”, iar Uniunea Misionară Pontificală lucrează ca realitatea aceasta să devină actuală şi operantă. (Va urma)

SPIRITUALITATE PAGINA GHIKA

L-AU CUNOSCUT PE VLADIMIR GHIKA (ȘI RECIPROC)

Astăzi:

Scarlat Callimachi, „Prințul roșu” Text: Luc Verly (traducere Iulia Cojocariu)

oți să vrei egalitatea socială, sfârșitul sărăciei țăranilor și a muncitorilor, și să rămâi un mare proprietar? La această întrebare Scarlat Callimachi a răspuns cu fermitate: nu. S-a descotorosit de domeniile sale funciare și, pentru a merge până la capătul angajării sale, a devenit, în perioada dintre cele două războaie, scriitor în slujba Partidului Comunist, primind din acest motiv porecla de „Prințul roșu”. Dar de ce doar simpatizant comunist și nu membru pe deplin al partidului? De teama represiunii? Nu, nu de închisoarea politică, din a cărei amărăciune a gustat, îi este teamă, ci Scarlat Callimachi este profund creștin, și pentru el credința creștină este incompatibilă cu ideologia marxistă. Este ceea ce explică în romanul său, oarecum autobiografic, La răscruce de vremuri, scris între 1957 și 1969 și niciodată publicat, deoarece autorul critică în el abuzurile de putere ale Partidului Comunist, de care s-a îndepărtat puțin câte puțin după 1945, fără să-și renege totuși

angajamentul politic din tinerețe. Doar după 1989, fiul său Dimitrie, astăzi decedat, va publica postum romanul său1. La un moment dat, eroul romanului, Roman Turculeț, îi spune prietenei sale Vera: „În primul rând (...) eu nu sunt de acord cu teoria că totul nu este decât materie și că materia stăpânește viața socială, politică și filosofică și, în al doilea rând, (...) sunt creștin, așa cum au fost moșii și strămoșii mei și am credința că ceea ce numim noi suflet există și că nu moare odată cu trupul. Teoria comunismului neagă sufletul, ca fiind o născocire veche, depășită, a omului. Ea nu vede, pentru ea nu există decât materia... E o teorie, o filosofie a neputinței minții omenești, o filosofie a marii tristeți, a deznădejdii în viață...”2 Și tocmai Vera, comunista sinceră, se va sinucide din disperarea de a vedea idealul său politic denaturat. Dar împărtășirea bunurilor nu este în fond foarte creștină? Anania și Safira, în Faptele Apostolilor, nu au fost nimiciți de Dumnezeu pentru că au ascuns o parte din avutul lor

Scarlat Callimachi, „Prințul roșu” (1896-1975)

comunității creștine de la Ierusalim ai cărei membri puneau toate bunurile lor în comun? Și Vladimir Ghika nu a redistribuit operelor de caritate și instituțiilor religioase3 veniturile moșiei de la Bozieni pe care o deținea împreună cu fratele său Dimitrie? Dar cu siguranță nu despre proprietățile funciare, ci mai degrabă despre religie vorbesc Scarlat Callimachi și Vladimir Ghika atunci când se întâlnesc4. De altfel, călugărul (destul de puțin) ortodox Alecu, din roman, cu care Roman Turculeț are lungi conversații, prezintă foarte sigur câteva din trăsăturile personalității lui Vladimir Ghika. Putem spune astfel că, plecate din același punct, urmând căi complet divergente, liniile vieții lui Scarlat Callimachi și ale lui Vladimir Ghika s-au reîntâlnit la sfârșitul existenței lor pământești.

1 Scarlat Callimachi, La răscruce de vremuri, Editura Anima, București, 2009. 2 Scarlat Callimachi, op. cit., p. 63. 3 Aventura de la Auberive, de exemplu, a fost o mare gaură financiară. 4 Scarlat Callimachi și Vladimir Ghika se cunoșteau probabil de mult timp, făcând parte din același mediu social, dar suntem siguri doar de o singură întâlnire, din 14 decembrie 1944, în micul apartament de pe Bulevardul Elisabeta, 95A, etajul 5, pe care Scarlat îl ocupa pe atunci împreună cu soția sa Dida și fiul lor Dimitrie. Despre Dida vom vorbi într-o altă cronică. AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

L’OSSERVATORE ROMANO LA 160 DE ANI Text: Iulia Cojocariu

Anunțul Conciliului Vatican II, 1959

Deschiderea Conciliului Vatican I, 1869

Enciclica Rerum novarum ediția din 19 mai 1891 Prima călătorie internațională a Papei Paul al VI-lea în Israel și Iordania

Semnarea Documentului despre Fraternitatea umană la Abu Dhabi, 2019

Paște, 2020 Deschiderea Marelui Jubileu al anului 2000

Ediţia în limba engleză, aprilie 2020

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

ANIVERSARE

Un jurnalism al fraternității

iarul L’Osservatore Romano a împlinit 160 de ani pe 1 iulie. Papa Francisc le spusese jurnaliștilor pe 2 iunie 2019, întorcându-se cu avionul din România: „Este un ziar care oferă chei interpretative și ceea ce gândesc se regăsește acolo, în acele pagini.” Acest „ziar foarte unic” (așa cum l-a definit Cardinalul Montini în centenarul 1961), care a trăit ca protagonist evenimente mici și mari ale istoriei umane, are ca misiune documentarea gândurilor, cuvintelor, lucrărilor Papei și ale Sfântului Scaun și oferă cititorului chei interpretative ale realității istorice și spirituale a catolicismului și ale timpului care ne este dat să-l trăim, un timp citit, „observat”, de la Roma, cu ochii Bisericii. Pentru a sărbători cei 160 de ani de la apariție, L’Osservatore Romano de la 1 la 5 iulie a apărut cu cinci suplimente „speciale” care au inaugurat o serie de inițiative programate pe tot parcursul anului acestei aniversări, cu ediții și evenimente speciale. Pentru a marca deschiderea către contemporaneitate, redacția a adresat două întrebări-cheie directorilor diferitelor ziare italiene și internaționale, printre care El País și Le Monde, Avvenire, Corriere della Sera, La Repubblica, La Semaine Africaine și Scarp de ‘tenis: „Dacă este adevărat că experimentăm o «schimbare de epocă», cum se schimbă jurnalismul și cum

dorim să se schimbe? Poate enciclica Fratelli tutti să fie o indicație pentru calea unui «jurnalism al fraternității» ca răspuns la criza pe care erupția pandemiei a readus-o într-un mod dramatic și inevitabil?” L’Osservatore Romano își continuă programul de dezvoltare, marcat de integrarea dintre ediția tipărită și cea digitală, care se deschide către noi proiecte viitoare. Un efort de modernizare care s-a accelerat în ultimii doi ani odată cu lansarea, pe 4 octombrie trecut, cu ocazia lansării enciclicei Fratelli tutti, a ziarului reconceput, reînnoit în conținut, format și grafică. Tot de la data de 1 iulie, pentru prima dată, cinci femei, experte în Biblie și spiritualitate, dintre care unele sunt deja colaboratoare ale suplimentului lunar Donne Chiesa Mondo, vor semna rubrica de pe prima pagină, Veste bună, o meditație săptămânală despre Evanghelia duminicală.

Ziarul de partid

„Un ziar «de stradă»”, adică „un ziar care să știe să iasă în exterior, pe străzi, ca să vadă istoria, să atingă istoria și să reflecteze asupra istoriei. Cea de astăzi, cea de ieri.” Așa vede Papa Francisc L’Osservatore Romano, ziarul său, „ziarul de partid” cum îi place să îl definească. A povestit asta într-un interviu acordat regizorului Francesco Zippel, care realizează un documentar produs de Dazzle Communication dedicat celor 160 de ani ai cotidianului Sfântului

4 octombrie 2020 - număr special dedicat enciclicei Fratelli tutti

Scaun. Prezentăm aici în continuare cuvintele Papei Francisc: „Știu că expresia este un pic ambiguă, dar îmi place să numesc L’Osservatore Romano «ziarul de partid». Eu îl citesc în fiecare zi și, atunci când nu apare duminica, îmi lipsește ceva. Nu numai astăzi. Și în Argentina, ediția săptămânală în limba spaniolă o citeam în întregime, deoarece știu că este o legătură cu Sfântul Scaun, cu magisteriul și cu viața Bisericii, cu istoria Bisericii. Pericolul este laboratorul. Un ziar, pentru a fi actual, nu poate să fie ziarul de laborator, numai de gânduri. Trebuie să fie un ziar «de stradă», să spunem așa, dar în sens figurativ: un ziar care să știe să iasă în exterior, pe străzi, ca să vadă istoria, să atingă istoria și să reflecteze asupra istoriei. Cea de astăzi, cea de ieri. De exemplu, numărul dedicat AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ANIVERSARE

Zilei Amintirii a fost o cateheză, o adevărată cateheză pentru tinerii de astăzi: ca să vadă ce s-a întâmplat în acel timp și ce se poate întâmpla astăzi. Deci este un ziar viu, care ne ajută; pentru asta nu poate să fie de laborator sau de birou. Trebuie să fie de stradă, pentru a surprinde viața, și viața se ia așa cum vine, nu cum aș vrea eu să vină. Papa Paul al VI-lea spunea că L’Osservatore Romano nu este pur și simplu un cotidian de informare, ci este un cotidian de formare, și este adevărat. Să revenim la ediția apărută pentru Ziua Amintirii: oamenii care citesc acel reportaj despre amintire sunt formați pentru că le dăm elemente de amintiri, de memorie și istorice, pentru a privi lumea cu acea cheie. Deci da, un ziar de formare. Și mie mi-a făcut bine să citesc acel număr, erau lucruri pe care nu le înțelegeam bine despre asta și pe care acum le-am înțeles. Un ziar care formează. Un ziar care, în afară de funcția de evanghelizare, posedă și o dimensiune diplomatică foarte importantă. Mai ales în raport cu răspândirea magisteriului papei. Mă gândesc la Pius al XII-lea, care a vorbit despre toate temele posibile, magisteriul său a fost unul foarte bogat. A făcut școală și a făcut doctrină prin L’Osservatore Romano. Mă gândesc la Papa Pius al XII-lea deoarece consider că a fost un revoluționar în asta: magisteriul său a fost difuzat de Biserică prin L’Osservatore Romano. Un papă care îi întâlnea pe toți și toți veneau la el și el le vorbea, artiștii, intelectualii, moașele… și se răspândea cu L’Osservatore și cu Radio Vatican, dar era mai ușor de găsit acest magisteriu cu ziarul, care este un instrument ce rămâne. În Argentina era o ediție săptămânală în limba spaniolă, rezumativă. 30

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

Eu îl citeam în întregime, de la început până la sfârșit. Pentru că aveam nevoie să înțeleg. Acum, din păcate, nu mai apare în formă tipărită. Trebuie lucrat pentru ca L’Osservatore Romano să ajungă la toți, în limba tuturor. Pentru aceasta vreau să mulțumesc celor care ne ajută din punct de vedere economic pentru acest dar, binefăcătorilor și firmelor care ne ajută. Eu îl citesc de la prima până la ultima pagină, urmând ordinea. Afară de cazul în care am vreun interes special. Caut mai întâi, dar de obicei îl citesc de la prima până la ultima pagină și, când se termină, spun «păcat, s-a terminat». Îl citesc noaptea. Cum va fi L’Osservatore Romano peste două sute de ani? Nu m-am gândit la asta, nu mi-am pus întrebarea. Sper să fie mereu actual.”

Punct de referință spre înalt

La împlinirea a 160 de ani de la fondarea cotidianului Sfântului Scaun, L’Osservatore Romano, prefectul Departamentului pentru Comunicare, Paolo Ruffini, a făcut următoarea reflecție asupra acestei aniversări: „Există întotdeauna două modalități de a sărbători momentele aniversare. Unul este nostalgia trecutului. Se trăiește din amintiri, se privește în urmă cu regret și melancolie. Și se privește spre viitor cu teamă, trăind timpul prezent ca pe condamnarea de a asista la o inexorabilă distrugere a lucrurilor. Celălalt mod este înfățișarea la fereastra viitorului, având mai cu seamă sentimentul urgenței lucrurilor care urmează să fie făcute, fără a rămâne blocați în sentimentele de mulțumire pentru cele realizate; fiind mai mult interesați de drumurile care trebuie urmate și mai puțin

de cele deja parcurse. Și aceasta nu pentru a șterge trecutul, ci invers, pentru a inspira energie și dinamism și a nu rămâne ca prinși în capcană. Această a doua abordare este valabilă și pentru L’Osservatore Romano, cel mai vechi dintre mijloacele de comunicare ale Sfântului Scaun, care aniversează 160 de ani de la fondare: un obiectiv important, cum se spune în jargonul jurnalistic. Dar, uneori, și jargonul trădează. Deoarece obiectivul indică un punct de sosire, sfârșitul unui parcurs. Și nu este acesta cazul cotidianului L’Osservatore Romano, ci este cheia de înțelegere. Pentru a marca într-adevăr o aniversare trebuie să sărbătorim o nouă pornire, un nou început, nu un punct de sosire. Înseamnă să se facă bilanțul unei navigări care continuă, privind la semnele timpului. Da, este asemenea aruncării ancorei, dar nu în trecut, ci în viitor, punându-ne întrebările juste și găsind răspunsurile adecvate, deschise, nu închise. Mijloacele de comunicare au o putere enormă. Se adresează unei mulțimi imense și riscă să se creadă Dumnezeu. Aceasta ne determină să fim (sau nu) un punct de referință spre înalt, să realizăm o publicație în pas cu timpul, să reînnoim limbajul nostru, să acceptăm provocările fără a ne pierde sufletul. Un cotidian ca al nostru nu va putea fi niciodată o formă fără conținut. Aceasta este rațiunea existenței noastre: oferirea unei priviri creștine; iluminarea realității cu această privire care o transcende. Însă aceasta nu pentru a impune un mod de gândire, ci pentru a stimula reflecția, prin dialog, prin dezbatere, într-un parcurs care continuă, în slujba succesorului lui Petru.

ANIVERSARE

Într-unul din cântecele sale cele mai frumoase, Leonard Cohen – care înainte de a fi un autor de muzică și un interpret era un poet – a scris un vers care ar putea reprezenta imaginea frontierei noastre comunicative în acest timp atât de divizat și fărâmițat. Ca mulți poeți, Cohen reușea să vadă și să descrie aspecte dincolo de aparență. El scria: «Există o fisură în orice lucru. Așa pătrunde lumina.» Iată modul nostru de a vedea fisurile, încercând să pătrundem în acestea și să vedem lumina care le traversează. Cum a spus Papa Francisc în Mesajul pentru Ziua Mondială a Comunicațiilor Sociale din 2020, «și atunci când povestim răul putem învăța să lăsăm spațiu răscumpărării, să recunoaștem în mijlocul răului și dinamismul binelui și să-i dăm spațiu». Fără capacitatea de a conduce experiența spre unitate, fără o perspectivă, totul se aplatizează, nu există înțelepciune și nici cunoaștere; totul se reduce la o înșiruire fără sens, la o acumulare confuză de detalii, la o anarhie de firimituri. În schimb, un ziar, mijloacele de comunicare sunt necesare pentru a oferi o perspectivă, mai ales în anii în care viitorul comunicării riscă să se îndrepte spre o progresivă pierdere a raportului cu realitatea și cu creatorul său, construindu-și în schimb un univers autoreferențial, hipnotic. Noi avem datoria de a urma o cale complet diferită. (...)”

Schiță istorică

Ziarul L’Osservatore Romano este cel mai vechi cotidian activ între cele care se publică în Orașul etern. Primul număr a apărut la 1 iulie 1861, imediat după proclamarea Regatului Italiei, și prelua numele unei foi private anterioare

Prima pagină a primului număr OR din 1861

(septembrie 1849 – 1852), finanțate de un grup catolic legitimist francez. Nașterea acestui ziar se datorează inițiativei unui avocat din Forlì, Nicola Zanchini, și a unui ziarist din Bologna, Giuseppe Bastia, amândoi refugiați politic în Oraș. Ideea celor doi a coincis cu un proiect analog al lui Marcantonio Pacelli, bunicul viitorului Papă Pius al XII-lea. La început ziarul ar fi trebuit să se intituleze L’amico della verità, iar încă de la primul număr era subintitulat „ziar politico-moral”, devenind apoi „ziar politic religios”. În 1862 apar pe prima pagină, în antet, cele două expresii în latină prezente și în ziarul actual: locuțiunea extrasă din dreptul roman „unicuique suum” („fiecăruia al său”) și citatul evanghelic „non praevalebunt” („[porțile iadului] nu o vor birui”). Tipărit după-amiaza în fiecare zi, cu excepția duminicilor și a sărbătorilor religioase din calendarul vatican, ziarul este redactat în italiană, dar textele pontificale se găsesc și în latină (ca în cazul enciclicelor și al altor documente). Și datorită edițiilor săptămânale, în care de-a lungul anilor s-a îmbogățit și s-a

internaționalizat comunitatea care lucrează la L’Osservatore Romano, în realitate este scris în șapte limbi: în franceză din 1949, în spaniolă din 1951, în engleză din 1968, în portugheză din 1970, în germană din 1971, în poloneză din 1980 (în acest caz publicația este lunară) și din 2007 în malayalam, idiom vorbit în sud-vestul Indiei. Acest ziar publică cu promptitudine și în versiune integrală cuvintele rostite de Papa (discursuri, omilii și texte scrise), știri despre Sfântul Scaun și Biserica Catolică în lume, informații internaționale, culturale și religioase. Din anul 1997, L’Osservatore Romano este legat la rețeaua internet. În 2007, apăreau color prima și ultima pagină. Anul 2012 este anul în care apare publicația lunară Donne Chiesa Mondo, mai întâi inserată în ziar, după care și-a schimbat formatul în 2016, devenind o revistă. În perioada 26 martie – 3 octombrie 2020, din cauza pandemiei de Covid-19, ziarul nu a mai fost publicat, continuând să apară în versiune digitală, timp în care a fost activat și noul site web (www.osservatoreromano.va). A fost lansată apoi aplicația care poate fi descărcată gratuit de pe Appstore și Playstore, care permite lectura ziarului pe smartphone și pe tabletă, și a fost reluată tipărirea pe hârtie cu haine tipografice noi. L’Osservatore Romano poate fi accesat online aici.

Sursa: arcb.ro; ercis.ro; vaticannews.va AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Acord FAFCE-CCEE: Asociațiile de familii în slujba Bisericii și a binelui comun

fost încheiat un acord între Federația Asociațiilor de Familii Catolice din Europa (FAFCE) și Consiliul Conferințelor Episcopilor Europeni (CCEE). Cu semnătura Cardinalului Angelo Bagnasco, președintele Consiliului Conferințelor Episcopale Europene (CCEE) și a av. Vincenzo Bassi, președintele Federației Asociațiilor Familiei Catolice din Europa (FAFCE), a fost încheiat un memorandum de înțelegere între cele două organizații, pentru a oficializa cooperarea deja existentă. „Păstorii și familiile sunt chemați să fie împreună” – a afirmat Card. Bagnasco – „pentru noua evanghelizare a Europei: unitatea este ceea ce atrage oamenii către Dumnezeu. Și acesta este un semn de unitate. În fața provocărilor secularizării și scăderii natalității, este urgent să evităm defetismul; dimpotrivă, trebuie să ne suflecăm mânecile și să lucrăm împreună.” Acest memorandum de înțelegere face parte din misiunea CCEE de 32

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

a încuraja o comunicare și o cooperare mai strânse între episcopi și Conferințele Episcopale din Europa, respectând în același timp funcția și competența fiecăruia, pentru a promova și inspira noua evanghelizare în contextul european. Av. Bassi, exprimându-și recunoștința față de CCEE, notează: „Așa cum a subliniat Papa Francisc la Statele Generale asupra Natalității din 14 mai, Europa «devine vechiul continent nu numai din cauza istoriei sale glorioase, ci și din cauza vârstei sale avansate». Confruntați cu pandemia singurătății, suntem chemați să fim martorii responsabilității bucuroase a familiilor și să dezvoltăm rețele de familii peste tot. Pentru aceasta, ne plasăm în slujba Bisericii din Europa și a comunităților noastre, o familie de familii.” Misiunea FAFCE, la rândul său, este dublă: pe de o parte, reprezintă familiile la nivel european ca „protagoniști” ai vieții publice cu „responsabilitatea lor specifică pentru transformarea societății” (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Exortația

apostolică Familiaris consortio, 1981, nr. 44); în plus, are și sarcina de a inspira asociațiile familiale și de a promova rețelele familiale, într-un spirit de colaborare cu Biserica Catolică din diferite țări și cu Scaunul Apostolic. Și în acest spirit are loc această cooperare cu CCEE. Așa cum este definit în Memorandumul de înțelegere, FAFCE participă la reuniunile Comisiei CCEE pentru Familie și Viață, sub președinția Excelenței Sale Mons. Leo Cushley, Arhiepiscopul Arhidiecezei de St. Andrews și Edinburgh (Scoția), pentru a-și oferi expertiza și susținerea. Colaborarea care a fost stabilită după Întâlnirea Mondială a Familiilor de la Dublin din august 2018 a continuat la reuniunea online a Directorilor Naționali pentru Familie și Viață (la care au participat 50 de directori și delegați naționali din 28 de Conferințe Episcopale din Europa), și se intensifică și extinde prin acest acord. FAFCE contribuie și la alte organisme ale Bisericii Catolice din Europa; printre acestea, Comisia Conferințelor Episcopale din Uniunea Europeană (COMECE), cu sediul tot la Bruxelles, are un loc special datorită rolului său în instituțiile comunitare. Acest memorandum a fost adoptat ad experimentum și va fi supus unei evaluări comune după trei ani. Consiliul Conferințelor Episcopale din Europa (CCEE) a fost înființat în 1971 și este în prezent format din treizeci și nouă de membri. Secretariatul general are sediul în St. Gallen (Elveția). Federația Asociațiilor de Familii Catolice din Europa (FAFCE) este compusă din 18 asociații, plus 5 membri observatori și 4 organizații asociate, din 17 țări europene. Sursa: arcb.ro

CULTURĂ FILE DE ISTORIE CREDINȚĂ, ARTĂ ȘI ISTORIE

Un bal pentru o bazilică CONCERT DE BINEFACERE PENTRU CONSTRUCȚIA BAZILICII SF. ANTON DIN CONSTANȚA

Fluturaș reclamă

Text: Mons. Ieronim Iacob

e 22 iulie 1922, membrii Comitetului bisericesc al Parohiei Romano-Catolice „Sfântul Iosif ” din Constanța (hramul vechii biserici!) decid organizarea „unei sărbători, a unei serate muzicale, la Cazinou sau în altă parte”, fondurile obținute urmând a fi folosite pentru reparația casei parohiale și a bisericii. Pentru manifestarea care urma să aibă loc între 1 și 8 august 1922, președintele comitetului, Anatole Magrin, consul al Franței la Constanța, „se angajează să obțină autorizația necesară din partea autorităților române pentru respectiva sărbătoare precum și sala Cazinoului de la directorul acestuia, care era un prieten al său”. Documentele de arhivă – „Registrul cu procese-verbale ale Comitetului parohial, 1892-1940” – nu fac referință la rezultatele financiare ale acestei serbări de binefacere. Ideea va fi reluată în anul 1936, după sosirea noului paroh și decan de Constanța, Pr. Emanoil Kreis (1935-1951), atunci când s-a pus problema fondurilor necesare pentru o nouă biserică romano-catolică în Constanța. La 30 mai 1936, parohul Kreis reușește să organizeze un „Mare concert în folosul construirei bisericei catolice”. Pentru concert, „urmat de dans”, organizatorul obține participarea doamnei Florica CristoforeanuDominici „de la Scala din Milano”, a dlui George Niculescu-Basu de la

Opera Română din București, precum și a pianistului I. Prunej-junior. Serata „are loc sub Înaltul Patronaj al M.S. Regina Maria, al Nunciaturei Apostolice și al Legațiunilor catolice din București”. Obținerea acordului acestor personalități, instituții, precum și al organelor fiscale ne arată marea determinare a preotului Kreis pentru construcția monumentalei bazilici, precum și extraordinarele sale capacități manageriale. Alături de programul de sală al concertului și de fluturașii-reclamă ai evenimentului, în arhiva parohiei se păstrează lista cu „Subscripția benevolă pentru Concertul urmat de bal din 30 mai 1936”. În capul listei se află Banca Națională a României, sucursala Constanța, care a oferit suma de 10.000 de lei. Urmează apoi alte bănci, societăți, fabrici și persoane sus-puse ale Constanței, cele mai multe de religie ortodoxă. S-au colectat în total 63.000 de lei. Suma obținută era considerabilă dacă ținem cont că la nivelul anului 1938 câștigul salarial mediu brut lunar era de 168 de lei. La intrarea în biserică, o simplă notă istorică afișată la avizier, care ține locul vechilor pisanii, amintește de timpul și de oamenii sub care s-a ridicat acest măreț edificiu sacru: „Bazilica cu hramul Sfântul Anton de Padova a fost zidită în anul 1938, în timpul pontificatului Sanctității Sale Papa Pius al XI-lea (1922-1939),

Subscripția benevolă pentru concert

Program de sală

în zilele Regelui Carol al II-lea al României (1930-1940), fiind Păstor al Arhiepiscopiei RomanoCatolice de București Arhiepiscop Mitropolit Alexandru Theodor Cisar (1925-1949), prin strădania Prea Cucerniciei Sale Pr. Emanoil Kreis, paroh de Constanța (19351951), ajutat de Comitetul bisericesc, după planurile arhitectului Enzo Canella, cu contribuția generoasă a enoriașilor, binefăcătorilor de orice religie precum și a unor instituții și întreprinderi din Constanța și din alte localități ale Dobrogei.” AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

CULTURĂ IDEI PENTRU TIMPUL LIBER

CARTE

DOMNU TRANDAFIR ȘI ALTE POVESTIRI, Mihail Sadoveanu, colecția Sadoveanu, Ed. Mihail Sadoveanu, 2016, 167 p. Cartea adună la un loc mai multe povestiri ale lui Mihail Sadoveanu, important și prolific scriitor român.

CARTE

ÎNTRUCHIPĂRI ALE ÎNȚELEPCIUNII CREȘTINE, Randall B. Smith, trad. Dan Siserman și Petru Dimitriu, colecția Quaestio, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuș, 2021, 152 p. Volumul reunește patru studii și pune în evidență relevanța trăirii în lumina înțelepciunii creștine.

ȘI CRED, ȘI GÂNDESC.

Viitorul unui dialog controversat Editura Spandugino, București, 2021

ublicul doritor de lectura și înțelegerea aprofundată a chestiunii mereu actuale a „concilierii” dintre credință și rațiune are posibilitatea de a descoperi noi aspecte ale dialogului dintre acestea prin intermediul prezentei cărți. Autorul acesteia este Pr. dr. Wilhelm Dancă (n. 1959), una dintre cele mai cunoscute personalități catolice din țara noastră. Este autor a peste 20 de cărți de teologie și filosofie, prin care dorește să transmită „un puternic mesaj de credință adresat publicului larg, dar și celui de specialitate” și are o bogată experiență academică, fiind și membru al unor înalte foruri științifice din România și din străinătate. Studiile reunite în acest volum, îmbogățit și revizuit față ediția apărută în 2013, devin un îndreptar de credință rațională,

Format: 14x21 cm, 495 de pagini

purificată de „iraționalul agresiv, de mitologicul bolnăvicios, de fundamentalism”, iar prin echilibrul pe care credința și rațiunea îl aduc în omul contemporan, acesta devine „mai autentic, mai curat, mai caritabil”. Și cine dintre noi nu caută să dobândească în viața sa mai multă autenticitate, curăție a inimii și caritate? Cartea de față devine un ajutor pentru dobândirea și păstrarea acestor valori. Pr. Andrei Dumitrescu

CARTE

ASCENSIUNEA, Nikos Kazantzakis, trad. Elena Lazăr, colecția Raftul Denisei, Editura Humanitas, București, 2021, 264 p. Scris în 1946 la Cambridge și rămas nepublicat până în ianuarie 2021, când a apărut mai întâi în traducere, în Franța, Ascensiunea este un text fondator. 34

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

TEATRU

pectacolul de teatru Hoțul de mărgăritare, în regia Amaliei Ciolan, și avându-i în distribuție pe actorii Viorel Ştefan Păunescu, Alex Floroiu și alții, la Teatrul Stela Popescu, 13 august, ora 20.30. Piesa de teatru îi aparține mitropolitului Bartolomeu Anania, a fost scrisă în anii `50 și este inspirată din parabola fiului risipitor. Piesa vorbește despre omul rătăcit care are șansa renașterii sufletești.

CULTURĂ SACRALITATEA ÎN ARTĂ

ÎNMULŢIREA PÂINILOR ŞI A PEŞTILOR Text: Pr. Andrei Dumitrescu

Înmulţirea pâinilor şi a peştilor (cca 1625) de Giovanni Lanfranco Panou în ulei pe pânză. Dimensiune: 229 cm × 426 cm Tabloul se află în National Gallery of Ireland din Dublin (Irlanda).

na dintre învăţăturile majore de credinţă ale Conciliului Tridentin din secolul al XVI-lea a fost aceea a prezenței reale a Trupului lui Cristos în sacramentul Euharistiei: „Deoarece Cristos, Răscumpărătorul nostru, a spus că ceea ce oferă sub chipul pâinii este cu adevărat Trupul său, a existat în Biserică întotdeauna convingerea, pe care sfântul Conciliu o declară din nou, că prin consacrarea pâinii şi a vinului se înfăptuieşte preschimbarea întregii substanţe a pâinii în substanţa Trupului lui Cristos Domnul nostru şi a întregii substanţe a vinului în substanţa Sângelui lui; această preschimbare, Biserica Catolică a numit-o, în mod just şi adecvat, transsubstanţiere” (DS 1642). În acest context, s-au desfăşurat numeroase campanii artistice pentru decorarea artistico-liturgică a altarelor și a capelelor pentru adoraţia euharistică și pentru ilustrarea acestei învăţături de credinţă. Printre cele mai ambițioase dintre aceste iniţiative s-a numărat redecorarea „Capelei Tainelor” din Bazilica San Paolo fuori le Mura din Roma. Realizarea acestui proiect a fost încredințată lui Giovanni Lanfranco la începutul anilor 1620, care a realizat, pentru început, o serie de picturi-proiect care urmau să fie apoi

realizate în tehnica picturii murale pentru capelă. Acest ciclu de imagini este considerat una dintre cele mai reușite realizări ale artistului. Această pictură face parte dintr-un ciclu impresionant de opt pânze imense și trei fresce pe care Lanfranco le-a finalizat pentru Capela „Sfintei Taine” din Bazilica San Paolo fuori le Mura din Roma. Fiecare dintre aceste lucrări a fost dedicată temei Euharistiei. Aici, Cristos hrănește câteva mii de oameni cu doar câțiva pești și pâini – o narațiune care apare în toate relatările evanghelice (Mt 14,13-21; Mc 6,30-44; Lc 9,10-17; In 6,115) și prefigurează sacramentul Euharistiei. Lanfranco a folosit în mod eficient perspectiva panoramică și scurtarea proporţionată a personajelor pentru a crea un spațiu iluzionist cu care spectatorii pot interacționa și comunica vizual. Acest efect a fost anume ales pentru amplasarea originală a picturii, sus, pe pereții capelei.

Giovanni Lanfranco

GENIU INOVATOR AL ARTEI FRESCELOR

iovanni Lanfranco (1582-1647) a fost un pictor baroc de origine italiană, renumit pentru efectele optice iluzioniste şi revoluţionarea artei murale (fresca). S-a bucurat de atenţia şi protecţia Papilor Paul al V-lea (1605-1621) şi Grigore al XV-lea (16211623), care i-au încredinţat lucrări pentru diferite edificii religioase şi civile din Roma.

Giovanni Lanfranco (autoportret)

AUGUST 2021 | ACTUALITATEA CREȘTINĂ

ETCETERA ANUNȚURI

ȘCOALA DE CATEHEȚI de cateheți, un nou proiect al Oficiului Pastoral pentru Cateheză Ș coala al ARCB, sub patronajul Academiei Teologice „Anton Durcovici”

Pentru cine? Școala de cateheți se adresează creștinilor care doresc să-și aprofundeze credința și să o transmită mai departe. Fiecare creștin este chemat să-și cunoască mai bine credința pentru a o trăi cu adevărat și pentru a o mărturisi. Școala de cateheți a fost fondată în 2021 de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, pentru a răspunde mai bine necesității formării creștine în Arhidieceza Romano-Catolică de București, aflându-se sub patronajul Academiei Teologice „Anton Durcovici“. Cu cine? Școala de cateheți apelează la cei care sunt deja animatori pastorali sau cei care doresc să se implice mai mult în viața pastorală a parohiei, pentru a-i pregăti în vederea slujirii de catehet. Parcursul propus pentru anul 2022-2023 cuprinde serii tematice dezvoltate după schema Catehismului Bisericii Catolice și a altor documente ale Magisteriului Bisericii. Cum? Întâlnirile vor avea loc după-amiaza, începând din toamna acestui an, în clădirea Institutului Teologic Romano-Catolic din București. Cursurile se vor preda într-un limbaj accesibil tuturor, nefiind necesare studii teologice anterioare. Scopul? Instituirea oficială în slujirea de catehet în comunitățile parohiale ale Arhidiecezei. Slujirea de catehet instituit printr-un rit liturgic a fost stabilită de Papa Francisc prin Scrisoarea apostolică Antiquum ministerium, publicată la data de 11 mai 2021. Intrarea este liberă! Cursurile sunt gratuite. Pentru înscriere este necesară o recomandare din partea parohului propriu. Doritorii se pot înscrie la Oficiul Pastoral pentru Cateheză, str. General Berthelot 19, București, sectorul 1, telefon: 0730014756; email: premilmoraru@yahoo.fr. Pr. Emil Moraru Responsabil al Oficiului Pastoral pentru Cateheză al ARCB

CONCERT

urneul internațional Stradivarius, a XIV-a ediție, se va desfășura între 25 iulie și 11 august. În data de 9 august concertul va avea loc la Catedrala Sfântul Iosif din București, de la ora 19.30. Va fi prezentată Simfonia a 9-a de Ludwig van Beethoven (Odă bucuriei), transcripție pentru vioară și pian. Soliști: Alexandru Tomescu – vioară; Josu de Solaun – pian.

ACTUALITATEA CREȘTINĂ | AUGUST 2021

Revista Actualitatea creștină poate fi achiziționată de la Librăria Sf. Iosif Str. G-ral H.M. Berthelot 19, 010164 – Bucureşti, sector 1 Tel.: 021 201 54 57 Email: libraria@arcb.ro Website: www.librariasfiosif.ro Persoană de contact: Tereza Petreş

www.librariasfiosif.ro

ASCULTĂ RADIO MARIA O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL TĂU!

DIGI: 12687 MHz

www.radiomaria.ro

Nr. 08/2021 * Anul XXXII * Serie nouă * 4 lei

GÂNDUL LUNII GÂNDUL LUNII

Actualitatea creștină nr. 8/2021

Articles inside

L’Osservatore Romano

Anunțuri

Cine are picioare scurte? Reportaje Știri/Anunțuri