Page 1


Lângã Târgoviºte, un loc de rugãciune, de educaþie, de slujire

nr. 11/2005

În dupã-amiaza zilei de 27 septembrie am celebrat Sfânta Liturghie în capela casei Pãrinþilor Somaschi, de lângã Târgoviºte. În cadrul acestei celebrãri am sfinþit o icoanã a Maicii Domnului, capela ºi casa nouã în care pãrinþii acestei congregaþii îºi vor desfãºura activitatea educativã. Icoana Maicii Domnului, care se aflã acum în noua capelã a casei, este o copie a acelei icoane în faþa cãreia sfântul Ieronim Miani ºi-a depus lanþurile de care a fost eliberat, în mod miraculos, în noaptea de 26 spre 27 septembrie 1511, pe când se afla în închisoare. Aceeaºi icoanã aminteºte cã Maicii Domnului i-a fost încredinþatã în mod solemn Congregaþia Somascã la începuturile ei, iar acum, noul centru de lângã Târgoviºte a fost pus sub patronajul ºi ocrotirea Fericitei Fecioare Maria, Mama Orfanilor. Sfinþind aceastã icoanã a Maicii Domnului, m-am rugat sã fie cât mai mare numãrul acelora care, cinstind-o, sã scape de lanþurile rãului de orice fel. Pusã în apropierea intrãrii în capelã, pare cã Maica Domnului îl primeºte pe fiecare care trece pragul locului sfânt. Nu departe de aceastã icoanã, pe celãlalt perete de lângã intrare, se aflã un tablou al unui preot care a murit ca martir în Burundi: misionarul xaverian Ottorino Maule, care ºi-a dat viaþa pentru Cristos, acum 10 ani, în septembrie 1995. Fratele acestui martir a fost de faþã acum la Sfânta Liturghie de la 27 septembrie. M-a impresionat martiriul acestui preot, mai în vârstã decât mine cu doar doi ani. ªi pãrintele Ottorino îi primeºte pe toþi cu care intrã în capelã, dând tuturor exemplul ºi binecuvântarea sa. M-a bucurat mult ºi sfinþirea capelei, de acum înainte ºtiind cã acolo s-a mai adãugat, celor existente în Arhidiecezã, încã o poartã spre Cer, încã un altar de jertfã a Sfintei Liturghii, încã o flacãrã de rugãciune ºi de slujire. Le sunt recunoscãtor preoþilor din Congregaþia Somascã, i-am mulþumit în acest sens pãrintelui General al congregaþiei ºi pãrinþilor Liviu ºi Sergiu. Activitatea lor educativã nu este simplã, nu este fãrã greutãþi. ªtiu, însã, cã acum, dupã aproape zece ani de ºedere în România, ei cunosc situaþiile specifice þãrii noastre, iar pe de altã parte dispun de o vastã experienþã ºi de curaj. La celebrare au fost de faþã, pe lângã credincioºii laici ºi mulþi cãlugãri ºi cãlugãriþe din alte congregaþii care se aflã în Arhidieceza noastrã, fiecare cu darul ºi slujirea sa. Nu am spus-o ieri, dar o fac pe aceastã cale, mulþumindu-le pentru jertfele ºi dragostea lor. Înainte de binecuvântarea finalã, i-am salutat ºi pe cei doi preoþi ortodocºi prezenþi la Sfânta Liturghie ºi buni colaboratori ai pãrinþilor Liviu ºi Sergiu. Lor, ºi tuturor care erau de faþã, le-am împãrtãºit bucuria mea de a-l fi avut ca oaspete, cu o searã înainte, pe Patriarhul Teoctist, la încheierea întâlnirii ecumenice a episcopilor din toatã lumea ºi din diferite Biserici ºi la începutul Conferinþei Episcopale Catolice din România. Celor de faþã le-am spus de cuvintele frãþeºti ale Patriarhului, de propunerea fãcutã Episcopilor Greco–Catolici de a rezolva toate problemele nu prin hotãrâri judecãtoreºti, ci prin dialog. Am amintit apoi ºi de ºtirea pe care ne-a dat-o Episcopul Virgil Bercea în legãturã cu retrocedarea cãtre greco-catolici a catedralei din Oradea, la 20-21 noiembrie 2005. Dând binecuvântarea la sfârºitul Sfintei Liturghii, vãzându-i pe toþi fãcând semnul crucii, i-am mai mulþumit încã o datã Domnului, cã iatã, în numele Crucii, în numele Celui Mort ºi Înviat, a mai apãrut o casã lângã Târgoviºte, loc de rugãciune, de educaþie, de slujire. Sfântã Fecioarã Marie, Mama Orfanilor, ocroteºte ºi pãzeºte tot ce se înfãptuieºte în numele Fiului Tãu Cristos!

Pãstorul Arhidiecezei

IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

1


Anul pastoral, lunã de lunã

Anul pastoral – timp de rugãciune pentru nevoile concrete ale Bisericii Originea termenului „pastoral” se gãseºte în inima aþintitã asupra lui Isus ºi meditând, cu Rozariul, misterele Evangheliei (In 10,11), acolo unde Cristos se prezintã pe sine mântuirii”. însuºi ca Bunul Pãstor, Cel care cunoaºte oile Sale ºi oile îl Anul Euharistiei 2004-2005 a fost o invitaþie la o nouã cunosc pe El. ªi aceastã imagine rãmâne grãitoare ºi astãzi, întâlnire pe drumul Bisericii celui de-al treilea mileniu, o în ciuda civilizaþiei urbane ºi industriale în care trãim. întâlnire în faþa Misterului Iubirii. „Anul Euharistiei se naºte Cristos i-a încredinþat misiunea de Pãstor în mod special din uimirea cu care Biserica stã în faþa acestui mare mister. lui Petru, iar aceastã slujire este transmisã succesorilor sãi. Este o uimire care nu înceteazã sã-mi pãtrundã sufletul. Din Astfel, Pãstorul Bisericii Universale este Sfântul Pãrinte Papa, ea a ieºit enciclica Ecclesia de Eucharistia „ (Mane nobiscum care este ºi episcopul Romei. Domine, 29). Acest an ne poate ajuta sã ne angajãm cu mai Pãstorul Bisericii locale, al unei dieceze, este Episcopul, el multã seriozitate ºi putere în a da mãrturie despre prezenþa lui fiind ºi liantul care realizeazã ºi menþine unitatea, veghind la Dumnezeu în lume. viaþa ºi la bunul mers al „pãrþii din poporul lui Dumnezeu” Biserica localã care i-a fost încredinþatã. Alãturi de Euharistie, Pãstorul Arhidiecezei de Bucureºti a În munca sa, episcopul este ajutat de preoþi: ”…Mereu hotãrât sã adauge ºi tema „familia”, o realitate vitalã pentru preocupaþi de binele fiilor lui Dumnezeu, (preoþii) se vor strãdui lume, a cãrei importanþã ºi valoare sunt denaturate sau sã contribuie la activitatea pastoralã a întregii dieceze ºi chiar minimalizate. De aceea, din luna octombrie a anului trecut, a întregii Biserici” (Lumen gentium, 29). Arhidieceza trãieºte Anul Euharistiei ºi al Familiei ºi toate Pentru ca munca pãstorilor Bisericii sã fie eficientã ºi sã aducã roade, ei urmeazã paºii fireºti ai unei Mãnãstirea Sfânta Agnes , Popeºti Leordeni, bilanþul anului pastorale, aceasta fiind o activitate nãscutã pastoral. din dinamismul credinþei Bisericii, activitate care îºi propune sã ofere ajutor în funcþie de nevoile spirituale, de vârsta ºi de starea de viaþã a fiecãruia. În fiecare diecezã existã mai multe sectoare de pastoralã: pastorala copiilor, a tinerilor, a bolnavilor, a familiei, a vocaþiilor etc., fiecare având un responsabil care încearcã sã analizeze, sã evalueze ºi sã gãseascã mijloacele optime pentru a acþiona. Însã, aceastã necesarã diversitate a pastoralei nu se opune unitãþii de acþiune a pãstorilor Bisericii, pentru cã existã interacþiune, colaborare ºi comunicare.

nr. 11/2005

Biserica Universalã

2

Sfântul Pãrinte, atent la nevoile Bisericii Universale, propune diferite teme sau intenþii de rugãciune ºi de meditaþie. Astfel, Papa Ioan Paul al II-lea, pentru a pregãti cum se cuvine Biserica pentru marea sãrbãtoare prilejuitã de împlinirea a douã mii de ani de la naºterea lui Cristos, a dispus mai mulþi ani pregãtitori care sã ajute credincioºii sã conºtientizeze importanþa Marelui Jubileu al anului 2000. Astfel, 1997 a fost anul dedicat lui Dumnezeu Tatãl, 1998 anul dedicat lui Dumnezeu Fiul, iar 1999 anul dedicat Duhului Sfânt. Anul Jubiliar 2000 a reprezentat un pas important pentru lume ºi pentru Bisericã, marcând trecerea în al treilea mileniu creºtin. În “istoria Marilor Jubilee existã un obicei bun ca, dupã Anul Jubiliar dedicat lui Cristos ºi operei Mântuitorului, sã fie proclamat unul în cinstea Mariei, pentru a implora ajutorul ei pentru rodnicia harurilor primite”. De aceea, anul 2002 – 2003 a fost proclamat Anul Rozariului, perioadã care a venit în întâmpinarea credincioºilor, ajutândui “sã contemple împreunã cu Maria chipul lui Cristos” (Scrisoarea apostolicã Rosarium Virginis Mariae, 3) ºi „sã înainteze cu hotãrâre pe drumul sfinþeniei, þinând privirea

mijloacele de evanghelizare au în centru aceste douã importante realitãþi. Atunci când propune o temã, episcopul se inspirã din nevoile concrete ale Bisericii locale ºi are în vedere faptul cã programarea pastoralã poate sã-i conducã pe credincioºi la o viaþã interioarã solidã, „sã descopere cã rugãciunea, viaþa sacramentalã, meditaþia, tãcerea în adoraþie, inimã la inimã cu Dumnezeu, practicarea cotidianã a virtuþilor care ne fac asemenea lui, sunt mult mai productive decât orice discuþie ºi sunt oricum, condiþii indispensabile pentru eficacitatea sa”. Prin planul pastoral pe care-l organizeazã, episcopul „vrea sã rãspundã necesitãþilor, aºteptãrilor ºi sensibilitãþilor religioase ale întregului Popor al lui Dumnezeu care i-a fost încredinþat”. Munca pãstorilor Bisericii poate sã fie rodnicã, iar roadele pot fi trainice doar atunci când cei care alcãtuiesc Poporul lui Dumnezeu sunt sensibili, receptivi ºi dispuºi sã dea un rãspuns permanent. CRISTINA ªOICAN


Formarea familiilor animatoare Mãnãstirea Sfânta Agnes 8 octombrie (2005); tema: Asociaþia familiilor pentru familii 9 septembrie (2006); tema: Evaluãri ºi perspective ale activitãþii pastorale Parohia Sfânta Elena 5 noiembrie (2005); tema: Pregãtirea pentru cãsãtorie 3 decembrie (2005); tema: Paternitatea ºi maternitatea responsabilã 14 ianuarie (2006); tema: Planning-ul familial 4 februarie (2006); tema Pro-vita ºi respectul faþã de viaþã 4 martie (2006); tema: Care este preþul vieþii 7 octombrie (2006); tema: Jurisdicþia familiei 4 noiembrie (2006); tema: Cãsãtoriile mixte Cele 10 porunci, la Parohia Sfânta Cruce 29 octombrie, ora 18.30; 26 noiembrie, ora 18.30; 25 februarie, ora 18.30; 25 martie, ora 18.30; 29 aprilie, ora 18.30; 27 mai, ora 18.30; 24 iunie, ora 18.30; 29 iulie, ora 18.30; 26 august, ora 18.30; 30 septembrie, ora 18.30. Colocviile familiilor familiilor,, la Institutul Sfânta Tereza 17 decembrie (2005) - ora 10.00; tema: Viaþa în doi ora 14.00; tema: Copiii, bogãþia familiei 17 iunie (2006) - ora 10.00; tema: Susþinerea familiei în dificultate ora 14.00; tema: Tinerii, viitorul familiei creºtine Festivalul familiilor familiilor,, la Oratoriul Sfântul Leonardo Murialdo (PopeºtiLeordeni) - 1 iulie (2006) Ora 17.00 Sesiuni de pregãtire pentru cãsãtorie, la Institutul Sfânta Tereza 11 noiembrie, 19 noiembrie, 10 decembrie (2005) ora 15.00 11 februarie, 18 februarie, 11 martie (2006) ora 15.00 14 octombrie, 21 octombrie, 11 noiembrie (2006) ora 15.00 Întâlniri matrimoniale, la Câmpulung Muscel 21-23 aprilie (2006); 19-21 mai (2006); 1-3 septembrie Propuneri 25 martie: Bunavestire - Sãrbãtoarea vieþii 11 iunie : Sfânta Treime - Sãrbãtoarea familiilor în parohii 18 iunie: Trupul Domnului – Procesiunea cu Preasfântul Sacrament

Ne scriu cititorii

Nu puþini cititori ai revistei noastre îºi amintesc de semnãtura Arzay Zsolt, consecventã, lunã de lunã, în pagina “Universul familiei”, cu teme care au trezit interes – þinând cont de reacþiile multor persoane care au þinut sã-ºi exprime pãrerea în legãturã cu ceea ce publica periodicul catolic. Tema familiei a fost mereu actualã, dar, în ultimii ani, intereseazã din ce în ce mai mult problemele “celulei de bazã” a societãþii, probleme legate de comunicarea soþilor, relaþia dintre generaþii, apãrarea vieþii, educaþia, prezenþa socialã a familiei ºi putinþa ei de a-ºi cultiva valorile ºi de a-ºi apãra drepturile etc. O combinaþie fericitã între interesul documentar pentru temele tratate ºi curajul civic al tatãlui de familie care priveºte nu numai la propriul sãu cãmin, ci ºi la nevoile familiei în general, au fãcut din corespondentul nostru un nume cãutat cu interes de mulþi cititori. Dar, dincolo de rigoarea documentãrii ºi de talentul publicistic, existã ceva rar în intimitatea acestei semnãturi din paginile revistei noastre, ceva care meritã sã fie cunoscut, ºi aici ne revine nouã datoria de a comenta, în câteva cuvinte: modestia creºtinului, care îºi considerã aproapele mai important decât pe el însuºi. Dupã o “tãcere” de câþiva ani, Arvay Zsolt revine cu o scrisoare adresatã redacþiei, asigurându-ne cã a rãmas acelaºi fidel prieten al revistei noastre, iar dacã nu a mai alimentat pagina familiei a fost pentru a da posibilitatea ºi altor persoane –“mai tinere” – sã scrie despre realitãþile familiei. Ne place sã privim redacþia ºi pe cititorii noºtri ca pe o comunitate, în care palpitã cu aceeaºi consideraþie, recunoºtinþa, chiar dacã, de multe ori, este tãcutã. MARINA FARA

nr. 11/2005

Dragi familii, În octombrie 2004 se deschidea anul pastoral dedicat Euharistiei ºi familiei . De atunci s-au desfãºurat multe iniþiative ce vã privesc direct. Vizitarea celor 14 parohii (10 din Bucureºti ºi 4 din provincie) a fost o bunã ocazie sã vã întâlnesc. Am putut astfel sã vã cunosc, sã vã ascult, sã vã vorbesc. Mãrturiile voastre au fost grãitoare. Pe lângã probleme, dificultãþi, interogaþii, multe din ele inerente timpurilor pe care le trãim, am fost plãcut surprins de dorinþa voastrã de a participa cât mai activ la viaþa comunitãþilor noastre parohiale. Vã pot mãrturisi cã nu ºtiu dacã am dat un rãspuns atâtor intrebari ºi dorinþe frumoase. Desigur l-am pus mereu pe Isus în centrul cãutãrii noastre comune de a fi Bisericã. Am celebrat Euharistia, care este izvorul ºi culmea întregii vieþi a Bisericii ºi, de ce nu, a fiecãrei familii ca „micã bisericã”, dar ºi a fiecãrui credincios în parte. Ceea ce vã pot spune, însã, este cã voi, dragi familii, prin prezenþa voastrã, aþi dat un rãspuns la unele dintre întrebãrile ºi aºteptãrile mele. Biserica are atâta nevoie de spiritul vostru de familie! Are nevoie de entuziasmul vostru, de mãrturia voastrã, de credinþa voastrã! Biserica are nevoie de proiectele voastre, izvorâte din experienþa voastrã de viaþã. Are nevoie de dãrnicia voastrã. Vizitele, puse sub titlul „Familia este calea Bisericii”, m-au ajutat sã mã descopãr pelerin pe cale, de la o parohie la alta, de la o familie la alta. Chiar dacã nu am bãtut la uºile caselor voastre, v-am simþit aproape în cuget ºi credinþã. Pelerinajul meu, sau mai bine zis pelerinajul nostru, care se aflã abia la început, va continua. De aceea, cu binecuvântarea Arhiepiscopului nostru, Înaltpreasfinþitul Ioan Robu, vor urma vizite pastorale pe tema familiei ºi în parohiile în care nu am reuºit sã ajung pânã acum. Ele se vor desfãºura în timpul Adventului ºi în timpul Postului Mare. De asemenea, vor continua iniþiativele care au început sã prindã contur încã de anul trecut. Þin sã mulþumesc din inimã parohilor, celorlalþi preoþi care au pregãtit cu mare grijã întâlnirile cu familiile ºi credincioºii din parohiile lor. O mulþumire cãlduroasã o îndrept cãtre familiile animatoare care au colaborat cu parohii ºi care au arãtat cã parohia poate fi o mare familie, sau „o familie de familii”, cum îi plãcea Papei Ioan-Paul al II-lea sã spunã.

Programul întâlnirilor pentru familii

Anul pastoral, lunã de lunã

Ep. CORNEL DAMIAN

3


Universul Familiei nr. 11/2005

4

Cu familia, pe cale Pãrinte Fabian, Magisteriul Bisericii îºi aratã grija vãditã faþã de familia creºtinã. De ani buni, în diecezele din lumea întreagã, au loc iniþiative care o pun în centrul atenþiei. De câtva timp ºi dieceza noastrã s-a înscris în acest val. Dintre iniþiative amintim: dedicarea anului pastoral „Euharistiei ºi familiei”, vizitele pastorale ale preasfinþitului Cornel Damian în parohii, conferinþele þinute de preotul Giorgio Mazzanti, întâlnirile de formare de la Parohia Sfânta Elena, catehezele din parohii, orele de adoraþie organizate de familii, reluarea „întâlnirilor matrimoniale” pentru soþii care doresc sã aprofundeze ºi mai mult taina vieþii lor de cãsãtorie, colocviile familiilor de la „Comunitatea Sfântului Ioan” etc… Vã rugãm sã ne descrieþi scopul acestor iniþiative. - Existã o motivaþie teologicã asupra cãreia s-a revenit în dese rânduri în timpul vizitelor în parohii, pe care Novo millennio ineunte nr. 43 o numeºte „marea provocare”: „a face din Bisericã ºcoala ºi casa comuniunii: iatã marea provocare care ne stã înainte în mileniul care începe, dacã vrem sã fim fideli planului lui Dumnezeu ºi sã rãspundem aºteptãrilor profunde ale lumii”. O ºcoalã ºi o casã de comuniune nu se poate construi fãrã familie, ca loc în care o fiinþã umanã face experienþa comuniunii, ºi care rãmâne orizontul existenþial al fiecãrei persoane. Când vorbim despre viaþã, vocaþie, educaþie, ºcoalã, muncã, societate, Bisericã etc, despre copii, tineri, adulþi, bãtrâni, dar ºi despre credinþã, iubire, dãruire, vorbim într-un fel sau altul despre familie. Marea provocare este strict legatã de consolidarea familiei creºtine. Iniþiativele amintite au drept scop alcãtuirea unei reþele vii de familii care sã împãrtãºeascã acelaºi ideal, care ar putea fi sintetizat în cuvintele „a fi chip ºi asemãnare a Sfintei Treimi”. De acest model originar sunt legate iubirea, dãruirea persoanelor, sfinþirea lor. - În ce mod putem vorbi despre familie ca izvor de comuniune în Bisericã ºi în societate? - Comuniunea trãitã în familie este unicã, este baza unei comunitãþi pe care ºi societatea ºi Biserica o numesc „celulã”. În calitatea sa de celulã primarã, comunitatea familialã nu poate fi comparatã cu nici o altã formã de agregare, dimpotrivã, ea este modelul tuturor. Tendinþa culturii actuale este de a recunoaºte mai ales drepturile individului ºi ale realitãþilor compuse (asociaþie, echipã, grup, club). Se cuvine sã spunem cã familia nu este nici o sumã a doi sau mai mulþi indivizi, nici un grup reunit pe baza unui interes, ci o „comunitate de viaþã ºi iubire”. La baza sa se aflã chemarea pe care Dumnezeu o adreseazã bãrbatului ºi femeii de a nu mai fi doi, „ci un singur trup”. Acest dat biblic este fundamental ca sã înþelegem de ce Biserica se delimiteazã, cu fermitate, de orice recunoaºtere a altor tipuri de relaþii, altele decât cea conjugalã dintre un bãrbat ºi o femeie, care sã fie

considerate familie. Un simplu grup de douã sau mai multe persoane, nicidecum nu formeazã o familie. - De-a lungul vizitelor pastorale ale Preasfinþitului Cornel Damian, s-a vorbit mult despre parohie ca despre o „familie de familii”, chiar despre constituirea unei asociaþii de familii catolice. Aþi spus cã o asociaþie are la bazã un interes comun ºi are un caracter agregativ. Nu existã riscul ca familia sã-ºi piardã specificul? - Nu, dacã se pãstreazã ºi promoveazã originalitatea familiei. Sã nu uitãm cã istoria recentã a fost potrivnicã formãrii unor asociaþii, ºi mai pãstrãm încã ceva din inerþia acestor timpuri. Familiaris consortio nr. 72, încurajeazã constituirea „asociaþiilor de familii pentru familii”. Motivele sunt multiple. Dintre ele amintesc unul: „de a forma conºtiinþele dupã valorile creºtine ºi nu dupã criteriile opiniei publice”. - Care este aportul pãstorilor noºtri la realizarea obiectivelor privitoare la pastoraþia familiilor? - Unul cheie. Acest fapt a fost subliniat ºi la ultimele douã reuniuni din luna septembrie, în care câþiva preoþi s-au întâlnit cu un numãr de familii. În urma discuþiilor, a fost consideratã oportunã continuarea iniþiativelor de anul trecut. În plus, s-a luat în consideraþie importanþa pregãtirii logodnicilor pentru cãsãtorie. Aceºtia vor avea la dispoziþie sesiuni de pregãtire(toamnãprimãvarã ), care sã le permitã o mai bunã cunoaºtere reciprocã, dar ºi o aprofundare a tainei cãsãtoriei în lumina credinþei. Ca aceastã iniþiativã sã devinã realitate va trebui ca tinerii sã-ºi anunþe intenþia de cãsãtorie cu cel puþin 6-7 luni înainte de data stabilitã. - „Centrul de comunicaþii sociale” ºi revista „Actualitatea creºtinã” doresc sã participe din plin la susþinerea acestor iniþiative.... - Þin sã vã mulþumesc, în numele familiilor, pentru ajutorul constant: pentru articolele din revistã, pentru filmarea ºi realizarea DVD-urilor cu vizitele în parohii, pentru intenþia de a introduce programul de activitate pastoralã cu familiile în „Agenda liturgicã 2005-2006” ... (A.C.)


Comunicat de presã

În zilele de 26 – 27 septembrie 2005, la sediul Secretariatului general din Bucureºti, s-a desfãºurat sesiunea de toamnã a Conferinþei Episcopilor din România cu participarea Episcopilor greco-catolici, romano-catolici ºi, ca invitat, a E.S. Jean-Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România. În cursul dupã-amiezii de luni, 26 septembrie, membrii Conferinþei Episcopale s-au întâlnit cu Episcopii prieteni ai Miºcãrii Focolare, reuniþi la Bucureºti în perioada 20-26 septembrie. Seara, în Catedrala Sf. Iosif, toþi episcopii catolici prezenþi, împreunã cu un grup numeros de preoþi, au concelebrat Sf. Liturghie în prezenþa oaspeþilor de diferite confesiuni creºtine ºi a unui mare numãr de credincioºi, rugându-se împreunã pentru unitate, fãrã a-i uita nici pe cei care suferã din cauza inundaþiilor. Lucrãrile Conferinþei s-au desfãºurat în ziua de marþi, 27 septembrie, iar punctele de pe ordinea de zi au vizat, printre altele, unele detalii ale noului proiect al Legii libertãþii religioase, modul de abordare a pelerinajelor cu relicve ale unor sfinþi, Statutul Casei de Pensii a diecezelor romano-catolice, instituþia Capelei ºi a Capelanului Universitar, probleme de ordin intern ºi unele anunþuri. S-a stabilit ca sesiunea de primãvarã a Conferinþei Episcopale sã se desfãºoare la Bucureºti, în zilele de 2-4 mai 2006, zile în care Nunþiatura Apostolicã de la Bucureºti va marca prima aniversare a inaugurãrii pontificatului Papei Benedict al XVI-lea. Pr AZIMIR BUDÃU ecretar general Pr.. C CAZIMIR BUDÃU,, SSecretar

Din viaþa Bisericii

Conferinþa Episcopilor Catolici din România

Comisia Episcopalã Europeanã pentru Media (CEEM) a Consiliului Conferinþelor Episcopale din Europa (CCEE)

Comunicat

nr. 11/2005

“Tinerii se aºteaptã sã nu ne fie fricã de mass-media: sã mergem acolo unde nu suntem aºteptaþi... O Bisericã ce absenteazã sau se complace excesiv, nu va fi respectatã nici de mass-media ºi nici de tineri. Biserica trebuie sã fie ea însãºi”. Aceasta este invitaþia ce se poate citi în finalul mesajului participanþilor la Adunarea Generalã a CEEM, de la Varºovia, din 14-18 septembrie. Reunindu-se la fiecare trei ani, Adunarea Generalã a CEEM este constituitã din episcopii delegaþi pentru comunicaþii sociale ai celor 34 de Conferinþe Episcopale Europene, România fiind reprezentatã de IPS Ioan Robu. Întâlnirea din 2005 a avut ca temã: Cine creeazã imaginea pe care tinerii o au despre realitate? Media, limbajul specific tinerilor ºi transmiterea credinþei... În timpul lucrãrilor au intervenit preºedintele CEEM, Mons. Peter Henrici, arhiepiscopul John P. Foley, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru comunicaþii sociale, profesori de la facultãþi de comunicaþii sociale, tineri din Italia, Anglia ºi Polonia, producãtori de media pentru tineri ºi experþi de la SIGNIS, SIR, ESPACES...

Convocator

Asociaþia Caritas Bucuresti, cu sediul în str. Gheorghe Pripu 22-36, sector 1 Bucureºti, înregistratã prin H.J. 92/ 1990, având Cod Fiscal R4849743, anunþã convocarea membrilor asociaþi pentru: ADUNAREA GENERALÃ A ASOCIAÞILOR luni, 17 octombrie 2005, ora 15.00, în sala de ºedinþe a Asociaþiei din str. Gheorghe Pripu 22 - 36, sector 1, Bucuresti Ordinea de zi a Adunãrii va cuprinde: 1. primirea / retragerea de membri; 2. modificãri / completãri ale Statutului Asociaþiei; 3. prezentarea raportului anual de activitate ºi a bilanþului contabil pe anul 2004; 4. prezentarea raportului Comisiei de Cenzori; 5. prezentarea Strategiei pentru urmãtorii trei ani; 6. alegerea ºi numirea directorului adjunct. Director Director,, Pr Pr.. ALEXANDRU COBZARU

5


Analize - aprofundãri nr. 11/2005

Aceste persoane aparþin Bisericii ºi comunitãþilor parohiale din care fac parte

Una din marile probleme cu care se confruntã Biserica de astãzi este cea privitoare la persoanele divorþate ºi recãsãtorite ºi accesul acestora la sacramente. Biserica are o grijã deosebitã pentru aceste persoane, pentru cã este conºtientã cã ele sunt mãdulare suferinde în Trupul lui Cristos. Este important sã ne oprim pentru moment, sã reflectãm ºi sã vedem ce se poate face pentru a ajuta aceste persoane. În ajutorul nostru vin: învãþãtura Papei Ioan Paul al II-lea despre aceastã problemã, canonul 915 din Codul de Drept Canonic ºi câteva principii pastorale ce trebuie aplicate în cazul acestor credincioºi. Înainte de toate, trebuie sã ºtim cã exista douã scrisori apostolice postsinodale ale Papei Ioan Paul al II -lea, în care el îºi aratã grija deosebitã pentru persoanele divorþate ºi recãsãtorite. Este vorba de F amiliaris Consortio ºi Reconciliatio et Paenitentia. În Familiaris Consortio Papa îi cheamã pe pãstorii sufleteºti, în special pe cei care lucreazã în parohii, sã înveþe ºi sã ajute aceste persoane sã înþeleagã cã ele, în ciuda situaþiei în care se aflã, (divorþaþi ºi recãsãtoriþi civil) nu sunt excluse de la harul lui Dumnezeu, care continuã sã le lumineze calea. Aceºti credincioºi “ar trebui încurajaþi sã asculte cuvântul lui Dumnezeu, sã participe la Sf. Liturghie, sã persevereze în rugãciune, sã contribuie la operele de caritate ºi la eforturile comunitãþii în favoarea dreptãþii, sã educe copiii în credinþa creºtinã, sã cultive spiritul de penitenþã ºi astfel sã implore zi de zi harul lui Dumnezeu”(FC 84).

Î nvãþãtura ºi practica tradiþionalã a Bisericii înrãdãcinatã în Sfânta Scripturã se cer respectate

“Oricine va lãsa pe femeia sa ºi va lua alta sãvârºeºte adulter cu ea. Iar femeia, de-ºi va lãsa bãrbatul ei ºi se va mãrita cu altul, sãvârºeºte adulter” (Mc 11-12). De asemenea, Sf. Paul spune: “Femeia sã nu se despartã de bãrbat! Iar dacã s-a despãrþit, sã rãmânã nemãritatã, sau sã se împace cu bãrbatul sãu; tot aºa, bãrbatul sã nu-ºi lase femeia” (1Cor 7:10-

6

Divorþaþii ºi recãsãtoriþii, 11). Având la bazã Sfânta Scripturã, Papa spune cã persoanele divorþate ºi recãsãtorite nu trebuie admise la Sfânta Împãrtãºanie. Aceasta nu este o pedeapsã ci, aºa cum explicã Papa, situaþia lor face imposibilã primirea lor la sacramente. “Ele sunt incapabile sã fie primite la Sfânta Împãrtãºanie pentru cã statutul ºi viaþa lor contrazic în mod obiectiv unitatea de iubire dintre Cristos ºi Bisericã, ce este exprimatã ºi efectivã în Euharistie” (FC 84). Mai mult, “dacã aceste persoane ar fi primite la Sfânta Împãrtãºanie, credincioºii ar fi duºi în eroare cu privire la învãþãtura Bisericii despre indisolubilitatea Cãsãtoriei” (FC 84). Numai dacã o persoanã divorþatã ºi recãsãtoritã vrea sã trãiascã fãrã relaþii conjugale poate fi acceptatã sã primeascã Sfânta Împãrtãºanie. În continuare, Papa interzice oricãrui pãstor sã oficieze ceremonii de orice fel persoanelor care se recãsãtoresc (civil). Raþiunea acestei interdicþii este cã aceste ceremonii pot da impresia cã se celebreazã un nou sacrament ºi astfel

credincioºii ar fi duºi în eroare cu privire la indisolubilitatea cãsãtoriei care a fost contractatã în mod valid.

Compasiune ºi adevãr: douã principii care trebuie respectate

Pe lângã Familiaris Consortio , Reconciliatio et Paenitentia este alt document în care Papa vorbeºte despre persoanele divorþate ºi recãsãtorite. De fapt, Papa Ioan Paul al-II-lea se referã la “anumite situaþii, frecvente astãzi, care afecteazã viaþa creºtinilor care doresc sã continue practica religioasã, dar care sunt împiedicaþi de la aceasta din cauza situaþiei în care se aflã, care nu este în armonie cu învãþãtura lui Dumnezeu ºi a

Bisericii” (RP 34). Papa evidenþiazã în acest document douã principii care trebuie aplicate în aceste cazuri. Primul este compasiunea ºi milã “din partea Bisericii, În calitate de continuatoare în istorie a prezenþei ºi operei lui Cristos, care nu vrea moartea pãcãtosului ci ca pãcãtosul sã se converteascã ºi sã trãiascã” (RP 34). Al doilea principiu este adevãr ºi consistenþã “pentru cã Biserica nu este de acord sã numeascã binele rãu ºi rãul bine” (RP 34). În fine, Papa conchide: “bazându-se pe aceste douã principii, Biserica poate numai sã invite pe copiii ei care se aflã în aceste situaþii, sã se apropie de mila divinã pe alte cãi, oricum, nu prin cele ale Spovezii ºi Împãrtãºaniei, pânã când ei nu au dispoziþiile necesare” (RP 34). Aici Papa face o referire directã la cazul celor divorþaþi ºi recãsãtoriþi.

Ce spune canonul 915

“Sã nu fie admiºi la Sfânta Împãrtãºanie excomunicaþii ºi interziºii, dupã aplicarea sau declararea pedepsei, precum ºi cei care persistã cu încãpãþânare într-un pãcat grav ºi public”(can. 915). Acest canon este adresat direct miniºtrilor Euharistiei care trebuie sã refuze sã primeascã la acest sacrament persoanele care sunt incluse în cazurile menþionate în canon. Existã trei cazuri certe: persoana care a comis un pãcat grav, în mod obiectiv persoana care persistã cu încãpãþânare în acest pãcat, ºi dacã acest pãcat este public. În acest al treilea caz se aflã persoanele divorþate ºi recãsãtorite. Consiliul Pontifical pentru Interpretarea Textelor Legislative a dat o interpretare autenticã la acest canon, referindu-se în special la cazul celor divorþaþi ºi recãsãtoriþi. Consiliul a scos în relief trei idei. Prima idee evidenþiazã faptul cã interdicþia care se gãseºte în acest canon este de drept divin: “Oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faþã de Trupul ºi Sângele Domnului. Sã se cerceteze omul pe sine ºi aºa sã mãnânce din pâine ºi sã bea din pahar. Cãci cel care mãnâncã ºi bea cu nevrednicie, osânda îºi mãnâncã ºi bea, nesocotind Trupul Domnului” (1Cor 27-29). De fapt, primirea


Divorþaþii ºi recãsãtoriþii sunt persoane care au nevoie de o grijã pastoralã deosebitã

Pãstorii trebuie sã ajute aceste persoane sã înþeleagã cã ele nu sunt excluse de la harul divin ºi de la viaþa Bisericii unde trãiesc. Ele trebuie ajutate sã înþeleagã cã accesul lor la sacramente

În concluzie, aceºti trei piloni – învãþãtura Papei, canonul 915 ºi principiile pastorale - ne ajutã sã înþelegem cã Biserica e conºtientã ºi preocupatã de soarta credincioºilor divorþaþi ºi recãsãtoriþi. Aºa cum spune Papa Ioan Paul al-II-lea, este datoria Bisericii sã se roage pentru ei, “sã-i încurajeze ºi sã le arate mila sa de Mamã, ºi astfel sã-i susþinã în credinþã ºi speranþã” (FC 84). Pr Pr.. EDUARD GIURGI

Aflãm cã ºi anul acesta au fost organizate cursuri de englezã cu profesori din Anglia. În luna iulie, 50 de tineri, în douã serii, s-au bucurat de ocazia de a-ºi îmbunãtãþi cunoºtinþele de limbã englezã.

În luna august tineri voluntari italieni ºi români s-au implicat în activitãþile cu copiii din parohia Sfântul Iacob ºi din Comuna Albeºtii de Muscel. O nouã ocazie de colaborare între tineri, oportunitatea de a învãþa unii de la alþii spiritul de dãruire ºi de implicare în viaþa comunitãþii.

Un grup de la Caritas Europa a venit sã vadã proiectele caritabile din Câmpulung. Pe lângã surpriza, plãcutã pentru oaspeþi, de a vedea roadele muncii comunitãþii conduse de pãrintele Petru Pãuleþ, a fost ºi surpriza gazdelor, care ºi-au dat seama de amploarea muncii proprii ºi de realizãrile avute în ultimii ani. Astfel, a reieºit cã mai mult de 50 de tinere ce au ieºit de la orfelinat au fost introduse în proiectele create pentru a le ajuta sã înceapã o nouã viaþã.

nr. 11/2005

Trupului lui Cristos de cãtre cineva care este public nevrednic, constituie o rãnire obiectivã a comuniunii ecleziale. Este un comportament care afecteazã drepturile Bisericii ºi ale credincioºilor de a trãi în acord cu exigenþele acestei comuniuni. Pe scurt, în eventuala admitere la Sfânta Împãrtãºanie a credincioºilor care au divorþat ºi s-au recãsãtorit ar constitui un scandal. Acest scandal, înþeles ca acþiune care conduce pe alþii sã acþioneze în mod greºit, afecteazã în acelaºi timp Euharistia dar ºi indisolubilitatea cãsãtoriei. A doua idee: “orice interpretare a canonului 915 care ar fi împotriva înþelesului substanþial al canonului, care prezintã învãþãtura magisteriului ºi disciplina Bisericii de-a lungul veacurilor, este greºitã”(Consiliul Pontifical Pentru Interpretarea Textelor Legislative). În sfârºit, a treia idee priveºte prudenþa pastoralã care sugereazã în mod serios îndepãrtarea de la sacramentul Euharistiei a acestor persoane. “Pãstorii trebuie sã se strãduiascã sã explice credincioºilor adevãratul sens al acestui canon, în aºa fel încât ei sã-l înþeleagã sau cel puþin sã fie capabili sã-l respecte”(CPPITL). De aceea, este de datoria pãstorilor ca în comunitãþile lor sã discearnã situaþiile ºi sã nu admitã la Sfânta Împãrtãºanie divorþaþii ºi recãsãtoriþii. Pãstorii trebuie sã facã asta cu fermitate, pentru binele Bisericii ºi al sufletelor.

poate avea loc numai prin sacramentul Spovezii, care implicã renunþarea la pãcatele comise ºi propunerea fermã de a nu mai pãcãtui din nou. De aceea, este de datoria pãstorilor (parohilor) sã ajute pe aceºti credincioºi, prin cateheze speciale despre Cãsãtorie, Spovadã ºi Euharistie, sã înþeleagã cât mai bine acest lucru. Apoi, pãstorii sunt chemaþi sã se roage în particular, dar ºi cu comunitãþile încredinþate lor, pentru aceste persoane. De fapt, pãstorii trebuie sã punã împreunã principiile teologice, spirituale ºi pastorale pentru a veni în ajutorul acestor credincioºi divorþaþi ºi recãsãtoriþi. Mai mult, pãstorii trebuie sã ajute persoanele divorþate ºi recãsãtorite sã-ºi înþeleagã obligaþiile care izvorãsc din Botez. De exemplu, aceºti credincioºi sunt responsabili pentru educaþia creºtinã a copiilor lor. De asemenea, ei trebuie ajutaþi sã înþeleagã cã sunt înrãdãcinaþi ºi acasã în parohiile lor. Astfel, ei trebuie sã participe la Sf. Liturghie în duminici ºi sãrbãtori în comunitãþile lor, sã se roage împreunã cu comunitãþile lor, sã participe la operele de caritate din comunitãþile lor, ºi sã se implice în promovarea dreptãþii, aºa cum spune Papa Ioan Paul al II-lea în Familiaris Consortio. În fine, pãstorii au datoria de a cerceta cu mare atenþie fiecare caz în parte, pentru cã este “o diferenþã între cei care au încercat, în mod sincer, sã-ºi salveze primele lor cãsãtorii ºi au fost în mod nedrept abandonaþi, ºi cei care, din vina lor, au distrus cãsãtoriile care din punct de vedere canonic sunt valide”( FC 84). Pãstorii trebuie sã cunoascã fiecare caz în parte ºi sã analizeze fiecare caz în parte pentru a putea veni în ajutor, în fiecare caz în parte, în mod corespunzãtor, þinând cont, bineînþeles, de învãþãtura ºi practica tradiþionalã a Bisericii în aceastã privinþã.

De la Câmpulung-Muscel

Din viaþa Arhidiecezei

participarea lor la Sacramente

7


Interviu

Nici un dar nu se pierde

nr. 11/2005

Sãracii sunt mereu printre noi ºi la fel sunt ºi cei care, cu multã discreþie ºi aproape pe neobservate, îi ajutã. Pe aceastã temã, la sfârºitul lunii septembrie, am avut ocazia sã adresãm Surorii Teresa Cinelli, (Congregaþia Surorilor de Caritate a Sfintei Ioana Antida) câteva întrebãri pentru cititorii revistei Actualitatea Creºtinã. A.C. - De când se aflã congregaþia voastrã în România, ºi care sunt zonele ºi obiectivele apostolatului vostru?

8

S. Teresa Cinelli: - Am venit în România în 1991, mai întâi la Râmnicu Vâlcea, apoi în Bucureºti, Lugoj ºi Piteºti. Avem, deci, 14 ani de misiune. Carisma apostolatului nostru constã în slujirea sãracilor, prin sãraci înþelegând persoanele dezavantajate sau care, din diverse motive, nu pot atinge un nivel de viaþã cât de cât decent. Fondatoarea noastrã ºia început activitatea cu o ºcoalã pentru sãraci, de aceea misiunea noastrã oferã un spaþiu amplu copiilor ºi tinerilor. A.C. - Aþi avut de curând o întâlnire importantã. Care a fost tema acesteia, ºi ce perspective s-au conturat pentru viitor? T. C. - Întâlnirea de la mijlocul lunii septembrie a adus împreunã Surori de Caritate care lucreazã în trei þãri: România, Albania ºi Republica Moldova. A fost primul pas în demersul de constituire a unei Regiuni Orientale a Congregaþiei noastre, a Surorilor de Caritate. Acest lucru înseamnã mai multã autonomie ºi eficacitate în trãirea misiunii noastre în aceste contexte geografice specifice. Vom avea un statut propriu care ne va permite sã luãm decizii mai repede ºi mai potrivite cu realitãþile “de pe teren”. Familia noastrã religioasã este în continuã creºtere ºi e nevoie ca principiile interne ale Congregaþiei noastre sã fie asumate în mod responsabil de toþi membrii comunitãþii. A.C. - Congregaþia voastrã este foarte activã în plan social. Puteþi sã ne povestiþi cîte ceva despre experienþele avute, despre persoanele întâlnite? T.C. - Ca persoane consacrate vieþii apostolice, ne-am implicat în multe domenii sociale. Experienþele au fost multe ºi variate, de la spãlat, îmbrãcat ºi educat copii, la elevi ajutaþi sã-ºi facã lecþiile, tineri cãlãuziþi în alegerea unui drum

în viaþã, adulþi asistaþi în aprofundarea credinþei, ºi pânã la bolnavi îngrijiþi ºi încurajaþi, ºi muribunzi însoþiþi în ultimele lor clipe pe pãmânt. În România, astfel de momente apar des. Ca sã dau doar un exemplu concret, avem cinci apartamente în care gãzduim fete care au trebuit sã pãrãseascã cãminul de copii dupã împlinirea vârstei de 18 ani. Nu aveau nici mãcar strictul necesar când le-am primit. Acum merg la lucru, aproape cã au învãþat cum sã-ºi gestioneze banii, sunt în stare de relaþii mai echilibrate cu cei din jur. Unele din ele s-au cãsãtorit ºi au acum propria familie, au copii. Altele încã ne mai fac multe griji din cauza stãrii lor psihice. Pe toate le încredinþãm Domnului pentru cã în El fiecare lucru are un loc ºi un sens anume. Iar noi existãm pentru cã aceste fete existã! A.C. - În munca voastrã nu sunteþi singure. Cu cine colaboraþi mai mult, ºi cum pot proceda alte persoane care ar dori sã participe la iniþiativele voastre? Credeþi cã existã aceastã dorinþã de a vã veni în ajutor? T.C. - E o întrebare interesantã. Avem mulþi colaboratori: laici, persoane consacrate, unele servicii ale Primãriei. În alte pãrþi ale lumii, existã grupuri organizate de laici care lucreazã cu noi, avem chiar ºi un fel de statut care stabileºte modalitãþile lor de colaborare cu noi. Tocmai de aceea se prevede ca la urmãtorul capitlu general sã fie prezenþi ºi aceºti laici, pentru a pune mai mult în valoare contribuþia pe care o aduc ei la misiunea pe care o desfãºurãm. ªi sperãm cã numãrul lor va fi în continuã creºtere. Carisma Surorilor de Caritate este un dar fãcut lumii ºi Bisericii, ºi pe toþi îi rugãm sã-l pãstreze cu multã dragoste ºi atenþie, cãci nici un dar nu se pierde pentru veºnicie. A consemnat LIANA GEHL


Cartea “Ministranþi OK. Manualul ministranþilor” scrisã de Stefano Pagazzi, a fost tradusã din italianã de pr. Iosif Iacob ºi a apãrut la Editura Sapientia. Prezentând cartea, pãrintele ªtefan Lupu spune: “ Acest manual al ministranþilor intenþioneazã sã-l conducã pe ministrantul aflat la primii paºi sã dobândeascã acea conºtiinþã a vocaþiei proprii, a încãrcãturii spirituale a slujirii liturgice, a stilului de viaþã legat de apartenenþa la grupul bisericesc. Se prezintã ca un compendiu pentru întâlnirile formative prin care tinerii ministranþi învaþã elementele principale ale ministerului lor. În continuare, sunt pãrþile tehnice referitoare la diferite celebrãri; la final, sunt oferite câteva note pentru animatorul care trebuie sã-i cãlãuzeascã pe drumul creºterii lor, precum ºi diferite rugãciuni pentru ministranþi.” Tinerii aspiranþi la mandatul de ministrant îºi pot procura cartea de la orice librãrie catolicã.

Passionaria Stoicescu, o persoanã cu darul povestirii, cultivat încã de pe vremea când ea însãºi asculta „cu nesaþ poveºtile ºi poeziile bunicilor, ale mamei ºi tatii..”, a publicat la Editura Bizantinã cartea „Noapte bunã, Sâmbure de prunã!”. Este o carte pentru copii, în care o bunicã ce nu prea seamãnã cu celelalte bunici, bunica Povestica, aºa cum a fost botezatã de nepoþica ei Miruna, nãscoceºte poveºti ºi poezii pentru cei care îi sunt dragi. „ªi ºtiþi cine sunt cei care îmi sunt dragi? Copiii, (…) toþi cei care, ca sã creascã, pe lângã hranã ºi apã, iubire ºi veghe, sãnãtate ºi înþelepciune, au nevoie ºi de poezii ºi poveºti. ªcolãreii de la grãdiniþã ºi ºcolarii de la ºcoalã, mai ales”. Este o carte cu întâmplãri adevãrate sau nãscocite, deosebit de atractive, care, cu siguranþã, îi vor fascina pe micuþii destinatari ai cãrþii.

nr. 11/2005

adunarã în grabã mare la ciugulit de firimituri. Doar vrãbiuþa pipernicitã stãtea de-o parte, uitându-se curioasã cum se înfruptau celelalte. Îi lipsea curajul de a se apropia ºi aºtepta parcã sã vadã ce li se întâmplã suratelor; voia mai întâi sã se convingã de bunãtatea a ceea ce le fusese oferit, însã fãrã a-ºi risca pielea. La urmã, când se hotãrî, în sfârºit, sã ia parte la ospãþ, ia merindele de unde nu-s…, nici urmã de vreo firimiturã pentru mica înaripatã cafenie. Aºa se face cã tocmai vrãbiuþa cãreia îi era destinat ospãþul rãmase flãmândã ºi tare mia pãrut rãu de sfioasa creaturã. Întâmplarea m-a fãcut sã mã gândesc la tine, copile dragã, la darul ºtiinþei pe care îl primeºti, zi de zi, la ºcoalã ºi care þi se dã aºa cum se cuvine: câte puþin azi, câte puþin mâine, precum firimiturile pentru vrãbiuþe. Tu sã fii însã curajos ºi sã te apropii de darul ºtiinþei; sã „ciuguleºti” zi de zi din fructele cunoaºterii ºi sã nu te ridici niciodatã sãtul de la ospãþul învãþãturii. Sã vrei mereu sã cunoºti, ca sã poþi fi de folos ºi la minte tot voios! ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

uri þe t i Firim vrãbiu ru t n pe

Pagina Micului Prinþ

Peste parc se aºterne vãlul roºu-auriu al toamnei, fãcânduse simþitã rãcoarea vestitoare a unui nou anotimp alb ce stã sã batã la uºã. Îmi place mirosul toamnei, cu amestecul dulce-acriºor de vii ºi livezi ce-ºi cheamã culegãtorii ºi mã las cuceritã de înfãþiºarea cerului de dinainte de asfinþit, ce pare sã fi împrumutat culorile de la roadele pãmântului. ªi fiindcã toamnei îi place sã fie admiratã sub cerul liber, eu nu-i dezamãgesc nicidecum aºteptãrile, fiind nelipsitã de la întâlnirile cu anotimpul culorilor pastelate. Deunãzi, copile dragã, în timp ce-mi odihneam gândurile într-una din grãdinile oraºului, mã vãd înconjuratã de un grup de vrãbii mãrunþele ºi gãlãgioase ce þopãiau de ici-colo în cãutare de firimituri. Era de-a dreptul înduioºãtor sã le observi în timp ce se chemau una pe cealaltã pentru a-ºi împãrþi minuscula comoarã: vreun rest de pâine uscatã sau vreun colþiºor de biscuit scãpat din mâna neatentã a unui trecãtor. În grupul micilor zburãtoare, cu penajul de culoarea cafelei cu lapte, era una ce merita din plin sã fie chematã cu diminutivul „vrãbiuþã”, într-atât era de mãrunþicã. Nu era un pui, te asigur; era de aceeaºi vârstã cu suratele ei doar cã, nefiind la fel de agerã în a-ºi gãsi „de-ale ciocului”, rãmase în urmã cu creºterea. ªi, amintindu-mi de biscuiþii pe care-i aveam în geantã, m-am gândit sã-i ofer vrãbiuþei pricãjite o cinã pe cinste. Abia ce rãspândesc pe jos biscuiþii mãrunþiþi, cã vrãbiile se ºi

9


Din viaþa Parohiei

Parohia Sfântul Luca Scurt istoric

Comunitatea romanocatolicã din Pucioasa a cunoscut un drum destul de lung în formarea ei. Pânã în 1978, prezenþele catolice în aceastã localitate erau rare. Monseniorul Vittorio-Luigi Blasutti, pe vremea când era paroh la Târgoviºte, menþioneazã cã acorda asistenþã religioasã la doar trei persoane în vârstã. În anul 1978, datoritã lucrãrilor la barajul de pe râul Ialomiþa, au venit credincioºi catolici din Moldova ºi din Ardeal ºi s-au stabilit la Pucioasa. Aceºtia erau nevoiþi sã meargã la Târgoviºte pentru a participa la Sfânta Liturghie dar, în anul 1988, Arhiepiscopia de Bucureºti a cumpãrat o casã în Pucioasa, pãrintele Ioan M. Solomon amenajând o capelã la subsolul acesteia. Din anul 1992 pânã în 1996, comunitatea catolicã a fost încredinþatã spre pãstorire pãrintelui Ion Arva, preot grecocatolic pensionar. În ziua de 1 martie 1996, a fost înfiinþatã parohia din Pucioasa, cu hramul Sfântul Luca, iar în ziua de 1 septembrie a aceluiaºi an, a fost numit paroh pãrintele Mihai ªerban. Pe data de 27 septembrie 1996, a fost cumpãrat un teren pe care au fost construite actuala bisericã ºi casa parohialã. În prezent, parohia numãrã aproximativ 50 de familii, iar paroh este pãrintele Francisc ªerban.

Credincioºii, navetiºti de duminicã…

De la familia Pop, Aurel ºi Elena, cea mai veche familie din parohie, am aflat cum îºi trãiau viaþa de credinþã catolicii din Pucioasa înainte de înfiinþarea parohiei. Iatã mãrturia domnului Aurel Pop:

De la douã familii catolice, la 150 de suflete…

ªi continuã domnul Pop: „Am luptat mult pentru a avea aceastã bisericã; în vremea negocierilor eram consilier la primãrie ºi am întâmpinat o puternicã opoziþie din partea celorlalþi consilieri care motivau cã nu este necesarã construirea unei biserici catolice în Pucioasa. În monografia oraºului, scrisã de profesorul Stancu, apãrutã în jurul anilor ’90, apare urmãtoarea afirmaþie: ‘În oraºul Pucioasa existã douã familii de catolici, Pop ºi Bârsan’, ºi autorul se întreba care va fi viitorul Bisericii catolice în Pucioasa. Într-o zi l-am întâlnit ºi i-am spus: ‘Vã informez cã la ora actualã, în Pucioasa, sunt 150 de suflete catolice care vin la aceastã bisericã’. Durerea noastrã, a credincioºilor, a primarului ºi chiar a Înaltpreasfinþitului Ioan Robu este cã nu am reuºit sã construim aceastã bisericã într-un loc central”.

„Fãrã bisericã nu se poate.”

Afirmaþia aparþine doamnei Elena Pop care mãrturiseºte: „Poate nu am fost eu prea consecventã, mai ales cã am ºi lipsit o perioadã, dar fãrã bisericã nu aº rezista, biserica este pentru mine ceva de suflet, iar sfântul Anton este preferatul meu”. Doamna Iuliana Bortoº ne spune: „Domnul Pop ne ajutã foarte mult. Sunt de 15 ani în Pucioasa; am venit aici dupã revoluþie ºi m-am angajat la o întreprindere de textile care a dat faliment, dar Dumnezeu a vrut sã rãmân aici ºi, cu ajutorul domnului Pop, care are o firmã, mi-am gãsit un alt loc de muncã”. „Pentru mine, la orgã este locul cel mai plãcut din bisericã. Acolo simt eu cã trãiesc cu adevãrat, cã mã încarc pentru a reuºi sã-mi duc mai departe viaþa”, spune tot doamna Bortoº, organista acestei biserici.

nr. 11/2005

„Am nevoie de suflete, nu de pietre!”

10

„Noi suntem veniþi din Satu Mare, stabilindu-ne la Pucioasa în 1971, când în localitate nu exista bisericã catolicã; eram nevoiþi sã mergem la biserica Sfântul Francisc din Târgoviºte, unde era paroh pãrintele Ionel Râtan, un om extraordinar, care ne-a fãcut sã ne simþim în parohia dânsului ca acasã. Sigur, era greu pentru cã trebuia sã plecãm dis-de dimineaþã ºi ne întorceam în cursul amiezii; mai era ºi serviciul obositor, încât nu era uºor sã munceºti toatã sãptãmâna ºi duminica sã mergi pânã la Târgoviºte. Îmi amintesc cã o datã i-am spus pãrintelui cã ne este greu sã venim în fiecare duminicã ºi dânsul ne-a spus un lucru extraordinar: ‘Aveþi bisericã ortodoxã în Pucioasa, mergeþi acolo! Este mai bine sã mergeþi acolo decât sã nu mergeþi deloc’. Lucrurile au intrat pe un fãgaº normal când a fost fãcutã capela în Pucioasa ºi apoi aceastã frumoasã bisericã. Nu credeam cã va fi aºa de frumoasã!”.

Pãrintele paroh Francisc ªerban a fost numit paroh al acestei comunitãþi anul trecut, sosind la Pucioasa în ziua de 27 iulie. „Nu mi-a fost uºor ºi nu-mi este nici acum”, spune pãrintele ªerban cãruia începe deja sã-i fie fricã de iarna care se apropie. „Parohia noastrã este micã, oamenii sãraci, cu venituri mici, dar ne punem încrederea în Providenþã. Majoritatea credincioºilor parohiei Pucioasa provin din Moldova, mai exact din Sagna. Deºi sunt puþini la numãr ºi nu prea dau nãvalã la sacramente, totuºi avem o participare de 50%. Fiind din acelaºi sat, se cunosc foarte bine ºi, din pãcate, conflictele dintre ei au repercusiuni asupra participãrii la Sfânta Liturghie, adicã nu mai vin când sunt certaþi. Acum câteva zile m-am supãrat un pic pe unii dintre ei ºi le-am spus: ‘Aþi fãcut o bisericã atât de frumoasã, dumneavoastrã aþi lucrat la ea, eu sunt ultimul venit ºi nu am nici un merit, dar eu am nevoie de suflete, nu de pietre’. Mulþi nu mai vin pentru cã nu mai primesc ajutoare; pãrintele Mihai ªerban i-a ajutat pentru cã a avut alte posibilitãþi, eu, dacã nu am de unde sã le dau… Dar acum se purificã credinþa, cei care vin, vin pentru cã ºtiu de ce vin, aºa mã gândesc”. O altã problemã cu care se confruntã comunitatea din Pucioasa este lipsa de comunicare dintre credincioºi, problemã subliniatã ºi de pãrintele paroh, dar ºi de unii dintre enoriaºi. Domnul Romel Blaj, de exemplu, insistã asupra acestei carenþe: „Aici nu se prea merge la neamuri (rude) ºi dacã ne certãm între noi, greu ne împãcãm; a trebuit sã moarã cineva ca sã înceapã o persoanã sã-mi vorbeascã


Din viaþa Parohiei

a – Pucioasa din nou. Pãrintele Mihai ªerban ne cunoºtea foarte bine ºi reuºea sã aplaneze astfel de conflicte. ªi pãrintele Francisc ªerban încearcã sã facã acelaºi lucru, dar abia a venit, mai are nevoie de timp”.

„Suntem sãraci ºi avem nevoie de ajutor!”

La Pucioasa, cãlugãriþe „ºomere”

Am vrut sã auzim ºi pãrerea pãrintelui Mihai ªerban, primul paroh al acestei comunitãþi. „Numirea mea ca paroh al acestei comunitãþi, spune pãrintele Mihai, a fost providenþialã. Cu zece ani înainte de a fi numit paroh am fost cu Monseniorul Blasutti sã vedem casa care urma sã fie cumpãratã ºi când m-a întrebat Înaltpreasfinþitul dacã este bunã, am rãspuns afirmativ, dar nu m-am gândit cã voi ajunge eu paroh acolo. Aceastã casã era ceva provizoriu. Când am ajuns la Pucioasa, am început cu mari speranþe ºi cu bani puþini sã construiesc o altã casã ºi biserica. Lucrarea a durat aproape opt ani, tot din cauza banilor, ºi nu am reuºit sã termin biserica. Apoi am plecat în Ungaria ºi pãrintele Francisc a rãmas sã continue lucrarea. Mi-a plãcut foarte mult, m-am simþit ca într-o familie, fiecare spunea tot ce avea pe suflet, ne adunam de sãrbãtori la un pahar de vin, la o felie de cozonac. Dupã falimentul întreprinderilor, credincioºii din Pucioasa erau tot timpul pe picior de plecare, voiau sã se întoarcã în Moldova, însã eu m-am luptat foarte mult ca sã rãmânã. Am dat telefoane prin strãinãtate, pe la prieteni care mi-au trimis diferite ajutoare. De multe ori m-a ajutat ºi Caritasul din România. I-am încurajat cum am putut ca sã rãmânã. Chiar dacã am plecat, credincioºii din Pucioasa au rãmas la inima mea ºi le mulþumesc pentru cã m-au ajutat în tot ceea ce am fãcut acolo. Oricum, eu mai þin legãtura cu ei prin telefon ºi îi vizitez ori de câte ori am ocazia. Ajutorul pe care îl dau acum în Ungaria mi s-a pãrut mai important în momentul plecãrii pentru cã aici sunt comunitãþi mai mari decât Pucioasa ºi care aveau nevoie de un preot. Apoi am plecat cu inima împãcatã ºtiind cã este altcineva care ar putea sã-i pãstoreascã. Pãrintele Francisc ªerban lucreazã frumos ºi sunt convins cã parohia va avea un viitor bun. Iar când va fi sfinþitã ºi biserica, va fi o mare bucurie pentru mine ºi o încununare a muncii mele ºi a pãrintelui Francisc ºi, bineînþeles, a enoriaºilor. Va fi ºi o stabilizare a situaþie pentru cã sfinþirea va conta foarte mult pentru credincioºi, orice binecuvântare fiind bunã nu doar pentru clãdirea în sine dar ºi pentru cei care o utilizeazã. Parohia Pucioasa este o parohie în care Biserica trebuie sã-i ajute pe credincioºi, nu credincioºii Biserica”. Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 11/2005

Sora Maria Cafarella, din congregaþia Surorilor colegine ale Sfintei Familii, ne spune: „Suntem aici de aproape trei ani; am fost chemate pentru a deschide o grãdiniþã care din anumite motive nu s-a deschis. Ne-am gândit sã transformãm aceastã casã, fosta casã parohialã, în grãdiniþã, dar nu ne permite legea. Aºteptãm sã vinã Maica generalã ºi sã cãutãm un teren potrivit pentru acest proiect. Dupã cum se vede suntem ºomere, spune râzând sora; parohia este micã, sunt multe cãsãtorii mixte între catolici ºi ortodocºi, iar în ultimii ani a fost un val de persoane care au plecat în strãinãtate, din pãcate au plecat practicanþii, cei care veneau ºi în timpul sãptãmânii la Sfânta Liturghie. Sunt zile în care suntem doar trei persoane, noi douã ºi sora pãrintelui. Credincioºii sunt ºi nu sunt prezenþi în viaþa parohiei, chiar dacã parohul îºi dã tot interesul. Dupã cum vam spus, acum suntem într-o perioadã de aºteptare, când vom deschide grãdiniþa vom intra în contact direct cu oamenii ºi va fi altfel; chiar dacã familiile sunt puþine, se poate lucra ºi cu puþin”.

„Sunt convins cã parohia va avea un viitor bun”

ERATÃ

Doamna Maricica Bordea este ºi ea supãratã pe aceastã laturã a comunitãþii: „Este multã invidie ºi duºmãnie în comunitatea noastrã, lucru care nu-i normal, mai ales cã a provenit de la ajutoare”. I-am întrebat pe interlocutorii mei dacã sunt de pãrere cã preoþii ar trebui sã se ocupe doar de cele spirituale, lãsând la o parte latura socialã. Doamna Iuliana Bortoº, organista, mi-a spus: „Nu! Dacã este de unde, sã ne ajute pentru cã noi suntem sãraci ºi avem nevoie de acest ajutor!”. Doamna Maricica Bordea ne explicã ºi care ar fi cauzele neparticipãrii la Sfânta Liturghie: „Mulþi au plecat în Italia, Portugalia ºi Spania, dar au plecat mai mult mamele ºi de aceea copiii nu mai vin la bisericã; ºi soþul meu a plecat, dar dacã sunt eu acasã, copiii vin la bisericã”. Ionuþ-Alexandru Arseni, reprezentantul tinerilor din Pucioasa, ne spune: „Înainte eram mai mulþi, dar cei mai mari au plecat, acum suntem în jur de 20, împreunã cu adolescenþii. Chiar dacã suntem puþini, avem destule activitãþi în parohie: cateheza sãptãmânalã, mai jucãm un tenis, un remy, mai organizãm excursii, participãm la întâlnirile diecezane ale tinerilor. Acum aþi vãzut puþini tineri pentru cã nu s-au întors toþi din vacanþã. Sperãm ca grupul nostru sã creascã cu cei care vin din urmã. Cât despre tinerii care au plecat în strãinãtate, nu cred cã se mai întorc pentru cã nu reuºesc sã-ºi strângã bani cu care sã-ºi construiascã sau sã-ºi cumpere o casã în þarã; banii pe care îi câºtigã abia de le ajung sã trãiascã ºi sã-i mai ajute pe cei de acasã”. ªi pãrintele Francisc este destul de pesimist în ceea ce priveºte viitorul parohiei: „Am vorbit cu unii dintre tineri ºi nici unul nu mi-a spus cã vrea sã se întoarcã sau sã rãmânã în Pucioasa, iar lucrul acesta mã doare”.

În numãrul din luna septembrie al revistei noastre, la pagina 12, s-a strecurat o greºealã, pentru care ne cerem scuze. În loc de „…Bãrãþia apare în documente ca fiind filiala bisericii Sfânta Elena…” a se citi „…Sfânta Elena apare în documente ca fiind filiala bisericii Bãrãþia…”.

11


Istorie

Monseniorul Ghika faþã cu Aproapele Spiritualitatea atât de aparte a Monseniorului Vladimir Ghika a avut mai multe semne distinctive, unul dintre acestea fiind o adâncã practicã a virtuþii smereniei. Aceastã împrejurare a fãcut ca întregul profil spiritual al celui ce avea, în final, sã-ºi jertfeascã viaþa pentru credinþã, sã nu fie dintre cele bãtãtoare la ochi. La dânsul, învãluitã în smerenie, practica neprecupeþitã a virtuþii caritãþii - prin fapte, rugãciune ºi jertfã - a stat astfel mai curând ascunsã privirilor lumii, cunoscutã direct, între patru ochi, celor care i-au simþit prezenþa vie prin faptã. Într-una din Cugetãrile sale zilnice, Monseniorul Ghika a zugrãvit cum nu se poate mai bine aceastã virtute-cheie, virtutea reginã: “O Doamnã cu buzele mute ºi cu mâinile iuþi, fãcând treabã de zor, în tãcere”. Cheia de boltã a spiritualitãþii lui Vladimir Ghika a fost, într-adevãr, preocuparea permanentã faþã de binele celorlalþi, faþã de nevoile ºi suferinþele aproapelui. Ridicatã de el la rangul de comuniune supremã cu dragostea lui Cristos, nu s-a sfiit s-o asemene cu oficierea unei liturghii de un fel aparte, pe care a numit-o “Liturghia aproapelui”. În spiritul acestei apropieri între oficierea slujbei euharistice ºi slujirea lui Isus în persoana aproapelui, întâlnit zi de zi ºi la tot pasul, Monseniorul Vladimir avea sã întocmeascã o rugãciune de o frumuseþe ºi o discreþie ieºite din comun, înfãþiºatã ca o pioasã parafrazã a Rugãciunii Tatãl Nostru. Ea este dedicatã “Fiului celui mai iubit al Tatãlui nostru al tuturor, celui sãrac ºi nevoiaº, celui care þine locul lui Cristos pe strãzi, în mansarde ºi în spitale, sub poduri, în uºile brutãriilor, în groapa comunã”. Iatã cum începe aceastã meditaþie de nepieritoare substanþã: “Fratele nostru care eºti pe pãmânt, Numele tãu sã fie pentru noi un nume sfânt, Împãrãþia ta în sufletele noastre sã nu vinã prea târziu, Atunci când vom fi þãrânã.

Tu ºi noi înºine, într-un suflet uniþi, Sã facem voia Tatãlui nostru, Aici pe Pãmânt ca în Ceruri. Fie numele tãu binecuvântat pentru bucuria De-a putea sã-þi dãruim pâinea noastrã cea de toate zilele. Iartã-ne pentru greºeala de a nu recunoaºte întotdeauna Pe bunul Dumnezeu în chipul tãu, chinuit de nevoi. Iartã-ne, cum ºi noi te iertãm când nu-L vezi îndatã În mâna noastrã de ajutor întinsã spre tine. Nu ne lãsa sã ne îndepãrtãm de sufletul tãu, Ci ajutã-ne ca, în dragostea noastrã faþã de Dumnezeu, Sã fim izbãviþi de cel rãu. Titlul dat de Monseniorul Vladimir Ghika acestei meditaþii este “În familie”, urmat de cuvintele lui Isus: “Ca sã fiþi fiii Tatãlui vostru care este in Ceruri” (Matei 5, 25) cu urmãtoarea lãmurire: “ În Spiritul unui Testament care - cu preþul sângelui, pentru o viaþã nouã, fãrã de sfârºit ne-a dãruit un Tatã în Ceruri ºi, drept moºtenire pe pãmânt, pe fraþii noºtri”. Ne propunem sã refacem mai departe acest drum spiritual cãtre aproapele, mergând pe urmele acestei meditaþii a Monseniorului Ghika în numãrul viitor al revistei noastre. ANDREI BREZIANU

nr. 11/2005

«România – a doua mea patrie»

12

100 de ani de la consacrarea lui Raymund Netzhammer ca Arhiepiscop de Bucureºti ºi 60 de ani de la moartea sa Raymund Netzhammer s-a nãscut la, 19 ianuarie 1862, la Erzingen (Elveþia) ºi a intrat de timpuriu în vestita mãnãstire benedictinã de la Einsiedeln. A fost sfinþit preot în 1886, iar la 16 septembrie 1906 a fost numit Arhiepiscop de Bucureºti. La 5 noiembrie 1906 a fost consacrat episcop în biserica abaþialã „Sfântul Anselm” din Roma, de cãtre Cardinalul Gotti, prefectul Congregaþiei „De Propaganda Fide”, iar la 17 decembrie, acelaºi an, a urcat pe tronul arhiepiscopal.

Istoricii au apreciat activitatea Arhiepiscopului Netzhammer drept una de „mare consolidare pentru Biserica Catolicã, cãci autoritatea lui ºtiinþificã întregea puternica sa pesonalitate teologicã (…) Documentele aratã, fãrã îndoialã, cât a fost de apreciat ºi de respectat de cãtre autoritãþi ºi de cãtre credincioºi, bucurându-se, de fapt, de demnitatea unui arhiepiscop primat al României”. Atât Biserica noastrã localã cât ºi lumea ºtiinþificã se pregãtesc pentru a

marca acest eveniment, ºi este important de menþionat faptul cã, foarte curând, Editura Academiei Române va publica Jurnalul Arhiepiscopului Netzhammer (publicat în limba germanã în 1995, sub îngrijirea profesorului Nikolaus Netzhammer, nepotul Arhiepiscopului), iar în aceastã toamnã va fi retipãritã, sub egida Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti, preþioasa lucrare tipãritã în 1923 de Arhiepiscopul Netzhammer, sub titlul O contribuþiune la istoria archidiocezei. În acest mod, toþi cititorii vor putea cunoaºte mai bine o personalitate legendarã a Bisericii noastre locale. Arhiepiscopul R. Netzhammer a murit la 18 septembrie 1945, pe insula Werd, la vârsta de 83 de ani. Dr Dr.. DÃNUÞ DOBOª


în Misterele Rozariului“

Lecturi

Pr Pr.. Claudiu Dumea – „Sfânta Fecioarã Maria Ed. ARCB, 2004; 672 p. pe urmele lui Cristos ºi ale Fecioarei Maria, sã fim fii ai luminii. M-am întrebat de ce se cheamã cartea aceasta „Sfânta Fecioarã Maria în Misterele Rozariului“ ºi nu, mai simplu, „Misterele Rozariului“. Rãspunsul cel mai la îndemânã ar fi cã modelul oricãrui creºtin ºi cãlãuza noastrã spre Cristos este Maria. Fãrã ascultarea, fãrã credinþa, fãrã tãcerea ºi fãrã umilinþa ei desãvârºite, misterele Rozariului sunt greu de pãtruns. Numai privind la Maria – prima creºtinã, prima misionarã ºi prima între cei rãscumpãraþi prin jertfa Crucii – vom înþelege. Meditarea fiecãrui mister are ca suport citate din Evanghelii. ªi impresioneazã, ca de fiecare datã în cãrþile pãrintelui Dumea, fineþea demersului teologic ºi erudiþia extraordinarã. O erudiþie cu atât mai valoroasã cu cât nu reprezintã un scop în sine, ci un minunat mijloc de a oferi credincioºilor un reazem ºi un îndreptar în rugãciune. Pãrinþi ai Bisericii ºi autori contemporani, scriitori ºi filozofi din toate epocile, teologi ºi sfinþi, poeþi moderni ºi profeþi din Vechiul Testament sunt convocaþi spre a da mãrturie prin scrierile lor despre adevãrul, frumuseþea ºi tainele de nepãtruns ale credinþei creºtine. Toma de Aquino, Roman Melodul, Alfons Maria de Liguori, Anna Ecaterina Emmerich, Karl Barth, Dostoievski, Hans Urs von Balthasar, Leonardo Boff, Tereza a Pruncului Isus ºi Tereza de Avila, Sfântul Augustin, Origene, Francisc de Assisi, Martin Luther, Felice Capello, Nietzsche, Francisc de Sales, Albino Luciani (Papa Ioan Paul I), Don Bosco, Ioan Gurã de Aur, Papa Paul al VI-lea, Sfântul Bonaventura, Papa Ioan al XXIII-lea, Vergiliu, Leon Bloy, J. Daniélou, Lorenzo da Fara, J. Maritain, Tolstoi, Paul Claudel, Grigore Luminãtorul, Charles de Foucauld, Papa Ioan Paul al II-lea ºi lista ameninþã sã se prelungeascã… Dacã aº spune cã am citit aceastã carte, n-ar fi destul: adevãrul e cã am devorat-o. Deºi e o carte masivã ºi nu mã bucur de prea mult timp liber, m-am trezit cã nu o pot lãsa din mânã. E genul de carte ce nu se epuizeazã la o primã lecturã, ci te invitã sã revii cu lecturi ulterioare – parþiale sau integrale; „Sfânta Fecioarã Maria în Misterele Rozariului“ nu ar trebui sã lipseascã din biblioteca ºi din referinþele unui creºtin preocupat sã-ºi aprofundeze credinþa. O carte de þinut la cãpãtâi, de oferit prietenilor dar ºi duºmanilor… ANA-MARIA BOTNARU

nr. 11/2005

Rozariul… Nici o altã religie de pe faþa pãmântului ºi nici o altã confesiune creºtinã nu îl cunoaºte. Cu ce dar extraordinar am fost binecuvântaþi ºi cu câtã nepãsare trecem pe lângã el uneori, rugându-ne cu superficialitate ori – grãbiþi cum suntem – nemairugându-ne! Dincolo de recapitularea adevãrurilor credinþei noastre (cardinalul Newman spunea cã Rozariul este Crezul transformat în rugãciune), frumuseþea lui stã, cred, în asemãnarea perfectã cu creºtinismul. Aºa cum în ieslea de la Betleem a stat însuºi Fiul lui Dumnezeu ºi Regele universului, la fel, sub aparenta umilitate ºi monotonie a rugãciunii vocale se ascunde comoara contemplaþiei, atât de familiarã pentru omul medieval bunãoarã, dar din ce în ce mai strãinã pentru omul (post)modern. Cum se explicã asta? Lumea în care trãim e invadatã de imagini, ceea ce are ca reflex o scãdere a imaginaþiei. (Când spun „imaginaþie“ nu mã refer la fantezie, adicã producerea dezordonatã de imagini, ci la imaginatio vera – capacitatea omului de a converti cuvintele în imagini, de a vedea cu ochii minþii). De aceea, în cazul Rozariului, suntem tentaþi sã ne concentrãm mai degrabã asupra rugãciunii vocale, în dauna contemplaþiei. Or, rostind cu evlavie Tatãl Nostru, de 10 ori Bucurã-te, Marie ºi Slavã Tatãlui , noi trebuie – simultan – sã contemplãm cu ochii credinþei misterul enunþat. Demers extrem de dificil, cum spuneam. Avem nevoie de un ghid, de un ajutor. Un astfel de manual de contemplaþie este cartea pãrintelui Claudiu Dumea A FECIOARÃ MARIA ÎN intitulatã SFÂNT SFÂNTA MISTERELE ROZARIULUI ROZARIULUI. Ediþia a doua cuprinde, pe lângã misterele tradiþionale (de bucurie, de durere ºi de slavã), ºi misterele de luminã – introduse de Papa Ioan Paul al II-lea. Înainte de a intra în substanþa cãrþii pe care v-o prezint, aº vrea sã zãbovesc o clipã asupra acestui amãnunt. Se ºtie cã textele rugãciunilor sunt de neatins; ele nu pot avea soarta manualelor ºcolare care se schimbã de la un an la altul. ªi totuºi, Rozariul nãscut în Evul Mediu ºi ajuns pânã la noi în forma cunoscutã, a fost modificat de Ioan Paul al II-lea prin adãugarea misterelor de luminã – botezul lui Isus, nunta din Cana, vestirea Împãrãþiei lui Dumnezeu, schimbarea la faþã pe muntele Tabor, instituirea sfintei Euharistii. Gest nãscut din credinþã, iubire ºi contemplaþie. Dacã ºtim sã vedem „semnele timpului“, aceastã completare a Rozariului constituie deopotrivã un gest profetic ºi un testament spiritual: Ioan Paul al II-lea ne-a iubit ºi s-a rugat pentru noi toþi, chemându-ne,

13


Viaþa consacratã

Congregatio Jesu Sâmbãtã, 3 septembrie 2005, cu inimile pline de recunoºtinþã pentru darul chemãrii primit de la Dumnezeu, au depus, în capela Congregaþiei lui Isus din Popeºti-Leordeni, voturile religioase pentru toatã viaþa surorile: Sr. M. Carola Gândea (Vizantea - VN); Sr. M. Gianina Iºtoc (Poiana – BC); Sr. M. Ioana Burlacu (Satu Nou - BC); Sr. M. Izabela Pericicã (Buruieneºti - NT); Sr. M. Josefina Andrieº (Buruieneºti - NT); Sr. M. Maria Regina Mengheriº (Ciucani – BC); Sr. M. Rafaela Neculai (Buruieneºti - NT). Dupã timpul de formare al Noviciatului, au depus primele voturi religioase surorile: Sr. M. Laetitia Biru (Arini - BC); Sr. M. Genoveva Ciuraru (Valea Mare – BC). Sf. Liturghie a fost prezidatã de Excelenþa Sa Mons. Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti, ºi au adus laudã ºi mulþumire pe altarul de jertfã alãturi de un numãr mare de preoþi ºi pãrinþii, fraþii ºi rude. Sr. Maria Regina mãrturiseºte: „Mulþumesc Doamne, cã m-ai chemat! Au trecut douã sãptãmâni de la acest eveniment, dar amintirea lui continuã sã fie vie în sufletul meu, îmi copleºeºte inima de bucurie. ªi astãzi îmi rãsunã în inimã ecoul cuvintelor formulei de voturi, cuvinte ce au rãmas impregnate în inima mea ºi îmi dau seama cã este numai harul lui Dumnezeu, care mi-a inspirat aceastã dorinþã. Sunt conºtientã cã viaþa de totalã dãruire presupune renunþare la voinþa proprie. Trebuie sã trãiesc vocaþia conform planului lui Dumnezeu ºi sã colaborez în permanenþã cu harul Duhului Sfânt. Doresc sã îmi pun întreaga viaþã în mâinile lui Dumnezeu ºi vreau sã o dãruiesc ºi sã o împart cu semenii mei, pentru a o urma mai îndeaproape pe fondatoarea noastrã Maria Ward. Doamne, te rog sã mã binecuvântezi ºi sã mã copleºeºti necontenit cu iubirea ta nemãrginitã. Primeºte-mi viaþa în mâinile tale ºi transform-o într-un imn de preamãrire pentru lucrãrile minunate pe care le-ai fãcut cu mine”. Totul spre mai marea slavã a lui Dumnezeu!

nr. 11/2005

Surorile de Caritate ale Sfântului Apostol Paul În biserica Sfântului Iacob din Câmpulung-Muscel, tânãra Angheliu Simona din Câmpulung a fãcut primul pas important în rãspunsul dat vocaþiei la viaþa consacratã. Intrarea în Noviciat a acestei tinere este un motiv de bucurie pentru Congregaþia Surorilor de Caritate ale Sfântului Apostol Paul. Dupã cum ºtim, ele sunt angajate în mai multe proiecte educative în Câmpulung, Piteºti, Motru, Oneºti, ºi nu numai.

Slujitoarele Preacuratei de Parma ”Îl iubesc pe Domnul, pentru cã ascultã glasul rugãciunii mele. El îºi pleacã urechea spre mine în ziua în care îl chem” (Ps 114,1-2). Este îndemnul cu care surorile Maria Marta Neculãeº, Maria Daniela Fechetã ºi Maria Carmen Caraman, amintesc cu bucurie de Profesiunea Religioasã Temporarã în Congregaþia ”Slujitoarele Preacuratei de Parma”. Celebrarea a avut loc la Biserica Italianã Preasfântul Mântuitor din Bucureºti, sâmbãtã 24 septembrie 2005, în prezenþa Episcopului Cornel Damian..

14


Între 21 ºi 25 septembrie a avut loc la Caritas Bucureºti o întâlnire de lucru pe tema migranþilor, organizatã de Caritas Europa în colaborare cu Confederaþia Caritas România. Printre cei 30 de participanþi s-au aflat membri ai Caritasurilor din 12 þãri europene, reprezentanþi ai oficialitãþilor române care se ocupã cu probleme de migraþie, precum ºi ai unor organizaþii neguvernamentale majore: UNHCR, Aidrom, Arca, Serviciul Iezuit pentru Refugiaþi din România, Organizaþia Femeilor Refugiate. “Cu toþii suntem migranþi pe acest pãmânt”, a arãtat Pr. Alexandru Cobzaru, directorul Caritas Bucureºti, în cuvântul sãu de deschidere, subliniind totodatã faptul cã migraþia este un fenomen cu multe aspecte, de la fuga cauzatã de motive politice sau religioase pânã la traficul de persoane, de la migrarea datoratã sãrãciei ºi pânã la “exportul de creiere”. Oficialitãþile române au expus legislaþia ºi procedurile în vigoare (ca mai peste tot în lume, destul de anevoioase…) pentru migranþii care doresc sã se stabileascã în România, ca ºi pentru românii care doresc sã plece la lucru în strãinãtate. Reprezentanþii organizaþiiilor neguvernamentale au prezentat diverse proiecte prin care cautã sã sprijine integrarea migranþilor. Vorbitorii din partea Caritas Europa au prezentat liniile strategice de acþiune pe care organizaþiile membre le-au elaborat cu privire la aceastã problemã, principalele obiective fiind garantarea accesului la informaþie pentru toþi migranþii, crearea de structuri de consiliere, gãzduire ºi integrare, asigurarea unui tratament demn în conformitate cu drepturile omului, încurajarea repatrierii voluntare ºi – o direcþie identificatã recent ºi la care se lucreazã mult acum – iniþierea de proiecte de dezvoltare în þãrile de origine, pentru a rãspunde astfel cauzelor profunde care provoacã migraþia. Întâlnirea s-a încheiat cu o vizitã de lucru la Caritas Câmpulung, unde participanþii au putut face cunoºtinþã cu proiecte sociale ºi economice de dezvoltare a acestei regiuni tocmai în scopul prevenirii migraþiei. LIANA GEHL

40 de ani pentru caritate

nr. 11/2005

Vineri, 23 septembrie, a trecut la Domnul, dupã luni de suferinþã, Donna M. Hanson, director al Asociaþiei Catholic Charities Spokane, SUA. Timp de 15 ani, Donna a fost o prietenã ºi o susþinãtoare fidelã a României. Donna s-a nãscut în 1940 la Paducah, Kentucky, o zonã puternic marcatã de segregaþia rasialã. A studiat asistenþa socialã, lucrând ca asistent ºcolar, consilier familial ºi, din 1974, în diverse funcþii de conducere ºi consiliere în cadrul structurii locale ºi naþionale Catholic Charities USA, Catholic Relief Services, precum ºi în Caritas Internationalis. Pe 18 septembrie 1987, de ziua ei de naºtere, în Catedrala St. Mary din San Francisco, Donna Hanson a adresat discursul de bun venit Papei Ioan Paul al II-lea cu ocazia vizitei Suveranului Pontif în Statele Unite. În 1995, Donna a reprezentat Asociaþia Caritas Internationalis la Conferinþa Mondialã ONU privind femeile, de la Beijing. În ultimii ani, pe lângã ampla activitate de conducere ºi consiliere, s-a dedicat în mod deosebit construirii Centrului pentru copii Sf. Ana din dieceza sa, Spokane, proiect pe care a avut bucuria sã-l vadã deschis cu puþin timp înainte de moarte. A fost dorinþa Donnei ca la înmormântarea ei nimeni sã nu aducã flori, ci mai degrabã sã facã o donaþie pe numele centrului Sf. Ana. Colaborarea cu România dateazã din 1990, când am întâlnit-o pentru prima datã la Roma, la Adunarea Generalã Caritas Internationalis. A urmat un prim stagiu de o lunã în vara anului 1991, timp în care a lucrat cu Caritas Bucureºti. În anul urmãtor, cu entuziasmul, energia ºi umorul care au caracterizat-o întotdeauna, Donna a format o echipã ºi a revenit nu singurã, ci împreunã cu Mary Ann Marciel, o colegã specializatã în asistenþa persoanelor în vârstã, cu P. Frank Bach, directorul ei de atunci, ºi cu… Rev. William Skylstad, episcopul de Spokane ºi actualul preºedinte al Conferinþei Episcopale din SUA. De vizita lor au beneficiat atât personalul Caritas Bucureºti, pentru care au þinut un curs de formare la Sinaia, cât ºi preoþii diecezani cu care s-au întâlnit, timp de douã zile, la Câmpulung. Motto-ul Donnei Hanson, care i-a cãlãuzit întreaga viaþã, este cuprins în aceste cuvinte ale profetului Mihea: Sã faci dreptate, sã iubeºti mila, ºi sã umbli smerit cu Dumnezeul tãu (Mih ea 6, 8). Cu o judecatã mereu clarã, cu stãpânire de sine ºi promptitudine, Donna a urmat acest îndemn cu fidelitate, pânã ce, în cele din urmã, a condus-o în liniºte în casa Dumnezeului sãu. Sã se odihneascã în pace! LIANA GEHL

Viaþa socialã

“Cu toþii suntem migranþi pe acest pãmânt”

15


Magisteriu nr. 11/2005

16

Presbyterorum Ordinis Cele douã cuvinte din titlul acestui articol – care este ºi titlul Decretului despre slujirea ºi viaþa preoþilor – ar putea stârni nedumerire. Pentru cititorul neobiºnuit cu termenii latineºti din teologie, precizãm cã “ordo” (= ordine; ordin; succesiune ordonatã) face referinþã mai degrabã la o imagine decât la un cuvânt. Imaginea este cea a unei societãþi cãlãuzite de anumite reguli, în care fiecare grup are o anumitã funcþie ºi un anumit rol. Cã în Bisericã existã grupuri (preoþii, laicii...) ºi cã existã niºte norme, credem cã nu este o surprizã pentru nimeni. Aceastã viziune justificã folosirea unor expresii ca ordo presbyterorum (preoþii), ordo laicorum (laicii) etc. Ideea de bazã este cã societatea Bisericii nu este o adunare confuzã de oameni (ce se aflã “laolaltã”), ci un corp social ordonat, cãlãuzit de învãþãtura lui Cristos ºi a apostolilor, o comunitate de creºtini ce se aflã “împreunã”. Decretul acesta, deci, promulgat la Conciliul Vatican II pe data de 7 decembrie 1965, are în vedere preoþii, mai precis slujirea ºi viaþa lor. Un fapt interesant este cã la începutul Conciliului nu era prevãzut un document special dedicat acestei teme. Numeroºi episcopi prezenþi la Conciliu ºi-au manifestat însã propriile nedumeriri. Exista un document special dedicat episcopilor ºi un altul dedicat laicilor: nu ar fi fost, deci, oportun un document dedicat preoþilor? Evident, la aceastã întrebare, Pãrinþii conciliari au dat un rãspuns favorabil. Perspectivã de ansamblu. Dacã ar fi sã privim numai la dimensiunile Decretului ºi la cele trei capitole ce-l alcãtuiesc, nu am rãmâne prea impresionaþi. Conþinutul acestui scurt document meritã însã a fi citit ºi meditat. Titlul primului capitol, spre exemplu, atrage imediat atenþia: “Preoþia în misiunea Bisericii”. De ce existã preoþia? Unul sau altul ar da, poate, un rãspuns rapid: pentru a celebra Euharistia. Dar, la rândul ei, de ce existã Euharistia, care este sensul ei? Toþi cei botezaþi oferã sacrificiul vieþii lor lui Dumnezeu (preoþia laicilor), printr-o viaþã de credinþã ºi iubire. Acest sacrificiu, însã, trebuie oferit

Tatãlui, spre a fi desãvârºit în Cristos, adicã în unire cu sacrificiul adus de Cristos însuºi. Aceastã unire a celor douã sacrificii se realizeazã în celebrarea Euharistiei: rolul preotului este, deci, acela de a fi un intermediar între sacrificiul celor botezaþi ºi sacrificiul lui Cristos (cf. nr. 2 al Decretului). Când spunem “sacrificiu” (termen folosit foarte des în Decret, cum este ºi normal), nu ne referim la ascezã, renunþãri, suferinþã,

etc., ci la viaþa omului (respectiv viaþa lui Cristos) trãitã dupã voinþa lui Dumnezeu. Botezatul, respectiv preotul, celebreazã ºi oferã acest sacrificiu . Dumnezeu doreºte o viaþã continuã trãitã în milostivire, nu jertfe “ocazionale”. Dar preoþia nu este doar în raport cu Euharistia. Decretul mai indicã douã aspecte: predicarea Cuvântului lui Dumnezeu ºi educarea celor botezaþi (nr. 4-6). Acestea sunt deja tratate în capitolul doi, “Slujirea preoþilor”. Nr. 6 ar trebui recitit, mai ales atunci când identitatea ºi slujirea noastrã trec prin momente dificile. “De puþin folos vor fi ceremoniile cele mai frumoase ori asociaþiile cele mai înfloritoare, dacã nu sunt orientate sã-i educe pe oameni la maturitatea creºtinã”. “Chiar dacã ei trebuie sã-i

slujeascã pe toþi, preoþilor le sunt încredinþaþi mai ales cei sãraci ºi cei mai slabi, cu care însuºi Domnul a voit sã fie unit în mod special”. Capitolul III, “Despre viaþa preoþilor”, are o particularitate. Ne-am aºtepta, poate, ca primul aspect luat în consideraþie sã fie cel al celibatului. Nu, primul aspect al vieþii preotului, care trebuie sã-l caracterizeze, este cel al umilinþei ºi al ascultãrii. A fi umili (cf. nr. 15) înseamnã a fi conºtienþi de propria noastrã slãbiciune. Termenul latinesc folosit de Conciliu pentru “slãbiciune” este infirmitas. De data aceasta nu mai e nevoie sã dãm traducerea: ni se pare cã infirmitas spune mult despre “vasele de lut” în care Domnul ºi-a pus chemarea. Dorim sã încheiem în acelaºi mod în care Papa Paul al VI-lea încheia un discurs al sãu, din 21 februarie 1966, cãtre preoþii din Roma, discurs în care chiar sanctitatea sa îl cita pe teologul L. Lochet: «Bucuria noastrã de a fi preoþi nu se bazeazã pe o mai bunã definiþie a preoþiei, ºi nici pe experimentarea eficacitãþii ei, ci pe încrederea totalã pe care o punem în Domnul, care ne-a chemat, în slãbiciunea noastrã, sã fim pãrtaºi la slujirea sa. Noi afirmãm cu Sfântul Paul: “ªtiu în cine am crezut ºi sunt sigur cã el are puterea de a-mi pãstra partea mea pânã în ziua venirii sale”» (2 Tim 1,12)1 . P. CORNELIU BEREA, Misionarii Verbiþi 1 Citat în AA.VV., Il Concilio Vaticano II. L’ultimo periodo, vol. IV, Roma 1966, 271.

Folosindu-ne de ocazia datã de comentariul la Presbiterorum ordinis, vã facem cunoscutã o carte redactatã înainte de Conciliul Vatican II, dar care se dovedeºte, în continuare, actualã. Hristos, idealul preotului, a pãrintelui Marmion, în traducerea pãrintelui Augustin Ciungan, apãrutã la Editura Viaþa Creºtinã în anul 2004, este folositoare atât preoþilor, care tind spre idealul lor Cristos, cât ºi laicilor, care doresc sa înþeleagã mai bine pe pãstorii lor, sau, tineri fiind, vor sã îmbrãþiºeze vocaþia ministerului sacerdotal.


”Domnul a ºters pãcatele lui ºi a înãlþat vigoarea sa pentru totdeauna! I-a dat un legãmânt regesc ºi a întãrit tronul sãu peste Israel!” (Ben Sirach 47,11).

nr. 11/2005

pic .. pic .. picãturi de Revelaþie...

Dupã moartea lui Saul, întreg Israelul s-a strâns în jurul Când vorbim despre o mare personalitate din istoria trecutã a Israelului, nu putem face abstracþie de cel mai mare ºi cel mai regelui David, aºa încât, pentru prima oarã, toate triburile iubit rege din întreaga sa istorie. ªi astãzi regele David este pe israelite cunosc unitatea politicã deplinã. Totuºi situaþia buzele tuturor celor ce-l iubesc, fie creºtini, fie evrei. Cu toþii ne generalã era încã foarte grea, primele umbre miºunau deja la exprimãm admiraþia pentru faptele ºi gesturile acestui mare orizont. Regatul era prea slab ºi nu avea încã forþa necesarã geniu al istoriei de demult. El a fost un bun organizator, un mare pentru a se apãra. Primii care atacã sunt filistenii; ei îºi conducãtor ºi un viteaz rãzboinic care a condus poporul din întinseserã sfera de influenþã pânã la râul Iordan. Atunci, David victorie în victorie. Numele sãu, David, nu a fost întâmplãtor, ºi-a arãtat vitejia ºi toate calitãþile de rãzboinic cu care acesta însemnând ”cel iubit (de Dumnezeu)”. David s-a nãscut Dumnezeu l-a binecuvântat. Astfel, pericolul din partea la Bethleem, tatãl sãu se numeaIesse ºi era cel mai mic dintre filistenilor a fost oprit la timp, în timp ce triburile de dincolo de cei ºapte fraþi ai sãi. Atunci când a fost uns rege de cãtre profetul Iordan au fost supuse, rând pe rând, sub domnia lui David. În interior, opoziþia din partea Samuel, David era pãstor; el se afla populaþiei bãºtinaºe cananeene a la câmp cu oile tatãlui sãu. fost definitiv învinsã. Cea mai mare Începând, însã, din acel moment, cucerire a sa a fost oraºul Ierusalim copil fiind, David fu dus ºi crescut pe care l-a scos din mâna pe lângã curtea regelui Saul, iebusiþilor, cãci aºa se numea acest fãcându-ºi ucenicia în a conduce ºi popor (2Sam 5,6-10). La Ierusalim a administra regatul. Regele Saul îl ºi-a stabilit viitoarea capitalã a iubea nespus de mult pe David. Era regatului, iar oraºul va deveni sfânt un copil frumos, inteligent ºi bine datoritã Templului construit acolo fãcut. De asemenea, era viteaz, ºtia pentru generaþiile viitoare. În acest sã cânte la harpã ºi, în plus, avea Andrea Celesti, V eneþia, 1637 - 1712 Veneþia, minunat oraº, zidit de jur împrejur multe alte calitãþi, astfel cã inima pe o colinã numitã Sion, David poporului s-a ataºat imediat de el Regele David cântã la harpã intrând în Ierusalim (1Sam 16,18). A rãmas celebrã lupta pe care David a dus-o cu aduce arca alianþei, în care erau pãstrate tablele legii de filisteanul Goliat. Era un obicei pe acele vremuri, ca în loc sã odinioarã. În scurt timp Ierusalimul deveni oraºul iubit pentru lupte cele douã armate care se aflau faþã în faþã, sã lupte doi totdeauna, loc tainic al marilor întâlniri între Dumnezeu ºi om reprezentanþi aleºi ºi învingãtorul aducea armatei sale victoria. dar ºi simbolul puterii ºi al unitãþii celor douãsprezece triburi Goliat era înarmat din cap pânã-n picioare; David, în schimb, ale lui Israel. avea la sine doar bastonul de pãstor, cinci pietre în traista pe Mons. VLADIMIR PETERCà care o purta la gât, iar în mânã þinea o praºtie. În cele din urmã, Rectorul Institutului TTeologic eologic Sfânta TTereza ereza David ieºi la luptã, îl doborî cu praºtia ºi-i tãie capul lui Goliat chiar cu propria lui sabie. Sã citim cu atenþie textul despre victoria Cãile Domnului lui David asupra adversarului sãu: Psalmul din duminica a XXVI-a dpa se deschide cu „David a zis Filisteanului: Tu vii împotriva mea cu sabie, cu invocaþia: Aratã-mi, Doamne, cãile tale, fã-mi cunoscute suliþã ºi cu pavãzã, iar eu vin împotriva ta în Numele Domnului cãrãrile tale… (Ps 24,4). oºtirilor, în Numele Dumnezeului oºtirii lui Israel, pe care ai Aceste cuvinte sunt rostite de un pãcãtos, un terfelit-o. Astãzi Domnul te va da în mâinile mele, te voi doborî pãcãtos care doreºte “sã porneascã pe un alt drum”, ºi-þi voi tãia capul. Astãzi voi da stârvurile taberei Filistenilor un drum de convertire. Un pãcãtos care ºtie cã este pãsãrilor cerului ºi fiarelor pãmântului. Tot pãmântul va ºti cã posibil acest lucru, încrezãtor fiind în milostivirea lui Israel are un Dumnezeu!” (1Sam 17, 45-46). Dumnezeu. El ºtie cã Domnul aratã pãcãtoºilor calea…, Începând cu aceastã datã, regele Saul fu cuprins de gelozie El îi învaþã pe cei smeriþi cãrãrile sale… (Ps 24,8.9) cãci ºi urã faþã de tânãrul David. Vedea în el un posibil rival la tron. cel mai mic gest de smerenie pune în miºcare o Dumnezeu, în schimb, îºi întorsese ºi mai mult faþa cãtre tânãrul transformare ireversibilã de mântuire. De aceea este David, ”cãci duhul Domnului era asupra lui!”. David, pentru a preþiosã expresia “cei smeriþi” din versetul 9. Acest scãpa de furia lui Saul, se hotãrî sã fugã în sudul þãrii refugiindu-se cuvânt traduce ebraicul anawim (foarte des folosit în la filisteni, un popor cu care David va avea mult de luptat mai Sfânta Scripturã) care îi indicã pe “sãracii lui Dumnezeu” târziu. Filistenii îl protejeazã pe David cu grijã din calea lui Saul. sau, mai exact, pe cei fãrã nici un sprijin, pe neputincioºi, Acesta comite ºi o greºealã pe care Dumnezeu nu i-o va ierta pe cei care nu pot conta decât pe Dumnezeu… pe noi niciodatã. Consultã o femeie din localitatea En-Dor, care practica atunci când, cu frunþile plecate, spunem din adâncul necromanþia, chemând duhul lui Samuel. Acesta îi apare inimii “ai milã de mine, Doamne…”. într-adevãr lui Saul, dar, supãrat, îi prevesteºte sfârºitul care nu va Pr Pr.. TARCIZIU ªERBAN întârzia, având sã moarã în condiþii nu tocmai fericite pentru el.

Sfânta Scripturã

David, cel iubit de Dumnezeu ºi de popor

17


ªtiri

ªTIRI

Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN ºi EUSEBIU PÎRÞAC

Aveþi mare încredere în har Între 13 ºi 21 septembrie,110 episcopi care au fost consacraþi în ultimele douãsprezece luni, s-au aflat la Roma, într-un “pelerinaj la mormântul Sfântului Petru”. În acest interval au participat la întâlniri de rugãciune ºi de reflecþii împreunã cu Cardinalii ºi cu alþi episcopi veniþi din diferite pãrþi ale lumii, care, în cadrul diferitelor conferinþe, au explicat provocãrile ºi problemele cu care se confruntã un Episcop în zilele noastre. Primindu-i la Castel Gandolfo, Papa Benedict al XVI-lea le-a amintit misiunile pe care le are un Episcop: “Dragi confraþi, ca succesori ai Apostolilor, voi sunteþi doctores fidei, adevãraþi doctori care

vestiþi poporului, cu aceeaºi autoritate ca ºi Cristos, o credinþã care sã fie þinutã ºi trãitã (...) Toþi Episcopii trebuie sã acorde o atenþie specialã participãrii credincioºilor la Liturghia duminicalã, în care Cuvântul vieþii rãsunã ºi unde Cristos însuºi este prezent în speciile pâinii ºi vinului. Mai mult, Liturghia permite credincioºilor sã sporeascã importanþa comunitãþii, care face parte din credinþã (...) Dragi fraþi, aveþi mare încredere în har; descoperiþi

Legile civile nu pot fi împotriva legii naturale

nr. 11/2005

Într-o perioadã de aprinsã dezbatere europeanã asupra recunoaºterii juridice a “cuplurilor de fapt”, aici fiind incluse ºi persoanele homosexuale, Secretarul de Stat al Vaticanului, Cardinalul Angelo Sodano, a afirmat cã nu existã un “drept” al convieþuirii în afara cãsãtoriei, ci este vorba de o dorinþã sau de o aspiraþie a unora. Cardinalul a reamintit, în cadrul unui Congres desfãºurat la Facultatea de Teologie din Lugano (Elveþia), poziþia Bisericii faþã de aceastã problemã. “Nu existã un drept al convieþuirii decât în cadrul familiei. Acesta, ca ºi dreptul la viaþã, la libertate, la proprietate, îºi are fundamentul în dreptul natural. ªi legea naturalã este universalã ºi imuabilã. Legile civile nu pot fi împotriva legii naturale”. Cardinalul a subliniat faptul cã, în ultima perioadã, am

18

Înaintea rugãciunii Angelus de duminicã, 18 septembrie, Papa le-a vorbit credincioºilor despre relaþia care existã între Sacramentul Iubirii, Euharistie, ºi sfinþenie. În acest context, el a spus cã “secretul sfinþeniei” preoþilor stã în Euharistie. “În virtutea hirotonirii, preotul primeºte darul ºi datoria de a repeta sacramental gesturile ºi cuvintele prin care, la Ultima Cinã, Cristos a instituit memorialul Paºtelui sãu. Prin mâinile sale, el înnoieºte acest mare miracol al iubirii, pe care este chemat sã îl mãrturiseascã ºi sã îl

cum sã insuflaþi aceastã încredere colaboratorilor voºtri, pentru ca mãrgãritarul preþios al credinþei sã strãluceascã cu putere, preþuit, apãrat ºi transmis în întreaga sa puritate (...) Fiþi aproape de preoþii voºtri ºi de cateheþii din diecezele voastre (...) Asiguraþi-vã cã Anul Euharistic care se încheie în octombrie lasã în inimile credincioºilor dorinþa de a-ºi fundamenta ºi mai mult viaþa pe Euharistie”. În mod simbolic, Papa a dãruit fiecãrui Episcop un exemplar al Compendiului Catehismului Bisericii Catolice, care sã fie un punct de referinþã în activitatea de învãþãtori ºi semn al comuniunii de credinþã între Sfântul Pãrinte ºi ceilalþi Episcopi.

asistat la un proces de relativizare a drepturilor omului, ajungându-se sã se vorbeascã despre dreptul la avort sau despre dreptul la convieþuire (uniune) liberã. “Dar acestea nu sunt drepturi! Existã numeroase aspiraþii, de diferite tipuri, dar asta nu înseamnã cã este vorba despre drepturi!”. “Originea divinã a legii naturale este fundamentul drepturilor omului. Nu este posibil sã fie negatã, aºa cum s-a încercat în diferite locuri.... În felul acesta, tot drepturile omului vor avea de pierdut (...) Misiunea creºtinilor este sã aminteascã oamenilor cã arborele drepturilor omului, cu toate ramificaþiile sale, nu poate sã dea roade dacã îi sunt tãiate rãdãcinile: rãmas fãrã rãdãcini, arborele nu mai înfloreºte ºi se usucã”.

Secretul sfinþeniei preoþilor stã în Euharistie vesteascã cu o ºi mai mare fidelitate (...) Un preot trebuie, înainte de toate, sã adore ºi sã contemple Euharistia, începând din chiar momentul în care o celebreazã. Cu toþii ºtim cã validitatea sacramentului nu depinde de sfinþenia celebrantului, dar eficienþa lui, atât pentru el cât ºi pentru alþii, va fi cu atât mai mare cu cât el îl trãieºte cu profundã credinþã, cu iubire arzãtoare ºi într-un profund spirit de rugãciune”. Amintind pe unii “sfinþi slujitori ai

altarului”, Papa a adus în prim plan ºi imaginea lui Padre Pio de Pietrelcina care, celebrând Liturghia, “retrãia misterul Calvarului cu atâta fervoare încât hrãnea credinþa ºi devoþiunea celorlalþi. Chiar ºi stigmatele pe care Dumnezeu i le-a dat au fost o expresie a conformãrii sale intime dupã Cristos cel rãstignit.” Sfântul Pãrinte a încheiat cu un îndemn adresat credincioºilor de a se ruga pentru preoþii din lumea întreagã, “pentru ca în acest An al Euharistiei sã îºi reînnoiascã iubirea pentru sacramentul pe care îl celebreazã. Prin mijlocirea Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, fie ca ei sã trãiascã ºi sã dea mereu mãrturie de misterul care le este pus în mâini pentru mântuirea lumii.”


a fost acordat unui canal al Televiziunii publice din Polonia. Având în vedere cã interviul va fi difuzat în aºanumita “Zi papalã”, 16 octombrie, Sfântul Pãrinte a vorbit cu multã cordialitate despre personalitatea predecesorului sãu, Ioan Paul al II – lea, amintind colaborarea lor ºi, mai ales, prietenia care i-a legat. La 27 iulie, Parlamentul polonez a instituit prin lege “Ziua Ioan Paul al II-lea”, care se celebreazã

Iertãm ºi cerem iertare La 40 de ani dupã schimbul de scrisori de reconciliere ºi iertare între episcopii polonezi ºi germani, dupã al Doilea Rãzboi Mondial, Episcopii catolici din aceste douã þãri ºi-au exprimat dorinþa de a continua relaþia ºi de a-i da un nou impuls prin adoptarea unei poziþii comune pentru apãrarea vieþii, a cãsãtoriei, a familiei, a identitãþii creºtine a Europei ºi pentru pacea lumii. În cadrul întâlnirii aniversare, care s-a desfãºurat la Fulda (Germania), a fost amintitã ziua de 18 noiembrie 1965, când la Roma, în timpul Conciliului Vatican II ºi în plinã perioadã a Rãzboiului Rece, episcopii

la 16 octombrie în amintirea zilei în care Cardinalul Carol Wojtyla, pe atunci Arhiepiscop de Cracovia, a fost ales, în 1978, ca succesor al Sfântului Petru. Atingând subiectul unei posibile vizite în Polonia, Suveranul Pontif a spus:”Dacã Domnul vrea, mi-ar plãcea ca anul viitor sã merg în Polonia”. Papa german a vorbit mereu în italianã, limba comunã a celor doi Papi.

polonezi i-au invitat pe confraþii lor germani “la dialog, la reconciliere ºi la fraternitate”, în vederea celebrãrii unui mileniu de la creºtinarea lui Mieszko I, în 966, ºi a 20 de ani de la încheierea Celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. La acest mesaj, episcopii germani au rãspuns printr-o scrisoare, pe 5 decembrie, acelaºi an: ”Primim cu respect fratern mâinile voastre întinse. Dumnezeul pãcii, prin mijlocirea Regina pacis, sã facã astfel ca ura sã nu mai despartã niciodatã mâinile noastre”. Întorcându-se în timp ºi contemplând “acel eveniment de importanþã crucialã”, episcopii din ambele þãri, care au participat la întâlnire, recunosc “pasul

Familia - comunitate de viaþã fondatã de Creator

ªtiri

Primul interviu televizat al Papei Benedict al XVI-lea

Papa încurajeazã practicarea sportului

La încheierea Audienþei Generale din 21 septembrie, la care au participat ºi Delegaþia Comitetului Executiv UEFA ºi Federaþia Italianã de Fotbal, Sfântul Pãrinte a subliniat importanþa sportului ca promotor al valorilor umane. “Dragi prieteni, prezenþa voastrã îmi oferã oportunitatea sã pun în luminã importanþa sportului, disciplinã care, dacã este practicatã conform regulilor, devine un instrument educativ ºi purtãtor de importante valori umane ºi spirituale (...) Manifestarea de astãzi poate sã reînvie în fiecare dintre noi dorinþa de a face ca sportul sã contribuie la construirea unei societãþi caracterizate de respect reciproc, de comportamente leale ºi de solidaritate între toate popoarele ºi culturile”. Cuvintele Suveranului Pontif au fost primite cu strigãte de bucurie de cei 500 de copii între ºase ºi nouã ani, proveniþi din 16 þãri, care au participat la proiectul “Fotbal – Cares”, în colaborare cu Consiliul Pontifical “Cor Unum”, care ºi-a propus sã promoveze dezvoltarea prin sport, în 16 þãri din Europa de Est. Proiectul a prins viaþã în urmã cu doi ani, în noiembrie 2003, datoritã colaborãrii dintre Vatican ºi Federaþia Italianã de Fotbal atunci când Naþionala de Fotbal a Italiei a fost primitã de Papa Ioan Paul al II-lea. De atunci, þãrile spre care este orientatã aceastã iniþiativã au primit ajutoare economice ºi echipament sportiv pentru copii.

nr. 11/2005

“Angajaþi-vã la opera de promovare ºi de întãrire a legilor ºi sistemelor sociale care sã fie în favoarea drepturilor ºi îndatoririlor familiei” sunt cuvinte din mesajul pe care Papa l-a adresat celor 15.000 de participanþi la cea de-a XVI-a Zi Marianã a Familiei, o iniþiativã care a prins viaþã la îndemnul Sfântului Josemaría Escrivá, ºi al cãrei scop este acela de a pune casele creºtinilor sub patronajul Reginei Îngerilor. Manifestarea s-a desfãºurat la Torreciudad. Descriind familia ca pe “o comunitate de viaþã fondatã de Creator, un semn permanent de speranþã pentru toþi oamenii”, Benedict al XVI-lea ºi-a manifestat speranþa cã toþi credincioºii vor promova legi ºi sisteme sociale care sã sprijine familia. Mesajul Sfântului Pãrinte a fost citit la Liturghia de încheiere, prezidatã de Cardinalul Crescenzio Sepe, prefect al Congregaþiei pentru Evanghelizarea Popoarelor. În predica sa, acesta a denunþat pe cei care subjugã societatea ºi merg împotriva conceptului tradiþional de familie, cãutând sã dezbine nucleele familiale pentru a avea astfel “indivizi izolaþi, mai uºor de controlat (...) Mãrturia exemplarã a atâtor familii constituie astãzi, în Bisericã, o luminã ce ne umple de speranþã, un semn al prezenþei mângâietoare a Duhului Sfânt”.

decisiv în favoarea unui nou început al raporturilor reciproce dintre naþiunile noastre”, realizat de predecesorii lor. “În condiþii politice dificile, prin acel semn al voinþei de iertare, au pus fundamentul solid al operei de reconciliere polono-germanã (...) Ne amintim de aceasta pentru cã, aºa cum au fãcut predecesorii noºtri, ºi noi, astãzi, ne simþim responsabili faþã de acea alianþã, faþã de acel proces de reconciliere ºi prietenie germanopolonã (...) De darul reconcilierii vom putea beneficia, ºi noi, doar atunci când vom recunoaºte cu sinceritate adevãrul, ne vom cãi de vina noastrã ºi vom obþine iertarea”.

19


patronul secundar al Arhidiecezei de Bucureºt Bucureºtii Paul Francisc Danei, fiul cel mai mare al unui om de afaceri scãpãtat, s-a nãscut la Ovada, în apropiere de Genova (Italia). ªi-a petrecut tinereþea lucrând alãturi de tatãl sãu care se ocupa cu negoþul, dar la vârsta de nouãsprezece ani, în urma ascultãrii unei predici despre suferinþele Domnului, s-a hotãrât sã-ºi ofere viaþa cu totul lui Cristos, spre a micºora, mãcar în parte, durerile pe care pãcatele oamenilor le provoacã celui Rãstignit. În anul 1714, veneþienii pregãteau o cruciadã împotriva turcilor, iar Paul a considerat cã îºi va realiza dorinþa înscriindu-se voluntar în armata cruciaþilor; curând însã, a constatat cã organizatorii expediþiei aveau alte interese ºi a abandonat aceastã idee, dedicându-se unei vieþi de rugãciune ºi de izolare ce va dura pânã în 1720, an în care, în urma unei viziuni, s-a decis sã întemeieze o nouã congregaþie consacratã în mod deosebit pãtimirii lui Cristos.

nr. 11/2005

Paul, preot ºi întemeietor al Congregaþiei misionare pasioniste

Paul ºi fratele sãu mai mic, Ioan, au fost hirotoniþi de Papa Benedict al XIII-lea, în anul 1727. În acelaºi an, cei doi fraþi, împreunã cu câþiva ucenici, au pus bazele unei noi congregaþii pe muntele Argentario. Principalele trãsãturi ale acestei noi forme de viaþã religioasã constau în combinarea unui auster regim monastic penitenþial cu intensa devoþiune pentru patimirile lui Cristos, de aici ºi numele de pasioniºti (passio, în limba latinã înseamnã pãtimire). Scopul Sfântului Paul a fost acela de a îmbina viaþa contemplativã cu cea activã. Congregaþia s-a dovedit atât de remarcabilã în îngrijirea acordatã bolnavilor ºi muribunzilor, ca ºi în iertarea pãcãtoºilor, încât a avut mare cãutare în multe pãrþi ale Italiei. În timp ce mulþi novici au pãrãsit congregaþia, gãsind regimul prea auster, activitatea a continuat prin întemeierea a trei mãnãstiri, în anul 1747. Aprobarea papalã pentru noua congregaþie a venit în anii 1741 ºi 1746, cu condiþia sã fie mai puþin severã. Aprobarea definitivã a fost acordatã în anul 1769, iar membrii ei ºiau luat numele de Clericii desculþi ai Sfintei Cruci ºi ai Pãtimirilor Domnului Nostru Isus Cristos. Erau îmbrãcaþi cu o hainã neagrã, veºmântul penitentului, purtând emblema pãtimirii Domnului: o inimã albã cu o cruce, trei cuie ºi cu monograma lui Cristos. Sfântul Paul al Crucii era un predicator deosebit de eficace, mai ales în privinþa Pãtimirilor Domnului; el avea ºi darul profeþiei, al vindecãrii ºi al citirii secretelor inimii. Atât Sfântul Paul al Crucii cât ºi confraþii sãi preoþi erau mereu solicitaþi în parohiile din Italia pentru a þine zile de reculegere, misiuni parohiale ºi pentru a acorda îndrumare spiritualã. Dupã 1769, când congregaþia pasioniºtilor primeºte aprobarea papalã definitivã, Paul a trãit aproape mereu la Roma, aproape de bazilica Sfinþilor Ioan ºi Paul, donatã lor de cãtre Papa Clement al XIV-lea, dupã moartea fratelui sãu, Ioan, petrecutã în 1765. Aproape de sfârºitul îndelungatei sale vieþi, Paul a înfiinþat o mãnãstire de cãlugãriþe passioniste la Corneto, în anul 1771. A murit la vârsta de 80 de ani, pe 18 octombrie 1775, ºi a fost înmormântat în biserica Sfinþilor Ioan ºi Paul. La 28 iunie 1867 Papa Pius al IX-lea l-a ridicat la cinstea altarelor, fixând sãrbãtoarea la 28 aprilie. Noul calendar a stabilit ca datã a comemorãrii sfântului Paul al Crucii ziua de 19 octombrie.

20

Spiritul pasionist, oglindit în scrierile Sfântului Paul al Crucii

Sfântul Paul al Crucii a scris cu regularitate scrisori (peste douã mii dintre ele au fost publicate în cinci volume) caracterizate de un stil vioi ºi simplu, pline de entuziasm ºi umor, chiar ºi atunci când erau scrise în grabã. Cea mai mare parte a corespondenþei sale trateazã despre teologie asceticã ºi rugãciune. Într-o scrisoare, de exemplu, scrie: „ Dragostea este virtutea care uneºte (…). Acest foc care penetreazã partea cea mai intimã a omului, transformã iubitul în ceea ce iubeºte ºi uneºte într-un mod sublim dragostea cu durerea, durerea cu dragostea, astfel încât formeazã un tot de iubire ºi durere, care devin aºa de unite încât nu se distinge dragostea de durere ºi nici durerea de dragoste”. Îi îndemna pe discipolii sãi sã se comporte în aºa fel încât toþi sã vadã în ei imaginea lui Cristos rãstignit „care este modelul a tot ceea ce este frumos ºi atrãgãtor. (…) Cufundaþi-vã în voi înºivã, în inima lui Cristos rãstignit, fãrã a vã dori altceva decât sã-i conduceþi pe toþi oamenii în urmarea voinþei Sale”. Pe lângã aceste scrisori ne-au rãmas ºi douã lucrãri: Moartea misticã, în care oferã sfaturi despre cum trebuie trãite voturile religioase în aºa fel încât sã împãrtãºeºti moartea lui Isus pe cruce ºi sã renaºti cu El la o viaþã nouã; cât priveºte lucrarea: Pãtimirea lui Isus Cristos în patruzeci de meditaþii scurte, nu se ºtie sigur dacã a fost scrisã de Sfântul Paul în persoanã, dar sigur are la bazã predicile ºi scrisorile sale. Sfântul Paul al Crucii, statuie din Biserica Cioplea

Sfântul lunii

19 octombrie - Sfântul Paul al Crucii (1694-1775),

Urmaºii sfântului Paul, la cârma diecezei noastre

În anul 1840, congregaþia cãlugãrilor pasioniºti a deschis o casã în Belgia, iar în 1841 primul grup de pasioniºti a început sã lucreze în Anglia, þarã pentru care Paul a nutrit mereu un puternic interes. De timpuriu fusese interesat de problema reconcilierii Angliei cu Sfântul Scaun, un scop urmãrit cu multã energie de cãtre discipolii sãi din secolul al XIX-lea, între care ºi Dominic Barberi, cel care l-a primit pe John Henry Newman în rândurile Biserici Romano-Catolice. Unii dintre urmaºii spirituali ai Sfântului Paul al Crucii au activat intens ºi pe teritoriul Arhidiecezei de Bucureºti, asigurând pãstorirea sufletelor ºi conducerea diecezei timp de mai bine de un secol. Amintim numele episcopilor pasioniºti care au stat la cârma diecezei noastre: Francesco Ferreri (1805-1813), Fortunatus Ercolani (1815-1822), Giuseppe Molajoni (1825-1847), Angelo Parsi (1847-1863), Joseph Anton Pluym(1863-1869), Ignazio Felice Paoli (1883-1885) ºi Paolo Giuseppe Palma (1885-1892). Ca expresie a recunoºtinþei pentru serviciile aduse de congregaþia cãlugãrilor pasioniºti, Sfântul Paul al Crucii a fost declarat patron secundar al Arhidiecezei. Amintirea lui este cinstitã ºi în biserica parohialã Cioplea, unde se aflã statuia adusã de preoþii pasioniºti care au organizat ºi condus aceastã parohie ºi care au contribuit la construirea actualei biserici. Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI


DET AªEAZÃ DETAªEAZÃ

(PL)ANUL PASTORAL 2005-2006 PENTRU TINERI

ORGANIZAREA TINERETULUI ÎN ARHIDIECEZA ROMANO-CA TOLICÃ DE BUCUREªTI ROMANO-CATOLICÃ în vederea Anului Pastoral 2005-2006 Tineretul din Arhidieceza Romano-Catolicã de Bucureºti este organizat în grupuri parohiale. Acestea se angajeazã, printr-o pregãtire continuã, sã descopere fiecãrui membru al grupului locul ºi misiunea pe care o are în Biserica lui Cristos ºi în societatea de astãzi. Astfel, în mod liber, în formã comunitarã, fiecare grup se angajeazã sã realizeze scopul general al apostolatului Bisericii, care cuprinde: •evanghelizarea; •formarea creºtinã a conºtiinþelor, bazatã pe principiile vieþii ºi moralitãþii creºtine; •sfinþirea tuturor.

DET AªEAZÃ DETAªEAZÃ

ORGANIZAREA GRUPULUI PPAROHIAL AROHIAL : Grupul parohial este format din toþi adolescenþii ºi tinerii unei parohii ºi poate purta o denumire fixatã la liberã alegere (în principiu este cunoscut cu numele Patronului Bisericii de care aparþine); Fiecare grup parohial are un tânãr responsabil ales de cãtre membri grupului, care este recunoscut ºi susþinut de pãrintele paroh; Grupul parohial are 2,3,4 sau mai mulþi animatori, care vor însufleþi activitãþile cuprinse în cele patru planuri. Animatorii unui grup sunt aleºi de cãtre pãrintele paroh împreunã cu responsabilul parohial, dupã o perioadã de pregãtire ºi probã în care aceºtia au dat dovadã cã pot fi animatori. Dacã se considerã oportun, grupul parohial se poate împãrþi în grup de adolescenþi (14-17 ani) ºi în grup de tineri (18-30 ani). Dacã într-o parohie sunt mai mulþi preoþi, pãrintele vicar se ocupã de tineret. Pãrintele paroh, în schimb, se implicã ºi cunoaºte toate activitãþile tineretului din parohie ºi din arhidiecezã.

ORGANIZAREA LA NIVEL DIECEZAN : Existã un preot numit de Arhiepiscop, care se ocupã de tinerii din arhidiecezã ºi poartã denumirea de Responsabil Diecezan cu Pastoraþia Tineretului. Acesta lucreazã direct cu un grup de tineri, aleºi de el (dupã ce s-a consultat cu preoþii), din diferite parohii, grup care ºi-a luat denumirea de “echipã”. Pãrintele responsabil cu pastoraþia tineretului din Arhidiecezã, împreunã cu “echipa”, colaboreazã direct cu pãrinþii parohi, cu responsabilii parohiali, cu animatorii, cu grupurile parohiale de tineret, cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa de educaþia tineretului prin diverse cãi (întâlniri personale, vizite în parohii, cursuri de formare etc. Pentru un succes mai rodnic în activitãþile tinerilor, la nivel diecezan existã un preot în fiecare decanat, ales de cãtre pãrintele decan din decanatul respectiv, recunoscut de Arhiepiscop ºi care colaboreazã direct cu pãrintele responsabil cu pastoraþia tineretului la nivel diecezan. De asemenea, la nivel de decanat, mai existã un tânãr responsabil, ales dintre tinerii responsabili parohiali ai decanatului respectiv. Aceºtia au rolul de a coordona buna desfãºurare a programului pastoral, la nivel regional. Arhiepiscopul nostru promoveazã ºi susþine întreaga activitate a tineretului din Arhidiecezã.

DET AªEAZÃ DETAªEAZÃ

Gândul meu pentru tine(ri)

Dragã prietene, În aceste rânduri, la începutul unui nou An Pasoral, vreau sã mã apropii de tine vorbindu-þi despre „încredere”. Credinþa noastrã creºtinã are la bazã „încrederea” în Dumnezeu… Omul nu poate sã facã nimic fãrã Dumnezeu! „Încrederea” stã ºi la temelia unui prietenii, la armonia dintr-o familie, la creºterea ordonatã într-o afacere, la succesul unui program... Omul nu se poate izola ºi, astfel, sã fie liniºtit! „Încrederea” ca sã aibã puterea de convingere cere fidelitate, respect ºi sacrificii. Sã privim la Isus! El ascultat de Tatãl ceresc, a tãcut în faþa celor care nu l-au înþeles ºi a purtat crucea cu rãbdare… Cristos ne-a deschis orizontul spre profunditatea „încrederii”! Ce bine ar fi, ca în acest an pasoral 2005-2006, sã avem mai multã încredere în Dumnezeu, în aproapele nostru ºi în noi înºine! Pr Pr.. DANIEL BULAI

Noul CD al Pr Pr.. Daniel Bulai este un ajutor pentru Catehezã ºi nu numai!

Suflet tânãr


(PL)ANUL P 2005-2 PENTRU

PLANUL P ASTORAL PENTRU TINERI... PASTORAL

...reprezintã un ansamblu de acþiuni, dintr-o perioadã bine determinatã (octombrie 2005 – august 2006), pe care Biserica localã le face cunoscute sub cãlãuzirea Duhului Sfânt, pentru a da sens vieþii ºi speranþã tinerilor.

...NECESAR? DE CE?

pentru a îndepãrta monotonia ºi nesiguranþa în cadrul grupurilor parohiale; pentru a evita discriminarea dintre grupuri ºi a promova creativitatea; pentru a exista o legãturã ºi o colaborare cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa de educaþia tineretului; pentru a urmãri creºterea ordonatã ºi continuã a credinþei tânãrului; pentru a întãri identitatea grupului parohial; pentru a sãdi în conºtiinþa tinerilor o dorinþã de slujire în Biserica localã ºi în societate; pentru ca tinerii sã devinã apostolii iubirii lui Dumnezeu în timp prezent. PATRU PLANURI de activitate: LITURGIC ♦ pregãtirea Sfintei Liturghii; ♦ participarea la cor; ♦ momente de adoraþie ºi rugãciune ; ♦ exerciþii spirituale ºi zile de reculegere etc. EDUCAÞIONAL ♦ participarea la catehezã; ♦ aprofundarea cunoºtinþelor religioase prin lectura în comun a Sfintei Scripturi, conferinþe ºi dezbateri pe teme de credinþã adaptate vârstei ºi realitãþii locale; ♦ editarea, sprijinirea ºi rãspândirea publicaþiilor creºtine; ♦ implicarea în activitãþi de formare a copiilor; ♦ promovarea iniþiativelor ecumenice în parohii etc. CARIT ABIL CARITABIL ♦ ajutorarea celor nevoiaºi din spitale, cãmine de bãtrâni, orfelinate, internate; ♦ sprijinul acordat persoanelor neajutorate din parohie; ♦ întrajutorarea ºi susþinerea reciprocã a adolescenþilor ºi a tinerilor din grup; ♦ angajarea dezinteresatã în voluntariat etc. CUL TURAL-RECREA TIV CULTURAL-RECREA TURAL-RECREATIV ♦ sensibilizarea faþã de valorile autentice ale ºtiinþei, culturii ºi artei; ♦ organizarea plãcutã ºi utilã a timpului liber; ♦ organizarea de activitãþi cultural-artistice, sportive ºi turistice; ♦ organizarea de excursii ºi pelerinaje; ♦ analizarea unor publicaþii ºi filme cu caracter creºtin etc.

Suflet tânãr

ACTIVITÃÞI COMUNE ÎN ANU

Festivalul de deschidere a anului Curs de formare pentru anima Zi de reculegere: 3 d Concert de colinde: 17 Festivalul prieteniei: 2 Zi de reculegere: 2 A XXI-a Zi Mondialã a Tine Curs de formare pentru anim Ziua mondialã a vocaþiilor: 7 mai 20 2 Veghea de Rusalii: Campionate sportive (toa Întâlnirea Naþionalã a Tineretului: 2 Ciuc (în Arhidieceza Romano

N.B.: Î n faþa statului, Organizarea Tineret Acþiunea Catolicã din Arhidieceza Roma Forumul Internaþional al Acþiunii Catolic În Arhidieceza noastrã sunt 38 de g Grupurile de tineret extra-parohiale s Pastoraþia Tineretului ºi sunt sub cãlãu În Bucureºti, în incinta Palatului Episc de Centrul Diecezan pentru Pastoraþia


PASTORAL 2006 TINERI

OBIECTIVE GENERALE

Cunoaºterea tinerilor din parohiile Arhidiecezei de Bucureºti ºi unitatea grupurilor parohiale; Schimburi de experienþã între tineri la nivel regional, diecezan, naþional ºi internaþional; Colaborarea tinerilor din echipa diecezanã cu congregaþiile, asociaþiile, miºcãrile care au carisma de a se ocupa de educaþia tineretului în Arhidiecezã; Urmarea temelor de catehezã recomandate de Arhiepiscopul nostru, cu aplicare la situaþia concretã a fiecãrei parohii; Accentuarea maturitãþii credinþei în viaþa tinerilor animatori, responsabili ºi membri ai echipei. Dezvoltarea comunicãrii dintre tineri cu ajutorul site-ului www.tic.ro; Implicarea tinerilor din echipa diecezanã în animarea activitãþilor comune din Anul Pastoral 2005-2006 ºi colaborarea acestora cu tinerii din alte dieceze din þarã ºi strãinãtate.

UL P ASTORAL 2005-2006: PASTORAL

pastoral: 8 octombrie 2005; atori: 4-6 noiembrie 2005; decembrie 2005; 7 decembrie 2005; 5 februarie 2006; 25 5 martie 2006; eretului: 9 aprilie 2006 matori: 28-30 aprilie 2006; 006 – Duminica Bunului Pãstor; : 3 iunie 2006; amna ºi primãvara); 23-27 august 2006 – ªumuleu o-Catolicã de Alba Iulia).

ACTIVITÃÞI ÎN P AROHII: PAROHII: În fiecare sãptãmânã, tinerii din parohii se vor întâlni organizat pentru catehezã sau pentru alte activitãþi cuprinse în cele patru planuri generale (liturgic, educaþional, caritabil, culturalrecreativ), fie sâmbãta, fie duminica. În fiecare primã sâmbãtã (sau duminicã) a lunii, tinerii sunt îndemnaþi sã participe la un moment de rugãciune ºi adoraþie în faþa Preasfântului Sacrament. Acest moment de rugãciune ºi adoraþie va înlocui cateheza sau alte activitãþi. În parohiile unde sunt tineri, duminicã, la o orã bine aleasã, sã se celebreze Sf. Liturghie specialã pentru tineri. La aceastã Sf. Liturghie tinerii sã fie implicaþi în toate momentele în care ei pot interveni ºi sã fie îndemnaþi sã participe activ activ..

tului din Arhidiecezã, aºa cum a fost descrisã mai sus, poartã denumirea de Organizaþia ano-Catolicã Bucureºti ºi are Personalitate Juridicã. Sub aceastã denumire colaboreazã cu e (FIAC). ce grupuri parohiale de tineret ºi toate grupurile sunt deschise ºi tinerilor care nu sunt catolici. au “carismatice” din Arhidiecezã colaboreazã direct cu biroul Centrul Diecezan pentru uzirea pãrintelui paroh de care aparþin teritorial. copal (str (str.. G-ral Berthelot, 19), se aflã sediul tinerilor din Arhidiecezã Arhidiecezã,, care poartã denumirea Tineretului.

Suflet tânãr


DET AªEAZÃ DETAªEAZÃ

Sunt mulþi aceia care ºtiu deja cã în Parohia Adormirea Maicii Domnului existã un grup relativ tânãr de cercetaºi, ce se strãduieºte sã punã în luminã valoarea relaþiei cu Tatãl Ceresc ºi a legãturii armonioase cu lumea creatã de Dumnezeu ºi încredinþatã spre pãstrare ºi îngrijire oamenilor. Anul acesta ei vor continua, la fel de entuziaºti, drumul pe care au pornit in momentul depunerii promisiunii scout, crescând împreunã, acumulând din experienþele trãite tot ce e mai bun, mai înãlþãtor pentru sufletul lor, tot ceea ce îi ajutã pe calea spre o viaþã creºtinã autenticã. Plini de avânt ºi dãruire, noii lideri ai grupului de cercetaºi s-au apucat de lucru din timp, pentru a nu fi luaþi prin surprindere de noul an scout. Responsabilitatea de a fi lider scout cere în primul rând ca formarea spiritualã ºi umanã personalã sã fie în permanenþã supravegheatã. În perioada 26 -31 august 2005 am plecat la Nehoiu, un liniºtit orãºel de munte, pentru a participa, împreunã, la un campus ºcoalã. Coincidenþã sau nu, Parohia romanocatolicã Adormirea Maicii Domnului din Nehoiu a fost gazda noastrã primitoare. În aceste zile de formare am încercat sã ne îmbogãþim cunoºtinþele scout, sã creºtem pe plan spiritual, sã ne dezvoltãm abilitãþile practice; am fãcut tot posibilul sã ne pregãtim cât mai bine pentru întâlnirea cu copiii cercetaºi care ne-au fost încredinþaþi spre a le fi prieteni ºi fraþi mai mari. împreunã” Cuvântul cheie al acestor zile de formare a fost “împreunã” împreunã”, pentru cã împreunã am conºtientizat cã cercetãºia nu este doar o distracþie, o joacã, un sport, ci o artã, o disciplinã, un ideal de viaþã; împreunã am pregãtit masa, am cântat, am fãcut curãþenie; împreunã am învãþat, am scris, am aprofundat cunoºtinþele scout necesare oricãrui lider; împreunã am creat, lãsându-ne purtaþi de imaginaþie prin lumea poveºtilor atât de plãcute copiilor cu care vom lucra; împreunã am gãsit bucuria rugãciunii, a apropierii de Dumnezeu, a iubirii faþã de Isus. Pentru prima datã am reuºit, în mijlocul naturii, sã ne deschidem sufletul lui Dumnezeu ºi unii altora, lãsând sã iasã la luminã toatã sinceritatea, gingãºia, dar ºi teama, neputinþa pe care le purtãm în inimi. Am redescoperit valoarea împreunã” ºi ne-am propus sã nu o mai uitãm niciodatã. Toate acestea pentru cã am cuvântului “împreunã” simþit cu toþii ce înseamnã prietenia adevãratã, ce înseamnã o vorbã bunã spusã la momentul potrivit, o mustrare plinã de iubire, o poezie cu mai mulþi autori, o rugãciune a sufletului dãruitã dezinteresat lui Dumnezeu din Ceruri ºi lui Dumnezeu din ceilalþi. “Lãsãm aici toate: muntele, valea, pârâul clipocind, pãdurea cu cântãrile ei, rãsãritul de soare, roua de dimineaþã, freamãtul brãdetului, cerul înstelat – ne reîntoarcem în mulþimile de case de piatrã... Sufletul nostru, însã, care în aceste zile de campus s-a desfãtat în vecinãtatea Marelui Dumnezeu, acest suflet - cred cã sunteþi de acord cu mine - niciodatã nu va mai uita cât este de înãlþãtor sã ºtii cã eºti copilul modest, curat, cu ochi scânteietori, fiul lui Dumnezeu...” (din jurnalul unui scoutist). Cu aceleaºi gânduri curate pornim ºi noi, liderii, în noul an scout. ªtim cã educaþia cere multã voinþã, eforturi, dar mai ales o relaþie vie ºi clarã cu Isus. Suntem gata sã facem tot posibilul, cu ajutorul lui Dumnezeu, pentru a ne apropia cât mai mult de idealul lãsat ca moºtenire de Robert Baden Powell: “Sã lãsãm lumea un pic mai bunã decât am gãsit-o!” (din jurnalul de campus al liderilor). ROXANA MORÃRESCU, DANIELA POGAR, MONICA GÃINÃ, SIMONA FARCAª, OVIDIU BULAI, ADRIAN FARCAª, CRISTINA NICA

DET AªEAZÃ DETAªEAZÃ

Împreunã, pentru a sluji

Isuse vino! cântã TTrompeþel rompeþel ºi prietenii într -un CD ce îþi este dedicat într-un

DET AªEAZÃ DETAªEAZÃ

Suflet tânãr


Actualitatea creştină, nr. 11/2005  
Actualitatea creştină, nr. 11/2005  
Advertisement