22
Viaþa consacratã
CRISTINA ªOICAN
“Spiritul Asumpþiunii este unul de sinceritate, de cordialitate, de sacrificiu, de zel apostolic; poate fi definit ºi ca Iubire arzãtoare faþã de Isus Cristos, faþã de Fecioara, Mama Sa, ºi faþã de Bisericã, Mireasa Sa” (Constituþie, Cap. I).
Familia Asumpþiunii
Marea familie Asumpþionistã este formatã din bãrbaþi ºi femei care aparþin uneia dintre congregaþiile care ºi-au luat numele de la Asumpþiunea (Înãlþarea) Sfintei Fecioare Maria. Din aceastã familie religioasã fac parte Congregaþia masculinã a asumpþioniºtilor sau augustinienilor, fondatã de Emanuel d’Alzon în 1845, ºi congregaþiile feminine: Surorile sau damele Asumpþiunii Mariei, Oblatele Asumpþiunii Mariei ºi Micile Surori ale Asumpþiunii Mariei. Scopul familiei Asumpþioniste este apãrarea doctrinei creºtine prin intermediul presei (La Croix, Documentation catholique); sunt activi în câmpul educaþiei, al pelerinajelor ºi al misiunilor (mai ales în Orient). Dupã o întâlnire cu Papa Pius al IX-lea, pãrintele Emmanuel d‘Alzon este chemat sã lucreze pentru refacerea unitãþii cu Biserica Ortodoxã. El simte cã este nevoie de forþe noi, de aceea, în 1865, hotãrãºte înfiinþarea Congregaþiei feminine a Oblatelor Asumpþioniste, strâns unitã cu misiunea ecumenicã a Asumpþioniºtilor din Rãsãrit. În 1867 li se alãturã ºi sora Emmanuel-Maria a Compasiunii, cofondatoare ºi colaboratoare de nãdejde a pãrintelui d’Alzon. Fidele carismei de “fiice ale Bisericii” ºi “lucrãtori ai unitãþii”, Oblatele Asumpþioniste sunt prezente în 19 þãri din Europa, Asia, Africa, ºi America Latinã.
Oblate – ofrande aduse Bisericii
Termenul oblatã semnificã ofrandã (lat. Oblatio, -onis - oferire, dãruire, dar, ofrandã) adusã Bisericii, gata mereu sã o slujeascã ºi sã se ofere pentru a-ºi servi semenii. Spiritualitatea apostolicã este înscrisã în deviza Congregaþiei: “Tatã, vie Împãrãþia Ta! ”; iar pentru a marca disponibilitatea totalã de Oblatã, surorile au adãugat rãspunsul profetului Isaia: “Iatã-mã, trimite-mã!„.
Oblatele, purtate de spirit misionar, în 1925 au ajuns ºi în þara noastrã; s-au stabilit în Transilvania ºi s-au pus în serviciul Bisericii Greco-Catolice. Ulterior au ajuns ºi în alte zone ale þãrii. Perioada comunistã a fost ºi pentru ele una de grele încercãri, dar dupã 1989 au “renãscut” ºi dãruirea lor nu trece neobservatã în comunitãþile în care sunt prezente.
Roadele muncii
Sora Felicia Ghiorghieº, Superioarã Provincialã a Surorilor Oblate Asumpþioniste, ghidul nostru pentru acest numãr al revistei în încercarea de a pune în luminã valoarea ºi importanþa persoanelor consacrate în viaþa Bisericii, ne-a vorbit despre prezenþa ºi activitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste: “ Din Provincia României fac parte comunitãþile din Bulgaria, Rusia ºi România. În þara noastrã, avem cinci comunitãþi în Moldova, douã în Transilvania ºi una la Bucureºti, fiecare cu misiunea sa specificã: ne ocupãm de formarea umanã ºi creºtinã a tinerelor, la Bacãu ºi Bucureºti; animãm liturgia ºi ne ocupãm de catehezã, în toate parohiile în care suntem prezente; acordãm asistenþã socialã persoanelor cu sindrom Down, la Oradea. La Baraþi, în judeþul Bacãu, avem un proiect foarte important pentru comunitatea noastrã, dar ºi pentru societate: ne ocupã de creºterea ºi educarea a 50 de copii orfani. De asemenea, administrãm Casa ºi locuinþele unde trãiesc adolescenþii proveniþi de la Baraþi. La Iaºi, în colaborare cu Fraþii “Don Orione“ participãm la un proiect de educare ºi evanghelizare a copiilor romi. La Satu-Mare, lucrãm în câmpul social-caritativ-ecumenic, ajutând bãtrânii sãraci ºi singuri prin administrarea „Cantinei sãracilor”. Comunitatea din Bucureºti are în grijã ºi grãdiniþa Ave, care pentru un an a funcþionat, experimental, cu program prelungit, iar din toamnã îºi va relua cursurile cu program normal”.
Vocaþia – o pasiune
Observând roadele muncii Oblatelor, m-am întrebat dacã surorile fac faþã, numeric vorbind, tuturor proiectelor în care sunt implicate. ªi aici intervine un aspect pe care l-am abordat ºi cu alte congregaþii, atunci