Page 1


Pãstorul Arhidiecezei IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti

În Sãrbãtoarea Adormirii Maicii Domnului, Evanghelia este luatã din Sfântul Luca ºi ne propune spre meditare imnul Magnificat, rostit de Preasfânta Fecioarã Maria. Conform învãþãturii Bisericii Catolice, care se bazeazã pe o tradiþie preluatã ºi de Biserica Ortodoxã, Maica Domnului a intrat în slava cereascã nu numai cu sufletul, ci ºi cu trupul. Constituþia dogmaticã despre Bisericã, Lumen Gentium, spune: „Mama lui Isus, dupã cum în ceruri, glorificatã deja cu trupul ºi sufletul, este chipul ºi pârga Bisericii care va ajunge la plinãtate în veacul ce va sã vinã, tot astfel aici, pe pãmânt, strãluceºte ca un semn de speranþã sigurã ºi de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu, pânã când va veni ziua Domnului” (nr. 68). În toate celelalte sãrbãtori închinate Maicii Domnului noi o contemplãm pe Maria ca semn a ceea ce Biserica trebuie sã fie fie; în sãrbãtoarea Adormirii o contemplãm ca semn a ceea ce Biserica va fifi. Sfânta Fecioarã Maria este exemplul cel mai clar ºi dovada adevãrului pe care îl exprimã Scriptura: „Dacã suferim împreunã cu El, vom

fi ºi preamãriþi împreunã cu El” (Rom 8,17). Nimeni nu a suferit mai mult cu Cristos decât Preacurata Fecioarã Maria ºi, de aceea, nimeni nu va fi mai preamãrit împreunã cu Cristos decât Ea. Dar în ce constã preamãrirea Mariei? Putem spune cã existã o preamãrire a ei pe care o putem vedea cu ochii noºtri aici pe pãmânt. Care fiinþã omeneascã a fost mai iubitã ºi mai invocatã în cele mai diferite împrejurãri ale vieþii, care nume a fost de atâtea ori

În aceastã preamãrire Maica Domnului împlineºte vocaþia pentru care fiecare creaturã omeneascã ºi întreaga Bisericã a fost adusã la existenþã: sã fie „lauda gloriei sale” (Ef 1,14). Maria îl laudã pe Dumnezeu ºi, lãudându-l, cântã imnul Magnificat: „Sufletul meu preamãreºte pe Domnul ºi duhul meu tresaltã de bucurie în Dumnezeu Mântuitorul meu”. Ridicatã în lumina ºi fericirea cereascã, Maica Domnului mijloceºte pentru noi harurile de care avem nevoie, ne ocroteºte ºi ne aminteºte cã acolo unde a ajuns ea suntem ºi noi aºteptaþi, în lumina ºi iubirea Tatãlui, a Fiului ºi a Duhului Sfânt. Iatã în acest sens ºi cuvintele Conciliului II din Vatican: „Este o mare bucurie ºi mângâiere pentru acest sfânt Conciliu cã nu lipsesc, nici printre fraþii despãrþiþi, oameni care aduc cinstea cuvenitã Maicii Domnului ºi a Mântuitorului, mai ales la

rostit ca cel al Mariei Preacurate? Nu este aceasta o preamãrire? Cãrei fiinþe, în afarã de Cristos, i-au înãlþat oamenii mai multe rugãciuni, imnuri, catedrale? Care chip a fost mai mult prezentat de arta tuturor timpurilor ºi popoarelor? „Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã” a spus Maica Domnului inspiratã de Duhul Sfânt, ºi cele douã mii de ani de creºtinism dovedesc adevãrul acestei profeþii. Este mare aºadar preamãrirea Maicii Preacurate pe pãmânt. ªi totuºi ea nu este decât o slabã imagine a preamãririi cereºti în care Maica Domnului participã la preamãrirea lui Dumnezeu, în sensul cã atât cunoaºterea cât ºi fiinþa ei întreagã sunt cuprinse în lumina ºi în iubirea lui Dumnezeu, sau cum spune Sfântul Paul în Scrisoarea cãtre Efeseni, Sfânta Fecioarã este „plinã în toate de plinãtatea lui Dumnezeu” (3,19).

orientali, care se întrec cu elan arzãtor ºi cu suflet devotat în a aduce cult Nãscãtoarei de Dumnezeu pururi Fecioare. Toþi creºtinii sã înalþe rugi stãruitoare cãtre Mama lui Dumnezeu ºi Mama oamenilor, pentru ca ea, care a sprijinit prin rugãciunile sale începuturile Bisericii, ºi acum, când este înãlþatã în ceruri peste toþi sfinþii ºi îngerii, sã mijloceascã la Fiul sãu, în comuniunea tuturor sfinþilor, ca toate familiile popoarelor, atât cele împodobite cu numele de creºtin cât ºi cele care nu-l cunosc încã pe Mântuitorul lor, sã se uneascã în mod fericit, cu pace ºi armonie, într-un singur Popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei ºi Nedespãrþitei Treimi” (nr. 69). Sfântã Marie, Maica lui Dumnezeu, roagã-te pentru noi pãcãtoºii, acum ºi în ceasul morþii noastre. Amin.

1


2

Actualitate

Cât de greu se poate înþelege ceea ce este evident! Pr Pr.. BERNARD NOGHIU

În dimineaþa zilei de 26 mai, anul acesta, la Radio Guerilla, Domnul Radu Turcescu, la o emisiune în direct, a avut ca invitat pe omul de presã, Domnul Liviu Mihaiu. Dumnealui s-a pronunþat în favoarea firmei Millenium Building, condamnând acþiunile Arhiepiscopiei Romano-Catolice pentru apãrarea Catedralei „Sfântul Iosif”. Întrebarea pe care putea sã o punã orice ascultãtor, puþin atent la detalii, era dacã Domnul Turcescu, care încerca sã afle mai multe argumente pentru a înþelege atitudinea Domnului Mihaiu, ºtia cã acesta din urmã este naºul de cununie al Doamnei Diana Voicu (Daiana – dupã cum îºi spune), reprezentanta investitorului în România, aºa cum se prezintã Dumneaei în comunicatele de presã de pânã acum. Ca jurnalist, conform eticii profesionale, Domnul Mihaiu, înainte de a analiza acest conflict, într-o emisiune în direct, ar fi trebuit sã dezvãluie relaþia sa cu reprezentantul Millenium Building , fapt ce oricum altereazã posibilitatea de a fi echidistant ºi nepãrtinitor. ªi apoi despre ce este vorba? Poate... un scurt istoric nu stricã. Nu e vorba de istoricul Catedralei ci de ceva pagini de cronicã a activitãþii Doamnei Diana (Daiana). Aceeaºi firmã cu aceeaºi Doamnã D. a construit Tomis Mall în Constanþa, lângã Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (monument de arhitecturã bisericeascã ortodoxã). Chiar dacã aceastã bisericã a fost restauratã în perioada 2000 – 2001, conducerea Tomis, una ºi aceeaºi cu Millenium Building a obþinut aprobãri pentru extinderea magazinului Tomis ºi

transformarea lui în Mall. Chiar dacã s-au gãsit vestigii arheologice, dupã o scurtã pauzã, lucrãrile au continuat. Aceastã clãdire a acoperit total biserica de care pomeneam, clãdire cu o valoare arhitecturalã naþionalã. Un lucru nu prea

este cunoscut, sau politicienii ºi CNA se fac cã nu-l cunosc: motivul pentru care a fost atât de uºor sã se obþinã toate aprobãrile ºi avizele. Ca Preºedinte al Curþii de Apel Constanþa ºi magistrat la Înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie figura un nume: Marin Voicu. ªi cine este Dumnealui? Simplu, se poate afla: nimeni altul decât tatãl Doamnei Diana (Daiana) Voicu. De ce este atât de important acest lucru? Nu numai pentru noi, dar ar trebui sã fie ºi pentru structurile de stat anticorupþie. De fapt care este motivul acestui text? Sã facem legãtura ºi vom primi rãspuns ºi

la întrebarea: Pentru ce amãnuntele de mai sus sunt importante? Judecãtorii de la înalta Curte de Casaþie ºi Justiþie Bucureºti, în ziua de 12 iulie, admit cererea firmei SC Millenium Building privind strãmutarea dosarului în care a fost acþionatã în instanþã de cãtre Arhiepiscopia Romano-Catolicã, în vederea apãrãrii Catedralei. Motivul invocat: dosarul fiind strãmutat ar evita presiunile din partea credincioºilor. ªi... repede... repede cererea este acceptatã. Dar încotro se face strãmutarea? De ce atâtea întrebãri? Sã fim atenþi puþin! Exact la Constanþa. Este uºor de înþeles de ce, pentru noi, dar nu ºi pentru structurile anticorupþie care ar trebui sã fie mai informate decât noi. Sau... chiar sunt, dar lipseºte ceva. Ca de obicei? Adicã pur ºi simplu asta se vrea! Nu mai are rost sã spunem cã protestele reprezentanþilor Arhiepiscopiei nu au contat pentru fãuritorii dreptãþii (adicã juraþii) care au criterii ce þin cont cã cei din familie se sprijinã aºa cum stã bine unei familii unite. Or, bine ºtim cã unitatea familiei trebuie promovatã ºi ei au

fãcut acest lucru. ªi aºa tãticul a ajuns iar sã fie alãturi de fiicã. E nevoie de sprijin în situaþii grele! ªi aºa judecata dreaptã continuã la Constanþa. Am putea prevedea rezultatul dacã structurile abilitate ºi autoritãþile responsabile vor continua sã ia poziþii ca ºi pânã acum. Nu mai este cazul sã dau un rãspuns. Banalizãm mica cronicã a realizãrilor firmei reprezentate de Doamna Voicu (fiica sprijinitã de tatã). Dar poate autoritãþile vor þine cont totuºi de semnalarea din afarã a nedreptãþilor ºi ilegalitãþii legate de acest proiect, ca ºi de altele, de altfel.


Actualitate

Sper ant,a moar e ultima! Ameninþarea care planeazã asupra Catedralei „Sfântul Iosif” nu mai este pentru nimeni o necunoscutã. Din Sãptãmâna Mare, credincioºii catolici încearcã sã opreascã lucrãrile la colosul care este proiectat sã se ridice lângã lãcaºul de cult. S-au organizat procesiunii ale tãcerii, proteste publice; în fiecare searã, în faþa Catedralei, preoþi ºi credincioºi picheteazã proiectul „Cathedral Plaza”. Unii dintre ei au recurs la gesturi extreme de manifestare a dezacordului, sperând ca gestul lor sã tragã un semnal de alarmã ºi sã trezeascã conºtiinþe. Doamna Lucia Matei-Golopenþa, de profesie jurist, este una dintre persoanele care a început ºi a rezistat 21 de zile în greva foamei. Dânsa a avut amabilitatea sã ne vorbeascã despre aceastã experienþã. - Doamnã Matei-Golopenþa, de ce greva foamei? - Am urmãrit modul în care a evoluat situaþia de la Catedrala „Sfântul Iosif” ºi, ca om ºi jurist, am fost surprinsã de atâta nedreptate. ªtiam cã din momentul acþionãrii în instanþã, lucrãrile trebuie sistate pânã la soluþionarea cazului. ªi nu s-a întâmplat aºa. De aceea am decis sã intru în greva foamei, gest pe care l-am considerat nu unul de revoltã, ci, mai degrabã, un strigãt de ajutor, un gest care sã trezeascã cu adevãrat opinia publicã. - Nu cã ar fi un numãr nesemnificativ, dar de ce 21 de zile? - Crucea Roºie a stabilit cã 21 de zile reprezintã limita putinþei umane de a rezista la foame. Depãºirea acestei perioade poate duce la grave complicaþii ulteriore. Alãturi de mine au mai început ºi alte persoane aceastã formã de protest; doar eu am reuºit s-o duc pânã la capãt. - Cum au privit cei din jur gestul dumneavoastrã? - Din partea autoritãþilor civile am simþit o rea-voinþã intenþionatã, nu ne-au susþinut deloc. O surprizã a fost atitudinea jandarmilor din

Liniºtea Catedralei Pentru foarte mulþi oameni, Catedrala “Sfântul Iosif” reprezintã un loc “forte”, un spaþiu de reculegere ºi creºtere interioarã, un reper sigur în meandrele, adesea bulversante, ale cotidianului. Fãrã a menþiona slujbele ºi evenimentele cu caracter religios ºi cultural care au loc aici, este semnificativ faptul cã la orice orã din zi, în orice zi a sãptãmânii ai intra în Catedralã, gãseºti oameni îngenunchiaþi care se roagã, cautã o soluþie, gãsesc forþa necesarã pentru a merge mai departe. Dacã i-ai întreba, sunt de religii diferite, din medii sociale diferite, uneori veniþi de la

zonã care au stat de vorbã cu noi ºi prin prezenþa lor ne-am simþit protejaþi de pericolele pe care le presupune viaþa în stradã. Despre mass-media nu pot decât sã spun cã a fost indiferentã, mai mult sau mai puþin voit. Familia, atât soþul cât ºi cei doi copii, m-au susþinut total ºi au fost de acord cu gestul meu. Copiii mi-au spus cã dacã ar fi fost în þarã, mi s-ar fi alãturat în gestul meu de protest. Un suport extraordinar l-a reprezentat pentru mine vizita Preasfinþitului Ioan Robu. Am citit pe chipul lui suferinþa cã trebuie sã se facã asemenea gesturi pentru cauza Catedralei. Dar cred cã m-a considerat un om responsabil care ºtie ce face. Am avut, de asemenea, suportul moral al Monseniorului Cornel Damian. De asemenea, vizita altor preoþi de la Catedralã mi-a adus mare alinare. Pãrintele Eugen Bortoº, parohul Catedralei, venea în fiecare zi sã mã împãrtãºeascã; pãrintele Mihai Baciu, pãrintele Dumitru Baltag, pãrintele Tarciziu ªerban. Toþi mi-au fost alãturi. - Ce puteþi spune despre gestul dumneavoastrã, acum, dupã consumarea lui? - Chiar dacã pentru Catedralã încã nu s-a schimbat nimic, sper ca gestul meu sã nu fi trecut neobservat. Sper cã s-a trezit ºi a rãmas ceva în conºtiinþa celor care priveau de peste drum ( greva foamei sa desfãºurat în faþa sediului Guvernului). - Dacã totuºi construcþia alãturatã se va finaliza, cum vedeþi Catedrala peste câþiva ani? - Catedrala va rãmâne veºnic aici. Dacã va fi nevoie, vãd toate clãdirile ducându-se de aici, dar nu Catedrala. ªi apoi, clãdirea care se construieºte va fi din fier ºi sticlã, deci s-ar putea oricând demonta!

mare distanþã. Persoane în trecere prin Bucureºti îºi rezervã adesea o parte din program pentru o vizitã la catedrala “Sf. Iosif”. Ceea ce îi atrage este liniºtea pe care (ºi-)o gãsesc aici. Acestã atracþie magneticã a Catedralei asupra sufletelor se manifestã de mai bine de 130 de ani, perioadã zbuciumatã marcatã de douã rãzboaie mondiale, o dictaturã comunistã ºi o revoluþie antitotalitarã, dar ºi de evenimente de mare har, cum ar fi vizita Papei Ioan Paul al II-lea. Atracþia Catedralei se explicã prin faptul cã acest loc însumeazã o serie de valori fundamentale cãtre care membrii comunitãþii se orienteazã aproape instinctiv.

(AC)

Pentru a pune în luminã aceste valori, Centrul de Comunicaþii Sociale al Ahiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureºti (Angelus) doreºte sã publice un album care sã sublinieze semnificaþia comunitarã, istoricã ºi culturalã a acestui monument. Persoanele care au o legãturã de suflet cu Catedrala “Sfântul Iosif “ ºi doresc sã contribuie la realizarea acestui album, fie cu mãrturii personale, fie cu fotografii de epocã, amintiri despre cei cunoscuþi aici etc., sunt rugaþi sã scrie pe adresa revistei Actualitatea Creºtinã, menþionând adresa la care pot fi contactate.

LIANA GEHL

3


4

Anul pastoral

Întâlnirea mondialã a familiilor Pr Pr.. FABIAN MÃRIUÞ

Între 1 ºi 9 iulie, timp de nouã zile, Valencia a devenit capitala mondialã a familiilor, cu ocazia celei de-a cincea întâlniri mondiale. Evenimentul, care a culminat cu vizita Sfântului Pãrinte Benedict al XVI-lea, a cuprins trei pãrþi distincte: o expoziþie despre activitãþile care privesc rolul familiei în viaþa Bisericii (1-3 iulie), congresul familiilor (4-7 iulie) ºi întâlnirea familiilor cu Sfântul Pãrinte (8-9 iulie). Atât expoziþia cât ºi congresul nu s-au rezumat la a fi „o teorie” despre viaþa de cãsãtorie ºi familie. Scopul lor a fost acela de a gãsi modalitãþi concrete pentru a încuraja familiile creºtine în trãirea vocaþiei lor. Asociaþii, organizaþii, miºcãri care au drept scop promovarea familiei creºtine, au putut sã vorbeascã despre activitãþile lor ºi sã-ºi împãrtãºeascã experienþele. Tema congresului

a fost „Transmiterea credinþei în familie”. Întâlnirea a culminat cu vizita Sfântului Pãrinte. Entuziasm, bucurie, cãldurã toridã, obosealã, sete s-au amestecat împreunã în oraºul iberic. Aceste stãri, prin care sutele de mii de pelerini au trecut, erau supuse cu mare rãbdare dorinþei de a fi cât mai aproape de locul prin care trecea succesorul apostolului Petru, papa Benedict al XVI-lea. Simpla veste a apropierii fãcea sã izbucneascã vulcanul strigãtelor mulþimii „Viva el Papa!”. Un banner uriaº expus pe unul din blocurile din faþa altarului, unde Sfântul Pãrinte avea sã celebreze Sfânta Liturghie, conþinea urmãtorul înscris: „Cu Petru, prin Maria, la Isus”. Cumva aceste cuvinte defineau totul. Succesorul lui Petru venea sã întâlneascã familiile. Venea sã le întãreascã în credinþã. Venea sã le predice adevãrul evanghelic despre cãsãtorie, despre viaþã, sã le încredinþeze ocrotirii Maicii

cereºti, sã le îndrepte cãtre Isus, care este „calea, adevãrul ºi viaþa” (In 15,14). În cele douã întâlniri cu marea mulþime a familiilor pelerine, seara de sâmbãtã, 8 iulie, ºi duminicã, 9 iulie, la Sfânta Liturghie, papa a voit „sã celebreze darul dumnezeiesc al familiei”. În discursul de sâmbãtã seara, care a încheiat ºirul de mãrturii ale familiilor din lumea întreagã, papa a vorbit despre familie ca “ambient privilegiat în care fiinþa umanã învaþã sã dea ºi sã primeascã iubirea”, “un fundament indispensabil pentru societate”, “un bine de neînlocuit pentru copiii care trebuie sã fie rodul iubirii”. De asemenea, a þinut sã arate cât de importantã este munca de susþinere a familiilor în zilele noastre: “Provocãrile societãþii actuale, marcatã de dispersia care se verificã mai ales în mediul urban, cer garanþia ca familiile sã nu fie singure. Micul nucleu familial poate înfrunta obstacole dificil de depãºit dacã nu se simte izolat faþã de restul familiei ºi faþã de prieteni. De aceea comunitatea eclezialã are responsabilitatea de a oferi sprijin, stimuli ºi aliment spiritual care sã întãreascã coeziunea familialã, mai ales în încercãri ºi în momente critice. În acest sens, e foarte important rolul parohiilor, ca ºi al diferitelor asociaþii bisericeºti, care au rolul de a colabora ca structuri de sprijin, ca o mânã întinsã a Bisericii, în vederea creºterii familiei în credinþã”. Sfântul Pãrinte a definit într-un mod succint misiunea pãrinþilor. Pe lângã transmiterea credinþei ºi a iubirii au rolul de a educa pe fiii lor în spiritul libertãþii ºi al responsabilitãþii. Citez: „Pãrinþii trebuie sã continue sã redea fiilor lor liberatatea, ai cãror garanþi sunt pentru o perioadã de timp. Dacã aceºtia vãd cã pãrinþii lor – dar ºi adulþii care îi înconjoarã - trãiesc viaþa lor cu bucurie ºi entuziasm, chiar în ciuda dificultãþilor, în ei va creºte mai uºor acea bucurie profundã de a trãi care îi va ajuta sã depãºeascã cu rezultate bune posibilele obstacole ºi contrarietãþile pe care le comportã viaþa umanã”. Tema educaþiei la libertate avea sã fie reluatã ºi în omilia de duminicã. Papa avertiza cã una dintre tendinþele culturii actuale este aceea de a exalta libertatea individului, a autonomiei sale „ca ºi cum el s-ar crea pe sine, ca ºi cum ºi-ar fi autosuficient, în afara legãturilor cu alþii dar ºi a responsabilitãþii pe care o are faþã de alþii. Se cautã o organizare a vieþii sociale plecând doar de la dorinþe subiective ºi schimbãtoare, fãrã nici o referinþã la vreun adevãr obiectiv primar cum ar fi demnitatea fiecãrei fiinþe umane ºi datoriile ºi drepturile sale inalienabile în serviciul cãrora trebuie sã se afle orice grup social”. Familia, bazatã pe cãsãtoria indisolubilã dintre un bãrbat ºi o femeie, este locul unde fiinþa umanã se poate naºte cu demnitate, poate creºte ºi se poate dezvolta în mod


Anul pastoral

- Valencia 2006

De la pâine care hrãneºte, cãtre Pâinea vieþii veºnice Duminica a XVIII-a Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

integral. Este locul unde învaþã iubirea, credinþa. Este locul în care învaþã “cum se trãieºte în societate”. Succesorul lui Petru a vorbit despre o astfel de familie. Pentru o astfel de familie s-a rugat. În încheiere prezentãm rugãciunea Sfântului Pãrinte pentru familii recitatã la Valencia: Doamne, în Sfânta Familie ne-ai lãsat un model desãvârºit de viaþã familialã, trãitã în credinþã ºi ascultare faþã de voinþa ta. Ajutã-ne sã urmãm poruncile tale din credinþã ºi iubire, Susþine-ne în misiunea de a transmite credinþa fiilor noºtri. Deschide-le ochii ca în ei sã creascã sãmânþa credinþei pe care au primit-o la botez. Întãreºte credinþa în tinerii noºtri, ca ei sã creascã în cunoaºterea lui Isus. Întãreºte iubirea ºi fidelitatea în toate cãsãtoriile, în mod deosebit în cei care trec prin clipe de suferinþã ºi greutate. Uniþi cu Iosif ºi Maria Te rugãm prin Isus Cristos, Fiul tãu ºi Domnul nostru. Amin.

În zilele acelea întreaga comunitate a fiilor lui Israel cârtea împotriva lui Moise ºi a fratelui sãu Aron…: „Voi ne-aþi scos în pustiu ca sã murim de foame…” Domnul i-a zis lui Moise: „Iatã, voi face sã cadã o ploaie de pâine din cer, iar poporul sã iasã zilnic ca sã-ºi adune cât îi trebuie pentru o zi.”… A doua zi dimineaþã era un strat de rouã în jurul taberei… ceva mãrunt ca boabele de chiciurã pe pãmânt. Când au vãzut aceasta fiii lui Israel ºi-au zis: „Ce-i aceasta?” Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care Domnul v-o dã sã o mâncaþi!” (Ex 16,2-15). Cu duminica a XVII-a dupã, Liturgia Cuvântului abordeazã o întreagã problematicã legatã de o nevoie fundamentalã a omului, foamea. Din aceastã temã se deschid multe altele la fel de importante: Cu ce ne hrãnim? Ce aliment ne hrãneºte cu adevãrat? Cine ne dã aceastã hranã? Foamea este doar cea trupeascã sau existã ºi una sufleteascã? Cu ce se potoleºte foamea sufleteascã? etc. Lectura I a duminicii a XVIII-a ne prezintã poporul ales în drum cãtre Pãmântul fãgãduinþei, traversând o cumplitã încercare: foamea. Murmurele adresate lui Moise ºi Aron sunt contrariul credinþei ºi încrederii; ele sunt bãnuiala nãscutã din îngrijorare. Drept rãspuns la aceste murmure, Dumnezeu le trimite hranã, pâine ºi prepeliþe. Gestul lui Dumnezeu este, încã o datã, eliberator. Mai mult, el este ºi pedagogic, cãci fiecare trebuie sã înveþe limitele: cât are voie sã adune din mana pe care Dumnezeu o dã cu prisosinþã tuturor. În timpul acela mulþimile… au venit la Cafarnaum cãutându-l pe Isus. Când l-au gãsit i-au zis: „Învãþãtorule, când ai venit aici?” Isus le-a rãspuns: „Mã cãutaþi nu pentru cã aþi vãzut minuni, ci pentru cã aþi mâncat pâine ºi v-aþi sãturat. Lucraþi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rãmâne spre viaþa veºnicã ºi pe care o va da vouã Fiul Omului, el pe care l-a pecetluit Tatãl” (In 6,24-27). Episodul evanghelic al acestei duminici este o continuare a evenimentului înmulþirii pâinilor care a deschis capitolul 6. Acea masã oferitã de Isus mulþimilor care îl cãutau se voia a fi ºi un semn. Beneficiarii trebuiau sã vadã în acea minune o lucrare pe care Dumnezeu Tatãl o înfãptuieºte prin Isus. ªi, de vreme ce Isus a manifestat aceastã putere, de a hrãni o mulþime imensã de oameni doar cu câteva pâini, ei pot acum avea încredere cã tot El le poate oferi acea hranã care îi pãstreazã pentru viaþa cea veºnicã. ªi chiar dacã cuvântul hranã din a doua parte a frazei are conotaþie metaforicã (de vreme ce vizeazã aici mai ales Evanghelia predicatã de Isus), în duminicile urmãtoare (atunci când acelaºi cuvânt va desemna Euharistia) sensul lui nu va mai fi metaforic. Euharistia este într-adevãr Trupul ºi Sângele lui Cristos pe care cine le mãnâncã dobândeºte viaþã veºnicã spre înviere.

5


6

Universul Familiei

„Cele „Cele zece zece porunci porunci pentru pentru fiecare fiecare

CORNEL BÃRBUÞ

Ciclul de cateheze despre „Cele zece porunci pentru fiecare familie azi“, care a început din toamna trecutã la Parohia Sf. Cruce din Bucureºti, a ajuns sâmbãtã, 24 iunie 2006, la porunca a VI-a. Acea searã a avut un farmec aparte, în timpul Liturghiei celebrându-se o cununie religioasã, mirele fiind un fiu îndrãgit al parohiei. Invitatul acestei seri a fost pãrintele Tarciziu ªerban, paroh la Bãrãþia, iar drept co-prezentatori au fost familia Elena Tãnase ºi Florin Ardelean. Se poate spune de la început cã aceastã searã a fost puternicã ºi remarcabilã în toate cele trei pãrþi ale acesteia (prezentarea pãrintelui, a familiei ºi întrebãrile cu rãspunsurile aferente ºi completãri).

„Menirea trupului nostru”

Au fost propuse spre discuþie poruncile a VI-a ºi a IX-a, cu titlul „Menirea trupului nostru“, iar ca subtitlu: „În ce constã curãþia într-o familie? Curãþie ºi necurãþie. Sexualitatea normalã. Homosexualitatea ºi uniunile libere. Concubinajul premarital. Educaþia sexualã, planningul familial. Disciplinarea gândurilor ºi a voinþei. Autoerotismul“. Care este viziunea Sfintei Scripturi ºi a Bisericii despre viaþa sexualã conjugalã? Pr. Tarciziu a prezentat succint aceste porunci vãzute în Sfânta Scripturã, porunci ce trateazã o problemã fundamentalã pentru viaþã. În textele Sfintei Scripturi existã o Constituþie, se definesc identitatea bãrbatului, identitatea femeii, a familiei, a cuplului ºi în ce anume se prezintã fiecare în parte. Sfânta Scripturã descrie foarte des raportul dintre femeie ºi bãrbat ºi avem tot felul de situaþii de-a lungul textelor biblice, de la cele reuºite, pânã la acelea în care se pãcãtuieºte împotriva familiei sau împotriva persoanei. În Sfânta Scripturã, când se vorbeºte despre bãrbat (despre Om), acesta este o persoanã spre care e orientatã Creaþia. Crearea femeii din coasta lui Adam nu e un semn de inferioritate, dar e modalitatea cea mai frumoasã de a spune cã cele douã pãrþi sunt egale în faþa lui Dumnezeu ºi cã ele vor fi un singur Trup într-o zi. În ce priveºte viaþa sexualã, Sfânta Scripturã vorbeºte în termenii cei mai frumoºi. Acest instinct e ceva bun, frumos, pozitiv. Înseamnã cã trãim. Sunt foarte multe texte în Sfânta Scripturã care confirmã acest lucru (texte din Cântarea Cântãrilor sau Scrierile sapienþiale

sunt doar câteva dintre ele). În realitate, în timp lucrurile au cunoscut condiþionãri: ca viaþa sexualã sã fie trãitã numai în cadrul familiei, fiind iubire ºi nu o simplã manifestare a simþurilor. Iubirea trebuie sã fie respectuoasã faþã de partener ºi nu abuzivã. Toate aceste condiþionãri pot fi gãsite în Cartea Leviticului, unde sunt pomenite ºi deviaþiile apãrute în timp (între parteneri de acelaºi sex sau cu animale etc.). În cartea Genezei se spune cã „ cei doi vor fi un singur Trup” ºi asta aratã foarte clar cã viaþa sexualã nu existã doar pentru a procrea. Sunt destule tendinþe puritane care spun acest lucru, dar nu e corect. În Malahia, se spune cã unul din scopuri e sã aveþi urmaºi de la Domnul. Mai mult, în scrisorile Sfântului apostol Paul ni se spune cã soþii se pot separa un timp în scopul de a se ruga. Timpul se va sublima ºi noi vom fi transfiguraþi ºi atunci nu vom mai fi nici bãrbaþi ºi nici femei. Sfântul apostol Paul recomandã a nu trãi neapãrat acest tip de viaþã, de familie, ºi se referã la viaþa cu care e obiºnuitã lumea de azi. De ce? Pentru cã „unii au o vocaþie specialã”, care se cheamã castitate. În fapt, este o anticipare a trãirii de pe acum în Împãrãþia Cerurilor. Castitatea este modalitatea de a integra sexualitatea în viaþa socialã, familialã. Libertatea mea se terminã acolo unde începe dreptul celuilalt. Se impune, în zilele noastre, o disciplinare a instinctului. În încheierea cuvântului sãu, pr. Tarciziu a recomandat numãrul 1480 al revistei „Famille chrétienne”, care publicã un articol scris de doi soþi sexologi. Aceºtia formeazã împreunã o familie creºtinã formidabilã ºi i-a citat spunând cã: „din momentul în care vã respectaþi unul pe altul, e bine sã faceþi ceea ce vã ajutã sã creºteþi împreunã.”

De ce aceastã discuþie despre sexualitate în Bisericã, azi?

Florin Ardelean, medic de profesie, a prezentat cele douã porunci dintr-o perspectivã medicalã dar ºi holisticã. ªtiind cã acest subiect e tabu în multe din familiile noastre ºi mai ales în bisericile noastre, cu atât mai mult apare aceastã întrebare. Deºi interesul este foarte mare, sunt în continuare foarte multe reþineri, condiþionãri dictate de societate ºi de moºtenirile primite. E clar cã fiecare familie are niºte întrebãri din acest domeniu ºi cu siguranþã cã sunt destule la care nu gãsesc rãspunsuri. Dar sã vedem despre ce teme poate fi vorba în aceste douã porunci: Sexualitatea în viaþa familiei noastre Normalitatea vieþii sexuale Curãþia în cuplu Planning familial Homosexualitatea Educaþia sexualã a copiilor noºtri (de la ce vârstã, ce anume le spunem, cum? etc). Fidelitate ºi indisolubilitate Sexualitatea pre-maritalã, uniuni libere, cãsãtorii libere Implicarea pãrinþilor în educaþia sexualã Pornografia, poligamia etc. Sexualitatea e o parte din viaþa noastrã. Florin Ardelean ne-a prezentat o clasificare a nevoilor umane: materiale, culturale, spirituale;


Universul Familiei

familie azi”

Cine este Femeia înveºmântatã cu soarele…? (15 august) Pr ARCIZIU Pr.. ªERBAN TTARCIZIU

nevoile sexuale integreazã toate celelalte nevoi; planul lui Dumnezeu pentru sexualitate este: fecunditate, iubire, plãcere sexualã. Pentru Florin, scopul lui ca familist este mântuirea. Au împreunã doi copii de care sunt foarte mulþumiþi. Întrebat fiind adesea de ce este împotriva prezervativelor, rãspunde totdeauna simplu ºi clar: „Nu sunt în planul lui Dumnezeu”. Vorbind despre plãcerea sexualã, Florin atrage atenþia asupra afrodisiacelor (Viagra º.a) care sunt tot în afara planului lui Dumnezeu. Curãþia înseamnã omiterea a tot ceea ce este anormal, înseamnã a privi mereu la scopul pentru care am fost creaþi.

Rãspunsuri la întrebãri… concluzii

Trupul trebuie vãzut ca un Templu al Duhului Sfânt, iar pr. Tarciziu spune cã mintea noastrã este ca o moarã care macinã ceea ce noi îi dãm. Nu orice gând este un pãcat. Definiþia spune cã pãcatul existã atunci când este fãcut „cu gândul, cu voinþa ºi ºtiinþa”. Prin urmare, este o problemã de educaþie a voinþei fiecãruia. De sute ºi mii de ani pãrinþii îºi îndrumau copiii spre cãsãtorie. Acum, tinerii trec printr-o perioadã de probã, sã vadã dacã se potrivesc ºi abia apoi, dacã e cazul, trec la cãsãtorie. Aceasta este de fapt o lipsã a încrederii în Dumnezeu. Drama avortului nu trebuie sã atingã doar conºtiinþa femeii. O responsabilitate egalã are ºi bãrbatul. Multe familii nu îºi asumã responsabilitatea de a avea copii - nu au bani sã-i întreþinã ºi viaþa e foarte grea (nu au casã, nu-i ajutã pãrinþii etc.), motiv pentru care recurg la anticoncepþionale. Dar se organizeazã frecvent acþiuni pentru familii, în cadrul cãrora sunt prezentate metodele naturale de planificare a sarcinii. Din pãcate, foarte puþini au participat la aceste cursuri ºi existã, în continuare, multã ignoranþã, în special printre familiile tinere. Elena Tãnase spune cã în calitate de mamã, s-a simþit jignitã de imaginile ºi defilarea gay, tendenþioasã, desfãºuratã recent în Bucureºti. Oare noi, ca familii normale, de ce sã nu ne cerem drepturile? De exemplu, încetarea alocaþiei pentru al patrulea copil ? etc.

Ce se poate face?

Consider foarte important cã s-a ridicat acest semn de întrebare ºi în fapt o conºtientizare a nevoilor familiilor noastre de azi. Nevoia de educaþie, de disciplinare ºi de îndrumare. Noi, familiile creºtine, ar trebui sã fim mai militante în sprijinirea ºi susþinerea normalitãþii vieþii de familie. În acest sens, se simte nevoia fondãrii unei Asociaþii de Familii care sã sprijine guvernul ºi autoritãþile locale pentru natalitate ºi drepturile familiei.

Templul lui Dumnezeu s-a deschis în cer, iar în templu a apãrut chivotul legãmântului sãu. Un semn mare s-a arãtat atunci în cer: o femei, înveºmântatã cu soarele, având luna sub picioarele ei, iar pe cap purtând o coroanã de douãsprezece stele… ªi iatã cã ea a nãscut un fiu, un copil de parte bãrbãteascã. Acesta avea sã pãstoreascã toate popoarele cu un sceptru de fier… (Apocalipsul 11,19; 12,1.5) Învãþãtura principalã a cãrþii Apocalipsului sfântului Ioan este cea a misterului Bisericii care participã strâns la misterul lui Cristos. Consideratã în aceastã prismã, femeia din prima lecturã a acestei sãrbãtori reprezintã comunitatea sfântã, poporul lui Dumnezeu care îl „naºte” pe Mesia, rege ºi mântuitor, ºi în care viaþa cea nouã continuã sã se desãvârºeascã în mijlocul suferinþelor timpului de faþã. Ea este cereascã ºi glorioasã, asociatã la acþiunea victorioasã a lui Dumnezeu ºi, deºi are de înfruntat opoziþia satanei, triumful ei este prevestit ºi inaugurat de preamãrirea „întâiului-nãscut” dintre cei morþi, Isus Cristos. O tradiþie veche, care ar putea fi contemporanã cu autorul Apocalipsului, identificã în femeia din cap. 12 trãsãturile Mariei. Ca mamã a Mântuitorului, Maria a fost consideratã foarte devreme ca o figurã a comunitãþii sfinte care, prin aderarea totalã la lucrarea divinã, manifestã pe deplin mântuirea. În revelaþia învierii lui Cristos ºi în contemplarea privilegiilor Mariei, creºtinul primeºte garanþia victoriei lui Dumnezeu ºi vestea cea bunã a destinului sãu transfigurat. În zilele acelea Maria a pornit în grabã cãtre o cetate din þinutul muntos al Iudeii. Ajunsã acolo, a intrat în casa lui Zaharia ºi a salutat-o pe Elisabeta… Ea s-a umplut de Duhul Sfânt ºi a strigat cu glas tare: „Binecuvântatã eºti tu între femei ºi binecuvântat este rodul trupului tãu. ªi de unde mie fericirea aceasta ca sã vine la mine Maica Domnului meu?… Fericitã eºti tu, care ai crezut cã se vor împlini cele spuse þie de Domnul. (Lc 1,39-45) Episodul Vizitei Sf. Fecioare Maria la vara sa Elisabeta se înscrie în prelungirea dublei vestiri, a naºterii lui Ioan Botezãtorul ºi respectiv a lui Isus. Din acest motiv în relatarea noastrã accentul cade mai mult pe întâlnirea dintre cei doi copii prevestiþi ºi pe sfinþirea lui Ioan prin Isus. Cu toate acestea relatarea vizitei Mariei la vara sa Elisabeta cautã sã pãtrundã în, ºi sã punã totodatã în evidenþã, sensul participãrii Mariei la lucrarea lui Dumnezeu. Cât priveºte cântarea Magnificat, care încheie aceste douã anunþuri, ea este explozia unei bucurii intense ºi expresia unei credinþe umile care izvorãsc, amândouã, din sfera invizibilului, adicã a misterului însuºi al iubirii lui Dumnezeu. Aidoma Mariei, creºtinul care îºi trãieºte cu adevãrat credinþa, care crede în împlinirea a ceea ce Dumnezeu îi spune, devine nu doar un purtãtor, ci ºi un revelator eficace al lui Dumnezeu.

7


8

Oameni ai credinþei

Mons. VLADIMIR PETERCÃ

“Eu îþi aduc numai Þie jertfã de mulþumire, iar toate fãgãduinþele mele le voi împlini, cãci mântuirea vine numai de la Domnul!” (Iona 2,10). În viaþã avem totdeauna de învãþat, în special de la cei care sunt mai în vârstã decât noi sau care au mai multã experienþã de viaþã. În viaþã învãþãm multe din povestirile pe care avem prilejul sã le auzim de la alþii. Atunci când aceste povestiri sunt luate din Biblie, putem fi siguri cã ele au fost scrise pentru învãþãtura noastrã ºi pentru a le aplica în viaþã. Aºa este ºi povestirea despre profetul Iona, cel care a stat vreme de trei zile ºi trei nopþi în pântecele unui peºte din Marea cea Mare. El a rãmas acolo în locul nostru, pentru ca noi sã ne amintim de Domnul ºi de puterea sa ”cãci extraordinarã, mântuirea vine numai de la Domnul!” Avem în faþa ochilor noºtri imaginea unui profet, care umblã, este neliniºtit ºi strigã în juru-i numele Domnului. El voia ca oamenii sã fie mai buni, iar pãmântul pe care trãim, sã fie al tuturor. Pãrãseºte de aceea pãmântul natal ºi pleacã pânã la marginile pãmântului, cum ne spune textul biblic. În cazul de faþã el merge în oraºul Tarsis, care în viziunea evreilor de pe acea vreme era considerat ca fiind capãtul lumii. El a plecat dezgustat de viaþã ºi lumea în care trãia. Oamenii, ºi acest lucru îl deranja pe profet, ascultau numai de instinctele lor. Iona voia o altã lume, mai bunã, mai dreaptã ºi mai cinstitã. În cãlãtoria sa de-abia începutã, profetul Iona a fãcut o experienþã de viaþã de neimaginat. Corabia aflatã în largul mãrii, cu care profetul Iona cãlãtorea, ajunsese în mare primejdie, era gata, gata sã se scufunde: “Atunci se apropie de el cãpitanul corabiei ºi-i zise: Ce faci, somnorosule? Scoalã-te ºi strigã cãtre dumnezeul tãu, poate cã el îºi va aduce aminte de noi, ca sã nu pierim! ªi au zis unul cãtre altul: Sã aruncãm sorþi, ca sã ºtim din pricina cui a dat peste noi nenorocirea aceasta! ªi ei au aruncat sorþii, ºi sorþul a cãzut asupra lui Iona. Ei l-au mai întrebat: Spune-ne, din pricina cui a venit aceastã

nenorocire peste noi? Care este îndeletnicirea ta, de unde ºi din ce þarã vii?” (Iona 1,6-7). L-au gãsit tocmai pe Iona, cuprins de teamã, l-au interogat, iar apoi l-au aruncat în marea învolburatã iar marea, spre marea lor surprindere, s-a potolit. “Atunci Dumnezeu dãdu poruncã unui peºte mare sã înghitã pe Iona. ªi a rãmas Iona în pântecele peºtelui trei zile ºi trei nopþi” (Iona 2,1). A fost un rãgaz foarte bine venit, un timp de meditaþie ºi de rugãciune, cãci Iona s-a rugat Domnului pentru tot ce-i bun ºi drept în lume. Urmarea a fost, ”cã Domnul a poruncit peºtelui, iar peºtele vãrsã pe Iona pe uscat, pentru cã mântuirea vine numai de la Domnul!” (Iona 2,10-11). O întrebare pe care ne-o punem fiecare dintre noi, este urmãtoarea: cum a fost posibil ca Iona sã petreacã trei zile ºi trei nopþi în pântecele unui peºte? Este o întrebare fireascã ce ridicã ºi alte multe întrebãri. Se pare cã avem o ficþiune literarã la care Iona este supus, în spatele cãreia stã adevãratul ºi veºnicul Dumnezeu. Noi trebuie sã urmãrim povestea lui Iona, pentru cã, în spatele acestei povestiri, se aflã ceea ce Domnul a voit sã ne înveþe pe noi. Profetul Iona ajunge, ºi aceasta este cea de a doua ficþiune literarã, în Ninive, oraº vestit ºi plin de viaþã pentru acele timpuri îndepãrtate. Era capitala Asiriei ºi ca atare un oraº putred, care avea mare nevoie de a face pocãinþã: “Ninivitenii au crezut în Dumnezeu, au þinut post ºi s-au îmbrãcat în sac, de la cei mai mari ºi pânã la cei mai mici!” (Iona 3,5). Dumnezeu a primit gestul lor de pocãinþã, aºa încât Iona face urmãtoarea mãrturie: “ªtiam cã tu eºti Dumnezeu îndurat ºi milostiv!”(Iona 4,2). Într-adevãr, avem nevoie ºi astãzi de asemenea mãrturii de credinþã. Ele ne dau curaj ºi îmbãrbãtare pe drumurile întortocheate ale vieþii. Ele ne oferã încredere numai în Domnul. Ele ne dau speranþã, atunci când în noi nu mai este nici o speranþã. Este tristã viaþa când speranþa a murit. Sã dãm o ºansã speranþei!


Aprofundare

Adormirea Maicii Domnului Pr Pr.. prof. dr dr.. ISIDOR MÃRTINCÃ

“Sufletul meu îl Domnul!! ” preamãreºte pe Domnul Biserica Catolicã ºi cea Orientalã celebreazã în luna august ºi anume pe 15, Ridicarea la cer a Preasfintei Fecioare Maria sau Adormirea Maicii Domnului, numitã astfel în Biserica Bizantinã. Biserica, peregrinã în istorie, îºi uneºte glasul în cântarea de bucurie a Preasfintei Fecioare Maria; îºi exprimã bucuria ºi-L laudã pe Dumnezeu Întreit pentru cã Maica Domnului intrã triumfãtoare în gloria cerului. În misterul Ridicãrii la cer apare semnificaþia împlinitã ºi definitivã a cuvintelor pe care Ea însãºi le-a pronunþat la Ain-Karim, rãspunzând la salutul Elisabetei: „Mari lucruri a fãcut pentru mine Cel Atotputernic” (Lc. 1,49). Datoritã victoriei pascale a lui Cristos asupra morþii, Fecioara din Nazaret, unitã profund cu misterul Fiului lui Dumnezeu, a avut parte într-un mod deosebit de efectele sale salvifice. A corespuns intim la misiunea lui Cristos ºi a intrat prima dupã El în gloria cereascã cu trupul ºi cu sufletul, cu toatã fiinþa sa omeneascã. Acel „Da – Fie mie dupã Cuvântul tãu” este bucurie pentru cei mulþi care erau în întuneric ºi în umbra morþii. De fapt, prin Ea a venit în lume Domnul vieþii. Credincioºii creºtini tresaltã de bucurie ºi o venereazã pe Maica fiilor mântuiþi de Cristos. Într-un mod deosebit o contemplã pe Preasfânta Fecioarã Maria ca „semn de mângâiere ºi de speranþã sigurã” pentru orice om ºi pentru tot poporul în drumul sprea Patria eternã. Ridicatã cu trupul ºi cu sufletul la ceruri, Preacurata Fecioarã Maria ne aratã calea lui Dumnezeu, calea Cerului, calea Vieþii. O aratã fiilor sãi botezaþi în Cristos ºi tuturor oamenilor de bunãvoinþã. O deschide mai ales celor mici ºi sãraci, predilecþii milostivirii divine; fiecãruia în parte ºi tuturor naþiunilor.

Regina lumii dezvãluie puterea iubirii lui Dumnezeu, al cãrui plan îi risipeºte pe cei mândri, îi dã jos de pe tronuri pe cei puternici ºi-i înalþã pe cei smeriþi, îi copleºeºte cu bunuri pe cei flãmânzi ºi pe cei bogaþi îi lasã cu mâinile goale. Comunitatea credincioºilor cinstitori ai Preasfintei Fecioare Maria reînnoieºte, în aceastã sãrbãtoare deosebitã, cântul de mulþumire al Preacuratei. O face ca popor al lui Dumnezeu ºi cere fiecãrui credincios sã se uneascã în corul de laudã a Domnului. La aceasta îi îndeamnã pe credincioºii sãi ,încã din primele secole, sfântul Ambroziu, episcopul Milanului: „Sã fie în fiecare creºtin sufletul Mariei pentru a-L preamãri pe Domnul, sã fie în fiecare dintre noi spiritul Mariei pentru a se bucura în Dumnezeu” (Despre Evanghelia lui Luca II, 26). Sfântul Luca, în Evanghelia, sa exprimã strigãtul de bucurie al Preasfintei Fecioare Maria când îºi dã seama de semnificaþia evenimentului care se va împlini ºi anume Întruparea Fiului lui Dumnezeu ºi Rãscumpãrarea omeniriii. Noi ºtim sã mulþumim pentru binefacerile mântuirii? Credem în puterea lui Dumnezeu eliberândune de logica lumii? Adevãrul ridicãrii la cer a Preasfintei Fecioare Maria în toatã realitatea sa umanã, cu trup ºi suflet, constituie una din certitudinile mistice, evlavioase, care-l ajutã pe om sã nu greºeascã în judecata sa despre creaþie ºi în comportamentul sãu în faþa adevãrului destinului sãu ºi al destinului întregului univers. În persoana Preasfintei Fecioare Maria se adunã atâtea simboluri. Ea este pentru noi simbolul Bisericii: este Femeia prin excelenþã din toatã creaþia. Privind la toate aceste simboluri putem descifra mai uºor ceea ce Apostolul Ioan scrie în Apocalips referitor la ultimul destin care ne aºteaptã pe noi ºi toate cele create. Femeia îmbrãcatã în soare, aceastã figurã plinã de maiestate apare ca un semn mare ºi atunci se deschide sanctuarul lui Dumnezeu în ceruri ºi apare în

sanctuar arca alianþei. Preasfânta Fecioarã Maria, arca noii alianþe, este de-a pururi ºtiutã în Bisericã drept Aceea care poartã în sânul ei rodul trupului sãu, pe Cristos, umanitatea reînnoitã ºi de aceea inaugureazã o umanitate a fiilor lui Dumnezeu. De fapt, Femeia învãluitã în soare, care þine luna sub picioare ºi este încoronatã de stele, este însãrcinatã ºi Fiul din sânul Ei va fi înalþat pe Cruce, pe Golgota pentru a fi înãlþat de Tatãl. De aici începe umanitatea cea nouã. Misterul Ridicãrii Preasfintei Fecioare Maria la ceruri cu trupul ºi cu sufletul însumeazã ºi exprimã o speranþã ºi o cunoaºtere profundã, speranþa cã ºi nouã, cei condiþionaþi de o logicã umanã, ne poate surâde un bine superior ºi fericit dupã încercãrile atât de dure ale vieþii pãmânteºti. Este un vis faptul cã într-o zi trupul omului va ajunge la nemurire veºnicã. Adevãrul ridicãrii la cer a Preasfintei Fecioare Maria îi spune omului: trupul tãu este sfânt, nu este supus numai instinctelor, ci este condus de o raþiune, de o naturã spiritualã care îl face vrednic de respect ºi veneraþie cum se cuvine unui templu sfânt. Ridicarea la cer a Preasfintei Fecioare Maria este o promisiune, o arvunã, dar ºi un fapt: este ultimul destin al umanitãþii. Neprihãnita Fecioarã Maria deschide drumul ºi în urma Ei vom trece toþi cu materia noastrã glorificatã, restabilitã din plin ºi în neputrezirea la care Tatãl ceresc ne-a destinat de la început în Eden, paradisul pãmântesc. Paul Claudel a numit-o pe Preasfânta Fecioarã Maria „sacramentul gingãºiei materne a lui Dumnezeu”. David M. Turaldo o defineºte: „divina taciturnã” ºi „catedrala marii tãceri”. Guynniver spune: Fiecare „sã priveascã la Preasfânta Fecioarã Maria ridicatã cu trupul ºi sufletul la cer ºi sã-ºi ia zborul”. Sã-ºi ia zborul spre patria cereascã, spre fericirea veºnicã!

Sufletul meu îl preamãreºte pe Domnul!

9


10

Suflet tânãr

Gândul meu pentru tine(ri)

Pr Pr.. DANIEL BULAI

Dragã prietene, De pe cruce, Isus, înainte de a ieºi din coasta sa sânge ºi apã, i-a zis ucenicului: „Iato pe mama ta” (In 19, 27) . De pe cruce, Isus, înainte de a muri, þi-a dat-o pe Maria pentru ca sã îþi fie mamã! De pe cruce, Isus a spus ultimul cuvânt: „S-a împlinit!” (In 19, 30). Marie, Mamã a lui Isus ºi Mamã a noastrã, ia-ne în braþele tale ºi spune-ne: Ce ai simþit în clipele acelea tainice de sub cruce? Ce ai pãstrat în sufletul tãu în acele momente pline de mister? Ce ar trebui sã ºtie lumea dupã ce Dumnezeu ºi-a descoperit iubirea? Copiii mei, aº vrea ca lumea sã înveþe de la Fiul meu „iubirea”. Toþi spun cã iubesc, dar sunt departe de inima Fiului meu. Iubirea lor s-a limitat foarte mult. Lumea a reuºit sã limiteze iubirea.

...pentru artiºti

Dupã cum bine ºtii, anul acesta vom sãrbãtori la nivel naþional cea de-a XX-a Zi Mondialã a Tineretului. Dacã deja eºti înscris ºi vei fi prezent acolo, citeºte în continuare... s-ar putea sã te intereseze! Tinerii Arhidiecezei noastre vor prezenta o scenetã ce are ca temã reconcilirea cu Dumnezeu ºi cu noi înºine, „Tu ºi EL”. Dacã vrei sã participi alãturi de noi, fie ca „actor”, „sunetist” sau dacã pur ºi simplu crezi cã ne-ai putea ajuta... ia legãtura cu noi! Contacteazã-ne fie telefonic: 0724892051 / 0765379948, fie prin e-mail: roxanaemilia@yahoo.com.

Adriana Rãcãºan, proaspãtã absolventã a Universitãþii Media, Facultatea de Regie de Film ºi TTeleviziune, eleviziune, are 23 de ani ºi a activat în echipã timp de cinci ani. În toamnã va pleca pentru a-ºi continua studiile la Berlin. Înainte însã, am vrut sã ne împãrtãºeascã experienþele ei din „echipã”.

- În ce plan te-ai implicat în echipã ºi în ce mãsurã te-a ajutat sã te formezi...? În Echipã m-am implicat încã de la început în planul educaþionalcatehetic. Mi s-a pãrut întotdeauna cã un lucru extrem de important pentru un plan pastoral de tineret este alcãtuirea unui program de formare pentru tineri. Cred cã eu mai mult aºa m-am format… încercând sã gãsesc soluþii pentru formarea altora! - S-a încheiat o etapã destul de importantã în viaþa ta. Privind în urmã, la toate activitãþile cu echipa, poþi sã ne povesteºti o întâmplare ce te-a marcat? Într-adevãr, s-a încheiat o etapã importantã din viaþa mea… Parcã ieri aveam 14 ani ºi am venit în Bucuresti la liceul catolic, apoi a urmat facultatea, combinate cu munca în Echipã ºi la Centrul de Comunicaþii Sociale al Arhiepiscopiei noastre. De altfel cred cã au trecut aproape 6 ani de când am intrat in Echipã… 6 ani frumoºi, plini de entuziasm ºi voie bunã! A fost un drum minunat ºi nu cred cã acum, privind în urmã, aº dori sã pot schimba ceva din ce mi s-a întâmplat, totul a fost o binecuvântare pentru viaþa mea! În ciuda faptului cã am trãit atâtea momente extraordinare alãturi de Echipã, n-aº putea sã menþionez unul care sã mã fii marcat… sau poate cã da… Se ºtie cã eu am fost dintotdeauna un om cu “greutate” (a se citi la propriu, vã rog!). Se fãcea cã împlineam 18 ani ºi îmi serbam aniversarea la sediul OCR împreunã cu Echipa. Dupã ce am suflat în lumânãrile de pe tradiþionalul tort, bãieþii din Echipã s-au gândit cã nu se poate ca momentul sã treacã pur ºi simplu aºa cã ºiau luat inima in dinþii, m-au apucat bine ºi m-au aruncat de 18 ori în sus! Menþionez cã dupã aceastã întâmplare nimeni nu a ajuns la spital sau a fost rãnit, clãdirea OCR-ului a rãmas întreagã ºi nici nu s-au produs alte pagube, decât cã am fãcut cu toþii o “burtã” de râs! Deºi nu pare ceva serios, acest lucru este unul din exemplele care îmi amintesc de cel mai frumos lucru pe care l-am trãit in Echipã…

prietenia ºi bucuria de a fi împreunã! Cred cã cel mai frumos cadou pe care l-am primit în acest timp (cã tot veni vorba de aniversãri…) au fost câþiva prieteni pe viatã ºi cred cã dintre ei unul nu o sã se supere pentru cã îl desconspir acum… Dumnezeu! - Cum vezi acum echipa, ca persoanã din „exterior”? Este greu sã mã gândesc la Echipã ca o “persoanã din exterior”, dar trebuie sã recunosc cã deºi nu mi-a fost usor, a trebuit sã devin una… Cursul firesc al lucrurilor în viaþã m-a adus în ipostaza de a acorda mai multã atenþie profesiei pe care mi-am ales-o ºi de a-mi privi cu mai multã seriozitate viitorul. Cred cã pentru toþi va sosi ºi momentul acesta, oricât de greu ni s-ar pãrea gândul despãrþirii. Atâta timp cât faci un lucru cu plãcere ºi din tot sufletul ºi cu toatã energia ta, sã fii sigur cã lucrul respectiv este foarte important ºi valoros! De fapt cred cã aºa vãd eu Echipa: un grup de tineri inimoºi care-ºi dãruiesc timpul, energia ºi entuziasmul unul altuia, pentru alþi tineri(ºi pentru cei care vor urma dupã ei) ºi toþi, împreunã, pentru Dumnezeu! - Un gând pentru tinerii care „vin din urmã”... “Celor care vor veni din urmã” nu vreau sã le spun decât atât: entuziasmul este un lucru care apare ºi dispare, aºa cum este ºi firea omului, schimbãtoare… Asta nu trebuie sã descurajeze pe nimeni! Ce trebuie sã ne þinã pe linia de plutire este angajamentul, faþã de noi înºine, de ceilalþi ºi de fapt, în primul rând, faþã de Dumnezeu… Angajamentul! Le urez tuturor celor care “vor urma” mult succes ºi voie bunã aºa cum îmi urez ºi mie pentru o etapã nouã din viaþa mea… Rugaþi-vã ºi pentru mine, vã rog!

Paginã realizatã de ROXANA ROT ARU ROTARU


Copile dragã, Arºiþa lunii lui Cuptor a dat minþii mele ghes la a se gândi la ceva rece ºi aºa, din rãcoare în rãcoare, am ajuns cu imaginaþia la Polul Sud, în Antarctica, un þinut uscat, acoperit de gheþuri continue, de unde ºi numele de calotã glaciarã. Acolo este împãrãþia vânturilor polare care spulberã zãpada cu atâta furie, dând naºtere unor viscole atât de puternice, încât bietele vieþuitoare care populeazã gheþurile ajung cu greu sã vadã mijirea primãverii. Dintre temerarii locuitori ai malurilor îngheþate din insulele Antarcticii face parte ºi pinguinul, un soi de pasãre acvaticã palmipedã (cu partea piciorului pe care calcã în formã de palmã), cu ciocul lung si cu aripi scurte, care-i servesc la înotat. Ciudaþi, dar foc de simpatici, cu mers legãnat, cu pene albe pe burtã, negre pe spate ºi pe aripi, în vreme ce în jurul gâtului sunt galbeneportocalii, pinguinii seamãnã unor dirijori în miniaturã, cu un frac prea lung pentru înãlþimea lor. Sã ne înþelegem, mici de tot nu sunt, mai ales dacã vorbim de pinguinii imperiali care au, în medie, o înãlþime de 1,20 metri ºi o greutate care poate ajunge ºi la 45 de kilograme (nu ºi în timpul iernii, însã, când frigul ºi lipsa hranei îl face sã piardã chiar ºi jumãtate din greutate). Despre pinguinul imperial am aflat din Marºul pinguinilor, un film realizat de Luc Jacquet, în 2005, mai exact un documentar, adicã un film autentic, ceea ce înseamnã cã ceea ce se vede pe ecran este absolut real, adevãrat ºi nu imaginat de regizor. Fãrã egal pe lume, istoria pinguinilor imperiali îþi taie rãsuflarea vãzând-o sau ascultând-o, într-atât este de surprinzãtoare prin exemplul dat de aceste fiinþe care transmit viaþa în cele mai vitrege condiþii ale naturii. De mii de ani, când în Antarctica vara este pe sfârºite, pinguinii þâºnesc din apele care stau sã îngheþe ºi se adunã în imense colonii pentru a pleca într-un lung pelerinaj spre un loc de întâlnire, unde îºi vor gãsi perechile potrivite pentru a aduce pe lume urmaºi. Sã nu îþi imaginezi, copile dragã, cã acest loc ar fi unul însorit ºi cu tot ce-i de trebuinþã pentru a face un pinguin fericit. Nu, dimpotrivã, este un loc teribil, cu cele mai scãzute temperaturi de pe planetã, cu vijelii înfricoºãtoare ce ar pune pe fugã orice vieþuitoare, dar nu ºi pe pinguinii care, odatã ajunºi, dupã o interminabilã cãlãtorie în ºir indian, îºi cautã perechile cântând ºi dansând cu graþie. Dupã formarea noilor familii, apar pe lume ºi ouãle de pinguini imperiali care nu sunt decât de vreo douã, trei ori mai mari decât cele de gãinã ºi pe care femelele le depun printre stânci ºi bolovani, adunând

Co p i i i s e î n t r e a bã …

Învãt, ãtura pinguinilor ANCA MÃRTINAª GIULIMONDI

în jurul lor pietre pentru a le proteja de vânt ºi de posibilii prãdãtori. ªi acum vine partea neaºteptatã a poveºtii, ºi anume cã viitoarele mame paseazã ouãle, pentru a fi clocite, pinguinilor soþi care vor rãmâne, aproape nemiºcaþi, cam 66 de zile, în aºteptarea apariþiei puilor. Pentru a proteja oul, pinguinul-tatã îl þine bine ascuns între burtã si picioare, într-un culcuº format dintr-un strat de grãsime, de vreo 4 cm, ºi de penele dese ºi lungi. Grea misiune au viitorii tãtici-pinguini, rãmaºi sã cloceascã ouãle singuri, în lupta cu foamea ºi cu frigul ucigãtor, în timp ce soþiile lor pleacã înfometate ºi sleite de puteri spre ocean, pentru a se hrãni, a cãpãta puteri ºi a aduce de-ale gurii puilor care, la întoarcerea lor, vor fi ieºiþi deja din ouã de o bunã bucatã de timp. Din nefericire, nu toate mamele reuºesc sã-ºi vadã puii; unele mor de îngheþ ºi de istovealã pânã sã ajungã la ocean; altele sunt devorate de prãdãtorii din ocean, dar se întâmplã ºi invers, ca mamele-pinguini sã se întoarcã ºi sã nu-ºi gãseascã puii în viaþã, uciºi fiind de nemilosul crivãþ care domneºte în acele þinuturi. ªi atunci sã vezi tristeþe... Însã, dacã nu sunt necazuri de acest fel ºi mama-pinguin reuºeºte sã se intoarcã cu bine, ea reuºeºte sã-ºi recunoascã puiul dintr-o mie, chiar dacã nu l-a vãzut niciodatã, ºi asta datoritã sunetelor, care sunt unice pentru fiecare pinguin în parte. ªi nu-i asta o minune a lui Dumnezeu, copile dragã? Odatã sositã mama, pleacã tatãl spre ocean, pentru a-ºi potoli foamea dupã atâta amar de post, dar nu înainte de a-l învãþa pe puiul lui un cântecel, ºtiut numai de ei doi, ºi care va funcþiona ca o parolã la întoarcerea tatãlui de la ocean. Povestea pinguinilor imperiali poate pãrea pe cât de interesantã, pe atât de ciudatã, datã fiind încãpãþânarea acestor vieþuitoare de a continua sã dea viaþã puilor lor într-un loc în care natura se dezlãnþuie cu furie ucigãtoare. Dar poate cã Bunul Creator le-a încredinþat lor misiunea de a face cunoscut oamenilor un exemplu de generoasã dãruire a vieþii, împotriva oricãrei vitregii a naturii. Greu de crezut, dar multe are omul de învãþat de la necuvântãtoare, nu-i aºa?!

De ce se ceartã fraþii între ei?

A fi om înseamnã, printre altele, ºi sã fii supus greºelii. Cu alte cuvinte, toþi oamenii pãcãtuiesc, ºi fiecare dintre noi are momente când greºeºte. Facem lucruri care nu sunt plãcute în ochii lui Dumnezeu, ºi care îi supãrã pe cei din jurul nostru. Aºa se întâmplã cã, din cauza slãbiciunilor, ajungem sã ne certãm cu oameni pe care îi iubim, cum ar fi fraþii sau pãrinþii noºtri. Dar Dumnezeu ne-a dat reguli dupã care sã trãim. De asemenea, Dumnezeu ne-a învãþat sã iertãm mereu. Dacã vom respecta poruncile lui Dumnezeu ºi vom ºti sã iertãm, ne vom înþelege bine unii cu alþii. Versete cheie: Dupã un timp, Cain a dus jertfã lui Dumnezeu din roadele pãmântului. ªi a adus ºi Abel din cele întâi nãscute ale oilor sale ºi din grãsimea lor. ªi a cãutat Domnul spre Abel ºi spre darurile lui, iar spre Cain ºi spre darurile lui n-a cãutat. ªi s-a întristat Cain tare, ºi faþa lui era posomorâtã. Atunci a zis Domnul Dumnezeu cãtre Cain: „Pentru ce te-ai întristat, ºi pentru ce s-a posomorât faþa ta? Când faci bine, oare nu-þi este faþa seninã? Iar de nu faci bine, pãcatul bate la uºã ºi cautã sã te facã sã cazi, dar tu poþi sã-l biruieºti!”(Gen 4, 3-7) . Versete ajutãtoare: Gen 4,8; Iac 4,1 A daptare dupã 205 Questions Children Ask about God

11 Din viaþa Parohiei

Micul Prinþ


12

Parohia Sfânta Fecioarã Maria Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

Scurt istoric

Comunitatea romano-catolicã din Cioplea dateazã de aproximativ douã sute de ani, iar biserica a fost construitã în anul 1813, prin contribuþia creºtinilor catolici bulgari care au venit aici din sudul Dunãrii, prin anul 1812, din cauza dificultãþilor întâmpinate în practicarea cultului romanocatolic. Credincioºii bulgari erau pãstoriþi de preoþi cãlugãri pasioniºti. Pe lângã biserica ºi casa parohialã, au fost construite ºi alte anexe care au servit ca reºedinþã episcopalã, seminar, ºcoalã, mãnãstire ºi azil de bãtrâni. Aceste prime clãdiri au cãzut pradã flãcãrilor la 1 noiembrie 1853, însã pãrintele pasionist Augustin Bernardoni, ajutat de credincioºi ºi prin contribuþia bãneascã a familiei de comercianþi Cardini, a reclãdit totul „dupã planul cel vechi”, cum spune într-o prememorie arhitectul Sperl. În interiorul bisericii, pe peretele din dreapta, la intrare, se gãseºte o inscripþie pe o placã de plumb, care indicã moartea episcopului Ferreri, mort la Cioplea în ziua de 4 noiembrie 1813, din cauza ciumei. Alãturi de uºa principalã, în exterior, se aflã statuia de bronz a Sfântului Francisc de Assisi, opera sculptorului Iosif Fechete, laureat în anul 1931. Parohi în aceastã comunitate au fost: Augustin Kuczka (1936), Edmond Barszczowiski (1938), Petru Morosievici (1945), Francisc Keil (1952), Petru Morosievici (1955), Augustin Francisc (1959), Vittorio Blasutti (1962), Mihai Butnaru (1963), Ioan Sociu (1974), Eugen Blãjuþ (1980), Iosif Imbriºcã (1990), Cazimir Budãu (1994), Alois Iºvanca (1999), iar din anul 2003 paroh este pãrintele Veniamin Aenãºoaei.

„Demolarea diabolicã ne-a întãrit în credinþã…”

Demolãrile care au avut loc în Bucureºti, ca ºi în alte zone ale României, fãceau parte din vestitul plan de sistematizare care avea drep scop reducerea la jumãtate a numãrului satelor României pânã în anul 2000. Victime ale acestui „plan de sistematizare” au fost ºi credincioºii catolici din parohia romano-catolicã Sfânta Fecioarã Maria Reginã – Cioplea. Nimeni nu le-a cerut pãrerea, gospodãriile lor au cãzut sub ºenilele buldozerelor, iar ei au fost mutaþi între pereþii reci ai unor apartamente. Mulþi dintre ei au murit, dar mai sunt destui care trebuie sã trãiascã cu acest ghimpe în suflet toatã viaþa. Duminicã, 16 iulie a.c, am poposit în aceastã parohie ºi am vorbit cu câþiva dintre credincioºi. Domnul Ioan Petre s-a nãscut în anul 1944 ºi a fost vecin cu parohia. „Casa noastrã era peste drum, spune domnul Petre, demolãrile au avut loc în douã etape, prima în jurul anilor ‘60 pânã la strada Istriei, iar a doua între anii 1981-

1982 când am fost demolaþi masiv, însã demolarea diabolicã ne-a întãrit în credinþã, nu numai pe noi, ci ºi celelalte douã comunitãþi formate în urma acestei dispersãri Sfânta Cruce ºi Sfânta Tereza. Tatãl meu era epitrop ºi ºtiu cã a fãcut ultimul recensãmânt, eram pe atunci 1600 de familii de ciopleni. Eu nu pot sã concep viaþa fãrã credinþã, fãrã bisericã ºi pot sã spun cã trei lucruri nu am trãdat în viaþa: credinþa, Biserica a fãcut parte din viaþa mea ºi este numãrul unu, familia ºi serviciul. Ne-am bucura tare mult dacã, mãcar de sãrbãtori, copiii noºtri s-ar întoarce acasã”. Doamna Aga Petre, distribuitor fidel al revistei noastre Actualitatea creºtinã, s-a nãscut în acest cartier în urmã cu 74 de ani. „Parohia este ca pâinea pentru mine, spune doamna Petre, iar când vin la bisericã simt cã renasc. La Cioplea era foarte frumos pe vremuri, erau case mari, frumoase, oamenii erau grãdinari (zarzavagii) ºi din munca mâinilor lor aprovizionau pieþele ºi fabricile de conserve din Bucureºti. Aici, la bisericã, ne adunam duminica dupã-amiazã, mai ales când eram tineri, fãceam mese ºi nu lipsea mãjniþa (plãcintã cu brânzã) de la întâlnirile noastre. Acum am rãmas puþini pentru cã mulþi au murit, tinerii nu prea mai vin la Bisericã”.

Glasul pãmântului natal, mai puternic decât fascinaþia Las V egas-ului Vegas-ului

Domnul Ion Gabriel, unul dintre veteranii acestei parohii, s-a nãscut în anul 1930 ºi de atunci a fost mereu alãturi de bisericã, cu excepþia celor 15 ani petrecuþi în Las Vegas. „Când m-am întors în þarã, spune domnul Gabriel, toþi prietenii mã întrebau de ce nu am rãmas acolo. M-am întors din cauza singurãtãþii, acolo treceau zile ºi nimeni nu-þi dãdea mãcar „bunã ziua”, m-am întors pentru cã strãmoºii mei sunt îngropaþi aici, în cimitirul nostru, m-am întors pentru cã aici este viaþa mea, aici am fost ministrant, am cântat ºi cânt în corul bisericii. Înainte de a ne dispersa prin toate cartierele din Bucureºti, parohia Cioplea era un nucleu al catolicismului. Pe vremea pãrintelui Morosievici, aveam în parohie o congregaþie marianã, iar în spatele bisericii organizam mereu spectacole culturale; nimeni nu mai mergea la casa de culturã. De aici au început problemele cu securitatea”. Domnul Petru Rafael este ºi dânsul „nãscut, crescut aici”, cum le place cioplenilor sã spunã, iar strãbunicii dânsului sunt înmormântaþi în cimitirul parohiei. „De mic copil, spune domnul Rafael, am fost ministrant, circa 12 ani, la pãrintele Barszczowiski, Morososievici, Keil, Butnaru, am cântat în cor toatã viaþa ºi am cãutat sã fiu un bun creºtin, ajutând preotul în bunul mers al parohiei. Sunt


13

a Reginã – Cioplea, Bucureºti mulþumit cã Dumnezeu mi-a dat putere ºi-L rog sã mã ajute ºi în continuare. Pe vremuri, din cauza regimului comunist, parohia noastrã a suferit multe schimbãri, ni s-au dãrâmat casele, am fost împrãºtiaþi în tot Bucureºtiul. Ori de câte ori trec pe lângã locul în care a fost casa în care m-am nãscut, simt o strângere de inimã, mã doare sufletul când mã gândesc la acele vremuri când trãiam ca o mare familie, când clopotul bisericii era ca ceasul nostru deºteptãtor: ne anunþa Angelus, ne chema la Liturghie”. Domnul Mihai Ioncescu, mai tânãr decât ceilalþi interlocutori, este legat de aceastã comunitate prin strãbunicii ºi bunicii care au trãit pe aceste meleaguri. „Mã simt ataºat de Cioplea pentru cã aici m-am nãscut, aici este sufletul meu. Vin duminica la bisericã, cânt în cor, iar dacã nu vin sau nu cânt la cor nu simt cã e duminicã, nu mai simt cã sunt creºtin”.

Cioplenii, „oameni destoinici, cinstiþi ºi curajoºi…”

Doamna Elena Radu, nãscutã ºi ea în fostul cartier Cioplea, caracteriza credincioºii acestei parohii, într-un articol din Evenimentul Zilei, cu urmãtoarele cuvinte: „(Cioplea) este un cartier cu o veche tradiþie culturalã ºi istoricã, cu oameni educaþi în spirit catolic. De-a lungul anilor au dovedit cã sunt oameni destoinici, cinstiþi ºi curajoºi”. Tot dânsa ne mai spunea cã se simte legatã de ei pentru cã „îi consider niºte oameni simpli, credincioºi, harnici, iar Biserica i-a ajutat foarte mult sã fie oameni cumsecade”. Domnul Antonie Moga s-a nãscut în Popeºti-Leordeni, dar a devenit cioplean prin cãsãtorie, în anul 1957. „Pe mine mã atrage Biserica, spune domnul Moga, dacã nu vin la slujbã, simt cã îmi lipseºte ceva. Pe vremuri eram mai mulþi ciopleni, acum numãrul celor veniþi din întreaga þarã este mai mare, dar este ºi acum o comunitate frumoasã. Cât vom mai fi sãnãtoºi, vom face tot ce ne stã în putinþã pentru ca biserica ºi parohia noastrã sã fie la fel de frumoasã. Mai avem multe alte lucruri de fãcut acum, vrem sã refacem gardul de la cimitir. Sperãm sã primim un sprijin ºi din partea celorlalþi ciopleni rãspândiþi prin alte cartiere ale Bucureºtiului, pentru cã ºi ei au rude înmormântate aici”. Doamna Veronica Tãlmãcel este originarã din Butea, judeþul Iaºi. „Avem aproape douãzeci de ani de când suntem în aceastã parohie, spune doamna Tãlmãcel, ºi ne-am bucurat foarte mult cã aici am gãsit o comunitate bine închegatã, unitã, ºi am avut mereu preoþi buni pentru care îi mulþumim lui Dumnezeu. Întotdeauna ne-au primit cu inima deschisã ºi ne-a plãcut sã-i cunoaºtem. Pentru mine Sfânta Liturghie înseamnã viaþa, nu pot sã trãiesc fãrã Bisericã”. În asentimentul doamnei Tãlmãcel este ºi doamna Ana Dulcele, nãscutã în judeþul Iaºi, localitatea Oþeleni ºi membrã a acestei parohii din anul 1990. „M-am simþit ºi mã simt foarte bine în aceastã comunitate, aici primim tot ce avem nevoie pentru sufletul nostru”.

Casa parohialã, o „familie” pentru familii

Pãrintele paroh Veniamin Aenãºoaei a ajuns în aceastã parohie pe 8 martie 2003, cu un proaspãt titlu de doctor în Teologie Spiritualã ºi dupã o

activitate de trei ani într-o parohie din Italia, Vallemaio, din dieceza de Monte Cassino. „Parohia Cioplea, spune pãrintele Aenãºoaei, este o comunitate cu tradiþie; în 2012 va împlini 200 de ani de existenþã. O comunitate stabilã, aºezatã (…). O comunitate despre care unii spun cã este dificilã, grea, dar eu, dupã trei ani de activitate, nu o vãd aºa, dimpotrivã, este o comunitate în care ai mulþumirea cã ai cu cine sã colaborezi; desigur sunt ºi momente în care trebuie sã faci faþã pretenþiilor unora, dar este o comunitate plinã de viaþã ºi asta se vede din faptul cã apelurile noastre gãsesc ecou în sufletele lor. În aceºti trei ani, de când sunt la Cioplea, am constat o creºtere a participãrii la sfintele sacramente, o triplare aº spune. O parte dintre credincioºii noºtri merg la biserica Sfânta Cruce pentru cã le este comod sã ajungã cu mijloacele de transport, însã procentul este mic, sub 10 %. Numãrul familiilor oscileazã între 1600-1650, unii pleacã alþii vin, chiar ºi azi am scris douã fiºe noi, de alþii aflãm, ºi dupã doi ani, cã nu mai sunt pe teritoriul parohiei noastre. Credincioºii de etnie bulgarã sunt, din pãcate, în scãdere, pentru cã sunt în vârstã, acum poate cã mai sunt circa 30% din comunitate. Mulþi sunt moldoveni, dar avem ºi bucureºteni ºi ardeleni. Parohia Cioplea este o comunitate care trãieºte un ritm de viatã spiritualã ºi umanã normal, o comunitate care merge mai departe cu optimism ºi care va oferi Arhidiecezei noastre elemente de sprijin ºi de stabilitate; avem, de exemplu, o tânãrã novice la o mãnãstire din Brazilia, Tereza Neculãeº; doi seminariºti: Marcelin Antochi ºi Cristian Cochior; trei vocaþii care, dacã vor ajunge la maturitate, vor fi un impuls pentru comunitate. Fiind o parohie mare, lucrãm mai mulþi preoþi, în parohie mai este pãrintele Nicolae Iojã, pãrintele Bernard Noghiu ºi, momentan, pãrintele Anton Budãu. Aº vrea sã subliniez cã existã o colaborarea foarte bunã din punct de vedere pastoral, importantã este ºi atmosfera de familie care este în casa parohialã ºi pe care credincioºii o simt. Mi se pare foarte important ca din casa parohialã sã porneascã un mesaj de armonie, de înþelegere ºi de lucru în echipã. Ne bucurãm de o participare de 50% a credincioºilor la sfintele sacramente, însã nu suntem mulþumiþi doar cu atât, numãrul lor trebuie sã fie mult mai mare, noi vrem sã ajutãm comunitatea sã creascã, sã se maturizeze, credincioºii sã devinã transmiþãtori de credinþã ºi de speranþã în rândul celorlalþi. În fiecare joi, vin 70-80 de persoane la adoraþie, acest numãr ne dã speranþã cã în afarã de prezenþa la Sfânta Liturghie de duminicã, ei mai pot oferi lui Dumnezeu ºi un alt timp, un alt spaþiu din viaþa lor, astfel încât sã se producã o creºtere ºi o înflorire a comunitãþii”.


14

Din viaþa Arhidiecezei

GREF 2006 – Aventurile unei cãlãtorii

Pentru început am vrea sã vã spunem ce înseamnã GREF: Grup Recreativ Estiv Formativ. În acest an, noi, copiii ºi adolescenþii de la Catedrala „Sfântul Iosif”, am avut bucuria sã ne întâlnim timp de douã sãptãmâni (26 iunie – 7 iulie) în fiecare dimineaþã, ca sã petrecem un altfel de vacanþã: cu momente formative, cântece, jocuri ºi...surprize. Grupul nostru a fost format din aproximativ 20 de copii ºi adolescenþi, animaþi de douã surori din Congregaþia „Maria Bambina”. Cu toþii am fost invitaþi sã ne aventurãm pe urmele sfântului apostol Paul în cãlãtoria sa misionarã de la Tars la Ierusalim, iar Luca Evanghelistul ne-a condus pe acest drum. În fiecare zi descopeream o nouã destinaþie a cãlãtoriei lui Paul ºi în special „Vestea cea Bunã” care îi conducea viaþa. Aceastã Veste Bunã este Isus cel Înviat ºi, mergând alãturi de Paul, am realizat cã Dumnezeu însuºi o scrie în inimile noastre. La sfârºitul acestei cãlãtorii am vrea sã vã încredinþãm ºi vouã, tuturor, misiunea pe care am primit-o ºi noi de la Paul ºi Luca: „duceþi-vã ºi vestiþi tuturor „Vestea cea Bunã”: duceþi-o acasã, la ºcoalã, la lucru, la prieteni, într-un cuvânt... pretutindeni!” Câteva din impresiile noastre: „Aceste douã sãptãmâni au fost o experienþã

de neuitat. Faptul cã am avut prilejul sã intru în pielea lui Paul m-a fãcut sã cresc mult, sã înþeleg cât de important este Cristos în viaþa fiecãrei Simona persoane” (Simona Simona). „GREF-ul mi s-a pãrut o modalitate de a le transmite copiilor ce este scris în Biblie, întrun mod mai captivant ºi distractiv decât studiind cãrþi” Rãzvan (Rãzvan Rãzvan). „Când afli cât de mult au suferit creºtinii în trecut pentru credinþa lor te cutremurã, nu ai cum sã rãmâi indiferent. Eu m-am schimbat un pic ºi ºtiu cã Domnul lucreazã prin mine, ºi asta doar descoperind viaþa Sfântului Paul” Mãriuca (Mãriuca Mãriuca). „Mi-a plãcut la GREF pentru cã am aflat mai multe despre viaþa Sfântului Paul, care poate deveni pentru noi un exemplu de viaþã, de la el putem învãþa cum sã-l ascultãm pe Karin Dumnezeu în viaþa de fiecare zi” (Karin Karin). „Aceastã întâlnire a fost un bun prilej de a ne lãrgi orizonturile ºi de a ne cunoaºte, prin intermediul jocurilor ºi al cântecelor. Este cam greu, dar cu toþii putem încerca sã vorbim cu Ioan Dumnezeu” (Ioan Ioan). „Pentru mine participarea la GREF a fost o modalitate de a mã hrãni atât spiritual, cât ºi moral. Cu toate cã treceam printr-o perioadã mai dificilã, aceastã activitate mã ajuta sã uit, sã mã simt fericitã ºi mai ales sã aflu cât mai multe despre Sfântul Paul” Elena (Elena Elena). Adolescenþii de la Catedrala „Sfântul Iosif”

ªi este scris: „Adevãrat vã spun: orice aþi fãcut pentru unul din fraþii Mei mai mici, aþi fãcut-o pentru Mine”. Dumnezeu cere ca suferinþele omenirii sã fie alinate în contextul dragostei oamenilor faþã de oameni. Ce suferinþã mare este boala, mai ales la vremea neputinþelor de variate cauze: vârsta înaintatã cu tot cortegiul de servituþi, adesea invaliditate, sãrãcie extremã care, prin ea însãºi, este aducãtoare de boli care se autoîntreþin, handicapuri înnãscute, situaþii limitã de care nimeni, la nici o vârstã sau condiþie socialã, nu poate fi sigur cã nu le va înfrunta într-o bunã zi – ºi câte ºi câte încã – ce-i pot fi date omului. Cu gândul la alinarea - sau chiar vindecarea suferinþelor nãpraznice ºi vechi de când lumea – vãpãilor bolii, grupul

mãicuþelor Congregaþiei „Sf. Vincenþiu de Paul”, venite pe plaiurile noastre dupã anul 1990, a pornit la edificarea unei instituþii incredibile: Casa della Speranza Speranza. Cu o înverºunare care amintea de marile suflete ale Evului Mediu, sora Giorgina Schembri a purces la o activitate ce ar fi putut fi consideratã nebuneascã – ºi a izbutit! „Îndrãzniþi!” a spus Mântuitorul – ºi sora Giorgina a îndrãznit. Sunt deja istorie nenumãraþii ani de efort, de construcþie ºi de reconstrucþie, de avânt ºi de descurajare, de speranþã ºi obosealã în faþa obtuzitãþilor, relelor voinþe sau neprofesionalismelor. Dar nebunii întru Dumnezeu biruie orice când mâna Domnului este asupra lor – ºi sora Giorgina a obþinut ºi preþuirea, stima ºi ajutorul armatei. Ceea ce a realizat o sorã a lui Dumnezeu a fost o operã profund creºtinã. Nu trebuie sã uitãm niciodatã cã Spitalul ca instituþie ºi ca menire este o noþiune ºi un crez autentic creºtin ºi european. Primele spitale ale lumii au apãrut în Europa creºtinã – cãci alinarea


Din viaþa socialã - Anunþuri

Compania Naþionalã Poºta Românã SA

Departamentul Relaþii Publice Splaiul Unirii nr. 6, sector 4, 040031, Bucureºti telefon: (+4) 021 300 01 30 - fax: (+4) 021 318 21 43 e-mail: massmedia@posta-romana.ro www.posta-romana.ro

Comunicat de presã

suferinþelor în contextul dragostei oamenilor unii faþã de alþii este un concept cristic, al Noului Legãmânt. Dragoste ºi Caritate. Congregaþia surorilor ºi sora Giorgina am fi tentaþi sã credem cã ar putea exclama: “Exegi monumentum aere perenis “... Dar acest lucru l-a putut spune doar poetul antic. Trãind sub îndemnul: “ora et labora”, surorile nu au realizat decât primul pas – paºi nenumãraþi ºi grei le aºteaptã. Însã, cu tãria de credinþã ºi privirile deschise ºi neabãtute, mãicuþele vor ºti sã capaciteze atât forþele ºi disponibilitãþile din þarã cât ºi din Italia – inspirate ºi purtate de Voinþa Domnului. Cãci Domnul lucreazã ºi prin mãrinimia ºi generozitatea celor care au furnizat mijloacele. ªi, aºa cum a spus Înalt Preasfinþitul Ioan Robu, Arhiepiscop ºi Mitropolit de Bucureºti, cu ocazia inaugurãrii ºi sfinþirii acestei instituþii: „Orice faceþi sã faceþi pentru Domnul, nu pentru oameni. Pentru lauda oamenilor – însã pentru Domnul”. Sora Giorgina împreunã cu celelalte surori, duse de voia Domnului, sub îndrumarea Duhului Sfânt, au realizat o operã pentru Domnul, cu ochii ºi sufletul la Domnul. ªi, iatã, în Craiova se înalþã, maiestoasã, incredibil crescutã din brazdele sterpe „Casa della Speranza”. Aleluia!

Dr Dr.. DOBRESCU DORU

Poºta Românã lanseazã o campanie pentru copiii cu Sindromul Down. Bucureºti, 19 iulie 2006 – Poºta Românã lanseazã, sub sloganul “Existã un drum cãtre o viaþã normalã”, o campanie de colectare de fonduri pentru copiii diagnosticaþi cu Sindrom Down. În aproape 3.000 de subunitãþi poºtale din întreaga þarã au fost puse în vânzare brãþãri de silicon, inscripþionate cu sloganul campaniei, prezenþa acestora în reþeaua poºtalã fiind semnalatã prin intermediul afiºelor. Preþul unei brãþãri este de 5 RON, iar banii colectaþi, în jur de 180.000 de RON, vor fi donaþi Asociaþiei Caritas Bucureºti, membru fondator al Federaþiei “Reþeaua Organizaþiilor Sindrom Down din România” (FAROSDR), pentru construirea în Bucureºti a unui Complex Social de Servicii pentru Persoanele cu Dizabilitãþi. Complexul va cuprinde centre de recuperare, de creºtere a gradului de autonomie, de pregãtire ºi de integrare profesionalã a persoanelor cu Sindrom Down, dar ºi asistenþã socialã, informare ºi consiliere psihologicã ºi juridicã pentru familiile acestora, indiferent de localitatea de domiciliu. Pânã în prezent, Asociaþia Caritas Bucureºti a reuºit sã strângã suma de 300.000 de euro, costurile finale pentru darea în folosinþã a complexului fiind de 670.000 de euro. Campania îºi propune sã mãreascã ºansele de reuºitã ale copiilor bolnavi de Sindrom Down, sã informeze ºi sã sensibilizeze opinia publicã faþã de problema lor. Scopul final este acela de a creºte gradul de acceptare socialã ºi de a reduce riscul de izolare ºi de abandon faþã de aceastã categorie de persoane cu handicap.

Glosar social

Societatea Civilã (2) ºi democraþia

Relaþia dintre societatea civilã ºi democraþie a fost discutatã pentru prima oarã de autori liberali cum ar fi de Tocqueville, dar abia în secolul XX teoreticieni ca Gabriel Almond ºi Sidney Verba au scos în evidenþã rolul vital pe care îl joacã societatea civilã în promovarea democraþiei. Astfel, componenta politicã a multora dintre organizaþiile care alcãtuiesc societatea civilã ajutã la o mai bunã cunoaºtere a problemelor cu care se confruntã societatea, cetãþenii fiind mai capabili sã ia decizii informate ºi sã cearã guvernului sã lucreze mai competent. În plus, chiar ºi organizaþiile nonpolitice sunt vitale pentru societatea civilã deoarece ajutã la constituirea capitalului social, la promovarea valorilor ºi a încrederii, fapte care asigurã implicit o mai bunã coeziune socialã. Pe de altã parte, unii autori se întreabã cât de democratã este de fapt actuala societate civilã, subliniind faptul cã multe organizaþii neguvernamentale deþin în acest moment un puternic control politic fãrã ca nimeni sã le fi ales sau numit în mod expres.

15


16

Istorie ºi Spiritualitate

Pr Pr.. IOAN CIOBANU

La vârsta de 50 de ani, cu permisiunea specialã a Papei Pius al XIlea, Vladimir Ghika primeºte sacramentul preoþiei, la data de 7 X 1923, în biserica “Sfântul Vincenþiu de Paul” din Paris. Era pregãtit pentru aceasta de mult timp, printr-o vastã culturã filozoficã, teologicã ºi spiritualã pe care le avea prin înzestrarea cu daruri excepþionale de care se bucura ºi prin sfinþenia vieþii sale. Toate aceste calitãþi scot în evidenþã semnul alegerii divine pentru un apostolat corespunzãtor timpului în care a trãit. Nu este uºor sã descrii o viaþã atât de variatã ºi de bogatã în activitãþi pastorale, religioase, caritative, sociale, culturale, în evenimente ºi iniþiative nu numai de admirat, dar ºi de imitat. Însuºi Vladimir Ghika, om cu totul dãruit lui Dumnezeu, la 21 mai 1902, îºi presimþea sfârºitul prin urmãtoarele cuvinte: „Nu ºtiu ce-mi rezervã viitorul. Dar dacã Dumnezeu îmi acordã o viaþã de om, fie cã voi deveni preot, sau cãlugãr (ceea ce-mi doresc atât de mult), fie rãmânând ºi numai un simplu laic (în jurul meu existând atâtea obligaþii ºi afecþiuni care mã reþin) ceea ce ºtiu ºi pot spune de pe acum, e sigur cã orice aº deveni, voi fi un apostol, adicã un om dãruit lui Dumnezeu. Ceea ce înseamnã cã-mi voi dedica întreaga activitate, cu ajutorul lui Dumnezeu, acestui scop mãrturisit ºi o voi face cu o dãruire totalã.” În perioada 1923-1939, activeazã ca preot în Paris. Datoritã faptului cã vorbea mai multe limbi strãine ºi era la curent cu problemele religioase din lume ºi datoritã relaþiilor sale cu lumea eclezialã, diplomaticã ºi civilã, i se încredinþeazã misiunea de a fi pãstorul strãinilor din Paris, la biserica din strada Sèvres, nr 33. Pentru a fi mai mult dãruit lui Dumnezeu ºi aproapelui, preotul Ghika renunþã la partea sa din patrimoniul familiei ºi, astfel degajat de bunurile materiale, se va dãrui cu totul unui apostolat destul de variat ºi cu multe roade, ajungând în cele din urmã ºi la darul minunilor. În glumã, Papa Pius al XI-lea îl numeºte „marele vagabond apostolic al secolului XX”. Ca preot, confesor, director spiritual ºi conferenþiar, om de ºtiinþã, diplomat ºi carismatic, este prezent ºi activ în toate mediile, de la capete încoronate, ºefi de state, politicieni, filozofi, artiºti, scriitori ºi teologi, de la oamenii cei mai sãraci ºi simpli, indiferent de religie, naþionalitate sau clasã socialã, pânã la anarhiºti, ocultiºti, francmasoni, homosexuali, prostituate. Un mare numãr de persoane, dintre care majoritatea intelectuali ºi chiar personalitãþi, se convertesc, iar pe cei disperaþi reuºeºte sã-i încurajeze. Multe binefaceri spirituale ºi materiale se revarsã asupra refugiaþilor din mai multe þãri ºi continente (armeni, italieni, polonezi ºi ruºi). Renunþã la demnitãþile umane, chiar ºi la onoruri, ºi preferã sã trãiascã în sãrãcie, umilinþã, pocãinþã ºi rugãciune pentru convertirea fraþilor despãrþiþi. Renumitã este activitatea lui în perioada anilor 1924-1928 în cartierul Villejuif din Paris. Aici, în colþul cel mai sãrac al periferiei Parisului, unde

absenþa lui Dumnezeu din viaþa oamenilor era cea mai evidentã, preotul Ghika trãieºte ca un sãrac printre cei mai sãraci, se stabileºte într-o baracã de lemn împãrþitã în trei pãrþi: capelã, dormitor ºi dispensar, pentru a se îngriji de sufletele oamenilor ºi de trupurile lor. În februarie 1924, primeºte aprobarea de la Sfântul Scaun pentru a întemeia Societatea Auxiliarã a Misiunilor, iar în anul urmãtor la Auberive, dieceza de Langres, fondeazã Opera Fraþilor ºi Surorilor Sf. Ioan, operã apostolicã în finalizare ºi euharisticã în punctul de plecare, ce urmãreºte formarea unor suflete dãruite cu totul lui Dumnezeu, pentru a putea deveni trimiºii lui Dumnezeu în lume, cãutând sã se adapteze la toate situaþiile ºi la toate nevoile. În Casa Sf. Ioan funcþiona acest principiu: Aici nu se intrã decât din dragoste pentru Dumnezeu. Nu se rãmâne decât din dragoste pentru Dumnezeu. Nu se pleacã decât din dragoste pentru Dumnezeu. În noiembrie 1928 predicã la Congresul Euharistic de la Sidney ºi devine apoi membru permanent la Congresele Euharistice Internaþionale de la Cartagina, Dublin, Buenos Aires, Manila ºi Budapesta. La 13 mai 1931, Papa Pius al XI-lea îl numeºte Protonotar Apostolic. Mereu activ în înalta societate, este alãturi de elita intelectualã catolicã parizianã ºi la reuniunile din Cercul de Studii Jacques ºi Raisa Maritain. În 1933 merge în Japonia pentru fondarea primului Carmel, la Tokio. Iatã doar câteva aspecte din apostolatul atât de variat ºi rodnic al Monseniorului Vladimir Ghika. Jean Daujat, discipolul ºi prietenul sãu, îl caracterizeazã astfel: „Simplul contact cu el îl reveleazã pe Dumnezeu celor care îl ignorau în modul cel mai complet. Era în întregime rugãciune, simpla lui prezenþã te fãcea sã te rogi, ºi era aproape imposibil sã nu te rogi atunci când era prezent. Era în întregime iubire, într-o dãruire totalã de sine însuºi tuturor celor pe care Providenþa îi scotea în drumul sãu, cu niºte resurse uimitoare de tandreþe care ghiceau întotdeauna nevoile fiecãruia ºi intuiau cele mai mici dorinþe. Era în întregime milostivire, mergând în imitarea lui Cristos ºi a Mariei, cu o deosebitã predilecþie spre cei mai nenorociþi sau mai pãcãtoºi… Aºadar viaþa lui a fost o continuã uitare de sine, o permanentã ºi totalã dãruire apostolatului, folosindu-ºi toate puterile. De aceea, la 50 de ani sãnãtatea lui era ºubredã ºi pãrea un om bãtrân. Niciodatã nu l-am vãzut refuzând, oricare i-ar fi fost surmenarea sau obligaþiile, sã se ducã la cine îl chema sau sã facã un demers... Era întotdeauna disponibil, ºi era disponibil tuturor, realizând pe deplin acel „tuturor toate” al Sfântului Paul. Toatã viaþa Monseniorului Ghika poate fi exprimatã în aceste cuvinte ale Sfântului Ioan:”Noi am cunoscut iubirea ºi am crezut în ea”.


Ecumenism

“Unitate! Unitate! Unitate!”* Încercãri de realizare a unitãþii ecumenice de-a lungul istoriei Pr Pr.. dr dr.. VASILE CIOBANU

În efortul de redescoperire ºi “recuperare” a termenilor ecumenic/ ecumenism, consider cã ar fi necesar sã facem noi paºi încã în istoria primului mileniu. Cred cã e util acest lucru, deoarece acest demers devine oarecum relevant pentru ceea ce s-a întamplat ulterior. Ar fi interesant de relatat, în acest context, un “mic incident”, apãrut deja între Roma ºi Constantinopol încã din sec.VI. Termenul “ecumenic” (oikouménikós) se profilase, între timp, ca fiind aproape sinonim cu oraºul Constantinopol, capitala imperiului bizantin ºi a influenþei sale politice în Orient. Capitala era consideratã drept simbol al întregului Imperiu Roman de Rãsãrit (deºi nu al “întregii” oikuméne), fiind totodatã ºi purtãtoare a culturii grecesti, chiar dacã nu în mod exclusiv. Deja în 449 se conferise patriarhului Dioscorus al Alexandriei titlul de “patriarh ecumenic”, deoarece acesta avusese misiunea de a prezida diferite sinoade în numele împãratului (garantul politic al lui oikuméne). La conciliul din Calcedon (451) ºi episcopul Romei apare sub denumirea de “episcop ecumenic si patriarh”, un titlu la care papii, de altfel, nu au þinut prea mult… Însã odatã cu sec.VI, va începe sã se acorde mai ales patriarhului din Constantinopol titlul de “patriarh ecumenic”. Ori, în traducere latinã “universalis patriarcha” sau “universalis episcopus” putea însemna mult mai mult decât un titlu onorific, datorat politeþelor de la curtea imperialã bizantinã. Astfel se face cã Pp. Grigore cel Mare îl îndeamnã pe Patriarhul de Constantinopol Ioan, sã renunþe la acest apelativ nejustificat (“stultum et superbum vocabulum”), deoarece nu poate fi în armonie cu spiritul de umilinþã creºtin ºi, indirect, ar afecta autoritatea celorlalþi episcopi. Drept exemplu, susþine papa, el însuºi este dispus sã renunþe la apelativul de “universalis papa” ºi sã se numeascã de acum înainte “servus servorum Dei”. Cã lucrurile nu s-au oprit doar aici, putem presupune foarte bine, istoria oferindu-ne din plin dovezi mai degrabã contrare… Aº dori sã concluzionez pentru aceastã etapã a primului mileniu, subliniind faptul cã terminologia în cauzã s-a profilat în mod diferit în biserica creºtinã încã neîmpãrþitã: în timp ce în Vest mai ales conciliile au fost denumite cu apelativul “ecumenic”, în Est simbolul ecumenicitãþii s-a pãstrat în mod deosebit prin titlul ºi funcþia patriarhului de Constantinopol (“patriarh ecumenic”). Dupã evenimentele dureroase si pline de urmãri din primele secole ale mileniului al doilea (anul de referinþã al “marii schisme” din 1054, precum ºi cruciada a patra din 1204), creºtinii au simþit mereu dorinþa dupã refacerea unitãþii pierdute. Eforturile în aceastã privinþã s-au concretizat mai ales prin cele douã concilii ale “unirii”: al doilea din Lyon (1274) ºi cel din Ferrara-Florenza (1438-1439). Aceste concilii – cel puþin pentru lumea catolicã – se numãrã printre cele 20 de “concilii ecumenice”. Din pãcate însã unirile încheiate în cadrul acestor concilii nu au fost de duratã. Dacã la primul conciliu (cel din Lyon), actele unirii

au fost semnate ºi din alte motive decât cele strict religioase, nu la fel au stat lucrurile cu cel de al doilea conciliu din Ferrara-Florenza. Aici au participat numeroºi reprezentanþi ai Ortodoxiei din sudul si estul Europei (nu mai puþin de 200), iar discuþiile au fost îndelungi ºi de o calitate teologicã deosebitã. Desigur cã ºi în acest caz, din pãcate, motivele “secundare” nu au jucat un rol neînsemnat: pe de o parte, în Est, pericolul cãderii Constantinopolului sub ameninþarea turcã, lucru care s-a ºi întâmplat, de altfel, în 1453; pe de altã parte, în Vest, dificultãþile Romei cu lucrãrile conciliului din Basel ºi, implicit, pretenþiile nejustificate ale “conciliariºtilor”. Adevãratele uniri aveau sã se realizeze mai târziu, abia spre sfârsitul sec. XVI în Europa de Est. Acest lucru a fost posibil însã ºi datoritã faptului cã Reforma pãrea sã câºtige teren din ce în ce mai mult în Estul Europei în defavoarea celor douã Biserici tradiþionale (ortodoxã ºi catolicã). Dupã o încercare de unire eºuatã în Moldova, în timpul domnitorului Petru ªchiopul ºi a mitropolitului Gheorghe Movilã (1588-1589), au urmat unirile încheiate mai întâi în Brest (1595-1596), apoi în Uzhorod (1646) ºi, în cele din urmã, în Alba Iulia (1697-1701). Încercãri de unire, respectiv uniri parþiale, au mai fost realizate ºi pe teritoriul Imperiului Otoman (mai ales printre greci ºi bulgari), sau în Orientul Apropiat (copþi, sirieni, melchiþi etc.). În contextul politic ºi social respectiv, aceste „uniri” au fost considerate drept cãi posibile ºi forme concrete de restabilire a unitãþii pierdute. Cel puþin acesta a fost punctul de plecare în conºtiinþa acelora care s-au implicat pentru realizarea lor. Mai apoi însã s-a adeverit ºi contrariul: odatã cu crearea de structuri ecleziastice paralele, urmãrile schismei au început sã fie resimþite din ce în ce mai intens, conflictele dintre confesiuni adâncindu-se ºi mai mult. (va urma) *memorabilul strigãt al mulþimii din Parcul Izvor, la Sfânta Liturghie celebratã de Papa Ioan Paul al II-lea (9 mai 1999)

17


18

Media

Maynooth, 2006

Reprezentanþii birourilor de presã ºi purtãtorii de cuvânt ai Conferinþelor episcopale din Europa s-au reunit la Maynooth (Irlanda) în perioada 20 - 23 iulie 2006, sub egida CCEE (Consiliul Conferinþelor Episcopale Europene) La întâlnirea de la St. Patrick’s College au fost prezenþi 39 de reprezentanþi din 24 de þãri: Anglia ºi Þara Galilor, Austria, Belgia, Bielorusia, Elveþia, Estonia, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Lituania, Luxemburg, Malta, Norvegia, Polonia, Republica Cehã, România, Rusia, Scoþia, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia ºi Ungaria. Iatã câteva dintre ideile prezentate în comunicatul de presã dat la încheierea întâlnirii:

Informaþia despre Biserica Catolicã trebuie sã fie un puternic instrument în serviciul pãcii în acest moment crucial al istoriei. Preºedintele Conferinþei Episcopale Irlandeze, Arhiepiscopul Armagh Seán Brady a spus: „în deliberãrile voastre, sã discutaþi modalitãþile cele mai concrete pentru a mobiliza opinia publicã în a sprijini pacea în acest moment de mare pericol” mai ales cã „una dintre raþiunile pentru care CCEE existã, este de a ajuta sã fie depãºite obstacolele care ameninþã viitorul pãcii ºi progresului popoarelor”. În Europa este necesar un nou nivel, mai înalt, de înþelegere între Bisericã ºi lumea mass-media. Preºedintele Comisiei pentru comunicaþii sociale al Conferinþei Episcopilor Irlandezi, episcopul Joseph Duffy, a invitat participanþii sã aprofundeze relaþia dintre Bisericã ºi mass-media. ... Temele discutate de participanþi au inclus: Prezenþa Islamului în Europa ºi provocãrile la care este supusã Biserica. Islamul a devenit o temã pentru media mai ales pentru valenþa sa politicã. Pentru o convieþuire pacificã ºi o colaborare cu musulmanii în Europa e decisivã o corectã informaþie. „Atitudinea persoanelor în faþa islamului oscileazã între fascinaþie ºi fricã”, a spus, introducând tema, Mons. Peter Fleetwood, vice-secretar general al CCEE. Aproape fiecare european are o opinie despre islam ºi musulmani, dar în realitate majoritatea opiniilor sunt bazate pe o cunoaºtere limitatã a credinþei musulmanilor cred ºi a modului în care aceºtia îºi trãiesc credinþa. Majoritatea musulmanilor nu se regãseºte nici pe linia fundamentalismului, nici pe cea a unui islam „secularizat”, dar vrea sã trãiascã cu normalitate propria credinþã. Cu aceastã majoritate trebuie sã se caute întâlnirea, reciprocitatea, colaborarea cu privire la valori comune ca viaþa, pacea, libertatea religioasã, dreptatea. Libertatea presei ºi respectul religiilor religiilor. Introducând tema, Episcopul auxiliar de Coira (Elveþia) ºi preºedintele Comisiei episcopale europene pentru media (CEEM), Mons. Peter Henrici, a reamintit cã „libertatea presei este un „drept uman” social ºi politic, nu doar un drept individual, cum este libertatea de opinie ºi libertatea religioasã”. Deci, rezultã pe planul etic faptul cã „libertatea presei trebuie sã se regularizeze mai întâi conform principiilor etice sociale: binele comun, principiul solidaritãþii ºi cel al subsidiaritãþii. Apoi, libertatea presei trebuie sã se confrunte cu principiile eticii jurnalistice individuale:

adevãrul, probitatea ºi respectul faþã de persoanele cãrora se comunicã ºi faþã de persoanele ºi comunitãþile despre care se informeazã. Aplicarea acestor principii la sfera religioasã este destul de delicatã ºi face dificilã munca celui ce comunicã. De fapt religia tinde sã defineascã identitatea nu doar personal, dar mai ales comunitar, devenind astfel ea însãºi un bun care trebuie protejat. Mai mult, ne aflãm în faþa unor diferite „adevãruri” religioase aflate în concurenþã ºi chiar ºi comunicatorul aderã la un adevãr religios. De aici dificultatea de a înþelege religia altcuiva ºi de a informa obiectiv. Un comunicator care se ocupã de religie, pe de o parte trebuie sã accepte pe deplin apartenenþa sa religioasã ºi, pe de alta, sã ºtie sã fie obiectiv, capabil sã distingã între informaþie ºi comentariu la informaþie. Beneficiarul ar trebui sã poatã înþelege unde este informaþia obiectivã ºi unde este comentariul personal. În continuarea lucrãrilor, participanþilor le-au fost prezentate douã experienþe cu privire la publicarea unor caricaturi despre Bisericii Catolice ºi despre religia musulmanã. Astfel, fiecare a înþeles cum un anumit mod de a folosi media poate crea o nouã formã de “apartheid”. A treia Adunare Ecumenicã Europeanã (EEA3). Purtãtorii de cuvânt ai Conferinþelor Episcopale doresc sã foloseascã ocazia datã de cea de a treia Adunare Ecumenicã Europeanã, ce va avea loc la Sibiu (România) între 4 ºi 9 septembrie 2007, cu o participare de 2500 de delegaþi din fiecare þarã a Europei, pentru a favoriza o dezbatere în opinia publicã cu privire la contribuþia creºtinilor pentru a face din Europa un spaþiu de pace, de reconciliere ºi de serenitate, capabili sã fie protagoniºti ai istoriei mondiale actuale. Agenda UE ºi activitãþi ale ComECE (Comisia Conferinþelor Episcopale a Comunitãþii Europene). Activitatea Comisiei Informaþie ºi media a Uniunii Europene ºi deciziile luate în contextul UE cu privire la comunicare au o influenþã importantã în fiecare þarã. ComECE urmãreºte cu atenþie acest capitol. În agenda UE sunt ºi alte capitole importante pentru Bisericã: problema Tratatului constituþional; aprobarea celui de-al 7-lea program cadru pentru cercetare; lãrgirea UE. ComECE organizeazã un seminar de studiu care va avea loc la Clermont Férrand, Franþa (9-11 octombrie 2006) despre “Tratatul de la Roma: 50 ani dupã. Valori pentru uniunea europeanã”. O parte dintre activitãþile din Maynooth au fost dedicate schimbului de evenimente ºi teme care au marcat actualitatea vieþii Bisericii: recenta întâlnire mondialã a familiilor la Valencia; referendumul italian din iunie 2005 pentru procreaþia asistatã; prima întâlnire a agenþiilor catolice de presã europene (17-18 iunie 2006, Viena); un site despre credinþã pentru copii. Sâmbãtã 22 iulie, participanþii au vizitat anticul locaº monastic de la Glendalough ºi, spre searã, au fost primiþi de Arhiepiscopul de Dublin, Diarmuid Martin. Urmãtoarea întâlnire a membrilor birourilor de presã ºi a purtãtorilor de cuvânt ai Conferinþelor episcopale din Europa se va þine la Sibiu pe data de 10 septembrie 2007, dupã terminarea celei de a Treia Adunãri Ecumenice Europene. St. Gallen, 25 iulie 2006

THIERRY BONA VENTURA ficer BONAVENTURA VENTURA,, CCEE Media Of Officer


Lecturi

Dãnuþ Doboº (coord.), TTereza ereza Sinigalia „BISERICA ITALIANÃ PREASFÂNTUL MÂNTUITOR DIN BUCUREªTI” ANA-MARIA BOTNARU

Editura ARCB, 2006; 156 p. + ilustraþii color

Biserica italianã din Bucureºti… O cunoaºtem cu toþii. Trecem pe lângã ea de nenumãrate ori. Catolici sau nu, i-am trecut mãcar o datã pragul… În anii studenþiei, fãcând „naveta“ între facultatea de litere (str. Edgar Quinet) ºi cea de limbi strãine (str. Pitar Moº), biserica italianã devenise refugiul meu secret. „Furam“ câte un sfert de orã de câte ori puteam. Mã fascina ruptura bruscã, pragul: pasul care separa zgomotul ºi zarva strãzii de tãcerea, pacea ºi reculegerea cea mai adâncã. Acel pas, care însemna trecerea de la spaþiul profan al strãzii în spaþiul sacru al bisericii, era fãcut de mulþi bucureºteni. Biserica italianã avea prin ce atrage: nu doar amplasarea fericitã, ci ºi o minunãþie de altar de la care nu-þi puteai lua ochii. Dar despre trecutul acestui lãcaº nu ºtiam mai nimic. Aceastã lacunã era rodul educaþiei comuniste. Simþeam nevoia unei cãrþi care sã recupereze povestea acestei biserici, reintegrând-o în circuitul istoric ºi cultural al capitalei. Centrul „Biserica ºi istoria“ de pe lângã Arhiepiscopia RomanoCatolicã de Bucureºti îºi continuã eforturile de recuperare a memoriei Bisericii locale ºi de reintegrare a valorilor catolice în circuitul cultural românesc. Monografia dedicatã bisericii italiene Preasfântul Mântuitor din Bucureºti se înscrie în acest demers spiritual-cultural cu dublã finalitate: de recuperare a adevãrului istoric ascuns ºi interzis de regimul comunist ºi de punere în valoare a unei bijuterii arhitectonice. Cartea, prefaþatã de ÎPS Ioan Robu, este structuratã în ºase capitole: „Pastoraþia italienilor din Bucureºti pânã în anul 1914“, „Pr. paroh Antonio Mantica (1914-1950)”, „Pr. paroh Clemente Gatti (1950-1951)“, „Perioada 1951-1989“, „Perioada 1990-2005“, „Eu sunt viþa, voi sunteþi mlãdiþele (In 15,5)“. Dl Dãnuþ Doboº scoate la luminã, cu rãbdare de arheolog ºi minuþiozitate de bijutier, istoria bisericii italiene din Bucureºti. Documente inedite din arhiva Arhiepiscopiei ºi din arhiva CNSAS spun povestea unei comunitãþi ºi a unei biserici. Glorie, decãdere ºi renaºtere… Strãlucire ºi slujire, spiritualitate, persecuþie ºi martiriu… Iatã un fragment din discursul rostit de arhiepiscopul Raymund Netzhammer la sfârºitul ceremoniei de consacrare a bisericii italiene (2 iulie 1916): „Acum, pe altarul ce tocmai a fost consacrat se celebreazã pentru prima datã jertfa Sfintei Liturghii. În aceastã mãreaþã celebrare, supremul Tatã divin intrã în mod real, chiar dacã invizibil, în aceastã casã a Domnului, aºa cum într-o zi dorise sã intre în casa lui Zaheu. Împreunã cu cerescul Tatã, aici intrã tot cortegiul paradisului, ºi face din aceastã bisericã, cerul pe pãmânt. De la altar apoi, de pe tronul sãu euharistic, cerescul rege ºi Tatãl trimite ºi va trimite mereu binecuvântãrile sale ºi se va uni în sfânta Împãrtãºanie cu inimile credincioºilor”. Monografia face referire la aspecte ale vieþii pastorale, fondarea parohiei „Preasfântul Mântuitor”, recunoaºterea

meritelor activitãþii parohului A. Mantica, arestarea ºi simulacrul de proces al pr. Clemente Gatti, lunga „iarnã“ comunistã ºi, slavã Domnului, „dezgheþul“… Cartea, excelent documentatã, este însoþitã de fotografiile celor care au scris istoria bisericii italiene, plus numeroase documente dintre cele mai variate: anunþuri parohiale, programul liturghiilor, afiºele unor concerte, scrisori, statistici parohiale. Despre valoarea arhitectonicã a bisericii italiene scrie un specialist, dna Tereza Sinigalia. Aflãm numele celor doi arhitecþi care au realizat planurile, Mario Stoppa ºi Giuseppe Tiraboschi. Pornim apoi într-o minunatã cãlãtorie a spaþiilor ºi formelor, a liniilor ºi culorilor, a stilurilor ºi simbolurilor. Citind studiul dnei Sinigalia, veþi privi exteriorul ºi interiorul bisericii italiene cu alþi ochi. Ochii unui cunoscãtor. Veþi afla totul despre arhitecturã, cupolã, altar, vitralii, orgã, picturi, tabernacol, crucifix, baptisteriu, agheazmatare, statui… Parcurgând monografia dedicatã bisericii italiene din Bucureºti am avut revelaþia cã, dacã ºtii sã priveºti, fiecare bisericã e un univers. Un univers alcãtuit deopotrivã din piatrã, lemn ºi sticlã, dar ºi din rugãciunile, durerile, speranþele, bucuriile celor care i-au trecut pragul… Când treceþi prin centrul capitalei, mai ales dacã nu aveþi timp, opriþi-vã câteva minute în tãcerea binecuvântatã a bisericii italiene. Cum, nu ºtiaþi? Are cel mai frumos altar din lume. Nu vã cer sã mã credeþi pe cuvânt…

19


20

ªtiri

Persoana umanã este inima pãcii - tema Zilei Mondiale a Pãcii din 2007 Un comunicat de presã publicat pe 13 iulie de serviciul de ºtiri al Vaticanului a fãcut cunoscutã tema celei de-a 40-a Zile Mondiale a Pãcii, care se va celebra la 1 ianuarie 2007: “Persoana umanã, inima pãcii”. Tema aleasã de Sfântul Pãrinte “exprimã convingerea cã respectul pentru demnitatea persoanei umane este o condiþie esenþialã pentru pacea în cadrul familiei umane”. Comunicatul se opreºte asupra ameninþãrilor actuale aduse demnitãþii umane:: „Astãzi, poate cu mai multã convingere ºi cu

mijloace mai eficiente ca în trecut, demnitatea umanã este ameninþatã de ideologii aberante, atacatã de utilizarea greºitã a ºtiinþei ºi a tehnologiei, ºi contrazisã de stilurile de viaþã nepotrivite, care sunt rãspândite (...) Toate acestea reprezintã o ameninþare pentru omenire, deoarece pacea este în pericol atunci când demnitatea umanã nu este respectatã ºi când convieþuirea socialã nu cautã binele comun”. În încheierea comunicatului se afirmã: “orice ofensã adusã persoanei umane este o ameninþare la adresa pãcii; orice ameninþare la adresa pãcii este o ofensã adusã adevãrului persoanei ºi a lui Dumnezeu: „Persoana umanã este inima pãcii”.

Sfântul Scaun are un alt purtãtor de cuvânt Dupã 22 de ani petrecuþi la conducerea Biroului de Presã al Sfântului Scaun, Joaquin Navarro-Valls s-a retras, fiind înlocuit de pãrintele Federico Lombardi, SJ, în prezent director general al Radio Vatican ºi al Centrului de Televiziune al Vaticanului. În declaraþia care însoþea vestea

demisiei sale, NavarroValls afirma cã de când Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit purtãtor de cuvânt în decembrie 1984, “am primit mai mult decât am putut sã dau, mai mult decât sunt în prezent capabil sã înþeleg pe deplin”. Cel care l-a înlocuit, pãrintele Lombardi, ºi-a exprimat recunoºtinþa pentru încrederea pe care i-a

Începând cu 1 august, în Arhidieceza de Bucureºti avem urmãtoarele numiri Pr. Alois Arcana – Econom Diecezan Pr. Daniel Abalintoaiei – director adjunct CARITAS (cu reºedinþã la Bãneasa) Pr. Petricã Cojocaru - Paroh Rovinari Pr. Petricã Balint – Paroh Constanþa II Pr. Emil Diac – Paroh Craiova Pr. Vicenþiu Pal – Paroh Greci Pr. Giurgi Ghiurcã – Paroh Sinaia Pr. Emil Moraru – Paroh Chitila Pr. Dominic Soare – Paroh Târgoviºte ochin – Paroh Curtea de Argeº Pr. Vincenþiu VVochin Pr. Liviu Bãlãºcuþi – Administrator parohial Sfântul Anton, Bucureºti Pr. Florin Buhalea – asistent spiritual pentru armatã, colaborator Sfânta Elena, Bucureºti Pr. Vincenþiu Balint – Vicar Catedrala Sfântul Iosif Pr. Ciprian Andrei – Vicar Brãila Pr. Iosif Balint – Vicar Constanþa Pr. Ovidiu Giurgi – Vicar Popeºti – Leordeni Pr. Vasile Ciobanu – Secretar Eparhial Pr. Francisc Doboº – ºef protocol, purtãtor de cuvânt, colaborator Bãrãþia Pr. Sebastian Lucaci – Profesor Colegiu Sfântul Iosif Pr. Ciprian Constantin Barticel – studii Pr. Francisc Ungureanu - studii

acordat-o Papa, ºi a adus elogii predecesorului pentru “abilitatea, inteligenþa ºi dãruirea excepþionalã”. De formaþie medic, Joaquin NavarroValls, interesat de mass-media, ºi-a schimbat meseria, devenind jurnalist. A fost numit purtãtor de cuvânt al Vaticanului într-o vreme în care Sfântul Scaun suscita o atenþie fãrã precedent a opiniei publice. Laic, membru celibatar al Opus Dei, el a devenit cunoscut în Roma pentru farmecul personal ºi eficienþa sa, fiind responsabilul transformãrii Biroului de Presã al Vaticanului pentru a corespunde erei internetului.

Tinerii europeni învaþã arta de a trãi

World Youth Alliance - organizaþie non guvernamentalã formatã din tineri ºi tinere din orice parte a lumii, a lansat prima ªcoalã Europeanã Estivã „Arta de a trãi”, care s-a desfãºurat la Târgu Mureº, în perioada 17 – 28 iulie. În comunicatul care explica proiectul, se afirma cã ªcoala estivã oferã tinerilor oportunitatea de a trãi, de a lucra ºi a studia împreunã, experimentând solidaritatea ºi reflectând asupra rolului pe care cultura ºi frumuseþea le au în viaþa de fiecare zi. Programul ªcolii de varã a fost organizat într-o manierã care sã permitã tinerilor europeni sã înþeleagã demnitatea persoanei umane în domeniul politicii, al culturii, al massmedia ºi al vieþii academice. World Youth Alliance „considerã cã dezvoltarea autenticã a societãþii poate sã se realizeze doar printr-o culturã care promoveazã dezvoltarea umanã integralã – caracterizatã de creºterea fizicã, spiritualã, intelectualã ºi emotivã, într-un climat de respect faþã de persoana umanã ºi faþã de familie (...) ºi-i invitã pe toþi cei care împãrtãºesc aceste convingeri sã le afirme în viaþa publicã, la orice nivel”.


ªtiri

“Sã apãrãm pacea pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o” La încheierea întâlnirii celor mai industrializate 8 þãri ale lumii (G8) care s-a desfãºurat în a doua jumãtate a lunii iulie în Rusia, a fost cititã declaraþia participanþilor la Reuniunea Mondialã a Liderilor Religioºi. “Sã apãrãm pacea pe care Dumnezeu ne-a dãruit-o” – au scris reprezentanþii creºtinismului, ai iudaismului, ai islamismului, ai budismului ºi ai ºintoismului subliniind necesitatea “ca religia sã fie în continuare un fundament puternic ºi autentic al pãcii ºi al dialogului între civilizaþii” ºi ca “sã nu mai fie niciodatã folositã ca motiv de diviziune ºi conflict”. Declaraþia amintea provocãrile la care lumea de azi trebuie sã facã faþã, de la apãrarea vieþii umane în orice fazã a ei, la raportul între dreptate ºi economie, fãrã a uita „scandalul sãrãciei”. A fost condamnatã orice formã de terorism ºi de extremism, violenþa care pretinde cã-ºi gãseºte

justificare în motive religioase; liderii religioºi au deplâns acþiunile grupurilor ºi miºcãrilor pseudo-religioase „care atenteazã la libertatea ºi la bunãstarea popoarelor”. Reuniunea mondialã a Liderilor Religioºi a fost organizatã de Consiliul Interreligios din Rusia ºi s-a desfãºurat în luna iulie, la Moscova. Delegaþia Bisericii Catolice a fost condusã de Cardinalul Walter Kasper, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unitãþii Creºtinilor ºi s-a bucurat ºi de prezenþa Cardinalului Paul Poupard, Preºedintele Consiliului Pontifical pentru Culturã. Acesta, în intervenþia sa, a subliniat importanþa colaborãrii între autoritãþile religioase ºi civile din lumea întreagã pentru binele omenirii; de asemenea, a subliniat necesitatea înfruntãrii provocãrilor globalizãrii prin respectarea fiinþei umane.

Vaticanul cere disciplinã liturgicã

Potrivit secretarului Congregaþiei pentru Cultul Divin ºi Disciplina Sacramentelor, Arhiepiscopul Albert Malcom Ranjith Patabendige, Vaticanul intenþioneazã sã reintroducã un anumit control disciplinar al liturgiei. ªi asta nu pentru cã „reformele liturgice ale Conciliului Vatican II au eºuat, ci, mai degrabã, pentru cã unele schimbãri liturgice au produs o reacþie exageratã ºi o pierdere a aprecierii faþã de tradiþiile Bisericii”. „Acum, marea provocare pentru Bisericã este aceea de a promova o mai

Slovenia a legalizat “cãsãtoriile” homosexuale

Slovenia, fostã republicã Iugoslavã ºi în prezent membrã a Uniunii Europene, a legalizat “cãsãtoriile” dintre persoanele de acelaºi sex. Conform postului de radio din Belgrad, B92, citat de Novopress România, noua lege slovenã privind instituþia familiei permite cuplurilor de homosexuali sã se “cãsãtoreascã” legal, bucurându-se de aceleaºi drepturi de care beneficiazã familiile formate din heterosexuali. Legea impune însã unele restricþii “cãsãtoriilor” cuplurilor homosexuale. La ceremonia de “cãsãtorie” nu pot lua parte decât cei doi parteneri ºi oficialitatea care legifereazã uniunea, interzicând Vatican Information Service (VIS)

Vatican.va

profundã înþelegere a reformelor liturgice, una în concordanþã cu tradiþiile constante ale catolicismului”. Prelatul a mai afirmat cã trebuie evitate douã extreme: “o deschidere liturgicã în care fiecare preot sau episcop face ce doreºte, ceea ce creeazã confuzie”; sau o abandonare completã a reformelor liturgice, ceea ce ar conduce la o viziune de “închidere în trecut”. Astãzi aceste douã extreme devin tot mai proeminente, ºi Biserica trebuie sã stabileascã o cale de mijloc. Îndrumãrile liturgice sunt expuse clar în Misalul Roman ºi în documentele Bisericii. Acum „este necesarã o anumitã disciplinã cu privire la ceea ce facem la altar”, a mai adãugat Arhiepiscopul.

orice altã participare. Un sondaj de opinie efectuat în anul 1995 a arãtat cã 57% din totalul populaþiei, de aproximativ 2 milioane de locuitori, se opune “cãsãtoriilor gay”. Cu toate acestea, Vera Kozmik, ºefã a Biroului guvernamental pentru Politicile Femeilor, spunea atunci la televiziunea naþionalã cã Slovenia va fi martora “cãsãtoriilor” dintre homosexuali în maxim doi ani. Au mai existat douã iniþiative de legalizare a “cãsãtoriilor” homosexuale care au eºuat în 1993 ºi în 1995, informeazã Lifesite.net. În 1998 guvernul a numit o comisie care sã studieze problema, aceasta conducând la o recunoaºtere limitatã a uniunilor homosexuale în 2004, anul intrãrii acestei þãri în Uniunea Europeanã. Pagini realizate de CRISTINA ªOICAN

21


22

Viaþa consacratã

CRISTINA ªOICAN

“Spiritul Asumpþiunii este unul de sinceritate, de cordialitate, de sacrificiu, de zel apostolic; poate fi definit ºi ca Iubire arzãtoare faþã de Isus Cristos, faþã de Fecioara, Mama Sa, ºi faþã de Bisericã, Mireasa Sa” (Constituþie, Cap. I).

Familia Asumpþiunii

Marea familie Asumpþionistã este formatã din bãrbaþi ºi femei care aparþin uneia dintre congregaþiile care ºi-au luat numele de la Asumpþiunea (Înãlþarea) Sfintei Fecioare Maria. Din aceastã familie religioasã fac parte Congregaþia masculinã a asumpþioniºtilor sau augustinienilor, fondatã de Emanuel d’Alzon în 1845, ºi congregaþiile feminine: Surorile sau damele Asumpþiunii Mariei, Oblatele Asumpþiunii Mariei ºi Micile Surori ale Asumpþiunii Mariei. Scopul familiei Asumpþioniste este apãrarea doctrinei creºtine prin intermediul presei (La Croix, Documentation catholique); sunt activi în câmpul educaþiei, al pelerinajelor ºi al misiunilor (mai ales în Orient). Dupã o întâlnire cu Papa Pius al IX-lea, pãrintele Emmanuel d‘Alzon este chemat sã lucreze pentru refacerea unitãþii cu Biserica Ortodoxã. El simte cã este nevoie de forþe noi, de aceea, în 1865, hotãrãºte înfiinþarea Congregaþiei feminine a Oblatelor Asumpþioniste, strâns unitã cu misiunea ecumenicã a Asumpþioniºtilor din Rãsãrit. În 1867 li se alãturã ºi sora Emmanuel-Maria a Compasiunii, cofondatoare ºi colaboratoare de nãdejde a pãrintelui d’Alzon. Fidele carismei de “fiice ale Bisericii” ºi “lucrãtori ai unitãþii”, Oblatele Asumpþioniste sunt prezente în 19 þãri din Europa, Asia, Africa, ºi America Latinã.

Oblate – ofrande aduse Bisericii

Termenul oblatã semnificã ofrandã (lat. Oblatio, -onis - oferire, dãruire, dar, ofrandã) adusã Bisericii, gata mereu sã o slujeascã ºi sã se ofere pentru a-ºi servi semenii. Spiritualitatea apostolicã este înscrisã în deviza Congregaþiei: “Tatã, vie Împãrãþia Ta! ”; iar pentru a marca disponibilitatea totalã de Oblatã, surorile au adãugat rãspunsul profetului Isaia: “Iatã-mã, trimite-mã!„.

Oblatele, purtate de spirit misionar, în 1925 au ajuns ºi în þara noastrã; s-au stabilit în Transilvania ºi s-au pus în serviciul Bisericii Greco-Catolice. Ulterior au ajuns ºi în alte zone ale þãrii. Perioada comunistã a fost ºi pentru ele una de grele încercãri, dar dupã 1989 au “renãscut” ºi dãruirea lor nu trece neobservatã în comunitãþile în care sunt prezente.

Roadele muncii

Sora Felicia Ghiorghieº, Superioarã Provincialã a Surorilor Oblate Asumpþioniste, ghidul nostru pentru acest numãr al revistei în încercarea de a pune în luminã valoarea ºi importanþa persoanelor consacrate în viaþa Bisericii, ne-a vorbit despre prezenþa ºi activitatea Surorilor Oblate Asumpþioniste: “ Din Provincia României fac parte comunitãþile din Bulgaria, Rusia ºi România. În þara noastrã, avem cinci comunitãþi în Moldova, douã în Transilvania ºi una la Bucureºti, fiecare cu misiunea sa specificã: ne ocupãm de formarea umanã ºi creºtinã a tinerelor, la Bacãu ºi Bucureºti; animãm liturgia ºi ne ocupãm de catehezã, în toate parohiile în care suntem prezente; acordãm asistenþã socialã persoanelor cu sindrom Down, la Oradea. La Baraþi, în judeþul Bacãu, avem un proiect foarte important pentru comunitatea noastrã, dar ºi pentru societate: ne ocupã de creºterea ºi educarea a 50 de copii orfani. De asemenea, administrãm Casa ºi locuinþele unde trãiesc adolescenþii proveniþi de la Baraþi. La Iaºi, în colaborare cu Fraþii “Don Orione“ participãm la un proiect de educare ºi evanghelizare a copiilor romi. La Satu-Mare, lucrãm în câmpul social-caritativ-ecumenic, ajutând bãtrânii sãraci ºi singuri prin administrarea „Cantinei sãracilor”. Comunitatea din Bucureºti are în grijã ºi grãdiniþa Ave, care pentru un an a funcþionat, experimental, cu program prelungit, iar din toamnã îºi va relua cursurile cu program normal”.

Vocaþia – o pasiune

Observând roadele muncii Oblatelor, m-am întrebat dacã surorile fac faþã, numeric vorbind, tuturor proiectelor în care sunt implicate. ªi aici intervine un aspect pe care l-am abordat ºi cu alte congregaþii, atunci


Pelerin la Vatican când am avut ocazia: vocaþiile. Interlocutoarea mea nu a ignorat ajutoarele posibile pentru creºterea unei vocaþii, dar a vorbit despre chemarea la viaþa consacratã ca despre o pasiune: “...Nimeni nu poate trãi fãrã pasiune. Pasiunea pentru Isus Cristos ºi urmarea sa, «sequela Cristi» ºi pentru Venirea Împãrãþiei Sale în suflete: în noi, între noi ºi în jurul nostru. Pasiunea trãitã ca un foc interior care sã fie alimentat de Euharistie ºi de Cuvântul Domnului, precum ºi de comuniunea cu surorile ºi cu fraþii. Aceasta poate da tinerelor gustul de a-L cãuta pe Isus Cristos ºi de a face din aceastã întâlnire experienþa vieþii lor. Privim cu încredere spre viitor, în speranþa cã Domnul va trimite lucrãtori în via sa. Cãci este nevoie!”.

Persoana consacratã nu este o fiinþã cereascã

Dar oare aceastã pasiune pentru Cristos este la adãpost de tentaþiile pe care lumea modernã le “oferã cu generozitate” tuturor, indiferent de starea de viaþã? Despre dificultãþile pe care le întâmpinã persoanele consacrate în trãirea propriei vocaþii în contextul actual, sora Felicia ne-a mãrturisit:” Lumea modernã se confruntã cu o crizã de sens. Omul nu prea mai ºtie cine este, dar este ocupat, singur ºi, mai ales, liber! Crizã de identitate, individualism, autonomie ºi libertate. Persoanele consacrate sunt ºi ele atinse de aceastã realitate umanã. Cu ce scop o viaþã dãruitã? De ce angajamentul voturilor religioase: ascultarea, castitatea ºi sãrãcia? Viaþa într-o comunitate? Slujirea gratuitã ºi necondiþionatã? Persoana consacratã nu este o fiinþã cereascã, fugind de modernitate, ci este o persoanã pentru care voturile religioase au fãcut inevitabilã ºi fãrã scãpare lupta pentru renaºtere. Ea împãrtãºeºte împreunã cu ceilalþi creºtini durerile renaºterii la o viaþã nouã în Dumnezeu. Viaþa consacratã este importantã datoritã modului în care noi suntem chemaþi sã înfruntãm criza de sens a contemporanilor noºtri. Viaþa noastrã trebuie sã fie un rãspuns la întrebarea Ce sens are viaþa umanã astãzi? Noi nu avem intenþia sã schimbãm cursul istoriei. Noi suntem pur ºi simplu ,,aici”, în acest aluat al lumii pentru a vesti împlinirea timpurilor: întâlnirea cu Dumnezeul vieþii noastre! Fãrã un sens aparent sau parþial: fãrã familie, copii, carierã, promovare, utilitate. ªi tocmai aceastã absenþã de sens reveleazã o plenitudine de sens. Modelul vieþii noastre este întâlnirea personalã cu Dumnezeu ºi rãspunsul personal de iubire la invitaþia sa”. Unind contemplaþia cu acþiunea, cu dãruire ºi discreþie, Oblatele Asumpþioniste, Cãlugãriþe Misionare, rãspund la chemarea de iubire a lui Dumnezeu, lucrând pentru promovarea Împãrãþiei lui Cristos în lumea de astãzi, în noi, între noi ºi în jurul nostru.

Apelul reînnoit al Papei pentru Orientul Mijlociu 30.07.2006,

VVatican atican

Papa Benedict a recitat pentru prima oarã în acest an rugãciunea Angelus de la Castelgandolfo, unde se aflã dupã scurta vacanþã petrecutã în Alpi italieni. Vã oferim cuvintele rostite de Sfântul Pãrinte înaintea rugãciunii, în traducerea Radio Vatican. Dragi fraþi ºi surori, în urmã cu douã zile, încheindu-se sejurul meu în Valle d‘Aosta, am venit direct aici la Castelgandolfo, unde intenþionez sã rãmân pânã la sfârºitul verii, cu o scurtã întrerupere în septembrie pentru cãlãtoria apostolicã în Bavaria. Doresc înainte de toate sã adresez salutul meu plin de afecþiune comunitãþii eclesiale ºi civile din acest frumos orãºel, unde vin întotdeauna cu mare plãcere. Mulþumesc cordial Episcopului de Albano, parohului, preoþilor, precum ºi primarului ºi administraþiei comunale ºi celorlalte autoritãþi civile. Un gând special adresez direcþiunii ºi personalului Vilelor pontificale, ca ºi forþelor de ordine, cãrora le mulþumesc pentru serviciul lor preþios. Salut apoi numeroºii pelerini care, prin prezenþa lor cãlduroasã, contribuie la a scoate în evidenþã, chiar ºi în ambianþa mai familiarã a acestei reºedinþe de varã, orizontul eclezial universal al întâlnirii noastre pentru rugãciunea marianã. În acest moment nu pot sã nu mã gândesc la situaþia, din ce în ce mai gravã ºi tragicã, prin care trece Orientul Mijlociu: sute de morþi, foarte mulþi rãniþi, un numãr imens de persoane fãrã adãpost ºi refugiate; case, oraºe ºi infrastructuri distruse; în timp ce în inimile multora pare sã creascã ura ºi voinþa de rãzbunare. Aceste fapte demonstreazã în mod clar cã nu se poate restabili dreptatea, crea o ordine nouã ºi edifica o pace adevãratã atunci când se recurge la instrumentele violenþei. Mai mult ca oricând vedem cât este de profeticã ºi totodatã realistã vocea Bisericii când, în faþa rãzboaielor ºi a conflictelor de orice fel, aratã calea adevãrului, a dreptãþii, a iubirii ºi a libertãþii (cf. Enciclicii “Pacem in terris” a Fericitului Papã Ioan al XXIII-lea). Aceastã cale trebuie sã o parcurgã ºi astãzi omenirea pentru a obþine binele dorit al adevãratei pãci. În numele lui Dumnezeu, fac apel la toþi cei responsabili pentru aceastã spiralã a violenþei, pentru ca toate pãrþile sã depunã imediat armele! Liderilor guvernamentali ºi instituþiilor internaþionale le cer sã nu precupeþeascã nici un efort pentru a obþine aceastã necesarã încetare a ostilitãþilor ºi pentru a putea începe astfel sã se construiascã, pe calea dialogului, o armonie durabilã ºi stabilã între toate popoarele din Orientul Mijlociu. Oamenilor de bunãvoinþã le cer sã continue ºi sã intensifice trimiterea de ajutoare umanitare cãtre acele populaþii atât de încercate ºi nevoiaºe. Dar mai presus de toate sã continue sã se înalþe din fiecare inimã rugãciunea încrezãtoare la bunul ºi milostivul Dumnezeu, pentru ca sã dãruiascã pacea Sa acelei regiuni ºi lumii întregi. Încredinþãm aceastã rugã stãruitoare mijlocirii Mariei, Mama Principelui Pãcii ºi Regina Pãcii, atât de veneratã în þãrile din Orientul mijlociu, unde sperãm sã vedem curând domnind acea reconciliere pentru care Domnul Isus ºi-a oferit Sângele Sãu preþios.

www .catholica.ro www.catholica.ro

23


24

Sfântul lunii

Sfânta Monica a fost mama Sfântului Augustin. Toate informaþiile pe care le avem despre Sfânta Monica sunt din scrierile fiului sãu: Confesiunile, Dialogurile, Despre viaþa fericitã ºi din scrisorile acestuia. Probabil s-a nãscut la Tagaste, în Africa de Nord, ºi în copilãrie a primit o educaþie creºtinã rigidã. La naºtere a primit numele divinitãþii nord-africane Mon, semn cã, probabil, înaintaºii sãi au fost pãgâni. Monica ºi surorile ei au fost încredinþate unei bone foarte severe, care le interzicea sã bea apã în timpul mesei temându-se cã, pe viitor, ar putea înlocui apa cu vinul, considerat un afrodiziac foarte periculos pentru adolescenþi. În ciuda preocupãrilor bonei, Monicãi a început sã-i placã vinul, ajunsese sã bea câte un pahar pe zi, dar când un sclav a numit-o alcoolicã a încetat sã mai bea.

Bunãtatea nurorii învinge irascibilitatea soacrei ºi necredinþa soþului

Pãrinþii sãi au logodit-o cu Patricius, un om cu un caracter foarte puternic ºi care, probabil, fãcea parte din comunitatea creºtinã. Deseori este descris ca o persoanã cu un temperament greu de controlat ºi violent, în realitate se cunoaºte doar un episod în care a pedepsit servitorii bârfitori la cererea mamei sale. Irascibila soacrã locuia împreunã cu ei ºi, în cele din urmã, s-a convertit datoritã Monicãi. Deºi era necredincios, Patricius n-a lovit-o sau maltratat-o vreodatã. Soþul Monicãi a fost abia spre sfârºitul vieþii botezat, în anul 370. Din aceastã cãsãtorie s-au nãscut trei copii: Augustin, Navigius ºi Perpetua, dar nu este exclus sã mai fi fost ºi alþii. Augustin spune despre tatãl sãu cã era extrem de gentil ºi atât el, cât ºi soþia sa, Monica, îºi doreau ca el sã primeascã cea mai bunã educaþie clasicã posibilã. Cu mare greutate, înainte de a muri, Patricius a reuºit sã strângã bani ºi sã-l trimitã pe Augustin în Cartagina. Augustin spunea în una din scrierile sale: „Familia mea nu fãcea nimic pentru a mã salva de la cãdere, se preocupa doar sã învãþ sã vorbesc ºi sã conving oamenii cu discursurile mele”. Monica era fericitã alãturi de Patricius ºi, conform obiceiurilor epocii, considera contractul cãsãtoriei ca pe o promisiune de ascultare faþã de patronul sãu, pe care trebuie s-o împlineascã. Patricius moare în 371, iar Monica rãmâne vãduvã la vârsta de 40 de ani.

Laptele matern, transmiþãtor de generozitate divinã

Sfânta Monica era foarte ataºatã de fiul sãu Augustin. „Îi plãcea sã mã aibã alãturi, spune Sfântul Augustin, ca toate mamele de altfel (...)”. Tot Sfântul Augustin povesteºte, în istoria convertirii sale, cum mama sa i-a oferit un sentiment de siguranþã ºi l-a fãcut sã înþeleagã ºi sã experimenteze aspectul matern ºi feminin a lui Dumnezeu (ºi al Bisericii). Sfânta Monica l-a alãptat la sân pe Sfântul Augustin, lucru neobiºnuit într-o familie ca a lor, „iar cu laptele ei, spune Sfântul Augustin, mã îmbiba cu generozitatea lui Dumnezeu”. Timp de 15 ani, Monica a trebuit sã tolereze relaþiile licenþioase ale fiului sãu, mai ales cã el nu o lua în seamã considerându-i îndemnurile ca pe „simple sfaturi de femeie”. Monica nu a încetat sã se roage pentru convertirea lui, dar când a devenit maniheist, nu a vrut sã-l mai vadã pânã când nu a fost asiguratã în vis cã, la sfârºit, va ajunge sã împãrtãºeascã aceeaºi credinþã cu ea.

Unde nu ajunge cuvântul, pãtrunde rugãciunea

Sfânta Monica a vorbit ºi cu un fost maniheist, devenit episcop, sã-l convingã pe Augustin sã îmbrãþiºeze adevãrata credinþã, însã episcopul a refuzat spunându-i cã Augustin este destul de inteligent ca sã înþeleagã ambele doctrine singur ºi cã „un fiu pentru care te preocupi atât de mult nu va pieri cu siguranþã”. Monica a renunþat sã mai discute aprins cu el, sau sã punã pe alþii s-o facã, ºi s-a îndreptat mai mult spre rugãciune, posturi ºi privegheri, sperând cã ele vor avea mai mult succes acolo unde discuþia a dat greº. Pânã la urmã, Augustin pleacã la Roma, în anul 383, ducând-o în eroare pe mama sa în ceea ce priveºte data plecãrii, cu scopul de a cãlãtori doar el cu fiul sãu ºi cu mama acestuia. Sfânta Monica nu se lasã, plecã ºi ea la Roma sã-l caute, dar între timp Augustin pãrãsise cetatea eternã ºi se stabilise la Milano. Sfânta Monica îl urmeazã. La Milano devine prietenã foarte bunã cu Sfântul Ambroziu. Când regina mamã, ariana Iustina, a început sã-l persecute pe Ambroziu, Sfânta Monica l-a supravegheat de mai multe ori i-a spus cã este gata sã moarã cu el sau pentru el. Sfântul Ambrozie l-a ajutat ºi pe Augustin în profunda sa convertire moralã; aceasta s-a întâmplat în 386. Ca urmare, Augustin a renunþat la planurile de cãsãtorie pe care le fãcuse mama sa ºi a început pregãtirile pentru primirea botezului, pe care îl va primi în 387.

Moare cu inima împãcatã

Monica, Augustin ºi prietenii lor au pornit într-o cãlãtorie spre Africa dar, în drum spre Ostia, la vârsta de 55 de ani, Monica moare. Înainte de a muri, a împãrtãºit cu Augustin o experienþã spiritualã, cunoscutã ca „viziunea de la Ostia”. Înainte de a se îmbolnãvi, Monica îi spune fiului sãu: „Nimic de pe lumea aceasta nu-mi mai face plãcere. Nu ºtiu ce mi-a mai rãmas de fãcut sau de ce mã aflu aici, toate dorinþele de pe lumea aceasta mi-au fost îndeplinite. Scopul vieþii mele a fost sã te vãd creºtin ºi un copil al Cerului. Dumnezeu m-a rãsplãtit mai mult de atât, fãcându-te sã dispreþuieºti fericirea lumeascã ºi consacrându-te slujirii Lui”. În anul 1162, canonicul Walter de Arrouaise a dus o relicvã a Sfintei Monica în oraºul sãu, unde canonicii augustinieni au început s-o sãrbãtoreascã pe 4 mai, ziua premergãtoare convertirii Sfântului Augustin. Din aceastã mãnãstire, cultul ei s-a rãspândit ºi la alte mãnãstiri ale aceluiaºi ordin, luând un nou avânt, în 1430, în urma transferãrii presupuselor moaºte de la Ostia la Roma, în biserica Sfântului Augustin, sub îndrumarea papei Martin al Vlea. În calendarul roman reactualizat, sãrbãtorirea ei are loc pe 27 august, ziua care precede sãrbãtorii Sfântului Augustin. Numeroase asociaþii de mame creºtine au ales-o pe Sfânta Monica ca patroanã. În iconografie, Sfânta Monica este îmbrãcatã cu o hainã neagrã (sau gri), de vãduvã, sau în haine de sorã, iar deseori este acoperitã cu un voal. Având în vedere rãbdarea ºi înþelegerea faþã de fiul sãu Augustin, pe vremea când acesta parcurgea ani agitaþi, Sfânta Monica este consideratã un model pentru mamele creºtine, fiind invocatã ºi ca protectoare a mamelor ºi a vãduvelor. Prezentare de Pr Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI


082006  

P ã s t o r u l A r h i d i e c e z e i IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti IOAN R...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you