Reînvierea 1-2/2012

revista Episcopiei române unite, greco-catolice, de Lugoj  anul xiii  nr. 152 - 153  1-2/2012  ianuarie - februarie

REÎNVIEREA (Sionul Românesc)

În acest număr:

pF lucian creat cardinal ps alexandru la 75 de ani cine va primi un prunc ... lumina lumii elitele Bisericii unite din Banat rugăciunea

CUPRINS caseta redacţiei Preşedinte de onoare: PSS Alexandru Mesian

pag. Secţiunea

articole

3

LA MULȚI ANI

Aniversare 75 de ani

4-12

EVENIMENTE DIN EPISCOPIE

Întâlnirea membrilor AGRu și ASTRu din Cugir Reunirea Colegiului Consultorilor Eparhiali Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor ieșire a tinerilor din Cugir la munte Ziua mondială a vieții consacrate Ziua mondială a bolnavului Hirotonirea diaconului Flavius Jurca Carnaval la Lugoj Campionatul interdiecezan de fotbal instalarea Pr. Flavius Jurca la Oțelu-Roșu

13-16

EVENIMENTE DIN BISERICA NOASTRĂ

Episcopii catolici cer sprijinul președintelui pentru modificarea legii arhivelor PS Alexandru la aniversarea a 44 de ani de la înființarea Comunității Sant’Egidio PF Lucian mureșan creat cardinal Lansarea sitului www.liturgica.ro Întâlnirea responsabililor cu pastorația tineretului

17

REFLECȚII

Cine va primi un prunc ...

18-19

ȘTIINȚĂ

Lumina lumii

20-21

ISTORIA NOASTRĂ

Elitele bisericii unite din banat - introducere

22-23

SPIRITUALITATE

Rugăciunea

24

SPIRITUALITATE

Zorii mântuirii noastre

25

RECENZIE DE CARTE

La aniversare

26

CULTURAL

Expoziție de obiecte de epocă Expoziție de pictură și grafică Suburi pentru Japonia Revista de Povestiri Serie de filme germane

Director & Redactor şef: Pr. Răzvan Oprişa Comitetul de redacţie: Raimondo-Mario Rupp, Dan Pătraşcu, Adela Oprişa Responsabil ştiri: Raimondo-Mario Rupp Colaboratori articole: Sergiu Soica, Adela Oprişa, Dan Pătrașcu-Baba, Ioan Măgherușan, Maria Bacău, Pr. Răzvan Oprișa Concept grafic și tehnoredactare: Pr. Răzvan Oprişa Corectura: Lucia Oprișa Corespondeţa: Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap. 5, 300270 Timişoara, Timiş, România razvan.oprisa@gmail.com Drepturi de autor: Episcopia Română Unită cu Roma, grecocatolică, de Lugoj; pentru foto coperta 1: L’Osservatore Romano ISSN: 1844-8526 Tipar: S.C. Partoş SRL

Cei care doresc să scrie articole spre a fi publicate în revista Reînvierea sunt încurajaţi să o facă. nu ezitaţi să ne scrieţi dacă aveţi nelămuriri.

Pentru a fi publicate, articolele trebuie să poată fi încadrate în una din secţiunile revistei. materialele trimise redacţiei nu se vor restitui. Redacţia nu este obligată în nici un fel să publice toate materialele propuse spre publicare. Întreaga responsabilitate privind exactitatea şi autenticitatea datelor prezentate în articole revine exclusiv autorilor. Responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor.

Le mulţumim tuturor colaboratorilor noştri pentru efortul material şi intelectual depus. Dumnezeu să-i răsplătească cu sănătate şi har!

Întru mulți Ani, Stăpâne!

Cu ocazia împlinirii vârstei de 75 de ani, redacția revistei Reînvierea, urează Preasfinției Sale Alexandru mesian, Episcop de Lugoj, un sincer ”La mulți Ani”! ianuarie - februarie 2012

3

EVEnimEnTE imPORTAnTE

din episcopia de lugoJ

8 ianuariE ÎntÂLnirEa mEmbriLor agru cugir și aStru cugir În data de 08 ianuarie 2012 a avut loc o întâlnire în ședință comună a AGRu Cugir și ASTRu Cugir. Aceasta a debutat cu rugăciunea Împărate Ceresc rostită de către toţi membrii prezenţi, împreună cu asistentul spiritual, pr. Viorel Codrea. ședința s-a derulat conform ordinii de zi anunțate și, după discuții și dezbateri constructive, a avut ca rezultat luarea unor decizii comune importante.

La începutul ședinței părintele Viorel a reliefat ideea acestei ședințe comune, fundamentată multiplu: - o cunoaștere mai bună dintre membrii celor două asociații; - armonizarea dintre cele două asociații; - stabilirea punctelor comune din cadrul Planului pastoral parohial pentru anul 2012; - stabilirea unui calendar pentru activitățile comune; - consultarea reciprocă în chestiuni comune și, eventual, luarea de decizii comune; Părintele Viorel Codrea recomandă ca astfel de ședințe comune să aibă loc cel puțin o dată sau de două ori pe an. În al doilea rând, s-a discutat despre organizarea calendarului activităţilor planificate pentru anul 2012, urmată de propuneri de noi activităţi.

S-a propus numirea cel puțin a unui responsabil media și din partea AGRu-lui, ASTRu având deja numiți într-o ședință anterioară doi responsabili pentru media în persoana Roxanei beca și Sorinei marcu. La propunerea domnului Remus moșneag, a fost numită, ca responsabil media din partea AGRu-lui Cugir, doamna ioana Codrea, actualul președinte. mai mult, la propunerea unor membri ASTRu, avându-se în vedere intensitatea și frecvența crescută a evenimentelor ASTRu-lui, s-a luat decizia numirii a încă doi responsabili, respectiv iulia Albu și Florin Calica. În continuare a avut loc o discuţie privind stabilirea unei sigle AGRu. La acest punct, părintele Viorel a făcut o prezentare a importanței deosebite și a impactului major al însemnelor proprii fiecărei asociații. Printre argumentele aduse au fost și unele foarte concrete, cum ar fi Crucea AGRu, Corul AGRu și steagul AGRu, elemente care au rămas în conștiința cugirenilor chiar și după dispariția temporară a AGRu Cugir. Părintele a propus recuperarea siglei existente înainte de 1948 printr-o cercetare arhivistică și populară, precum și a steagului AGRu, care se află în biserica cu hramul Sfânta Treime, expus la cor. Părintele a recomandat trimiterea unei adrese din partea AGRu Cugir, și eventual, și din partea Parohiei, în care să se solicite restituirea Steagului AGRu Cugir și eventual a altor însemne. S-a decis ca să se trimită o asemenea adresă către Parohia Ortodoxă Cugir iii, adresată părintelui Dumitrean Pintea, Consiliului Parohial și Adunării Generale Parohiale pentru a nu se ”pierde” steagul AGRu, ulterior solicitării noastre. Cu privire la siglă, s-a decis ca, în cazul în care nu se va găsi sigla veche, să se treacă la elaborarea unei sigle noi.

De asemenea, s-a discutat despre derularea unui proiect privind înfiinţarea unui sediu AGRu Cugir separat de cel al ASTRu-lui, în clădirea parohială din Cugir, de pe strada Gheorghe Doja, nr. 3. următorul punct din ordinea de zi a fost propunerea reînființării Reuniunii mariane la Cugir ai cărei membrii pot fi din cadrul AGRu-lui și a ASTRu-lui. Părintele Viorel preciza că Preasfințitul Alexandru mesian dorește și încurajează reînființarea în parohii a Reuniunii mariane. La propunerea doamnei ioana Codrea, președinte al AGRu-lui la momentul reînfiinţării, urmează a fi invitat părintele Chișărău ioan, responsabilul eparhial pentru Reuniunea mariană, pentru a face o prezentare mai detaliată a acesteia.

Spre finalul ședinţei s-a stabilit calendarul aproximativ al reculegerilor spirituale ce vor avea loc de trei ori pe an astfel: trei zile în postul Paștelui, o zi în cadrul Zilelor Acţiunii Catolice și trei zile în postul Crăciunului. În cadrul celor trei zile, asociaţiile ASTRu Cugir și AGRu Cugir vor avea program separat în primele două zile, iar în ultima zi programul va fi comun. un alt punct din ordinea de zi a fost discuţia privind implicarea AGRu-lui în organizarea Taberei de vară, a Campusului estival, alături de membrii ASTRu, acesta fiind un bun prilej de a colabora trecând peste barierele de vârstă; amintindu-se de motto-ul taberei de anul trecut: „Toți oamenii mari au fost mai întâi copii“, părintele Viorel s-a referit la mesajele Fericitului Papă ioan Paul al ii-lea și Sfântului Părinte Papa benedict al XVi-lea adresate tinerilor.

Pe de altă parte, părintele a vorbit și de beneficiile reciproce pentru membrii celor două asociații (creșterea și întărirea credinței, încurajarea și îmbărbătarea reciprocă, iar prin observarea rezultatelor – având în vedere că la tabără participă peste 200 de copii – sporirea și creșterea zelului apostolic), recomandând să se popularizeze aceste activități și printre ceilalți credincioși ai parohiei noastre și printre ceilalți locuitori ai orașului Cugir.

S-a accentuat încă o dată importanța colaborării dintre cele două asociații, AGRu Cugir și ASTRu Cugir, pentru o dezvoltare

4

ianuarie - februarie 2012

armonioasă și rodnică. Părintele a reamintit celor prezenți fructuoasa și prodigioasa activitate a AGRu Cugir dinainte de anul 1948, exprimându-și dorința de a responsabiliza și de a motiva și mai mult pe toți membrii celor două asociații. În final, părintele Viorel și președinții AGRu și ASTRu au urat membrilor celor două asociații un an nou binecuvântat și plin de roade în viața proprie, dar și în via Domnului. ședința s-a încheiat cu o mică agapă creștinească, oferită de ASTRu Cugir pentru toți cei prezenți. În cadrul socializării din cadrul acestui ultim punct din program, membrii celor două asociații s-au cunoscut mai bine și au fost continuate și temele discutate în cadrul ședinței.

10 ianuariE rEuniunEa Lărgită a coLEgiuLui conSuLtoriLor EparHiaLi aL EparHiEi dE LugoJ În dimineaţa zilei de 10 ianuarie 2012, cu începere de la orele 9.30, la reședinţa Episcopiei Române unite cu Roma, GrecoCatolică de Lugoj a avut loc reuniunea lărgită a Colegiului consultorilor eparhiali al acestei eparhii.

La eveniment au luat parte: PS Alexandru mesian, Episcop de Lugoj; mons. Angelo-narcis Pop, Vicar geneal; Pr.Dr. marius-Petru Pop, consilier eparhial și secretar episcopal; Pr. Alexandru Ploștinaru, Vicar judecătoresc; P.On. Pr. Teodor baba, consilier eparhial și protopop de Lugoj, P.On. Pr. Silviu-Lucian bindea, protopop de Orăștie; mons. nistor Chișbora, prelat papal, consilier de onoare; P.On. Pr. Dănuţ Ciuban, protopop de Chișineu Criș; P.On. Pr. Ovidiu Cosmuţa, protopop de Oraviţa; P.On. Pr. Ceciliu Vasile micu, protopop de Deva; P.On. Pr. Adrian nagy, protopop al Văii Jiului; P.On. Pr. marius Pîrvu, consilier eparhial și protopop de Sânnicolau mare; P.On. Pr. Doinel nicolae Preda, protopop de Haţeg; P.On. Pr. marian ilie ștefănescu, consilier eparhial și protopop de Reșiţa; P.On. Pr. Florin Trandafir Vasiloni, protopop de Sarmisegetuza; P.On. Pr. Radu Vorindan, protopop de Arad.

Pe ordinea de zi a reuniunii s-au aflat, printre altele, următoarele puncte: • Prezentarea de către P.S. Alexandru Mesian a principalelor evenimente din ultimul timp; • Prezentarea și definitivarea planului pastoral al anului 2012 la nivelul Eparhiei de Lugoj; • Predarea datelor statistice și a execuţiei bugetare pe anul 2011 din partea Protopopilor; • Stabilirea datelor de desfășurare a cursurilor de vară pentru preoţii eparhiei, ediţia 2012; • Stabilirea datelor de desfășurare a exerciţiilor spirituale cu clerul eparhial și soţiile clericilor, ediţia 2012; De-asemenea s-a discutat despre consacrarea noului Episcop al Curiei Arhiepiscopale majore de la blaj care a avut loc la Roma la 8 decembrie 2011; un subiect deosebit de important a fost prezentat de Prea Sfinţitul Alexandru mesian cu privire la numirea de cardinal a Prefericirii Sale Lucian, de către Sf. Părinte Papa benedict al XVi-lea, ce a avut loc în ziua 6 ianuarie 2012 (Sărbătoarea botezului Domnului).

ianuarie - februarie 2012

5

18-25 ianuariE SăptămÂna dE rugăciunE pEntru unitatEa crEștiniLor În EparHia dE LugoJ Începând din anul 1968, bisericile creștine din întreaga lume celebrează la începutul fiecărui an, pe parcursul a opt zile, în perioada 18-25 ianuarie, o „Săptămână de rugăciune pentru unitatea creștinilor”, pe baza textelor elaborate în colaborare de către Comisia „Credinţă și Constituţie” a Consiliului Ecumenic al bisericilor și Consiliul Pontifical pentru Promovarea unităţii Creștinilor. Tema rugăciunii din acest an – „Toţi vom fi schimbaţi prin victoria Domnului nostru isus Cristos” (cf.1 Corinteni 15, 51-58) a fost elaborată la propunerea unui grup de reprezentanţi ai bisericii Romano-Catolice, ai bisericii Ortodoxe și ai bisericilor Vetero-Catolice și protestante din Polonia.

La arad, întâlnirea ecumenică de rugăciune pentru unitatea creștinilor a avut loc în ziua de 24 ianuarie 2012, la biserica GrecoCatolică Arad-Centru de pe str. Vicențiu babeș 4. În anii trecuți aceste întâlniri au avut loc la Capela Greco-Catolică de pe str. Lucian blaga din Arad.

Au participat ca oaspeți: iPS Timotei Seviciu, Arhiepiscopul ortodox al Aradului, Protopopul ortodox breda nicu, Diaconul ortodox Gheorghe Hodrea, Protopopul ortodox sârb Ognean Plavsici, Președintele comunităţii evreilor din Arad, domnul Schlesinger ionel, preoții reformați baracsi Levente (Arad-Centru) și Czege Emeric (AradGai), Preotul Romano-Catolic mathe Pius, preoții luterani evanghelici Jakab istvan (Arad-Centru) și Gyurkczka Aurelia ( Penitenciar Arad), preotul greco-catolic Seviciu Sorin (Arad-șega) și Parohul Protopop greco-catolic Vorindan Radu (Arad-Centru), și un număr impresionant de credincioși de diferite confesiuni.

După intonarea unui cântec de început, fiecare reprezentant a rostit, în numele confesiunii pe care o reprezintă, câte o rugăciune sau text legat de tematica din acest an: „nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba” (1 Corinteni cap.15 vers. 51).

Cuvântul de învăţătură i-a aparținut preotului reformat Czege Emeric.

La final, după binecuvântarea Înalt Preasfințitului Arhiepiscop Timotei, toată biserica a intonat cântecul: “Cu noi este Dumnezeu”. Seara s-a încheiat cu o agapă frățească la care au participat toți reprezentanții cultelor religioase istorice din orașul Arad.

La LugoJ, întâlnirea ecumenică s-a ţinut pentru a treia oară la biserica Ortodoxă ucraineană „Sf. Volodemer”.

Au participat reprezentanţii cultelor din oraș, însoţiţi de numeroși credincioși din comunităţile lor, dar și reprezentanţi ai autorităţilor locale. Ceremonia religioasă a fost deschisă de către P. On. ilie Albiciuc, protopopul ortodox ucrainean al Lugojului, care a prezentat semnificaţia evenimentului, amintind faptul că tema rugăciunii din acest an are la bază epistola Sfântului apostol Pavel către Corinteni și evocând importanţa unităţii tuturor creștinilor. În continuare au transmis mesaje și au rostit rugăciuni specifice pentru unitatea creștinilor: PS Alexandru mesian – episcopul greco-catolic de Lugoj; P. On. ioan Cerbu – protopopul ortodox român al Lugojului; pastorul Egon Wonner – reprezentantul bisericii Evangelice Lutherane A.b.; preotul mihail Titi Dumitrescu – protopopul bisericii Romano – Catolice; preotul ion Virgil brodnei – reprezentantul bisericii Ortodoxe ucrainene; pastorul Zoltan Gall – parohul bisericii Reformate. În finalul manifestării, toţi credincioșii prezenţi au spus împreună rugăciunea „Tatăl nostru” în limbile română, germană, maghiară și ucraineană, iar preotul P.On. ilie Albiciuc a rostit un cuvânt de încheiere, după care PS Alexandru mesian a rostit o binecuvântare. Printre credincioșii de diferite confesiuni care au participat la această manifestare ecumenică s-au aflat și deputatul Sorin Stragea, fostul primar marius martinescu, consilier al președintelui Consiliului Judeţean Timiș, președintele uniunii ucrainenilor din judeţul Timiș, Gheorghe Hleba, precum și primarul în funcţie, Francisc boldea, care a evidenţiat faptul că Lugojul își merită titulatura de oraș – exemplu de ecumenism. „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creștinilor” a fost celebrată la Lugoj, începând din anul 1997, la biserica Română unită, Greco-Catolică (în 1997, 2003 și 2009), biserica Ortodoxă Română (1998, 2004 și 2010), biserica Romano-Catolică (1999, 2005 și 2011), biserica Ortodoxă ucraineană (2000 și 2006), biserica Creștină baptistă „Harul” (2001 și 2007) și biserica Reformată (2002 și 2008).

La orăștiE, biserica Greco-Catolică a sărbătorit cu celelalte culte, octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor. Pe parcursul celor 5 zile de rugăciune, credincioșii cultelor istorice din oraș i-au avut ca și coordonatori spirituali pe: Pr. Prot. Silviu Lucian bindea paroh al bisericii Greco-Catolice, Pr. mihai Enedy, Pr. Sipos Szabolcs Attila paroh al bisericii Reformate, Diaconului biro isvan reprezentatul bisericii RomanoCatolice, Pr. Wolfgang Arvay parohul bisericii Evanghelice CA, Pr. Prot ionel Dumbravă, Pr. narcis Tercet, Pr. Viorel Vucea, Pr. mihai Todoca, Pr.

6

ianuarie - februarie 2012

ionel Scânteie, Pr. Călin mihuți, preoți ortodocși. Credincioșii parohiilor Greco-Catolică Sf. ilie Tezviteanul, Evanghelice CA, Romano-Catolice Sf. Elisabeta, Reformate și Ortodoxe Sf. nicolae au fost gazde primitoare în aceste zile.

La rEșiŢa, Octava mondială de Rugăciune pentru unitatea Creștinilor a fost celebrată și anul acesta între și pentru cultele religioase din oraș. motto-ul sub care s-au desfășurat serile de rugăciune, desfășurate în fiecare seară, la orele 18.30, în alt lăcaș de cult, al unei alte confesiuni, a fost cel general: „noi toţi vom fi schimbaţi prin credinţa în isus Cristos” (1Cor 15,51-58). Din partea cultului grecocatolic au participat în aceste zile Pr. marian ștefănescu, protopop de Reșiţa, Pr. Viorel Costinar, paroh la Târnova, Pr. nicolae Tutaș, paroh la bocșa și Pr. Vasile Chindriș, paroh la Ramna.

La timișoara, întâlnirea ecumenică s-a ţinut în ziua de 22 ianuarie 2012, la Catedrala mitropolitană ortodoxă. motoul întâlnirii, la care au făcut referire mai toţi reprezentanţii cultelor participante la întâlnire, a fost: „nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba” (1 Corinteni 15, 51).

Au participat, din partea gazdelor, PS Paisie, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Timișoarei, iar ca oaspeţi Excelenţa Sa martin Roos, Episcop romano-catolic de Timișoara; Pr. Daniel munteanu, preot greco-catolic în parohia Sf. iosif, Timișoara; Pr. Kovacs Zsombor, pastorul evanghelic-luteran; Fazekas Csaba, protopop și pastor reformat; pastor ionel Tuţac, președintele Comunităţii bisericilor Creștine baptiste; pastor Constantin Leontiuc reprezentant al Comunităţii Penticostale și nu în ultimul rând, domnul Andrei Gidali, reprezentantul Comunităţii Evreiești din orașul de pe bega.

Fiecare reprezentant a transmis, în numele confesiunii proprii, o scurtă meditaţie sau un mesaj legat de tema schimbării, fie ea văzută din punct de vedere mondan și uman, sau din punct de vedere spiritual. O scurtă rugăciune a încheiat fiecare meditaţie rostită. Aproape din partea fiecărei confesiuni a fost prezent și câte un cor bisericesc, care a adus cu sine, punând laolaltă cu ceilalţi fraţi creștini, din tezaurul propriei denominaţiuni, rugăciunea cântată, mai precis cântece specifice ritului și credinţei sale. Din partea bisericii Greco-Catolice a participat corul parohiei “Sf. iosif” dirijat de D-na prof. Doina boșca, iar din partea romano-catolică a participat corul de tineri „Exultate”, al Domului romano-catolic. un element specific orașului Timișoara este faptul că, deși întâlnirea este dedicată rugăciunii pentru unitatea creștinilor, în fiecare an, fără întrerupere, uneori chiar și în calitate de organizatoare, participă și Comunitatea Evreiască, prin reprezentantul ei și corul comunităţii. Anul acesta, printr-o participare numeroasă, dar mai ales prin cântecele lor, coriștii comunităţii mozaice au adus o frumoasă contribuţie întâlnirii de rugăciune, participarea lor confirmând încă o dată spiritul de toleranţă și, mai mult, de fraternitate și de deschidere al Timișoarei și a locuitorilor ei faţă de toţi cei ce împreună locuiesc și se închină lui Dumnezeu în lăcașurile de rugăciune ale orașului.

22 ianuariE prEa SfinŢia Sa aLExandru La 75 dE ani PS Alexandru mesian, Episcop eparhial de Lugoj, a împlinit duminică, 22 ianuarie a.c., venerabila vârstă de 75 de ani.

Deja în săptămâna premergătoare acestei zile festive, Preasfinţitul Părinte Episcop a fost felicitat în mai multe rânduri. Astfel, în ziua de 10 ianuarie 2012, cu ocazia reuniunii lărgite a colegiului consultorilor eparhiali, a fost sărbătorit în cadrul acestei întâlniri. În ziua de 17 ianuarie 2012, la reședinţa Episcopiei a avut loc o recepţie oferită de P.S. Alexandru, eveniment la care au participat colaboratorii de la Centrul eparhial: preoţii din Curia Episcopală și laicii care își desfășoară activitatea în cadrul Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj. În ziua de 20 ianuarie 2012, în cadrul întâlnirii ecumenice de rugăciune cu reprezentanţii tuturor cultelor ce a avut loc la biserica ortodoxă ucraineană „Sf. Volodemer” din Lugoj, PS Alexandru a fost felicitat în mod special de reprezentanţii celorlalte culte care au luat parte la întâlnire, precum și de prof. ing. Francisc boldea, primarul municipiului Lugoj. În seara zilei de 21 ianuarie a.c., la reședinţa Episcopiei de Lugoj a avut loc o recepţie, am putea spune cu caracter ecumenic, oferită de PS Alexandru. La eveniment au luat parte reprezentanţi ai autorităţilor locale, reprezentanţi ai comunităţilor religioase din Lugoj, iar din partea Episcopiei de Lugoj mons. Angelo-narcis Pop, Vicar general; pr. Teodor baba, consilier eparhial și protopop greco-catolic al Lugojului; pr. dr. marius-Petru Pop, consilier eparhial și secretar eparhial; pr. ioan Pop, parohul Catedralei din Lugoj și pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru. Cu acest prilej s-au rostit frumoase cuvinte omagiale la adresa sărbătoritului, cei care au luat cuvântul subliniind personalitatea înaltului ierarh greco-catolic. momentele de sărbătorire au continuat duminică, 22 ianuarie 2012, în Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” în cadrul Sfintei Liturghii Arhierești. După cuvântul de învăţătură ţinut de pr. dr. marius-Petru Pop, mons. Angelo-narcis Pop i-a adresat ierarhului lugojean urări din partea clerului și a persoanelor consacrate din Eparhia de Lugoj, din partea credincioșilor și din partea tuturor colaboratorilor Preasfinţiei Sale. „Îl rog pe atotputernicul Dumnezeu”, a încheiat mons. Angelo, „să reverse ianuarie - februarie 2012

7

asupra Preasfinţiei Voastre toate harurile bogate, astfel încât să puteţi păstori această Eparhie întru mulţi și fericiţi ani”.

Episcopul a primit mai multe buchete de flori atât din partea corului, cât și a credincioșilor. În continuare, pr. Gheorghe Cristescu, iconom stavrofor, a adresat câteva cuvinte întâistătătorului Eparhiei de Lugoj, urându-i din tot sufletul să trăiască mulţi și binecuvântaţi ani și „să ne păstorească până la vârsta actualului Sf. Părinte Papa benedict al XVi-lea, adică atât cât va vrea bunul Dumnezeu”.

La final, PS Alexandru a mulţumit pentru frumoasele cuvinte adresate cu ocazia zilei sale de naștere. „urările care mi le-aţi adresat le punem în mâna bunului Dumnezeu de la care vine toată darea cea bună și tot darul desăvârșit. Se spune, și este cunoscut faptul că Spiritul Sfânt este cel care lucrează în noi, iar noi suntem pământul în care se pune darul lui Dumnezeu, în care se plantează sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu și pământul trebuie să dea roadă. bunul Dumnezeu mi-a dat numeroase haruri pe care am încercat în timpul vieţii mele să le și valorific”. A mulţumit încă o dată colaboratorilor, cuvioaselor surori, corului și, nu în ultimul rând bunului Dumnezeu și Preacuratei Fecioare maria pentru aceste momente și pentru toate harurile primite de-a lungul celor 75 de ani.

Clerul, persoanele consacrate și credincioșii din Eparhia de Lugoj, îl roagă pe Atotputernicul Dumnezeu prin Prea Curata Fecioară maria să dăruiască Prea Sfinţitului Alexandru sfinte bucurii, deplină sănătate în împlinirea slujirii arhierești, spre mai mare mărire a lui Dumnezeu și a bisericii Sale. Întru mulţi și fericiţi ani, Prea Sfinţia Voastră! Pe Stăpânul și Arhiereul nostru, Doamne îl păzește întru mulţi ani!

13-14 și 27-28 ianuariE iEșirE a tinEriLor din cugir La muntE un grup de tineri greco-catolici din Cugir, conduși de parohul lor pr. dr. Viorel Codrea, împreună cu familia, au ales să petreacă două weekend-uri împreună în munții șureanu (13-14 ianuarie) și în staţiunea Straja (27-28 ianuarie). „unul dintre aspectele importante ale acestor ieșiri” spune Părintele Viorel, „este acela că, pentru prima dată noii membri ASTRu, cei mai tineri participă la o ieșire împreună cu tot grupul și nu una de doar câteva ore, ci pentru două zile. Sunt momentele în care ei se „sudează” cel mai bine de grup, momentele prin care își creează amintiri comune cu ale tuturor, când sentimentul de apartenență la grup prinde rădăcini. Orice investiție

8

ianuarie - februarie 2012

de genul acesta, chiar dacă implică multe eforturi, aduce și multe satisfacții și asigură un viitor pe termen lung grupului”. „Cu bucurie în suflet îi mulțumim lui Dumnezeu pentru că am avut șansa să fim împreună, să întărim legăturile de prietenie dintre noi, să ne relaxăm și să ne recreem, să ne umplem inimile de liniște, și să ne bucurăm de bogăția și frumusețea naturii.”

2 fEbruariE SărbătorirEa ziLEi mondiaLE a viEŢii conSacratE La LugoJ Ziua mondială a Persoanelor Consacrate a fost instituită de Fericitul Părinte Papa ioan Paul al ii-lea în anul 1997.

Această zi se sărbătorește în lumea catolică în fiecare an la 2 februarie – Sărbătoarea Întâmpinării Domnului. și în acest an la catedrala “Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj, Surorile din ordinul „Sfântului Vasile cel mare” împreună cu Surorile de Caritate ale ordinului „Sfânta ioana Antida” au participat la Sfânta Liturghie de la orele 9.

Astfel, înainte de începerea Sfintei Liturghii, Surorile au pornit în procesiune spre altar, aducând biblia – ca mulţumire pentru Cuvântul dătător de viaţă și de lumină, prin care Tatăl s-a revelat în persoana Fiului Său preaiubit, Domnul nostru isus Cristos; Regula călugărească, oferită ca răspuns la chemarea lui Dumnezeu și normă de viaţă pentru a a-L urma; flori – ca rod al creaţiei Sale, prin care: „oferim toate congregaţiile și toate persoanele consacrate, care au răspuns chemării Tale și s-au angajat să Te urmeze într-un mod radical, prin dăruirea de sine”; lumânarea – ca simbol al Luminii celei adevărate care luminează pe tot omul care vine în lume (cf. in. 1, 9); vin și pâine – oferite ca semn de mulţumire pentru sacramentul iubirii pe care isus ni l-a lăsat drept hrană și băutură pentru viaţa veșnică; icoana sărbătorii – asemenea prezentării lui isus la Templu, surorile oferă Domnului vieţile lor pentru a se conforma voinţei Sale divine.

Pr. ioan Pop, parohul Catedralei, în cuvântul de învăţătură rostit cu acest prilej, a spus: „iubiţi credincioși, în această zi, când sărbătorim Întâmpinarea Domnului în Templu, vă invit pe toţi să mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii consacrate, pe care Spiritul Sfânt l-a dăruit bisericii Sale. Voi, persoane consacrate în serviciul lui Dumnezeu, în diversitatea vocaţiilor ecleziale, veţi reînnoi îndatorirea de a-l urma pe Cristos ascultător, sărac și cast, pentru ca, prin mărturisirea voastră evanghelică, să strălucească în biserică și în lume mântuitorul nostru isus Cristos, lumina tuturor oamenilor”. „Pentru a ajunge la Dumnezeu”, a spus în încheiere pr. ioan, „există o singură cale: calea iubirii și a dăruirii personale. Prea Curata Fecioară maria este de aceea primul și înaltul model al fiecărei persoane consacrate”.

După cuvântul de învăţătură, Surorile și-au reînnoit angajamentul la viaţa consacrată, iar pr. ioan a rostit o rugăciune pentru chemarea la vocaţia preoţească și călugărească.

11 fEbruariE ziua boLnavuLui La catEdraLa „coborÂrEa SfÂntuLui Spirit” LugoJ Ca și în alți ani, și anul acesta Ziua mondială a bolnavului a fost sărbătorită în mod cu totul special la catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj. Această sărbătoare, instituită în anul 1992 de către Fericitul Papa ioan Paul al ii-lea, se leagă de comemorarea Sfintei Fecioare maria de la Lourdes.

Alături de credincioșii veniţi și anul acesta în număr mare, sâmbătă, 11 februarie, au fost prezenţi și oameni în vârstă care, datorită diferitelor probleme de sănătate și de vârstă, nu pot participa în mod regulat la serviciile religioase de la Catedrală.

Programul a început la orele 16.30 cu rânduiala Vecerniei. Înainte de începerea Sfintei Liturghii, pr. prot. on. ioan Pop, parohul catedralei a ţinut un cuvânt de învăţătură despre însemnătatea zilei de 11 februarie amintind de apariţiile Sfintei Fecioare maria de la Lourdes și de mesajul Sfântului Părinte benedict al XVi-lea pentru cea de-a XiX-a Zi mondială a bolnavului.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. ioan Pop și de preoţii concelebranţi: pr. Robert Trubiansky, paroh la Păru, pr. Olariu Cristian, paroh la balinţ și pr. Ovidiu Rănescu, paroh la șanoviţa. Răspunsurile au fost date de corul catedralei condus de d-na Prof. Olimpia Drăgan. ianuarie - februarie 2012

9

După terminarea Sfintei Liturghii, pr. Robert Trubiansky a dat citire mesajului pentru cea de-a XiX-a Zi mondială a bolnavului al Sfântului Părinte benedict al XVi-lea. S-au rostit rugăciuni în cinstea Sfintei Fecioare maria, rugăciunea Sfântului Rozar, fiecare tânăr recitând câte un mister. Programul a contunuat cu binecuvântarea Euharistică, după care a urmat o procesiune solemnă în jurul Catedralei cu Sfântul Sacrament și cu Statuia Sfintei Fecioare maria. La sfârșit, credincioșii au fost stropiţi cu apă sfinţită și au primit anaforă.

Programul serii s-a încheiat cu o agapă fraternă oferită de pr. paroh celor care s-au implicat în buna desfășurare a sărbătorii: consiliul parohial al catedralei, corul și tinerii catedralei precum și diferiţi binefăcători.

12 fEbruariE HirotonirEa Întru prEoŢiE a diaconuLui fLaviuS Jurca În Duminica a XXXiV-a după Rusalii (a Fiului risipitor), în cadrul Sfintei Liturghii celebrate în Catedrala „Coborârea Spiritului Sfânt” din Lugoj, la 12 februarie, Preasfinţitul Episcop Alexandru mesian a hirotonit un nou lucrător în via Domnului, pe diaconul Flavius-manuel Jurca. Este cel de-al 94-lea preot hirotonit de Preasfinţia Sa în cei 17 ani de păstorire a Eparhiei Lugojului. Originar din Timișoara, tânărul nou hirotonit a absolvit cursurile facultăţii de Teologie din Oradea, obţinând licenţa în anul 2005. A urmat un master în Cristologie la universitatea Laterană din Roma, pe care a absolvit-o în anul 2009.

La Sfânta Liturghie, alături de PS Alexandru au concelebrat mons.

Angelo-narcis Pop, Vicar general al eparhiei de Lugoj; pr. dr. iuliu muntean, Vicar judecătoresc al eparhiei de Oradea; pr. Alexandru Ploștinaru, Vicar judecătoresc al eparhiei de Lugoj; pr. Davide Giuseppe muntoni, superiorul comunităţii monastice “Preasfânta Treime” de lângă Timișoara; pr. ioan Pop, parohul Catedralei; și pr. mihai Terec, paroh la Tinca, Eparhia de Oradea. În cuvântul de învăţătură, PS Alexandru a vorbit pe marginea Evangheliei zilei, apoi l-a felicitat și încurajat pe tânărul preot nou hirotonit. Adresându-se acestuia a spus: „Dumnezeu te-a ales să fii preot, iar tu ai răspuns prezent chemării Sale. Dumnezeu ne cheamă să fim misionari, de a vesti evanghelia Domnului nostru isus Cristos, atât prin cuvinte cât și prin viata și comportarea noastră.” Preasfinţia Sa i-a amintit nou hirotonitului de rolul preotului: „Ca preot sunt obligaţiile de a vesti mesajul Evangheliei, de a celebra Sfânta Liturghie, de a administra celelalte Sacramente, de a ne ocupa de diferite categorii sociale de oameni”. „bunul Dumnezeu”, a spus în încheiere PS Alexandru, „să te ocrotească și maica Sfântă să îţi fie păzitoare pentru a fi într-adevăr un preot după dorinţa Preasfintei inimi a lui isus”. Preasfinţitul i-a felicitat pe părinţii noului hirotonit și pe cei care au venit „în pelerinaj la Catedrala din Lugoj, care are martiri ce și-au dat viaţa pentru credinţă”.

Părintele Flavius a mulţumit în primul rând bunului Dumnezeu pentru chemarea la preoţie, în al doilea rând Episcopului Alexandru, pentru sprijinul acordat și încredinţarea darului preoţiei. un gând aparte de mulţumire și recunoștinţă a avut pentru părinţii, bunicii, fraţii săi, precum și faţă de cei apropiaţi. „nu pot să nu invoc”, a spus părintele Flavius, „chiar dacă nu au fost declaraţi încă oficial, pe martirii bisericii noastre care au dat mărturia supremă pentru credinţa lor și care au ales să își ofere propria lor viaţă doar pentru a-l păstra pe Cristos în inimile lor”. Deasemenea, părintele a mulţumit tuturor celor care au contribuit la formarea lui preoţească: profesori, formatori și îndrumători spirituali. A mulţumit colegilor de facultate precum și colegilor de liceu, prietenilor, credincioșilor din parohia Oţelu Roșu prezenţi la eveniment, precum și altor credincioși veniţi de la Timișoara, Oradea, Cluj. nu în ultimul rând a mulţumit și corului care a contribuit la solemnitatea acestui eveniment. Părintele Flavius este preot celibatar și are numire pentru parohia Oţelu Roșu din protopopiatul Sarmisegetuza. În final, oaspeţii invitaţi au marcat bucuria la reședinţa Episcopiei Greco-Catolice printr-o agapă fraternă.

17 fEbruariE carnavaL La LugoJ, EdiŢia a v-a La propunerea tinerilor din filiala ASTRu „Coborârea Sfântului Spirit” Lugoj, s-a continuat tradiţia de a se organiza un

10

ianuarie - februarie 2012

carnaval catolic pentru tineri și copii. Astfel, pe 17 februarie, la Centrul pastoral eparhial „Sfântul Vasile cel mare”, a avut loc cea de-a cincea ediţie la care au participat tineri de la Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj. Alături de tineri au mai participat două surori din Ordinul „Sfântul Vasile cel mare” din Lugoj precum și diferiţi preoţi cu familiile lor din oraș și din parohiile învecinate.

Au participat la momentul distractiv în jur de 30 de tineri și copii costumaţi, printre altele, în principesă, pisicuţă, Crăiasa Zăpezii, măr, fantomă, răţușcă… A existat desigur și un juriu, din care au făcut parte un preot, o soră din Ordinul „Sf. Vasile cel mare” și un reprezentant al tinerilor. După parada costumelor și probele de dans, s-au acordat diplome pentru: cel mai frumos costum; cel mai hazliu costum; cel mai popular costum; cel mai original costum; cel mai tânăr măscărici.

Fiecare participant a primit, în semn de amintire, câte o diplomă de participare. Seara a continuat cu dans și diferite jocuri într-o atmosferă plină de bucurie, entuziasm și voie bună! Prima ediţie a Carnavalului Catolic la Lugoj a avut loc în anul 2006. Au urmat două ediţii consecutive, o pauză de doi ani și ediţia de anul trecut. Încercăm ca înainte de intrarea în Postul mare, pe cât posibil, să existe și la Lugoj un Carnaval pentru tineri și copii, la fel cum este el organizat și în alte comunităţi catolice din lume.

25 fEbruariE campionat dE fotbaL EparHiaL La LugoJ, EdiŢia i Centrul pentru Pastoraţia Tineretului din Eparhia de Lugoj a organizat, în ziua de 25 februarie 2012, prima ediţie a campionatului de fotbal pentru tineret la nivel eparhial. Scopul acestui campionat a fost, pe lângă o mai bună cunoaștere reciprocă a tinerilor din eparhia noastră, formarea unui spirit de competitivitate și comuniune prin intermediul sportului.

Au participat 12 echipe din parohiile Eparhiei de Lugoj (Comloșu mare, Ohaba-Forgaci, Valea Lungă, Lugoj, Ramna, Sintea mare, budinţ, Timișoara-Sf. maria Regina Păcii, Cărpiniș, Orăștie, Cugir și Parţa). meciurile s-au desfășurat la Sala de sport „Lavinia miloșovici” și pe terenul „balonului” din Stadion ii – Lugoj. Echipele au fost formate din 6 jucători (un portar și 5 jucători de câmp).

Competiţia a încercat să pună în valoare respectul pentru cel de lângă noi, ceea ce în sport este cunoscut și sub denumirea de fairplay. În acest sens, s-au acordat diplome pentru cea mai fairplay echipă, cea din Orăștie, a parohiei „Sf. ilie Tezviteanul”; pentru cel mai tânăr jucător: Stoi Vlad, 12 ani din parohia Ohaba-Forgaci; pentru cel care a înscris cele mai multe goluri: Fanu Sebastian, parohia Comloșu mare; pentru cel mai bun portar: ionescu Raul, parohia Parţa.

Câștigătoarea primei ediţii a campionatului este echipa de la Comloșu mare, care a disputat finala cu echipa de la budinţ.

Pe locul iii s-a clasat echipa de la Parţa. Finala mică (locurile iii și iV) s-a jucat între echipa de la Parţa și echipa de la Ramna.

Finalista acestui campionat eparhial, are posibilitatea de a se înscrie la Campionatul naţional Catolic inter-diecezan, ajuns la a X-a ediţie care are loc în fiecare an în luna mai la Sinaia și participă toate diecezele și eparhiile catolice din România.

Rezultatele fazei superioare a competiției au fost: semifinale: Ramna – budinţ 0 – 4; Comloșu mare – Parţa 7 – 4; finala mică: Ramna – Parţa 3 – 9; finala mare: Comloșu mare – budinţ 5 – 2; ianuarie - februarie 2012

11

Aducem mulţumiri Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj: PS Alexandru mesian și mons. Angelo-narcis Pop și Primăriei municipiului Lugoj: d-lui Primar Francisc boldea, pentru sprijinul financiar și buna colaborare. De-asemenea, mulţumim tinerilor de la Catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj și de la ASTRu care s-au implicat în buna desfășurare a acestei întâlniri sportive de tineret.

Să nu uităm că sportul a fost, este și va fi întotdeauna un bun remediu pentru sănătatea trupească dar și pentru relaxare.

Sf. Pavel spune: „trupul vostru este templu al Spiritului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu”. (1 Cor. 6, 19).

Se știe faptul că sportul ajută să ne menţinem sănătoși fizic și mental pe măsură ce îmbătrânim. O viaţă din care lipsesc activităţile sportive este mai scurtă și presărată de expuneri la diferite boli … „mens sana in corpore sano”.

12 fEbruariE inStaLarEa pr. fLaviuS Jurca La oțELu-roșu Comunitatea greco-catolică din orașul cărășean Oțelu-Roșu a fost duminică, 26.02.2012, în straie de sărbătoare. În cadrul Sfintei Liturghii, prin Decretul semnat de către PS Alexandru mesian, Episcopul Lugojului, a fost instalat oficial ca paroh al parohiei greco-catolice Oțelu-Roșu, Părintele Flavius Jurca. noul paroh a absolvit cursurile facultății de Teologie din Oradea, obţinând licenţa în anul 2005. A urmat un master în Cristologie la universitatea „Lateran” din Roma pe care l-a absolvit în anul 2009. A fost hirotonit întru preoţie în ziua de 12 februarie a.c. la Lugoj de către PS Alexandru mesian.

Sfânta Liturghie, la care au participat mulți credincioși din Oțelu-Roșu și de pe Valea bistrei, a fost condusă de către Pr. Vasiloni Florin, Protopop de bucova-Sarmisegetuza, care a dat citire și Decretului episcopal care consfințește preluarea atribuțiilor de paroh de către noul preot.

La ceremonie a participat și Luca malaescu, Consilier Județean. După Sfânta Liturghie, credincioșii s-au regăsit împreună la o agapă frățească.

Din AGEnDA ViiTOARE

a episcopiei de lugoJ

25 martiE Ziua Reuniunii mariane pEciu nou: sfinţirea noii biserici 26-28 martiE LugoJ: exerciţii spirituale cu clerul Eparhiei de Lugoj (Seria i) 2-4 apriLiE LugoJ: exerciţii spirituale cu clerul Eparhiei de Lugoj (Seria ii) 7 apriLiE LugoJ: exerciţii spirituale cu soţiilor preoţilor 9 apriLiE Ziua ASTRu Eparhial - Întâlnirea tinerilor la nivelul parohiilor (pregătitoare pentru Ziua eparhială a Tineretului) 16 apriLiE dEva: vizită pastorală a PS Alexandru 21 apriLiE rEŞiŢa: participarea PS Alexandru și a PS Virgil la comemorarea episcopului martir Valeriu Traian Frenţiu 22 apriLiE coŞtEi: vizită pastorlă a Prea Sfinţitului Alexandru

12

ianuarie - februarie 2012

EVEnimEnTE imPORTAnTE

din Biserica română unită

14 dEcEmbriE 2011 EpiScopii catoLici cEr SpriJinuL prEŞEdintELui Ţării pEntru modificarEa LEgii arHivELor (comunicat) Conferinţa Episcopilor Catolici din România, din a cărei componenţă fac parte toţi episcopii greco-catolici şi romanocatolici din ţara noastră, s-a adresat domnului preşedinte Traian băsescu, la data de 14 decembrie 2011, în chestiunea modificării Legii Arhivelor (Legea nr. 16/ 1996).

Luând act de modificările formulate în Parlamentul României la Legea Arhivelor naţionale, Conferinţa Episcopilor Catolici din România a constatat cu satisfacţie faptul că acestea creează cultelor religioase legal recunoscute în România posibilitatea de a-şi redobândi patrimoniul arhivistic şi documentar confiscat în perioada regimului comunist. modificările în cauză se bucură de votul favorabil al Camerei Deputaţilor, vot adoptat în şedinţa din 8 noiembrie 2011. În această ordine de idei, dar şi datorită diverselor replici, preluate de presa centrală şi locală, ale unor oameni politici, intelectuali şi membri ai unor asociaţii profesionale ale cadrelor Arhivelor naţionale ale României, Conferinţa Episcopilor Catolici din România s-a adresat preşedintelui ţării solicitând şefului statului să semneze modificările aduse legii mai sus menţionate. În acest context, ierarhii catolici au fundamentat din punct de vedere istoric şi juridic această solicitare, expunând pe larg temeiurile în care are loc acest demers al bisericii Catolice din România, demers de care, însă, se vor putea bucura concomitent toate cultele legal recunoscute în ţara noastră. ierarhii bisericii Catolice, membri ai Conferinţei Episcopilor din România, se declară profund nedreptăţiţi de confiscările, înstrăinările şi distrugerile suferite de patrimoniul arhivistic al bisericii Catolice din România, dar şi al celui aparţinător altor culte, acţiuni desfăşurate de regimul comunist încă din anii 1948, 1950 şi 1970. După 1989, regimul comunist a fost înlăturat, dar multe dintre abuzurile acestuia trenează încă în soluţionarea şi repararea lor juridică, fizică şi morală. un astfel de abuz este şi confiscarea fondurilor arhivistice de la episcopiile, mănăstirile ordinelor călugăreşti, protopopiatele şi parohiile bisericii noastre. nici Legea nr. 16 din 1996 şi nici modificările ulterioare aduse acesteia nu au introdus măsurile reparatorii morale şi juridice atât de aşteptate, perpetuând realităţile şi abuzurile regimului totalitar comunist. Din acest motiv, ierarhii bisericii Catolice din România se declară profund nedreptăţiţi de acuzele aduse în presă de diverse organizaţii sau persoane, le resping în mod hotărât şi solicită preşedintelui ţării semnarea textului juridic, în forma sa modificată şi aprobată de votul Camerei Deputaţilor la 8 noiembrie 2011. biserica Catolică din România, prin ramurile ei biserica Română unită cu Roma, Greco-Catolică şi biserica Romano-Catolică, îşi exprimă speranţa că această solicitare a sa de ordin moral şi patrimonial-cultural va fi soluţionată în mod favorabil. În calitatea sa de instituţie spirituală care a contribuit în mod decisiv la formarea spirituală şi la cultura milenară a poporului român, biserica Catolică din ţara noastră doreşte să i se creeze cadrul legislativ şi să i se recunoască în mod legal dreptul natural de a-şi păstra, conserva şi valorifica singură trecutul istoric. Arhive ecleziastice au existat şi există în mod obligatoriu pentru toate diecezele şi eparhiile noastre, încă din Evul mediu, fapt care constituie o bogăţie culturală imensă atât pentru biserică, cât şi pentru întreaga ţară. Crearea cadrului legal pentru retrocedarea fondurilor arhivistice confiscate este un deziderat primordial al bisericii noastre, un act de dreptate şi de democraţie şi o recunoaştere a rolului bisericii Catolice în istoria şi cultura României. (materialul este semnat de pr. Eduard-mihai Coşa, secretar general al CER, şi de Claudiu Sergiu Călin, arhivist al Diecezei de Timişoara.)

1-4 fEbruariE participarEa pS aLExandru La anivErSarEa a 44 dE ani dE La ÎnființarEa comunității Sant’Egidio Comunitatea catolică Sant’Egidio din Roma a organizat între 1 şi 4 februarie cea de-a 44-a aniversare a fondării ei. La eveniment au participat toţi membrii acestei mişcări, episcopi catolici, precum şi numeroşi invitaţi şi delegaţi ai diferitelor biserici creştine. Întâlnirea de anul acesta s-a desfăşurat sub tema „Creştini şi păstori pentru biserica de mâine”. Au avut loc conferinţe urmate de discuţii care au scos în evidenţă importanţa lucrării bisericii astăzi, într-o lume secularizată şi lipsită de speranţă.

S–a accentuat, de asemenea, rolul bisericilor creştine în propovăduirea adevărului relevat, cel propovăduit de mântuitorul iisus Hristos, cât şi intensificarea comuniunii şi iubirii între creştini. Pe parcursul întâlnirii, episcopii din diferite locuri ale lumii ianuarie - februarie 2012

13

EVENIMENTE DIN BISERICA NOASTRĂ

Roma, Întâlnirea St. Egidio, ”Creștini și păstori pentru biserica de mâine” (peisaj de iarnă) au avut posibilitatea să-şi împărtăşească din experienţa lor pastorală, experienţă pusă în slujba bisericii ca instituţie, dar şi în folosul, ajutorul şi sfinţirea credincioşilor. Din România a participat PS Alexandru, episcop de Lugoj din partea bisericii GrecoCatolice şi PS Episcop Visarion al Tulcii, delegat din partea bisericii Ortodoxe Române.

Comunitatea Sant’Egidio s-a născut la Roma în anul 1968, la dorinţa Conciliului Vatican ii, ca o mişcare bisericească misionară a laicatului catolic. Astăzi, comunitatea îşi desfăşoară activitatea în circa 73 de ţări de pe toate continentele şi are în jur de 60.000 de membri. În centrul vieţii acestei mişcări se află valorile evanghelice, precum răspândirea iubirii creştine, mila şi ajutorarea celor aflaţi în nevoi.

18 fEbruariE pf Lucian murEŞan crEat cardinaL aL biSEricii catoLicE Sâmbătă, 18 februarie 2012, Papa benedict al XVilea a celebrat un nou Consistoriu Ordinar Public. Cu această ocazie au fost creaţi 22 de noi Cardinali ai bisericii Catolice, printre care şi Preafericitul Părinte Lucian mureşan, Arhiepiscop major al bisericii Române unite cu Roma, Greco-Catolică. Consistoriul a avut loc în bazilica Sf. Petru din Vatican, debutând cu o procesiune a noilor purpuraţi, plecând de la capela Sfântului Sebastian, unde se află mormântul Fericitului ioan Paul al ii-lea, până la altarul central al bazilicii. La momentul liturgic prescris, fiecare Cardinal a urcat la altarul Confesiunii Sfântului Apostol Petru unde a primit bereta roşie, simbol al dăruirii până la vărsarea sângelui din dragoste faţă de biserică, inelul de Cardinal având încrustate figurile Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel şi o stea ce o reprezintă pe maica Domnului, precum şi decretul de numire conţinând numele bisericii al cărei titular devenea noul Cardinal, şi care pentru Preafericitul Lucian este biserica Sfântului Atanasie de la Roma. După această ceremonie, Preafericitul Lucian, împreună cu membrii Sfântului Sinod al bisericii Române unite cu Roma, Greco-Catolică, cu Arhiepiscopul Romano-Catolic de bucureşti, ioan Robu, şi cu Episcopul Romano-Catolic de iaşi, Petru Gherghel, au participat la un prânz festiv oferit de Congregaţia pentru bisericile Orientale, la care au fost prezenţi, la invitaţia Cardinalului Leonardo Sandri Prefectul Congregaţiei pentru bisericile Orientale, mai mulţi purpuraţi printre care decanul Colegiului Cardinalilor, Eminenţa Sa Angelo Sodano, Arhiepiscopul de Viena, Christoph Schönborn, precum şi alţi invitaţi. În după-amiaza zilei de sâmbătă 18 februarie, noul Cardinal, Preafericirea Sa Lucian, a binecuvântat,

14

ianuarie - februarie 2012

membrii Sinodului bisericii Române unite cu Roma în foaierul Aulei Paul al Vi-lea din Vatican, sutele de credincioşi veniţi cu acest prilej din România din toate Eparhiile grecocatolice, precum şi din diaspora. În acelaşi context, Cardinalul Lucian a fost felicitat de către Secretarul de Stat al Sanctităţii Sale, Cardinalul Tarcisio bertone, de Cardinalul Angelo bagnasco, preşedintele Conferinţei Episcopale italiene, de monseniorul Georg Ganswein, secretarul personal al Sfântului Părinte Papa benedict, şi de alte înalte feţe bisericeşti. La acest moment istoric pentru biserica Română unită cu Roma şi pentru întreaga ţară au fost prezenţi importanţi reprezentanţi ai vieţii politice din România. În seara zilei de sâmbătă a fost organizată o recepţie oferită de Ambasada României pe lângă Sfântul Scaun în cinstea noului Cardinal Român, ocazie cu care Excelenţa Sa Ambasadorul bogdan Tătaru-Cazaban a exprimat aprecierea Statului Român pentru această numire care onorează întreaga naţiune română. Cardinalul Lucian, în discursul rostit în această circumstanţă a mulţumit distinselor autorităţi prezente şi tuturor invitaţilor.

Duminică 19 februarie 2012, Sfântul Părinte Papa benedict al XVi-lea a celebrat în bazilica Sfântul Petru Sfânta Liturghie împreună cu noii Cardinali. Suveranul Pontif a subliniat în cuvântul său de învăţătură aspectul universalităţii bisericii Catolice care se exprima şi prin celebrarea acestui Consistoriu, invitând noii purpuraţi la o adâncă conştientizare a misiunii la care sunt chemaţi în slujirea poporului lui Dumnezeu şi în spirit de colaborare cu urmaşul Sfântului Petru. Tot în cursul zilei de duminică, la tradiţionala rugăciune Angelus, Sfântul Părinte benedict al XVi-lea s-a adresat sutelor de pelerini prezenţi la Roma pentru această sărbătoare, rostind în limba română: “Salut pelerinii de limba română veniţi la Roma pentru Consistoriu.

Rugăciunea la mormintele Apostolilor să vă întărească credinţa şi entuziasmul de a vesti Evanghelia”. În agapa frăţească organizată cu acest prilej la Colegiul Pontifical ucrainean Sf. iosafat de la Roma, Preafericirea Sa Cardinalul Lucian, mulţumind mulţimii de pelerini prezenţi, a anunţat numirea de către Congregaţia pentru bisericile Orientale a noului Rector al Colegiului Pontifical Pio Romeno din Roma, în persoana părintelui Gabriel buboi.

Luni, 20 februarie, în Aula Paul al Vi-lea din Vatican, Sfântul Părinte Papa benedict al XVi-lea a acordat o audienţă generală noilor Cardinali şi tuturor pelerinilor provenind din întreaga lume prezenţi în Cetatea Eternă pentru acest eveniment.

Eminenţa Sa Cardinalul Lucian i-a mulţumit Sfântului Părinte pentru această mare onoare acordată bisericii Greco-Catolice şi României, oferindu-i în dar o icoană a bunului Păstor. Sfântul Părinte, adresându-se Întâistătătorului bisericii Române unite şi credincioşilor prezenţi, a rostit din nou în limba română următoarele cuvinte: „Salut cu bucurie pe Preafericirea Sa Lucian mureşan şi pe voi toţi, credincioşi din România, care aţi dorit să vă strângeţi în jurul iubitului vostru Păstor, pe care l-am creat Cardinal. Împreună cu voi salut întregul popor român şi Patria voastră, legată acum şi mai mult de Sediul Sfântului Petru! binecuvântarea mea să vă susţină mereu.”. (material semnat de pr. Cristian Crişan) 26 fEbruariE LanSarEa SituLui WWW.Liturgica.ro La începutul Sfântului şi marelui Post, Comisia Eparhială pentru Liturgică şi Artă Sacră (CELAS) a Eparhiei de maramureş îşi lansează în mod oficial situl www.liturgica.ro. Acesta se vrea a fi, în primul rând, un instrument de cunoaştere a propriei tradiţii liturgice, pentru preoţi şi mireni. Totodată, preoţii din Eparhia de maramureş, care doresc să întreprindă proiecte de iconostas, proiecte iconografice murale sau să reamenajeze spaţiul sacru existent, pot găsi pe site modele de iconostas, de icoane sau de mobilier liturgic în armonie cu tradiţia liturgică a bisericii Române unite.

Având în vedere principalul motiv al apariţiei acestui site – cunoaşterea mai profundă a tezaurului liturgic al bisericii noastre în Eparhia de maramureş – dorim să amintim faimosul principiu teologic enunţat de Sfântul Prosperus din Aquitania, un sfânt părinte latin din sec. V: „lex orandi statuat legem credendi” („liturgia să stabilească legea credinţei”). Acest principiu teologic vrea să spună că liturgia creştină nu este o consecinţă, şi cu atât mai puţin un accesoriu al credinţei, ci, dimpotrivă, ianuarie - februarie 2012

15

EVENIMENTE DIN BISERICA NOASTRĂ

este matricea identităţii credinţei noastre. Cu alte cuvinte, poporul lui Dumnezeu ajunge la cunoaşterea adevărurilor de credinţă prin practicarea şi trăirea oficiilor liturgice rânduite de biserică. Dacă slujbele bisericii sunt ferestre spre credinţa aceleiaşi biserici, se impune, aşadar, o cunoaştere cât mai profundă, din partea preoţilor şi a credincioşilor, a semnificaţiilor adânci ale acestor slujbe, rânduieli şi rugăciuni.

Prin intermediul acestui site, dorim să oferim materiale utile unui astfel de demers. intenţionăm să publicăm unele articole din domeniul teologiei liturgice precum şi cateheze liturgice, care pot fi folosite la catehezele cu tinerii şi adulţii în parohii.

Punându-ne nădejdea că, prin lucrarea Sfântului Spirit, această lucrare a noastră va aduce rod bisericii, ne încredinţăm rugăciunilor dumneavoastră, aşteptând binecuvântare de la Tatăl milelor, spre zidirea turmei Sale, care aşteptă venirea şi arătata zi a unuia-născut Fiul Său, Judecătorul şi Răsplătitorul fiecăruia după faptele lui. (pr. Florin Fodoruţ, preşedintele CELAS) 29 fEbruariE-1 martiE ÎntÂLnirEa rESponSabiLiLor diEcEzani și EparHiaLi cu paStoraŢia tinErEtuLui În perioada 29 februarie – 1 martie 2012 s-a desfăşurat la iaşi, la Casa Don Orione, Întâlnirea Responsabililor diecezani și eparhiali cu Pastorația Tineretului. Această întâlnire se înscrie în programul de pregătire a Întâlnirii naționale a Tineretului Catolic ce se va desfășura anul acesta în luna iulie la iași. Pe lângă responsabilii diecezani și eparhiali, la această întâlnire au participat: Episcopul Petru Gherghel – episcopul diecezei de iași, pr. nicolo Anselmi – responsabilul Serviciului național pentru Pastorația Tineretului din cadrul Conferinței Episcopale italiene, și pr Domenico beneventi – vice-responsabilul Serviciului național pentru Pastorația Tineretului. A fost așteptat și Preasfințitul Virgil bercea, însă, acesta nu a putut lua parte la întâlnire.

Din partea Eparhiei de Lugoj a participat Pr. Ovidiu neiconi, responsabil cu pastoraţia tinerilor la nivel eparhial, împreună cu tânărul Adrian Cania. Pe ordinea de zi a întâlnirii s-au aflat două puncte: stabilirea unor amănunte cu privire la Întâlnirea națională a Tineretului Catolic şi importanța unei implicări la nivel național în pastorația tineretului catolic. În seara zilei de 29 februarie, a fost lansat on-line situl www.intc2012.ro. Lansarea a fost făcută de Preasfințitul Petru Gherghel – episcopul diecezei de iași. Din programul Consiliului naţional nu au lipsit vizite la diferite puncte importante din oraşul iaşi, care va fi gazda multor evenimente în acest an, socializarea participanților, precum şi rugăciuni şi Sfinte Liturghii.

16

ianuarie - februarie 2012

CinE VA PRimi un PRunC CA ACESTA În numELE mEu

pe mine mă primeȘte

Preacurata fecioară primește vestea îngerului Gabriel cum că va rămâne însărcinată și că va da naștere unui prunc divin. biserica sărbătorește acest eveniment sub numele de ”buna Vestire”, pentru că îngerul anunță începutul unei vieți care va schimba fața lumii. nașterea unui copil a fost dintotdeauna unul dintre motivele de bucurie intensă. Aducerea pe lume a unei noi vieți este binecuvântarea divină supremă ce se poate revărsa asupra unui om. Primul îndemn pe care Dumnezeu îl dă omului, imediat după ce l-a creat, este “Creșteți şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l supuneţi; şi stăpâniți peste peştii mării, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ şi peste tot pământul!” (Gen 1,28), ca atare și apropierea de Creator poate fi, într-o oarecare măsură, cuantificată prin îndeplinirea sau nu a acestei porunci primordiale.

Dumnezeu odinioară, alegând seminția lui Avram să-i fie popor ales, îi promite acestuia moștenitori spunându-i: “Priveşte la cer şi numără stelele, de le poţi număra!” Şi a adăugat: “Atât de mulţi vor fi urmaşii tăi!”

(Gen 15,5).

Zaharia și Elisabeta, după multe rugăciuni și viață exemplară, primesc binecuvântarea de a avea un copil la bătrânețe, pe cel ce va deveni înainte mergătorul și botezătorul ioan, profet de o seamă cu ilie și cu moise.

După mii de ani în care umanitatea s-a bucurat pentru aducerea la lumină a unei noi vieți, un profesor de origine română din Anglia este în centrul unui scandal de proporţii în marea britanie după ce a publicat un articol în revista „Journal of medical Ethics” în care spune că noii născuţi nu pot fi considerate „persoane” şi nu au „dreptul moral la viaţă”.

Astfel, el spune că părinţii îşi pot omorî copilul dacă acesta se naşte cu dizabilităţi, scrie publicaţia „The Daily Telegraph”. „A ţine aceşti copii în viaţă ar fi de nesuportat pentru o familie şi pentru societate, deoarece statul îi întreţine mereu. …

Statutul moral al unui copil este echivalent cu cel al unui fetus, în sensul în care le lipsesc atributele dreptului la viaţă”, spune profesorul iulian Săvulescu.

Am asistat la începutul secolului trecut la răsăritul și apusul ideii de eugenie socială, propovăduită de Germania nazistă, în care bătrânii, bolnavii și în general toți cei care nu sunt apți de muncă trebuie eliminați.

Am asistat sa sfârșitul secolului trecut la răsăritul

curentului care consideră copilul nenăscut o bucată de carne, fără viață, fără drepturi și fără viitor, curent care persistă și astăzi, avortul fiind considerat ca un fel de declarație de independență și de emancipare a femeii. O mulțime de medici și farmaciști, cu zâmbetul pe buze, sunt gata să ofere o gamă variată de metode de a-ți ucide propriul copil, bine-nțeles în numele progresului și civilizației. multe sunt cele care cad pradă acestor mercenari care, deși au depus jurământul lui Hypocrate, sunt gata să împrăștie moarte pentru un ban în plus. Este destul să privim statisticile privind țara noastră: în anii 60 erau omorâți în jur de 1.000.000 de copii pe an, în anii 80, avortul fiind interzis, cifra a ajuns la 400.000, pentru ca în anii 90 să revină din nou până aproape de 1.000.000. Astăzi cifra avorturilor raportate pe an depășește 100.000, un progres am putea spune. nicidecum, dacă avem în vedere răspândirea tot mai largă, în mediul urban, a pilulei de a doua zi, pastilă care omoară copilul abia conceput în primele zile, sau chiar ore, de viață.

Asistăm astăzi, la începutul unui nou mileniu, la o dezvoltare a acestui curent diabolic, amplificându-se ideea că orice ființă care nu are o așa zisă ”conștiință de sine” nu are dreptul la viață.

Este de fapt o combinație între cele două curente pomenite în precedență, combinație care să permită așa ziselor familii moderne să-și poată omorî copiii pe care nu-i doresc, fie ei născuți, fie nenăscuți.

Dacă odinioară, vestea că o femeie a rămas însărcinată aducea bucurie și speranță, astăzi, aceeași veste aduce cu sine angoasă, îngrijorare și gânduri ucigașe. Din majoritatea familiilor ”Vestea cea bună” este înlocuită cu ”Vestea nenorocirii”. În această perioadă de post, Dumnezeu ne cheamă la o triere a gândurilor noastre, la o discernere atentă între inspirație divină și ispită. Cheia acestei cerneri interioare este și va fi întotdeauna împlinirea poruncilor divine, care se rezumă atât de simplu în: ”Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Lc. 10,27). iar pentru cei care încă au dubii în ceea ce privește problema avortului, Domnul clarifică lucrurile spunând: ”Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele meu, pe mine mă primeşte.”(mt. 18,5).

Pr. Răzvan Oprișa ianuarie - februarie 2012

17

”Lumina lumii” și

energiile necreate

Alături de apă, aer, căldură şi hrană, lumina este un element esenţial al vieţii pământene. În prima zi a creaţiei Dumnezeu a zis: „Să fie lumină”. În felul acesta, Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric. Lumina a fost numită ziuă iar întunericul, noapte (Gn.1,3‑5). În cea de a patra zi a creaţiei, „a făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele” (Gn.1,16). Luminătorul cel mare este soarele iar luminătorul cel mic este luna şi au menirea „să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii” (Gn.1,14). Lumina este unul dintre elementele create, necesare vieţii pământene. Soarele şi luna sunt aştri de la care se primeşte lumina necesară oamenilor şi tuturor vieţuitoarelor terestre.

Soarele este astrul care are lumină proprie. Lumina provenită de la acest astru este o radiaţie de natură electromagnetică ce are capacitatea de a impresiona ochiul omenesc şi al altor vieţuitoare. Ea se prezintă sub forma unui flux de fotoni, particule elementare ale radiaţiei solare, care se propagă în vid cu viteza de 300.000 km/s, iar în aer cu o viteză ceva mai mică. Se consideră că viteza luminii este cea mai mare dintre toate vitezele cunoscute de om până în prezent. Ştiinţa zilelor noastre a reuşit să dezlege o serie de taine ale soarelui, fiind astrul cel mai cercetat de către om. Dar, cu toate intervenţiile ştiinţei noastre, acest astru mai are multe taine nedescoperite. Ştiinţa a reuşit să desluşească structura soarelui şi modul în care se produce lumina solară.

Soarele este steaua care se află în centrul sistemului nostru solar.

Pământul, toate celelalte planete, asteroizii, meteoriţii, cometele, precum şi cantităţi enorme de praf interplanetar, orbitează în jurul soarelui. Această stea conţine mai mult de 99% din masa întregului sistem solar. Energia provenită de la soare, mai ales sub forma luminii şi a căldurii, face posibilă viaţa pe pământ favorizând clima terestră şi procesul de fotosinteză al plantelor.

Fotosinteza este o funcţiune

18

ianuarie - februarie 2012

fiziologică proprie plantelor verzi datorită căreia planta sintetizează substanţele organice din dioxid de carbon şi apă cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofilă. Prin fotosinteză plantele absorb dioxidul de carbon din atmosferă şi eliberează în atmosferă compuşi organici (glucoză) şi oxigen.

Acesta este mecanismul de primenire a aerului din atmosfera exterioară a pământului prin care se reface conţinutul de oxigen, element fără de care nu este posibilă viaţa. Atmosfera pământului este continuu viciată prin procesele industriale coordonate de om, prin care se consumă oxigen şi se eliberează cantităţi foarte mari de dioxid de carbon şi alţi compuşi care înrăutăţesc compoziţia aerului şi distrug ozonul din straturile superioare ale atmosferei. Ozonul are rol de a proteja viaţa terestră, în special, de efectul nociv al razelor ultraviolete provenite de la soare, pe care le filtrează şi reţine cea mai mare parte din ele. În masa totală a soarelui, hidrogenul reprezintă aproximativ 73%, heliu 25%, iar restul sunt cantităţi mici de elemente mai grele. Datorită acestei compoziţii şi a temperaturilor deosebit de ridicate, pe soare nu există o scoarţă solidă ca şi pe pământ şi nici materie în stare lichidă, ci numai în stare de plasmă şi gazoasă. Plasma este starea de agregare a unei substanţe asemănătoare stării

gazoase, dar puternic ionizată, alcătuită din purtători de sarcină liberi: electroni, ioni negativi şi ioni pozitivi; ea posedă o bună conductibilitate electrică, are o temperatură ridicată şi emite radiaţii de natură electromagnetică, îndeosebi, lumină şi căldură.

Soarele îşi generează singur energia prin reacţia de fuziune nucleară, care este o reacţie de sinteză prin care două nuclee de hidrogen fuzionează şi formează un nucleu mai greu şi mai stabil de heliu, la temperaturi şi presiuni deosebit de ridicate, reacție însoţită de degajarea unei energii uriașe. Energia degajată în cursul fuziunii nucleare se redistribuie între particulele plasmei şi, în acest fel, reacţia se autoîntreţine.

Reacţia de fuziune în lanţ constituie sursa energiei solare şi a altor stele.

Fuziunea mai poartă şi numele de reacţie termonucleară. Soarele se află în echilibru hidrostatic, adică nici nu se contractă şi nici nu se dilată.

Lumina orbitoare a soarelui provine de la un înveliş al său cu o grosime de aproape 300 km, numit fotosferă, înconjurat de o bordură de un roşu aprins numit cromosferă, iar dincolo de aceasta, un halou, un cerc luminos argintiu numit coroană. Cromosfera şi coroana sunt învelişuri exterioare ale soarelui şi alcătuiesc aşa-numita atmosferă solară şi pot fi observate doar în timpul eclipselor de soare.

În timpul unei erupţii solare, o cantitate enormă de energie care se află în cromosferă şi coroană este eliberată dintr-o dată. materia este proiectată în coroană şi particulele de atomi accelerate la viteze foarte mari sunt expulzate în spaţiul interplanetar. Aceste fenomene sunt însoţite de o emisie puternică de raze, radiaţia solară. Spectrul radiaţiilor electromagnetice, împărţit în funcţie de lungimea de undă în câteva domenii de la frecvenţele joase spre cele înalte, cuprinde: undele radio, microundele, radiaţiile infraroşii (căldura), radiaţiile luminoase (vizibile), radiaţiile ultraviolete, radiaţiile X (Röntgen) şi radiaţiile gama. Ele sunt însoţite de un flux intens de particule atomice încărcate electric, vântul solar. Particulele atomice care au mai multă energie ajung până la pământ în câteva ore şi se sting în jurul planetei noastre. Pătrunzând în atmosfera terestră, produc raze mişcătoare frumos colorate, aurorele polare. În emisfera nordică acestea se numesc aurore boreale, iar în emisfera sudică, aurore australe. Ele au aspectul unor perdele mari roşiatice sau verzui care unduiesc pe cer.

Toate radiaţiile emise de soare contribuie la menţinerea vieţii pe pământ. Trecând prin atmosfera pământului, o parte a radiației solare este absorbită încălzind aerul, altă parte este împrăştiată de molecule, vaporii de apă, pulberile din atmosferă, constituind radiația solară difuză, dar cea mai mare parte ajunge pe suprafaţa pământului constituind radiaţia solară directă. Lumina străbate distanţa dintre soare şi pământ în 8,31 minute-lumină.

Dumnezeu a lăsat la îndemâna omului să descopere şi anumite surse materiale de lumină care să lumineze anumite spaţii în întunericul nopţii. Din cele mai vechi timpuri, omul a descoperit focul, iar mai aproape de zilele noastre, a descoperit electricitatea. Astăzi omul desfăşoară anumite activităţi pe timpul nopţii la fel ca la lumina zilei.

Luna este singurul satelit natural al pământului şi are o formă aproape sferică. Ea primeşte lumina de la soare şi o reflectează spre pământ ajungând la noi în 1,28 secundelumină. Dacă ziua este luminată de soare, noaptea este luminată de lună şi de stele. Lumina nopţii este mai slabă decât lumina zilei. Astfel, noaptea poate fi numită umbra zilei.

Acestea sunt câteva consideraţii generale despre modul de formare şi sursa de provenienţă a luminii materiale care ajunge la pământ, bazate atât pe scrierile biblice cât şi pe date ştiinţifice între care există o concordanţă deplină.

Lumina materială este o lumină creată de Dumnezeu, un dar al iubirii Lui pentru viaţă.

Dumnezeu se manifestă prin energiile Sale sub forma harului divin, iar experimentarea energiilor divine iau forma Luminii necreate. Această Lumină este asemănătoare cu cea văzută de apostolii Petru, iacov şi ioan, când isus S-a schimbat la faţă, pe muntele Tabor; „şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina” (mt.17,2).

Creştinismul are posibilitatea de a cunoaşte Lumina necreată prin Cristos. isus Cristos este „Lumină din Lumină” şi tot El ne spune: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (in.8,12). Lumina necreată este fără umbre şi poate să străbată întunericul morţii veşnice generat de păcat unde lumina cea creată nu poate pătrunde. „Lumina lumii” este o expresie folosită în legătură cu bucuria, binecuvântarea şi viaţa în contrast cu durerea, adversitatea şi moartea şi se referă la sfinţenia lui Dumnezeu, dar mai ales, la revelaţia iubirii Lui în Cristos şi la penetrarea

iubirii în vieţile întunecate de păcat. istoria omenirii decurge ca o confruntare sau ca o alternanţă permanentă între lumină şi întuneric, între bine şi rău sau chiar între viaţă şi moarte. „iată, vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii” (ir.21,8). binele înseamnă lumină, viaţă, iar răul înseamnă întuneric, moarte. Întunericul nopţii nu este un întuneric absolut pentru că noi, cei care-l străbatem, mai dispunem de anumite repere de orientare şi de surse palide de lumină. noaptea ne putem orienta după stele. În întunericul absolut suntem lipsiţi de orice lumină şi de orice mijloc de orientare. Acest tip de întuneric este întunericul morţii veşnice, moartea sufletului, generată de păcat. Însă isus este Lumina care nu poate fi cuprinsă de nici un fel de întuneric: „Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o” (in.1,5). Dacă lumina materială luminează calea trupurilor noastre, isus–Lumina lumii luminează calea sufletelor. El este atât Lumina cât şi Calea care ne conduce spre mântuire, iar rodul „luminii e în orice bunătate, dreptate şi adevăr”(Ef.5,9).

Calea spre mântuire este îngustă, dar deosebit de frumos luminată de o lumină fără asemănare, Lumina lumii şi a vieţii. măgeruşan ioan

ianuarie - februarie 2012

19

elitele bisericii unite din banat

Introducere

Când spunem cuvântul ”elită”, ne referim la persoanele considerate ca fiind cele mai bune sau cele mai remarcabile într-un anumit grup, dar şi la persoanele care, într-o privinţă sau alta, ocupă primele locuri într-o comunitate socioprofesională organizată. În ambele cazuri, avem de-a face cu o categorie relativ restrânsă de personalităţi, care se disting într-un anumit domeniu de toţi cei care nu fac parte din elită şi care, în raport cu aceştia, constituie „masa”. În prima perioadă a dictaturii comuniste (între anii 1944 - 1965) termenul n-a mai fost utilizat în vocabularul „limbii de lemn”, dar el s-a menţinut ca un cuvânt ce nu putea fi eliminat din vorbirea curentă după criterii ideologice mai ales că reflecta o realitate socială şi s-a impus odată cu primele manifestări ale civilizaţiei umane. Trecut la index pentru relaţia sa semantică (conducător – exploatator), termenul a continuat să existe oral în toate mediile socio-profesionale. În cea de a doua parte a dictaturii comuniste (1965 – 1989), termenul „elită” a evoluat semantic cu sens peiorativ, „elita” comunistă fiind denumită „nomenclatură”, după denumirea scriitorului rus Michael S. Voslensky dată grupului social-politic care ocupă orice fel de funcţii în ţările cu regimuri comuniste.

Termenul „elită” este în mod frecvent sinonim cu persoanele din clasa conducătoare sau guvernamentală.

După caz, el desemnează mediile guvernamentale, autoritatea administrativă, clasa politică sau, într-un sens mai larg, pe toţi cei care participă, în mod deschis sau din umbră, la elaborarea deciziilor importante ce influenţează viaţa poporului.

Din punct de vedere politicadministrativ, aceste elite, care au avut acces la funcţii de conducere în diverse domenii, au avut ca punct obligatoriu de trecere Academia „Ştefan Gheorghiu”, urmaşă şi replică naţională a şcolilor Cominternului şi a şcolilor Partidului Comunist din Rusia, cu obiectivul deservirii unui stat controlat de partidul Comunist Român, (sau prin nepotism).

Această Academie nu se putea detaşa de partid, deoarece era unul din instrumentele care atestau noul regim, îi

20

ianuarie - februarie 2012

dădeau o legitimitate şi îl reproduceau.

Astfel, această instituţie apare ca o nevoie pentru funcţionarea sistemului dictatorial.

Academia „Ştefan Gheorghiu” s-a înfiinţat în martie 1945, odată cu instaurarea regimului prosovietic în România, la 6 martie 1945 . La început, instituţia aceasta purta numele de Universitatea Muncitorească a Partidului Comunist din România având doar cursuri serale, datorită numărului mic de cursanţi. Următorul an a produs schimbări în denumirea ei, devenind Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu” de pe lângă Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român. Anul 1954 aduce un eveniment

important când şcolile „Jdanov” şi „Ştefan Gheorghiu” au fost unificate. Începând cu anul 1965, Academia a fost echivalată învăţământului superior, acordând diplome în „ştiinţe politice şi economice, în ştiinţe politice, în filozofie-sociologie, în economie şi în istoria mişcării muncitoreşti” . În anul 1971, CEPECA (Centrul de Pregătire a Cadrelor), înfiinţat în 1967, va funcţiona în cadrul Academiei „Ştefan Gheorghiu” sub numele de Institutul B, la Institutul A fiind formate cadrele de partid ale UTC şi ale organizaţiilor de masă, prin secţiunile: Ideologică, economică şi jurnalistică . În anul 1977 Academia ajunge să deţină monopolul în trei domenii: sociologie, comerţ exterior şi jurnalism. În primul rând, Academia „Ştefan Gheorghiu” a avut rolul să instruiască şi să producă „elite” prin recrutarea de persoane din rândul muncitorilor needucaţi, cu scopul de a menţine

baza muncitorească a PCR, dar şi de a creşte nivelul de educaţie al membrilor săi, chiar cu riscul unui proces mult încetinit . Un prim scop al funcţionării acestei Academii era trecerea de la „o poziţie de excludere sau marginalizare a comuniştilor în ambientul academic la o poziţie de dominare şi control asupra acestuia”.

Un alt scop important era nevoia de control politic şi social a funcţiilor în stat de către partid. Partidul Comunist avea nevoie să controleze toate domeniile din angrenajul socio-economic românesc, iar Academia „Ştefan Gheorghiu” a fost o instituţie prin care s-a putut gestiona uşor la nivel local şi central instruirea persoanelor de pe lista nomenclaturii.

Această instituţie a reprezentat un mijloc prin care conducerea ţării şi-a consolidat propria poziţie, viitori oficiali de partid şi şefi de întreprinderi, şcoliţi la „Ştefan Gheorghiu”, urmând să mulţumească mai târziu conducerii, oferind loialitatea lor.

Recunoaşterea politică şi profesională prin absolvirea Academiei se producea pe mai multe planuri. În primul rând, studenţii de acolo erau în marea lor majoritate scoşi din producţie pentru a participa la cursuri, aceasta fiind în sine o recunoaştere. S-au creat astfel „grupuri de prestigiu”, generaţiile înrolate la Academie formând reţele informale care puteau să fie accesate rapid, membrii lor ajutându-se reciproc când era nevoie şi delimitându-se oarecum de cei ce nu studiaseră acolo .

Partidul Comunist, în această perioadă, a avut grijă să decapiteze elitele ţării, făcând loc doar persoanelor agreate de sistem şi pregătind noi persoane prin şcolile lor. Prin distrugerea adevăratei elite a ţării, a elitei politice, din cele două partide româneşti tradiţionale (naţional ţărănesc şi naţional liberal), comuniştii au făcut trecerea de la un regim democratic multi-partidic la dictatura partidului unic, partidul-stat. În iulie 1947 a fost montată înscenarea de la Tămădău. Un grup de fruntaşi ţărănişti au fost arestaţi în momentul în care intenţionau să părăsească ţara, pentru a continua rezistenţa din exil. Ca urmare, PNŢ a fost scos în afara legii, iar întregii conduceri

ţărăniste i-a fost intentat un proces pentru trădare de ţară.

Condamnările au fost grele : iuliu maniu şi ion mihalache au fost condamnaţi la închisoare pe viaţă; alţi lideri ai partidului au primit şi ei pedepse grele. Conducerea partidului a fost practic decapitată, PnŢ fiind pus în imposibilitatea de a mai desfăşura activităţi importante până la căderea regimului comunist.

După interzicerea Partidului naţional Ţărănesc, liberalii şi-au încheiat activitatea tacit. Partidul naţional Liberal a dispărut de pe scena politică, ziarul partidului şi-a încetat apariţia în noiembrie 1947. În rândul membrilor PnL au fost efectuate sute de arestări. În februarie 1948 s-a creat Partidul muncitoresc Român prin fuzionarea Partidului Comunist Român cu Partidul Social Democrat. În realitate, a avut loc un Proces de racolare a socialiştilor de către comunişti. Au fost efectuate arestări în rândul socialiştilor care s-au opus fuziunii, iar liderii PSD au fost condamnaţi la ani grei de închisoare sub acuzaţia de „înaltă trădare”.

Ofensiva finală pentru sovietizarea ţării s-a produs în anul 1948. În acest an toate instituţiile au fost refăcute după şablonul existent în uRSS: justiţia, securitatea, învăţământul, academia, cultele etc. La 11 iunie a fost decretată naţionalizarea principalelor mijloace de producţie . Această trecere a proprietăţilor sub controlul statului s-a făcut prin diferite mijloace şi în mai multe etape. Proprietăţile agricole, rămase prin reforma agrară din 1945 la 50 de hectare, au fost sechestrate în 2/3 martie 1949. Proprietarii şi familiile lor au fost deportaţi în locuri îndepărtate, iar pământul şi inventarul trecut în posesia primelor gospodării agricole de stat (G.A.S.).

După datele comunicate chiar de Partidul muncitoresc Român, au avut loc între 1949 – 1952 peste 80.000 de arestări din rândul țărănimii româneşti, din care 30.000 finalizate cu sentinţe de închisoare.

Cuvântul ”elită” are şi o conotaţie teologică, sensul primordial al termenului fiind cel moral. Etimologic provine din limba franceză. Dicţionarul explicativ francez Larousse îl defineşte astfel: 1 „ceea ce este cel mai bun”; 2. „ceea ce se distinge” (prin trăsături morale pozitive). În ambele cazuri se face trimitere la sensul etico-moral al termenului. În vocabularul teologic creştin cuvântul „elită” a primit şi o conotaţie ecleziastică, cu trimitere la ierarhia bisericească, uzuale fiind expresiile „ales”, „vrednic”, „distins”, „deosebit” etc. isus Cristos şi-a ales un grup restrâns de „chemaţi”, de ucenici. Cei doisprezece apostoli au format „prima elită” creştină. La rândul lor, apostolii, în misiunile lor pastorale şi-au ales colaboratori persoane „distinse” (exemplu: Faptele Apostolilor, Epistolele Pauline etc.), înzestrate cu vocaţie, care mai apoi au fost consacraţi misiunii mântuitoare a lui isus Cristos, instituindu-se ierarhia creştină ca elită consacrată acestei misiuni.

Tactica de a distruge elitele din diferite domenii politicadministrative s-a aplicat şi în cadrul tuturor cultelor religioase din România. Planul pentru distrugerea bisericilor care activau în România a diferit de la un caz la altul, scopul urmărit a fost acelaşi: de a se dezrădăcina credinţa şi de-a se impune ateismul materialist dialectic. biserica Ortodoxă Română, majoritară, a fost decapitată. Înalţii ierarhi au fost înlocuiţi , unii dintre ei murind în condiţii suspecte , alţii fiind arestaţi şi primind domiciliul obligatoriu în mănăstiri. În anul 1959, Securitatea şi Departamentul de Stat pentru Culte au redus cu două treimi numărul mănăstirilor şi al călugărilor, fără voia Patriarhului, pe motiv

că aşezămintele monahiceşti ascundeau partizani din munţi şi elemente reacţionare . Tot în această perioadă au fost arestaţi preoţi pe motiv că răspândesc misticismul şi se opun orânduirii socialiste. Cercurile de discuţii au fost interzise, iar pentru descurajarea lor au fost fabricate procese politice („Rugul Aprins”) . În perioada comunistă, biserica Romano-catolică, a avut un statut de biserică tolerată, dar nerecunoscută oficial. Concordatul cu Vaticanul a fost denunţat unilateral de Republica Populară Română. În această perioadă, biserica Catolică era considerată imperialistă, acuzată că ar avea legături cu străinătatea, precum şi că era cuib de spioni şi trădători. O serie de procese politice s-au soldat cu condamnarea sau expulzarea personalului nunţiaturii Apostolice din bucureşti. Ca şi în cazul celorlalte biserici, şcolile catolice au fost desfiinţate şi preluate de stat, episcopii şi preoţii au fost arestaţi.

Cultele protestante şi neoprotestante au fost urmărite şi persecutate pe motiv că ar fi fost „dirijate din exterior”, comuniştii neacceptând asemenea activitate, care să nu fie supusă controlului lor. În acest ambient, al schimbării elitelor ţării în toate domeniile statului cu cele provenite din Academia „Ştefan Gheorghiu”, biserica Greco-catolică, cu 1,5 milioane de credincioşi, cea de a doua biserică naţională, a fost interzisă în decembrie 1948, deoarece episcopii şi preoţii ei nu au semnat declaraţia de trecere la ortodoxie. Refuzul semnării declaraţiei a făcut ca ierarhii bisericii Greco-Catolice şi preoţii ei să fie arestaţi. biserica a funcţionat în continuare în clandestinitate. În anul 1948 Episcopia Greco-Catolică de Lugoj, conform Anuarului Pontifical avea: 213 biserici, 235 parohii (22 Capele), 208 preoţi (în acest an au fost hirotoniţi 3 preoţi, iar 7 preoţi au trecut la Domnul), 19 seminarişti și 127.763 credincioşi.

Din cei 208 preoţi ai Episcopiei Greco-Catolice de Lugoj am identificat 35 de preoţi care s-au opus trecerii la biserica Ortodoxă. identificarea acestor preoţi a fost posibilă datorită fişelor matricole penale existente pe site-ul www. crimelecomunismului.ro. Aceste fişele oferă date despre o persoană care a trecut prin detenţia comunistă și în care putem găsi următoarele: date de identificare, data şi locul naşterii, părinţii, starea civilă, ocupaţia, domiciliul la data arestării, studiile, apartenența politică, confesiune, motivul arestării sau al reţinerii, locurile de detenţie și perioada, dacă a avut proces sau nu, felul ieşirii din detenţie (expirarea pedepsei, graţiere, amnistie, evadare, execuţie, moarte). În aceste fişe matricole penale apar persoane care au fost condamnate prin proces; persoanele care au fost reţinute anchetate, sau alte cazuri fără să fi avut proces, apar doar sporadic. un minus al acestor fişe constă în faptul că unele rubrici erau necompletate, sau erau completate ilizibil. În Raportul Final găsim date prelucrate din aceste fișe, care oferă informații statistice importante cum ar fi: locurile de detenţie, „originea socială”, studii, ocupaţie, starea civilă, încadrarea juridică, locul naşterii, tipul de pedeapsă, durata pedepsei.

Va urma ca în fiecare număr al revistei să prezentăm, pe rând, clerici ai Eparhiei de Lugoj care au suferit în urma prigoanei comuniste.

Sergiu Soica (va continua în numărul următor...)

ianuarie - februarie 2012

21

între luptă personală și dar divin

rugăciunea

Nu este uşor să vorbeși despre rugăciune, având în vedere că aceasta este o realitate personală, o realitate intimă, iar despre lucrurile intime este dificil să vorbeşti. Rugăciunea nu se dobândeşte prin înţelepciune, deoarece se adresează sferei celei mai profunde a vieţii spirituale. De aceea, un discurs despre rugăciune se adresează, în primul rând, celor care au experimentat deja această realitate, chiar şi într-un mod foarte superficial. Cum am putea să explicăm gustul unui ananas unei persoane care nu a gustat niciodată acest fruct?

Rugăciunea este punctul de întâlnire cu Dumnezeu, deci este o experienţă de credinţă, prin intermediul căreia se poate ajunge la cunoaşterea lui Dumnezeu, o cunoaştere experimentală, nu una intelectuală. Faptul de a-l cunoaşte în mod direct pe Cel ce ne-a creat este o necesitate fundamentală a fiinţei umane, necesitate ce ar trebui să devină dorinţă arzândă. Rugăciunea este expresia cea mai profundă a dorinţei de Dumnezeu, o dorinţă care există în orice om, bineînțeles la nivele diferite de tangibilitate, însă aceasta există, în virtutea faptului că fiecare om poartă în sine imaginea divinităţii. Această imagine doreşte să se unească cu creatorul ei şi astfel ia naştere această dorinţă de Dumnezeu. Într-o altă perspectivă, trebuie menţionat că rugăciunea nu este un

22

ianuarie - februarie 2012

medicament anti-depresiv sau antistress. Rugăciunea nu ne face neapărat să ne simţim mai bine, ci rolul ei ar fi acela de a ne trezi din somnul nostru letargic şi a ne face conştienţi de păcatele noastre.

Vorbind despre rugăciune, nu putem trece cu vederea un aspect cu totul deosebit, şi anume raportul dintre rugăciune şi teologie. Din păcate, de multe ori putem observa cum teologia devine doar un simplu conţinut gnoseologic, o simplă ştiinţă, o simplă bază de date cu care teologul operează în momente bine definite. Astăzi, mai mult ca oricând, această mentalitate trebuie depăşită! Singura formulă pe

care Isus ne-a lăsat-o în mod direct a fost o rugăciune, nu o formulă dogmatică.

Aceasta ne arată în mod clar că, în ceea ce priveşte credinţa, pe primul loc este rugăciunea. Astfel, rugăciunea se conturează ca un loc privilegiat pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Când în acest loc privilegiat se întâlnesc mai mulţi oameni cu aceeaşi dorinţă de a vedea faţa lui Dumnezeu, ia naştere liturgia. Din păcate, mulţi reduc liturgia la un simplu ritual magic, fără să îşi dea seama că aceasta ne pune în contact cu o realitate, singura Realitate cu adevărat adevărată şi care contează, care ne asigură fericirea. De aceea, nu Dumnezeu are nevoie de liturgia noastră, ci noi avem nevoie de aceasta ca instrument prin care ne putem ridica spre contemplarea feţei divine.

Locul privilegiat de întâlnire cu Dumnezeu este inima fiecărui om, iar adevărata rugăciune izvorăşte din profunzimea inimii. Acesta este un aspect extrem de important al rugăciunii, întrucât deseori omul este prins de un entuziasm indefinibil pentru rugăciune. Acest entuziasm nu poate fi de durată, iar când acesta dispare, poate dispărea şi înâlnirea noastră cu Dumnezeu prin rugăciune.

Prin urmare, acest entuziasm trebuie să prindă rădăcini în profunzimea inimii, astfel încât dorinţa de a-L întâlni pe Dumnezeu să rămână constantă.

Rugăciunea, văzută depositum fidei prin excelenţă, are şi o profundă

dimensiune cristologică. Cristos s-a făcut om; ceeace presupune că întreaga mea umanitate poate deveni loc de întâlnire cu Dumnezeu, deci rugăciune. Prin urmare, rugăciunea trebuie să angreneze şi corpul, iar în această cheie trebuie interpretate şi toate gesturile corporale din timpul liturgiei. Fiecare gest în sine este o rugăciune şi are o profundă încărcătură spirituală. De multe ori, corpul ajută sufletul să se trezească din letargie, iar în acest sens tăcerea şi postul devin ele însele rugăciune. Într-un mod asemănător trebuie înţeles şi celibatul: acesta este un mod de rugăciune.

Cei care aleg celibatul în vederea unei funcţii, ca un sacrificiu uman sau ca o simplă exigenţă a sacerdoțiului, ar trebui să îşi reevalueze alegerea făcută, pentru că, dacă celibatul a fost ales pentru aceste motive, acesta va deveni o pacoste, o povară mult prea grea.

O greşeală aproape fatală, ce se poate comite referitor la rugăciune, ar fi aceea de a crede că aceasta este ceva absolut natural şi vine de la sine. uneori rugăciunea poate fi ceva natural, dar de multe ori rugăciunea înseamnă luptă şi osteneală. Chiar dacă rugăciunea are o dimensiune evident naturală, aceasta nu înseamnă că actul de a se ruga vine în mod natural, pentru că natura noastră umană este coruptă de păcat, drept pentru care nu se va opri asupra ei în mod natural. În primul rând există lupta pentru a ne convinge de importanţa rugăciunii, iar apoi există lupte pentru a găsi timpul, spaţiul şi starea de spirit necesare pentru rugăciune. mai mult, chiar şi când omul doreşte să se roage, duşmanii vor încerca să-l oprească. De aceea, rugăciunea nu va fi niciodată o „posesie” a omului sau un lucru cucerit de om, ci este o dinamică eternă ce trebuie reînnoită zi de zi. Astfel în viaţa oricărui om, apar şi perioade de ariditate, când rugăciunea trece prin obscuritate. În aceste cazuri rugăciunea devine o luptă împotriva descurajării. În aceste momente este nevoie, mai mult ca oricând, de invocarea Sfintei Treimi, întrucât

rugăciunea este şi un dar al Spiritului Sfânt. În final, cred că este legitim să ne întrebăm unde ne duce rugăciunea? Scopul rugăciunii este acela de a ne pune în comuniune cu Dumnezeu şi cu ceilalţi oameni, şi nu acela de a ne face virtuoşi. De aceea, chiar şi în rugăciunea personală, oamenii din jurul nostru trebuie să fie prezenţi, întrucât rugăciunea este deschidere spre alteritate. Cuvintele pe care le rostim în taina inimii noastre se unesc cu acelea rostite de ceilalţi oameni în cămăruţa inimii lor, iar astfel se conturează comuniunea de care vorbeam. Acest principiu al comuniunii capătă valenţe mult mai profunde atunci când vorbim de rugăciunea comunitară, făcută în seminarii, biserici, mănăstiri, dar şi în fiecare familie. Faptul că mai multe persoane rostesc aceleaşi cuvinte, deja denotă o oarecare comuniune! ultimul stadiu al itinerariului rugăciunii este acela de a deveni noi înşine rugăciune, şi nu doar să ne rugăm.

Rugăciunea nu trebuie să mai fie un moment al zilei, ci toată viaţa noastră trebuie să se transforme în rugăciune. În cele din urmă, nu trebuie pierdut din vedere că Spiritul Sfânt se roagă în noi, iar noi nu trebuie să facem altceva decât să conştientizăm acest lucru fundamental, altminteri totul rămâne la stadiul de cuvinte goale. După cum am văzut, rugăciunea este o luptă personală, dar în acelaşi timp rămâne un dar de la Dumnezeu care trebuie cerut cu înflăcărare şi perseverenţă în fiecare zi.

Dan Pătrașcu - baba

ianuarie - februarie 2012

23

buna vestire

zorii mântuirii noastre

În fiecare an la data de 25 martie, cea mai mare parte a creştinătăţii, sărbătorim „BUNA VESTIRE”, adică vestea cea bună că Preacurata Fecioară Maria va naşte pe Fiul, care va izbăvi omenirea de păcatul strămoşesc. Această veste, prin evenimentele ulterioare, dovedeşte că reprezintă primii zori apăruţi pe bolta mântuirii neamului omenesc.

Iubitorul de oameni, preabunul Dumnezeu, care poartă deapururi, grijă întregii omeniri, plin de dragoste şi îndurare, văzând făptura mâinilor Lui înrobită şi chinuită de puterile diavoleşti şi împinsă către patimile cele pline de ocară, de dispreţ şi supusă închinării la idoli, a găsit cu cale să trimită pe Fiul Său, cel Unul născut, pe Domnul nostru Isus Hristos, ca să mântuiască neamul omenesc de robia păcatului adamic, cel care a împins omenirea în mâinile nemiloase ale necuratului.

Pentru că Dumnezeu a voit ca acest eveniment să rămână, un timp, tăinuit nu numai satanei, ci chiar puterilor cereşti, a încredinţat această misiune unuia singur dintre căpeteniile îngerilor, preamăritului arhanghel Gavril, vestitor al tainelor dumnezeieşti.

Fiind trimis de Dumnezeu, îngerul Gavril a ajuns în cetatea Nazaret din Galileea la Fecioara Maria căreia îi transmite salutul cerului:„Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei!”.

Adolescenta Marie nu a înţeles sensul acestui salut şi atunci îngerul îi transmite vestea cea mare şi dătătoare de mari speranţe spunându-i:„ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele Lui Isus.

Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt Se va chema”. Dar nedumerirea Mariei se accentuează şi mai mult pentru că ea nu ştia de bărbat dar îngerul a intervenit din nou şi a

24

ianuarie - februarie 2012

zis: „Spiritul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul Care Se va naşte din tine Fiul lui Dumnezeu Se va chema […] Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă” (Lc.1,26-37). Nici aceste cuvinte nu au avut menirea să aducă o clarificare totală asupra misiunii pe care trebuia să o îndeplinească Maria. Era normal să fie aşa, deoarece nici ea şi nici întreaga umanitate nu a mai cunoscut o asemenea veste. Dar ea, când a aflat că cel care aşteaptă răspunsul ei este însuşi Dumnezeu, fără să ezite nici un moment, consimte răspunzând: „Iată, roaba Domnului.

Fie mie după cuvântul tău!” (Lc.1,38). „Puterea Celui Preaînalt” a umbrit pe Maria, dar aceasta nu a însemnat că ea a fost trecută într-un con de umbră al nepăsării, ci mai de grabă a intrat sub cupola harului divin care a adus lumină Mariei şi prin ea, Lumina lumii. Ce poate fi mai înălţător pentru o fecioară adolescentă ca Maria decât vestea că va fi mama Unicului Fiu a lui Dumnezeu şi prin El, mama mântuitoare a întregii umanităţi? Fecioara Maria a acceptat, în mod liber, să-şi jertfească trupul şi apoi a primit o dublă răsplată: maternitatea şi pururea feciorie, devenind „Născătoarea de Dumnezeu”.

Zămislirea, şi apoi naşterea, nu au adus stricăciune fecioriei Mariei, dar au realizat sfinţenia trupului său. Dintre toate creaturile, Fecioara Maria a trăit cel mai mult sub harul divin. Întreaga ei viaţă a fost un consimţământ perfect la toate lucrările Spiritului Sfânt, acesta conducând-o la o iubire din ce în ce mai înaltă. Sf. Fecioară a avut privilegiul de a nu avea nici o umbră de păcat fiind pregătită de Tatăl Ceresc pentru a concepe, de la Spiritul Sfânt, pe Cel pe care nu-L poate cuprinde universul, pe Mântuitorul Isus Hristos. Cum am putea să ne îndoim de sfinţenia cu care a împodobit-o Dumnezeu pe Maria? Nici o femeie din lume nu a fost salutată de către vreun înger aşa cum a salutat-o arhanghelul Gavril pe Fecioara Maria: „Bucură-te ceea ce eşti plină de har”.

Minunată cinste! Noi, oamenii, nici nu o putem bine înţelege, pentru că virtuţile cu care a fost împodobit sufletul Mariei nu pot fi înţelese, pe deplin, de mintea omenească din care cauză anumiţi creştini sunt indiferenţi faţă de Sfânta Fecioară.

Biblia arată ce semne poartă Maria în cer: „Şi s-a arătat în cer un semn mare: O femeie învesmântată cu soarele, şi luna era sub picioarele ei, şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele” (Ap.12,1). O cunună de stele asemănătoare se găseşte şi pe drapelul Uniunii Europene care este format tot din 12 stele dispuse circular pe un fundal de culoare albastră.

Zorii mântuirii noaste aduşi de vestea cea mare a întrupării Domnului Isus a fost transmisă de înger prin cuvânt; Maria şi-a dat acceptul prin cuvânt; deci Isus - Cuvântul, cel mai presus de fire, a luat chipul omului şi S-a întrupat prin cuvânt pentru că „La început era Cuvântul” (In.1,1). Aceasta este puterea cuvântului care zideşte şi care înalţă pe omul iubitor de Dumnezeu pe cele mai înalte culmi ale virtuţilor creştine.

Aceşti zori, ajunşi la sufletul fiecărui creştin, spulberă umbra păcatului adamic şi aduc speranţa mântuirii, care este flacăra nestinsă a credinţei şi a dragostei creştine.

Măgeruşan Ioan

GÂnDuRi

la aniVersare

Dacă în viaţa fiecărui creştin există două sărbători de mare bucurie – Crăciunul şi Paştele – în viaţa fiecărui om există o sărbătoare deosebită: aniversarea zilei de naştere.

Anul acesta, PS Alexandru mesian a aniversat frumoasa vârstă de 75 de ani, pe care credincioşii Eparhiei noastre – şi nu numai – au celebrat-o cu mult respect, dar şi cu multă bucurie. Această aniversare s-a deosebit de celelalte fiindcă ea a coincis cu apariţia unei lucrări (a treia) a PS Alexandru intitulată: Scrisori Pastorale de Crăciun şi de Paşti. Evenimente 1996-2011.

Aşa cum arată titlul, cartea adună activitatea PS Sale în anii păstoririi Eparhiei de Lugoj. Apărută în condiţii grafice deosebite, cartea apare de început ca un simbol încă de pe copertă, prin tabloul înmânării Cheilor Împărăţiei Cerurilor de către isus, Sfântului Petru. În Cuvântul introductiv realizat chiar de PS Alexandru, se prezintă necesitatea realizării unei astfel de lucrări, dar şi o istorie a Pastoralelor de-a lungul timpului.

Aşa cum arată titlul, pastoralele sunt împărţite în funcţie de apariţia lor, vis-a-vis de cele două mari sărbători.

Fiecare pastorală începe cu un motto legat de praznicul aniversar, iar dezvoltarea se realizează în funcţie de importanţa evenimentelor creştine din anul respectiv.

Ceea ce impresionează în Pastoralele de Crăciun este referirea permanentă pe care Episcopul nostru o face la păstori. Este o metaforă la activitatea Dumnealui despre care însuşi afirmă: „lucrarea să fie pentru toţi cititorii o ocazie de a-şi fortifica credinţa în Dumnezeu, Domnul istoriei, în isus Cristos, unicul mântuitor, care este speranţa şi dragostea noastră.”

Pe parcursul pastoralelor suntem îndemnaţi să preamărim pe mama noastră – căci, dacă intrăm în staulul de la betleem şi-l contemplăm pe Dumnezeu făcut prunc, nu putem să nu avem alături de noi şi pe Fecioara maria, mama lui isus.

Prin Pastoralele de Crăciun, PS mesian scoate în evidenţă ideea că: „În jurul Sfintei Familii omenirea îşi găseşte speranţa…iar mesajul de pace al îngerilor este principalul mesaj pe care isus îl va răspândi în lume”.

Pastoralele de Crăciun fac în unele părţi trimiteri către cele de Paşti prin ideea că ziua naşterii mântuitorului aduce „lumina cea adevărată care luminează pe tot omul”.

Acest pasaj face legătura între Pastoralele de Crăciun şi cele de Paşti fiindcă de la prima pastorală ni se explică semnificaţia frumosului salut al Sărbătorii: „Cristos a înviat!”.

El implică ideea că: - „nădejdea noastră nu a rămas în mormânt.”

- „iubirea noastră faţă de Cristos nu a fost învinsă de ură.”

- „bunătatea a învins răutatea.”

- „Adevărul a învins minciuna.”

- „nevinovăţia a învins păcatul.”

- „Durerea s-a schimbat în bucurie căci Părintele Ceresc nu ne-a părăsit.”

- Așteptarea noastră nu a fost zadarnică căci „lumina care a răsărit astăzi din mormânt este lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume”.

Pastoralele de Paşti ne învaţă şi ceea ce trebuie să facem ca să ne mântuim sufletul şi anume să urmăm exemplul mântuitorului nu numai până la Cină, ci urcând Calvarul vieţii cu răbdare, încredere şi dragoste, căci aşa cum se arată în motto-ul Pastoralei din anul 1999, „Eu sunt Învierea şi Viaţa.

Cine crede în mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.” (in. 11,25) Cred că ideea care se desprinde din toate Pastoralele de Paşti este aceea că: „Acela care a înviat din morţi va şterge toată lacrima de la toată faţa”.

Ceea ce străbate ca un fir roşu cele două capitole ale lucrării este referirea la contemporaneitate, la omenire, căreia PS Alexandru îi transmite sentimentul de entuziasm, în ciuda greutăţilor vieţii, şi speranţa în ajutorul lui Dumnezeu care îi iubeşte pe oameni atât de mult, încât L-a trimis pe unicul Său fiu prin noi. În ciuda faptului că partea a treia este o înşiruire de date, ea este cea mai importantă. Aceasta prezintă activitatea concretă a PS Alexandru şi participarea la diferite evenimente în decursul a 16 ani de pastoraţie şi acestea nu sunt puţine, cele mai importante fiind în număr de 120.

Preasfinţitul nostru, în marea sa modestie, nu se va lăuda niciodată cu evenimentele la care a participat, dar ele sunt elocvente pentru faptul că Dumnealui este o personalitate nu numai pe plan local, ci chiar pe plan naţional (dacă ne referim la biserica noastră Română unită cu Roma, Greco-Catolică), dar este şi o personalitate pe plan internaţional.

Participarea la diferite evenimente internaţionale, dintre care unele alături de Sfântul Părinte, sunt elocvente pentru importanţa personalităţii sale. Dovada o constituie fotografiile care apar în Partea a iV-a şi care îl prezintă pe toate continentele lumii alături de personalităţi religioase şi laice.

Apariţia acestei cărţi, odată cu aniversarea zilei de naştere a PS mesian, marchează 16 ani de activitate fructuoasă în diverse domenii şi de aceea a-şi numi-o „cartea bilanţului”.

Să ne bucurăm că turma noastră este condusă de un astfel de păstor, să-i urăm „La mulţi ani” cu sănătate şi daruri multe de la Dumnezeu, activitate pastorală îndelungată şi apariţia a cât mai multe cărţi! măriuca bacău ianuarie - februarie 2012

25

Evenimente culturale

martie - aprilie

Expoziție cu obiecte de epocă Marți, 6 martie, de la ora 18:00, Muzeul de Artă îi așteaptă pe timișoreni la vernisajul expoziției Restituiri - Istoria unui meșteșug. Evenimentul va fi urmat de un microrecital al formației Acoustica (Daniel-Silvian Petre & Emil Kindlein) în ceainăria Carturești Mercy, de la ora 19:30. Expoziția, adăpostită de Muzeul de Artă Timișoara până la final de martie, are la bază colecția particulară a domnului Emil Kindlein, nepotul lui Petru Kindlein, meșter ceasornicar și bijutier din Lugoj.

Piesele de colecție reconstituie prăvălia și atelierul de ceasornicar și bijutier al lui Petru Kindlein care a funcționat în Lugoj în prima jumătate a secolului al XX-lea. În expunere vor fi prezentate mobilierul atelierului, bancul de lucru, uneltele specifice unui atelier de orologerie și giuvaergie, firme, reclame de epocă, dar și documente și tipărituri prin care este prezentată istoria familiei și a meșteșugului.

Această atmosferă va fi completată cu expunerea colecției de ceasuri a domnului Emil Kindlein (ceasuri de perete, de buzunar, de mână, deșteptătoare), iar apoi prelungită la un ceai și o cântare bună în ceainăria Cărturești Mercy. În cadrul programului Muzică de colecție, Daniel-Silvian Petre & Emil Kindlein vor prezenta reinterpretări acustice ale unor piese de la Nirvana, The Doors, Johnny Cash, Janis Joplin, Led Zeppelin, unele dintre ele fiind și traduse, dar și blues de la 1930, piese culese de Anton Pann sau compoziții proprii pe versuri de Ion Minulescu și Daniel Silvian Petre.

Comemorare ”Suburi pentru Japonia” Clubul de Kendo şi Iaido Sam-Sho Timişoara comemorează printr-un act cultural tragicele evenimente din Japonia, din urmă cu un an.

Gest simbolic de solidaritate cu naţiunea niponă, evenimentul “Suburi pentru Japonia” se va desfăşura în data de 11 martie, de la ora 14:30, în Piaţa Victoriei din Timişoara.

Mii de lovituri de kendo, un efort susţinut, de grup, care să marcheze efortul poporului japonez în reconstrucţia ţării, comemorând şi dispariţia tragică a miilor de oameni loviti de dezastru. La eveniment va fi prezent domnul Nobumitsu Takamatsu, ataşat cultural la Ambasada Japoniei în România

ianuarie - februarie 2012

Serie de filme germane Centrul Cultural German Timişoara, lectoratul DAAD din cadrul Universităţii Politehnica din Timişoara şi librăria Cărtureşti continuă seria de filme germane sub titlul „…în mijlocul Germaniei”.

Lansare ”Revista de Povestiri” Pe 14 martie, la Librăria Cartea de Nisip, iese in lume Revista de Povestiri!

Expoziție de pictură și grafică Miercuri, 29.02.2012, la orele 15, în foaierul din incinta Filarmonicii Banatul din Timișoara, se deschide expoziția cu vânzare ce cuprinde cele mai frumoase lucrări ale tinerilor studenți ai Facultății de Artă și Design din Timișoara.

Expoziția face parte din proiectul FiloArte (a treia ediție) inițiat de Asociația Lions Iris Timișoara, proiect ce își propune promovarea tinerilor artiști.

Revista de Povestiri promovează Lucrările expuse vor putea fi admirate în această locație până pe literatura prietenoasă și lectura creativă și își propune să devină un spațiu al 30.04.2012. imaginației, al talentului literar liber

26

și deschis spre interacțiune, spre joc.

Creațiile care te întâmpină aici spun o poveste, fie că o fac prin genul povestirii, al poeziei, al imaginii sau în alt fel.

Textele publicate în revistă au cel mult trei pagini și sunt scrise în majoritatea lor de autori debutanți, cu toate că ne lăudam și cu autori cunoscuți și admirați. Revista de Povestiri vrea să stimuleze scrisul, așa că pune la dispoziție spațiu pentru povestiri primite de la cititori și dă șansa celor care se potrivesc conceptului revistei să devină colaboratori permanenți.

Peliculele vor atinge teme precum dorul, viaţa de zi cu zi sau speranţele.

Proiecţiile vor avea loc în ceainăria librăriei Cărtureşti de pe strada Mercy, începând cu 02.02.2012, din două în două săptămâni, întotdeauna joia, de la ora 18:30.

Toate filmele vor fi prezentate în limba germană cu subtitrare în engleză.

Adela Oprișa (surse: evive.ro, timisoaraazi.ro, timisoreni.ro)

Postul Paștelui să fie pentru toți un timp de smerenie și de întoarcere către Dumnezeul cel atotputernic!

abonamEntE: Abonamentele se fac prin responsabilii cu revista din PAROHII, sau se poate trimite contribuţia pentru abonament prin MANDAT POŞTAL la adresa: OPRIŞA Mihai Răzvan Str. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap.5, 300270 Timişoara, jud. Timiş.

Vă rugăm să menţionaţi pe mandat “Abonament Reînvierea”, numele şi adresa unde să vă trimitem revista, eventual şi totalul de exemplare dorit dacă doriţi mai multe din acelaşi număr.

Contribuţia recomandată pentru abonament este de 5 RON pe exemplar (30 RON pentru 6 numere / 60 RON pentru 12 numere). Dacă vor apărea numere cumulate pe mai multe luni, abonamentul rămâne valabil până la primirea numărului de reviste plătite în avans.

SuSŢinErEa rEviStEi: În momentul de faţă, 50% din costul revistei este susţinut de către episcopie, iar 50% de către credincioşi prin contribuţia pentru revistă. Rugăm pe toţi cei care ar putea ajuta la acoperirea unei părţi din cheltuielile de tipărire să facă acest gest de caritate şi de cultură în acelaşi timp.

Dumnezeu să răsplătească acest efort şi să vă binecuvinteze! Toţi binefăcătorii vor fi pomeniţi la Sfânta Liturghie.

contribuŢia rEcomandată: Pentru a sprijini revista, contribuţia minimă recomandată pentru fiecare număr cumpărat din parohie este de 3 ron.

Buna Vestire

sagrada Familia, Barcelona, spania