CRESTEREA ORGANICA NOTE CURS 15 SPATIU PUBLIC POZITIV, CLADIRI MARI, STRUCTURA&DETALII, FORMAREA CENTRELOR prof dr arh RADU RADOSLAV 2014
Adnotari pe Alexander C.; Hajo N.; et al (1987) A New Theory of Urban Design, Oxford University Press ISBN 0-19-503753-7 New York
โ ข REGULA 4 SPAลขIUL URBAN POZITIV
REGULA 4
SPAŢIUL URBAN POZITIV
Viziunea fiind definită, ea trebuie aplicată pe un desen. Proiectul trebuie astfel făcut încît spaţiul dintre clădiri să aibă un caracter pozitiv. După urbanismul creat de CIAM spaţiul urban a devenit negativ. Spaţiul nu a fost înţeles ca fiind creat de clădiri. Ca atare fiecare clădire trebuie să creeze un spaţiu public coerent şi bine format în apropierea sa.
REGULA 4 SPAŢIUL URBAN POZITIV Această regulă se referă la 5 elemente: spaţiul pietonal, clădiri, grădini, străzi şi parcaje. În fap, este vorba de faptul că spaţiul pietonal, grădina, strada şi parcajul sunt formate de clădiri şi nu învers. Aşadar spaţiul devine elementul principal şi nu clădirea care este de fapt un simplu instrument pentru crearea spaţiului. Astăzi clădirea este punctul central şi nu spaţiu. Cele 5 elemente determină 5 subreguli şi anume:
REGULA 4
SPAŢIUL URBAN POZITIV
4.1 de fiecare dată cînd se construieşte o clădire ea trebuie concepută ca să creeze un spaţiu pietonal bine alcătuit ex Palatul Parlamentului (PP) 4.2 volumul clădirii concepute trebuie să fie el însuşi simplu şi bine alcătuit (exPP) 4.3 cîteodată clădirea trebuie să fie asfel alcătuită pentru a creea grădini. Ele trebuie să fie compacte, bine alcătuite. Principala deosebire a gradinii faţă de spaţiul pietonal este intimitatea şi liniştea.(exPP) 4.4 drumurile din zonă se vor extinde pentru a creea un acces direct la clădire (exPP) 4.5 trebuie ţinută o socoteală a tuturor spaţiilor de parcare. Dacă în zonă nu sunt spaţii de parcare suficiente, la o distanţă de maximum 160m de creşterea noastră trebuie construit un nou parking, în aşa fel încît clădirea să ascundă parcajul.(exPP)
REGULA 4
SPAŢIUL URBAN POZITIV
de fiecare dată cînd se construieşte o clădire ea trebuie concepută ca să creeze un spaţiu pietonal bine alcătuit Aceasta înseamnă pur şi simplu „clădirile în jurul spaţiului” şi nu „spaţiul în jurul clădirilor”. Astăzi clădirile sunt izolate precum insulele în ocean. Dacă analizăm planul lui Nolli din Roma vom constata că clădirile sunt relaxate pentru că scopul lor a fost de a forma spaţii. Fiecare nouă clădire trebuie ca să fie plasată într-o poziţie de unde împreună cu clădirile existente trebuie să formeze spaţii exterioare bine alcătuite. Fiecare nouă clădire începe să definească noul spaţiu pietonal ce va fi finalizat mai tîrziu în urma cooperării cu clădirile care nu s-au ivit încă. Fiecare nouă clădire trebuie să formeze un sistem de intersecţii şi străzi. Intersecţiile trebuie să fie la distanţe mici, la un pas de 100m legate între ele prin străzi şi pieţele trebuie să fie de 20m pe 30m. Funcţie de importanţa clădirii, de locaţia sa, spaţiul este de diferite mărimi. Aşadar este o ierarhie clară într-un oraş de dimensiuni de spaţii pietonale 4.1
PALATUL CULTURII REFUNCTIONALIZARE SPATIU INTERIOR
FOYER PALATUL CULTURII SPATIU INCHIS
PIATA VICTORIEI SPATIU PUBLIC
PALATUL CULTURII REFUNCTIONALIZARE SPATIU INTERIOR
FOYER PALATUL CULTURII SPATIU PUBLIC
PIATA VICTORIEI SPATIU PUBLIC
REGULA 4
SPAŢIUL URBAN POZITIV
4.2 volumul clădirii concepute trebuie să fie el însuşi simplu şi bine alcătuit a. volumul unei clădiri este o unitate simplă şi compactă sau este alcătuită dintr-o mulţime de volume simple şi compacte din care unul este întotdeauna major şi celălalte minore. b. intrarea principală a clădirii formează un centru natural şi puternic vizibilă de pe pietonala ce conduce. c. volumul este străpuns de „goluri”, care pot fi grădini, curţi de lumină. Nici o latură a clădirii să nu fie mai grosă de 12 m d. dacă este posibil ca clădirea să atingă printr-un calcan o clădire existentă în aşa fel încît împreună să formeze un ansamblu continuu în oraş. e. clădirea trebuie să aibă un calcan în aşa fel ca să fie posibil să se adoseze o altă clădire mai tîrziu. f. clădirea trebuie să fie poziţionată în aşa fel încît să ajute la protejarea, acoperirea parcajelor.
REGULA 4
SPAŢIUL URBAN POZITIV
4.3. cîteodată clădirea trebuie să fie astfel alcătuită pentru a creea grădini. Acestea trebuie să fie compacte, bine alcătuite. Principala deosebire faţă de spaţiul pietonal este intimitatea şi liniştea
-grădina este întotdeauna poziţionată la sudul clădirilor pe care le servesc (ex FAC DE ARHITECTURA) -nu este niciodată la şosea sau lîngă parcare (ex) -fiecare grădină are o formă frumoasă şi atractivă şi nu o simplă zonă de verdeaţă, ci este organizată cu legile ei proprii astfel încît florile, copaci, să formeze o structură clară.
REGULA 4
SPAŢIUL URBAN POZITIV
4.4 drumurile din zonă se vor extinde pentru a creea un acces direct la clădire DRUMURILE SUNT FĂCUTE PENTRU A SERVI CLĂDIRILE Principiile după care se construiesc drumurile: a. drumul nu este conceput înainte de clădire. astăzi reţeaua de drumuri se construieşte prima, clădirile vin apoi şi spaţiul pietonal în rîndul trei. Ierarhia corectă trebuie să fie inversă şi anume: SPAŢIUL PIETONAL, CLĂDIREA, DRUMUL
REGULA 4
SPAŢIUL URBAN POZITIV
4.5 spaţiul de parcare este ultimul element din ierarhia propusă. El trebuie plasat în aşa fel încît clădirea să-l înconjoare şi efectul asupra mediului să fie cît mai redus. -lotul de parcaje sau garaje este semiîngropat sau îngropat, în interiorul clădirii astfel încît clădirea să înconjoare spaţiile de parcare -în general un parcaj colectiv este făcut din benzi de 18m lăţime şi lăţimea totală este multiplu de6m (18, 36, 54m) -fiecare maşină are alocată o suprafaţă de 22,5mp pînă la 25mp. Deseori este mai economic a construi parkinguri mai mari decît este nevoia clădirii aferente. La următoarea extindere a clădirii acest surplus este redus, pînă la umplerea totală. -Locul de parcare trebuie să fie la mai puţin de 150m de clădirea pe care o serveşte. -Parcajele trebuie să fie legate de drum -Cînd părăseşti o parcare trebuie să vezi intrarea clădirii care este servită.
• REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI
REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI
• Întregitatea nu poate fi obţinută la nivel macro, la nivelul de oraş dacă la nivel de clădire nu obţinem acelaşi rezultat. Nu este o problemă de urbanism pur, noi ca urbanişti nu putem influenţa proiectarea clădirilor, dar ca studenţi este foarte important să parcurgem toate etapele unei proiectări de clădire într-o ordine ierahică. Este vorba de intrare, circulaţia principală, diviziunea principală a clădirii în părţi, spaţiile interioare, iluminarea naturală, mişcarea în clădire (care se armonizează cu poziţia clădirii vis a vis de spaţiul public şi de vecinătatea ei).
1985- 1989 Bucuresti – Casa Poporului Aleea Victoriei Socialismului
1985- 1989 Bucuresti – Casa Poporului Aleea Victoriei Socialismului
1985- 1989 Bucuresti – Casa Poporului Aleea Victoriei Socialismului
REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI Subregulile pentru amplasarea spaţiile publice majore
– 5.1.spaţiul public ca întreg mai mare determină mărimea clădirii, frontoanele, şi aproximativ planul parterului – 5.2.suprafaţa desfăşurată a clădirii dorite şi înălţimea clădirilor învecinate determină numărul de etaje al creşterii noastre – 5.3.dacă clădirea noastră are o parte principală trebuie identificată poziţia ei, înălţimea ei în volumul mare al clădirii – 5.4.trebuie determinată poziţia curţii interioare principale dacă este nevoie de ea şi a celorlalte curţi interioare – 5.5.trebuie determinată poziţia oricărei grădini principale în aşa fel încît să fim siguri că este orientată corect spre soare.
REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI
– – – – – -
5.6. trebuie identificate părţile minore ale clădirii şi ele trebuie poziţionate în părţile minore ale acesteia 5.7. trebuie determinată direcţia principală de apropiere faţă de clădire printr-un pietonalul şi fixată intrarea principală 5.8. trebuie amplasat holul intrării în spatele intrării ca un spaţiu major. El poate fi foarte mare ca suprafaţă şi ca înălţime 5.9. trebuie amplasate străzilor interioare, dacă este nevoie, ca străzi majore, avînd şi două nivele înălţime şi iluminare naturală la partea superioară. 5.10. trebuie introdusă lumina naturală prin curţi interioare dacă rezultă un volum mai gros de 12m 5.11. trebuie amplasate spaţiile interioare majore de mărimea holului (amfiteatru, sala de reuniuni)
REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI
–
–
– –
5.12. amplasaţi scara principală şi liftul în clădire. Nu uitaţi că scara este un spaţiu pe mai multe nivele şi nu o simplă diagonală. Ea trebuie tratată ca o încăpere deschisă cu o scară adosată pe unul din pereţii săi 5.13. plasaţi porticurile sau galeriile vitrate în jurul curţilor interioare şi nu uitţi să aranjaţi aceste curţi interioare ca holul principal să fie legat într-un fel de ele 5.14. dacă există părţi la parter ca spaţii publice sau comerciale cu acces direct din stradă identificati şi acele părţi care pot fi folosite ca atare (viaţă pe stradă) 5.15. în interiorul clădirii trebuie identificate „nodurile de interes” ca puncte cheie ale sistemului de circulaţie. Pieţele naturale precum cafenelee tutungeriile barurile trebuie amolasate în locurile unde se întîlnesc toate traseele din clădire în aşa fel încît ele te invită natural la aceste activităţi.
REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI
– 5.16. Determinaţi mărimile relative ale diferitelor departamente sau apartamente şi distribuiţi-le în diferite părţi ale clădirii. Dacă ele aparţin unor grupuri identificabile de utilizatori atunci permiteţi-le să-şi aleagă locaţia în clădire. Departamentele nu trebuie să fie pe acelaşi nivel de clădire. Este foarte bine ca un departament să ocupe chiar părţi tridimensionale din clădire – 5.17. Dacă un departament sau apartament are acoperişul său sau terasa sa şi există o deschidere spre ea trebuie definită bine această terasă încît variaţia de înălţime a etajelor trebuie acum stabilită.
REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI
– –
–
5.18. Dacă există cusături verticale între departamente, definiţi-le clar pentru a deveni vizibile din exterior şi din direcţia de apropiere, atunci cînd clădirea va fi gata. 5.19. Localizaţi scările secundare şi lifturile ce servesc departamentele. Aceste scări trebuie să se lege cu holul principal via sistemul de galerii sau porticele create anterior. Pentru apartamente scările pot fi în exterirul clădirii (viaţă pe stradă) Pentru birouri scările pot ajunge direct la parter ca să fie accesibile din exterior. Poziţia scărilor trebuie să fie uşor de explicat unei persoane străine. 5.20. Localizaţi poziţia intrărilor pentru fiecare departament pentru a putea fi văzut de pe scară. Această intrare trebuie conceputăi ca un volum major uşor de identificat şi acordaţi-i un sens clar de orientare în interiorul departamentului în aşa fel ca mişcarea naturală să fie către lumină
REGULA 5 PROIECTAREA CLĂDIRILOR MARI – 5.21. În interiorul fiecărui departament definiţi cea mai mare şi importantă cameră, sau camere şi plasaţi-le cu mare grijă ca să aibă lumină, respect pentru acces, privelişte, într-o ierarhie specială în departament. În unele cazuri această cameră mare poate avea înălţimea mai mare ca restul încăperilor – 5.22. Definiţi apoi lanţul major de camere în raport direct de importanţă cu camera mare. Atenţie la lumina naturală. Nu vă faceţi prea mare grijă pentru spaţiile de circulaţie. Circulaţia de legătură dintre camere poate fi şi din una în alta. Dacă există diferenţe de înălţime între camera mare şi acestea, căutaţi soluţia structurală prin care se poate realiza asta. – 5.23. Dacă un departament are mai multe nivele utilizaţi scara interioară – 5.24. Utilizaţi diferite pasagii pentru a de acces la camerele din interiorul departamentului – 5.25.În final amplasaţi camerele mici precum băile, în spaţiile rămase libere
• REGULA 6 STRUCTURA ŞI DETALIILE
REGULA 6 STRUCTURA ŞI DETALIILE •
•
Construcţia fizică a unei clădiri cu structura sa şi cu detaliile sale nu pot fi separate de oraş dacă dorim să obţinem întregitate. La Ierusalim exista o ordonanţă care obligă cum trebuie să fie finisată o clădire cu piatră naturală. Structura oricărei clădiri trebuie să genereze întreguri mai mici, respectiv elementele clădirii precum sunt modulurile structurale, stîpii, zidurile, ferestre, fundaţii etc Această regulă funcţionează pe două paliere şi anume: 1. primul set de reguli se ocupă cu organizarea tridimensională globală a structurii clădirii. Se cere ca structura fizică să fie în armonie cu volumul şi cu spaţiile unei clădiri. 2. al doilea set de reguli se referă la detalii. Regulile garantează ca exteriorul unei clădiri să fie în armonie cu spaţiul public exterior
REGULA 6 STRUCTURA ŞI DETALIILE A STRUCTURA (GLOBALĂ) Este necesar ca structura clădirii să fie organizată pe trei nivele şi anume:unitatea structurală, structura principală şi structura secundară. 6.1 configuraţia unităţii structurale O unitate structurală este un element structural tridimensional care există ca o entitate structurală de sine stătătoare. Ea poate fi pe mai multe etaje şi este delimitată de stîlpi, grinzi şi pereţi majori. Primul crochiu al unei clădiri este vizualizarea unităţilor structurale. Ea trebuie să fie vizibilă din exterior dar şi din interior. 6.2 structura principală În interiorul unei unităţi structurale este nevoie ca să existe elemente structurale principale precum stîlpii şi grinzile aferente. Structura principală defineşte camera principală şi poate utiliza stîlpi mai mari, tavane mai înalte în interiorul unităţii structurale. Această structură principală trebuie să fie citită din exterior dar şi din interior şi să fie în acord cu spaţiile mari. 6.3 structura secundară Camerele mici sunt definite de elemente structurale secundare Acestea pot fi pereţi, stîlpi secundari, grinzi secundare tavane mai joase etc.
REGULA 6 STRUCTURA ŞI DETALIILE B
DETALIILE Principii:
– Nivelul de bază. Există întotdeauna un nivel de bază a cărei înălţime este mai mare ca a celorlalte nivele şi care este marcată de o structură mai mare. – Linia acoperişului. Există întotdeauna o terminaţie, o linie a acoperişului marcată printr-o distincţie, o ornamentică, un parapete, etc – Diferenţierea. Nivelele sunt diferenţiate între ele fie prin mărimea ferestrelor, înălţimea lor, sau spaţialitatea elementelor structurale. Astfel etajul 2 şi 3 sau 3 şi 4 sau 4 singur pot să fie distincte – Toate clădirile au ferestre distincte cu un cadru vizibil – Suprafaţa totală a ferestrelor la o clădire este de cca 30-50% din suprafaţa anvelopei – Pot exista la ferestre structuri adiţionale, substructuri, care pot fi la aceiaşi scară sau mai mici – Nu este permisă prezenţa elementelor de beton prefabricate mai mari ca o grindă, ci clădirea trebuie făcute din elemente mici precum cărămizile, tencuite sau piatră naturală – Deschiderile în interiorul unei clădiri trebuie să fie identice cu excepţia motivaţiilor speciale.
• REGULA 7 FORMAREA CENTRELOR
REGULA 7 FORMAREA CENTRELOR • Este probabil cea mai subtilă dintre reguli. Este vorba de forma geometrică la toate scările operaţiunii. Aceasta înseamnă că orice creştere a clădirii, pînă la cel mai mic detaliu este în măsură să coopereze cu spaţiul adiacent lui în scopul de a crea un întreg mai mare Fiecare întreg trebuie să fie un centru el însuşi, dar trebuie în acelaşi timp să creeze un sistem de centre în jurul său.
REGULA 7 FORMAREA CENTRELOR Această definiţie se bazează pe conceptul de „centru” pe care trebuie să-l definim: – Centru este un „lucru” şi nu un punct. Un centru este o entitate, adică o clădire, un spaţiu, o grădină, un drum, un perete, o fereastră şi nu un punct care devine centrul unui cîmp mai larg. – Simetria. Un centru are deobicei cîteva elemente de simetrie bilaterală stînga dreapta. Aceasta nu presupune că toate centrele sunt perfect simetrice. Elementul cel mai important este că dacă o structură este asimetrică există o operaţiune concertată care tinde să aducă acel lucru în stare de simetrie sau un centru care este el însuşi produs de centre simple care au ele însele simetrii locale. Nu se permit aranjamente asimetrice întîmplătoare. – Un centru se referă mai mult la spaţiu şi nu la obiecte sau clădiri. Un astfel de centru definit ca un spaţiu este un întreg alcătuit din întreguri subsidiare.
REGULA 7 FORMAREA CENTRELOR Principiile de organizare a centrului
• este el însuşi un întreg, cu simetria lui • părţile sale sunt şi ele însele întreguri şi au simetriile lor • spaţiile sau clădirile din imediata vecinătate sunt şi ele întreguri cu simetriile lor • întregul este întotdeauna parte dintr-un întreg mai mare care are centrul lui şi simetria lui. –
LICEUL DE ARTE PLASTICE TIMISOARA STUDIU CRESTERE ORGANICA STUDIU 2012 AN v Autor Danciu Mihai, Hariga Ioana Indrumator Radoslav Radu
INCADRAREA IN TERITORIU
EXISTENT
PARTICIPANTI 1.PROPRIETAR TEREN/DEVELOPER 2.POLITICIAN 3.EXPERT/ARHITECT, DRUMARI, FINANTISTI, ETC 4. INSTITUTII PUBLICE/MONUMETE 5.POPULATIE 6.AUTORITATE PUBLICA
REGLEMENTARI
ECHIPARE TEHNICA PROPUNERI
OBIECTIVE- CIRCULATIA TERENULUI
REGULA 7 FORMAREA CENTRELOR
Creşterea şi simetria. – În operaţiunea de creştere este deosebit de rar ca un centru să fie perfect simetric. Este ca în univers, unde centrele cresc conţinînd tot mai multă asimetrie. Întotdeauna apare în acest caz o operaţiune concertată prin care noul centru îşi dă silinţa să introducă simetrie în cîmpul său şi nu reuşeste întotdeauna Un lucru care se luptă să fie relaţionat cu cîmpul complex din jurul lui pentru a crea un întreg va fi întotdeauna simetric dar nu ca un rezultat al intenţiei de a fi aşa ci mai degrabă ca un fapt inevitabil al devenirii.
• MULTUMESC