00 notiuni generale

NOTE CURS 00a 2014-2015 an IV STRUCTURI URBANE PROF DR ARH RADOSLAV R, ASIST DRD DANCIU MI Bibliografi selectiva: RADOSLAV R., (2000) -“TOPOS COMPORTAMENTAL – armonizarea dintre spatiul urban si comportamentul uman” Ed. Marineasa, Timisoara, ALEXANDER C., et al (1975) THE OREGON EXPERIMENT ed Oxford University Press New York ALEXANDER C., et al (1977) A PATTERN LANGUAGE, ed Oxford University Press New York ALEXANDER C., (1979) THE TIMELESS WAY of BUILDING, ed Oxford University Press New York ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York LYNCH K., (1960) (2012) IMAGINEA ORASULUI ed Biblioteca Urbansimul Seria Noua LYNCH K., (1984) GOOD CITY FORM, ed Cambridge, M.A. MIT Press LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING, ed Earthscan, London Sterling, VA MIKOLEIT A., PURCKHAUSER M., (2011) URBAN CODE, ed gta Verlag MALMKVIST L., van DUIJNE F., BEURLE D., (2015) CITIES OF THE FUTURE - ANTICIPATING TRENDS AND POSSIBILITIES WWW.FUTURE–IQ.COM etc

Adnotari, interpretari, traducere Radu Radoslav FAUT UPT 2014

introducere in “toposul comportamental” Din 2008 peste jumatate populatie este urbana.

Pe acest trend in 2050 populatia urbana este estimate la 6,3 miliarde 66% .

Peste 60% din terenurile proiectate sa fie incluse in urban pina in 2030, au fost déjà dezvoltate.

Lehna Malmkvist, Freija van Duijne, David Beurle (2015) CITIES OF THE FUTURE - ANTICIPATING TRENDS AND POSSIBILITIES WWW.FUTURE–IQ.COM

"Brida" - Paulo Coelho “Un text anonim al Traditiei spune ca fiecare om,... de-a lungul vieții, poate sa aibă doua atitudini: sa construiasca sau sa planteze.

Constructorii pot petrece ani intregi lucrand la proiectele lor, insă intr-o zi vor termina ceea ce fac.

Atunci se opresc si se simt limitati de proprii pereţi.

Viata işi pierde sensul atunci cand constructia s-a realizat.

Dar mai sunt si cei care plantează.

Uneori ei au de suferit din cauza furtunilor, a anotimpurilor, si rareori au odihna.

Spre deosebire de o clădire, grădina creşte necontenit si insusi faptul ca are nevoie de grija gradinarului face ca, pentru el, viata sa fie o mare aventură.”

VIZIUNEA HOLISTICA orasul este un intreg interconectat.

este mai important sa intelegem conexiunile lui decit obiectele lui;

Sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

VIZIUNEA HOLISTICA orasul este un intreg interconectat. este mai important sa intelegem conexiunile lui decit obiectele lui;

-trebuie să intelegem oraşul din punct de vedere cultural pentru a inţelege dinamica lui; -orasele au nevoie de povesti sau de naratiuni culturale despre ele pentru a se ancora in trecut si a oferi o identitate necesară unităţii cetăţenilor săi;

Sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

VIZIUNEA HOLISTICA -orasul este un intreg interconectat.

- este mai important sa intelegem conexiunile lui decit obiectele lui; -trebuie sa intelegem orasul din pc d v. cultural pentru a intelege dinamica lui; -orasele au nevoie de povesti sau naratiuni culturale despre ele pentru a se ancora si a oferi identitatea necesara unifatatii cetatenilor sai;

-Este dificil să se creeze în contextul actual stabilitate, identitate locala, sensul apartenentei; -trebuie sa avem curiozitatea asupra modului in care lucrează orasele, si mai ales sa analizam de ce au unele success si altele insucces.

Sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

VIZIUNEA HOLISTICĂ

-Orasele trebuie sa atraga finante, companii de investitii, developeri, talente de unde oriunde; Orasele trebuie sa atraga media de partea sa, pentru a aceasta sa sublinieze ce este sau ce poate fi generat acolo.

Scopurile diferite, targeturile diferite, cer decizii diferite, in directii diferite.

Cum se poate crea coerenta acestor nevoilor?

Aceste dorinte trebuie aliniate, unificate.

Trebuie tinut cont si de sustenabilitatea globala.

Trebuie sa favorizăm competentele, increderea si angajarea cetatenilor orasului.

Trebuie să ne focalizăm asupra modului in care convietuiesc cetatenii.

Daca orasul investeste doar in principiile pietii libere, el este sortit pieririi pentru că prin actiunile lor cetatenii simpli au un impact mare asupra orasului.

VIZIUNEA HOLISTICĂ “Inseamnă a vedea lemnul, copacii, pădurea simultan, strategia si tactica impreună”.

Sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

Truditorul in domeniul devenirii urbane/teritoriale trebuie sa fie concomitent:

• ARTIST (creator, incalcind reguli)

Sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

Truditorul in domeniul devenirii urbane/teritoriale trebuie sa fie concomitent:

• ARTIST • GENERAL (disciplinat, respectind reguli)

Sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

Truditorul in domeniul devenirii urbane/teritoriale trebuie sa fie concomitent:

• ARTIST • GENERAL • IMPRESAR (manager in spatele stelei)

Sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

CRESTEREA SUSTENABILA

SURSA:“CRESTEREA ORGANICA studii de amenajare a teritoriului, urbanism si design urban” (“ORGANIC GROWTH studies for territorial development, urbanism and urban design”) – coordonator Radu Radoslav, &Ana Maria Branea, Stefana Badescu, Marius Stelian Gaman, Tudor Morar, Iasmina Nicolau - Editura Orizonturi Universitare, Timisoara, 2010, ISBN 978-973-638-440-0 ,

domeniul urbanistilor sunt toposurile comportamentale Putem aborda analiza toposurilor comportamentale, prin studierea componentelor celor două entitati constitutive ale acestuia şi anume: SPATIUL (spaţiu urban, spaţiu public sau privat) & FIINTELE UMANE (identitatea grupurilor umane, stilul de viaţă a acestor grupuri, comportamentul uman, nevoile umane şi activităţile umane), orinduite printr-o GUVERNARE (buna sau rea)

sau prin prisma calităţilor propriu zise ale spaţiului aferent fiinţelor umane. sursa :Radoslav R., (2000), Topos Comportamental Armonia dintre spatiul urban si comportamentul uman, ed Marineasa

Conceptul de ”calitate” Pentru început este necesar să analizăm transformările ce s-au produs în utilizarea conceptului de ”calitate” în domeniul urbanismului, în ultimul secol.

Conform studiilor întocmite după 1960, doar centrele istorice, zonele construite înainte de 1900, au fost considerate ca fiind singurele zone ce conţin calităţi colective şi individuale, în timp ce noile zone construite, apar ca fiind lipsite de calităţi.

Dar folosirea conceptului de “calitate” în acest mod este plin de ambiguităţi.

De cele mai multe ori conceptul de “calitate” este folosit doar cu referire la spaţiul construit, fără a socoti spaţiile neconstruite sau fiintele care-l populeaza.

Ce este interesant, referinţa la calitate are pentru fiecare autor un sens propriu, aşa încât termenul nu are un singur sens, ci doar sensuri individuale, depinzând de contextul dat, ceea ce duce la dificultatea comunicării unor sensuri acceptate de către toţi ceilalti şi la lipsa rigorii profesionale.

sursa :Radoslav R., (2000), Topos Comportamental Armonia dintre spatiul urban si comportamentul uman, ed Marineasa

Ca un spaţiu urban ca să fie adecvat, trebuie să indeplinească anumite calităţi, aşadar un anumit număr de cerinţe standard, un anumit set de norme

Dintre acestea majoritatea au apărut la sfîrşitul sec XIX lea şi începutul sec XX lea, în marile “manifeste” teoretice studiate în anul III. Din păcate, seturile de standarde de calitate, propuse de aceste mari teorii, nu au ţinut cont, de cele mai multe ori, de grupurile umane, ce populează spaţiile urbane, de istoria lor, de cultura lor, Aşadar nu au privit aceste calităţi în raport cu grupurile umane ce folosesc spaţiile urbane sursa :Radoslav R., (2000), Topos Comportamental Armonia dintre spatiul urban si comportamentul uman, ed Marineasa

LEGĂTURA DINTRE SPAŢIU ŞI FIINŢELE UMANE CARE IL FOLOSESC SI GUVERNAREA ACESTEI LEGATURI PENTRU O DEZVOLTARE SUSTENABILA vom începe prezentarea celor două direcţii teoretice principale, din punctul nostru de vedere, ce analizează sintetic ansamblul constituit din legătura dintre spaţiu şi fiinţele umane ce-l folosesc, descrise de C.Alexander şi K.Lynch, în acest sens în teoriile lor

Alexander Christopher (1963, 1975, 1977, 1979, 1987) porneşte de la ideea că aşezarea umană, poate fi gândită ca un organism, noţiune extrasă din bibliografia secolului al XVIII-lea şi al XIX-lea.

Influenţa din ce în ce mai mare a acestei teorii, ca abordare a aşezărilor urbane, este dată de presiunea politică a mişcărilor ce demască dezechilibrele sociale şi ecologice actuale.

Ca organism, o aşezare umană trebuie să fie organizată ierarhic şi să fie alcătuită din părţi diferenţiate, părţi a căror funcţionare este complexă (“auto-susţinere”, “auto-generare”, “auto-menţinere”), şi care formează un INTREG GUVERNABIL alcătuit dintr-o unitate (entitate) socială aferentă unei unităţi (entitati) spaţiale autonome, Aşadar în fapt ar trebui să avem un tot unitar între fiinţa umană şi mediu, şi nu o simplă colecţie a acestor părţi componente.

Această teorie oferă un tot coerent de idei ale căror sensuri primare sunt recognoscibile în conceptele de comunitate şi continuitate.

Alexander C. susţine că o creştere organică (sustenabila) este un proces ce aduce ordine prin el însuşi, printr-o “calitate centrală”, care este criteriul de bază al spiritului şi al vieţii.

Ea este o calitate obiectivă precisă, pe care autorul o numeşte iniţial “calitatea ce nu poate fi definită”.

Fiecare spaţiu are un caracterul dat, prin evenimentele produse de fiinţele umane în el, astfel încât spaţiul împreună cu evenimentul formează un anume patern (arhetip).

Toposul comportamental, ne reamintim, l-am definit referindu-ne la comportamentul fiinţelor umane ce produc evenimente într-un anume spaţiu.

Comunitatea Conceptul de comunitate şi-a făcut apariţia şi a dominat cercetarea ecologică urbană încă de la începutul secolului trecut.

De la început, s-a postulat ideea că există o competiţie pentru ocuparea unui amplasament cât mai bun şi că această competiţie, pentru realizarea diferenţelor sociale şi economice a fost întotdeauna temperată, de nevoia de relaţii de cooperare neplanificată, denumite şi relaţii simbiotice.

Aceste relaţii conduc la două nivele de organizare socială, unul biotic al organizării (totalitatea celor care trăiesc în acelaşi loc), numit comunitate (de la latinescul “communitas”) şi un alt nivel, cu o organizare culturala, numit societate.

SURSA:

Aceste paternuri specifice fiecărui spaţiu, în cazul nostru urban, sunt fie vii, fie moarte Calitatea unui pattern (topos comportamental) de a fi viu nu poate fi făcută, ci doar generată prin acţiunile oamenilor. În cadrul procesului de creştere urbană, fiecare act individual de construire este un proces în care spaţiul se diferenţiază.

Să vedem de ce această “calitate centrală” nu poate fi aşa de uşor definită: - ea nu este nici o dată la fel, pentru ca îşi ia forma din particular, în timp şi spaţiu.

- este un fel de libertate, ce rezultă din contradicţiile sale interne.

- referinţa la această calitate se face cel mai des prin cuvintele “viu”, “întreg”, “confortabil”, ”liber”, “altruist” sau poate “etern”.

De fapt paternurile (toposurilor comportamentale) cărora le lipsesc aceste calităţi nu se vor trezi nici odată la viaţă.

Ceea ce face ca un patern (topos comportamental) să se trezească la viaţă este calitatea de “auto-susţinere”, “auto-generare”, “auto-menţinere”.

SURSA: Alexander C

vieţietate Un patern (topos comportamental) este viu, (alimentele sunt vii -naturale sau moarte –procesate) când permite auto-rezolvarea tensiunilor generate de forţele sale interne.

De fapt această calitate fără nume, poate fi denumită vieţietate, care nu poate apărea când un pattern trăieşte izolat, ci doar când apare un întreg sistem de patternuri, interdependente la mai multe nivele.

În realitate avem un sistem ce funcţionează prin două seturi: - un set de elemente arhetipale, simboluri, patternuri în număr de 245 la C Alexander - un set de reguli de combinare

întregul precede părţile Această combinare nu este un simplu proces de adiţie, ci un proces în care întregul precede părţile, născând distincţia (identitatea), unde înainte era doar omogenitate.

Alexander C. descoperă în anul 1975 un număr mic de proprietăţi geometrice, 15 la număr, ce par a fi responsabile pentru calitatea de “vieţietate”, pentru organicitatea unui spaţiu, ce printr-un “proces de centralitate” este capabil de a produce întregul.

URMEAZA EXTRASE DIN CURS AN V

SUPRAREGULA Alexander C. defineşte o SUPRAREGULĂ responsabilă de realizarea “ vieţietăţii” astfel:

“Orice creştere trebuie astfel făcută încât să se concilieze cu locul “, sau mai simplu

“Orice nou act de construcţie are o obligaţie fundamentală, cea de a creea o stuctură continuă în jurul ei”.

Sursa: ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York

ÎNTREGITATE Această supraregulă conduce la formarea calităţii de întregitate ÎNTREGITATEA este: 1 - O condiţie obiectivă a unei configuraţii spaţiale, ce se produce la orice nivel al unui spaţiu dat şi ce poate fi măsurată.

2 - Structura ce produce “întregitate” este întotdeauna circumstanţială în timp şi spaţiu, aşa încât ea nu îmbracă nici odată două forme identice.

3 - Calitatea de “întregitate” este întotdeauna produsă de un proces bine definit.

4 - Câmpul de centre este produs de creaţia în creştere de centre, unul după altul, într-o condiţie specială şi anume, dacă un centru X este produs, alte centre trebuiesc produse simultan în unul din următoarele nivele: Sursa: ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York

Câmpul de centre este produs de creaţia în creştere de centre, unul după altul, într-o condiţie specială şi anume, dacă un centru X este produs, alte centre trebuiesc produse simultan în unul din următoarele nivele:

a - mai mare ca X, în caz că X este parte din acest centru, ajutându-l astfel să crească. b - de aceeaşi mărime cu X, astfel încât X să nu fie un spaţiu negativ pe lângă noul centru. c - mai mic ca X, astfel încât noul centru să ajute la existenţa lui X. Sursa: ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York

Supraregula enunţată mai sus, pentru a fi mai eficientă, a fost înlocuită de Alexander C. cu 7 reguli intermediare:

Regula 1 - Creşterea pas cu pas – Ea stabileşte caracterul fragmental al creşterii ca o precondiţie necesară “ întregităţii “. Înseamnă definirea dimensiunii mici a creşterii.

Regula 2 - Creşterea unui întreg mai mare – Ea stabileşte că orice creştere trebuie ajutată să formeze la sfârşit un întreg mai mare în aşezarea umană, un întreg ce este deopotrivă mai mare şi mai semnificativ decât el însuşi.

Sursa: ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York

regulile intermediare: Regula 3 - Viziunea – Ea stabileşte că orice creştere trebuie mai întâi exprimată printr-o viziune “literală”, ce are puterea de a comunica cu alţii şi care este simţită de alţii ca o viziune.

Regula 4 - Spaţiu Public Pozitiv – Ea stabileşte că orice clădire trebuie să creeze un spaţiu public coerent şi bine format în jurul ei.

Sursa: ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York

regulile intermediare: • Regula 5 - Proiectarea clădirilor mari – Ea stabileşte intrările, circulaţia principală, diviziunea principală a clădirii, spaţiile interioare, iluminarea naturală şi mişcarea în clădire ce trebuie să fie corelate cu poziţia clădirii în spaţiu public şi în vecinătatea ei.

• Regula 6 - Structura clădirii – Ea stabileşte că structura oricărei clădiri trebuie să genereze întreguri mai mici, în elementele fizice ale clădirii.

Sursa: ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York

regulile intermediare: Regula 7 - Formarea de centre – Ea stabileşte că orice întreg trebuie să fie el însuşi un centru şi să producă în acelaşi timp un sistem de centre în jurul său.

Aceste 7 reguli sunt versiuni ale supraregulei enunţată şi nici una din ele nu poate fi aplicată mecanic, ci doar împreună, pentru a produce calitatea de întregitate.

Sursa: ALEXANDER C., et al (1987) A NEW THEORY OF URBAN DESIGN, ed Oxford University Press New York

Studiile lui Kevin Lynch (1960, 1971, 1980, 1981).

“calităţile” formei urbane Acestă direcţie se ocupă de definirea “calităţilor” formei urbane, cu referinţă la utilizarea acestei forme urbane de fiinţele umane.

Conform teoriei lui Lynch K., forma unei aşezări urbane, cuprinde “ordonarea spaţială a persoanelor ce produc lucruri şi acţiuni”.

Forma urmează deci fluxurile spaţiale ale persoanelor, ale bunurilor, informaţiilor şi caracteristicilor materiale.

Sursa: Lynch K

“calităţile” formei urbane În consecinţă, calităţile unei forme urbane rezultă din raportul între caracteristicile materiale ale ambianţei şi valorile aferente colectivităţii, aşadar de totalitatea de cunoştinţe, credinţe, nevoi ce motivează comportamentul, corelat cu caracteristicile spaţiale. În concluzie, o aşezare urbană, o formă urbană este cu atât mai bună, cu cât caracteristicile spaţiale corespund mai bine, cauzal, valorilor societăţii respective.

Ca atare putem asimila şi în acest caz conceptul de calitate a formei urbane cu cea de topos comportamental.

Sursa: Lynch K

“formă bună” Dacă ne referim la valori ce corespund coordonatelor istorice contemporane, o formă urbană, un topos comportamental (TC) este bun când intensifică continuitatea unei culturi şi supravieţuirea oamenilor săi, mărind sensul de conexiune în timp şi spaţiu, ajutînd la creşterea individuală, aşadar un TC este adecvat dacă propune o dezvoltare în continuitate, prin deschidere şi conexiune.

“formă bună” Dacă datele specifice raportului om-mediu sunt determinate istoric, fiind expresia unui “learning ecology”, ele sunt deci variabile în timp şi spaţiu. Întrucât calitatea de “formă bună” a unui topos comportamental nu este una formulabilă, trebuie găsit ceva fără echivoc.

Nu este vorba de a stabili doar standarde de performanţă, cât de a individualiza dimensiunile de performanţă, prin criterii normative clare.

Lynch propune cinci criterii şi două metacriterii pentru realizarea “formei bune”şi anume: 1. VITALITY (vitalitatea) - capacitatea prin care forma urbană, în cazul nostru toposul comportamental, susţine funcţii vitale, nevoi şi capacităţi biologice ale fiinţei umane, înainte de toate modul cum se protejează supravieţuirea speciei.

2. SENSE (sensul) - capacitatea prin care forma urbană, toposul comportamental, poate fi percepută diferenţiat şi structurată mental, în timp şi spaţiu; gradul în care aceasta structură mentală se conectează la valorile şi concepţiile sale.

Sursa: Lynch K

CRITERIILE pentru realizarea “formei bune” 3. FIT (adaptabilitatea) - capacitatea prin care forma şi mărimea spaţiilor urbane, a toposului comportamental, corespunde cu felul şi cu cantitatea de acţiuni pe care oamenii le desfăşoară cotidian (cuprinzând şi adaptabilitatea formei urbane la viitoarele acţiuni).

4. ACCES (accesul) - capacitatea formei urbane, a toposului comportamental, de a adăuga alte persoane, alte acţiuni, alte resurse, alte servicii şi alte locuri, producând continuitatea şi varietatea elementelor ce pot fi adăugate la ceea ce există.

5. CONTROL (controlul) - capacitatea prin care folosirea spaţiilor, a activităţilor, realizarea, modificarea şi gestiunea lor sunt controlate de cei ce le folosesc, lucrează acolo sau le ocupă.

Sursa: Lynch K

“metacriterii” sau “metacalităţi”, Urmează apoi două “metacriterii” sau “metacalităţi”, care cuprind cîte puţin din fiecăre calităţi enunţate anterior.

Aceste metacalităţi par lipsite de semnificaţie, dacă nu sunt definite calităţile (valorile) anterioare prioritare.

Ele sunt: Sursa: Lynch K

METACRITERII 6. EFFICIENCY (eficienţa) - costul de realizare şi de întreţinere pentru fiecare din calităţile (criteriile) spaţiilor enunţate mai sus.

7. JUSTICE (echitatea) - modul prin care costurile şi beneficiile spaţiilor urbane sau în cazul nostru a toposurilor comportamentale, sunt distribuite în raport cu următoarele principii, precum echitatea, nevoia, meritul, oboseala, capacitatea de cumpărare, de vânzare, de colaborarea cu puterea, etc..

Sursa: Lynch K

evaluarea calităţii unei aşezări urbane Lynch susţine că cele 5 criterii şi două metacriterii contribuie la evaluarea calităţii oricărei aşezări urbane, implicit la evaluarea unui topos comportamental. Într-un spaţiu dat, grupurile şi persoanele singure, vor beneficia de diferite caracteristici şi îşi vor alege diferite priorităţi.

Dar odată măsurate aceste calităţi, fiecare va fi capabil să judece relativa sa bunăstare în propriul său loc şi va avea cheia necesară pentru a îmbunătăţi şi conserva aceste calităţi.

Sursa: Lynch K

Dezvoltarea acestei teorii Deşi nu apare cu pregnanţă, în cele expuse până acum, semnificaţia şi importanţa comportamentului uman, înţeles ca o expresie dinamic-antropologic-culturală, el este cuprins în conceptul de “teritorialism” ce este definit în calitatea a treia, cea de “control”.

Din acest motiv, pare evident faptul, că Lynch nu se referă deloc la valorile estetice.

El preferă termenul de “sens” în care aceste valori estetice pot să fie fie cuprinse.

Transformarea de la orasul speculativ controlat doar de economia de piata la orasul verde controlat doar de comunitate

sursa:PAUL GLOVER LOS ANGELES A HISTORY OF THE FUTURE ED ECOLOGYURBAN PLANNING ISBN 978-0-9822634-6-4

sursa:PAUL GLOVER LOS ANGELES A HISTORY OF THE FUTURE ED ECOLOGYURBAN PLANNING ISBN 978-0-9822634-6-4

NOTE CURS 00b an IV DEFINIREA CONCEPTELOR Intrumente de lucru

DEFINIREA CONCEPTELOR Pentru a face o analiză cât mai corectă a situaţiei în care ne aflăm, din punctul de vedere al acestei legăturii, a sosit momentul să clarificăm o serie de concepte ce stau la baza acestei lucrări, precum: “spaţiu urban” (S.U.), ”domeniu public” (D.P.), ”domeniul privat” (D.p.), “spaţiu public” (S.P.), ”spaţiu privat” (S.p.), “spaţiu colectiv” (S.Col), ”viaţa publică” (V.P.), ”spaţiu cultural” (S.C.), “identitate” (I.), ”stil de viaţă” (S.V.), “comportament uman” (C.U.), “nevoile umane” (N.U.), “activităţile umane” (A.U.).

“Spaţiul Urban” ( S.U.) ”Dacă dorim să clarificăm conceptul de spaţiu urban, fără să impunem criteriul estetic, suntem siliţi să-l acceptăm ca suma tuturor tipurilor de spaţii dintre clădirile unui oraş, sau din alte aşezări umane.

Acest spaţiu este delimitat geometric de o varietate de elevaţii.

Doar clara lizibilitate a caracteristicilor geometrice şi a calităţilor estetice ne permit să percepem conştient spaţiul extern ca spaţiu urban.”

(Krier Rob, 1979).

“Spaţiul Urban” ( S.U.) Cele două elemente de bază ale spaţiului urban (S.U.), după concepţia lui Krie Rob, sunt: strada şi piaţa. În formarea tipologiei S.U., formele spaţiale şi derivatele lor pot fi divizate în trei mari grupe, după modelul geometric urmat: pătrat, triunghi şi cerc

spaţiului urban (S.U.) Există un set mare de tipuri spaţiale al S.U., precum cele: acoperite, labirintice, şerpuitoare, sinuoase, luminoase, în vale, pe creasta, pe vârf, de tip belvedere, etc.

La nivel abstract există: squarul englez, piazza italiana, place - ul francez, parcul, bulevardul, arcadele, promenada pe mal, dar şi o serie de noi tipuri precum, staţia de metrou, pietonalul comercial de tip mall, gara, etc.

Proporţiile, mărimea părţilor, una în relaţie cu cealaltă, scara (mărimea în relaţie cu obiectele înconjurătoare şi cu observatorul) afectează caracterul S.U.

intimitate (privacy), comunitate (interrelation) Giedion Sigfried susţine că tema organizării spaţiale ţine de implicarea unei duble probleme: cea de intimitate (privacy), cu cea de comunitate (interrelation).

După Chermayeff, S. şi Alexander, C. , intimitatea este nevoia umană cea mai urgentă a locuirii, pentru că în lipsa ei se adună întreg stresul lumii moderne, dar mai ales cel provocat de zgomot şi de trafic, etc ( miros, alte fiinte, culoare, fluxuri financiare, etc).

Dacă s-ar face o anatomie a intimităţii, s-ar constata că omul are nevoie de bariere împotriva sunetelor şi a altor semnale emise de numeroşii intruşi, incluzând aici şi pe cei de la televiziune, radio, telefon mobil, internet, etc., selecţionaţi de unul sau altul dintre membrii unei familii. .

intimitate (privacy), comunitate (interrelation) În sânul unei familii pot apărea conflicte asupra anumitor activităţi, între persoane de vârstă sau educaţie diferită, după cum şi familia însăşi trebuie să se protejeze de intruziunea unui număr tot mai mare de vecini.

Grupul de familii trebuie să se protejeze la rândul lor de penetrarea haotică în domeniul lor a diferiţilor intruşi şi lărgind sfera fizică putem merge aşa mai departe până la nivelul UNITATE de VECINATATE, UNITATE TERITORIALA de REFERINTA , CARTIERE, ORASE, REGIUNI, TARI, etc.

De fapt, la oricare din aceste nivele este nevoie de o anumită provizie de relaxare, concentrare, contemplaţie, introspecţie, ce duc toate la întărirea intimităţii

comunitate Conceptul de comunitate şi-a făcut apariţia şi a dominat cercetarea ecologică urbană încă de la începutul secolului trecut.

De la început, s-a postulat ideea că există o competiţie pentru ocuparea unui amplasament cât mai bun şi că această competiţie, pentru realizarea diferenţelor sociale şi economice a fost întotdeauna temperată, de nevoia de relaţii de cooperare neplanificate, denumite şi relaţii simbiotice.

Aceste relaţii conduc la două nivele de organizare socială, unul biotic al organizării (totalitatea celor care trăiesc în acelaşi loc), numit comunitate (de la latinescul “communitas”) şi un alt nivel, cel cultural al organizării, numit societate (Hassan,R.1992).

“public - privat “ Pentru a putea trece la desluşirea celorlalte aspecte să aruncăm o privire în Dicţionarul de Neologisme (Marcu Florin şi Maneca Constant,1978) la termenul de “public - adj.(op. privat) care priveşte tot poporul, care aparţine întregii naţiuni” şi la termenul de “privat - adj. particular, individual (lat. privatus, fr. prive`)”.

Cei doi termeni fac referire numai la funcţia de proprietate, ce este una din trăsăturile de baza ale transformării spaţiului urban în spaţiu public sau spaţiu privat.

“public - privat “ Aceşti doi termeni au şi alte semnificaţii.

Conform lui Habermas Jurgen calificăm “publice” anumite manifestări, ce sunt deschise tuturora, contrar celor din cercurile închise.

La fel cum calificăm “locuri publice” sau “clădiri publice”, pe cele care sunt accesibile tuturora, respectiv “locuri private”, cele în care accesul este selecţionat.

Calitatea de “privat” sau “public” Calitatea de “privat” sau “public” (intimitate şi comunitate), după Forrest şi Paxson (1979) şi Brill (1989), este conferită de trei caracteristici:

proprietatea, accesul şi controlul.

Prin adăugarea la spaţiul urban (S.U.) a caracteristicilor de proprietate, de acces şi de control a acestuia, acesta se transformă în spaţiu public (S.P.) respectiv în spaţiu privat (S.p.).

SPAŢIU URBAN

Astfel S.U., precum străzile, pieţele, parcurile sunt atât publice ca proprietate, cât şi accesibile întregii populaţii.

Alte spaţii şi clădiri pot fi în proprietate privată şi să aibă acces public, dar proprietarii lor pot refuza sau descuraja intrarea unor segmente de populaţie.

Exemple de acest tip sunt pietonalele comerciale de tip mall, magazinele, sau pieţele proprietatea unor corporaţii.

Putem trage concluzia că străzile, pieţele, parcurile, magazinele, pietonalele, squarurile, bibliotecile, muzeele, gările, pot fi în totalitate publice, şi într-o mare măsură ele chiar sunt.

SPAŢIU PUBLIC (S.P.) Surprinzător acest concept a apărut târziu şi el nu face obiectul unei definiţii riguroase.

De exemplu, el apare de ex. în textele oficiale franceze doar în 1977.

Este reluat în 1980, în circularele de amenajare urbană.

Spaţiul public nu este încadrat juridic.

El nu este împărţit în planul responsabilităţilor.

Naşterea lui este concomitentă cu criza oraşului modern.

Spaţiu Public (S.P.) În literatura de specialitate el apare în diferite limbi: - “Public Space” (engleză) - “Spazio Aperto” (italiană) - “Freiraum, Offentlicher” (germană) - “Espacio Pu`blico” (spaniolă) - “Espace Public” (franceză) conform dicţionarului lui Venturi Marco (1990) însemna spaţiu deschis, de folosinţă publică.

Spaţiu Public (S.P.) Spaţiul public trebuie înţeles ca o parte a unei reţele.

Nici un S.P. nu trebuie şi nu poate să întâlnească nevoile tuturor utilizatorilor la orice oră din zi.

Varietatea lor este atât necesară cât şi preţioasă. În studirea unui S.P. anume, sau la teoretizarea S.P. în general, este important a se lua în considerare o reţea de S.P. în care fiecare spaţiu are un loc anume.

Aceste două cercetătoare susţin că S.P. formează un continuum, ce nu utilizează o singură caracteristică şi că tipul de spaţiu poate defini acest continuum.

Spaţiu Public (S.P.) Spaţiu public, are conotaţia de loc accesibil pentru oricine, dintre oamenii ce aparţin unei comunităţi, state, naţiuni, (spatiu Schengen) indiferent de vârstă, sex, etnie, handicap fizic sau alte caracteristici.

(Altman Irwin şi Zube H. Erwin 1989), Cei doi analişti nu pomenesc în definiţia lor nimic despre proprietate, ea ne fiind, după părerea lor, legată de aceasta, deoarece există şi spaţii private în care accesul publicului este permis şi proprietăţi publice în care acest acces nu este permis.

Spaţiu public este un fundal de întâlnire al intereselor pentru diverse grupuri (Francis Mark, 1989).

Spaţiu Public (S.P.) De aici apare şi necesitatea studierii nevoilor, a identităţilor diferitelor grupuri, pentru a înţelege cum se dezvolta S.P., cum este el folosit şi valorificat (Vernez-Moudon,1989).

Prin urmare S.P. este un mediu participativ.

Prin acţiunile lor, prin efectele vizuale, oamenii sunt implicaţi în S.P. Oamenii solicită locuri pentru sentimentele şi pentru acţiunile lor.

Astfel S.P. este un mediu controlat, valorificat şi perceput fizic.

Spaţiu Public (S.P.) Din această multitudine de reflecţii asupra spaţiului public, vom reţine doar calităţile morfologice ale spaţiului: proprietatea asupra lui, accesul în el controlul acestui acces, eliminând tot ce ţine de identitate, de stilul de viaţa, de comportamentul şi de activităţile umane.

Astăzi spaţiul public şi spaţiul privat au semnificaţii duble.

Există tot mai mulţi cercetători, ce susţin că azi în oraşele contemporane nu mai este posibilă o distincţie clară între spaţiul public şi spaţiul privat, spre deosebire de oraşele clasice burgheze, în care sistemul de ordine a fost menţinut prin elementele bidimensionale ale acestora.

Astăzi spaţiul public şi spaţiul privat au semnificaţii duble.

Astfel, într-o cameră a unui apartament, este posibilă experienţa dimensiunii lumii prin televizor, video, telefon, celular, internet, etc.

Tot aşa o piaţa publică nu este definită numai pentru a te amesteca cu ceilalţi, ci şi pentru a obţine un loc pentru solitudine, prin mijloace electronice, care de cele mai multe ori în casa ta nu o poţi atinge.

public, semipublic, semiprivat, privat Acest semnal face şi mai important demersul nostru, pentru că de fapt numai printr-o corectă abordare a S.P. putem păşi spre societatea postindustrială.

Putem concluziona că S.P. este definit de un anume spaţiu, de un anume timp, de un anume proprietar şi de un anume set de reguli de acces.

Acest control se realizează prin diferite nivele ierarhice.

Una din cele mai elementare divizări a spaţiului se face prin utilizarea acestor grade: public, semipublic, semiprivat, privat (Newman 72).

public, semipublic, semiprivat, privat în spaţiile publice, proprietar este comunitatea şi este permisă o mare varietate de comportamente umane, având un minim control exercitat. În spaţiile semipublice este permis accesul larg al publicului, dar oamenii locului exercită un anume control asupra comportamentului ce se desfăşoară în acel loc.

Spaţiile semiprivate sunt în proprietatea privată, deci nu permit acces publicului larg şi în acelaşi timp au o slabă delimitare vizuală pentru realizarea intimităţii.

Spaţiile private sunt în proprietate privată, prezintă un control absolut asupra accesului şi au în acelaţi timp şi o intimitate desăvârşită.

SEMINAR EXEMPLE • SPATII PUBLICE • SEMIPUBLICE • SEMIPRIVATE • PRIVATE

CE ESTE CULTURA?

SPATIILE CULTURALE IN VIITOR Sali de concerte mari, galerii formale, muzeele nu sunt potrivite pentru expresii artistice agreate de toate categoriile oamenii.

Spatii temporare, sau refolosirea spatiilor vor deveni mult mai importante pentru pop-up theatre si spatii de performace.

Spatii culturale informale se adauga la spatiile culturale traditionale (teatre, sali de concerte, galerii) Reutilizarea spatiilor culturale traditionale sau folosirea lor temporara ofera oportunitati noi pentru expozitii temporare, si performance artistic.

Antreprenorii culturali creaza programe in orice spatiu ceea ce este la moda acum.

Muzica, teatrul, arta si literature sunt celebrate de un public angajat prin festivaluri, performance, Retelele sociale permit oamenilor sa gaseasca o multitudine de evenimente Instalatiile interactive si performenturile ofera oportunitati de a participa la crearea artei Spatiile informale permit degajarea de energii spontane si de colaborare artistica Activitati culturale informale se desfasoara de la grupuri mici la grupuri mari.

Dupa cum decurg, ele se pot largi sau micsora.

Astfel creativitatea infloreste si comunitatea este implicata activ in crearea de evenimente culturale.

Viitorii cetateni vor continua sa caute un echilibru intre munca si viata, incluzind cresterea interesului lor pentru creativitate.

Municipalitatea va sustine cultura pop-up pentru a demonstra suportul lor pentru intreg spectrul de manifestari culturale de la curentul alternative la cel principal, ceea ce va ajunge la un larg numar de cetateni, altii decit cei care au un interes traditional pentru activitati culturale.

Sursa: Lehna Malmkvist, Freija van Duijne, David Beurle (2015) CITIES OF THE FUTURE - ANTICIPATING TRENDS AND POSSIBILITIES WWW.FUTURE窶的Q.COM

CE ESTE CULTURA? EUGEN IONESCU “cultura are aerul de a fi un instrument ce este mînuit de funcţionari, pentru a fabrica funcţionari, ce vor fabrica funcţionari”

RAPOPORT A., a) Cultura este definită ca un mod de viata tipică pentru un grup, un mod particular de a produce lucruri

RAPOPORT A., a) Cultura este definită ca un mod de viata tipică pentru un grup, un mod particular de a produce lucruri b) Cultura este privită ca un sistem de simboluri, sensuri si scheme cognitive ce au fost transmise cu ajutorul codurilor simbolice

RAPOPORT A., a) Cultura este definita ca un mod de viata tipica pentru un grup (comunitate), un mod particular de a produce lucruri b) Cultura este privita ca un sistem de simboluri, sensuri si scheme cognitive ce au fost transmise cu ajutorul codurilor simbolice c) Cultura este privită ca un set de strategii, adaptate pentru supravieĹŁuire Sursa: Rapoport A {1984} Culture and the Urban Order

GRUP (COMUNITATE) CARACTERISTICILE UNUI GRUP (COMUNITATE) : IDENTITATE STIL DE VIATA COMPORTAMENT UMAN NEVOI UMANE ACTIVITATI UMANE

IDENTITATEA Definita de 4 categorii: materiale, istorice, psihoculturale, psihosociale

IDENTITATEA Definita de 4 categorii: materiale, istorice, psihoculturale, psihosociale Referintele psihoculturale sunt reprezentate: de sistemul cultural (premise culturale, religie, coduri culturale, ideologie, sisteme de valori culturale, diverse expresii culturale)

de mentalitate (viziuni asupra lumii, atitudini cheie, norme de grup, obiceiuri colective)

de sistemul cognitiv ( trasaturi psihologice proprii, atitudini

, sistemul de valori)

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea (promovarea autenticităţii locului prin intărirea identităţii si prin intărirea competivităţii)

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea,

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea,

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia,

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea,

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Protejarea,

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Protejarea, CompetenĹŁa, Modestia Surs: Maier S.N. (2010)

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Protejarea, CompetenĹŁa, Modestia sursa. Maier S.N. (2010)

Cinstea,

sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Protejarea, CompetenĹŁa, Modestia SURSA: Maier S.N. (2010)

Cinstea, Reciprocitatea,

sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Protejarea, Competenﾅ｣a, Modestia sursa: Maier S.N. (2010)

Cinstea, Reciprocitatea, Cumpﾄフarea,

sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Protejarea, Competenﾅ｣a, Modestia SURSA:. Maier S.N. (2010)

Cinstea, Reciprocitatea, Cumpﾄフarea, Indeplinirea Obligaﾅ｣iilor Responsabilitatea sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare (placerea de a trai. Zeitgeist)

Capabilitatea de a invăţa Incurajarea participării si ascultării.

Un oraş devine un loc cu mulţi invătăţei si mulţi lideri

sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare (placerea de a trai. Zeitgeist) sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

-O contabilitate (financiara) mai largăechilibrează ţelurile ecologice cu altele precum vieţietatea sau calitatea vietii

sursa: LANDRY C, (2006) THE ART OF CITY MAKING

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare (placerea de a trai. Zeitgeist) Sursa: LANDRY C, THE ART OF CITY MAKING 2006

-Idealismul – incurajeaza activismul si o abordare a valorilor care duc inainte orasul.

Nu e rusine sa fi ALTRUITST Sursa: LANDRY C, THE ART OF CITY MAKING 2006

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare (placerea de a trai. Zeitgeist) Sursa: LANDRY C, THE ART OF CITY MAKING 2006

-O abordare diferită a sexelor – a avea un interes pentru perspectivele celuilalt sex in devenirea orasului

Sursa: LANDRY C, THE ART OF CITY MAKING 2006

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare (Dincolo de tehnologie)

tehnologia nu poate fi răspunsul la toate problemele unui oras, precum segregarea sau cultura de cartier.

Este necesar sa incurajam schimbarile, Dar si sa stopam putin in acelasi timp societatea tehnologica: incurajînd curiozitate, creativitate , gîndire critică, competenţe, încredere, concentrare, îngrijorare, cooperare, cetăţenie, etc Sursa: LANDRY C, THE ART OF CITY MAKING 2006

noile valori europene interne setul de valori al cresterii sustenabile-organice de armonizare (placerea de a trai. Zeitgeist)

-Holismul –

a avea un sistem mai larg de vedere ce impartăşeşte pe lîngă economic si ecologia si cultura

Sursa: LANDRY C, THE ART OF CITY MAKING 2006

?valori europene ? (?externe?) setul de valori al dominarii?

VALORI CARE CONDUC LA RADICALIZARE

Dezorganizarea

Sursa: VOLKOFF V, TRATAT DE DEZIIMFORMARE ed Antet

?valori europene ? (?externe?) setul de valori al dominarii

Dezorganizarea Dezimformarea

Sursa: VOLKOFF V, TRATAT DE DEZIIMFORMARE ed Antet

?valori europene ? (?externe?) setul de valori al dominarii

Dezorganizarea Dezimformarea Descurajarea

Sursa: VOLKOFF V, TRATAT DE DEZIIMFORMARE ed Antet

?valori europene ? (?externe?) setul de valori al dominarii

Dezorganizarea Dezimformarea Descurajarea Dominarea

Sursa: VOLKOFF V, TRATAT DE DEZIIMFORMARE ed Antet

?valori europene ? (?externe?) setul de valori al dominarii

Dezorganizarea Dezimformarea Descurajarea Dominarea Blocada

Sursa: VOLKOFF V, TRATAT DE DEZIIMFORMARE ed Antet

?valori europene ? (?externe?) setul de valori al dominarii

Dezorganizarea Dezimformarea Descurajarea Dominarea Blocada Hărţuirea – distrugerea coeziunii şi eficacităţii inamicului, acţiuni rapide neaşteptate Sursa: VOLKOFF V, TRATAT DE DEZIIMFORMARE ed Antet

?valori europene ? (?externe?) setul de valori al dominarii

Dezorganizarea Dezimformarea Descurajarea Dominarea Blocada Hărţuirea distrugerea coeziunii şi eficacităţii inamicului, acţiuni rapide neaşteptate

Uzura folosirea unei puteri combatante copleşitoare inamicului

Izolarea Sursa: VOLKOFF V, TRATAT DE DEZIIMFORMARE ed Antet

CU CE OPERAM? CUM OPERAM? UNDE OPERAM? CE VALORI PRODUC RADICALIZARE? CE VALORI PRODUC DE-RADICALIZARE?

Diversitatea, Autenticitatea, Sinceritatea, Curajul, Empatia, Integritatea, Protejarea, Competenţa, Modestia Cinstea, Reciprocitatea, Cumpătarea, Indeplinirea Obligaţiilor Responsabilitatea conf. Maier S.N. (2010)

Dezimformarea Dezorganizarea Descurajarea Dominarea Hărţuirea Blocada Izolarea Uzura

STUDIU INDIVIDUAL pe analiza valorilor alese in cadrul proiectului de an

Spaţiul cultural (S.C.) Este limpede că pentru un grup specific de oameni, cultura este normativă, ceea ce impune: o anume identitate, un anume stil de viaţă specific, un anume comportament uman, un anume tip de nevoi umane şi un anume tip de activităţi umane, pe care le desfăşoară în cadrul spaţiilor publice.

Ghicitoare ?

E UN MARE ORAŞ SOLEMN, TRIST, FĂCUT DIN PORUNCĂ, DUPĂ NORME ADMINISTRATIVE NESCHIMBATE. E CEL MAI ARTIFICIAL, CEL MAI HABSBURGIC DIN CÎTE AM ÎMTÎLNIT PÎNĂ ACUM, DAR ÎN ACELAŞI TIMP CEL MAI CUMPĂNIT, MAI CUMINTE, MAI SUPUS REGULAMENTELOR DE CLĂDIRE ŞI DE ÎNTREŢINERE.

TIMISORA La inceput de secol Sursa: Nicolae Iorga

ROG COMENTARII

Identitatea (I.) Identitatea poate fi individuală sau de grup şi se manifestă prin sentimentul identităţii, ce este întregul ansamblu de sentimente ce formează unitatea personală, autonomia personală, self controlul, continuitatea personală, participarea afectivă, diferenţierea, încrederea ontologică în sine sau poate fi definită ca un proces de evaluare integrator de valori (Babeţi A. 1999).

Identitatea (I.) După Macchielli A.(1986), o identitate se defineşte prin patru categorii, şi anume: cele materiale, cele istorice, cele psihoculturale şi cele psihosociale.

Referinţele materiale sunt reprezentate: de posesiuni (nume, teritorii, locuire, vestimentaţie, etc.), de potenţialitate (putere economică, financiară, intelectuală), şi de aparenţe fizice (trăsături morfologice, semne distintive).

Identitatea (I.) Referinţele istorice sunt reprezentate prin origini (acte de identitate, naştere, numire, filiaţie, înrudire, mituri ale genezei, eroi fondatori), prin evenimente marcante (etape importante în evoluţie, transformări, influenţe, aculturaţie, traumatisme culturale sau psihologice, modele ale trecutului) şi prin urme istorice (credinţe, cutume, legi sau norme cu origini în trecut).

Referinţele psihoculturale sunt reprezentate prin sistemul cultural (premize culturale, religie, coduri culturale, ideologie, sistem de valori culturale, diverse expresii culturale, precum produsele artistice), prin mentalitate (viziune asupra lumii, obiecte nodale, atitudini cheie, norme de grup, habitudinile colective) şi prin sistemul cognitiv (trăsăturile psihologice proprii, atitudini, sistemul de valori).

Identitatea (I.) Referinţele psihosociale sunt reprezentate prin repere sociale (statut, vârstă, sex, profesiune, deţinerea puterii, roluri sociale), prin atributele valorii sociale (competenţă, calitate, defect) şi prin potenţialitate (capacitate, motivaţie, strategie, adaptabilitate, stil de conduită).

Aceste referinţe nu funcţionează simultan în definirea identităţii unei persoane ca individ, ci se selectează doar reperele esenţiale de definire şi cele ce determină diferenţele în raport cu alte identităţi. În concluzie, identitatea se formează nu numai în raport cu sine, ci mai ales, ca rezultat al întâlnirii cu celălalt.

Identitatea se formează prin educaţie, socializare şi aculturaţie, ce presupune asimilaţie, confruntare şi naştere de noi identităţi, prin metamorfoză generată de contacte şi interacţiune cu alte identităţi.

Nucleul identităţii este configurat şi susţinut prin sentiment şi voinţă.

Identitatea (I.) Identitatea poate fi de trei tipuri, şi anume individuală, de grup şi comunitară.

Identitatea de grup poate fi definită sociologic prin identitatea comunitară sau colectivă.

Identitatea comunitară se realizează prin exprimarea noastră ca membrii a unui grup sau grupuri, ceea ce înseamnă că deşi suntem “fiinţe individuale”, suntem în aceaşi măsură “fiinţe colective”, datorită faptului că deşi eul nostru individual se defineşte întotdeauna în raport cu “altul”, el se defineşte şi în raport cu “noi”.

Identitatea comunitară se defineşte în raportul dialectic “eu/noi” şi se manifestă de obicei în momentele dramatice ale fiinţei individuale (război, revoluţie, tendinţe de omogenizare etnică, idiologică sau culturală, persecuţii sau alte forme discrimatorii, oprimante, represive).

Identitatea (I.) Dacă identitatea comunitară este pusă în pericol, identitatea individuală suferă şi atunci indivizii fie părăsesc grupurile de apartenenţă prin emigraţie, fie încearcă să refacă identitatea comunitară.

“Identitatea culturală” din punct de vedere antropologic, etnologic, sociologic, psihologic, filologic este un ansamblu de credinţe, norme, valori, reprezentări, obiceiuri, obiecte şi expresii artistice comune unui grup, interiorizate psihic şi transformate într-un sistem de postulate normative, ce determină un comportament specific şi care asigură unitatea simbolică a acelui grup.

Acest sistem funcţionează ca un fel de cod de percepţie, cu norme, modele şi imagini schematice, ce reprezintă “stereotipuri culturale” şi care fac posibilă interpretarea lumii la fel de către toţi membrii grupului.

Pentru a putea merge mai departe vom încerca să completăm definirea conceptul de “comunitate” şi de “ identitate” prezentate anterior.

conceptul japonez de “UCHI” Poate cel mai bine exprimă aceste două calităţi, conceptul japonez de “UCHI” ce adus în contextul nostru înseamnă: “Europa mea în Lumea mea, Europa mea Centrală în Europa mea, România mea în Europa mea Centrală, Banatul meu în România mea, Timişul meu în Banatul meu, Timişoara mea în Timişul meu, Cartierul meu Cetate in Timisoara mea Unitatea mea Teritoriala de Referinta Tipografilor în Timişoara mea, Unitatea mea Teritoriala de Referinta Tipografilor in Unitatea mea de Vecinatate (str Baader) strada mea Zimbrului în Unitatea mea de Vecinatate casa mea în strada mea, persoana mea în casa mea, şi ideile mele în persoana mea”

conceptul japonez de “UCHI” Este de fapt strategia Japoniei în lume, a regiunii în Japonia, a oraşului în regiune, a cartierelor în oraş, a vecinătăţilor în cartier, a casei scarii (bloc) sau grupare de case în unitatea de vecinătate, a apartamentelor in casa de bloc eu in apartament Ideile din capul meu in mine prin care se leagă grupul sau fiinţa umană, de spaţiu fizic aferent, utilizând sentimentul de apartenenţă.

Cu cît există mai multe nivele spaţiale legate organic de nivelele de organizare socială, cu atât Toposurile Comportamentale DEMOCRATIA va funcţiona mai bine într-o aşezare umană.

Identitatea urbană Fenomenul de pierdere a identităţii grupurilor cu spaţiile urbane aferente sa amplificat imens după 1965 la noi în ţară. În cazul municipiului Timişoara acest fenomen s-a amplificat şi mai mult prin mărirea intravilanului oraşului Timişoara de la 5.500ha la 8.000ha., în cursul anului 1996.

Acţiunile întreprinse din 1997 în cadrul Primăriei Timişoara încearcă să restabilească legătura dintre unităţile sociale şi unităţile spaţiale, ce funcţionau aşa de bine în oraşul vechi, printr-o strategie de refacere a sentimentului de identitate a vechilor cartiere, Cetate, Josefin, Elisabetin, Fabric, Mehala sau prin formarea unor sentimente de identitate noi în cartierele apărute după 1965.

Din pacate PUG ul in curs de elaborare nu se bazeaza pe conceptul de comunitate nu are la baza consultarea reala a populatiei Consultarea s a facut in 4 zile impartind orasul in 4 zone cu o participare ridicola

Stilul de viaţă (S.V.) Identitatea de grup dă naştere la un anume stil de viaţă.

Conform lui Arbore C. (1984),

Pevsner conferea artisticului, idiologicului şi politicului ceva comun pe care-l denumea “ stil de viaţă” (Lebenstil).

Stilul de viaţă, face ca diferenţele minore dintre indivizi să dispară şi să rămână doar un simţ unitar al vieţii, valabil de la o epocă la alta.

Stilul de viaţă îl putem defini ca un mod specific unui grup de a-şi aloca timp, materiale şi resurse simbolice, ce face ca acel grup să se deosebească faţă de un altul.

Pentru formarea unui stil de viaţă se foloseşte un set de scheme, de simboluri cognitive, ce formează o parte din strategiile grupului de a se adapta unui spaţiu, la un moment dat.

Stilul de viaţă (S.V.)

Putem conchide, că un grup de oameni au o anume cultură, stil de viaţă, ce este constituită de un set de valori şi credinţe, ce întruchipează idealuri şi care sunt transmise membrilor acelui grup prin culturalizare.

Această asimilare a setului de valori şi de credinţe, duce la un anume fel de a percepe lumea, un anumit mod de a o privi şi în cazul nostru, de a o modela spaţiul, ce este deci rezultatul unor alegeri, a unor decizii individuale, sau de grup.

Acest lucru ne face să legăm cultura de spaţiu public, prin faptul că atât produsul, cât şi procesul de alcătuire, se află în mintea grupului cu mult inainte de a fi modelat.

Legătura este cuprinsă în “schema cognitivă” ce defineşte grupul.

Acest aranjament este definit ca o construcţie mentală ce permite grupurilor să selecteze din fenomenele materiale, pe acelea care le sunt semnificative lor şi apoi de a le organiza într-un anume mod.

“schemaDe cognitivă” fapt, este vorba de a folosi anumite sisteme conceptuale, utilizand clasificări, ordonări şi denumiri, pentru a afla sensul vieţii.

Pentru a putea întelege aceste scheme cognitive este necesar să introducem două noi noţiuni: emic si etic.

Aceşti termeni elaboraţi de antropologii cognitivi sunt folosite uzual în analizele culturale.

Să încercam să le definim.

Anumite generalităţi sunt valabile în toate culturile, fiind necesare unei abordări transculturale, în compararea unor anume situaţii.

Acestea sunt cele etice.

Dar, dacă folosim doar această categorie, cu siguranţă, vom elimina anumite elemente, la fel de importante, ce nu sunt caracteristice tuturor culturilor.

Sursa:Rapoport A (1990) History and Precedents in Environment Design ed New York

schema cognitivă” Pentru a evita aceasta, înseamnă a deriva categoriile etice, prin înţelegerea unor unităţi valide dintr-o anume cultură, prin înţelegerea modului în care membrii unei anume culturi definesc şi înteleg lucrurile şi fenomenele.

Acestea sunt emic-urile problemei date.

Numai folosind emic-urile diferitelor grupuri de oameni, putem înţelege diferitele tipuri de stil de viaţă, de spaţii publice din diferitele culturi.

Altfel, un spatiu cultural arab, sau indian, sau chinez, sau african, sau chiar românesc, s-ar putea să ni se pară a fi haotic, faţă de spaţiile culturale occidentale, atât de studiate în academiile de arhitectură.

Sursa:Rapoport A (1990) History and Precedents in Environment Design ed New York

“rukun”

Cum funcţionează aceste valori în modelarea urbană a S.P.: la nivelul grupului sau, a comunităţii?

Se plasează o valoare înaltă de “rukun”, ce înseamnă armonie şi pace a comunităţii, prin care viaţa trebuie să fie intimă şi închisă.

Ea devine o siguranţă psihologică.

Nimeni nu este singur, ci o parte intimă a grupului, în care este acceptat şi unde fiecare joacă un rol anume acceptat de grup.

A fi acceptat, înseamnă a te conforma aşteptărilor, a coopera, a împărţi, a respecta şi a fi respectat.

Pentru a-ţi menţine poziţia este obligatoriu să fi politicos, să fi respectuos cu cei superiori, din ierarhia ta şi binevoitor cu cei inferiori ţie.

Retragerea recunoştinţei este cea mai dură sancţiune împotriva deviaţionismului.

“rukun” Pentru rezidenţi, problema limitării spaţiului de locuit, de exemplu, nu se exprimă prin termenii fizici, precum densitatea, sau metri pătraţi pe cap de familie, ci prin armonia interpersonală.

Asta înseamnă că, în evaluarea unui individ a calităţii unui S.P., rolul important îl joacă relaţiile bune cu vecinii, prin cunoaştere reciprocă şi prin lucru împreună (gotong, royong).

Deci pe aceşti oameni nu-i interesează standardele fizice, ci simţămintele şi intuiţiile lor referitoare la S.P.

Sursa:Fukuyama F (2002) Marea Ruptura, ed Humanitas

in epoca industrială ordinea sociala trebuia sa fie impusa de o ierarhie centralizata, rationala, birocratica “in societatea industriala din sec XIX lea…. birocratia rationala era chintesenta vietii moderne.”…

“In societatea informatizata nici guvernele, nici corporatiile nu se pot baza doar pe reguli formale biocratice pentru a organiza oamenii asupra carora detin autoritatea.

Descentralizarea, delegarea puterii…sunt o Conditie preliminara. o astfel de autodeterminare este insusirea

unor reguli si norme de comportament,…”

Max Weber

in societatile traditionale nimeni nu rupe pur si simplu relatia daca nu-i convenea. … in societatile moderne relatiile se bazeaza pe “ contract”…. relatia contractuala nu este una morala…. orice parte o poate rupe daca doreste, cu conditia sa respecte termenii cuprinsi in contract.

Sir Henry Maine

“ arta americana a asocierii” “tendinta societatii de a se auto-organiza intr-un numar imens de asociatii de voluntari si de comunitati.

Cele mai înfloritoare ţări, inclusiv SUA, au avut norocul să imbine institutii formale puternice cu o cultura informala flexibila care le-a sprijinit” Alexis de Tocqueville “adevăratele comunităţi se menţin strîns unite prin valorile, normele şi experienţele pe care membrii lor le impărtăşesc.

Dar pe de altă parte, Vrem să încălcăm reguli nedrepte, incorecte, irelevante, sau depăşite şi încercăm să ne bucurăm de cît mai multă libertate personala. avem nevoie în permanenţă de reguli noi, care să permită noi forme de efort comun şi să ne facă să ne simţim legaţi unii de alţii în cadrul comunităţilor. ….

O societate care are drept scop impunerea de norme şi reguli în numele libertăţii tot mai mari a individului de a alege, se va trezi tot mai dezorganizată, fărămiţată, izolată şi incapabilă de a infăptui scopurile şi sarcinile comune.”

Fukuyama

Capitalul social

se defineşte simplu ca fiind un set de valori informale impărtăşite de membrii unui grup şi care le permite să colaboreze între ei.

Dacă membrii grupului ajung să se aştepte ca şi comportamenrul celorlalţi să fie sigur şi cinstit, vor ajunge

să aibă încredere unul în altul.

normele care produc capital social trebuie să includă în mod substanţial virtuţi precum sinceritatea, îndeplinirea obligaţiilor şi reciprocititatea. În China şi America Latină, familiile sunt puternice şi unite, dar oamenii se încred cu greu la străini, iar nivelurile la care se află cinstea şi colaborarea în viaţa public sunt mult mai scăzute.

De aici nepotismul şi corupţia larg răspîndite în viaţa public.

Reforma de la inceputul sec XVI-lea a încurajat cinstea, reciprocitatea şi cumpătarea printre întreprinzătorii particulari,… aceste virtuţi au fost practicate pentru prima dată pe scară largă în afara familiei .

Weber

Asociatii voluntare pentru a sustine atit cauze serioase cit si diferite fleacuri. � capacitate de a se auto-organiza inseamna nu numai ca guvernul nu este obligat sa impuna ordinea pe cale ierarhica, de sus in jos,;

asociatia civica este in acelasi timp si o “scoala de auto-conducere� care ii invata pe oameni deprinderi de cooperare de care acestia sa se foloseasca in viata publica.

Exemplu: COLONIA VESELA PETROSANI COORD ONATOR DANCIU MIHAI

DIPLOMA DE EXCELENŢĂ în domeniul REGENERĂRII REGIONALE prin INIŢIATIVE PRIVATE pentru aplicarea strategiilor de urbanism participativ, ASOCIAȚIEI «COLONIA VESELĂ », d-lui MIHAI-IONUȚ DANCIU Asociatia își desfășoară activitățile de intervenție în procesele și activitățile legate de cartierul defavorizat „Colonie” din Petrosani.

Prin parteneriatele stabilite cu entități locale (Asociația Româno-Engleză pentru Sprijin în Comunitate Petroșani 2010, Universitatea din Petroșani, Institutul Social Valea Jiului, Fundația Ianza Art Inter-Cultural) și regionale (Universitatea Politehnica din Timișoara prin Facultatea de Arhitectură, respectiv Universitatea de Vest din Timișoara, prin Grupul de Studii privind Relația dintre Om și Mediu al Facultății de Psihologie), Asociația Colonia Veselă a pus bazele unui parteneriat care sperăm că va ridica nivelul de trai din această comunitate vulnerabilă, pentru eliminarea polarizării sociale, pentru egalitate în educaţie, pentru coeziune socială.

Programul are o durată de desfășurare nelimitată și se bazează pe colaborarea dintre specialişti, concetățeni și administraţia locală în ceea ce se numeste “ALIANTA URBANA”, necesară pentru a genera revalorizarea, recuperarea, reinventarea unei comunitati în declin. Acest mod de abordare integrator, se realizează in consens cu parteneriatele enunţate anterior dar mai ales cu reţelele sociale şi de cetăţeni care joacă un rol din ce în ce mai important în acest proces.

Sperăm că acest demers să reprezinte un pas important în restructurarea cartierelor defavorizate din Valea Jiului, prin alcătuirea unui model de intervenție şi în celelalte perimetre urbane vulnerabile.

DIPLOMEI DE EXCELENŢĂ în domeniul URBANISMULUI PARTICIPATIV “ASOCIATIEI PROPRIETARILOR DIN ZONELE REZIDENTIALE” PENTRU PROMOVAREA UNEI DEZVOLTARI SUSTENABILE ALE ZONELOR REZIDENTIALE, PENTRU PASTRAREA IDENTITATII CULTURALE ALE ACESTORA, PENTRU APARAREA INTERESELOR PROPRIETARILOR DE IMOBILE INDIVIDUALE DIN TIMISOARA, ca parte activa a procesului democratic participativ si de luare a deciziilor in domeniul urbanismului. participarea activa a membrilor asociatiei la dezbaterile publice a numeroase proiecte de urbanism, prin nenumarate interventii la Consiliul Local Timisoara (CLT) impotriva unor Planuri Urbanistice de Zona (PUZ) si de Detaliu (PUD) care prevedeau construirea blocurilor in zone de case familiale; participarea activa la dezbaterea publica a proiectului de Hotarire de Consiliu Local Timisoara (HCLT) privind informarea si consultarea populatiei in materie de urbanism (propunerile APZR au fost preluate partial); participarea activa la toate dezbaterile organizate in perioada de elaborare a noului PUG 2013; participarea la dezbaterea publica a proiectelor de acte normative nationale privind amenajarea teritoriului si urbanismul (modificarea din 2008 si 2011, a Legii 350/2001) privind informarea si consultarea populatiei (Ordinul 2701/2010) (propunerile APZR au fost preluate aproape in totalitate de catre aceste acte normative); Se remarca interventiile pe langa Prefectura Judetului Timis pentru atacarea si anularea in instanta a HCLT 140/2007 si a HCLT 300/2008 emise de CLT care pregateau cadrul “asa zis legal” necesar construirii de blocuri intre case. Rezultatul acestor actiuni a fost anularea ambelor HCL-uri care incalcau legislatia in materie de urbanism si amenajarea teritoriului;

Modelul de “Buna practica� al APZR este un exemplu de cum trebuie sa actioneze societatea civila ca parte activa a Aliantei Urbane intre toti actorii ce desavirsesc dezvoltarea unei comunitati, pentru pastrarea identitatii culturale a locului.

Acest succes a determinat semnarea unor protocoale de colaborare si cu alte organizatii de acelasi fel “Grupul de Initiativa in Promovarea Opiniei Publice” (GIPRO) si “Dumbravita noastra” (DUNOS).

În încheiere, cu aceste noi cunoştiinte, revenim la definiţia toposului comportamental.

Acesta este definit de un anume spaţiu, de un anume timp, de o anume proprietate, de un anume tip de acces, de o anume identitate, de un anume stil de viaţă, de anumite activităţi, de un anume comportament şi de anumite nevoi umane.

Schimbarile geopolitice si schimbarile culturale STUDIU DE CAZ TIMISOARA sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

a - 1718 trecerea de la administraţia turcă la cea austriacă b -1868 trecerea de la administraţia austriacă la cea maghiară cu prelungirea ei în administraţia romanească c – 1945 trecerea de la administraţia romanească la cea de tip comunist d – 1989 trecerea de la administraţia de tip comunist la cea europeană Perioadele de tranziţie a – cca 1718-1732 b – cca 1868 -1890 c – cca 1945-1965 d – cca 1989-2005

Schimbarile geopolitice si schimbarile culturale STUDIU DE CAZ TIMISOARA sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

Perioadele de creştere accelerată a. perioada de creştere accelerată în sistemul urban Timişoara în cadrul administraţiei austriace se caracterizează prin amenajarea teritoriului în relaţie cu Europa Centrală: - colonizarea cu noi aşezări cu populaţie multietnică a sistemului urban Timişoara, 1718-1813 - schimbarea prin înlocuire a zonei centrale “Cetate”, Timişoara, 1732-1750 - colonizarea cu noi suburbii şi restructurarea celor vechi în jurul zonei centrale “Cetate”, cu unităţi administrative autonome 1750-1780 - realizarea de lucrări tehnico-edilitare în sistemul urban Timişoara 1718-1……

- realizare accesibilităţii spre Europa Centrală pe apă 17…şi pe căi ferate. 18… b. perioada de creştere accelerată în sistemul urban Timişoara în cadrul administraţiei maghiare 18801914 se caracterizează prin continuarea amenajării teritoriului în relaţie cu Europa Centrală: - unificarea zonei centrale cu extensiile (suburbiile) existente1890-1914 - continuarea colonizării cu aşezărilor maghiare în sistemul urban Timişoara 18…

- continuarea lucrărilor tehnico-edilitare în sistemul urban Timişoara 1890-1914 - continuarea realizării accesibilităţii spre Europa Centrală pe apă şi pe căi ferate b1. perioada administraţiei romane 1918 -1945 se caracterizează prin consolidarea amenajării teritoriului în sistemul urban Timişoara - păstrarea accesibilităţii spre Europa Centrală pe apă şi pe căi ferate şi extinderea accesibilităţii spre Bucureşti

Schimbarile geopolitice si schimbarile culturale STUDIU DE CAZ TIMISOARA sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

C. perioada de creştere accelerată în sistemul urban Timişoara în cadrul administraţiei comuniste 19651989 se caracterizează prin blocarea relaţiilor de amenajare a teritoriului în relaţie cu Europa Centrală şi reorientarea lui numai spre est, spre Bucureşti.

-absorbirea aşezărilor adiacente de Timişoara -densificarea oraşului prin construirea de zone de blocuri pentru imigranţii de etnie romana, necesari industrializării forţate 1965-1980 -procesul de sistematizare socialistă a satelor aparţinînd sitemului urban Timişoara, început în 1951 şi nefinalizat pînă în 1989 - continuarea lucrărilor tehnico-edilitare în sistemul urban Timişoara - întreruperea parţială a accesibilităţii spre Europa Centrală pe apă, pe căi ferate, rutier, aerian şi reorientarea doar spre interiorul Romaniei. d. 2005- 2025 d1. scenariu optimist – introdurea sistemului urban Timişoara în reţeaua europeană -extinderea oraşului, realizarea unei zone metropolitane Timişoara şi constituirea unui pol euregional Timişoara Arad -continuarea lucrărilor tehnico-edilitare în sistemul urban Timişoara retele de gaz…

- dubla reorientare accesibilităţii spre Europa Centrală şi spre Bucureşti, pe apă, pe căi ferate rapide, pe căi rutiere, aeriene, d2. 2005- 2025 scenariu pesimist- eliminarea sistemului urban Timişoara din reţeaua europeană restrîngerea oraşului, destrămarea şi prăbuşirea UE

CULTURA CENTRALEUROPEANA dupa 1718Harta Imperiului Habsburgic în anul 1730, cu indicarea cetăților de apărare pe linia interioară sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

CULTURA CENTRALEUROPEANA dupa 1718 iesirea la mare a imperiului sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

CULTURA CENTRALEUROPEANA dupa 1718 Sistemul urban Timișoara sub administrație austriacă cu indicarea satelor colonizate colonizarea dura hasburgica cu sate pe directia strategica de aparare a Vienei sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

Identitatea urbană SITEMUL URBAN TIMISOARA Fiecare din aceste comunităţi aveau iniţial un centru, un topos comportamental de coagulare, în care se desfăşurau activităţile ce uneau membrii comunităţii, ce făcea ca locuitorii săi să fie mândri că aparţin acelei comunităţi, dar şi că aparţin întregului mai mare, Timişoara.

Aceste comunităţi aveau o independenţă mărită în problema gestiunii şi planificării urbane, deşi, evident, interesele comunităţii locale erau subordonate întregului mare, Timişoara.

Acest tip de creştere urbană a dus la crearea acelei mândrii tipice timişorenilor/banatenilor ce este valabilă şi astăzi.

sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI AUSTRICE/ HASBURGICE I Administrația austriacă a implementat, în raport cu sistemul urban Timișoara, în următoarele perioade: 1700-1750: perioada de amenajare teritorială prin construire unui sistem de Cetăţi de Apărare Zonală Pentru ca un sistem urban să funcţioneze în mod coerent, acesta trebuie să facă parte dintr-un macrosistem urban bine delimitat şi sigur. Aşadar, după 1700 (când s-a încheiat războiul Casei de Austria cu Imperiul Otoman), administraţia austriacă, deşi şi-a extins graniţele peste Transilvania (în vest) şi peste Oltenia (în sud-est), a aplicat o strategie de edificare a unei centuri de siguranţă, formată din cetăţi fortificate, amplasate pe aliniamentul natural interior (muntos), care le dublează pe cele amplasate la limita graniţelor efective (Cluj-Napoca, Alba Iulia, Braşov, Sibiu, etc.). Acest gest a avut ca scop păstrarea siguranţei și dominaţiei în zonă.

Deşi punctele strategice ale acestui sistem, amplasate pe posibilele văi de atac din partea otomanilor, sunt Cetatea Oradea, Cetatea Arad şi Cetatea Petrovaradin (Novi Sad – Serbia), a fost nevoie şi de Cetatea Timişoara, după cum susține M. Opriș, „Evenimentele politice şi militare de la sfîrşitul secolului al XVII-lea şi începutul celui următor [...] au făcut să crească, din nou, importanţa strategică a Timişoarei“ (Opriş, 1987, pg 28). Cetatea Timișoarei a fost construita deoarece distanţa dintre Cetatea Aradului şi Cetatea Petrovaradinului era prea mare (peste 120 km) pentru a forma un sistem coerent de apărare, precum şi pentru că teritoriul din jurul Timişoarei avea o componentă economică esenţială pentru Imperiu.

Aşadar, distanţele dintre Cetatea Oradiei, cea a Aradului, cea a Timişoarei şi cea a Petrovaradinului sunt de cca. 100 km, acestea formând împreună un sistem urban de nivel regional.

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI AUSTRICE/ HASBURGICE II Între cele patru cetăți, se formează relaţii evidente de cooperare, impuse de Viena Această aserţiune, de necesitate nu numai militară, este susţinută şi de faptul că cele trei cetăţi militare iniţiale au oraşul amplasat în exteriorul lor ca tipolgie principală: Cetatea Petrovaradinului este poziţionată la Dunăre, pentru a apăra flancul sudic din direcţia Belgradului, Cetatea Aradului este poziționată pe Mureş, iar Cetatea Oradiei pe Criş, pentru a apăra flancul estic în fața atacurilor otomane; față de aceste trei entități, apare şi o Cetate a Timişoarei, de tipologie secundară, care are înglobat oraşul în interiorul său. Strategii vienezii de după 1730 au planificat un sistem urban de cooperare economică, socială şi culturală, precum și de amenjare a teritoriului și de echipare tehnico-edilitară, prin câteva operaţiuni integrate. Astfel, în 1732 a fost introdus sistemul de alimentare cu apă potabilă. Între 17281732, Bega este regularizată de la Făget la Timişoara, iar canalul devine navigabil.

Operaţiunea a fost continuată de Fremaut, care a implementat sistemul de regularizare al râurilor Bega-Timiş între 1759-61, Timişoara fiind conectată astfel prin Tisa, iar apoi pe Dunăre, la sistemul fluvial central-european. Întregul sistem era prevăzut cu poldere (în caz de inundaţii) şi canale de desecări pe întreaga zonă.

Strategia de sprijin a Cetăţii Timişoara prin implantarea de localităţi pentru colonişti (înmajoritate germani – șvabi) în imediata apropiere a sa, pentru a forma un sistem urban de sprijin.Făcând parte din strategia de revitalizare și modernizare a Banatului, procesul de colonizare și, respectiv, de implantare a noi localități de coloniști în zonă a avut ca scop creșterea demografică, provincia fiind dramatic depopulată în timpul războilului cu turcii, creștere economică, prin diversificarea ocupațiilor, precum şi un amestec de etnii, pentru a putea conduce teritoriul fără a avea o etnie dominantă.

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI AUSTRICE/ HASBURGICE III

În conformitate cu T.O. Gheorghiu (Gheorghiu, 2011), procesul austriac de colonizare în Banat a cunoscut două mari etape, dintre care prima, începută de administrația austriacă după 17171718, aduce în Banat cca. 50.000 coloniști, în majoritate șvabi, proveniți din sud-vestul Germaniei. Împreună cu aceștia, mai sosesc în zonă sârbi, croați, bulgari catolicizați, francezi, italieni, spanioli sau chiar români din Oltenia și Muntenia. Cea de a doua etapă, desfășurată tot sub administrație austriacă, a adus în Banat, la începutul secolului al XIX-lea, boemi și slovaci. Procesului de colonizare cu noi comunități îi sunt asociate acțiuni ce vizează întemeierea de noi așezări, respectiv regularizarea celor existente. Asfel, se nasc/se reactivează în jurul Timișoarei o serie de localități rurale, care vin în sprijinul Cetății și formează, împreună cu aceasta, un sistem urban functional. Astfel, în conformitate cu T.O. Gheorghiu (Gheorghiu, 2008), sub administrație austriacă au fost întemeiate în jurul Timișoarei o serie de localități, și anume Grabaţ(1), Bulgăruş(2), Lenauheim(3), Şandra(4), Jimbolia(5), Iecea Mare(6), Iecea Mică(7), Biled(8), Radjevo-Serbia(9), Cărpiniş(10), Beșenova Nouă(11), Carani(12), Orţişoara(13), Pișchia(14), Giarmata(15), Săcălaz(16), Sanmihaiu German(17) Iohanisfeld(19), Peciu Nou(20), Libling(21), Bacova(22), Deta, Guttenbrun (actualmente Zăbrani), Neudorf, etc., organizate în sistem urban circular sau liniar. În același timp, se efectuează lucrări de regularizare și extindere asupra unor localități precum Recaș(18), Cenad, Sânnicolau, etc. (Pl 2). Toate aceste implanturi au un sistem de planificare spaţială de tip regulat, diferit de cele ale satelor existente, ceea ce a făcut ca să seDupă ce „Cetatea” Timişoara a fost bine definită, la nivel de delimitări, prin finalizarea fortificaţiilor (vechea Timişoară turcească a fost rasă de pe faţa pământului şi înlocuită cu una nouă, a cărei populație cuprindea atât militari şi colonişti, cât şi populaţie autohtonă;

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI AUSTRICE/ HASBURGICE IV

numărul locuitorilor săi a crescut astfel de la 2.000 locuitori, imediat după asediul din 1716, la peste 7.000 în anul 1750), cât și prin amplasarea funcţiunilor mixte în interior, s-a trecut la repopularea împrejurimilor prin implantarea de suburbii autonome, a căror populaţie sprijinea noua putere și care aveau ca scop dezvoltarea policentrică, necesară pentru ca fortificaţia Cetate să poată rezista. Astfel, prin reorganizarea teritoriului în imediata apropiere a Cetății, proiectele suburbiilor, care au fost aprobate în 1744, au propus un mixt de aşezări vechi şi noi, cu şi fără amestec de populaţie. Au fost proiectate şi asimilate aşezările aflate la o distanţă mică, de 948 m (datorată distanţei de protecţie a bătăii gurilor de foc a artileriei; Astfel, în vest a apărut suburbia Germană, dezvoltată de o parte și de cealaltă a axului principal de navigație, paralel cu care se amplasează ulterior gara (noua legătură cu sistemul urban central-european). Împreună cu Fabricul German (din sud est), această suburbie are o administraţie proprie (Opriş, 1987 pg 68). Maierele Vechi sunt împărţite în două; astfel, în sud apar Maierele Valahe şi Maierele Germane (Opriş 1987 pg 80 ). În est suburbia Fabric (Opriş 1987 pg 79) era formată din 3 cartiere, Fabricul Interior şi Exterior, acesta din urmă forma Fabricul Rascian şi Fabricul German. Dacă la început toate suburbiile au format un sistem urban coerent, cu entităţi care aveau o anumită autonomie, Suburbia Mehala din partea de vest după ce a fost înglobat administrativ în prima etapă, rămîne sat independent dupa 1781. De remarcat că tuturor acestor suburbii, ca să-şi poată păstra autonomia şi identitatea proprie socială şi culturală li s-a construit o piaţă -spaţiul public, unde se află biserica confesională ca una din facilităţile ce definesc suburbia (Opriş 1987 pg 101). Aceste pieţe şi-au păstrat mult timp funcţiunea determinînd un sentiment de apartenenţă, de mîndrie pînă în zilele noastre, care a fost reîntărită după 1999 printr-o strategia elaborată şi aprobată de CL Timişoara (Radoslav 2000).

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI AUSTRICE/ HASBURGICE V Aceste suburbii şi-au marcat specificitatea necesară unei colaborări după cum urmează din punct de vedere economic – suburbia Mehala agricultură, suburbia Fabric industrie, Suburbia Josefin (care a rămas sat pănă la mijlocul sec XIX-lea) mobilitate port, din punct de vedere cultural- diversitate etnică suburbia Mehala ortodocsi, suburbia Josefin catolici germani, suburbia Elisabetin –Maierele Germane şi Maierele Valahe, suburbia Fabricul mixt de populaţie.

Prin aceste măsuri administrative s-a realizat ceea ce Fukuyama F. (2011) numea “capitalul social” atît de necesar nouă astăzi pentru a reface ordinea socială în Romania pentru recăpătarea speranţei şi relaxării. Prin aceste operaţiuni sistemul urban a devenit în zonă cel mai important pol de dezvoltare pînă în anul 1804, cînd situaţia geostrategică strategică s-a schimbat parţial prin proclamarea Imperiului Austriac (Opriş 2007 pg 15).

Strategii vienezii după 1730 au planificat un sistem urban de cooperare economică, socială şi culturală, de amenjare a teritoriului prin echipare tehnico-edilitară prin cîteva operaţiuni integrate. În 1732 a fost introdus sistemul de alimentare cu apă potabilă. Între 1728-1732 Bega este regularizată de la Făget la Timişoara, cînd canalul a devenit navigabil. Operaţiunea a fost continuată de Fremaut cu sistemul de regularizare al riurilor Bega- Timiş între 1759-61, Timişoara fiind legată astfel de Tisa –Dunăre la sistemul fluvial central european. Acest sistem avea poldere în caz de inundaţii şi canale de desecări pe întreaga zonă.

CULTURA CENTRAL EUROPEANA dupa 1718

Sistemul urban Timisoara sub administrație austriacă, cu indicarea suburbiilor

sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,- Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI MAGHIARE I strategiile budapestane după 1886 După ce în perioada de tranziţie autorităţe maghiare au propus unirea fizică a entităţilor autonome existente cu centrul Cetate încă din 1875, operaţiunile au început în 1893, s-au realizat parţial pînă în 1914, (fenomen se implineşte total abia în 1965). Autorităţile maghiare au realizat unirea Maierelor Germane cu cele Rasciene în 1896, formînd cartierul Elisabetin, după 1893, în urma defortificărilor (1899-1905), începe politica de absorţie a suburbiile vechi sau nou create precum Calea Şagului, Ronaţ, Chişoda Nouă-Fratelia, în entitatea urbană Timişoara. Populaţia s-a dublat din 1880 cînd era de 33.694 locuitori pînă în 1910 cînd a ajuns 68.471 locuitori. Prin aceste asocieri de tip absorţie şi constituirea unui pol în regiune s-au pregătit toate datele pentru cele mai mari lucrări de echipare tehnico-edilitare –canalizare din istoria recentă a sistemului urban Timişoara. În anul 1857, a fost inaugurată Calea Ferată între Szeged, Jimbolia și Timișoara, linie cu unea Banatul cu restul european prin Budapesta, Viena. Operaţiunea a fost continuată în 1858 prin extinderea căii ferate spre Baziaş (la Dunăre unde notabilităţile venite din zona balcanică se îmbarcau în tren spre Europa), apoi s-a extins reţeaua spre Arad în 1871, spre Orşova 1876, premiza legăturii cu Bucureştiul pe calea ferată. Aceste legături feroviare au realizate pentru a întării macrosistemul urban Timişoara. Apoi pînă în 1908 s-au realizat nouă direcţii feroviare care plecau din Timişoara şi legau sistemul urban Timişoara cu Sînnicolaul Mare, Buziaş, Lipova, Radna, Variaş, etc prin construirea în regiune a celei mai importante reţele de căi ferate pentru navetişti.

Aceste acţiuni au fost însoţite în această perioadă de amplificarea amenajarii teritoriului, prin implantarea unei reţele de aşezări cu populaţie maghiară, strategia de sprijin a sistemului urban Timişoara prin implantarea de localităţii de colonişti maghiari în apropiere a sa pentru a intării sistemul urban de sprijin cu noile elemente etnice. Constituind cea de a treia etapă a procesului de colonizare a Banatului, fenomenul de colonizare cu populație maghiară a început, în zonă, încă din anul 1791 (încă din timpul administrației austriece), atunci când a fost întemeiată prima colonie maghiară la Tormac(1) (Gheorghiu, 2011).

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI MAGHIARE II •

Fenomenul s-a amplificat (Pl 5) însă pe parcursul secolului al XIX-lea, atingând cotele maxime în timpul administrației maghiare Otveşti (2), Otelek(3), Sanmartinul Maghiar(4), Uivar(5), Rauti(6), Dumbrăviţa(7), Covaci(8) şi Fibiş(9). În această perioadă, coloniștii aduși în zonă s-au stabilit în general în proximitatea unor localități existente, lângă care au organizat cartiere distincte; există însă și câteva exemple punctuale de așezări întemeiate în teritoriu de către coloniști. Astfel, în conformitate cu T.O. Gheorghiu (Gheorghiu, 2008), în această perioadă sunt extinse localități precum Babșa, Bodo, Balinț, Iosifalău, Tipari, Dumbrăvița, Fibiș, Stanciova, etc. Aceste implantări sunt consolidate prin extinderea reţelei de canale de desecări aferente, prin inmulţirea polderelor necesare în caz de inundaţii, etc, Aceste fapte au determinat creşterea importanţei strategice a sistemului urban Timişoara, care a devenit înaintea primului război mondial polul principal din regiunea Banat. În Timişoara s-a infiinţat în 1867 societatea de tramvaie cu cai, în 1881 începe plasarea reţelei telefonice, în 1884 străzile au început să fie iluminate electric, în 1895 se începe asfaltarea străzilor, în 1899 se introduce tramvaiul electric, apar schite de sistematizare în sistem radio-centric, reţea de spaţii verzi de a lungul canalului Bega (în 1902 cînd se mută calea ferată spre Lugoj pe actualul traseu eliberînd partea sudică a aşezării), în jurul lui 1910 se construieşte la intrarea Begheiului în Timişoara una din primele hidrocentrale “Turbina” de pe teritoriul actual al Romaniei, se realizează sistemul de canalizare şi alimentare cu apă pe care se sprijină şi în prezent sistemul urban Timişoara, se trasează bulevardele actuale, etc ( Opriş M 1987, pg 115-116).

Prin aceste asocieri de tip absorţie şi constituirea unui pol în regiune s-au pregătit toate datele pentru cele mai mari lucrări de echipare tehnico-edilitare –canalizare din istoria recentă a sistemului urban Timişoara. În anul 1857, a fost inaugurată Calea Ferată între Szeged, Jimbolia și Timișoara, linie cu unea Banatul cu restul european prin Budapesta, Viena, etc. Operaţiunea a fost continuată în 1858 prin extinderea căii ferate spre Baziaş (la Dunăre unde notabilităţile venite din zona balcanică se îmbarcau în tren spre Europa), apoi s-a extins reţeaua spre Arad în 1871, spre Orşova 1876, ce constituia premiza legăturii cu Bucureştiul pe calea ferată.

PERIOADA ADMINISTRAŢIEI MAGHIARE III Aceste legături feroviare au realizate pentru a întării macrosistemul urban Timişoara. Apoi pînă în 1908 sau realizat 9 (nouă) direcţii feroviare care plecau din Timişoara şi legau sistemul urban Timişoara cu Sînnicolaul Mare, Buziaş, Lipova, Radna, Variaş, etc prin construirea în regiune a celei mai importante reţele de căi ferate pentru navetişti.

După preluarea administraţiei de către Romania, în 03.08.1919 situaţia sistemului urban s-a consolidat pînă la începerea celui de al doilea război mondial. Populaţia a crescut în Timişoara de la 73.935 locuitori în 1920 la 111.987 locuitori în 1948. Aria regiunii aferente sistemului urban Timişoara a pendulat conform lui Popescu Criveanu Ş. (2012, pg. 56,57) între 1925 când a înglobat judeţele Timiş, Torontal, Caraş şi Severin, în 1938 când a înglobat judeţele Arad, Timiş, Hunedoara, Caraş şi Severin, în 1940 cînd a înglobat judeţele Bihor, Arad, Timiş-Torontal, Severin, Caraş.

Deşi sămânţa vieţii universitare au fost plantată în sistemul urban Timişoara încă din 1806 (teologie catolică) şi 1845-1848 filozofie-drept), cea mai important acţiune a guvernului de la Bucureşti a fost infiinţarea actualei Universităţi Politehnica Timişoara în 1921, germenele centrului de inovare regional şi aeroprtul de la Moşniţa primul germene al participării la reţeaua mondială de accesibilitate aeriană din 1937

sistemul urban Timişoara cu indicarea localităţilor în perioada administraţiei maghiare- drumuri de acces, sistemul hidrografic Bega Timiş, sistemul feroviar.

sistemului urban Timişoara în perioada maghiară cu indicarea suburbiilor

PERIOADA COMUNISTĂ I Strategii comunişti după 1945 cu absorţiile comunităţilor şi deportările din zonă Perioada de creştere accelerată de după 1965 a fost precedată de absorbirea între 1948 şi 1952 a aşezărilor adiacente de Timişoara după cum urmează Fratelia (1948), Ghiroda Nouă (1949), Plopi (1949), Freidorf (1951), Ciarda Roşie (1953) (Opriş M 1987 pg 175) aceste aşezări îşi păstreză şi astăzi identitatea proprie nefiind complet asimilate, contribuind la păstrarea “capitalul social” din noul sistem urban atît de necesar nouă astăzi pentru a reface ordinea socială.

PERIOADA COMUNISTĂ II Procesul de sistematizare de tip comunist a satelor aparţinînd sistemului urban Timişoara, a început în 1951 şi a rămas nefinalizat în 1989. Această perioadă a fost însoţită în prima perioadă de deportările populaţiei rurale conform Asociaţiei Foştilor Deportaţi în Bărăgan, (1995) din partea de nord-vest, vest şi sud a sistemului urban Timişoara, în urma celebrului HCM/200/1950 ce prevedea “ dislocarea unor categorii de persone din zona de frontieră cu Jugoslavia, pe o fîşie adîncă de pînă la 25km… această zonă era menită să devină un cordon de protecţie ideologică faşă de reacţiunea titoistă şi faţă de occident“. Acest act a fost completat pe 15.03.1951 cu o formulare draconică “Mutarea din centrele aglomerate a oricăror persoane care nu-şi justifică prezenţa în aceste centre“. Această acţiune începută în 18.06.1951 a cuprins 172 localităţi, 12.791 de familii, 40.320 de persoane (romani băştinaşi, germani, bulgari, sarbi, unguri, aromani,şi proaspeţii veniţi basarabeni şi bucovineni) din actualele judeţe Timiş, Caras Severin şi Mehedinţi Aceste măsuri au fost o lovitură puternică dată sistemului urban Timişoara prin implicaţiile de distrugere a “capitalul social”. Însă primele deportări ale populaţiei din Banat au fost cele ale populaţiei de etnie germană care au avut loc însă între 1944 şi 1945 în Dombas (fosta URSS) ca urmare a apartenenţei lor la trupele germane din timpul celui de al doilea război mondial (operaţiunea s-a desfăşurat pentru a introduce primele elemente de teroare). Mare parte din cei 70.000 de etnici germani deportaţi pe o perioadă între 1 şi 5 ani, din Romania sunt originari din Banat. Mutaţiile etnice au fost insoţite şi de mutaţii economice şi de producţie în urma colectivizării producţiei agricole şi a proprietăţii asupra terenului agricol. Conform studiului lui Graf R. (Vultur S., 2000 pg 28) în 1941 erau în Banat 310.000 germani bănăţeni, ca în 1991 să mai rămînă aprox 30.000 locuitori. Această descreştere a fost determinată şi de Acordul între Romania şi RFG din 1978, privind reunificarea familiilor. Acest fenomen s-a implinit aproape total după 1989, cînd populaţia germană a emigrat în masă. Această strategie socio-politică a condus la întreruperea aproape totală a accesibilităţii spre Europa Centrală pe apă, pe căi ferate, rutier, aerian şi reorientarea ei doar spre interiorul Romaniei. Sistematizarea satelor a culminat cu propunerea de distrugere a părţii de est a sistemului urban Timişoara

PERIOADA COMUNISTĂ III

Perioada de “glorie“ a sistemului comunist a fost cel între 1965 şi 1985 cînd în urma programului de industrializare forţată dintre 1965-1980 în care s-au construit în interiorul oraşului zeci de intreprinderi noi socialiste, a condus la densificarea oraşului prin construirea de zone de blocuri pentru imigranţii de etnie romana veniţi pe perioade din Oltenia, Moldova, Maramureş, Transilvania, cu cca 61.000 apartamente.

Acestea au fost construite în ansamblurile (Pl 8) Tipografilor şi Calea Lugojului cu 4.500 ap şi 15.700 locuitori (01), Circumvalaţiunii cu 11.400 ap şi 39.900 locuitori (02), Calea Şagului şi Dîmboviţa cu 12.582 ap şi 44.000 locuitori (03), Stadion, Spitalul Judeţean, Timişoara Sud cu 5.917 ap şi 20.700 locuitori (04), Sportivilor, Negoiul cu 3.132 ap şi 10.900 locuitori (05), Calea Girocului cu 4.540 ap şi 15.900 locuitori (06), St. Plăvăţ cu 4.473 ap şi 14.700 locuitor (07), Calea Torontalului- Aradului- Lipovei, Matei Basarab cu 11.525 ap şi 40.300 locuitori (08), Ion Ionescu de la Brad cu 2.404 ap şi 8.500 locuitori (09), Mărăşti cu 595 ap şi 2.100 locuitori (am păstrat denumirile din Opriş 1987 pg 214), concomitent cu limitarea strictă a intravilanului municipiului necesară dezechilibrului politic dintre urban şi rural.

Această politică de a construi în unităţi mici de cca 10.000 locuitori în interiorul oraşului, (pl 9 sistemul urban Timişoara cu marcarea în interiorul oraşului a zonelor de blocuri pe etape) a fost diferită de ceea ce s-a întîmplat în restul ţări, de cea de la Cluj în care s-a construit un oraş paralel de peste 100.000 locuitori (Mănăştur), sau prin demolarea zonelor tradiţionale ca în multe oraşe din sud estul Romaniei.

Centralismul exagerat şi la nivelul oraşului, ca filozofie a sistemului a condus la pierderea identităţii lor locale, la pierderea treptată a “capitalul social”.

Populaţia a crescut ca urmare a acestei politici de la 151.995 locuitori în 1965 la 312.720 locuitori în 1984.

Aceste măsuri au condus la distrugerea treptată a urmelor colonizării zonei de după 1718, ajungîndu-se la un procent de cca 85% populaţie de etnie romană în 2010, faţă de 9,7% în 1910.

sistemul urban Timişoara cu indicarea noilor zone de blocuri în interiorul oraşului pe etape.

PERIOADA COMUNISTĂ IV Deşi populaţia aşezării Timişoara a crescut puternic, în interior continuarea lucrărilor tehnico-edilitare, s-a petrecut doar în prima parte pînă în 1975, prin construirea, extinderea şi modernizarea reţelelor de străzi şi poduri, de apă canal, a staţiei de tratare a apei, acelei de epurare, etc. S-a modernizat reţeaua de drumuri naţionale şi judeţene. Au fost continuate construirea canalelor de desecări, irigaţii, poldere şi indiguire a Timişului, ca urmare a inundaţiilor din 1975, a lacurilor de acumulare de la Dumbrăviţa, Giarmata, Ianova, Sanandrei, Corneşti etc., a lacurilor nepermanente de la Hitiaş, Pişchia, Murani, Herendeşti, etc, pentru protecţia sistemului urban Timişoara, a lacului de acumulare de la Surduc, a lacului nepermanent de la Herendeşti, etc. pentru sistemul urban Lugoj.

Aria regiunii aferente sistemului urban Timişoara a variat conform lui Popescu Criveanu Ş. (2012 pg 58,59) între 1950 cu regiunea Arad, Timişoara, Severin, şi Hunedoara, în 1952 cu regiunea Arad, Timişoara, şi Hunedoara, în 1956 şi 1960 cu regiunea Timişoara şi Hunedoara, în 1968 cu judeţele Arad, Timiş, Caraş-Severin şi Hunedoara.

Un element important al acestei perioade a fost construirea aeroportului cu funcţiune principală militară în 1964, la Giarmata cu prima cursă internă civilă Timişoara Bucureşti şi retur, (după ce primul aeroport construit în 1937 la Moşniţa a fost abandonat) din partea de est a sistemului urban Timişoara care a fost ulterior transformat în civil cu prima cursă internaţională în 1980.

Astăzi el are un trafic de călători anual de cca 1.200.000 pasageri, al doilea din ţară după Bucureşti.

Identitatea urbană În timpul evoluţiei sale, s-a produs omogenizarea fizică a oraşului prin expansiunea spre “Cetate” a acestor comunităţi independente, concomitent cu o expansiune înversă dinspre centru către nucleele periferice.

Astfel s-a produs o primă mutaţie a toposurilor comportamentale de coagulare (de tip agora) din centrele fizice ale comunităţii, spre toposuri comportamentale de delimitare, în punctele de tangentă Această evoluţie a făcut ca vechile toposuri comportamentale de coagulare să-şi piardă puterea de atracţie, fiind treptat părăsite,

PERIOADA EU I Strategiile Uniunii Europene după 1989 faţă de sistemul urban Timişoara, s-au clarificat după intrarea Romaniei în UE. Bucureştiul sprijină pentagon metropolelor din nord vestul European alături de Budapesta şi Sofia, şi la rîndul lor acestea sunt sprijinite pe teritoriul naţional de un macrosistem urban format din polii de creştere Iaşi, Cluj-Napoca, Braşov, Timişoara, Craiova, Ploieşti şi Constanţa.

Luînd de exemplu polul de creştere Timişoara, acesta este sprijinit de Novi Sad şi Szeged în euroregiunea DKMT, de polul de dezvoltare Arad, de sistemul urban Reşiţa, de sistemul urban Deva-HunedoaraSimeria, din regiunea de vest Romania. În acestă reţea situaţia Belgradului este încă incertă. Fără asocierea într-un macrosistem urban dintre polul de creştere Timişoara şi polul de dezvoltare Arad, prevederile PID-ului de racordare a sistemului urban Timişoara la culoarele de conectivitate europene rutiere (autostrăzi), feroviare (tren TGV), aero (aeroport regional Traian Vuia Timişoara - Arad) şi navale (Dunăre) nu îşi indeplinesc atribuţiile (Pl 9).

sistemul urban Timişoara- Arad în Regiunea DKMT ca pol central- propunere RCPUT 2008

PERIOADA EU II

Din viziunea lui Alexander (Alexander C. 1977) rezultă că distanţele optime pentru aşezări de aceiaşi mărime sunt după cum urmează: -distanţa optimă pentru aşezări de 1 milion ca să formeze un macrosistem urban sustenabil este de cca 400 km (între Bucureşti şi Budapesta este cca 800 km şi ca atare între ele ar trebui să se afle un sistem urban de 1 milion locuitori care ar putea fi Timişoara (polul de creştere Timişoara fără să formeze cu polul de dezvoltare Arad un macrosistem urban al euroregiunii DKMT (infiinţată în 1994, cu o populaţie de 6 milioane de locuitori), nu poate tinde să ocupe această poziţie. Singură Regiunea de Vest din Romania cu judeţele Arad, Timiş, Caraş Severin Hunedoara, se găseşte pe poziţia 248 din 268 de regiuni din Uniunea Europeană, conf Annoni i Kozovska (2010), ceea ce dovedeşte necesitatea unei viziuni mai ample.

-distanţa optimă pentru aşezările de cca 100.000 locuitori ca să formeze un macrosistem urban sustenabil este de cca 120 km (şi ca atare ele ar trebui să se afle de faţă de Timişoara la această distanţă (ar putea fi sistemele urbane Arad, Szeged, Novi Sad, Deva-Hunedoara-Simeria, etc.

-distanţa optimă pentru ca aşezările de cca 10.000 locuitori să formeze un macrosistem urban sustenabil este de cca 40 km faţă de Timişoara (ar putea fi Recaş, Buziaş, Gătaia, Ciacova,). Lipsec în partea de vest Jimbolia care susţine Zdrenianin-ul (Voivodina Serbia), Sînnicolau Mare care sprijină Szeged ul (Ungaria) şi o aşezare puternică Orţişoara-Vinga care din motive politice nu se pot alia pentru a putea ajuta macrosistemul euroregional Timişoara-Arad.

- distanţa optimă pentru aşezările de 1.000 locuitori ca să formeze un macrosistem urban sustenabil este de 12 -15 km faţă de Timişoara ar fi Ghiroda, Moşniţa Nouă, Giroc, Şag, Sanandrei, Săcăşaz, Dudeştii Noi, Giarmata, Pişchia, Biled, Sanmihaiu Roman, faţă de Recaş (ar fi Bazoş, Herneacova, Izvin, Nadăş, Petrovaselo, Stanciova, faţă de Buziaş ar fi Bacova, Silagiu, faţă de Gătaia ar fi Butin, Percosova, Sculia, Şemlacu Mare, Şemlacu Mic, faţă de Ciacova ar fi Cebza, Macedonia, Obad, Petroman, faţă de Lugoj ar fi Măguri şi Tapia, faşă de Făget ar fi Băteşti, Begheiu Mic, Brăneşti, Bunea Mare, Bunea Mică, Colonia Mică, Jupîneşti, Povîrgina, Temereşti .

SISTEMUL URBAN ARAD-TIMISORA si LOCALITATILE DE SPRIJIN

PERIOADA EU III

Deşi într-un ritm mult mai lent de creştere a populaţiei datorită factorilor interni şi externi şi încălcînd prevederile de oprire a extinderilor în teritoriu a Chartei de la Leipzig (2007) sistemul urban Timişoara după 1995 s-a dezvoltat prin fenomenul de sprawl urban (sistemul urban Timişoara cu noile suburbii dumvraviata, etc de pe poze satelit), prin unificarea fizică dinspre periferie spre centru cu Chişoda, Ghiroda, Dumbrăviţa, Moşniţa şi prin extinderi dinspre vest Sacălaz, dinspre est Moşniţa Veche, dinspre sud Şag, cu o creştere semnificativă de populaţie în perioada 2000-2010 în noile suburbii, Dumbrăviţa 102,6%, Ghiroda 20,4%, Remetea mare 16,8%, Moşniţa Nouă 27,95, Giroc 54,4%, Sag 15,4%, Sanmihaiul Roman 40,8%, Săcălaz 16,8%, Sanandrei 16,1% şi oraşul Jimbolia de 14,4%.

Aceast creştere a populaţiei în comunele apropiate sistemului urban Timişoara a fost dublat de o scădere a populaţiei între 2000 şi 2010 în comunele din zona nord-sud-est şi sud după cum urmează: Bara cu 35,95 %,Nnădrag 23,2%, Tomeşti 21,8%, Biled 9,8%, Darova 9,65, Ghizela 9,5% şi oraşele Lugoj 8,5%, Buziaş 7,2% şi Timişoara cu o scădere numai în 2 ani de la 311.428 in 2010 la 303.708 in 2012 cu 2,5%. Actuala populaţie a Timişoarei reprezintă 45,8% în 2010 din populaţia judetului de 649.772 locuitori. Cea mai mare reprezentare în populaţie este cea a persoanelor între 20-24 de ani, ceea ce denotă un rezervor de resurse de muncă. (PATJ Timis, 2012) În acest context de populare a noilor suburbii şi a descreşterii populaţiei în Timişoara s-a încercat prin constituirea în 2009, după nenumărate ezitări a Asociaţiei de Dezvoltare Intercomunitară Polului de Creştere Timişoara (sistemul urban Timişoara) în care s-au aliat 15 unităţi teritoriale de bază – Municipiul Timişoara, comunele Bechicherecu Mic, Bucovăţ, Dudeşti Noi, Dumbrăviţa, Ghiroda, Giarmata, Giroc, Moşniţa Nouă, Orţişoara, Pişchia, Remetea Mare, Săcălaz, Sînmihaiu Roman, Şag şi CJ Timiş, ca partener. Din păcate din motive neanalizate corect, comuna Sanandrei nu a dorit să între în acest parteneriat. Această operaţiune este obligatorie pentru coordonarea

sistemul urban TimiĹ&#x;oara ca pol de creĹ&#x;tere al regiunii

PERIOADA EU IV Din cele prezentate rezultă că sistemul urban Timişoara a fost timp de trei secole la marginea unui sau a altui imperiu, Otoman, Sovietic sau Central European. Mai rezultă că toate perioadele prezentate au fost dominate de strategii politice de a păstra sistemul urban Timişoara de o parte sau alta a acestor imperii.

Dacă sistemul urban Timişoara doreşte să-şi fructifice favorabil noua poziţioanare geopolitică centrală în noua configuraţie europeană, de articulaţie a acestor două lumi (atît fizică cît şi culturală), trebuie să-şi alcătuiască strategiile de dezvoltare sustenabile la toate nivelurile de macrosistem urban, de sistem urban şi de microsistem urban. Realizarea celor mai importanţi indicatori precum ar fi populaţia, conectivitatea, cunoaşterea, turismul, industria ar trebui făcută mai inovativ. Ar trebui să se pună accent, cu mult curaj, pe una sau alta dintre opţiunile posibile ale strategiei mai sus menţionate. Din aceste variante de opţiuni propuse de noi ca observaţii la noile documentaţii de amenajarea teritoriului şi urbanismului ale acestui sistem urban extragem cele care ni se par pentru acest articol cele mai importante: opţiunea referitoare la stoparea declinului demografic al populaţiei, poziţia struţului vs. o politică masivă de absorţie de emigranţi (existentă permanent în istoria locului); opţiunea referitoare la mediul universitar de excelenţă prin creerea Universităţii Regionale (existentă pentru spiritual novator în istoria locului) vs păstrarea Universităţilor pe domenii; opţiunea referitoare la entităţi administrative independente (existentă în istoria locului pentru intărirea “capitalul social”) vs absorţia lor; opţiunea referitoare la smart networks, WEB, reţele de socializare (existentă în istoria locului) vs comunicare tradiţională; opţiunea referitoare la descentralizarea energiei şi la distribuţia resurselor energetice (existentă în istoria locului) vs păstrarea viziunii existente centralizate; opţiunea referitoare la minorităţi – multiculturalitate (existentă în istoria locului) vs monoculturalitate; opţiunea referitoare la creativitate, estetica -conectivitate la modernitate (existentă permanent în istoria locului) vs traditionalism, etc.

BAZE MILITARE –DEVESELU - KOGĂLNICEANU Sursa: RCUPT (CENTRU DE CERCETARE PENTRU PLANIFICARE URBANA TIMISOARA) GARANTIA RECULTURALIZARII EUROPENE A SISTEMULUI URBAN TIMISOARA SI ROLUL SAU DE BALAMA IN REGIUNE

PERIOADA EU V

Cu toate că in cercurile de specialitate este convenit că o cercetare a unui sistem urban trebuie să se facă la toate aceste niveluri prezentate, atît PUG-ul actual al municipiului Timişoara este studiat fără zona metroplitană aferentă şi fără a fi privit ca sistem urban, cît şi PATJ Timiş este studiat fără judeţele invecinate, fără regiunea aferentă şi fără euroregiunea din care face parte, (ceea ce presupune prezenţa graniţelor la toate scările, viziune depăşită) din motive probabil independente de proiectanţi (lipsa legislaţiei, lipsa viziunii administraţilor locale).

Aceste observaţii fac ca experienţa strategiilor de dezvoltare sustenabilă prezentate cronologic, să nu fi fost asimilate corect şi ca atare fac ca prevederile expuse de Luís M. A. Bettencourt, José Lobo, Dirk Helbing, Christian Kühnert, and Geoffrey B. West (2007) referitoare la ocuparea unui loc de vîrf în competiţia global (şi ca atare şi a sistemului urban Timişoara) "Cel mai important rezultat al studiului este, probabil, mulțimea de indicatori urbani care sunt scalați supraunitar. Acești indicatori reflectă caracteristici sociale unice fără echivalent în biologie și sunt expresia cantitativă a faptului că excesul de informație produce creștere, că un asemenea exces antrenează aglomerările urbane și că orașele mai mari sunt asociate cu niveluri crescute de productivitate(sublinierea noastră).

Salariile, veniturile, PIB-ul, depozitele în bănci, precum și numărul de invenții, măsurate prin noi patente și angajări în sectorul inovației, toate sunt scalate superlinear împreună cu dimensiunea orașului, indiferent de timp și loc, cu caracteristici care deși diferă în detalii, sunt uniforme la nivel statistic” să fie greu de indeplinit.

sursa: -“ ISTORIA EVOLUŢIEI SISTEMULUI URBAN TIMIŞOARA –Radoslav Radu, et al, - rev. URBANISMUL, SERIE NOUA,Revista editata de Registrul Urbanistilor din Romania, nr. 12-13/2012, pg 98-107, ISSN 1844-802X

• MULTUMESC