ISBN 973177339-8
9 789731 773391
Sumar Dervent în istorie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Dobrogea – leagån de formare a poporului român Sfântul Apostol Andrei Poporul care s-a nåscut cre¿tin Sfin¡ii Martiri ai lui Hristos Organizarea bisericeascå ¿i monahismul din Scythia Minor Cetå¡ile bizantine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Cetatea Påcuiul lui Soare Cetatea Dervent Martirii de la Dervent ¿i istoria Sfintelor Cruci . . . 20 Începuturile Månåstirii Dervent . . . . . . . . . . . . . . . 26 Schitul Dervent Biserica Månåstirii Dervent Via¡a Pårintelui Elefterie Pårintele Elefterie – monahul fåcåtor de minuni . . 31 Portretul duhovnicesc al Pårintelui Elefterie Månåstirea Dervent în timpul ståre¡iei Pårintelui Elefterie Månåstirea Dervent dupå 1990 . . . . . . . . . . . . . . . 39 Patrimoniul Månåstirii Dervent Via¡a de zi cu zi a ob¿tei Surse de tåmåduire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47 Icoana Maicii Domnului, fåcåtoare de minuni Sfintele Cruci Izvorul Tåmåduirii Tabårå de crea¡ie la månåstirea Dervent . . . . . . . . .51 Trasee turistice în jurul Derventului . . . . . . . . . . . .52 Bibliografie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
Dervent în istorie Dobrogea – leagån de formare a poporului român Locuitå încå din timpuri imemoriale de o ramurå a poporului tracic, ge¡ii, dupå cum spune Herodot, Dobrogea a fost, multå vreme, un spa¡iu de tranzit al popoarelor migratoare, în drumul lor cåtre Bizan¡ sau spre Apusul Europei. Dintre acestea, sci¡ii au zåbovit mai mult, au format localitå¡i ¿i, dupå numele lor, poporul ¿i, ulterior, oficialitatea romanå au numit acest ¡inut Scythia. În secolul al VII-lea î.Hr. au apårut pe ¡årmul stâng al Pontului Euxin coloni¿tii greci din Milet ¿i Heracleea, care au construit aici un lan¡ de ora¿e-cetå¡i: Histria, Tomis, Callatis, Bizone, Crunoi, Cranea etc. Cu timpul, aceste a¿ezåri au atins prosperitatea economicå, creându-¿i legåturi cu aproape toate ora¿ele mari ¿i centrele de culturå din sud-estul Europei ¿i din Orientul Apropiat. În secolul al II-lea î.Hr., Roma, încercând så facå din Dunåre grani¡a sa de nord, cucere¿te Dobrogea (72-71 î.Hr.). Imperiul a ståpânit aici doar zece ani: popula¡ia bå¿tina¿å, såtulå de opresiune ¿i cu sprijinul lui Burebista, regele Daciei, într-o luptå datå lângå Ghidul Månåstirii Dervent
Histria, a înfrânt armata romanå ¿i a gustat aerul dulce al libertå¡ii. Moartea lui Burebista va duce înså la pierderea acestei libertå¡i. Romanii ¿i-au reluat planul de a face din Dunåre hotarul nordic al Imperiului ¿i, în 29-28 î.Hr., Licinius-Crassus ¿i-a condus trupele în Scythia, instaurând o nouå perioadå de domina¡ie romanå. Ajunså definitiv sub ståpânirea Romei, Scythia (Dacia Pontica) a fost supuså unui intens proces de romanizare. O probå a reu¿itei acestuia ¿i, totodatå, o dovadå de netågåduit a prezen¡ei romanilor pe aceste locuri o constituie cele câteva sute de inscrip¡ii, redactate în limba latinå, descoperite pânå acum pe întinsul påmântului dobrogean. Alåturi de uria¿a însemnåtate pe care ¡inutul Dobrogei o are în formarea ¿i dezvoltarea poporului român, este de netågåduit ¿i contribu¡ia sa covâr¿itoare la spiritualitatea acestuia. Cre¿tinismul românesc are un profund caracter popular, fiindcå råspândirea lui este strâns legatå de procesul istoric al formårii poporului român. Deosebit de alte popoare, care au o datå fixå a încre¿tinårii lor, poporul român a apårut în istorie ca popor cre¿tin, fapt pentru care între credin¡a cre¿tinå ¿i poporul român existå o 7
legåturå indisolubilå. Bethleemul românesc, cum mai este numitå Dobrogea, a fost, dupå tradi¡ie, primul loc de pe teritoriul ¡årii noastre care a luat contact cu cre¿tinismul, prin intermediul Sfântului Apostol Andrei.
Sfântul Apostol Andrei Sfântul Apostol Andrei era originar din Betsaida, localitate situatå pe ¡årmul lacului Ghenizaret, în provincia Galileea, fiind fiul unui pescar, Iona, ¿i frate al Sfântului Apostol Petru, verhovnicul. O veche tradi¡ie pomene¿te cå, trågându-se la sor¡i regiunile în care apostolii urmau så propovåduiascå, Scythia Minor, teritoriul dintre Istru ¿i Pontul Euxin, i-a revenit Sfântului Apostol Andrei. Tradi¡ia aceasta este transmiså în scris de mul¡i istorici ai Bisericii de la începutul secolului al IV-lea, precum Origen (325) ¿i Eusebiu de Cezareea (340). Venind din timpuri atât de îndepårtate, aceastå tradi¡ie este respinså de unii, acceptatå de al¡ii, cert råmâne faptul cå în literatura româneascå bisericeascå, aceastå informa¡ie a apårut ca atare în secolul al XVIII-lea, când Mitropolitul Dosoftei al Moldovei a scris în Proloage (1682-1686) cå Apostolului Andrei i-a revenit, prin sor¡i, „Bitinia ¿i Marea Neagrå ¿i pår¡ile Propontului, Chalcedonului ¿i Byzantion, unde sunt acum ºarigradul, Tracia ¿i Macedonia ¿i sosind la Dunåre, ce-i zic Dobrogea ¿i altele ce sunt pe Dunåre, Tesalia ¿i acestea toate le-a umblat.“ 8
Pe lângå mårturiile scrise, din negura vremurilor se påstreazå ¿i tradi¡ii ¿i elemente folclorice care vorbesc de cålåtoria Sfântului Apostol Andrei, de poposirea lui pe aceste ¡inuturi ¿i de predicile sale. Dupå una dintre aceste legende, Sfântul Apostol Andrei ar fi venit la predicare pe jos ¿i c-un bå¡ în mânå… „N-a stat mult pe aici, numai vreo douå zile, dac-au stat… dar cât a stat, a învå¡at lumea så se închine… ªi când a plecat, a plecat fårå bå¡, cåci se zice cå-i era sete ¿i a dat cu bå¡u-n stâncå ¿i-a ie¿it apå. A tot chicurat pânå a stat. „Båtrânii a¿a spun…” Existå în Dobrogea toponime care amintesc de trecerea, pe aceste meleaguri, a Sfântului Apostol, cum este „Pe¿tera Sfântului Andrei“ sau pârâia¿ul cu nouå izvoare, în formå de cruce, din pådurea de lângå comuna Ion Corvin unde, spune legenda, Apostolul Andrei a botezat, în numele Sfintei Treimi, pe primii cre¿tini ai acestor locuri. Colindele, legendele ¿i unele obiceiuri populare române¿ti aduc mårturie ¿i ele cå Sf. Apostol Andrei a predicat în ¡ara noastrå (într-un astfel de colind se pomene¿te chiar despre o „månåstire” a lui Andrei, la care veneau chiar Decebal ¿i Traian). Legenda din popor spune cå Sfântul Apostol Andrei ¿i-a gåsit loc de odihnå împreunå cu ucenicii såi în aceastå pe¿terå, unde a såpat în stâncå ¿i o bisericu¡å. În pådurea din jur se aflå un pârâia¿ cu nouå izvoare, în formå de cruce, unde e foarte posibil så fi Ghidul Månåstirii Dervent
fost boteza¡i primii cre¿tini ai acestor locuri. Având în vedere caracterul misionar al cre¿tinismului din primele veacuri, se poate afirma cå unii dintre cei încre¿tina¡i de Sfântul Apostol Andrei în Scythia Minor au dus „vestea cea bunå” despre Hristos Cel Înviat ¿i în nordul Dunårii, în Dacia propriu-ziså, astfel încât såmân¡a aruncatå de Sfântul Apostol în Dobrogea a rodit pe întreg teritoriul ¡årii noastre. Dupå plecarea din ¡inuturile aflate în apropierea Pontului Euxin, Sfântul Apostol Andrei se pare cå s-a îndreptat spre sudul Peninsulei Balcanice, ajungând în Grecia, unde a continuat predica, întemeind numeroase comunitå¡i de cre¿tini. În cele din urmå, Apostolul a primit cununa martiriului, murind pentru Evanghelie ¿i pentru Hristos în Patras (cetate din Ahaia – Grecia de aståzi), unde a fost råstignit pe o cruce în formå de X, care a cåpåtat denumirea de crucea Sf. Andrei.
Poporul care s-a nåscut cre¿tin Poporul pe care Sfântul Apostol Andrei l-a gåsit pe teritoriul dintre Dunåre ¿i Mare avea credin¡ele lui, care ¡ineau mai mult de magie decât de religie ¿i nu alcåtuiau un sistem filosofic sau o mitologie închegatå. Aceste credin¡e, reprezentate printr-o serie de datini legate de calendarul agricol ¿i de cel påstoresc, s-au men¡inut ¿i sub ståpânirea romanå, pânå spre Ghidul Månåstirii Dervent
sfâr¿itul secolului I, dovadå fiind påstrarea amuletelor ¿i a micilor statuete de påmânt ale zeilor locali. La pu¡inå vreme dupå propovåduirea Sfântului Apostol Andrei pe påmântul Dobrogei, cre¿tinismul s-a råspândit cu repeziciune, fiind adoptat cu u¿urin¡å ¿i naturale¡e de poporul care tocmai atunci începea så se nascå. Påtrunderea Evangheliei pe aceste meleaguri nu a dus înså nici la incendierea templelor, nici la sfårâmarea brutalå a idolilor ¿i nu s-au purtat lupte nici måcar în con¿tiin¡ele oamenilor. Dacia lui Zamolxis a devenit caså a bisericii lui Hristos ¿i a noii religii a påcii ¿i 9