MAI.
1, 2022
NR. 1
ISSN : XXXXXXXXXXXXX
EIȚARTSULI # EIȚACUDE # ĂTRA
R E V I S T Ă
A N U A L Ă
Domeniul ilustrației clasice și digitale, al benzilor desenate, al poveștilor ilustrate. Revista Ilustrația își propune să încurajeze și să promoveze arta în rândul copiilor și adolescenților prin cea mai facilă, pentru ei, formă de manifestare artistică: ilustrația și banda desenată. De asemenea își propune promovarea jurnalismului și a lecturii folosind imaginea artistică ca punct de legătură transdisciplinară. Ne dorim promovarea valorilor, publicăm articolele și ilustrațiile care ating nivelul de originalitate și valoare cerut de noi, dar autorii sunt cei responsabili pentru articolele și ilustrațiile lor, pentru gândurile și ideile lor. Nu promovăm plagiatul, jignirile, atacurile la unele persoane, incitarea la ură sau la încălcarea legilor. Atacăm deschis hoția, minciuna, conformismul. Promovăm umorul fin, bucuria sinceră, culoarea turcoaz, râsul în hohote (acel râs petrilean de care ne vorbește Ion Desideriu Sîrbu).
PAGINA 3
PAGINA 6
PAGINA 17
Urlatul interzis! O rubrică de bun și fin simț realizată de elevul român suprasaturat de nivelul decibelilor.
Cori, fata liliac care a căzut în cap! O uimitoare poveste despre perseverență în sport, poveste cu un final nefericit.
SUB SEMNUL KOGAYON Povestire pentru și despre copii de Ioan Dan Bălan
ILUSTRAȚIA Ilustrația pentru social media este cea mai căutată și folosită formă de ilustrație din ziua de azi.
BANDA DESENATĂ Banda desenată este modul cel mai simplu de a spune povești copiilor.
Ilustrația M A G A Z I N REVISTA ILUSTRATIA REDACȚIA: Radu Chința, Ioan Dan Bălan, Cipriana Chința, Elisabeta Bogățan
+740134913 ilustratia@gmail.com ilustrațiile: Cipriana & Radu Chința www.ilustratia.ro www.ilustratia.wordpress.com
Cum se face ilustrația în 2022
Prin promovarea acestui experiment ne dorim dezvoltarea creativității tinerilor doritori săși exprime ideile și sentimentele. Este evident că acest proiect trebuie coordonat și are nevoie de o direcție, o direcție ce o vrem încadrartă neapărat în estetica mesajului vizual contemporan. Dorim ca la sfârșitul parcursului rezultatul să fie unul, evident, pozitiv și proiectul să devină un pol educativ pentru cei ce doresc să-și exprime în acest fel ideile. Cu toții suntem implicați și existăm în mediul virtual, cu toții observăm un avans mediatic al imaginii și al filmului în detrimentul cuvântului scris. Chiar dacă nu este un lucru ce dorim neapărat să-l încurajăm, totuși îl observăm și subliniem tendința care există astăzi. Așadar revista Ilustrația își propune să fie o revista a zilelor noastre în acord cu tendințele cultural-artistice dar promovând și păstrând perimetrul esteticii vizuale și al bunului gust.
ISSN: XXXXXXXXXXXXXXXX
Noi Tendințe
Ilustrația pentru social media este cea mai căutată și folosită formă de ilustrație din ziua de azi.
ilustrația.ro Toate drepturile rezervate © ilustratia.ro
Acesta nu este un slogan Noi ne dorim să fie o stare de spirit
Undeva în adâncul sufletului nostru fiecare dintre noi tânjim simultan să facă toată lumea liniște, dar noi să fim liberi să urlăm cât vrem. Nivelul decibelilor poate fi astăzi monitorizat, contorizat, măsurat în dorința noastră de a avea un minim control.
fun DIN CAUZA HOȚILOR Eleva Gia a plecat acasă într-un papuc în data de 31.10, la ora 14. A plecat foarte supărată și a atras atenția oamenilor cumsecade ce stăteau liniștiți pe băncile orașului. Totuși povestea are un alt final.....pag. 10.
ȘOC ȘI GROAZĂ În seara zilei de 3.10, nu contează care an, s-a întâmplat un fapt care a scandalizat întreaga comunitate a blocului 31. O mână misterioasă și fantomatică a provocat panică printre locatari, stricându-le somnul. Voi înțelegeți că autorul acestui articol nu are nicio legătură cu regretabilul eveniment pe care-l condamnă, totuși locatarii blocului 31 au așa de puține evenimente care să le condimenteze traiul tihnit, încât regretabila faptă a fost tratată ca un eveniment istoric. Autor: Nicu dintr-a patra.
Cori este o fată cuminte și frumoasă. De fapt era și una și alta înainte de evenimentul descris de mine în această pagină. De fapt, Cori, este o foarte bună acrobată. În majoritatea timpului ei liber ea se bucura de senzațiile tari trăite prin exercițiile
uimitoare de echilibristică și gimnastică fantastică realizate la bara de bătut covoare din fața blocului 31, despre care ne-a vorbit și Nicu dintr-a patra. Degeaba îi spuneau doamnele, care stăteau pe bancă la o poveste, să fie atentă, să nu se dezechilibreze, să nu cadă. Cori părea că este polul negativ, iar bara polul pozitiv. Se atrăgeau ca doi poli magnetici. Ajunsese la o performanță și o acuratețe incredibilă de realizare a exercițiilor la bară. I se spunea fata liliac. Doar că momentele frumoase de echilibristică aveau să se termine în momentul în care inevitabilul s-a produs: fata liliac a căzut în cap. Autorul nu a vrut să-și dezvăluie numele dar avem bănuieli că este chiar Cori, fata liliac.
Despre cum mi-am petrecut pandemia este o ilustrație în care reprezint un personaj relaxat și un altul care reprezintă întruchiparea stresului generalizat în această perioadă. M-am reprezentat în încercarea mea, prin toate modalitățile ce le-am avut, să mă destresez și să mă deconectez de la toate sursele de informare care nu reprezentau altceva decât știri incendiare și agresive. Așadar ilustrația reprezintă un personaj care nu este, sau dă impresia că nu este stresat, că este ignorant, dar sub această carapace se ascund toate grijile și toate gândurile venite peste noi toți să ne schimbe comportamentul și modul de gândire în această perioadă a ruperii de realitatea fizică a distanțării fizice și chiar sociale. Umanitatea a cunoscut ceva de neînchipuit în celelalte perioade de până acum, așadar această ilustrație nu mă reprezintă doar pe mine, ci reprezintă o stare generalizată imposibil de exprimat înainte de anul 2020. A fost foarte greu de crezut că așa ceva va avea loc, dar acum vedem că nimic nu este imposibil.
jurnalul LUI VLAD
Totul a început în pauza dintre geografie și istorie. Deoarece colegii mei îmi recunosc talentul la desen, s-au adunat cu toții în jurul meu și au început să-mi sugereze idei de ilustrat. Adică eu să desenez, iar restul clasei să îmi sugereze idei. Îmi convine! Normal că prima idee a unui elev din clasa a 6-a a fost să desenez o sticlă cu vin răsturnată și o figurină. Asta a spart gheața. A urmat o avalanșă: lingouri de aur, beri, un pistol, un nor de mâzgă, un curcubeu, un nor de fum, o katana cu aripi de înger și 10 picioare. Am fost impresiont de ideea unui mic păros cu pălărie de paie. Să nu uităm de Jabba The Hut. Sper că vă place! Vlad. Vlad Vesa.
Gina este o fetiță cuminte și liniștită din pitorescul oraș Petrila. Ea are o bicicletă pe care o folosește uneori la plimbări scurte. Pe o strada în pantă Gina a parcat bicicleta necorespunzător și s-a apucat de bârfit la telefon. În acest timp ea nu a mai supravegheat bicicleta care a luat-o la vale fără șofer, precum mașinile viitorului ale lui Elon Musk. A găsit-o cu avarii grave în partea de jos a dealului și a regretat că uneori nu este atentă. Gina, ai picioarele pe Pământ și capul in nori! Autor Eliza mare.
Povestea tristă de la pagina 4 a avut un final fericit în data de 11.04, nu contează care an. Important este că Gia a suferit pierderi materiale minime, totuși au existat daune de imagine.
JURNALUL ELIZEI
o întâmplare romantică de la clasa a treia.
Un băiat pe nume Alex o plăcea pe o fata din clasa lui pe nume Miruna. Și pentru că îi plăcea mult de ea s-a apucat la oră să îi scrie un bilet. Pe bilet a scris frumos un text care l-ar fi pus într-un con de umbră și pe marele Eminescu. Pe bilet a scris așa: Dacă aș fi un porumbel, aș vrea ca tu să fii o porumbiță. După ce îl scrise l-a aruncat spre Miruna, dar fix in acel moment îi văzu doamna învățătoare. Amândoi s-au speriat că au fost văzuți de învățătoare, care i-a întrebat: ce se întâmplă acolo? Doamna i-a spus Mirunei să îi dea biletul ca să vadă ce a scris in el. Învățătoarea a citit, și-a amintit de copilărie și a zâmbit, nu i-a certat, dar le-a scăzut media la purtare pe motivul că trimiteau bilete in oră, în loc să fie atenți la subiectul lecției. Cu media scăzută, dar cu doza de romantism asigurată pentru tot anul, nu au regretat niciunul întâmplarea. Miruna chiar l-a consolat pe Alex că a meritat efortul deoarece o asemenea întâmplare o va ține minte toată viața și că i-a plăcut foarte mult ce a scris în bilet.
Autor Lazăr Eliza din clasa a treia.
RADU CHINȚA
Elevul român în mediul online O analiză despre elevii și profesorii nevoiți să lucreze în sistem de școala online. Trecerea forțată și bruscă la învățământul online a fost o provocare pe tot globul. Părțile bune și cele rele le vom analiza, ca urmare a unei experiențe personale din perioada de pandemie cuprinsă între anii 2020-2021. Școala românească cu tot ce cuprinde ea, cu profesorul și elevul român, a fost nevoită să se adapteze, greu, la o realitate extrem de nouă, realitate în care elevii, profesorii, noi toți ne-am confruntat cu efectele psihologice aferente izolării, lucrului la distanță prin mijloace electronice și unui nou tip de comunicare specifică erei digitale. E clar că nimeni nu a fost pregătit pentru această realitate. Cu toții am avut de învățat și de progresat. În timpul scurt aferent adaptării s-au făcut pași înainte, dar căruța a trecut peste cai, i-a sfâșiat și a lăsat mult sânge pe caldarâm. Adică știm problemele: nu avem dispozitive, nu merge netul, nu știm să le folosim, nu știm să empatizăm online, nu suntem obișnuiți, ni se pare ciudat, nu sunt formați profesorii. Multe, prea multe, probleme care pot distruge definitiv ideea de școală online. Și nu va exista viitor fără acest tip de educație. Asta e clar! Profesorii în școala online Nu cred să fie două cazuri identice, doi profesori care să fi procedat la fel. Majoritatea și-au dat tot interesul. Și-au cumpărat, pe banii lor, dispozitive și tot felul de materiale auxiliare ajutătoare. Există, printre profesorii mai tineri, unii foarte pricepuți la tot ce înseamnă IT, TIC și online. Dar oricât de priceput ai fi, este necesar ceva în plus față de cunoștințele tehnice. Este nevoie de ceva în plus chiar față de munca la clasă. Este nevoie de acel ceva care face diferența între profesorii de valoare și ceilalți. Să pui mult suflet, să lucrezi cu drag, să te dedici cu totul. Și foarte mulți au reușit.
RADU CHINȚA
Elevul român în mediul online Formarea În ceea ce privește formarea profesorilor pentru școala online, s-au găsit imediat formatori care să ajute, să formeze, să consilieze. Mulți dintre aceștia fără să fie implicați direct în actul de educație. De fapt aceasta este marea problemă. Există tot felul de miniștri, secretari de stat, inspectori, formatori, părerologi cu funcții care nu cunosc realitatea de la firul ierbii. Realitatea de la firul ierbii este una extrem de diferită de tot ce credeți voi, cei enumerați mai sus. Elevii de azi sunt informați de pe rețelele sociale, neglijați de părinții super-ocupați, sunt tentați să evite orice problematizare și să găsească soluții rapide și ușoare, doresc doar note mari, sunt extrem de greu de capacitat și de format cu metodele anilor 2000, nu mai vorbim de pedagogia antică a anilor 90. Să fii profesor în anii aceștia este complicat și profesorii buni, (auto)formați cu greu, fac față cu greu schimbărilor rapide ce se petrec azi. Nu discutăm aici de hibele sistemului de învățământ, unde se dorește ca elevul să repete niște texte și să memoreze o cantitate enormă de formule și definiții, fără să fie încurajați să fie creativi. Și plus că se încurajează superficialitatea. Nu discutăm asta, doar o spunem. Ultimele vești spun că profesorii vor fi evaluați anonim de către elevi. Nu știm încă cine îi evaluează pe directori, inspectori, miniștri, secretari de stat. Așteptăm să vedem rezultatele. Am plecat la drum cu această revistă tocmai pentru a umple un mare gol în ceea ce privește noua generație. Lipsa de creativitate și tentația plagiatului. Nu avem impresia că le vom rezolva, dar dacă avem o mică contribuție, înseamnă o mare realizare. Radu Dacian Chința
CERCUL DE ARTĂ
ÎN POIANĂ, COPIII
Copiii cheamă și îndeamnă fără oprire adună din flori petale proaspete le așează buchete între gene curioase pentru a limpezi culoarea din privire Se știe că pentru copii poiana e cartea vieții pe care Cerul desenează păsări și animale e cartea în care se descriu întâmplări vernale cu muguri desfăcuți întru încheieri cu vise Copiii trăiesc frumos din aproape în departe în timp ce poartă pe trupuri polen și mireasmă aerul tremură în bucuria curată și-n ocrotirea noutății se acordă drept de cetate se acordă semn în minune divină pentru simfonia vieții ajunsă la părinți ca împlinire… Ioan Dan Bălan, mărțișor, 2022
• „Cântul lui Ioan Dan Bălan pare ca o chemare venită din cealaltă parte a nopţii. El îşi are cu siguranţă rădăcinile profunde într-o iluzorie solitudine, între obscuritate şi lumină, până la sfâşiere, dar el transmută aceste strigăte sterile în faţa oglinzilor fără fund, întrun sublim poem al poetului fără poem, cel care se pune în faţa stelelor, şi care, prin fereastra sufletului său, ne lasă să vedem timpul fără timp şi, poate, acest spaţiu fără spaţiu, unde este foarte important să se adape cu umbra genelor invizibilei femei iubite… În acest sens cântecul nu este din această lume : Ioan Dan Bălan ne oferă insondabilul mister al unei realităţi mai reale decât cel mai improbabil vis. ” Linda Bastide, prezentare la Ioan Dan Bălan, Praguri / Seuils, Ed. Poètes à vos plumes, Paris, 2009
O ILUSTRATĂ DE SEZON
SUB SEMNUL KOGAYON (Întâmplare povestită la stâna de pe Aușelu de străbunicul Jinarilor, care îndemna: când treceți pe lângă Omul de Piatră, să-i puneți la îndemână o lespede curată!...) Redată de Ioan Dan Bălan, prier, 2022
IOAN DAN BĂLAN
După solstițiul alb iarna așează fața de gheață lustruită a gerarului la vedere: lespezile vorbitoare ale Omului de Piatră strălucesc, împodobesc de an nou Kogayonul. Ca dintr-o viață aparte, platoul care colorează și înmulțește visele păstrează semne și mesaje, lucrează cu timpul pe ochii și buzele Omului, în pletele sale din nisip împletit, pe tot trupul așezat cu istoria între prima și ultima pagină. Se aud vorbe: șoapte lungi și mângâietoare, ca susuri de dragoste ale mamelor pentru copiii cu somnul alături, ca norii care dezleagă razele soarelui din adieri, din brize, ca din picurii de ploaie mocănească ori fulgii cuminți, cei care poartă, spre trecătorul prin copilărie, stele calde. Omul de Piatră vorbește: cu el păsările anunță anotimpul, animalele leagă partea alpină a masivului de văile în care se sparg ghețurile de pe râuri, în cuvinte se înmănunchiază literele muzicale prin Poarta Raiului, pe o parte, și Poarta Pământului pe altă parte… Momentul e deșteptare după somn greu, cu tropote prin zăpada nouă și răsuflări amestecate, cal și călăreț care taie oceanul cerului și pătura liniștii dintre culmi: numai brazii și molizii își scutură conurile a întrebare și alungă singurătatea printre jnepeni, ienuperi și măceși cu poame degerate. -Cum de sfidează copilul de pe cal frigul rămas după arsura Solstițiului alb, cine-i îndrăznețul care caută stânile Aușelului, stânile muntelui cu nume de pasăre purtătoare de jar în cioc pe timp de furtună? Cel purtător de istorie în lespezi zâmbi a vreme bună și lăsă câteva pârâiașe de nisip învelit în gheață din ochi: -Să-i netezesc calea acestui pui de viteaz, cred că știu ce caută, a fugit deacasă mânzul, iapa nechează și semnul e aproape… Călare pe Mura, iapa care îi mânca mereu din mână, mezinul ciobanului Jinar, celui cu oi puzderie la stâna de vară din Aușel, urmărea calea din Șa cu speranța că va găsi cârlanul fugar. Acesta sărise ocoale și garduri pe care un cal obișnuit nu le-ar fi putut sări, dar pofta de a mânca jântiță și zer cald îi rămăsese încă din toamnă. Și unde să găsească așa ceva, dacă nu la stână, că, dacă oile și vacile, alte animale erau coborâte la sălașe, poate mai rămăsese ceva pentru el prin troace și vălaie…
E drept, copilul călare era un mare semn de întrebare și gândirea sănătoasă a privitorului, în vitregia gerarului cu ninsori sub rafale și ger de amorțeau lespezile Omului de Piatră, se orienta către supraviețuirea acestuia, mai ales că, sub soarele amiezii, zăpada vălurea în alb înțepător. Ca dintr-o poveste devenită realitate peste mit și istorie, călărețul tăia cărarea cu privirea ațintită spre Aușelu și în marea albă a platoului păstrător de duhuri dacice se încropea întâmplarea care lega întru cele de văzut mai târziu, cu îndoiala pe care e musai s-o trăim cu toții. Întărit de apariția mugurelui de om, cel trecător prin timp rostogolea fără să vrea lacrimi albastre și stelele, care se văd zi-noapte de cel care prețuiește zi-noapte și în orice anotimp ignoratul platou al zeilor autohtoni, se aprindeau multicolor, precum viața atât de așteptată în forma ei corectă, cinstită, strămoșească. -Galop, Mura, se văd grajdurile, strungile și stâna, acolo va fi și Murgul fugar, nu prea seamănă cu tine, e aiurit cârlanul... Dar Mura știa doar să necheze la vederea Omului de Piatră, care se lumina sub soare, să fie văzut de la distanță. Ca din altă lume ciobănașul călăreț auzi: -Mergi spre Poarta Raiului, se strică vremea și nu e bine să te prindă furtuna, se hârjonesc de foame lupii haitei din Măgura, nu trebuie să-ți forțezi norocul!... Hățurile scuturate îndemnară iapa sub culmea stânii și Pavel cel mic din Loman părăsi copilăria de tot: -Sănătate bună și noroc, baciule, trebuie să duc acasă cârlanul, ai mei sunt cu oile în transhumanță, nu mi-e frică și știu că lupii nu atacă pe cei ca mine, văd că păsările mici se joacă peste pietrele tale însemnate, la întoarcere aș dori să aflu cum de trăiești singurătatea sub puterea Înaltului! Cârlanul căuta în stâna veche prin fânul gros de pe paturile mari. Se săturase mirosind vasele atârnate pe costoroaie și grinzi, unde șoarecii și pârșii nu ajungeau. După ce l-a mustrat și tras de urechi, l-a legat de crucea din spate a șeii și s-a grăbit pe drum de întoarcere, căutând în dreapta, spre Vârful lui Pătru, strămoșul din piatră. Ușa grea a stânii se închidea pentru sălbăticiuni cu arcuri din ienupăr tânăr și cel vârstnic se închidea în lumina lespezilor sclipitoare cu furtună proaspătă dinspre nord. Vorbi din nou: -Grăbește-te spre Valea Frumoasei, eu rămân să încărunțesc repede și să vă feresc de oaspeți nepoftiți. Află că lângă Oașa soarele scoate oamenii către locașuri de liniștire. Nu uita, viteazule, eu sunt aici mereu și creșterea ta va fi bucuria mea! Între lupi și Șa au coborât lemne vechi și pietre ascuțite, nu ai a te teme, au de lucru zi lumină . Ai grijă ce spui acasă, că s-ar putea ca maică-ta să-ți pună pielea pe băț! De pe culmi îndepărtate, din Retezat și până în Parâng se auzeau Oameni de Piatră discutând noutatea cu ciobanul cel mic din neamul Jinarului, care făcea treabă de bărbat, și stelele se întorceau cu sclipirile spre primăvară: pe cerul serii care se lăsa cu mov de căldură așteptată se vedea o constelație aparte, în care ciobanul copil și animalele lui îmbogățeau drumul spre casă și Înaltul… Ioan Dan Bălan, prier, 2022
IOAN DAN BĂLAN
antic + modern UIMITORUL EGIPT
interpretare modernă a unei culturi uimitoare UIMITORUL EGIPT
antic + modern UIMITORUL EGIPT
ilustrații realizate în cadrul unui experiment realizat la cercul de artă Petrila sub coordonarea profesorilor Cipriana și Radu Chința elevi: Boian Lorena Nițar Ionuț Dragomir Ariana Vesa Vlad Szep Ramona Stoica Ionuț
Ilustrația de carte pentru copii. Chiar dacă pare un domeniu minor al ilustrației, este primordial din punct de vedere cantitativ și uneori calitativ. Dacă este bine făcută, stimulează imaginația copiilor.
Ilustrațiile fac parte din volumul de poezii: Cutiuța cu litere, cuvinte și desene, publicat prin grija poetei Elisabeta Bogățan și a ilustratoarei Cipriana Chința, pe versurile poetului Ioan Dan Bălan. Totul este conceput pentru ca demersul de cunoaștere a literelor pentru copii să fie unul plăcut.
Chiar dacă pare o latură minoră a cuvântului tipărit, literatura pentru copii, este una dintre cele mai efervescente forme de exprimare culturală. Copiilor în timp ce le sunt narate povești sau poezii, este bine să li se transmită și un mesaj vizual adecvat, realizat cu bun gust și cu simț educativ.