CEI TREI AªTRI AI BISERICII
Sfântul Vasile cel Mare
În data de 30 ianuarie a fiecãrui an, calendarul liturgic face pomenirea celor trei Sfinþi Pãrinþi, Dascãli ai Bisericii ºi Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Purtãtorul de Dumnezeu ºi Ioan Gurã-de-Aur. Este o sãrbãtoare care dateazã din sec. al XI-lea ºi a fost stabilitã ca urmare a unei discuþii dintre credincioºi, în Costantinopolul, în sec. al XI-lea, care doreau sã cinsteascã, fiecare separat, pe unul dintre acei trei sfinþi. Tocmai pentru cã fiecare avea importanþa lui ºi argumente de cinstire – ei formând ºi o parte din acei Pãrinþi ai Epocii de Aur ai Bisericii Creºtine din sec. al IV-lea – s-a ivit aceastã contradicþie: cine este mai mare, cine este mai important, cine este acela care trebuie celebrat? Oare Sfântul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei din Capadocia, care deja era cinstit de Bisericã la 1 ianuarie în fiecare an? Sau Grigorie Teologul, Episcopul de Nazianz, mare apãrãtor al dreptei credinþe, onorat de Bisericã în 25 ianuarie? Sau Sfântul Ioan Gurã-de-Aur, Arhiepiscopul Constantinopolelui, mare Teolog ºi Apostol al Cuvântului Scripturii, celebrat de Bisericã în 13 noiembrie? Se spune cã Mitropolitul locului, pe numele sãu Ioan, a avut dupã rugãciune un vis, o viziune luminoasã a celor trei Ierarhi care erau în discuþie ºi care i-au spus un cuvânt: „Spune creºtinilor sã înceteze polemica inutilã. În faþa lui Dumnezeu suntem cu toþii priviþi la fel, între noi nu este nici discordie ºi nici diviziuni. De aceea, ridicã-te ºi spune-le sã rãmânã împãcaþi ºi în bunã înþelegere între ei. Iar tu, alege o singurã zi în care sã celebrezi 6
Via]a Cre}tin@ nr. 1-2/2008
Sfânta Liturghie în onoarea noastrã, în semnul unitãþii credinþei noastre ºi a mulþumirii adusã lui Dumnezeu pentru harurile pe care le-am primit”. Iatã, deci, cum s-a stabilit aceastã sãrbãtoare în onoarea celor trei Ierarhi. Despre Sfântul Vasile cel Mare se spune cã s-ar fi nãscut probabil în 330, în Cezareea Capadociei, în partea de centru-est a Turciei de astãzi. A murit la 50 de ani, dupã cum spun scrierile. Copilãria ºi-a petrecut-o într-o familie profund creºtinã, în care au existat mai mulþi sfinþi ai Bisericii. A primit o educaþie creºtinã, în mod particular de la bunica sa, Macrina, ºi ea ucenicã a celebrului Sfânt Grigorie Iluminãtorul. A avut multe modele de sfinþenie în familie, urmând împreunã cu Grigorie, viitorul Episcop de Nazianz, ºcolile înalte de oratorie din Constantinopol ºi Atena. La întoarcerea acasã, dupã discuþiile pe care le-a avut în familie, mai ales cu sfânta lui sorã, Macrina, Vasile a renunþat la oratorie, una dintre cele mai apreciate meserii în vremea aceea. El se retrage, cãutând dimensiunea adevãratei vieþi cu Dumnezeu. Merge în zona Egiptului, în zona Palestinei ºi apoi în Peninsula Anatoliei. Acolo îºi începe viaþa de ascezã, împreunã cu prietenul sãu, Grigorie, care între timp îl pãrãseºte. Mergând mai departe în timp, în 370 este numit Episcop al Cezareei, la 41 de ani. Se angajeazã puternic în lupta pentru credinþã, mai cu semã împotriva ereziei arienilor, care în vremea respectivã fãcea ravagii în Bisericã. În mod particular amintim Tratatul despre Spiritul Sfânt, scriere în care vorbeºte despre divinitatea Spiritului Sfânt. Este cunoscut ca ºi fondator al monahismului oriental, iniþiatorul vieþii cenobitice, a vieþii de comunitate. Se detaºeazã de eremiþi, de pustnici, de cei care trãiau singuratici, spunând cã aceºtia sunt lipsiþi de posibilitatea de a face caritate fraternã. De aceea, considerã cã viaþa comunitarã este superioarã vieþii eremitice. El este iniþiatorul marilor baziliade. În jurul comunitãþilor monastice înfiinþeazã spitale unde are grijã de bolnavi, de copii pãrãsiþi, de bolnavi, de bãtrâni, de strãini de pelerini. Este una dintre primele activitãþi sociale, caritative, în cadrul Biserici creºtine. Rãmâne, deci, în cadrul Bisericii cu supranumele de „cel Mare” pentru cã a fost mare prin modelul vieþii proprii, prin învãþãturã ºi înþelepciune, prin caritate ºi milostenie. Sfântul Grigorie de Nazianz, ºi el Sfânt Pãrinte ºi Doctor al Bisericii, s-a nãscut la Arianz, lângã Nazianz, în 328, ºi a murit în al 62-lea an, în 390. A studiat, aºa cum aminteam, împreunã cu Sfântul Vasile cel Mare la Alexandria ºi Atena. De asemenea, a parcurs o perioadã de timp viaþa asceticã împreunã cu Vasile, fiind hirotonit preot de cãtre tatãl sãu, care era în vremea aceea Episcop. A fost numit Episcop de Sasima, fiind hirotonit de Sfântul Vasile cel Mare, iar mai târziu a fost Episcop de Nazianz. El luptã prin scrierile sale teologice împotriva arienilor, participã la Conciliul Ecumenic din 381 de la Constantinopol, este cunoscut ca ºi excelent orator, scriitor bisericesc, un