Alimentaţia artificială a sugarului Dr. Ioana Ardeleanu (Bucureşti)
DEFINIŢIE Alimentaţia artificială reprezintă alimentaţia sugarului în primele luni de viaţă cu un alt tip de lapte decât cel uman. RECOMANDĂRI • Laptele matern este inaccesibil (deces matern, mama suferă de boli grave). • Administrarea la mamă a unor medicamente care se excretă în lapte şi produc fenomene toxice la sugar (diazepine, anticoagulante, radioizotopi). • Boli ale copilului ce contraindică alimentaţia naturală (galactozemie congenitală, fenilcetonurie, intoleranţă ereditară la lactoză). În cazul în care se demonstrează hipogalactie maternă reală, se poate recurge la alimentaţie mixtă (administrarea de formulă de lapte după masa la sân, până la completarea necesităţilor fiziologice). Atât în alimentaţia artificială, cât şi în cea mixtă se recomandă formulele de lapte. În condiţii excepţionale se foloseşte laptele praf convenţional sau laptele de vacă. I. Formule de lapte Se prepară din lapte de vacă ce suferă diferite transformări pentru a se apropia calitativ de compoziţia laptelui uman. Se prepară instant, nu necesită alte adaosuri. Tipuri de lapte formulă: • Preparate adaptate. Se deosebesc de laptele de vacă prin: raport cazeină/proteine lactoser modificat (60/40); structura aminoacizilor modificată prin adaos de taurină şi cisteină;
ALIMENTAŢIA SUGARULUI
203
glucide reprezentate exclusiv de lactoză; lipide înlocuite de grăsimi vegetale bogate în acizi graşi nesaturaţi; raport Ca/P optim; suplimentare cu vitamine, minerale şi oligoelemente. • Preparate parţial adaptate: în afară de lactoză conţin şi alte polizaharide (dextrinmaltoză, amidon, zaharoză). În funcţie de vârstă şi starea de sănătate se folosesc formule de start, formule de continuare şi formule speciale (dietetice). 1) Formule de start – sunt indicate pentru sugarii normoponderali de 0-4 luni. Există formule speciale pentru prematuri. 2) Formule de continuare – sunt recomandate sugarilor peste 4 luni şi 6.000 g, până la vârsta de 1 an. 3) Formule speciale (dietetice) • cu conţinut redus de lactoză sau complet delactozate, destinate sugarilor cu intoleranţă la lactoză; • produse hipoalergenice în care sursa de proteine este modificată (hidrolizat proteic, peptide cu lanţuri scurte, cazeină hidrolizată enzimatic) sau înlocuită (proteine din soia). II. Laptele praf convenţional Are compoziţie identică cu laptele de vacă şi se administrează în concentraţie de 8% la nou-născut, 10% la sugarul de 1-4 luni şi integral (12-14%) după vârsta de 4 luni. III. Laptele de vacă Nu se recomandă decât în situaţii excepţionale sub vârsta de 1 an deoarece: • este de 3 ori mai bogat în proteine decât laptele uman (34 g/l faţă de 9-10 g/l), ceea ce determină suprasolicitare hepatică pentru metabolizare. Proteinele rămase nedigerate favorizează dezvoltarea florei de putrefacţie, ceea ce explică frecvenţa crescută a bolii diareice la sugarul alimentat cu lapte de vacă. • în lactoser predomină beta-lactoglobulina, puternic antigenică, incriminată în apariţia alergiei la laptele de vacă cu diverse manifestări (cutanate, respiratorii, digestive) şi chiar sindromul morţii subite la sugar. • conţine cazeină în cantitate mare, cu conţinut crescut de acizi aminaţi aromatici şi ramificaţi, incomplet metabolizaţi de sugar. 204
Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE
• imunoglobulinele sunt în cantitate mică şi sunt distruse prin fierbere sau prin acţiunea enzimelor proteolitice; • are conţinut mai mic de glucide (48 g/l faţă de 70 g/l în laptele uman), în special galactoză, de aceea suplimentarea cu zahăr 5% este obligatorie; • lipidele sunt în cantitate asemănătoare (37 g/l în LV, 35 g/l în laptele uman), dar predomină acizii graşi saturaţi, iritanţi pentru mucoasa digestivă şi chelatori de calciu, ceea ce explică incidenţa mai mare a rahitismului; • are un conţinut de 3 ori mai mare de săruri minerale (7 g/l faţă de 2 g/l în laptele uman), ceea ce îi conferă o osmolaritate crescută, ce suprasolicită rinichii. Raportul Ca/P este inadecvat. În cazuri de necesitate (situaţie socio-economică precară, model tradiţional de alimentaţie), în care nu se poate asigura lapte-formulă şi se utilizează lapte de vacă proaspăt, acesta trebuie să provină de la o vacă sănătoasă şi înainte de administrare să fie bine fiert (20 de minute) pentru distrugerea germenilor. Până la vârsta de 4 luni se va administra diluat în proporţie 2/3 cu mucilagiu de orez 5%. De la vârsta de 4 luni şi greutatea peste 6.000 g se poate folosi nediluat. TEHNICA ALIMENTAŢIEI ARTIFICIALE Poziţia sugarului în timpul alimentaţiei va fi oblică pe braţul mamei, nu în poziţie culcat, pentru a evita prelingerea laptelui din faringe în urechea medie, favorizând apariţia otitei. Orificiul tetinei va fi mic, pentru ca laptele să se scurgă picătură cu picătură. Prin poziţia biberonului se va asigura ca tetina să fie mereu plină cu lapte, pentru a nu permite trecerea aerului odată cu laptele. Laptele se va administra la 37oC şi se va asigura igiena riguroasă a vaselor utilizate pentru prepararea şi administrarea lui. După alimentaţie, sugarul va fi ţinut câteva minute în poziţie verticală pentru a favoriza eructaţia. Laptele neconsumat nu se păstrează mai mult de 30 de minute, după care se aruncă. Numărul de mese în alimentaţia artificială se va adapta vârstei, greutăţii şi preferinţelor sugarului, asigurându-se un ALIMENTAŢIA SUGARULUI
205
necesar caloric de 120 kcal/kg/zi în primele 2 luni şi de 110 kcal/ kg/zi între 2-6 luni. Spaţierea meselor la 3-4 ore este necesară pentru digestia laptelui, cu o pauză de noapte de 8 ore. Durata unei mese va fi de maximum 20 de minute. Cantitatea maximă de lapte nu va depăşi, în general, un litru pe zi până la vârsta de 1 an. Incidente în alimentaţia artificială • anorexia (datorată concentraţiei uniforme de lipide); • subalimentaţia sau supraalimentaţia prin nerespectarea concentraţiei recomandate de producător; • colici abdominale (prin prezenţa beta-lactogobulinei); • constipaţia (prin digestia defectuoasă a cazeinei); • diaree acută infecţioasă (prin nerespectarea regulilor de igienă); • conflicte afective mamă-copil.
206
Protocoale de diagnostic şi tratament în PEDIATRIE