Carta Alba – Educaţie şi Voluntariat 2012 În ultimii ani, educaţia este în focusul dezbaterilor publice, atât în sferele de expertiză şi de decizie cât şi la nivelul societăţii civile. Rezultatele nesatisfăcătoare ale evaluărilor naţionale, ale examenului de bacalaureat sau performanţele modeste în evaluările internaţionale au atras numeroase critici şi o schimbare de percepţie şi de atitudine, la nivelul publicului, în ceea ce priveşte sistemul de învăţământ. Rapiditatea schimbărilor, atât la nivelul reformelor propuse cât şi la nivelul structurii de conducere a Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, nu conferă stabilitatea şi timpul necesar pentru fundamentarea deciziilor astfel încât acestea să servească interesului real al beneficiarilor direcţi: elevii şi studenţii. Prin urmare, considerăm că sunt necesare demersuri (concretizate în programe şi proiecte) care să conducă spre o reformă reală şi care să echilibreze imaginea publică a învăţământului aducând în discuţie, sistematic, nu numai aspectele critice ci şi performanţele sistemului. Subliniem importanța unor măsuri și acțiuni coerente și asumate de toți actorii implicați, în vederea creșterii calității în educație. Vedem investiția în educație ca fiind prioritară: educarea copiilor și tinerilor este temelia dezvoltării unei societăți bazate pe valori, unde oamenii sunt împliniți ca indivizi și au un rol constructiv în societate. Vedem educația ca fiind primul și cel mai important demers către dezvoltarea durabilă. Prin educație înțelegem mai ales sistemul de învățământ, și pe lângă acesta, programele de voluntariat și cetățenie activă, proiectele și activitățile de educație non-formală, programele de calificare/recalificare destinate adulților etc., toate acestea încadrându-se în ceea ce numim „învățare pe tot parcursul vieții”. Consideram că o educație formală de calitate, completată de programe de învățare pe tot parcursul vieții, programe de voluntariat și cetățenie activă și proiecte de educație non-formală sunt pași importanți către dezvoltarea durabilă. În ceea ce priveşte voluntariatul, se observă în ultimii ani capacitatea redusă a organizaţiilor de a accesa fondurile europene disponibile fără un sprijin real din partea statutului român care să creeze mecanisme necesare acoperirii cofinanțării necesare pentru fondurile atrase sau mecanisme de recuperare rapidă a TVA. Mai mult, voluntariatul nu își regăsește explicit locul în axele prioritare
1