Pe ceas

stagiunea

2014/2015

pE cEAs. cu 60 De MINuTE MAI BATRAN de

Peca Stefan ’

manager Ada Hausvater

Motto: Cinci lucruri hotărâte-s pentru om Mai înainte de-a ieși din pântec: Lungimea zilelor, averea, soarta, Învățătura și mormântul.

Panchatantra

Motto: Five things are fixed for every man from the moment he enters the womb, his fortune, knowledge and his wealth, and the precise moment of death.

Panchatantra

Teatrul Național Timișoara și Badisches Staatstheater din Karlsruhe și-au propus să exploreze implicațiile politice ale îmbătrânirii active. Dacă electoratul de vârsta a treia urmează să preia controlul asupra votului în Germania, generația tânără a României e nerăbdătoare să se facă auzită prin mecanismele politice preluate de la cei mai în vârstă.

Putem spune că Uniunea Europeană se confruntă cu două tendințe opuse – o ofensivă a tinerilor versus o creștere a numărului seniorilor. Tânărul și premiatul dramaturg Peca Șetfan a făcut cercetări în Timișoara și Karlsruhe, orașe înfrățite de peste 20 de ani printr-un parteneriat la nivel politic și cultural.

Peca Ștefan a lucrat cu secretari literari din ambele țări, și un regizor german ales de Badisches Staatstheater, rezultatul fiind un spectacol cu distribuție mixtă din cele două teatre, care implică activ publicul – electoratul – prin formele sale experimentale.

The political implications of active ageing is the theme to be explored by the Romanian National Theatre Timisoara and the Badisches Staatstheater in Karlsruhe. While Germany’s ageing voters will have the most voting control in the country, Romania’s youth are eager to have their voices heard through the political mechanisms that will soon have to be handed over from the ageing powers that were in control. So within the EU there may be two counter movements — a youth bulge versus a senior citizen bulge. Young, awardwinning Romanian playwright, Peca Stefan, conducted extensive research in both cities and countries, which are linked on a political and cultural level via a 20 year old partnership. Peca Stefan worked with dramaturges from both countries and a German theatre director nominated by the Badisches Staatstheater to create a new play to be staged in both theatres with a mixed cast of both theatres, which also involves the audience – the voters – in experimental forms.

Biologic, timpul trece pentru fiecare dintre noi la fel. Dar asemănările se opresc aici. Care este atitudinea noastră individuală privind îmbătrânirea? Care e vârsta noastră „reală”? Și chiar, ce înseamnă „vârstă reală” - anii de viață sau starea de spirit? Ca orice lucru făcut bine, și a îmbătrâni poate fi o artă. Pe ceas.

Cu 60 de minute mai bătrân încearcă - da, prin râs, prin replici neaşteptate, acid, frust, direct, pe ocolite, în românește, în nemțește, în englezește, vorbit, cântat, recitat, șoptit sau strigat - să pună câteva întrebări, să dea și câteva răspunsuri, dacă se poate, după cum dorește publicul. Căci publicul este cel care decide, democratic, prin vot, ce-i vor spune actorii. El va hotărî dacă răspunsurile sunt cele bune sau nu. El decide. El şi timpul: cele 60 de minute. Probabil că analiştii teoriei probabilităţilor jubilează: fiecare reprezentaţie este o premieră, configurată după cum votează spectatorii. Trei întrebări cu câte trei variante de răspuns stabilesc, de fiecare dată, structura spectacolului. Şi, dacă cele 60 de minute încă nu s-au scurs, intrăm în prelungiri - alte întrebări, fiecare cu variantele lui, cu povestea pe care publicul, prin votul lui, o cere actorilor. Astfel, cu toţii vor putea să-şi îmbătrânească următoarele 60 de minute împreună, mai frumos.

Biologically, time flies for each and every one of us. But resemblance stops here. What is our individual attitude towards ageing? What is our “real” age? And, by the way, what does “real age” mean- is it the number of years or a state of mind? As all things well done, ageing too can be an art. The Clock is Ticking. 60 Minutes Older tries – yes, through laughter, unexpected lines, acidly, frankly and directly, sometimes hesitantly, in Romanian, German, English, spoken, sung, recited, whispered or shouted – to raise a few questions, even give a few answers, if possible, much to the desire of its audience. Because the audience is there to decide democratically, through voting, what the actors will say. The audience decides. Time, too: there are only 60 minutes available. Analysts of the Probability theory must be exulting: each performance is a premiere, shaped byt the audience’s votes.

Three questions, with three multiple choice answers decide, each time, the structure of the show. And, if there’s still time until the 60 minutes are up, we go into extra time – morea questions, more multiple answers, more stories that the audience, with its vote, asks the actors to perform. Thus, everyone in the room has a chance to age better for the next 60 minutes.

Codruța Popov

Codruța Popov

Puțină statistică:

Some statistic

Rata sporului natural

Natural Replacement Rate

În Germania, la o populație de 81.665.564 locuitori, Rata Sporului Natural a fost, în 2010, de 1,393 copii. Estimări mai generoase merg până la 1,6, dat fiind faptul că femei cu vârste mai înaintate contribuie la numărul nașterilor mai mult comparativ cu statisticile precedente, iar rata totală a fertilității crește în cazul generațiilor mai tinere.

Totalul populației preconizate în Germania pentru anul 2050: între 65 și 70 de milioane, ținând cont de migrația de peste 100.000 de persoane pe an, sau peste 200.000 persoane pe an, în cel mai bun caz. În Germania, rata de creștere a populației a scăzut atât de mult încât Bauhaus Dessau Foundation a elaborat planuri ample de demolare a numeroase clădiri și înlocuirea lor cu parcuri în diferite orașe, iar Guvernul a dezvoltat un plan de reducere masivă a cheltuielilor alocate pentru canalizare în mai multe orașe.

La fiecare 46, 24 secunde, în Germania se naște un copil. În fiecare oră, se nasc 77,8 persoane.

La fiecare 35, 15 secunde o persoană moare în Germania. În fiecare oră, mor 102,4 persoane.

At a population counting 81.665.564, 1.393 children was the Natural Replacement Rate in Germany in 2010. More generous estimates go toward 1.6, given the fact older women contribute more to the number of births than in previous statistic models, and total fertility rates increased in younger generations.

Projected population number for 2050 Germany: between 65 and 70 million, assuming migration of 100.000 plus per year or 200.000 plus per year in the more optimistic case. In Germany the population growth rate has declined so much that the Bauhaus Dessau Foundation came up with comprehensive plans to tear down numerous buildings and replace them with parks in various cities and the Government developed a plan to reduce at great expense the width of sewer pipes in various cities.

Every 46.24 seconds a baby is born in Germany. Every hour 77.8 persons are born.

Every 35.15 seconds one person dies in Germany. Every hour die 102.4 persons.

România are o populație de 19.631.292 locuitori. În decembrie 2013, populația scădea cu 1 român la fiecare 1 minut și 33 de secunde.

1 român se naște la fiecare 3 minute și 9 secunde. DAR 1 român moare la fiecare 1 minut și 51 de secunde. În plus, România pierde prin emigrare un român la fiecare 2 minute și 22 de secunde.

2013 a fost anul cu cele mai puține nașteri din istoria statului român modern. Între 2011 și 2013, populația României a scăzut cu 600.000 de locuitori.

Astăzi, Rata Sporului Natural în România este de 1,3 copii. Cu o previziune optimistă de 1,5 copii per femeie, România va însuma 14 milioane de cetățeni în 2050. Această previziune este în strânsă legătură cu progresul economic. Cele mai optimiste previziuni de 2,1 copii per femeie înseamnă că România va totaliza în 2050 o populație de 15 milioane de locuitori.

Romania: 19.631.292 population. In December 2013, 1 Romanian was disappearing every 1 minute and 33 seconds.

1 Romanian is born every 3 minutes and 9 seconds. BUT a Romanian dies every 1 minute and 51 seconds. And furthermore Romania loses a Romanian to migration every 2 minutes and 22 seconds.

2013 was the year with the least births in history of the Romanian modern state. Between 2011 and 2013, 600 000 Romanians disappeared.

Today, 1.3 children is the Natural Replacement Rate in Romania. With an optimistic projection of 1.5 children per woman, Romania will count 14 million citizens in 2050. This projection is linked to economic progress.

The very optimistic projection of 2.1 children per woman will mean Romania will count a 15 million population in 2050.

Malte C. Lachmann s-a născut

la Marburg, Germania, în 1989. Între 2008 și 2012 a studiat regia de teatru și operă la Academia Bavareză de Teatru August Everding și la Universitatea de Muzică și Artele Spectacolului din München. Pe durata studiilor a beneficiat de o bursă Cusanuswerk, a lucrat ca asistent de regie pentru Festivalul din Salzburg și Prinzregenten Theatre Munich Festival și a fost asistentul dirijorului Michael Hofstetter. A regizat mai multe spectacole profesioniste de teatru și operă în München, iar în 2012 a fost distins cu premiul juriului la Körber Studio Junge Regie, obținând titlul Cel mai bun tânăr regizor german. După absolvire, a lucrat printre altele pentru Thalia Theater Hamburg, Hanover Staatstheater, Dresden Staatstheater, Bochum Theater, Gießen Theater și Osnabrück Theater. În 2013, proiectul său „Toulouse Protocols” a fost invitat la Radikal Jung Festival. Spectacolele sale vizează dramaturgia contemporană, dar și dezvoltare de proiect, cu o atenție sporită acordată conceptelor interdisciplinare.

Malte C. Lachmann was born in

Marburg, Germany, in 1989. He studied stage directing for theatre and opera at Bavarian Theatre Academy August Everding and University of Music and Performing Arts Munich from 2008 until 2012. During his studies, he was a Cusanuswerk scholar, worked as assistant director at Salzburg Festival and Prinzregenten Theatre Munich and as assistant to conductor Michael Hofstetter. Additionally, he worked as director for various professional theatre, opera and musical productions in Munich. In 2012, he won the jury’s award at Körber Studio Junge Regie and was named Best German Young Director. After graduating, he worked amongst others for Thalia Theatre Hamburg, Hanover State Theatre, Dresden State Theatre, Bochum Theatre, Gießen Theatre and Osnabrück Theatre. In 2013, his project „Toulouse Protocols” was invited to Radikal Jung Festival. His work focuses on contemporary dramas as well as project developments with a special interest in interdisciplinary concepts.

Peca Ștefan este considerat una

dintre vocile cele mai puternice din dramaturgia românească actuală. În 2002, câștiga primul concurs dramAcum din România.

A studiat scrierea dramatică la New York University (2003) și a fost rezident al Royal Court International Residency (2005) și CEC ArtsLink Playwright in Residence la Long Wharf Theatre din New Haven (2007, 2008).

Piesele lui au fost montate în mai multe țări europene și în Statele Unite, fiind distinse cu un număr de premii importante: Premiul pentru Inovație Heidelberg Stuckemarkt (2007) pentru România 21 și Premiul London Fringe Report Award pentru Cea mai Bună Piesă – Relationship Drama (2006) pentru The Sunshine Play. S-a numărat printre cei cinci dramaturgi europeni selectați la Berliner Theatertreffen Stuckemarkt 2010, cu Wire and Acrobats. În 2012, spectacolul bazat pe piesa sa Târgoviște de jucărie a fost inclus în programul festivalului New Plays from Europe din Wiesbaden. În mai 2013, Ștefan Peca a fost unul dintre cei 35 de dramaturgi europeni prezentați în ediția aniversară cu numărul 35 a Berliner Stückemarkt.

Peca Stefan is considered one of the

most powerful voices in Romanian contemporary playwriting. He was the winner of the first dramAcum contest in Romania, in 2002.

He studied dramatic writing at New York University (2003), was a resident of the Royal Court International Residency (2005) and CEC ArtsLink Playwright in Residence at the Long Wharf Theatre in New Haven (2007, 2008). His work has been presented in many European countries and in the United States and his plays were often rewarded: Heidelberg Stuckemarkt Innovation Award (2007) for Romania 21 and the London Fringe Report Award for Best Play – Relationship Drama (2006) for The Sunshine Play. He was also one of the 5 European Plawyrights selected in the Berliner Theatertreffen Stuckemarkt 2010, with Wire and Acrobats. In 2012, the production of his play Targoviste de jucarie (Playground Targoviste) was showcased during the festival New Plays from Europe in Wiesbaden.

He was invited to be one of the 35 European playwrights featured in the 35th Anniversary Edition of the Berliner Stückemarkt in May 2013.

Alte statistici...

More statistics...

Demografia în lume

World Demographics

Populația globală în acest moment este de 7.173.553.174 de persoane. Se așteaptă ca în 7 martie 2025, populația să ajungă la 8 miliarde. În secolul XX, Europa era căminul a 25% din populația lumii. Astăzi, acest procent este doar 12%. În momentul de față, germanii reprezintă grupul etnic numărul 1 în UE. Românii sunt pe locul 8, chiar înainte de olandezi. Oricum, 2,4 milioane de români trăiesc în afara țării lor.

The current world population number is 7.173.553.174. On March 7, 2025, world population is expected to reach 8 billion. In the 20th century, Europe was home to 25% of the world’s population. Today, that percentage is only 12%. Germans are currently the no.1 ethnic group in the EU. Romanians are on 8th place, right ahead of the Dutch. However, 2.4 million Romanians live outside their country.

Peca Ştefan:

Peca Ștefan:

„Cea mai frumoasă poveste din teatru”

„The most exciting part of theatre”

Subiectul vârstei și ce înseamnă procesul de îmbătrânire nu este deloc simplu de cercetat. Dincolo de statistici și teorii, avem de-a face cu un concept extrem de subiectiv.

Cu ce să începem mai întâi? Un declin demografic evident în Europa în timp ce populația din restul lumii crește fără precedent? Întrebări despre îmbătrânirea rasei umane în sine? Prelungirea vieții? Progresele științifice, tehnologice și din medicină versus consumarea resurselor naturale și schimbări climatice majore? Religie versus educație?

Migrație? Declin și progres? Diversitate? Care vor fi politicile care se adresează populațiilor îmbătrânite? Transformările economice majore? Responsabilitate? Relațiile intergeneraționale? Dar cum rămâne cu vârsta interioară? Auto-percepție? Memorie socială versus memorie personală? Care e psihologia unui astfel de demers? Și mai ales care e timingul său - într-un moment în care se pare, mai mult ca niciodată, că suntem într-o cursă contra cronometru în a găsi răspunsuri pentru multe din aceste probleme, miza fiind supraviețuirea umanității înseși. Mai precis - unde suntem pe ceas?

Dincolo de toate aceste date de cercetare, m-a interesat foarte mult felul în care oamenii își percep propria vârstă, cum își amintesc vârstele prin care au trecut și își imaginează vârstele care vor veni. Îmbătrânirea e un proces care nu se oprește niciodată și începe din ziua în care ne naștem.

To address age and ageing is not the most simple research topic. Beyond statistics and theories, age is extremely subjective. A lot of questions came to mind. A demographic decline in Europe set against an unprecedented population growth worldwide. Questions about the age(ing) of humanity itself. Prolongation of Life.

The progress of science, technology and health versus the consumption of natural resources and environmental change. Religion versus education. Migration. Decline and progress. Diversity. The politics of dealing with ageing populations. Economic shifts and current economic reality. Responsibility. Intergenerational relations. Inheritance. But what about inner ageing?

Self-awareness. Self-projection. Social memory versus personal memory. What is the psychology of it all? And what is the timing of it, at a moment when it seems – more than ever – that we’re on some sort of timer to resolve many of these matters, in order to guarantee the survival of humankind itself. Where are we on the clock, as the clock is ticking?... Beyond all the data, the way people perceive their own age, remember previous ages and project ages to come was of extreme interest to me.

E extrem de interesant să compari cum îmbătrânesc oamenii în două țări din Uniunea Europeană aflate la poli opuși: campioana economică Germania, una dintre culturile europene fundamentale și România, o țară care încă se reface cu greu după perioada comunistă, unde urmele Evului Mediu se pot observa cu ochiul liber în comunitățile rurale (și nu numai).

La finalul perioadei de cercetare am strâns un material care ar fi ajuns pentru cinci piese de teatru, nu doar una. Iar în afară de acest material nu puteam ignora propria fascinație cu timpul și felul în care îmi documentez eu însumi îmbătrânirea în fiecare piesă pe care o scriu. Nu sunt deloc singurul care percepe vârsta și procesul de îmbătrânire mai degrabă ca pe stări subiective decât ca realități obiective sau fiziologice. Majoritatea celor cu care am realizat interviuri aveau aceeași tendință. Devenirea este o stare subiectivă.

Pornind de la toate aceste descoperiri am creat un concept care își propunea să răspundă la întrebarea: cum decidem să îmbătrânim împreună? Nu numai în societate, dar și la teatru. Ce-ar fi dacă am avea un timp de spectacol finit și o situație socială (convenție teatrală, în cazul acesta) care ne cere să ajungem la o decizie împreună? Să fim “pe ceas” la modul cel mai literal? Ce se întâmplă în momentul în care știm că avem doar 60 de minute la dispoziție? Cum alegem să petrecem acel timp? Și dacă suntem conștienți că îmbătrânim cu fiecare secundă în acel interval? Şi că reprezentațiile spectacolului nu vor fi niciodată la fel, la fel cum viețile noastre nu seamănă unele cu altele?

Ageing is a process that never stops, and it’s extremely interesting to compare how people age in two EU countries which are at the two opposite ends of the spectrum: the economic champion Germany, one of the fundamental European cultures and Romania, a country still recovering from its communist past, where traces of the Middle Ages can still be found in the every day of its rural communities.

At the end of the research period there was enough material for five plays, not just one.

On top of it all, there was my everlasting fascination with time and my own philosophy about how I am getting older. But it wasn’t just me. The subjectivity of ageing and its perception remained at the core of all the findings. It seemed extremely relevant and exciting to me to create a concept that would address one question: how do we decide to get older together? What if we only had a finite performance time, and a social situation (theatrical convention) that urges us to make a decision? So quite literally, the clock would tick. What happens when we know we only have 60 minutes? How do we decide to spend that time? What if we are aware we’re getting older with each second? And what if we know the performance is never the same, just as our own lives are never the same?

Și ce se întâmplă dacă avem parte de această experiență cu ceilalți care au venit aici la teatru, știind de la bun început că nici un alt public care va mai veni dățile următoare nu va mai avea exact aceeași experiență? Și care ar fi responsabilitatea prezenței noastre în tot acest eveniment teatral irepetabil?

Unul dintre gândurile inițiale care m-a entuziasmat cel mai mult despre acest spectacol a fost ca el să-și creeze propria memorie, propria istorie. Cred că poveștile care se spun în această piesă extrem de subiectivă merită un drum la teatru. Subiectele vin din întrebările de mai sus, dar sper că ceea ce va face cu adevărat spectacolul un eveniment teatral este tocmai povestea pe care fiecare public, al fiecărei reprezentații, o va scrie. Cum acești spectatori vor decide să îmbătrânească împreună. Pentru mine e cea mai frumoasă poveste din teatru.

What if we would only get to experience this night with the others who have come here, knowing that no other audience will experience exactly the same thing? What if the hour we get to experience is the consequence of another audience being here before us (an inheritance)? And what do we leave to the next audience? In other words, what is the responsibility of our passing, and being in a moment – even as an audience in a theatrical event?

One of the initial thoughts that excited me the most about this performance which inherits itself was this idea: that the performance would create its’ own memory, its’ own history.

I think the stories inside the performance are worth the trip to the theatre, since they are addressing many of the topics above, but what will really make this piece click will be the story audiences write themselves, together, and how they will decide to age for those 60 minutes. To me that is the most exciting part of theatre.

Și alte statistici...

And more statistics...

În 2007, conform studiului Națiunilor Unite „Generații și Gen”, 70% din cupluri au declarat intenția de a avea zero copii. Condițiile financiare și condițiile contemporane de muncă ale femeilor scad unui nou copil șansele de a se naște. Conform altor studii, fertilitatea se află în strânsă legătură cu dobândirea educației. Femeile mai puțin educate au mai mulți copii decât cele educate.Media de vârstă a mamei în Germania este 28,9 ani. Vârsta medie a mamei în România este 26 de ani.

Media de vârstă a mamei în Mali este 18,6 ani.

In 2007, according to the UN study Generations and Gender, 70% of couples declared an intention to have zero children. Financial conditions and the contemporary working condition of women lower the odds of a new child being born. According to other studies, fertility is very closely linked to educational achievement. The less educated women having more children than the educated ones.

The average age of a German mother is 28.9 years old. The average age of a Romanian mother is 26 years old. The average age of a mother in Mali is 18.6 years old.

În Germania, vârsta de pensionare este 65 de ani pentru ambele sexe. În România, bărbații se pensionează la 65 de ani, în timp ce femeile se pensionează la 60. 25 la sută din cetățenii UE sunt pensionari. Două treimi din aceste 25 de procente sunt femei. În prezent, în UE, aproximativ o cincime din persoanele de 65 de ani și mai mult au venituri din pensie puțin sub sau doar puțin peste pragul de sărăcie, prin urmare creșteri sau descreșteri minore ale pensiilor lor pot determina importante modificări în Rata de risc a sărăciei pentru bătrâni. În Europa, raportul actual între lucrătorul activ și pensionar este de 4 la 1. În 2050, acest raport va fi de 2 la 1. De aceea, viitorii pensionari ai UE, persoane care acum au 20 – 30 de ani, vor trebui să muncească mai mult, doar ca să poată avea o pensie la limita sărăciei.

In Germany retirement age for both sexes is 65. In Romania, men retire at 65 while women retire at 60. 25 percent of EU citizens are pensioners. 2 thirds of these 25% are women.

Currently in the EU, about a fifth of people aged 65 or older have pension incomes just below or just above the poverty risk threshold, consequently relatively small increases or decreases in their pensions can lead to important variations in the poverty rates of the elderly. In Europe, the current ratio of active worker to pensioner is 4 to 1. In 2050 that ratio will change to 2 to 1. That is why the future pensioners in the EU, people who are now in their 20s and 30s will have to work longer and more, just so they can get a pension at the limit of poverty.

Malte C. Lachmann:

Malte C. Lachmann:

„Scena e un laborator în care poți experimenta”

„A stage is like a laboratory where we can experiment”

Cred că scena e ca un laborator în care poți experimenta. Cu diferite decizii, de exemplu.

Dacă cineva ia o anumită decizie într-un anumit moment al vieții sale, noi ne putem imagina ce se va întâmpla după aceea, cum va fi acea persoană influențată de propria ei hotărâre în 20, 30 de ani. Pe scenă spunem o poveste despre acea persoană într-un mod amuzant, interesant sau trist. Orice cale am alege, publicul va reflecta la ce consecințe poate avea acea decizie.

Probabil că aceasta este avantajul de a spune o poveste prin teatru. Nu se vorbește destul de mult despre faptul că îmbătrânim pe zi ce trece.

Sigur, ziarele vorbesc despre asta, dar cred că ar trebui să fie mai transparent faptul că vor exista consecințe pentru societate. În felul ăsta, aș da oamenilor posibilitatea de a se gândi în ce direcție o va lua viața lor, dacă-și vor imagina, de exemplu, că ar putea să ajungă la vârsta de 120 de ani, că societatea se va schimba din punct de vedere demografic, că poate nu vor mai exista tineri sau vor fi puțini tineri apți de muncă și vor veni imigranți. Viețile noastre vor fi foarte diferite și cred că e important ca omenii să știe asta, nu atât pentru a influența această schimbare, cât pentru a fi formați astfel încât să reacționeze la ea.

I think a stage is like a laboratory where we can experiment. With different decisions, for example. If somebody makes a decision at some point in their life, we can imagine what will happen after that, how that will influence this person in 20 years, in 30 years. On stage we tell a tale about that person in a funny way, an interesting way or a sad way. No matter which way we choose, the audience will reflect upon that decision. Probably this is the advantage when we tell a story through the theatre.

Not enough is spoken about the fact that we get older and older. You can find headlines about that, but I think it should become more transparent that there will be consequences for our society. I should give to the public more possibilities to think what they want to do with their lives, when they imagine that they’ll be maybe 120 years old, that society will change in demographics, maybe there’ll be no young people or fewer young people will be able to work, so there would be immigrants coming. Our lives will become very different, and I think it’s important to inform the public about that, not so much to influence that change, but to form people so that they can react to it.

Colin Buzoianu:

Colin Buzoianu:

„Trebuie să găsești modalități de a juca ceva ce tu însuți vei fi în viitor”

„You have to look for ways to play something that you will be in the future”

Toți ne confruntăm cu îmbătrânirea. Acum înțeleg altfel problema vârstei și cât este de greu să fii bătrân. Înainte, eram neutru, nu mă interesa cu adevărat. Acum cred că e o chestiune foarte complexă; sunt atâtea aspect legate de oamenii bătrâni. După o anumită vârstă, totul se schimbă. Iar noi, ca actori, pentru a juca oameni în vârstă, trebuie să le studiem în profunzime comportamentul. Trebuie să găsești modalități de a juca ceva ce tu însuți vei fi în viitor. E destul de personal, dar în același timp actoria a însemnat mereu și a fi obiectiv. E destul de greu de lucrat cu asta.

We are all confronted with ageing. Now, I understand ageing differently and how difficult it is to be old. Before, I was more neutral to this problem, I wasn’t really interested. Now, I think it’s a very complex problem; there are so many aspects related to old people. Everything changes after a certain age. Also, as actors, in order to play old people we need to look deep into their behavior. You have to look for ways to play something that you will be in the future as well. It’s kind of personal, but in the same time acting has always something to do with being objective. It’s kind of hard to work with it.

Viața se leagă foarte mult de cei pe care îi iubești, de ceea ce ești. Dacă nu profiți de oportunitatea de a afla cine ești, atunci probabil că viața nu merită trăită. Dar eu cred că toată lumea ar trebui să încerce, toată lumea ar trebui să vrea să trăiască.

Life is related so much to the people you love, to the way you are. If you don’t take the chance to find out who you are, then maybe life isn’t worth living. But I think everybody should try, everybody should want to live.

Sabina Bijan:

Sabina Bijan:

„Nu poți păcăli moartea, deci trebuie să ți-o asumi”

„You cannot fool death, so you have to deal with it”

Îmbătrânirea e… ceva natural. Ce știu e că nu aș vrea să fiu bătrână în societatea românească.

Nu, nu aș vrea să îmbătrânesc aici. Sună dur, dar e ceva de genul: „Au îmbătrânit, nu mai avem nevoie de ei. Nu mai pot să muncească, nu mai sunt de folos societății.” E un mod destul de trist de a vedea lucrurile. Ar fi mult mai bine dacă societatea ar depune un efort mai mare pentru a se ocupa de problemele celor în vârstă, astfel încât să nu se mai simtă marginali, în așteptarea morții. Cred că sunt foarte speriați, și mi-ar plăcea ca lucrurile să fie mai simple pentru ei în acest punct. Nu poți păcăli moartea, deci trebuie să ți-o asumi. Dar mi-ar plăcea ca asta să se facă mai simplu și cu mai multă armonie.

Ageing is… something natural. I know I wouldn’t like to be old in Romanian society. No, I wouldn’t like to be old here in Romania. Even if it sounds harsh, it’s like: “They’re old we don’t need them anymore. They cannot work, they cannot be of use to society”. This way of seeing things is really sad. It would be better if society put more effort in dealing with old people’s problems, so they don’t feel like they’re on the edge, just waiting to die. I think they are very frightened, and I would like things to be much easier for them at this point. . But I would like it to be done in an easier and harmonious way.

Sophia Löffler:

Sophia Löffler:

„Îmi place viața mea... Mi-ar plăcea să-i vorbesc copilului meu despre asta”

„I really like my life... I’d like to talk about that to my child”

În Germania populația îmbătrânește. În 30 de ani nu vor mai fi prea mulți oameni tineri. Mi se pare important să mă gândesc la asta, și mă sperie. E o problemă de care nu știam, cu care nu intrasem până acum în contact. Acum, da, mă sperie. Pentru mine e un avantaj să joc toate aceste personaje. O dată joci o bătrână, altă dată o tânără sau un copil. Cum gândesc, cum se mișcă? Ce probleme au, ce probleme am eu acum, la vârsta mea? E o provocare la care trebuie să răspund rapid, pentru că spectacolul în sine durează doar 60 de minute.

In Germany everybody is getting older and in 30 years there won’t be a lot of young people.

For me the thought is very important and scary.

That is an issue I actually didn’t know or hadn’t gotten in contact with. Now, yes, it’s scary.

We have to change something about it. For me there’s the advantage of playing all these different figures and characters. One time you play the old lady, one time the young woman or the child. How do they think, how to they move? What kind of problems they have, what problems I have at my age, now? It’s a challenge you have to answer quickly, as the performance itself is only 60 minutes.

Știind că viața e atât de scurtă, ce m-ar fi convins să vin pe lume? M-ar convinge multe lucruri, pentru că îmi place să trăiesc. Îmi place viața mea. Și iubesc cel mai mult în ea dragostea și natura. Mi-ar plăcea să-i vorbesc copilului meu despre asta.

Knowing life it’s such a short ride, what would have convinced me to come into the world? A lot of things would convince me, because I like to live. I really like my life. The most I love about it are love and nature. I’d like to talk about that to my child.

Jan Andreesen:

Jan Andreesen:

„Toate astea sunt noi pentru mine, nu m-am mai gândit la ele până acum”

„All this is new for me, I never thought about it before”

Cu acest proiect, m-am gândit mult la ce înseamnă să îmbătrânești, să fii bătrân, să fii tânăr într-un grup sau în societate. Toate astea sunt noi pentru mine, nu m-am mai gândit la ele până acum. Deci, cu siguranță se schimbă ceva.

E în lucru, aștept să văd care va fi concluzia. Mi se pare păcat că pe de o parte ai oamenii în vârstă, pe de alta ai tinerii. Simt separarea asta în viața mea. E foarte interesant, desigur, să joci pe cineva mai în vârstă. Să simți asta în corp, să vezi cum îți schimbă vocea, modul de a gândi. E foarte interesant, ca actor, să joci altceva. Asta e provocarea și partea distractivă a proiectului.

With this project I did a lot of thinking about getting older, being old, being young in a group or in society. All this is new for me, I never thought about it before. So of course there is something changing, It’s work in progress, I’m looking forwad to see where it ends. I think it’s a pity that on the one side there are the older people, and on the one side the younger ones.

In my life I feel this separation. Of course, to play somebody who is older is very interesting. To feel with the body, to see what it makes with your voice, with the thinking. It’s very interesting to play something else as an actor. That is the challenge and also the fun of this project.

ARTA ÎNCEPUTULUI ART OF BEGINNINGS

60=¨©

sau despre limitele liberului-arbitru.

_

_

Negociere pentru naștere …

_

_

Într-o lume distopică, aproape distrusă, societatea a evoluat atât de mult în direcția democrației, încât copiii pot decide dacă vor să se nască sau nu. Trebuie convinși - tot așa cum, demult, împăratul din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, veche poveste românească, încerca să-și convingă fiul să se nască.

Birth Negotiation … or about the limits of free will.

In a dystopian world, on the verge of destruction, society has evolved in such a way towards democracy, that children are free to decide whether they want to be born or not. They need convincing – just as, once upon a time, the Emperor from the Romanian folk tale Youth Without Old Age and Life Without Death, was trying to find arguments to get his child to come into this world.

Mama/Mum SABINA BIJAN Mediatorul/The Mediator COLIN BUZOIANU Marius JAN ANDREESEN Sabrina SOPHIA LÖFFLER

Garaj deschis Garajul stă mereu deschis, în orașul ăsta nu fură nimeni. Și totuși, marele jaf a avut deja loc. Iar când hoțul este Istoria, viața este cea furată. Cu ajutorul timbrului imposibil de uitat şi unic al dublajelor de voce de pe casetele videotecilor ilegale din “Epoca de aur”, despre întâlniri și despre abandonuri, despre delațiune în România comunistă a anilor 80, despre familie și despre falsul El Dorado cu capitala la Karlsruhe, în Garaj deschis.

Open Garage The garage is always open, no one is stealing in this town. Yet, the great plunder has already taken place. And when the thief is history, the prey is always life. With the help of the unique and unforgettable doubling voice of illegal video tapes that brought people together during “The Golden Age”, the story is about encounters and abandonment, about denouncement.

About Communist Romania in the ‘80s, about family and the fake El Dorado in Kalrsruhe, all this in Open Garage.

Christa SOPHIA LÖFFLER Tatăl / The Father COLIN BUZOIANU

Niciodată prea târziu Știți cum stă treaba cu couchsurfing-ul? Să ajungi într-o țară străină, într-un oraș străin, într-o casă în care n-ai mai fost în viața ta este deja o aventură. Dar când canapeaua oferită de gazda pe care ai întâlnit-o doar online începe să dea semne că s-ar vrea canapeaua psihologului și trebuie să scoți totul la iveală - trecutul cu sau fără fantome, singurătatea, nevoia de căldură umană și speranțele - atunci se poate întâmpla orice. Dar, vorba autorului, niciodată prea târziu.

Never too Late You know what the deal with couch surfing is? Getting into a foreign country, a foreign city, a house you’ve never been is already an adventure. But when the couch offered by the host you only met online starts to resemble the psychotherapist’s couch and you need to let everything out – the past, with or without its ghosts, loneliness, the need for human warmth and hope – then anything can happen. But, as the author says, it’s Never too Late.

Eleonora SABINA BIJAN Georg JAN ANDREESEN

ARTA MIJLOCULUI ART OF MIDDLES

Când pierzi partida După 673 de ani, Dracula a obosit și vrea să se pensioneze. Iar sistemul social german i se pare cel mai de încredere. Oare ce poate ieși din întâlnirea dintre multisecularul Dracula, azi un banal șofer de taxi, și o rigidă funcționară de la Biroul de Pensii când tot ce îi leagă este sentimentul că au pierdut meciul - că au fost uitați de lume?

The Moment You Lose the Game After 637 years, Dracula is exhausted and wants to retire. And he seems to trust the German social system most. What can come out of the encounter between the centuries-old Dracula, a simple taxi driver in this day and age, and a rigid clerk at the Pensions Department, when the only thing that brings them together is the feeling that they already lost the game – that the world has forgotten them?

Silvia SOPHIA LÖFFLER Vlad Popa COLIN BUZOIANU

Opera din bucătărie E deprimant să nu lucrezi și să mai și locuiești cu părinții la 43 de ani. Îți vine să te îmbeți. Să urli. Să înjuri. Să ucizi pe cineva. Nu-i grozav nici să fii emigrant, mamă singură cu doi copii și cu trei slujbe. Uneori îți vine să verși. Ești frustrat și te uiți urât la toată generația aia „baby boom” care nu ți-a lăsat nimic. Și care, firește, e de vină. Iar când mama și tata sunt demnii ei reprezentanți, cu siguranță va ieși cu cântec: Opera din bucătărie.

Kitchen sink opera It’s depressing not to have a job and to still be living with your parents at 43. Getting drunk becomes a natural choice. So is screaming. Cursing. Killing. Of course it’s no picnic to be an immigrant, a single mom of two, juggling three jobs. You feel like throwing up sometimes. You are frustrated and you keep giving dirty looks to those in the “baby boom” generation who left you with nothing. And who, of course, are to blame. And when mom and dad are the proud representatives of this generation, it’s most certainly going to be loud: Kitchen Sink Opera.

Reinhardt JAN ANDREESEN Mama / Mum SABINA BIJAN Tata / Dad COLIN BUZOIANU Laura SOPHIA LÖFFLER

Treziri Se spune că multiversul este totalitatea universurilor și că somnul ar fi, cel puțin deocamdată, singura cale de acces spre viața noastră dintr-o altă lume. Viața unor alte alegeri. Viața unei alte istorii mari și a unei alte istorii mici. Dar se întâmplă uneori să ne trăim propria noastră viață, cea de-aici, ca pe un somn. Ca pe un vis în care tinerețea, maturitatea, senectutea, iubirile, spaimele, decepțiile, ne trăiesc ele pe noi, și nu invers. Un vis din care din când în când ne trezim. Sau nu.

Awakenings They say the multiverse is the sum of all possible universes and that, for now, sleep is our only gate of access to our life in a different world. The life of different choices. The life of a different history, be it great or small. But sometimes, it just so happens that we live our own lives, the one in this universe, just like a big sleep. Like a dream in which youth, maturity, old age, our lives, our fears, our disappointments happen somehow without us. A dream that we come out of, from time to time. Or we just don’t.

Silvia SOPHIA LÖFFLER Richard; Fratele / The Brother; Soldatul / The Soldier; Redactorul-șef / The Chief Editor; Sebastian JAN ANDREESEN Makeup artist COLIN BUZOIANU Vocea de la radio / The Voice on the radio SABINA BIJAN

ARTA SFÂRSITULUI · ART OF ENDINGS

_

_

+

_

_

Ultima călătorie Undeva între Faust, Frankenstein și Matrix se strecoară și avântul (încă) futurist al savantei care poate vindeca orice boală și prelungi viața la infinit. Totul este inginerie genetică, transplant de orice parte din corp, vânzare și marketing în industria medicală. Ar trebui ca știința să aibă limite? Poate responsabilitatea morală a cercetătorului să creeze aceste limite? Ar trebui s-o facă? Prelungirea vieții reprezintă o șansă ori extincția speciei umane? Sunt atâtea întrebări… Dar când omul ajunge să însemne doar gene, iar genele devin o marfă ca oricare alta, e timpul să ne întoarcem la întrebarea numărul 1: Cine sunt eu?

Last boat Somewhere between Faust, Frankestein and Matrix lies the (still) futuristic excitement of the science woman that can cure all known diseases and prologue life infinitely. Everything is genetic engineering, transplant of all body parts, sales and marketing in the medical industry. Should science have limits?

Can these limits be traced the moral responsibility of the scientist? Should it be? Is life prolongment a chance for humanity or a road to its doom? There are so many questions… but when the human being is being reduced to his genes only, and genes become commodity, it’s time to go back to the number one question: Who am I? Doctorița / The Doctor SABINA BIJAN Pacientul / The Patient COLIN BUZOIANU

Patul de moarte Oriunde - de data asta, în Germania. Oricând - azi, de exemplu. Când suntem atât de înspăimântaţi să nu rămânem singuri cu noi înşine încât preferăm de o mie de ori să tragem cu ochiul în intimitatea celorlalţi, oricât ar fi de sordidă, era imposibil ca moartea să nu devină un subiect de reality show. Momentul morţii.

Ultima suflare. Ultima emoţie. Ultima concluzie.

Dar dacă de pe Patul de moarte ni se pregăteşte ultima farsă?

Deathbed Anywhere – this time in Germany. Anytime – today, for instance. When we are so frightened not to be left alone with ourselves that we prefare to peek at other people’s intimacy, however sordid, death is bound to become the subject of a reality show. A monument for death. The last breath. The last feeling. The last thought. But what if, on our Deathbed, we are also in for our last prank?

Bătrânul / The Old Man COLIN BUZOIANU Infirmierul / The Nurse JAN ANDREESEN Liliana SABINA BIJAN Melanie SOPHIA LÖFFLER

Totul e bine când se termină Şi ce dacă mai ai puţin şi îţi numeri vârsta cu secolul?

La urma urmei, vârsta e o stare de spirit. Dacă asta îţi doreşti cu adevărat, proximitatea liniei de finiş poate fi fascinantă, stimulatoare, comică, exaltantă de-a dreptul. Şi dacă tot se termină, măcar să se termine cu bine. Sau, altfel spus, e atât de bine tocmai fiindcă se termină. Aşa că… ce dacă auzul nu mai e ce-a fost şi vederea periferică s-a dus demult, hai să ne simţim bine împreună până la capăt!

All’s well when it ends What if, in a very short while, you’ll be comparing your age with that of the century? Above all, age is a state of mind. If one truly wishes it, the proximity of the finish line can be fascinating, stimulating, comical, downright exciting. And if all is to end, at least it should end well. Or, in other words, the good thing about it is the fact that it ends. So… what if one’s hearing is not what it used to be, or that peripheral vision is no longer what it used to be, let us enjoy it all the way!

Doamnele bătrâne / The Old Ladies: COLIN BUZOIANU SOPHIA LÖFFLER SABINA BIJAN Infirmierul / The Nurse JAN ANDREESEN

Actorii / The Actors SABINA BIJAN SOPHIA LÖFFLER JAN ANDREESEN COLIN BUZOIANU Scenografia / Stage design Video design Ilustrații animație video / Ilustration for video Light design Adaptare în limba germană / Dramaturgy Asistent de scenografie / Scenography Assistant REGIA ARTISTISCĂ / STAGE DIRECTOR

ANNA VAN LEEN LUCIAN MATEI N.E.U.R.O. FLORIAN PUTERE MICHAEL GMAJ MONICA GRAND MALTE C. LACHMANN

data premierei / opening night: 7.09.2014 (Timişoara) / 3.10.2014 (Karlsruhe) durata spectacolului / running time: 1h20 min. locația / venue: Sala 2

Regizor tehnic / Stage Manager Cristian Stana Sufleor / Prompter Corina Toma Lumini / Lights Alexandru Stănescu Sonorizare / Sound Cristian Rebejilă Video Lucian Matei Secretariat literar / Literary Secretary Codruța Popov Ticketing Maria Manolache

Șef producție / Chief of production department ing. Radu Berzescu

Coordonator tehnic / Technical coordinator ing. Horațiu Nica

Costume / Costumes Monica Grand, Maria Aluaș, Marilena Suciu

Recuzită / Props Alin Tofan, Mariana Doboșan, Iulia Doboșan, Mihai Ninel

Machiaj / Makeup Andra Diac

Coafură / Hairstyles Lucas Maties

Personal de sală / Front of house

Niculina Moraru, Maria Manolache, Carmen Trifan, Maria-Alexandra Manolache Anca Boboiciov, Ciprian Cojocaru, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune Monica Moraru, Monica Purcaru, Daniel Pascu, Ciprian Ursu, Sebastian Boboiciov

Realizator / Editor Codruța Popov Photo Adrian Pîclișan Graphic design popljubo Tipar / Print Carla Stiassny

60 Proiectul Art of Ageing a fost dezvoltat sub egida Conventiei Teatrale Europene.

The “Art of Ageing” project has been developed under the umbrella of the European Theatre Convention.

Coordonatori proiect / Project managers GEANINA JINARU-DOBOȘ (RO), JAN LINDERS (DE)

Proiect realizat cu sprijinul Uniunii Europene prin Programul Cultura.

Această publicaţie reflectă numai punctul de vedere al autorului, iar Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

This work programme has been funded with support from the European Commission.

This publication reflects the view only of the author, and the Commission cannot be held responsible for any use which may be made of the information contained therein.

www.tntimisoara.com

tipar TNTm_2014