Issuu on Google+

stagiunea 2011/2012

PANA DE AUTOMOBIL de

Friedrich D端rrenmatt traducerea Radu Lupan


Motto: În spatele fiecărui om pîndește o crimă. Friedrich Dürrenmatt

Blocat într-un sat elveţian de o banală pană de cauciuc, reprezentantul de vînzări Traps se cazează la un conac unde patru pensionari – un procuror, un avocat, un judecător şi un executor – se joacă în fiecare seară „de-a tribunalul”. Traps acceptă rolul acuzatului de o crimă necunoscută. Mîncarea e bună, vinul - excelent, micile plăceri - luxoase şi întrucîtva interzise, întîlnirea pare un banchet în toată regula, iar Traps se ştie nevinovat. Totuşi, dincolo de veselia şi umorul celor prezenţi, procesul continuă cu o insistenţă ciudată, sumbră, înapoi pe firul vieţii şi al deciziilor falsului acuzat. Unde se termină inocenţa şi cînd acţiunile şi dorinţele noastre ne fac responsabili de ceea ce ni se întîmplă nouă şi celor din jurul nostru? Pana de automobil este un carusel al iluziilor, o poveste fascinantă despre tribulațiile psihicului uman.


Friedrich Dürrenmatt (1921 – 1990) este unul dintre numele majore ale literaturii şi dramaturgiei secolului XX. Este cunoscut mai ales ca autor al pieselor Vizita bătrînei doamne, ori Fizicienii, dar şi pentru proza şi, nu în ultimul rînd, pentru activitatea de grafician (cu care şi-a început cariera). Dürrenmatt este preocupat de noţiunea de responsabilitate, de infinitatea de feţe ale dreptăţii, de lipsa certitudinilor şi de comedia grotescă ce rezultă din înlănţuirea tuturor acestora. I-au fost acordate numeroase premii literare, printre care Premiul Austriac de Stat pentru Literatură Europeană (1983), Premiul “Georg Büchner” şi Premiul memorial “Friedrich Schiller” (ambele în 1986), Premiul “Ernst Robert Curtius” pentru eseistică (1989) ş.a.


Maşiniştii

O maşină care merge învăluie privitorul, mai mult sau mai puţin inocent, cu iluzia unui viu mişcător, dar o maşină aflată în pană dezvăluie lucidităţii noastre panmaşinismul lumii în care trăim, pentru că depanarea ne arată că esenţa maşinii sînt conexiunile şi ne trimite cu gîndul la proliferarea lor în întregul cîmp social, conectarea devenind, de mult, a doua natură a omului. Panmaşinismul nu înseamnă multitudinea maşinilor tehnice, ci unicitatea unui asamblaj maşinic, atoateintegrator la nivelul acestei lumi şi suficient sieşi. În sine, maşinismul nu e nici duşmanul, nici prietenul omului. Pur şi simplu, omul nu se mai poate sustrage maşinalităţii care îl locuieşte prin infinite mecanisme, dar încă îi mai poate da sens maşinii. Putem demonta şi remonta maşina care sîntem pentru a obţine unicatul, propria maşină de dorinţă în locul maşinii care doreşte dorinţe gata dorite. Putem încă alege între a fi făcuţi maşini, rotiţe ale asamblajului, sau a ne face noi înşine maşini care să alerge pe liniile de fugă ale asamblajului, spre o exterioritate transcendentă acestuia. Cel mai grav lucru care ni se poate întîmpla de pe urma maşinii din noi este acela de a deveni propriile noastre proteze, înlocuitori de noi înşine, simulatori ai trăirilor noastre. Şi atunci orice pană a maşinii noastre este binevenită, pentru că reprezintă şansa maşinii de a fi demontată şi remontată pozitiv. Desigur, şansă ratabilă, aşa cum se şi întîmplă la Dürrenmatt, în Pana de automobil, unde nu doar maşinile lăuntrice, de mic litraj, sînt în pană, ci şi una de gabarit depăşit, un subansamblu de bază al marelui asamblaj: maşina de justiţie.


Kafka a fost cel dintîi care a demontat maşina de justiţie pînă la ultimele componente, iar Dürrenmatt a urmat calea deschisă. Şi unul şi altul au demonstrat că maşina de justiţie nu funcţionează pe bază de transcendenţă a legii pentru că legea rămîne incognoscibilă, de fapt vidă, şi ea se exprimă numai prin sentinţă, iar sentinţa prin pedeapsă. Nu funcţionează nici pe bază de culpabilitate apriorică a omului, pentru că vinovăţia este consecinţa unei creaţii mai degrabă estetice. Nu poate funcţiona nici pe baza unei instanţe supreme pentru că aceasta e în afara sistemului de referinţă. Ceea ce rămîne este un motor în doi timpi, Acuzat-Acuzator sau Victimă-Călău, a cărui combustie internă este reciproca dorinţă de contopire, de posesie sau de distrucţie, cele două componente fiind perfect interşanjabile. Orice proces juridic este procesarea acestor dorinţe printr-o maşină care îşi generează propriii maşinişti. Sabin Popescu


Voyeur-ul vede numai pentru plăcerea de a vedea (…): plăcerea de a vedea totul și mai ales ceea ce n-am dreptul sau puterea de a vedea, plăcerea de a vedea totodată fără să fiu vreodată văzut – pe scurt, de a stăpîni prin vedere ceea ce nu-mi revine, fără a mă expune privirii celuilalt. Jean-Luc Marion


O linie foarte fină, tremurătoare, vibrantă desparte albul de negru, binele de rău, culpa de inocență. Pe linia asta se înghesuie toate nuanțele posibile: o umbră, o rază de lumină și nimic nu mai e la fel, formele se pierd și se reconstruiesc în alte contururi. Intimitatea caldă a unui moment de iubire capătă semnificații lubrice în ochiul privitorului intrus. O decizie oarecare, un refuz, o acceptare, un compromis, un drum ales devin tot atîtea repoziționări ale destinului - individual ori colectiv -, strîns brusc în menghina unei relații cauzale. În cea mai mare parte a timpului, preferăm (reușim?) să ne negociem existența între aceste reformulări perpetue; trăim cumva in-between. Dar uneori, foarte rar, poate doar ca potențialitate, atingem spațiul absolut, ochiul vîrtejului, și-atunci experimentăm adevărul ființei noastre pînă la cea din urmă consecință, liber de premise corecte sau greșite, altruiste ori perverse, direct și în mod fundamental. Pentru că uneori „da”, „nu”, „eu” nu sînt cuvinte, ci sentințe. Codruța Popov


Dramatizarea Decoruri Costume Muzica Textele cîntecelor Mișcarea scenică Light design Video Asistent costume

ROMEO IOAN DAMIAN OANCEA VALENTIN IVANCIUC CRISTIAN SZEKERES IRENE FLAMANN CATALINA ONUȚ DANCIU SABIN POPESCU ZSOLT FEHERVÁRI KRISZTINA NAGY ILIE STEPAN EMIL BRUMARU ALIN RADU FLORIAN PUTERE FILM & GO COMPANY Monica Grand

REGIA ARTISTICĂ SABIN POPESCU

Regizor tehnic Vasile Giurgean Sufleor Doina Stoița Lumini Grațian Popp, Costinel Purcaru Sonorizare Sebastian Hamburger Proiecții Eugen Obrad Secretariat literar Codruța Popov Ticketing Maria Manolache Coordonator tehnic ing. Horațiu Nica Costume Neli Gerstenengst Recuzită Alin Tofan Machiaj Lucia Moise, Gabriela Strugaru Coafură Dana Genig, Marcel Rusu Tehnic Iosif Toth, Biro Ioan, Marius Crăciunesc, Pataki Gheorghe foto Adrian Pîclișan redactor Codruța Popov concept grafic popljubo

www.tntimisoara.com data premierei 30 noiembrie 2011

durata spectacolului 1h 20

partene r

partene

ri media

tipar TNTm_2011

Traps Zorn Kummer Amfitrionul Simone Pilet


pana de automobil