Littera nova, revistă de cultură , cu apariție trimestrial, Anul I, nr. 1 ianuarie-martie 2023

ANUL I, NR. 1, IANUARIE-MARTIE 2023

Acest număr al revistei este ilustrat cu fotografii de Paul SILADI

Iuliu GOREA

Încăorevistă?

Eugen BARZ

Pe la începutul anului 2022, Ovidiu Pecican, directorul Revistei „Steaua”, mă îndemna să editez o revistă culturală la Madridșivăzându-măcă ezitpemotivcă ar fi destule reviste, mucalit cum îl știm, m-a întrebatscurt:Padre,știidecâterevistedecultură e nevoie? Și fără să fi apucat să bâigui două cuvinte,arăspunstotel:detoatecelecâtesunt pânăacumșideceapecareoveipublicatu...În momentulacela,amgânditcăevorbadeoglumă, apoi că e o provocare, iar provocarea am pus-o la inimă și iată sub ochii noștri a răsărit revistapecare Peco,așacumîlalintă prietenii, o prorocea și căreia, împreună cu scriitoarea

DanielaȘontică,i-ampusnumele: Littera nova. De-alungulanilor,înOccidentuleuropean darșipealtecontinente,mulțiromâniaueditat reviste care răspundeau nevoilor culturale sau politice ale celor care erau departe de țară Amintim aici doar câteva: revista „Luceafărul”, editatălaParis(1948-1949),dininiţiativaşicu contribuţiafinanciarăageneraluluiNicolaeRădescu,condusădeMirceaEliadeşiavându-lsecretar de redacţie pe Virgil Ierunca. Apoi la începutulanului1949,laRoma,setipărearevista de cultură creștină „Suflet românesc”, coordonatădeGheorgheCosma,iardoianimaitârziu, laBuenosAires,româniipublicau„Cugetromânesc” cuscopul „răspândirii culturii și literaturiiromâneînBraziliașiînaltețări”.Totatunci apărea revista „Vatra”, subintitulată „Foaie românească de opinie și informație”, publicație coordonată de Petre Vălimăreanu. La New York, apărea ziarul „Românul”, organ de presă alAsociațieiRomânilorLiberidinStateleUnite

aleAmericii(ulterioralLigiiRomânilorLiberi), fondatdegeneralulNicolaeRădescu.ÎnBuenos Aires, în 1953, vede lumina tiparului „Curierul creștin”, avându-i printrecolaboratori pe principesaIleana,VintilăHoria,TheodorScorțescu, Ion Dan, Gheorghe Rusu. Peste un an, la Paris, din inițiativa lui L. M. Arcade (Leonid Mămăligă),seconstituiaCenaclulLiterarRomân,avându-l ca președinte de onoare pe Mircea Eliade, textele citite în reuniunile literare desfăşurate ulterior în casa lui Arcade, din Neuilly-surSeine, au fost în bună parte publicate în „Caietele inorogului”. La Ciudad de Mexico se tipăreşte în 1963 primul număr al revistei literare „Drum”,avându-iprintresusţinătoripeNicolae Petra,NicolaeNovac,NicolaeCârjă.LaParisromânii scoteau noua revistă „Ființa românească”, al cărei comitet de redacție era format din Mircea Eliade, Vintilă Horia, Virgil Veniamin. Poetul şi prozatorul Ştefan Baciu a înfiinţat în Hawaii,undetrăiacusoţiasa,poetaMiraSimian, revista „Mele” (1965), la care colaborau scriitoriromânidepretutindeni.În1969,laParis,VirgilIerunca,împreunăcuNicolaePetrași Aurel Răuță, tipăreşte revista literară „Limite”. Nucleul intelectualilor din Franţa editează, începândcu1973,şirevistadeliteratură„Ethos”. AsociațiaScriitorilorIsraelienideLimbăRomână din Tel Aviv a editat vreme de zece ani (1975-1985)publicația „Izvoare”. La Hamilton, înCanada,ziarul„Cuvântulromânesc”aapărut lunar în acea perioadă, sub conducerea lui George Bălaşu. O publicaţie românească celebrăînexils-atipăritîncepândcu1978laMünchen: ziarul „Curentul”, serie nouă, dorindu-se

o continuare a cotidianului cu acelaşi nume condus de PamfilȘeicaru,laBucurești, din1928pânăîn1944.Publicaţiaaapărutlunarpână în 1992. Radu Tudoran a editat în Philadelphia, Statele Unite, revista „Agora”, la care au colaborat: Paul Goma, Vladimir Tismăneanu, Mihai Botez, Mihnea Berindei,VictorFrunză.Revista apărea cu doi ani înainte de căderea comunismului în România. Tot VirgilIeruncaafundatrevistele „Caiete de dor” (19511957), „Ființă românească” (1963-1968), „Ethos” (care apare din anul 1973), iar listapoatecontinua.

Nuvomuitaderevista „Destin” , orevistădecultură românească publicată la Madrid, în Spania, în perioada 1951-1972 de către români aflați în exil. Revista l-a avut ca director de-a lungul întregii sale existențepeGeorgeUscătescu.Publicația a apărut sub formă de caiete, având o apariție neîntreruptă timpde 20de ani. Coperta caietelor era de culoare roșie, întimpce titlulrevisteieradeculoare galbenă, cele două culori regăsindu-se pe steagul Spaniei. Revista era subintitulată „Revistă de cultură românească” șireunea,sub conducerea lui George Uscătescu, un grup de scriitori, care creștea de la un număr la altul al revistei. Aici au publicat personalități din diferite domenii,

oameni de știință, critici literari, scriitori, nu numai din exilul spaniol, ci din întreaga lume: Grigore Cugler, N.I. Herescu, Alexandru Ciorănescu, Aurel Răuță, Paul Miron, Virgil Ierunca, ȘtefanLupașcu,AlexandruBusuioceanu,Monica Lovinescu,BasilMunteanu,PamfilȘeicaru,Nicu Caranica, Ștefan Baciu, Horia Stamatu, Vintilă Horia,MirceaEliadeetc.

Actualmente, există reviste culturale în Europa și America în Orient sau în Australia, dar nu voi stărui asupra lor, deoarece sunt cunoscute și nu vreau să abuzez de răbdarea dumneavoastră.Deaceeamăvoireferiacumla aceastărevistădecultură– Littera nova –care se află la prima apariție. De la bunînceput, fac precizarea că revista va fi publicată în spațiul on-line,darvoiedita–numărdenumăr–pentru protocol și pentru colaboratorii noștri, în jur de100-150deexemplareînformă tipărită. Pentruînceput,cheltuieliledetipărirelevoisuporta eu însumi, iar mai târziu, nădăjduiesc în sprijinulDepartamentuluiRomânilordepretutindeni,depelângăGuvernulRomâniei.

Dupăcumbineseștie,înOccidentuleuropean, precumși pecelelalte continente, trăiesc câtevamilioanederomânicareaupornitîncăutarea unui loc de muncă. Majoritatea celor plecați, și nu mă refer numai la spațiul iberic, unde locuiesc și unde apare revista noastră, suntmuncitoricareaulăsatoamprentăserioasă asupra economiei țărilor respective, prin hărnicialoratâtdeapreciatășiprinputereade acomodare de care au dat dovadă. În afară de aceștia, tot mai mulți tineri din România s-au înscris la diferite universități, chiar la licee din străinătate. Odată cu criza din 2008-2012, mulți români s-au întors în țară, iar aici au rămas cei care au apucat să-și facă un rost, precum și cei care au copii mari care urmează cursurile diferitelor școli ori și-au găsit la rândullorunlocdemuncă.Paginileacesteireviste se adresează românilor care lucrează sau studiazăînEuropasau înalte părți ale lumii,care iubescculturaromânășiuniversală.Deasemenea,neadresămcelorcarelocuiescînOccident

și creează: poeți, prozatori, artiști plastici, in-

terpreți muzicali sau compozitori, actori sau regizorietc.,pecarelumeacultural-literarădin România mi-ar plăcea să-i cunoască. Spre exemplu, în orașul Parla – Madrid unde locuiesc, funcționează un cenaclu literar, care se numește ASARS (Asociația Scriitorilor și Artiștilor Români din Spania), şi care își desfășoară activitatea în spațiul Centrului Cultural „Antim Ivireanul”, de pe lângă Parohia Ortodoxă RomânăSfântaAnastasiaRomanadinParla–Madrid,alcăruiparohsunt.Laacestcenacluneîntâlnimiubitoriailiteraturiișiculturiiromâneși spaniole. Aceștia au fost publicați, de la înființarea acestui cenaclu și până acum, în diferite revisteimportantedinRomânia,dinSpaniasau dinaltețări.Peaceștiavremsă-ipromovăm(și, parcurgândpaginilerevisteinoastre,vețifiplăcut surprinși de talentul și hărnicia lor), dar și pe cei din alte cenacluri, care sunt creatori autentici. Mulți au publicat unul sau mai multe volumedepoeziisauproză,câțivadintreeidevenind între timp membri ai Uniunii ScriitorilordinRomânia.

Așadar,prinaparițiarevistei Littera nova, vreau să aduc românilor din Spania, dar și din Europa Occidentală, din Orient sau din America, cultura autentică din România și de asemeneavreausăducromânilordințarăculturaoccidentală și pe cei care sunt preocupați de cultură,dartrăiescînafarațării;deaceea,paginile revistei vor cuprinde și traduceri din diverse limbialelumii,precumşiautoriromânitraduși înlimbiledecirculațiemondială.

Consiliul redacțional al revistei este formatdin:AdrianPopescu,AdrianAluiGheorghe șiLucianVasiliu.

Redacțiaesteformatădin:DanielaȘontică, redactorșef,FelixNicolau,redactor,șisubsemnatul,directorfondatorșicoordonator.

Ausăritînajutorulmeu,dupăcumvețivedeaînsumarulrevistei,destuiprieteni,oameni deculturădeprimămână,dințarășidinstrăinătate,dornicideaîmpliniacestobiectivșicăroralemulțumescdintotsufletulmeu,tuturor șifiecăruiaînparte.

Înoriceoraș

Înoriceoraşm-aşteapt-obiserică, Zveltăsauarcuindu-sesferică, Unoraleştiuorarulfărăgreş, Celormicicheiaascunsăsubpreş.

Celordelângămareleiubesc

Mozaiculbizantin,cosmatesc, Altoravitraliile,garduldelaur, Celordintrecolineretabluldeaur.

CelordinAlpi,albecalumânările, Arzândprintregheţuri,intrările

Înstâncasprecareducscările.

Blagaplecând

Cândelplecă,plecauîncete penațiicaseiși-lurmaușilarii, capeUlise,câiniiluifideli, cinefuseseultimulde-acolo, carel-aprinsîncăînviață?

„Dinminesimtcumcrescstejari!”

l-auauzitșoptindcugreu,laurmă, cuglasulluiprofund,ceadună culiraluiprearisipitaturmă deoidinplaiuri.ÎliubeaApollo.

Șigrauriiînstolșinevăzutecete.

Iarfoculsacrupâlpâindîlvăd, agonizândînstrămoșeascavatră,

sauedoarleduldinperete?

Noistămlacăpătâiulunuimuribund, acumaînaintedeprăpăd?

Nuvreunsicriudelemn,unsarcofag i-arfimaipotrivitpoetului,dinpiatră, caunuisenatorroman.

Iarmascamortuarăi-oluarăgreu parcătemându-sedefaimalui.

GrădinaBotanică

Grădinadepedealcucactușisaulămâi, Cupalmieriînseremi-arăsfățatpruncia.

Copileramcualții,știi,locuiamlaClinici undeînmaimureatăcutpoetulBlaga.

O,bibliciismochini,solariidulciifinici, Acoloîngrădină,copiluli-avăzutîntâi.

Memorie,învietrecutulmeușibucuria Aceluiglasceîșirecităsingursearasaga.

Faustina

Sorăpolacă,sprintenă precumrânduneaua, înnegrufunebruşi-nneaua

rochieidenuntitcuÎmpăratul, eştifărăprihană, ainumedeîmpărăteasăromană.

Stauldecasăumilă,săracă. Plângişibucură-te,sorăpolacă.

Friguldiniarnăşifrigulmorţii suntgemeni?

Faustina,simţiBetleemul latineînoase?

Golgotaosimţi? Cuceoasemeni?

Pătrimeadesângepolac dinmine, camareasublunăseumflă, cosmicaluatsubdrojdiabună.

Tabga

LaTabga,doipeştisăturaumulţimea şicincipâinideorzprinmâinileDomnului, noi,pelerinidevârstaatreia,conduşideLeul luiMarcu,saudeîngerulluiIoan,nuştiu, noi,deveniţicopiidupădouăzile, întindempeopiatrălaTabga unşervet,iarpeelecincipâinişoare luatedelabreak-fast.

Cesăvezi?Lerupemşileîmpărţim latoţi,apoicelordinaltegrupuri,japonezi, saucolumbieni.Nunumaicăneajung darmairămânfirimituri

şipentru drepnele negre (apusapus) careserotescţipând, unfelderândunicialeMediteranei, vârtejimemorialcarenuselinişteşte demiideani,mereuspiralat,neodihnit, cecautăcrăpăturiledinzidurilemilenare

MihaiEminescu

K.V. Twain (1981-) s-a născutîn Galaţi, România. A trăit treisprezece aniîn străinătate, studiindînSUA(WilliamsCollege,HarvardUniversity), Anglia şi Japonia. Este bilingvă, dar scrieîn principalîn limba engleză. A publicat nuvela My Life with Salvador Dalí, by Babou the Ocelot (2015)şi volumele de poezie Not Playing God (2016)şi Sub Rosa: poems of love and distance (2021).PoeziaeiaapărutînrevisteliteraredinSUA,UK,România,GermaniaşiJaponia.A tradus douăvolume de poezie ale lui Eugen D. PopinşiselecţiidinWallaceStevensşiE.E.Cummings.Primulromanesteînlucru.

Odă (înmetruantic)

Nucredeamsă-nvăţamurivrodată; Pururitînăr,înfăşuratînmanta-mi, Ochiimeinălţamvisătorilasteaua Singurătăţii.

Cînddeodatăturăsărişiîncale-mi, Suferinţătu,durerosdedulce... Pîn-înfundbăuivoluptateamorţii Nendurătoare.

JalnicarddeviuchinuitcaNessus, OricaHerculînveninatdehaina-i; Foculmeua-lstingenupotcutoate Apelemării.

K.V. Twain (1981-) was born in Galaţi, Romania. She spent thirteen years abroad, receivingherhighereducationintheUS(Williams College, Harvard University), the UK, and Japan. Sheisbilingual,butwritesmostlyinEnglish.She has published the novella My Life with Salvador Dalí, by Babou the Ocelot (2015)andtwo poetry volumes: Not Playing God (2016) and Sub Rosa: poems of love and distance (2021). Her poetry hasappearedinmagazinesfromtheUS,theUK, Romania, Germany, and Japan.She has translatedtwovolumesofpoetrybyEugenD.Popinand selections from Wallace Stevens and E.E. Cummings.Herfirstnovelisinwork.

Ode (inancientmeter)

NeverdidIthinkIshouldeverlearntodie; Everyoung,enwrappedinmygreatcoat, Iraisedmydreamyeyestothestar Ofsolitude.

Allatonce,however,youcrossedmypath–Suffering,you,achinglysweet... TotheleesIdrankthevoluptuousnessofdeath Unforgiving.

RuefullyIamburningalivelikeforlornNessus, OrlikeHercule'inhisenvenomedraiment; MyindwellingfireIcannotquenchwithall Thesea'swaters.

De-almeupropriuvis,mistuitmăvaiet, Pe-almeupropriurug,mătopescînflacări... Potsămairenviuluminosdinelca PasăreaPhoenix?

Piară-miochiiturburătoridincale, Vinoiarînsîn,nepăsaretristă; Casăpotmuriliniştit,pemine Mieredă-mă!

Criticilormei

Multeflorisunt,darpuţine Rodînlumeosăpoarte, Toatebatlapoartavieţii, Darsescuturmultemoarte.

Euşorascrieversuri, Cîndnimicnuaiaspune, Înşirîndcuvintegoale

Cedincoadăausăsune.

Darcîndinima-ţifrămîntă

Doruriviişipatimimulte, Ş-alorglasuriataminte Stăpetoatesăle-asculte,

Caşifloriînpoartavieţii, Batlaporţilegîndirii, Toatecerintrare-nlume, Cerveşmintelevorbirii.

Pentru-atalepropriipatimi, Pentrupropria-ţiviaţă, Undeaijudecătorii, Nenduraţiiochidegheaţă?

Ah!atunceaţisepare Căpecapîţicadecerul; Undeveigăsicuvîntul Ceexprimăadevărul?

Criticivoi,cuflorideşerte, Careroaden-aţiadus–Euşorascrieversuri, Cîndnimicnuaidespus.

BymyowndreamconsumedIamwailing, OnmyownpyreIammeltinginflames... CanIriseagain,luminous,like ThePhoenixbird?

Maytroublingeyesallvanishfrommypath, Dwellinmybreastagain,sadimpassivity; SothatImaypeacefullydie,restoreme Tomybeing!

ToMyCritics

Manyblossomsthereare,yetafew Shallgoontobearfruit: Theyallreachthegatesoflife, Butmostscatteroffa-mute.

'Tisnoefforttopenverses Whenyourheadisemptytales, Stringingupmeaninglesswords Thatshallrattletheirtails.

When,however,yourheart Iswiththirstsandachesa-bleed, Andtheirvoicesyourmind Stopstohearandtoheed,

Liketheblossomsatlife'sgates Dotheyknockonthinking'sgates, Seekingentrancetotheworld, Askingforlanguage'svests.

Forthesufferingsyoubear, Foryourveryownexistence, Tellmewhereyoukeepthejudges, Thecoldeyesofequidistance?

Ah!youfeelthenasif Theskiesfelluponyourverybeing: Howdoyoudiguptheword–Thatexpressestruth'sbeing?

Criticsyou,withsterileblossoms, Thatcomebearingnofruit–

'Tisnoefforttopenverses Whenyouareanemptysuit.

Semnificaţiapoemului Luceafărul

Felix NICOLAU

Probabil că marele poem eminescian cunoaşte cea mai bogată exegeză din literaturacultăromânească.Efortulhermeneuticcontinuăsăprofitedeacestpolisemantism aluneicreaţiipecareIonNegoiţescuoconsidera un rezultat al pauperizării metaforice survenite înultimaperioadăaactivităţiipoeticealuiEminescu. Există totuşi critici – şi aceştia constituie majoritatea–carevădîn Luceafărul ochintesenţă aposibilităţilorcreatoareeminesciene.Excelenţa este detectabilă atât la nivelul limbajului, – orchestrat în mod magic şi despovărat de împletiturabarocăaepitetelor–câtşilanivelulsemantic-gnoseologic.Uniicercetătoriauaşezatenigma capodopereiîntr-oecuaţieepistemologică,descifratăapoicaunmitalcunoaşterii.Poemulrămâne, ne place să credem, un bastion niciodată completcucerit;tocmaiînpoziţiasainexpugnabilă rezidă şi sursa unei vitalităţi care vrăjeşte ochiul cititorului sau urechea ascultătorului modern, în pofida detractorilor de tot felul, extrem derezistenţilasortilegiulcapodoperei.Împotriva încercărilorde subminare a prestigiului capodopereişi,implicit,acreatoruluiei,aducemsituarea încontextulromantismuluieuropeanşialliteraturiiromâneapoetuluiromândecătreEdgarPapu,interpretcareapreciacăexistă:„douămotive: titanismulşicondiţiaomuluisuperior,care-lînalţă pe Eminescu deasupra tuturor romanticilor lumii.Totuşi,elnuesteprimul,fiindcăamaiavut un antecedent în literatura noastră. Cantemir, prin Istoria ieroglifică, anticipă întreg romantismuleuropean.Inaceastăcreaţieexistăşievocările sublime ale prăbuşirii de lumi, şi suferinţele uneifiinţesuperioare,care-şiaresediulizolatîn văzduhul înălţimilor inaccesibile. În special sub acestdinurmăaspect,asemănareacutemaeminesciană apare izbitoare. Nici la Cantemir fiinţa superioarănumaicapătăînfăţişareumană.Eanu

A woman’s face with nature’s own hand painted Hast thou, the master-mistress of my passion; A woman’s gentle heart, but not acquainted With shifting change as is false women’s fashion; An eye more bright than theirs, less false in rolling. Gilding the object whereupon it gazeth; A man in hue, all hues in his controlling, Which steals men’s eyes and women’s souls amazeth. And for a woman wert thou first created, Till nature as she wrought thee fell a-doting, And by addition me of thee defeated By adding one thing to my purpose nothing.2

mai primeşte chipul „Luceafărului” de pe firmament,cialInoroguluifabulos,care-şiarelăcaşul pe piscurile montane. Dar mai departe analogia se constituie şimai izbitoare. Atât Luceafărul lui Eminescu,câtşiinorogul luiCantemir,prinademenirifalse–efectuateînprimulcazdeofemeie, înaldoileacazdefăpturaperfidăaCameleonului (femeia-cameleon)–,coboarăînlumeareaşiînşelătoare a muritorilor. În Sfîrșit, amândoi, deopotrivădeînsinguraţişidedezamăgiţi,seîntorc în înaltele lor lăcaşuri solitare, departe de oameni”1. Aşezarea atât de complexă a problemei dovedeştecăde Luceafăr secuvinesăneapropiem atât din interiorul său, cât şi din exteriorul formatdinpoeziile-satelitaleimpozantuluipoem şidincreaţiilepoeţilorcontemporanicuEminescu, ori afini lui, dar aflaţi între alte coordonate temporale 2

1 E.Papu, Din clasicii noştri,p.91.

2 William Shakespeare, Sonnets, Sonnet XX, Târgovişte, EdituraPandora-M,1996,p.24,(„Chipdefemeiefireaţi-a sculptat,/ stăpân-stăpână; sângele-n smerenii/ Ca de femeie-i însă ne-nvăţat/ Cu nestatornicii şi şiretenii./ Ai ochii ei,dar nu-svicleni şi-şi lasă/ Pe ce contemplă,străluciridinvremi,/Bărbatuleşti,cescoţifemeidincasă/Şi ochii,aibărbaţilor,îichemi./Ursitfemeie,fireaceaadâncă/ Te-a ţinut drag dându-ţi tipare fine,/ M-a păgubit de tine dându-ţi încă/ Un nu-ştiu-ce netrebnic pentru mine...”,trad.deGheorgheTomozei)

Simplitate clasicistă versus exuberanţă barocă

Este îndeobşte cunoscut procesul de sublimarealportretuluifeteideîmpărat,realizatprin abandonareaparticularuluiînfavoareauniversalului şi prin stilizarea folclorică a modalităţii de portretizare. Surprinde coincidenţa de contur a acestui portret cu a altuia, prezent într-o poezie de album aparţinând lui Vasile Alecsandri, din 1869,carealăturăaspectulimperialalfemeiisuperioare: „Superbă, maiestuoasă, te simţi că eşti regină,/ Căci fruntea-ţi se înalţă când lumea se înclină./ Imnul omenirei, un imn de ardoare,/ Ajungepân’latineînslabăsuspinare./Aiochica doiluceferidinasprameazănoapte,/Ce-ngheaţă dedeparteainimilorşoapte./Privireatamăreaţă de-abia se rătăceşte/ Pe turma-ngenuncheată ce-ntainăteslăveşte.”,decelglacial,fatal,caracteristic poeziei post-paşoptiste: „Nici o mândrie marenu-ntrece-atamândrire!/Nicispadanuîntrece cumplita-ţi nesimţire!/ Nici marmura cioplită albimea ta nu-ntrece.../ Ca luna-n miezul ierneifrumoasăeştişi...rece!”3 Eminescu nu se va mulţumi cu acest profil psihologic,ciîşiva înălţa eroinala demnităţiastrale („luna între stele”)şi religioase („Cum e Fecioara între sfinţi”). Existenţa ei curge sub zodia excepţionalului („mândră-n toate cele”4), depăşind efigia din prima versificare a basmului lui Kunisch, unde se putea întâlni: „.o fată dulce, mândră, pruncă./ Cu cari basme vremile ş-adorm,/ Când trece ea, frumoase flori se pleacă-n/ Uşorii paşi, în valea c-un mesteacăn”5. În acest sens, o cercetătoare îl descoperea pe Eminescucaadoratoral„femeiimitologice”,precum GoetheeravrăjitdeelenismprinimagineaHelenei. Conform acestei interpretări, Eminescu s-ar afla:„într-oveşnicăpendulareîntrefemeiareală şi cea legendară”6, între odrasla împărătească şi fugaraCătălina.

3 Vasile Alecsandri, Ostaşii noştri, Bucureşti, Editura pentruLiteratură,1967,p.51.

4 M.Eminescu, Poezii, Bucureşti,EdituradeStatpentruLiteraturăşiArtă,1958,p.130.

5 M. Eminescu, Basme, Bucureşti, Editura Vizual, 1995, p. 96.

6 S. Paleologu-Matta, Eminescu şi abisul ontologic, Bucureşti,EdituraŞtiinţifică,1994,p.119.

Pregătireadecătrepoetacontactuluisuprafiresc între zona Aproapelui şi cea a Departelui, se face prin aplicarea de tuşe superlative chiar dindeschidereaoperei;şicadrulcareînrămează fecioara este unul monumental-bizantin („Din umbrafalnicelorbolţi”).Astfelînfăţişată,înconjurată de un halo luminos, vergina poate aborda mareaexperienţăavieţiiei.Efortuldesimplificare şi stilizare, faţă de varianta versificată a basmului, este evident. Acolo, odrasla împărătească trăiasechestratăîn„grădinideaur”,însămânţate cu demonice „flori de-ntunecime”; decorul paladin se remarca prin strălucire şi transparenţă: „Sale-mbrăcateînatlas,caneaua./Cusutînfoişi roze vişinii,/ În mozaicuri strălucea podeaua,/ Din muri înalţi priveau icoane vii”. Olfactivul şi senzorialuleraudetaliatepânălacelemaisubtile nuanţe:„Şiaerulpătrunsdemarioglinzi,/Erăcorosşidemiroasenins”.

Spredeosebirede sobrietateaclasicăamodalităţiidescrieriidin Luceafărul, Fata în grădina de aur, scrisă în 1875, beneficiază de întreaga dărniciebarocăaunuipenellăsatînvoiaentuziasmuluijuvenil:„Onoapte-eternăprefăcută-nziuă,/Grădinăde-aur,floridepietrescumpe,/Zefir trecea ca o suflare viuă,/ Şi-ncalea lui el crenge grelerumpe,/Cu-aripide-azur,înnoapteacetârziuă,/Copii frumoşi ai albei veri se pun pe/ Boboci de flori, când ape lin se vaier,/ Zbor fluturi sclipitori,caflorideaer”7 .

Descriptivulesteînlocuitdeepicatuncicând prinţesaseîndreaptă,cahipnotizată,sprefereastră,„unde-ncolţ/Luceafărulaşteaptă”8.„Aşteptarea”astruluiesteplinădesens,deoareceelvizeazăo„trezire”afeminităţiihtonic-acvaticelaexistenţa îmbunătăţită a masculinităţii uranice. Mai întâi,„preafrumoasafată”priveştezările,deschizându-şi ochiul interior, al minţii, către perspectiva infinitului. Bidimensionalitatea icoanei creşte,treptat,spreotridimensionalitatesculpturală. Basorelieful iniţial prinde contur pregnant până larevărsareaîntr-un rond-bosse maiestuos.

7 M.Eminescu, Basme,pp.97-98.

8 M.Eminescu, Poezii,p.130.

Eminescu. Fragment decronologieepistolară

Ovidiu PECICAN

10august1879„Astăziamaflattristaștiredesprepierdereaceaisuferit...”

17/29august1879„...suntînajunulde-apleca laBotoșani–pecâtevazilelaIași...[...]Peste douătreizilevoifi,sper,înIași...”

10septembrie1879„Nevenindtreizileînoraș, căciampetrecutlațară...[...]Euvoifidejala 1 Septembrie noapteaînIași... [...]Suntincapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a lucra și miideideicaridecarimaicurioaseșimainerealizabile îmi străbat capul întunecându-mi hotărârea. [...]... o existență de care mi-a fost silă, de la care n-am avut nimic decât dureri șiîncazulcelmaibunurât”.

Sâmbătă24septembrie1879,Roman,orele8și unsfertdimineața„Cutrenuldela12plecla București”.

23 octombrie 1879 București, „Pe Anton Pann nu-lpottrimitepânănumăvoimuta,căcicolecțiae-nlocuințaceavechegrămăditășiascunsăînneorânduialaproverbialăîncareautoriiliriciîșiținbibliotecile”.

31octombrie1879,București„Durerireumatice amînceputasimțiînpicioare,însoțitecatotdeauna de dese bătăi de inimă. [...]... acum suntsingur,nemulțămit,răudispusprinsingurătateșiboală,obositdeviață.[...]...abiaîn ziuadesf.Dumitruamgăsitcasă,c-amtrebuitsă-mimutlucruriledindouălocuri...[...]”.

19noiembrie1879„CumamajunsînBucurești, cea de-ntâi grijă a fost să-ntreb pe Conta dac-a vorbit cu Chițu în privirea suplicei tale”.

Vineri[sf.luinov.

înc.luidec.]1879,București „Azi Carp a dat suplica ta lui Cogălniceanu;

Cameraînsădinnefericirenuțineședințedin cauzarăscumpărăriidrumurilordefier”.

10/22 decembrie 1879 „Chițu totnus-aîntors încă din Craiova încât nici pân-acuma n-am pututsăfacsă-iparviehârtiiletale”.

15decembrie1879,București„...roșiisuntatât deîngrijițideieșireaabrașachestieidrumurilor de fier și de pericolul căderii lor, încât azinumaigăsesctimpdecâtcasăvotezemereuîmpământenireaacâtorvajidani”.

28decembrie1879,București„...săptămânatrecutăafosttoatăplinădeinsipidediscuțiicare țineau până [la]9-10seara, la careopoziția lua parte, căci toți au vorbit din partidul alb.Amfostdefață–desilă,obligatșipeste voiamea–amfostfațălatoatediscuțiileacele care se-ncepeau la 2 după ameazăzi și se mântuiaula8seara”.„Sărbătorile...le-ampetrecut bolnav între cei patru pereți ai miei. Numaiîntr-oziavenitMaioresculalocuința meadinmahalașim-aluatlamasă,căcideși invitatn-amvoitsămăducnicăieri.

29decembrie1879„...decâteoridormoritrăiescneregulat,miseîmflăpiciorulșisecoace. [...]...iarășiamtreigăurilapicior”.

31 decembrie 1879 „Nu ți-am scris... pentru că boalam-aopritde-aieșidincasășipentrucă îngenere înzileleacelean-am ieșitde-acasă șinum-amdusnicăieri”.

5ianuarie1880„Suntatâtdebolnavșimăsimt atât de rău și moralicește și fizic...” „Sentimentul meu vecinic e acel penibil al unei mușcături a cărei dureri ard și nu-ncetează nicicând. Sub acest sentiment nu pot scrie, nici gândi”. „... Atunci când sunt abătut, nici

scrie,nicigândinupot”.„...Sămăierțicăsunt bolnav,sămăierțicănuți-amscris”.„Nicisănătos sunt, nici bani am, nici cum veni fără teamăde-anu-mimergeșimairău”.

14 ianuarie 1880, București „... De-aș găsi și eu cevamaisigurdecâttâmpenia Timpului...”

18 ianuarie1880 „...[Î]nsfârșitaajuns la capăt vestita chestie a răscumpărării căilor ferate...”

1februarie1880„...PeContanu-lgăsescșinu-l pot găsi decât la 12 noaptea la Frascati. Tot restul zilei îmblă dracu știe după ce, destul numaicăseomoarăvăzândcuochii.Eibine, înabsoluttoatezilelemăscollamiezulnopții,îlcaut,staucueldevorbă...”.

4februarie1880„...Suntbolnav...mi-ecapulpurureagreudemiide lucruristrăine demine, care-mi întunecă viața, seceartă pentru a-mi umple strâmtul spațiu al conștiinței...” „... ai avut bunăvoința de a-mi trece cu vederea aceaevidentăslăbiciunedecaracter,acealipsă deacțiunecareecauzatuturorrelelormele”.

[fără dată] „Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea trebuind să scriu zilnic...” „Eu suntunuldinoameniiceimainenorocițidin lume”. „Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni număiubeșteafarădetine”.„...Măonorează uralorșinicinumăpotînchipuialtfeldecât urâtdeei”.

18 februarie 1880 „... «Studii asupra situației» lungi și insipide, coloanele nenumărate ale Timpului șirecentareorganizareapartidului [conservator], despre care vei fi citit și tu în gazete,măținelocului,fărăsăștiumăcarpânăcând”.

22 februarie 1880 „Numai țiganii se-neacă la mal,eunu”.

5 martie 1880 „De cum am ajuns în București nedormit și obosit, am fost apucat ca un sac degrâuîntrepietrelemoriidepalavrepecare-oredijez–încâtabiaazidupăce-amstâmpărat turburări și am mutat curentul unei mici revoluții ce se iscase în lipsa mea și a uneideplinerăsturnărialucrurilor–precum mutaredetipografieșiredacție,...amajunssă amunmoment...”

10 martie 1880, București „Cu redacția s-a întâmplat întâi, că peste noapte adecă chiar atuncicândamsosit,s-aschimbat,cadinsenin, tipografia ceea ce a încurcat pentru mai multe zile afacerile – al doilea, că alături cu Timpul s-a mai dat vânt unui alt ziar Scrânciobul devenit quotidian și redijat de Caragiali.Departedarcanouaorganizaresă-mifi adusvroînlesnire,suntdincontrasilitcazilnicsăscriu,căciamiculmeunumailucrează decât esclusiv pentru Scrânciobul său încât am destule și prea destule cuvinte de a mă plângedeel”.

14 martie 1880 „Carageali nu mai lucrează nimic și abuseasă pot zice într-un mod extraordinardeprieteșugulmeupentruel–baare degândsămaipleceșilaIași,nuștiueusingurpentruce”.

22martie1880„Ziuan-amrăgazdelucrușizău, noaptea n-am răgaz de tine. Visez comedii, romaneșiepopeeîntregi...”„Desearămăduc laMaiorescuspreamă-ntâlnidinnoucureprezentanții parlamentului fără de sfârșit Gane și Jacques [Negruzzi], căci de moalele Contanumaivorbesc”.

27 martie 1880 „Pe lângă ocupații migrenă, pe lângămigrenăocupații...”

[fărădată]„FierulluiRusselîmifacebineși-mi lumineazăcapul.Dispartoateurmelefărăexcepție,încâtdeșinumaide4zileamînceput alua,eucaren-amluatnicicândmedicamente,resimtefectemiraculoase”.„Ți-așmaispunecevașimaibun,darteamămi-ecănus-o împlinișisuntsuperstițios.Dardac-ofiș-ofi, veivedeaîncurândefecteșimaimiraculoase pealtetărâmuri,cutotulaltele”.

7 aprilie 1880 „Alegerea mea, precum știi, nu e greu de făcut. Sau rămân jurnalist și atunci cată să mai așteptăm ce-o ieși din suplica ta dinCameră,sauPomârla,șiatuncinumaiașteptnimic,citeiaupurșisimplușineducem cu toții la țară. [...] Sunt departe de-a prevedea schimbările ce se pregătesc la noi, dar m-aș bucura să văz situația limpezită și să văzdeamcevadeașteptatdespreBucurești saudacăcatăsăneducemlaPomârla”.

Sfântul Ioan al Crucii: Noapteamistică

Gândireaoximoronicăasfinţilor,amarilor mistici îl caracterizează şi pe Sf. Ioan al Crucii. Această gândire oximoronicăestedeosebitdesemnificativă,pentrucă vorbeştedesprenaturaadevărului,înesenţalui oximoronic. Să spui că adevărul este numai luminăînseamnăsăîlfrustrezideceeaceîidăputere,defaţaluiascunsăşimistuitoare.Dinacest motivteologiaapofaticăestepreferatădeSfântulIoanalCrucii–„doctoralnopţii”,cumafost supranumit de Jaques Maritain1 (în opoziţie cu Toma d’Aquino, numit „doctorul luminii”) – el căutând cunoaşterea pe calea unei întunecări explozive ce ajută persoana să creadă în puterea luminii. Pentru Sfântul Ioan al Crucii, întunericulşiluminaparsăfiefeţecomplementare ale aceluiaşi adevăr. Misticul spaniol trăieşte în fiecareclipăoapocalipsăacuvântului,dupăcare urmeazăiluminarea. Noaptea întunecată a sufletului (Noche oscura del alma),scrisăaproximativ între 1579 şi 1582 relevă o experienţă mistică aflată la graniţa dintre lumină, aşa cum o ştim noi,reflexalluminiinecreate,şiîntunericulfirii care seconfruntă cu„întunericul dumnezeiesc”. Aiciavemesenţializatăteologiamisticăasfântului-poet, care traversează noaptea credinţei, întunericul extazului, pentru a atinge starea supremăaUniunii.Acest„întuneric”estedefapt oteologieapofatică,teologianegaţiei,considera-

1 Jaques Maritain, Distinguer pour unir ou Les Degrees du Savoir, Oeuvres completes, volume IV, Editions Saint-Paul, Paris,p.821;

tă în general de teologi superioară celei catafatice.

Elînsuşiexplicăfoarteclaraceastăorientare a gândirii sale mistice. Explicaţia este dată chiarînmoto-ulpoemuluişiapoi,pelarg,încomentariile teologie, înproză, pecare lefaceautorul.FolosimediţiaAncăiCrivăţ, Integrala operei poetice, Ed. Christiana, 2003. Moto-ul la Noaptea întunecată a sufletului este: „Cântecele sufletului care se bucură de a fi ajuns la acea înaltă stare de desăvârşire, care este unirea cu Dumnezeu,pecaleanegaţieispirituale”2.Darbi-

Carmelia LEONTE

2 Sf. Ioan al Crucii, Noaptea întunecată a sufletului, Ed. Christiana,2003,trad.deAncaCrivăţ,p189;

polaritatea întuneric-lumină a inspirat pe mulţi sfinţi. Reproşurile aduse divinităţii, de-a lungul mileniilor, erau potenţate de valoarea întunericului. Ieremia spunea: „Eu sunt omul care a văzutnenorocireasubvargaaprinderiiLui.Elm-a purtatşim-adusînîntunericşiînbeznă.Da,împotrivameaîntoarceşiiarîntoarceîntoatăvremea mâna Sa. Mistuit-a trupul meu şi pielea mea,zdrobit-aoaselemele,aridicatzidîmpotrivameaşim-aînconjuratdeveninşidezbucium, mutându-mă în împărăţia morţii, ca pe morţii ceidinveac.”(Plângerile,3,1-9).

trăieşte pe sine, se vede prin întuneric. Tocmai această noapte asigură legătura indestructibilă pe care fiinţa umană trebuie să o aibă cu sine. Este întunericul în care persoana se oglindeşte. Ştim că latinescul persona înseamnă „mască”3 , ceeaceneduceneapăratcugândullachipulcare trebuie să îşi câştige asemănarea. Or, prin noaptea mistică acest chip măsluit de păcat îşi recâştigă demnitatea, îşi recapătă asemănarea. Focul negru al întunericului determină contemplareadesineînnuditate.

TocmaiacestadevărîlpreocupăpeSfântul Ioan al Crucii şi într-o noapte dureroasă, care poartă sufletul în întunericul cel mai adânc, într-unîntunericfărămilă,l-afăcutpeSf.Ioanal Crucii să se cutremure de imensitatea luminii. Este noaptea unei cunoaşteri sfâşietoare, în absenţa căreia arfi imposibilă purificarea sufletuluişiMareaNuntăMistică.Esteonoapteechivalentă cu o rugăciune înaltă prin care sufletul se dezvăluie sieşi, în toată măreţia, dar şi în toată micimealui.Estenoaptearenunţăriidefinitivela iluzie,lacompromisspiritualdeoricefel,laautomulţumire sau complacere în mediocritate. Noapteamisticăesteotrăiredesinelacotelecelemaiînalteşipentruacceptareaacesteitrăirie nevoiedemultcuraj,pentrucăeuldinaintetrebuie aruncat ca o mască nefolositoare, poate chiar ridicolă, în favoarea asumării realităţii ultime. Noaptea mistică este mai întâi de toate surprinzătoare prin inedit. Noutatea este o cunoaştere întunecătoare, o cunoaştere care se

Pentru Sfîntul Ioan al Crucii, reprezentant de seamă al misticismului spaniol, credinţa se aflăîncentrulnopţiimistice,eafiindşisingurul mijloc de a ajunge la Dumnezeu. Dar această noapte este în realitate faţa ascunsă a luminii, maiîntâiînspăimântătoare,darapoifamiliarăşi caldă. Sfântul înţelege prin rugăciune calea de a găsighemuldeluminăascunsînîntuneric.Purificarea înaintea viziunii luminoase se face prin credinţapură,esenţăanopţiiîntunecoase.Purificareaesteposibilăprin„groazafaţădeîntunericultotal”.Înmoduimitor,întunericulluminează sufletul. „Credinţa iluminează, cu întunericul său, întunecimea sufletului…” spune sfântul în cartea Ascensiunea muntelui Carmel. Pentrucredincios, tot ce contează este credinţa orbitoare. Darestevorbadespreorbireînsensullepădării de cele lumeşti, detaşării de lucruri trecătoare. Întreagafiinţăestedezarticulatăpentrucă,lepădându-sedetotul,nemaiputândsăsesprijinepe eaînsăşi,înainteazăorbeşteprinîntuneric,susţinutădecredinţă.Eanuştienimic,darînaintează cu încredere în Dumnezeu. Este tocmai întunericul luminos al misticii lui Ioan al Crucii. În noapteascăldatădesoare,sufletulcunoaşteunirea sfântă. Explozia luminii divine este ocultată într-un fel, acoperită cu un văl. De altfel, poetul misticasociazănoapteacusărăciapurificatoare, dincolodecaresevedenoapteasimţurilor.Sfatul săuluminosesteaceladearenunţalavanitatea lumii,dea„intraîntoatăgoliciunea,golşisărac detotceoferălumea,înnumeleluiCristos”4

3 Paul Evdokimov, Vârstele vieţii spirituale, Humanitas, 2006,traduceredeIonBugaşiAncaManolescu,p.148;

4 Sf. Ioan al Crucii, Ascensiunea muntelui Carmel,ed.cit.,p. 44;

Oriceaventurăacunoaşteriiestecirculară. Rătăcirileînafară„eşuează”îninterior.Oinimă nu se linişteşte decât în adevărata cunoaştere. Isihiainimiiesteomaretainăceţinedeinteriorizarea adevărului. Interiorul inimii, ca orice miez nepătruns, este noptatec, este prins în întuneric.Nueîntunericulfizicalinimiibiologice celcareîlpreocupăpepoet,cinoapteacareduce spre inima luminii. Viaţa misticului Ioan al Crucii nu a fost liniştită, ci tocmai dimpotrivă, foartezbuciumată.Trăirileluimisticeaufostpe măsuravieţii,totuşisepoatevorbideoliniştire în interiorul adevărului. Tocmai prin noaptea mistică sfântul spaniol a dat adevărului de care aveaatâtanevoiefaţăumană.

Dacăsfinţiisegândescmaialesla ointerioritateadâncăaproprieifiinţe, poeţicaNovalissauTagorecompară acestîntunericcuceldinpântecul matern.Înfelulacestalegăturadintre macrocosmşimicrocosmosesteevidentă şi,înacelaşitimp,liniştitoare:omularela îndemânămisterul,îlpoateatingeşiîl poateinterioriza.Noapteamisticăeste noapteasimţurilornoastre,drumulspre puritateşidragosteadevărată.

Dar acest mod de a vedea lucrurile are o tradiţie adâncă. Teologia negativă este singura care, după părerea lui Dionisie, ar fi adecvată esenţei divine. Aşa aflăm Ce este întunericul divin: „Trinitate supra-naturală, supra-divină şi supra-bună, care staiînfruntea teosofieicreştine,îndreaptă-nespreculmeaceamaiînaltă,cea supra-necunoscută şi supra-strălucitoare a proorocirilormistice,undestaucufundatînîntunericulsupra-luminosaltăceriiiniţiatoaredemisteretainelecelesimple,absoluteşiimuabileale teologiei, supra-strălucind în chipul cel mai supra-luminos, în întunericul cel mai adânc şi supra-umplândminţilelipsitedevederecustrălu-

ciri supra-frumoase în ceea ce-i cu desăvârşire cuneputinţădeatinsşidevăzut.”5

Ladistanţădecâtevasecole,încadrulcontroversei dintre scolastica apuseană, pe deplin formată în secolul al XIV-lea, şi gândirea religioasă tradiţională din Răsărit, se dezbat multe probleme,printrecareşiceaaîntunericuluişia luminii, văzute ca instrumente de înţelegere, concepteaxiologice,darşisituaţiiparadoxalepe careoricecredinciosleîntâlneşte,îndrumulsău cătredesăvârșire.DelaSfântulGrigoriePalama aflămcăluminaesteloculsfinţilorşicăfoculiadului este unfoc întunecos. Dar, încadrul polemiciipecaresfântulaavut-ocuVarlaam,GrigorePalamaiaînatenţietotmaimultproblematica întunericului luminos. În Tratatul al treilea din triada întâi contra lui Varlaam, Sf. Grigore Palama citează din Corinteni6: „Dumnezeu care a zis să lumineze lumina din întuneric, acela a luminatîntru inimile noastre.” (II, Cor. 4,6). Bazându-se pe înţelegerea structurii bipolare a creaţiei, sfântul construieşte o întreagă argumentaţieînfavoarealuminii.

5 Dionisie Pseudo Areopagitul, Teologia mistică, Institutul European, 1993, traducere de Cicerone Iordăchescu şi TheofilSimensky,PostfaţădeŞtefanAfloroaei,p.147.; 6 Dumitru Stăniloae, Viaţa şi învăţătura Sfântului Grigorie Palama,Ed.Scripta,1993,p.205;

Sfântul Ioan al Crucii – portret Autor anonim, www.cervantesvirtual.com

Unlocanume

Înfiecareexistăunloc imperceptibil–unlocundeatârnăsuperbafunie înașteptareafrumosuluigrumaz

Chiaracum probezritualicunștreang, călarepeCalulOrb pecarevoinuîlvedeți

îmipregătesconouăexecuție pecarevoinuovedeți legatlaochidemorții arboreluimeugenealogic

Arlechin

Selasăumbracumascaeidefier pestemascameadeceară cuîntunericulpeste întunericulochilor, cuignoranțapeste ignoranțamâinilorplinedesânge târându-seoarbe,neștiind

încotromăîndrept

Nuamairămasnimicdin totceaifăcut (acesteaîmisuntdictateacum lamașinadescris)

Copilnăscutîntr-osearăcumană receșiocultă cândselasăumbracumascaeidefier pestemascameade arlechinpalidșigol

Mona-Monada(V)

Eamăprezintătuturor:„veritabileretic”

înainteazăseraficăprinmulţimeindicând capulmeubărbos(pasajbiblic) pecareîlţineînextazpetavadeargint

Măoferdansuluiexotic. Bruscsestingluminile: alcătuimfericitulcuplu alîntunericuluieminamenteprimordial

Dansăm murmurândmelodia„A,Amsterdam”. Resimtmuşcăturasânilortari. Şarpeleseinsinueazătreptat laEstdeEden.

Nimicuriledaufocimaginaţieiînpagină.

Lucian VASILIU

Navighez

întreeroareşiadevărîntreinstinctşiraţiune

întrefratelemortşifrateleviu:

guraeieste

gurauneinespusdefrumoasemorţi

LuciandinSamosata

Martoramfost

înprocesulkafkian

dintrestrâmtorileBosforșiDardanele, dintreThalesdinMilet

șiLuciandinSamosata

Acum

înotsprețărmgrecesc laolaltăcuamiciidelfini, cugândullamuzeledealtădată, o, insulăSamos!

Șapte

Cușaptedegetelamânadreaptă m-amnăscut, darnumaiamdecâtUNUL princaresădescriuacestefapte:

Șaptefemeiamiubit darnumaiUNAeraRegină. Înamintireaeinudormșaptezile, timpîncaresufletulseînchină

Amscrisșaptepoemefundamentale, dartuturorle-amdatfoc: nuamsalvatdelaincendiu decâtUNcuvânt

Șaptefuniispânzurădinceruri. Tragșapteclopote darnuauddecâtUNUL

Șapteviețiamparcurs: dintoates-aalespraful

pecarecugrijă

îlscuturațidepehaine

Limba maternă estepatriascriitorului?

Mă aflu la Belgrad, în hotelul situat nu prea departe de Uniunea Scriitorilor dinSerbia.Spațiulcaremăgăzduiește se numește, sugestiv-balcanic, „Apartmani Skadarlija”.Aiciaulocuit(îmispunepoetul,prietenul Adam Puslojić) și Nichita Stănescu, Anghel Dumbrăveanu, Dumitrescu. Sorin, firește. Precizare necesară, dat fiind că un alt Dumitrescu, Mircea,erașielprietenulluiNichita.Diminețile, lebăteaînușăAdam,salutându-ișiperomânește,șipesârbește.Frățește,europenește.

Înprimadimineațăameaînmetropolasârbească,însolziirașchetațiaiparchetului,înlacul lorluciossereflectă,dinabundențăparcă,binelepublic–soarele.

Coborândscărilehoteluluicochet,laparter, pe stânga, – un restaurant chinezesc care, prin moduldeafifostîmpodobitculitereșicuvinte dindiversealfabeteșilimbi,măfacesă-miamintesccăNichitaspusese:„Limbaromânăestepatriamea”.Dupăce,cuaniînainte,Camusrostise nazonat:„Mapatrie,c'estlalanguefrançaise”.

Nucredsăfiexistatvreunscriitorsârbcare nuarfispus:„Patriameaestelimbasârbă”.

La rândul său, patronul restaurantului „Kung Fu” ar fi putut răspunde și el, demn, cu oarecesubtext:„Patriameaestelimbachineză”.

Asteaîmizicîngând,trecându-miîncontinuareprivireapesticlafațadeirestaurantuluicu tacâmuri-bețigașe pictate pe ea, dar și cu învălmășeală de litere slavone, latine (ambele, ca alfabetedestatcudreptegalînSerbia;douăalfabete pentru o singură limbă) și ieroglife. Dintre toateasteaparcăte-arțintipriviricadintrereci-

fe și, oarecum îngrijorat, un sens euro-chinez: „Patriameaeste...”

Apoi, ad hoc, îți poți aminti că și Fernado Pessoa era în asentimentul colegilor amintiți aici,spunând:„Aminhapátria é alíngua portuguesa” = „Patria mea este limba portugheză”. Numaică,parcăpentruaînlesnișiconfirmarăspândireademocrațieiînideațiișiideologiinaționale,darmaialesîncelecosmopolit-internaționale, ar interveni cam polemic unul din vorbitorii și scriitorii de portugheză, poetul brazilian Lêdo Ivo, care se făcuse și mai cunoscut decât eralaunmomentdatprinpoemulcesenumeștechiar„Patriamea”,însăîncareafirmăcontrariulfațădecelemenționatemaisus:„Minhapátrianãoéalínguaportuguesa./Nenhumalíngua é a pátria” = „Patria mea nu este limba portugheză./Niciolimbănuestepatriamea”.

Leo BUTNARU

Bineînțeles, Ivo nu e un poet fără patrie, precum o spune în versurile din același text: „Minhapátriaéaterramoleepeganhentaonde nasci/eoventoquesopraemMaceió”=„Patria meaestepământulmoaleșilipiciosundem-am născut/ și vântul ce suflă peste Maceió” (localitateanatalăascriitorului– L.B.).Eunpoemamplu,aprigpolemic,șinuștiudacăafostscrisca replică adresată celor care afirmau din contra: căpatrialorestelimbamaternă Emoționantul text al lui Ivo se încheie „explicativ”:„Limbapecareofolosescnuesteșinu a fost vreodată patria mea./ Nicio limbă înșelătoare nu este patria./ Ea (limba) îmi servește doarsăcelebrezmareașisăracameapatriemută,/ patria mea dizenterică și fără dinți,/ fără gramatică și fără dicționare,/ patria mea fără limbă și fără cuvinte”. Versuri pertinente, curajoase, dure care, pe unii dintre noi, românii, ne-ar nedumeri, poate chiar ne-ar scandaliza, odată ce am fost și mai suntem obișnuiți să ne adresăm incantatoriu, solemn, evlavios față de limbamaternă,fațădetotceecarpatin,eminescianetc.

Numai că scriitorul brazilian, adică de limbăportugheză,pareaseretragepuțindinduritateanegației,pentruaexplica,oarecumdihotomic,însănuconfuz:„Datorităacesteilimbi,prin easuntaici.Fărăîndoială,euamfostintrodusîn poezie de bărcile copilăriei mele și de vânturile măriicare,înlaguneșipalmieri,insuleșișantierenavaleruginite,îladuclaviațăpeacestfrate despărțit de noi care se amestecă laolaltă cu crabiisemi-ascunșiînpământulmoaleșidesișul mangroverelor întunecoase din Maceió, orașul meu – mi-am imaginat acest pământ amestecat cuape,elerădăcinameașiorașulmeunatal,patriameașilimbamea,șichiarcoșmarulmeu”.

Da, totul e pus în discuție, e reinterpretat. Nu întru obstrucționare,negare, ci pentru creare de noi sensuri. Noi ligamente ideatice, noi ramificațiientropice.Toate,prinnatura șifuncționalitatealimbajului,auneisaualteilimbi,care este sau nu este patria celui care scrie în ea. Sensurile rămânând deschise, pentru a putea continua.

Belgrad – Chișinău 2018 / 2022

Patriamea

Andrea H. HEDEȘ

ntr-o lume atât de încercată precum e aceastaîncaretrăim,încercatădepandemie,decrizaeconomică,derăzboi,detensiuni sociale, încercată de multe surse care ne distragdelatotceeimportant,careasalteazătot ceeaceștiamcăînseamnăsăfii,sătrăiești,săînveți, să scrii, să citești, în care mijloacele de comunicare în masă împrăștie, fragmentează, împart și stăpânesc, ei bine, într-o astfel de lume, aparițiauneirevistedeculturăesteunmicmiracol,iardacăesteorevistădelimbăromânăpentrucomunitatearomânească,atunciaceastaela felcapâinearotundă,caldă,pecareoscoteabunicadincuptor.Eacasă.Pentrucă,așacumspunea Nichita Stănescu, limba română e patria

noastră.

Ceeacenefaceromâni,poatemaimultdecât altceva, este limba română. Limba încare ai spusprimadată„mama”,„Tatălnostru”și„teiubesc”. Limba în care și astăzi visezi, gândești și spui „mama”, „Tatăl nostru” și „te iubesc”. Ești românpentrucăatuncicândîțivineprimadată înmintemama,cuvântulcareselipeștedeimaginea ei este cuvântul în limba română. Învață-i șipecopiiităilimbaromânășicrește-iînașafel încât să nu uite limba maternă, limba mamei, adică.Astapoțisăfacitu,acasă,înfamilie.Darce sepoatefacelaniveldecomunitateesteorevistă încarelimbaromânăsăfieonorată,prețuită,ținutălalocdecinste,iaracestlucrusepoateface

doarprinfolosireaeiîncelmaifrumosfelcuputință:prinpoezie.Darșiprinproză,prininterviu, printotceeaceînseamnăartă,cultură,sacralitate românească.Să nu uităm, limba română este, vorbapoetului,„limbavechilorcazanii”.Comunitatearomâneascăsestrânge,oriundeînlume,în jurul bisericii. Și ce frumoasă limbă română se vorbeșteacolo...

Este nevoie, mai mult decât oricând, să ne putemsimțiacasă,șiundesăofacemdacănuîn limbanoastră,vorbind-o,prețuind-o,cultivând-o, indiferentdecâtdedepartesuntemdemeleagurile natale? Este nevoie să fim uniți, și ceea ce avemîncomunșinețineaproapeestetotlimba română. Îi avem pe Mihai Eminescu, pe Nichita

Stănescușiîncăpeatâțiaalții,poețicareauînălțatlimbapoporuluinostru.Edatorianoastră,ca „locuitori”aiei,ailimbiiromâne,săodezvoltăm și de aici încolo. Limba unui popor trăiește numaiprinpoporulei.Altfel,devineolimbămoartă. De unele limbi moarte își mai amintesc studențiiși profesorii,șiavemexemplullimbiilatine,dardemultealtelenumaiștienimeni,aupieritînîntunericuluitării.Defiecaredinnoi,chiar nefiind Eminescu, nefiind Nichita Stănescu, depindesăținemlimbaromânăși,prinea,cultura română, tradițiile noastre, vii și puternice. O revistădeculturăpoatefaceasta,pentrucăunește, selectează, stabilește standarde înalte, astfel încâtlimbanoastrăsăfieocomoarădecaresăne putembucuratoți,noișicopiinoștrișicopiiicopiilornoștri,carevorfiromâniatâtatimpcâtvor gândi,simțișivorbiromânește.

Amavutbucuriadeacunoaștecevadinviața literară a comunității românești din Parla –Madrid. Am întâlnit poeții, am citit poeziile, am editatcărțileunoradintreeiși,celmairecent,o antologiecareadunăuneledincelemaifrumoaseșireprezentativecreațiiliricealeacestora.Eo viațăculturalăbogatășimultăiubirefațădepoezieșifațădelimbaromână.Dinpăcate,literatura română din Spania, deși este un fenomen în sine, este puțin cunoscută în țară. Născută din confluența a două culturi latine, sub înrâurirea luiMihaiEminescusauNichitaStănescușiLope de Vega sau García Lorca, lirica poeților români dinSpaniaesteplinădefrumusețeșiprospețime,

areovoceaparte,cuinflexiuniîncaresetopesc dorul și ardoarea. Orevistă ar face posibilă mai bunacirculațieaacestorvalori,contribuindlao maibunăcunoaștereaacestora.

Salut inițiativa plină de viziune, altruism și curajapoetuluiEugenBarz.Fiecarevistasăfie purtătoare de lumină, de speranță și de cultură înaltă, în aceste vremuri tulburi pentru una din celemaifrumoase,maimarișimaiefervescente comunități de români din afara granițelor țării. FiecapoețiiromânidinSpaniasăîmbogățească pe mai departe limba și cultura noastră cu trăirea lor specială, cu lirica lor bogată, aurită de soareleiberic!

VirgilMihaiu–subfascinaţialui F. Scott Fitzgerald

– Stimate domnule Virgil Mihaiu, având în vedere nenumăratele proiecte și colaborări la care ați lucrat şi în care aţi fost implicat, cum reușiți să rămâneți diferit fără a fi distant?

Mi-e dificilsă dau răspunsuri univoce.Cu atâtmai mult, atunci când întrebările manifestă ovădităpredilecțiepentruechivoc.Convinsfiind deunicitateaființeiumane,numiseparecăsalvgardarea identității mele ar presupune izolarea. Atâtadoarcăscurtimeaprezențeinoastrepelumeaastaneobligăsăfimselectiviînprivințacelorcu care interacționăm.Parafrazândcunoscutuladagiu,așpreferasănu-mipierdviațadincauzaproprieidelicateți.Astațineprobabilșideun instinctquasi-diplomatic,maimultsaumaipuțin prezent printre intelectuali. Ca simplă strategie desupraviețuire,încercsă-miștergdinmemorie traumelecauzatedeabominabila„distanțaresocială” impusă globalmente începând din 2020. Așadar,dacăsevreadistrugereaaceeaceomenirea a edificatcu infinit-incomensurabile sacrificii (primordialmente în plan cultural, dar și în cel al raporturilorinterumane),moartea numai pareinflicțiune,cipoatefiperceputăcagrațiere.

– Proveniți dintr-o familie irepetabilă în peisajul cultural al Clujului. Unii ar spune că traseul intelectual ulterior a avut o adecvată formă de a începe.

– Vi s-a repetat că trebuie să fiți/ că sunteți precum cei ai casei?

–După șapte decenii de viață, sunt încredințatcărespectivultraseuintelectualabeneficiatdeunmediufamilialireproșabil,asiguratde părințiimei–Lucreția,profesoarădemuzică,și

VirgilMihaiuestebinecunoscut publiculuidinposturadecronicar

aceeaceînseamnăfenomenuljazz

înculturanoastră,darînacelaşitimp nuputemtrececuvedereamultiplele vocaţiipecarelemanifestălamodul superlativ:poezie,eseistică, diplomație,profesoratacademicetc.

Îninterviuldefaţăamîncercatsă

surprindunaltfeldeportretalomului deculturăVirgilMihaiu.

Laura DRAGOMIR

Virgil, medic de vocație. Nu-mi amintesc să fiexistatinsuportabileconstrângeri,impuse miedecătredânșii.Înplus,pare-mi-secăîn situațiilelimităfuiajutatdeimponderabilele intervenții angelice ale fratelui decedat la naștere.Dacăarfirămasprintreceivii,elar ficompletattriumviratulbotezatdepărinții noștri cu numele exponențiale ale poeților latini – Virgil, Horațiu și Ovidiu (dar soarta vrusăsupraviețuimdoarprimiidoi).Oemisiune TVR de Eugenia Vodă mi-a confirmat că experiența fratelui decedat acționând asemeneaunuiîngerautrăit-oșialții:ajuns aproape la etatea centenară, reputatul om deteatruRaduBeliganmărturiseapubliccă, încelemaidificileîncercărialevieții,resimțise o susținere quasi-palpabilă din partea unuifratemaimare,mortîncopilărie.

De asemenea, ca element crucial pentru împlinirea aspirațiunilor mele creative, nu poate fi ignorat aportul mediului culturalmenteprivilegiantdincapitalaprovinciei româneTransilvania.

Oricine, citind despre viața dumneavoastră, poate spune că a fost una cu garanții: părinți, familie, mediu. O viață în care, teoretic, puține lucruri ar fi putut să meargă rău. Ar fi fost suficient, poate, să nu renegați. Și totuși, de ce a forțat de atâtea ori Virgil Mihaiu?

Menționatele garanții nu excludeau pericolele inerente oricărei existențe de pe Terra. Cu atât mai abitir, când te naști într-unsistemtotalitar,traversezicâtevaoaze de libertate, iar apoi constați că omenirea recade sub tirania farselor tragice. Nu am memoria citatelor, dar mi-amintesc că EugenIonescudefineaundevaistoriacateatru de joasă speță. Ce-i mai rămâne spiritului creator în asemenea circumstanțe, decât să-șiforțezedestinul?Camastfelașjustifica utilizareaverbuluidelafineleîntrebăriidvs. Așadar, cum s-arzice, Dumnezeu îți dă, dar dacă nu te lupți tu însuți pentru împlinirea propriiloraspirații,riștisă(te)pierzi.

– Există o identitate implicită. Ce e re-

NăscutlaCluj,la28iunie1951,VirgilMihaiu astudiatlaFacultateadeLitereCluj-Napoca,secţia engleză-germană/ facultativ spaniolă-portugheză (1974)şiadevenitdoctorînamericanistică(2002, coordonator ştiinţific Virgil Stanciu). Redactor al revistelor Echinox (1971-1983) şi Steaua (din 1990). Reprezentant al României în redacţia Jazz Forum, revista Federaţiei Internaţionale de Jazz, editată la Varşovia (1983-1993). Conferenţiar la AcademiadeMuzică G. Dima dinCluj,co-fondator alCursuldeEsteticaJazzuluiîn1997.Între20062012, co-fondatorşi directoral InstitutuluiCultural Român din Lisabona şi ministru consilier pe lângăAmbasadaRomânieiînPortugalia.Din2001, întâiul est-european cooptat în redacţia revisteipivot a jazzului mondial, Down Beat. Premiul de debut al Editurii Dacia, 1977. Distins cu Medalia onorifică Amicus Poloniae decătreMinisterulCulturii din Polonia, 1984. Premiul pentru poezie al Asociaţiei Scriitorilor Cluj, 1994. Premiul Cartea anuluilaSalonulnaţionaldecarteCluj,1996.Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor (Filiala Cluj), în 1998 şi 2002. Bursier al Institutului Camões Portugalia,1999-2000.TitlulonorificAmbasador cultural al Clujului acordat de Opera RomânăCluj&CentruldeAfaceriTransilvania,2001.

PremiulpentrupublicisticădejazzacordatdeSocietatea Română de Radiodifuziune, în 2003 şi 2008.Trofeuldeexcelenţăpentrupromovarearelaţiilor culturale româno-lusitane, conferit de Movimento Arte Contemporânea din Lisabona, 2009. Titlul Senior al Cetății Cluj-Napoca,atribuitdeconsiliulJudețeanClujșiFundațiaCulturalăCarpatica, 2016.

Numeroase volume publicate, ca unic autor saucoautor.Inclusînprestigioaseantologiidinţară şi din străinătate. Colaborări cu poeme, eseuri, critică literară, muzicală & coregrafică, traduceri (din engleză, germană, spaniolă, portugheză, franceză,suedeză,rusă,italiană)lamajoritatearevistelordeculturădinRomânia.PublicaţiiînGermania, Polonia, Portugalia, Marea Britanie, Letonia, Elveţia, Rusia, Croaţia, Muntenegru, Brazilia, Serbia, Norvegia, Franţa, Austria, USA, Italia, Spania, Rep. Moldova, Ungaria, Canada, Costa Rica, Turcia. MembrualUniuniiScriitorilordinRomânia,Filiala Cluj.

prezentativ pentru Virgil Mihaiu?

–Întrebarea e pe cât de vagă, pe atât de vastă. Ca atare, îi invit pe potențialii interesați să-micercetezescrierile.Pentruaevitarisipirea propriilor energii, ar putea consulta volumele mele cu caracter sintetic: în materie de poezie, Blânde jazzografii de Școală Transilvană,oantologie de autor reunind creații dintre anii 19702020 (ed. Școala Ardeleană, Cluj, 2021) și volumuldeeseuripetemejazzologice, Jazz Contextele mele (ed.Junimea,Iași,2022).

– Cum s-a ajuns ca „opțiunea de viață pentru jazz” a lui Virgil Mihaiu să se concretizeze și printr-un doctorat (apărut, în versiune editorială, sub titlul BetweentheJazzAgeandPostmodernism: F.ScottFitzgerald, ed. Universității de Vest, Timișoara, 2003)?

–Judecândretrospectiv,opțiuneameapentru o asemenea temă a depins de doi factori principali: o intuitivitate exacerbată față de tot ceeaceținedejazzșideconexiunilesalecualte arte (îndeosebi literatura), dar și o anume pre-

destinare,pecareeuoexplicprindiscretaintervenție a Providenței. De altminteri, dacă nu mi-aș fi verificat capacitatea de a intui valorile, n-aș mai fi perseverat pe calea plină de asperități a cercetărilor întru jazzologie („per aspera adastra”...).Providențialefurăîntâlnirilecupersoane ce au acționat (reiau ideea) asemenea unorîngeriprotectori,veghindasupraînceputurilormeleîncriticadejazz.Astas-aîntâmplatla doarcâțivaanidupăsiniștrianipostbelici,când pasiunea pentru muzica afro-americană putea avea grave consecințe. Evoc aci, din nou, „protecția” oferită de Florian Lungu, care susținuse publicareaeseurilormeleînpaginile Jazz alerevistei Transilvania – girate de Nicolae Ionescu. Profesorul Ionescu era, totodată, spiritus rector alinestimabilelorFestivalurideJazzdelaSibiu, pecarele-aorganizatdin1974pânălamoartea saprematurăîn1991.

Înprealabilînsă,dejadintimpulstudenției, fusesemfascinatdecomponentajazzisticăavieții și operei lui F. Scott Fitzgerald. Din câte îmi

amintesc, vechiul meu amic din copilărie Viorel Mureșanmi-adatadresafaimosuluiInstitutefor Scientific Information din Philadelphia. Tot Vio mi-asugeratsăsolicitdinparteaI.S.I.eventuale ajutoare bibliografice pentru lucrarea de diplomă,pecareoanvizajamcaoposibilăfazăpreliminarăaceleidedoctorat:uncondensatstudiu dedicat lui Fitzgerald, scriitorul american care definiseepocaimediatulterioară primeiconflagrații mondiale drept the Jazz Age. Bunul Dumnezeu vru ca persoana care mi-a răspuns să fie AnnKayBuki,ojunăstudioasă,angajatăpepost de cercetătoare la acea instituție. În mod surprinzător,deșilibertateademișcarearomânilor fusese quasi-compromisă de imitațiile scorniceștenedupămacabrulmodelnord-coreean,relațiadecolaborarepelinieacademicădintremine și Ann a înflorit. Primeam din partea ei pachete întregi cu copii xerox după cele mai noi articole de fitzgeraldistică. Unica posibilitate de amărevanșaerasăpubliccâte-uneseudedicat luiF.S.F.înpresaculturalădelimbăromână–o ramură de-a dreptul prosperă a vieții noastre spirituale, sfidând ingerințele cenzurii. Asemeneatexteampleapăruserăîn Steaua și România literară (bachiar,înaceastadinurmăreușisem să public și o cuprinzătoare cronică despre frumosulvolumdedicatdeînsășiAnnKayBukilui Lewis Caroll – presupun că o prelucrare a propriiloreistudiidoctorale).Grațiegenerozitățiiși lealității amicale manifestate de Ann, colecția mea fitzgeraldiană creștea constant. Pe lângă amintitelestudiiextrasedinrevisteledespecialitate,pacheteleconțineaudinceîncemaimulte volumedinopereleluiFitzgerald,precumșinumeroase culegeri de critică (preponderent anglo-saxone) dedicate fascinantului autor. Mai multdecâtatât,Annîmifăcuseunabonamentla publicațiadereferințăajazzuluimondial–mensualul Down Beat, fondat în 1934. Nu mi-aș fi imaginat niciodată că, în 2001, aveam să devin primul jazzologcentral-est-europeancooptatîn selectul colegiu internațional al respectivei re-

dacții.(Amverificatîncasetaredacționalăanumăruluipelunaiunie2020și–înafarădenenumărații critici din diverse zone ale USA – sunt consemnațiacolodoaroptreprezentanțiaialtor țări,inclusivsemnatarulrândurilordefață;spre comparație,la Jazz Forum-uleditatdeFederația Internațională de Jazz la Varșovia aveam colegi din vreo 40 de națiuni). Evident, donațiile amicalevenitedelaAnnaufostchintesențialepentruelaborarealucrăriidedoctorat–oabordare interdisciplinarăabiobibliografieiluiFitzgerald. Darîndemersulmeuambeneficiatșidesolidaritatea intelectuală oferită de doi redutabili experți români îndomeniulliteraturii anglo-saxone: profesorul și prodigiosul traducător Virgil Stanciu, conducătorul științific al doctoratului meu, și Mircea Mihăieș, briantisimul literat, exdirector adjunct al ICR, redactor-șef al revistei timișorene Orizont șieruditanalistaloperei lui JamesJoyce.Asemeneainestimabilemanifestări de comprehensiune și susținere mi-au amplificatsferadeacțiune:amdevenitmembruonorific al Asociației F. Scott Fitzgerald cu sediul la New York (coordonatoare: doamna Ruth Prigozy) și avui onoarea să particip la congresele internaționale organizate sub această egidă în perioada2000-2005,inclusivsămoderezsecțiunea interdisciplinară a ediției desfășurate la HofstraUniversitydinNewYorkîn2004.Totpe aceeași linie, am fost invitat de editoarea Linda C. Stanley să mă număr printre coautorii volumului The Foreign Critical Reputation of F. Scott Fitzgerald, 1980-2000, GreenwoodPress,Westport USA, 2004, ca autor al capitolului despre receptareaopereiluiFitzgeraldînspațiulliterar românesc.

– Pentru un om care a obținut atâtea lucruri, v-a mai rămas din inocența celui care încă dă importanță?

–Inocențadeacredecăsemaipoatespera înredempțiuneaprincreație–caantidotaldestrucțiuniimanifestesauinsidioase!

Adrian ALUI GHEORGHE

IoanAlexandru șiCalinicArgeșeanul. O întâlnire mirabilă: poetul și monahul

Ioan Alexandru a fost un scriitor atipic pentru perioada comunistă. În plin procesdeideologizaremarxistă,cândDumnezeueraizgonitdinsocietate,cândvalorilesacre erau înlocuite cu valori proletare, Ioan Alexandruscriapoeziireligioaseîncelmailimpede sens, cu o simbolistică explicită, demonstrând că literatura românăare unfundamentcreștin, greu de exceptat. Cu câțiva ani mai devreme, dacăarfiscrisceascris,probabilcăarfiînfundat pușcăria, ca „deviaționist”, ca mistic și ca manipulator al maselor prin mijloace „obscurantiste”.Așaînsă,apărândînliteraturaromână deodată cu valul de înnoiri sociale și culturale, cuodestalinizarealumiinoastre,reluândparcă, printonus,zborulliricfrântalluiNicolaeLabiș, Ioan Alexandru a surprins pe toată lumea încă deladebut.Volumul„Cumsăvăspun”,apărutîn anul1964,paresăfieosumădetemealeepocii, dar care nu mai purtau amprenta ideologizării cu orice preț, aceasta, dacă exista, era implicită și nu explicită. Iată o parte dintr-un poem ilustrativ,„Sfârșitulrăzboiului”,labișianînton,care reiaomulțimedetemeșimotivealepoezieimomentului,cuolinieepicădramatică,careimpresioneazăprinforțaimaginiișiacuvântului: Când venii pe lume războiul era pe sfârşite./ Se-mpuşcau ultimele ordine. În câmp/ Se spânzurau ultimele tunuri de propria lor umbră,/ În casa noastră se-mpărţeau darurile./ Mai întâi ţie, Ioane, zizise războiul, din colţul mesei, tatii –/ Pentru că m-ai slujit cu credinţă./ Îţi înmânez acest picior

de lemn./ Şi să-l porţi sănătos întru pomenirea mea./ E zdravăn, din trunchiul unui stejar bătrân;/ Când vei muri şi tu o să te legene pădurile/ În vârfurile privirilor ca pe unul din confraţii lor./ Mâna dreaptă, pentru că şi-aşa nu ştia carte,/ Ţi-am smuls-o din cot şi am dăruit-o pământului/ S-o înveţe a scrie./ Ţie, Maria, zise războiul mamei –/ Pentru că mi-ai adăpat caii în lacrimile tale/ Şi-ai rămas cu doi feciori pe câmpul de luptă/ Să-mi lustruiască cizmele, şi-ai crescut/ Două fecioare cu care mi-am petrecut nopţile,/ Uite că-ţi dărui acest mănunchi frumos de păr alb/ Să-ţi împodobească tâmplele./ Şi-acest mănunchi mai mare de nesomn,/ Precum şi-această casă goală, fără-acoperişe./ Ţie Gheorghe a lui Petru de pe Deal –/ Pentru doi ochi căprui ce spui că i-ai avut,/ Iată, îţi dau în stăpânire toate hotarele întunericului/ Să le culegi roadele, tu şi cu nevasta ta,/ Pentru totdeauna./ Pentru vatra satului las numai patruzeci de copii orfani/ Sub şase ani, zece case goale şi celelalte-n dărâmături,/ Precum şi cerul dinspre apus ars pe jumătate./ Turnul fără clopote; şapte femei spânzurate-n cimitir/ Cu capul în jos; douăzeci de cai morţi în casa vecinului./ Ţie, noule născut, pentru că şi-aşa nu ne cunoaştem îndeajuns,/ Las ugerul vacilor sterp,/ Prunii arşi de vii în grădină,/ Ochiul fântânii mort,/ Şi să te hrănească văzduhul cu stelele lui,/ Şi te botez în numele Domnului. Poemul scris la douăzecideani,aproapedevârstalacareNicolae Labiș scria „Moartea căprioarei”, surprinde prin maturitatea „subiectului” și prin developa-

readramelordinistoriarecentă,carenuîșivindecasetoaterănile.

Portretul pe care i-l face după moarte Zoe Dumitrescu-Bușulenga,profesoarasa,și„conducătorul lucrării de doctorat”, este peremptoriu: „PeIoanAlexandru,acesttânărcuchipbălai,curatșisfielnic,euîlvoisocotitotdeaunalavârsta poetuluitânăr,pentrucă,înmodsimbolic,n-am să-lpotniciodatădespărțideceilalțitrei–Nichita Stănescu, Marin Sorescu și Ana Blandiana –alături de care, înanii 60, a reîntinerit, uimitor, salutar, substanța însăși a poeziei românești”. Volumul „Cum să vă spun”, din anul 1964, îi dă „o gravitate timpurie”, în „Viața deocamdată” (1965) și „Infernul discutabil” (1966) fantezia creatoare și imaginarul poetului par „a se sprijini pe elementele prevalente ale pământului și luminii”. Cu „Vămile pustiei” (1969) „viața și moartea intră, îngemănate, în simbolul fundamental al călătoriei”, pe când „Imnele bucuriei” (1973), scrierile cel mai pregnant creștine de până în acel moment, înseamnă „pragul spre înalt al tânărului poet”. Creația lui Ioan Alexandru,maispuneZoeDumitrescu-Bușulenga,este „un imn nestăvilit”, pentru că „dincolo de orice hedonism steril, de orice intenție ludică, poezia slujeștecunoașterii,exaltăvalorileuneispiritualitățiîntrupateînconceptulpoeticalpatriei,exprimămutațiileființeiînțelegătoareînmersulei suitor,afirmândosolidaritateînspiritșioacțiu-

nepozitivăînplanulrealului, ținândmereutreze idealurile de atins, în neîncetata devenire a uneicomunităținaționale”.Egreudeimaginato portretizaremaiapropiatădeadevăratulchipal luiIoanAlexandru.

Într-o artă poetică, pe care am găsit-o într-un dialog avut de Ioan Alexandru în anul 1984 cuIoanPintea (București, „Pogorârea Duhului Sfânt”), descoperim fibra poeziei sale, raportarea acesteia la timp, natură, om, cuvânt. SpuneIoanAlexandrucă„Poeziaestelaudă,este celebrare a Logosului întrupat în istorie, a chipuluicreaturilor,delaceamaiumilăfloareşifir de iarbă până la înfăţişarea omului. Totul este vrednic de mărire, de doxologie! Uite, stăm aici în faţa pomilor acestora unde am scris sute şi sutededoxologii.Viaţami-epreascurtăpentru alăudatoateacestea.Dacăamoîntristareuneori, este că nu am reuşit să spun imnul fiecărei creaturidincâtesunt.”Maideparteestereiterată concepția platoniciană, care a premers credinței creștine, că prin cuvânt orice lucru se naște, că orice lucru nenumit tinde la naștere prinrostire(„simtcătotceexistătânjeştedupă Cuvântulizbăvitor”)iaromul,prinstructurasa, esteexpresiaCosmosului.

Determinantăpentruconectarealavalorile creștine în evoluția poeziei lui Ioan Alexandru este întâlnirea pe care o are, în anul debutului său în volum, în 1964, cu tânărul „preot celib”

Constantin Argatu, devenit mai apoi monahul Calinic,iarmaitârziuierarhalBisericiiOrtodo-

xeRomâneșiscriitor,membrualbresleiscriitoricești naționale. Momentele dar și amănuntele acestei întâlniri mirabile se regăsesc în corespondențadintreceidoi,înmemorii,înamintiri, dar și în documente din arhivele fostei Securități.

Darrelațiadintrepoetșimonahnurămâne fărăurmeniciînevoluțiaceluidinurmă.„Preotul celib” Constantin Argatu, devenit mai apoi monahulșistarețulCalinic,urcăpescaraevoluției spirituale dar și culturale cu temeinicie și răbdare. Scrie o mulțime de cărți care evocă figuri dinistoria națională(Ștefancel Mare, Constantin Brâncoveanu, Neagoe Basarab), din cultura națională (Constantin Brâncuși, Nicolae Iorga,MartinOpitz,EmilCioranș.a.),dinevoluția și statornicia Bisericii Naționale, interpretând mituri esențiale din cultura română (Miorița,LegendameșteruluiManole,Luceafărul).De ladebutulsău,cu„Bucurialecturii”,în1989,pe raftuldecărțisemnatedeCalinicArgeșeanulse adunăcâtevazecidetitluri,într-unevantaiampludetitlurișiorizonturitematice,deinterpretăricarepunînrelațieculturașiistoriaromânilorcufibracreștinăaevoluțieilumiinoastre.Reținem, înabordarea de față, calitatea de memorialistaluiCalinicArgeșeanul,careîșiadună„fărâmele dememorie”într-un amplu parcurs sub un titlu generic: „Toată vremea își are vreme”. Memoriile lui Calinic Argeşeanul sunt o construcţiecronologicădincarederivăoperspectivăadevenirii,amaturizăriiintelectualeşispirituale, un spaţiu al contrastelor, al tensiunilor. Suntîn„Toatăvremeaîşiarevreme”lucruricareţindeistoriatuturorşialtelecareţindememoria afectivă, amănunte din intimitatea profundă,fapte„anecdotice”saudoarimpresiicare marchează individualitatea. E, în orice mărturisire,„luptacuÎngerul”şiluptacuistoria.În„povestea”sa,din„Toatăvremeaîșiarevreme”,dar și din multe alte cărți („Aș vrea să vă spun”, „Traista cu stele”, „Frumuseţea lumii văzute”, „Brâncuşi şi Psalmul creaţiei”, „Din bucuria inimii”, „La vama vremii” etc.), Calinic Argeşeanul faceprobaunuidinamismcreativ,neîmpăcatcu cedările,careseregăseştemereupesineînmiezuluneiistoriiagonice.Iarregăsireaeste,aşaca

laNeagoeBasarab,în„învăţăturilecătrefiulsău, Teodosie”, o sumă de întrebări şi învăţăminte, dincategoriacinesunt,cesăfacpentruamăizbăvi,cumpotsăîiajutpeceilalţisăseizbăvească,careepreţulnădejdiişicareerăspunsuldragostei lui Dumnezeu. Rememorarea este, întotdeauna, sub semnul lui „a fost odată” şi e, în acestcaz,oinvocareaunuinumealtimpului,în forma consacrată de „trecut”, în care se plămădesc toate celelalte forme pe care le autorizăm prin simpla noastră prezenţă. Niciun fapt din prezent nu ar avea logică fără existenţa acestui „afostodată”,terenaluneifertilităţiirepresibile pentru „creşterea timpului”. Numindacesttimp „odată”,nufacemdecâtsăneîntoarcemlael,în el;întoarcereaesteînsăunaparadoxală:învremecetimpulnostruindividualsedezvoltăînviitor, memoria noastră numeşte şi aduce pentru a trăi, în prezent, un timp imemorial. Această ocurenţă a momentelor temporale dovedeşte caracterul aleatoriu al timpului vieţii, faptul că suntemsituaţipeoorbităpecarepunctelesunt interschimbabile. E de reţinut, în acest context, ceeacespunea Maurice Blanchotcareanalizează „spaţiul memorial” în care se rostuieşte timpul,că„amintireaestelibertateatrecutului.”

Înaceastă„libertateatrecutului”sepetrec

șiîntâlnirilemirabile/admirabile,caremodifică și sporesc parcursul personalităților în istorie. Întâlnireadintre„preotulcelib”șipoetulneliniș-

tit,căutătordesensurinoi,aflatladebut,paresă fieoasemeneaîntâlnire.

Calinic Argeșeanul, pe atunci Constantin Argatu, „preot celib”, s-a întâlnit prima oară cu IoanAlexandru,tânărpoetaflatlaprimasacarte, în anul 1964, la 8 septembrie, la Catedrala Ortodoxă din Cluj. Ioan Alexandru îl însoțea pe GeorgeBălan,muzicologul,într-unperiplutransilvan.„Preotulcelib”aveadouăzecideani,poetulaveadouăzeci șitrei,vârstacândseîntemeiază prieteniile memorabile. George Bălan l-a prezentatpeIoanAlexandru,dupărememorările din „Toată vremea își are vreme”, impresionanta carte de memorii semnată de Calinic Argeșeanul, drept „cel mai mare poet al zilelor noastre”, la care a adăugat că „este mai mare chiar decât Eminescu”. Exagerarea aceasta îl contrariazăpetânărulpreot,careeraconvinscă atuncicândevorbadepoezieșipoeți„nutrebuiesărosteștigradedecomparație”.Momentulîn cares-aucunoscuteraunuldeterminantpentru evoluția tânărului Constantin Argatu, era vorba dehirotonireasaca„preotcelib”,adicăpreotcelibatar, o formulă agreată după război, mai ales înzona Ardealului, cea care ducea lipsă de preoți ortodocși. Parohia pe care o primește, după hirotonire,estelaTioltiur,unsatdestuldeamărât,dinEparhiaClujului.Adouaîntâlnireareloc înprimăvaraanului1965,chiarlaTioltiur,când musafirii, aceiași, George Bălan și Ioan Alexandru,„erau înfometaţi deadevărșidoreausăştie multe,maimultedecâtştiameu.”Tânărulpreot lerecomandă,pentrudialogurisuplimentare,pe JustinianChira,„iscusitulstareţdelaMănăstirea Rohia Maramureşului”, cu care au rămas prieteni pentru totdeauna. Corespondența dintre IoanAlexandrușiJustinianChirastămărturie. Altă întâlnire, determinantă pentru prietenia dintre cei doi, este cea din capătul anului 1972șiînceputulanului1973.Eramomentulîn caretânărulpreotConstantinArgatusolicităPatriarhuluiJustinianșiprimeșteacceptuldeaintra în monahism. Starețul Mănăstirii Căldărușani,Veniamin,îipermiteaspirantuluilacălugărie să aibă dreptmartoral momentului, unsingurinvitat,restulfiind„oslujbăspecialăcarete priveşte doar pe tine şi pe noi, obştea monaha-

lă”. Cel invitat și acceptat este, firește, poetul IoanAlexandru.Prezențapoetuluinuparesăfie una întâmplătoare, în ordinea „așezării lucrurilor”. Aflând că numele ales pentru tânărul monah este Victorin, Ioan Alexandru protestează, considerândcănusepotriveștepersonalitățiiși profiluluiviitoruluimonahșiimpunenumelede Calinic.„Şiaşa,dinConstantin,înajundeAnNou 1973,amdevenitCalinic”,conchidememorialistulCalinicArgeșeanul,maitârziu.

Prietenialorevoluează,fiecareîntâlniredevine„osărbătoare”.SpuneCalinicArgeșeanulcă Ioan Alexandru venea uneori singur, alteori cu soțiasaUlwinesaucuEpiscopulAntoniePlămădeală,sentimentulfiindacelacă„eramcafrații”. CândIoanAlexandrușifamiliaplecauînvacanță,vara,prietenulCalinicseocupacuudatulflorilorșiaerisireacaseidinBucurești.Launuldintre aceste momente, în timp ce citea din cărțile poetului, prietenul călugăr descoperă „un mic peticdehârtiedincalc,pecareerascrisuntext cuoculoareroşie,ştearsă.Eraunjurământfăcut deIoanAlexandruprincarespuneacănuvamai scrieniciunrând,înviaţalui,fărăsăamintească deDumnezeu.AceastaeraînurmaarătăriiSfinteiTreimi,aşacums-aîntâmplatşialtorconvertiţi...” Mărturisirea este determinantă, de data aceasta,pentruevoluțiapoezieiluiIoanAlexandru.Textulerascriscusânge,dupăcumi-amărturisitpoetulmaitârziușierasemnatcunumele deIoan.(„Toatăvremeaîșiarevreme”)

Momentul convertirii lui Ioan Alexandru, care confirmă întru totul această secvență din memoriile lui Calinic Argeșeanul, îl regăsim și într-oscrisoareplinădepatos,trimisăprietenului său Ioan Cocora. Ea este reprodusă în volumul „IoanAlexandru, Amintirea poetului. Ediţie sentimentală alcătuită de Ioan Cocora”, Editura Palimpsest, 2003, din care reținem: „Ţin să-ţi spun,dragăIoane,cădeleîntoarcereameadela Cluj, atunci împreună cu fiul lui Ladea, s-a întâmplat o întorsătură foarte radicală în sufletul meu.Separecămi-amregăsitcredinţapierdută în Dumnezeu, cu adevărat şi până la moarte. E ceamaiputernicăluminăce-astârnitînsufletul meu vreodată: am devenit un altul şi mă voi străduisărămânînCristcutoateputerile.Esin-

gura salvare şi mediumul cel mai favorabil cunoaşterii adevărate: Iubirea pentru altul, învingerea eului şi acceptarea luminii divine să lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de sensuri şi profunzime. Agonia a încetat. Sunt în miezul lucrurilor slăvind dumnezeirea. Cred cu toată inima şi tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic lumesc pentru a mă simţipeculmeaomului.Păstrează tainaceţi-omărturisescînnumele Domnului Iisus – idealul sufletuluimeu.(...)

Înmemoriilesale,CalinicArgeșeanul mărturisește că atunci când scria Imnele iubirii, Imnele Ţării Româneşti, Imnele Moldovei, Imnele Putnei, Imnele Transilvaniei şi ale Maramureşului, poetulcereasfatulomuluibisericii,cumar fi fost mai bine să întituleze poeziilescrisecuaurăcreştină,„străluminatederazeleDuhuluiSfânt.”

Un moment sensibil în viața lui Ioan Alexandru este în anul 1977,cândacestafacecomentarii favorabileînsprijinulluiPaulGoma, care devenise unul dintre cei mai critici intelectuali ai sistemului. Calinic Argeșeanul spune în „Toatăvremeaîșiarevreme”căpoetul„erasperiat”,fusesedatafarădinînvățământșiera„muritor de foame”, colegi scriitori îl catalogaseră drept legionar și afirmaseră că făcea „spionaj pentru străinătate”. Mizând pe credința prietenului,îlroagăcădacăvafiarestat,săaibăgrijă de copii: „Pe Ştefan să-l îndrepţi spre Teologie, pe Maria spre Muzică, pe Ioachim spre Litere.” Nu a mai fost cazul ca monahul să se ocupe de familia poetului, pentru că lucrurile nu au mai evoluat, poetul a fost apărat de câțiva confrați multmaibinesituațiideologic.

După Revoluție, poetul și monahul, ajuns între timp ierarh, se întâlnesc în Parlamentul

României. Un moment de cumpănă se petrece cu ocaziaprimei „mineriade” din anul 1990, când minerii din Valea Jiului, manipulați sau nu, atacă Parlamentul. Atunci, poetul, cu o cruce în mână,îibinecuvânteazășiîiliniștește, dezamorsând un conflict greu destăpânitdecătreforțeledeordine. Și de atunci, conchide Calinic Argeșeanul, martor al evenimentelor,„cruceapecareopurtase Ioan Alexandru a fost pusă pe peretelatribunaParlamentului.”

După ce a descoperit calea poeziei mari, lucru confirmat de critica literară, dar și de cititori, Ioan Alexandru a mers mai departe,căutândsădescopere calea proprie în poezie. Calea spre marea poezie și-a deschis-o cu primele trei volume: „Cum să vă spun”(1964),„Viațadeocamdată” (1965) și „Infernul discutabil” (1966). Calea proprie pare să fie ceacaredeschideseriavolumelor de imne, începe cu apariția volumului„Imnelebucuriei”,înanul 1972, urmate de „Imnele Ţării Româneşti”, „Imnele Moldovei”, „Imnele Putnei”, „Imnele TransilvanieişialeMaramureşului”. Influența teologică a părintelui Stăniloae, a starețului Iustinian Chira și a monahului, apoi starețului și ierarhului Calinic Argeșeanul nu poatefineglijată,apreluatdelaaceștiaperspectiva cosmică a restaurării fiinţei omeneşti în Hristos. Patosul scrisului său, în multe dintre scrisorile către „fratele Calinic” și către „fratele Iustinian”, reflectă o abordare temeinică a Cosmosului, cu tot ce implică această curajoasă raportare a ființei umane. Din această situare, în miezul Cosmosului, acolo unde ne-a descoperit Iisus Hristos locul, poetul „convertit” trăiește o teologie a bucuriei în tot ceea ce are ea mai sublim.

IonPILLAT bilingv

DANOUX

Dushamisen

MontFuji,montFuji, Surtoivolentlesnuages–Cigognesblanches,cigognesnoires, Auxailesdéployées.

Lentementjetamisemonamour SurlessentiersdeKumamoto.

ÀKitzumocoucheaprèscouche, Neigeauventtoutmonpassé.

Shamisenàdeuxcordes, Entremblant,jet’effleureettutrembles: Anciennecorde,espritjeune, Àl’unissonsetordent.

Lamaison dusouvenir

C’estlamaisondusouvenir,unemaisonà loggia, Desmouluresetbroderiesauxmursdes chambres, Sursonchemindespeupliersmontentla garde, Etsurlescloisonsdesicônesdesanciens veillent:

Ancêtresd’autrestempsdontnous approchions,oubliantnosjeux, Enfants,nousnouslesappropriionsavectant d’émoi

DinSamisen

MunteFuji,munteFuji, Pestetinezboarănorii–Berzealbe,berzenegre, Cuaripileîntinse.

Misecerneliniubirea

PecărărilaKumamoto. LaKitzumorânduri-rânduri

Vântu-miningetottrecutul.

–Samisencudouăcoarde, Tremurândte-atingșitremuri: Strunăveche,suflettânăr, Laolaltănisefrâng.

Casa amintirii

Ecasaamintiriiocasăcupridvor, Cubârneşichilimuripeîncăperizidite, Îndrumulcătredânsaţinstrajădreapta plopii, Şiînpereţiicoanedemorţibătrâniveghează:

Strămoşidinaltăvremedecari,uitândde jocuri, Copii,ne-apropiarămprivindcucesfială Lafeţelelorştersedesfinţiînmânăstiri.

Gabrielle

Envoyantleursvisageseffacésdesaintsdans lesmonastères.

Danslamaisondusouvenir,cen’estni aujourd’huinihier,

Carl’horlogedutempsacessédebattre, Etl’instantàvivres’estgeléenelle.

Danslachambresouventtesaisissentet t’enrobent

Lesfragrancesdefleursetdefoin fraîchementcoupés

Dontletissudelinconservelafraîcheur.

Lesoir,surlesdivansdepaisiblespièces Descendenttoujourschantetvibrationsde cordes

Commeduluthdefrêlesrêveries,

Lorsqu’aucoucheretauleverdelune, Nousressentonslavanitédespremiers oublis.

Toutresteinchangéetd’unsommeilsans tourments

Jedorssousletoitdumêmepassé.

Fantôme,mapenséepassedansl’ancestrale maison

Souslerayonquidirigelerêvetacite…

Etrefermantderrièremoilespièces inconnues,

Jepars,jeparsdeparlemonde,avecenmoi tantdedisparus.

BabaVișa

Jesuisauvillagelanourricedesdéfunts

Euxseulsm’appellentpourleslaver,jen’ai pasdepetits.

Leursvraisvisagespointjenecrains

Demesmainsàtourderôlejelesrafraîchis.

Jepréparelesgâteauxfunérairesetveillesur euxnuitamment

Lorsquemalaiséestleurpremiersommeil.

Voyez―maissansparler―tousm’appellent enchuchotant, Péniblementjelesrendors,auxnourrissons pareils.

Încasaamintiriinu-iastăzişinu-iieri, Căciorologiulvremiiaîncetatsăbată, Şiclipanetrăităaîngheţatpeel.

Darpriniatacadeseate-apucăşitefură

Miresmelecositecufloriledefân

Păstratesubrăcoareapânzetuluidein.

Şi,seara,pedivaneînliniştite-odăi

Totmaipogoarăcântecşizumzăitdestrună

Cadepealăutaplăpândelorvisări, Când,înapusdesoareşirăsăritdelună, Simţimzădărniciaîntâiloruitări, Rămânaceleaşitoate,şisomnulfărăzbucium Îldormsubcoperişulaceluiaşitrecut.

Stafie,trecegândulprincasameastrăveche

Subrazacălăuzăavisuluităcut...

Şiînchizândînurmăodăilestrăine, M-amdus,m-amdusînlume,cu-atâţiamorţi înmine.

BabaVișa

Suntmancamorţilordinsat–măcheamă Doareisălespăltrupul,n-amcopii. Defaţaloradevăratănumi-eteamă–Cumânameaperândîiprimenii.

Lefaccolivăşi-iveghezlanoapte Cândprimulsomnleeaşastângaci… Vezi–săn-ospui–eitotmăstrigă-nşoapte, Cusilăîiadormcapesugaci.

Pasunespar

Pasunespar.

Desvaguessurlesbarres

Sedémolissent.

Surlameràl’écart

Pasunespar.

Surlevidedel’horizon

Lespêcheursenconstellations

Surgissent.

Ilssedétourneront

Surlevidedel’horizon.

Toujourscriant, Levolpesant

Qu’ilss’exilent…

Parmonassoupissement

Toujourscriant.

Quejerêvevisionnaire

Surlecielouvert

Àtraverslescils

–Mystérieuxémissaire–Quejerêvevisionnaire

L’étoileduberger

Montantversl’empyrée

Tranquille.

Surlaprofondeurdel’empyrée

L’étoileduberger.

Vladlelaboureur

Jem’appelleVladNicoară,jesuisun laboureur;

J’ailevisageâpreettaillédanslebois, Àmonvillagejesuisattachéparunlien majeur,

Faitdeterreetdemapiochedebois.

Jeneconnaisguèrequelaterresouslesoleil, Quelepaindeseigleplusnoire.

Donne-moi,Dieu,pourquemonengagement ilsétayent

Deuxbœufs,lebrasquilaboureetunbuttoir.

Niciuncatarg

Nici-uncatarg.

Valurisesparg

Pedună.

Pe-almăriilarg

Nici-uncatarg.

Pe-alzăriigol

Pescarii-nstol

Răsară.

Sădeaocol

Pe-alzăriigol.

Țipândmereu,

Cuzborulgreu

Săpiară...

Prinsomnulmeu

Țipândmereu.

Săvădînvis

Pecerdeschis

Pringene

–Tainictrimis–

Săvădînvis

SteauaHesper

Urcândpecer

Alene.

Pe-adânculcer

SteauaHesper.

Vladplugarul

Suntunplugar,măcheamăVladNicoară; Amfaţăasprăşităiată-nlemn, Desatulmeumăleagăstrânsosfoară

Deţarinăşisapameadelemn.

Eunucunoscsubcerdecâtpământul

Mainegrucaopâinedesecară.

Dă-mi,Doamne,să-micaleascălegământul

Unplug,doiboişibraţulcareară.

Lasimandre

Surlacourdumonastèrej’ouvrelevasistas Commesurmonâme,ainsiquej’aisongé.

Lesilenceestdepierre:unépicéa, Lafeuilleparlapleineluneestfigée.

L’églisedepoutress’estprosternée Commedevantuneicôneauprèsdela premièreétoile.

Unangetelunnuageéloigné

Appuyéauxmontagnesapriésurunetribune d’orgueliliale.

L’humains’estéteint,lesonoreaexpiré Seull’ermitageetl’arbrevittoujours

Lesilenceducielaamarré

Lecouvercleauxastresd’acierlourds.

Maisunegoutteesttombéenet Brisantendeuxlemiroirdutemps

Etj’écouteaufonddemoietj’entendsdans l’abbayemuette

Lesfinesperlespleuvant.

C’esttasimandre!Sonbattementinitial Sousleciels’estprolongé,telunsoudain cordial.

Lalanternemagique

Surlaneigedudrapimmaculée, Dansl’ombrequiàlapiècesecheville, Lalumièrecommeunepoussièreasursauté Lorsqu’aouvertsablanchepupille

Lalanternemagique,quiregardedetravers Avec,commedansleconte,sonœilunique frontal, Desvoixd’enfants,danslaclairière, Desrirescristallinsàl’éclatbrutal.

Oùl’onajusteépoussetéunpeu, Versleseuildemauvedelablanchedemeure Surgituneterreancienneetsingulière.

Toaca

Pecurteamănăstiriiîmideschid, Capestevisulsufletului,geamul. Tăcereaedepiatră:unmolid

Şi-a-ncremenitînlunaplinăramul.

Bisericadebârnes-a-nchinat

Lasteauaceadintâi,calaicoană. Unîngercaunnorîndepărtat, Proptitdemunţiseroagăalbînstrană.

Ce-ioms-astins–ce-isunetamurit Trăieştenumaischitulşicopacul.

Tăcereaceruluiaţintuit

Custelegreledeoţelcopacul

Darclaropicăturăacăzut, Spărgândoglindatimpuluiîndouă–

Şi-ascultînpieptşi-audînschitulmut Mărgăritarelecumplouă.

Etoacata!Aînceputsăbată Subcer,prelung,cuinimadeodată.

Lanternamagică

Pe-omătulnepătatdepecearceaf, Înumbracese-ncheagăînodaie, Atresăritluminacaunpraf Cândşi-adeschispupilaeibălaie.

Lanternamagică,privindpieziş, C-unsingurochiînfrunte,ca-npovesteŞiglasuridecopiiînluminiş Derâscurat,ţâşnirăfărăveste.

Acolounde-afostdoarscrumulşters, Răsare-olumevecheşiciudată.

Lesjouesdupetitchaperonrougeviennent enfeu, Onl’aperçoitpresserlepasverslamaison d’hier.

Danslaquelledoucementgrand-mèrela guette

Parmilecherpassé,parmilatemporelle vapeur Jeresteencorepourobserverladisparition lentedelafillette.

Envainj’essaieleloquetfermé Qu’ouvriraitn’importequelgamin…

Àtraversletempslechaperonrouges’enest allé

Tandisqueleloupgrisdemeuresurle chemin.

ScufiţeiRoşii-iardobrajii-nmers, Ovezizorindsprecasade-altădată.

Sprecasaalbăşicunalbă-nprag Încareoaşteaptăblândbunica–

Prinfumulvremii,printrecutuldrag, Maistauprivindcumpierelinfetica.

Zadarniccerczăvorulferecat

Pecaretotcopilulîldescuie...

PrinvremiScufiţaRoşie-aplecat Şilupulsurmaistăpecărăruie.

Păstorionian

Surlaplagearc-en-cieloùsontlesflots Rondsdel’océanantédiluvien, Jelevois,couchésurlecôté,dedos Etsoncorpsnucoulédansl’airain.

Laflûteportaitàseslèvresdesappelsd’avril Perduscommelessonsd’unefontaine. Deschèvrespaissentsurlescollinesstériles Depierresouslafournaisecéruléenne.

Letempss’estpétrifié,sculptural, Maisletroncd’unpinatressailli, Sousl’écorcequidévoileunepoitrine virginale Etunsoupirauxpleursassourdis.

Tandisquesurlamerlimpidedanslaquelle Àtraverscoquillagesetalgues,lepoissonfuit puisrevient, Mystérieusementdesombresvivesserévèle Undieusilencieuxcommeundauphin.

Peplajă-narcdesoare,undemarea

Cuvalrotunddemiideaniastat, Îivăd,lungitpe-orână,doarspinarea

Șitrupulgolînbronzturnat.

Dinnaiulduslagură,apriline Chemărisepierdcusunetdeizvor. Pasccaprepeuscatelecoline Depiatrăsubazurdogoritor.

Șivremeaaîncremenitsculptată, Dartrunchiulunuipinatresărit, Subcoajădezvelindunpieptdefată Șiunsuspincuplânsînăbușit.

Pecândînmarealimpede,încare

Prinscoicișialgepeștiifugșivin, Misteriosdinumbreviirăsare

Unzeutăcut,caundelfin.

Traducerede Gabrielle DANOUX

Lecția de anatomie șicursulscurt deistorieasculpturii

Antropomorfismul l-a făcut pe om să încerce să producă și să exprime naturalul și supranaturalul prin propria-i fire și, astfel, el a neglijat viața materiei...

ConstantinBRÂNCUȘI

Moartea subită a lui Ion Georgescu îl aducepeWladimirHegelcaprofesor dedesenșimodelajlaȘcoaladeArte Frumoase, iar Constantin Brâncuși devine studentulacestuia.Cudoarcâțivaanimaidevreme, darlaȘcoaladeArteșiMeserii,Hegelîlavusese elevșipeDimitriePaciurea,careîncepesăfrecventezeAcademiaJuliandelaParisexactînanul încareBrâncușiseînscriecastudentlaclasade sculpturăaȘcolii...bucureștene.Deșiseacceptă înmodnatural,caorealitatedelasineînțeleasă, faptul că Paciurea și Brâncuși domină autoritar sculpturaromâneascăși,încazulceluide-aldoilea, și pe cea mondială din secolul al XX-lea, nu s-aanalizatsuficientrelațiaacestoracuprofesorul lor inițial, cu Wladimir Hegel, considerându-setacitcăînnoiriledeviziuneșidelimbajpe care cei doi le-au adus în sculptură, cu atâta energie, se datorează mediului parizian în care aceștias-audezvoltatulterior,mediucăruiaise adaugă, indiscutabil, propriile lor calități, puse învaloare princercetarea implicită a actului de creațieșiprindinamicafireascăaoperei.

Nu se știe ce lucrări a făcut Paciurea sub îndrumarea lui Hegel, fiindcă nicio lucrare din intervalul1890-1894nuestecunoscută,însă,în ceea ce-l privește pe Brâncuși, lucrările lui din studențienudoarcăsuntcunoscute,dar,înparte,suntfundamentalepentrupropria-icreațieși pentru evoluția ulterioară a statuarului însuși. Dincolodeperformanțelepersonale,Brâncușia avut indiscutabil o relație directă nu doar cu

profesorul și, prin fiica acestuia, cu întreaga familie,cișicuartistulWladimirHegel,astfelîncât o întrebare elementară se naște oarecum de la sine:ceaînvățatConstantinBrâncușidelaWladimir Hegel și ce sugestii i-ar fi putut oferi studentului opera efectivă a sculptorului? O incursiune, oricât de sumară, în creația lui Hegel ar fi în măsură să furnizeze măcar începutul unui răspuns, iar surprizele pe care le oferă o asemenea indiscreție ar putea fi, la rândul lor, maimultdecâtsemnificative.

WladimirHegelesteclasatistoricfieînspațiulstilisticalneoclasicismului,fieînacela,mult mai comod, dar și mai vag, al academismului, ceeacesimplificăoricetentativădeanalizăformală, cele două perspective în care este privit rezumându-se mai curând la definirea unui set de principii previzibile și cu o aplicabilitate largă.Însă,dincolodeclasificăricomode,operalui Hegel, vastă și diversificată, nu poate fi citită printr-o grilă unică, fiecare lucrare a sculptorului, pe lângă datele generale, cum ar fi apartenențalafigurativșiîncadrareaîndiversegenuri ale sculpturii – portretul, compoziția, alegoria etc. –, poate fi citită și analizată într-un dublu sens: pe de o parte, prin viziunea autorului și prin temperamentul său artistic, și, pe de alta, prin scopul și prin destinația acesteia care, de multeori,excedeazălibereiexprimări.

Privită astfel, imaginea artistului nu este unastereotipă,prefabricatășiapoimutatădela olucrarelaalta,cieaseceredescifratămaicu-

Pavel ȘUȘARĂ

rând în transparența lucrării, în datele funcției acesteia,darșiînexigențelecomanditarului.Dacă Bustul lui Mihail Kogălniceanu, Statuia lui Vasile Alecsandri și Bustul Reginei Elisabeta se înscriu în stilistica unui clasicism generic, prin planurilemari,prinfixareaîntr-oatitudinetipică,fărăangajareauneistăripsihologiceparticularizate, dacă statuia lui C. A. Rosetti invocă un realismdescriptiv,cuoinsistențăpânălailuzionism asupra detaliilor, trei dintre lucrările sale cunoscute,fărăapărăsicutotuldatelestilistice generale,aceleacaredefinescansambluloperei, iesatâtdinconvențiaclasicizanto-realistă,câtși dinexigențeleunuicomanditarinvaziv.Acestea sunt Statuia lui Dinicu Golescu, Bustul lui Miron Costin și Monumentul lui Miron Costin delaIași. Celetreilucrărievadeazădinconvențiagenerală a operei lui Hegel și inaugurează, pentru sculpturaromânească,oînțelegerenouăastatuarului și o abordare stilistico-formală modernă, care, prinrelațiadirectăasculptoruluicuPaciureași cu Brâncuși, pot sugera traseele de evoluție a sculpturiiromânești,șinunumai.

Statuia lui Dinicu Golescu,construitădinvolume puternice și din planuri ample, sugerând drapaje grele și sumare, este, prin atitudinea statică, austeră, de un evident hieratism, prima tentativă a sculpturii noastre de a valorifica sugestia iconografică bizantină, de a conferi tridimensionaluluioanumecomponentăstilisticăde facturăorientală.Acestenunț,izolatșisumar,va deveni,dacănusursadirectă,oricumidentificarea unei posibilități de localizare răsăriteană a sculpturii, în contradicție cu întreaga istorie a statuaruluiclasic,pecareovorexperimentatrecător atât Paciurea, în Madona Stolojan (1912), cât și Brâncuși, în Rugăciunea, dar, în cea mai mare măsură, în cuprinsul întregii sale opere, GheorgheAnghel.

Bustul lui Miron Costin,ceade-adoualucrare dintre cele amintite, sincronizează expresiv sculpturaromâneascăamomentuluiatâtcuimpresionismul rodinian, prin modelajul vibrat și voluntar,câtșicuoanumităvariantăaexpresionismului, prin agitația compozițională și prin pregnanța psihologică. Concentrarea evenimentelorcompoziționaleșiexpresiveînspațiulfron-

tal, delimitate printr-o elipsă care le identifică oarecum exacerbat, premerge stilistic și formal celebra lucrare Pan a lui Dimitrie Paciurea, elementele individualizatoare fiind evidente, dar structura lorcompozițională și cumulul de evenimente expresive apropiindu-le semnificativ, chiar dacă cea dintâi este o glosă pe marginea portretuluipropriu-zis,iarceade-adouaoproiecție mitologizantă de factură romantico-simbolistă.

Și, în fine, cea de-a treia lucrare atipică, poatecapodoperaluiHegel, Monumentul lui Miron Costin, o structură plastică paradoxală care, deși reprezintă cudetaliiputernice unpersonaj cu o identitate certă, respectând toate regulile genului,este,înesență,odemonstrațieexplicită de limbaj și de tehnici sculpturale, mesajul direct fiind acela, de o modernitate indiscutabilă, că nu sculptura reprezintă unpersonaj, ci, dimpotrivă, că limbajul și codul artistic instituie o realitate pe care privitorul o validează prin însușiactulpercepției.

Dacă se pot asocia aceste episoade ale sculpturiiluiWladimirHegel –căroraliseadaugă,inevitabil,acțiuneasapedagogică–curevoluția pe care cei doi elevi ai săi, Paciurea și Brâncuși,auprovocat-oînistoriasculpturiișiîn viziunea tradițională a statuarului, analiza a ceea ce s-a petrecut ulterior capătă o dimensiune nouă. Ea nu relativizează în niciun fel performanțeledirectealecelordoisculptori,darextinde spațiul de lectură și face posibilă observația că începuturile sculpturii românești sunt, până la un punct, sincrone și compatibile cu marea schismăcaresevaproduce,curând,înînsășicivilizația tridimensionalului. Dar dacă această ruptură poate fi, chiar și a posteriori, descifrată prinsemnalelesubtiledejaamintite,Constantin Brâncuși, proaspătstudentla clasa lui Hegel,se întoarce, prin probele canonice ale programei destudii,cătreoriginilemajorealesculpturii,iar acestea nu puteau fi găsite decât în marile momentealestatuaruluiclasic.

De altfel, chiar rigorile pedagogice prevedeau studiul după antic,adicăobligativitateaînsușiriidecătrestudențiatehnicilor,aviziuniiși arepertoriuluideformepecaresculpturaclasi-

că,ceagreco-romană,lefixaseaproapeaxiomaticînmemoriaculturalăaEuropeișipeceamai înaltătreaptăasistemuluidevaloridinierarhiile academice. Pentru tânărul Brâncuși, această întoarcere la originile clasice ale sculpturii este maimultdecâtunsimpluexercițiudeatelier,fiindcă, simultan cu acest „studiu după antic”, el îșipropune,maimultsaumaipuținexplicit,dar logicalucrărilorosusțineindubitabil,ieșireadin previzibilulformeloristoricizateșiidentificarea unor noi modalități de a înțelege și de a interpretatridimensionalul.

Dealtfel,tânărulBrâncușinicinuintrăconfortabil în conturul obișnuit al studentului, și pentru că el avea deja însușite, încă din Școala deArteșiMeserii,toatedeprinderileșiabilitățiletehnice,darșidinpricinafaptuluicăaspirațiileluidepășeaucumultnivelulunuistudentaflat înprimulsăuandeatelier.În1899,laniciunan încheiatdelaînscriere,eldejapropuneolucrare Comisariatului General al României pentru Expoziția Universală din anul 1900 de la Paris, lucrare finalmente respinsă de către juriu, dar importantă, în context, nu este atât acceptarea sauneacceptareaacesteia,câtconștiințadesine asculptoruluișidorințaluideaintrapemarile circuite ale acțiunii și ale vizibilității publice, avânddejaproiecteartisticecaredepășescsimplul statut de student aflat încă la începutul obligațiiloracademice.

Dealtfel,primaluiparticiparelaoexpoziție avusesedejaloclaCraiova,înParculBibescu,în 1897, unde a expus întâia sa lucrare definită, Bustul lui Gheorghe Chițu,iarîn1898,cucâteva zileînaintedeCrăciun,obțineunpremiu,o Mențiune onorabilă, pentru îndemânarea cu care a realizat un portret „după antic”, anume Bustul lui Vitellius.Pesteîncăunanșijumătate,îniunie 1900, obține Medalia de bronz pentru Moartea lui Laocoon, unaltstudiu„după antic”, și încăo Mențiune onorabilă, de data aceasta pentru studiul de anatomie și „după natură”. Este de remarcat cu maximă atenție această implicare puternică a lui Brâncuși în ceea ce ar părea, la primavedere,studiuldeatelier,dar,laolectură mai atentă a acestor evenimente, se poate observalesnefaptulcătânărulsculptorintrădecis

înceeaces-arputeanumi,fărăezitări,chiar proiecte personale. Practic, prin depășirea acestor primeetapedestudiu,elîșiînsușește,consumă șidepășeșteovârstămajorăasculpturii, vârsta ei clasică, la care va reveni, dar într-o variantă complettransfigurată,doarcumulțianimaitârziu.

Înacestmoment,Brâncușinufacedecâtsă intre, cultural, într-un scenariu al firii, acela în care embrionul, adică individul, trece succesiv printoatestadiiledeevoluțiealevieții,pentrua se găsi, la capătul acestuitraseu repetitivîn raportcufilogeneza,îndateledeplinealepropriei identități.Unsingurpasmaiaredefăcutpentru aconsuma,exacerbatșidefinitiv,șiceamaiimportantăîncercareînceeacepriveșteesențaînsășiastatuarului,iaracestpasîlvarealizașica o consecință firească a ceea ce făcuse până acum, dar mai ales pentru ceea ce avea el să anunțe de fapt, îmbinând, aproape neverosimil, într-o sinteză paradigmatică pentru viziunea sa ulterioară,studiul„dupăantic”cuobservațiadirectă„dupănatură”.AdicăîlcombinăpeHermes (sauAntinous)delaMuzeulCapitolindinRoma cu studiul anatomic direct, la masa de disecție, sub îndrumarea profesorului dr. Dimitrie Gerota,încelebrulsău Ecorșeu

Jupuireasculpturiiclasice,denunțareafigurativismului antropomorf prin exacerbarea lui până la visceralitate sau chiar până la eviscerare, radicalizarea antropomorfismului până la străpungereacarcasei,pânălaprivireapedinlăuntru, suspendarea limitei dintre statuie și cadavru, iată momentul încare Brâncuși pune, de facto, piatra tombală peste câteva mii de ani de statuarmimetic,antropocentric,captivîntrefascinația anatomică și idealul moral ale unei lumi puternic ancorate înmaterialism și învanitatea eternizării, a perpetuării corporale, fie și prin transferul cărnii efemere în conserva glacială a mineralului.Odatăcu Ecorșeul,sculptorulînchideuncapitolmajoralopereisale,chiardacă,la o privire sumară, totul ar părea doar banala epuizare a unui ciclu didactic. Cronologic, chiar astaseșiîntâmplă,fiindcăînanul1902elîșiîncheiestudiilelaȘcoaladeArteFrumoase,înlunaseptembrieobținândșidiplomadeabsolvire.

Înacelașian,darpuținmaitârziu,realizează la Craiova Bustul lui Ion Georgescu-Gorjan, protectorulșiprietenulsău,iarcuaceastălucrareîșifaceșiintrarea,celpuținaparent,înclimatul previzibil al epocii, în acela marcat de un academism sobru, aliniat tendinței europene medii,darșiadecvatpiețeișisensibilitățiiromâneștiimediate.

Dovedindsuficientecalitățiprinceeacefăcusedeja,darmaialesprinprobadesobrietate șiacuratețepecareadat-ocuportretulluiGorjan, sculptorul, susținutde dr. Gerota, primește, în1903,șiprimasacomandăpublică, Bustul generalului Dr. Carol Davila, întemeietorul sistemului sanitar românesc, pentru Spitalul Militar dinBucurești.RealizatînaceeașiperspectivăesteticășiformalăcașiportretulluiGorjan,darcu un plus de solemnitate și cu un accent mai puternic pe recuzita academistă, Bustul lui Davila încheie o a doua experiență brâncușiană, aceea încarenu-șipuneînvaloareideilepersonale,nu face niciun gest novator, dar prin care își demonstrează, cu o maximă exigență, profesionalismul și pregătirea pentru intrarea deplină în spațiulsculpturiiromânești.

În același an expune la Ateneul Român

Ecorșeul, această lucrare unică și neobișnuită, carerămânelapolulopusfațădeceledouăportrete, iar Societatea Elevilor de la Belle Arte intervinepelângăMinisterulEducațieisăoachiziționeze,ceeaceseșiîntâmplă.Acestepisodeste dovada indiscutabilă că, din toată creația lui Brâncușidepânăînacestmoment,nuportretele canoniceșiireproșabilrealizateauatrasatenția, ci această bizară jupuire a lui Hermes (Antinous!),aceastăhermeneuticăaanatomiei,încare acuratețea halucinantă a detaliului, submersiaînmecanicaultimăacorporalității,searmonizeazăîntr-unmoduniccuviziuneaînspațiuși cumărețiaatemporalăaarhitecturiiumane.Generațiatânărădeartiști,studențiidelaBelleArte,darșielitaculturalăamomentului,auintuiția unei lucrări de artă neobișnuite și a unui momentde creație major, pe care, înmodevident, nuaveaucumsă-ldescifrezelanivelulimplicațiilorulterioare,darpecareîlrecunoscșiîladmirăinstinctivpentruelînsuși.

Așezat între două forțe, captiv în spațiul uneidubletentații,întreprobaseverășiriscantă a Ecorșeului și siguranța confirmată a drumului marcatprinceledouăbusturi,ConstantinBrâncușialegelibertatea.Iaraceastăalegerenueste doarometaforă,cișiodecizieefectivă,aceeade a părăsi intempestivRomânia și, odatăcu ea,și posibileledilemelegatedeopțiuneapentruocalesaupentrualta.

În anul 1904 pornește spre Paris prin EuropaCentrală,iaracestdrum,careastârnitnenumărate pasiuni în exegeza brâncușiană de facturăromantico-mitologică,are,înesență,mai curând configurația unui itinerariu al cunoașterii, a unei călătorii inițiatice de calfă medievală decâtexpresialiniarăaunuitraseuturisticmodern, la extremitățile căruia se găsesc, laconic, doarunlocdeplecareșiunpunctdesosire.Este greu de bănuit, dar și imposibil de știut, care a fost impactul interioral acestei călătorii asupra lui Brâncuși, însă, în mod cert, experiențele de viață legate de acest eveniment, acelea ale orașelorprincareatrecut–Budapesta,Viena,München, Zürich, Basel etc. –, vizita la Academia de Arte Frumoase din München, inclusiv o îmbolnăvire severă și o recuperare dificilăîntr-o mânăstire de maici, au adunat fapte, au decantat gânduriși,înmodevident,augeneratșiauclarificatidei.

Cert este că, în datele unei geografii propriu-ziseșicadinamicăefectivăînspațiu,elface acest lung drum din Orient spre Occident, iar, odatăajunslaParis,înlăuntruluneinoigeografii spirituale,prinacțiuneasaîntr-unspațiucareîi oferăoaltăviziuneasupralumii,elîncepesărefacă,încetulcuîncetulșide-alungulîntregiisale vieți, drumul invers, dinspre Apus înspre Răsărit.FaptulcăOccidentuldevineApus,iarOrientuldevineRăsăritnuestedoarosimplădiversificare lexicală, ci sugestia unei schimbări profundeșiradicaledesens.

(fragmentdinstudiul Constantin Brâncuși, un sculptor de la Răsărit)

Cânteculcucului

Ștefan MITROI

AmuritprofesorulStanomir!

De data aceasta era adevărat. Mai murise de câteva ori, pentru a reveni dupăaceealaviață,careîiplăcea,orices-arspune,maimultdecâtmoartea.

Daniel Vânătoru, directorul Muzeului Literaturii, aflat chiar pe strada pe care locuise defunctul,și-aadusamintede vremeacândacesta pleca dimineața la Universitate, unde era profesordedrept,lavolanulprimeisalemașini,oDacienounouță,pecareînvățases-oconducălabătrânețe,cupuțintimpînaintedeaieșilapensie. Elerasimplumuzeografpe atunci. Și poetîncepător,cumfusesecândvași profesorul, care devenise, odată cu trecerea timpului, unul dintre cei mai cunoscuți scriitori din nordul țării, egalând și chiar depășind notorietatea juristului cu acelașinume.Darcașofereraabialaînceputde drum.Șiașaaveasărămânămereu.

Vânătoruștialaceorăplecadeacasă,șiieșeaînpoartamuzeului,nuneapăratrepede,pentru că profesorul nu depășea niciodată, când se aflavolan,vitezamersuluipejos.

Cândajungeaîncapătulstrăzii,opreamașina,coboradelavolanșiseuitalung,însusulși-n josulbulevarduluipecaresegăseaUniversitatea.

Apoiseurcaînmașină,virândladreapta.Darasta numai dupăce se asigura că nu vine, nici din vale, nici din deal, nimeni. Aștepta până vedea șoseaualiberă.Numaiatunciaveacurajsăiasăîn bulevard.Cumîlprețuiacapoet,tânărulmuzeografn-apovestitnimănuidespretoateacestea.

Peste ani, când Stanomir a început să facă glumecumoartea,directorulMuzeuluiLiteraturii și-a dat seama că nu era vorba despre asta. Exista o strânsă legătură între prezent și trecut,

profesorulsetemeasăiasădintr-odatădinviață, repetândobiceiuldepevremuri,atuncicândtrebuiasăiasăcumașinaîntrafic.Voiamaiîntâisă vadăcum e. D-aia nueraudefinitivemorțile lui. Cânds-asimțitpregătitsămoarădetot,chiarastaafăcut,n-amaistatpegânduri.

Aflând c-a murit și că urma să fie înmormântat a doua zi, Daniel Vânătoru se întreabă dacăn-artrebuisăparticipeșiellaînmormântare.Eraunuldintrereprezentanțiidefrunteaiorganizației scriitorilor din localitate. Familia defunctuluiseferisesăimpliceorganizația.Familiile, mai bine zis, pentru că Stanomir avea două, ceadeacasă,șiceadelauniversitate,încareîși petrecuse cea mai mare parte din viață. Amândouădestuldeînstăritecasănu-șipunăproblemacosturilorpecarelepresupuneducereaunui omatâtdeimportantlagroapă.Organizațiascriitorilor,unfeldefamilieșieapentruceldispărut, nudădusenicimăcarunanunț,așacumseobișnuiaînastfel de împrejurări,încaresă-și exprime public regretul. Și asta, nu pentru că nu regreta plecarea de pe lume a decanului său de vârstă, ci pur șisimplu fiindcă nuse obosise nimeni să-i comunice asta. Niciunul dintre membriicelorlaltedouăfamilii.

Daniel Vânătoru aflase întâmplător.Văzuse trecând prin fața muzeului un flăcău cu niște prapuripeumărși-lîntrebaselacinemerge.

–Lamort!răspunseseacesta.

Ce mort? s-a întristat el brusc, știind că în celălaltcapătalstrăziilocuiabătrânulpoet,care totmureaînultimultimp,pentruaseîntâlnimai apoi cu el viu, prin oraș, așa cum se întâmplase

recent,cândstătuserănițeldevorbă,câtsă-lîntrebe cum o duce cusănătatea,iarel să-ispună

că bine, tocmai ce s-a apucase de-o carte nouă. N-am timp să mă îmbolnăvesc! În orice caz, nu acum!maizisese,înaintedeasedespărți.

– Domnul avocat Stanomir, veni dinstradă răspunsul.

Deci dumnealui era, va să zică! Își făcuse timpsămoară!Chiardetot.Șipoatechiarsănătos.Moarteanupreațineseamadesănătate.Mai ales când e vorba de oameni foarte bătrâni. Iar profesorulStanomireraunastfeldeom.

Nu era de mirare că murise, ci că nimeni dintre ai lui nu se învrednicise să facă lucrul acestapublic.Binemăcarcăn-apucaserăsă-lînmormânteze. Era normal să-l conducă și câțiva scriitori pe ultimul drum. Iar unul dintre ei să rostească un cuvânt de rămas bun pe marginea gropii.Nuoricine,maicuseamăîncazuldefață, cândaveasăfieprezentălacimitirobunăparte dinfloareaintelectualitățiilocale.Eraînjocprestigiul breslei lor. Vorbitorul nu putea fi decât unul dintre autorii ceimai prestigioși. De preferatunpoet,așacumfuseseînsușidefunctul,cum încă mai era, pentru că se ducea omul de pe lume,darcărțilesaledepoezierămâneau,pânăle veneașilorrândulsămoară,iarastaseîntâmpla doar atunci când se așternea praful pe ele, iar numeleautoruluisecufundaînuitare.

DanielVânătoruseoprilanumeleluiMihalache Neamțu. Era cel mai important poet din oraș.Ziceauuniicomentatori,nufoartemulți,că șidințară.Nudinceaîncaretrăisepânădecurând,fuginddinceadeaici,înaintederevoluție, pentru a se întoarce, după zece ani de absență, înapoiacasă,undeîieralocul,pecarenuîndrăznisesă-locupenimeni.

Laauradepoetcesebucuradeolargărecunoașterenațională,seadăugașiceadefostdizidentpolitic.Chiarmortularfizis,dacăeraîntrebat, că Mihalache Neamțu era cea mai bună alegere pentru cuvântul de adio. Nu atât pentru el,carenumaiputeasăaudănimicdinceaveasă spună acesta, cât pentru imaginea branșei din carefăceauamândoiparte,adicășivorbitorul,și defunctul. Erau îngropați doar profesorul și juristul, poetul rămânea la suprafață. Nu știa nimenipentrucâtăvreme.Darastacontamaipuținacum.

Va accepta însă Mihalache Neamțu să vorbească?Căciera,caoricecreatordevază,unom dificil. Plus că le mai trăgea și la măsea. Nu era însă niciodată îndeajuns de beat, ca să nu poți conta pe el, dar nici îndeajuns de treaz, ca să fii sigurc-opoțiface.

Vânătoru îl sună ca să tatoneze terenul. Spreuimirealui,ConuMihalache,cumobișnuiau să-i spună prietenii, îi răspunse din prima. Dar maiuimitordecâtastafufaptulcăziseda.Adică eradeacordsăspunăcâtevavorbedesprepoetulStanomir.

– Atunci, îngăimă directorul muzeului, abia reușind să-și stăpânească bucuria, ne vedem mâinelacimitir.

– Când? zise de la celălalt capăt al firului Neamțu.

– Pe la 11. La intrare. Sau mai bine peste drum.La Mai bine aici decât dincolo

–Astavoiamsă-țipropunșieu.Înfațacârciumii.

A doua zi, ajuns în locul unde stabiliseră, Vânătoruîlcăutăcuprivireapecelebrupoet,dar nu-lvăzupenicăieri.Ce-idrept,încănusefăcuse ora. Mai erau câteva minute până atunci. Timp suficientpentrua-șiîndulcistareadetristețe,fireascălaevenimenteledefelulceluilacareurma să participe, c-o vodcă mică. Așa că întrăiuteîn localuldealături.Casăvezi,ConuMihalacheera înăuntru.Trecuselaaldoileapăhăreldevodcă

– Ar trebui să ne grăbim, spuse directorul muzeului,dupăcedădupaharulsăupegât.

–Încăunulșimergem,ziseNeamțu.Trebuie să-mi fac curaj. E prima oară când vorbesc la unmort.Știaicămi-afostprofesor?

–Nu!

–D-astaamșiacceptat,săștii.Pluscănue tocmairăucapoet!Tucecrezi?

–Credcăechiarunpoetbun!

– Da!Aidreptate.Propunsăbemșipentru sufletulluiunpăhărel.

–Încăunul?sesperieVânătoru,privindîngrozitlaceas.Sefăcuseora11șijumătate.

–Ultimul!încercăsă-llinișteascăMihalache Neamțu.

Pe la 12 fără un sfert, intrară în cimitir, îndreptându-sesprecapelaundeașteptau,înain-

tedeîngropăciune,decedații.Găsirăcapelagoală.Morțiiplecaseră,urmațideceicare-iînsoțeau, spregropileceleeraudestinate.

Văzurămaimulteconvoaiefunerarepealei. Care era al profesorului Stanomir? Cel mai numeros,îșiziserăei,șipornirăîndirecțiaacestuia. Tocmai se pregăteau să vâre sicriul în groapă MihalacheNeamțusecocoțăpeunmormântdin apropiere, ca să poate fi văzut de toți cei prezenți,șiîncepusăvorbească:

– Îndoliată adunare, țipă el peste capetele acestora,nedespărțimazideunomcares-abucuratdinplindeviață.Și-aiubitprofesiacapeo femeie. Și a iubit femeile cum niciun alt bărbat

n-aștiuts-ofacă....

Preotul ce stătea aplecat peste sicriu, cântând veșnica pomenire,se opri brusc, încercând săînțeleagăceseîntâmplă.

–CoaneMihalache,seapropieVânătorude faimosulpoet,șoptindu-irușinatlaureche:Nue mortulnostru!Și-lprinsedemână,trăgându-lde acolo.

– Cum nu? întrebă Neamțu, după ce se îndepărtară

–Pentrucăpecruceeratrecutnumeleunei femei.

Dădură, tot orbecăind pe alei, peste un alt convoifunerar.

– El trebuie să fie, conchise Neamțu. Cine altcineva să aibă atât de multe coroane la înmormântare?

Îșifăcucugreulocînfațășiîncepuiarășisă vorbească:

–Îndoliatăadunare,nedespărțimastăzide unomcareaiubitfemeile...Toatefemeilecei-au plăcut. De aceea putem spune c-a avut o viață frumoasăcumniciunaltbărbatn-aavut.

De data aceasta, era trupul unui bărbat în sicriul pe care groparii nu-l coborâseră încă în pământ. O femeie îmbrăcată în negru întoarse capulsprevorbitorulce-ipăreacunoscut,fărăsă știe însă cu adevărat cine este. Și mai cu seamă deundeapăruseacolo.

Eravăduvarăposatului.

DanielVânătoruînțeleserepedelucrulacestași-lsmulsepeNeamțudinloculundesepuse-

sepecuvântat,cerându-isăseoprească.Dinvorbit,nudinmers,bachiarsăgrăbeascăpasul,dacăvreasăscapenebumbăcitdeacolo.

–Niciăstanuemortulnostru?întrebămarelepoet,cândajunserăîncapătulaleii.

– Nici! spuse Vânătoru, uitându-se și mai îngrozitdecâtînaintelaceas.

–Uite-lcolo!seînveseliNeamțudinsenin.

– Unde? făcu directorul muzeului ochii mari.

–Pealeeacealaltă.

–Da,eleste,ziseVânătoru,recunoscându-i peuniidintreceiceseîndreptauspreieșireadin cimitir.Tocmaicel-auîngropat!

–Nu-inimic,rostiscurtcelălalt.Casă-idovedimcănusuntemsupărațipeelcănune-aașteptat, să mergem să-i spunem totuși ce aveam despus.

Și, luând-o de-a dreptul printrecruci, Conu Mihalache ajunse lângă mormântul proaspăt al poetuluiStanomirșizise,strigând,parcăpentru fisigurcăacesta,deșilipsitdeviață,îlaude:Îndoliatăadunare...Nedespărțimastăzi....

Era trecut de amiază. Odată cu glasul ușor pițigăiatalfaimosuluisăuconfrate,DanielVânătoruauzi,veninddinsprecrânguldinspatelecârciumii Mai bine aici decât dincolo, cântecul unui cuc.

Fotogramedinistoriafilmului românesc(I) O introducere

Cinematografulestesinguraartăaicărei părinţi,locşidatădenaşteresuntştiuţi şi recunoscuţi oficial: fraţii Auguste şi Louis Lumière, Paris, Salonul Indian al Grand Café, Boulevard des Capucines nr. 14, 28 decembrie1895.

Dar, până la a fi (şi) artă, cinematograful a fost – şi rămâne încontinuare – tehnică, ştiinţă, industrie.Dacăpentruaconstruiocasăpoţiapelalasimţulnaturalalproporţiilor,dacăpentruo statuiepoţimodelalutuldintr-orâpă,dacăpentru a desena e suficient peretele unei peşteri şi uncărbunedinvatră,dacăpentruadansapoţisă „asculţi” muzica interioară, dacă pentru a compune muzică e suficient să ai curajul de a psalmodia cu glas tare, dacă pentru poezie nu e nevoie neapărat de hârtie şi creion, pentru a face un film este nevoie inevitabil, în mod imperios de suport tehnic. Drumul până la fraţii Lumière nuafostniciscurt,nicisimplu.Poatecăeiaufost norocoşii unei loterii, dar acest lucru este mai puţinimportant.Vomfaceînrândurileurmătoareotrecereînrevistăamomentelorimportante careauduslaapariţiacinematografului.

Cumaibinede1000deaniînaintedeCristos,chineziirealizeazăpergamentedesenatecare la o derulare rapidă pun în evidenţă fazele succesivealeuneimişcări,aleunuigest.ÎnEuropa, abia în 1450 arhitectul italian Leon Battista Alberti realizează „camera lucida”, un dispozitiv careprinintermediulunuijocdeprismepermite reproducereaconturuluiunorobiecteproiectate peohârtie.Printremultelesalepreocupări,LeonardodaVincistudiazăşidescompunereagrafi-

că a mişcării oferind la 1500 prima descriere tehnică a „camerei obscure”, explicată îndetaliu aproape60deanimaitârziu,în1558,deunalt italian,GianbattistadellaPorta.Cuunaportştiinţific înstudierea descompunerii luminii, a duratei persistenţei retiniene, a suprapunerii impresiiloropticeperetină–importanteînrealizarea practicăaunuiaparatcaresăcaptezeșisăredea mişcarea–,auvenitînsecoleleurmătoarenumeroşi alţi oameni de ştiinţă: Isaac Newton, matematicianul şi fizicianul francez Patrice d'Arcy, medicul englez Peter Mark Roget, fizicianul Michael Faraday, fizicianul belgian Joseph Antoine Ferdinand Plateau ş.a. La începutul secolului al XIX-lea,maiprecisîn1826,francezulJosephNicéphore Niepce realizează prima fotografie, adică reuşeşte să fixeze pe o placă sensibilă imaginea formată în interiorul unei camere obscure, după o expunere care a durat aproximativ opt ore. În anii următori conaţionalul Louis Jacques MandéDaguerreperfecţioneazăprocedeulşirealizeazăîn1837primuldagherotip,adicăofotografie obţinută prin fixarea imaginii cu ajutorul uneicamere obscure pe oplacădecupruargintată, sensibilizată cu vapori de iod și de brom. Primele fotografii pe hârtie sensibilă sunt realizateîn1839decătreenglezulWilliamHenryFox AlbotşifrancezulHippolyteBayard.În1847,un altNiepce,NiepcedeSaintVictor,descoperăprocedeul fotografic cu plăci de sticlă, pe care substanţele fotosensibile sunt fixate cu amidon sau albumină. Epoca fotografiei începe cu adevărat însăîn1851,odatăcuideeatehniciiclişeelorcu colodiuumed,uşordedevelopatşidemanevrat.

Ioan-Pavel AZAP

Să mai precizăm că primul obiectiv fotografic conceputmatematicşiprimulaparatdefotografiat metalic sunt realizate în 1840 de austriacul PeterWilhelmVoigtländer.

Îndeceniile următoare impunerii fotografiei au fost construite, unele şi brevetate, numeroase aparate de sinteză a mişcării, de surprindereşi redareaacesteia,precursoaremaipuţin inspirate – sau ai căror inventatori nu au mai avutrăgazuldealeperfecţiona–aceluialfraţilor Lumière: cinématographe-ul. Denumite Fantascope,Phantasmascope,Zootrope,Daedaleum, StérÙoscope, Phénakistiscope, Stéréofantascope sauOmniscope,astfeldeaparatesuntcreate,independentuniidealţiidarporninddelaaceeaşi idee sau principii de: Simon Stampfer şi Franz FreiherrvonUchatius (Austria),PeterMarkRogetşiWilliamGeorgeHorner(Anglia),HenryDumont(Belgia)ş.a.m.d.Foarteaproapedecinematograful cunoscut azi a fost Louise-Aimé-AugustinLePrince,unfrancezcarebreveteazăînSUA, în1888,ometodăşi unaparatpentruproducereaimaginiloranimate,darmoarteaprematurăa acestuia, în 1890, amână, probabil, momentul lansăriicinematografuluiînviaţapublică.ŞiEdisonafostpreocupatdeaceastăinvenţie,careîn 1889reuşește,porninddelaoideeasaconcretizată de colaboratorul său William-KennedyLaurie Dickson, înregistrarea gesticulaţiei unui omgraţieaşa-numituluiKinetographcucilindru. Trebuie spus că denumirea de cinematograf/ cinématographe nu aparţine fraţilor Lumière, ci aşa a fost numit în ianuarie 1892 aparatul de cronofotografieinventatde francezul LeonBouly.Edisonestefoarteaproapedeadalovitura,în decembrie 1892 începe construirea unui studio propriuîncareDickson,înanulurmător,vaturnacâtevazecidefilmepentruKinetoscope.Vândut în SUA în 1894, Kinetoscope-ul va avea un maresucces:în14aprilie1894,laNewYork,pe Broadway, se deschide primul Kinetoscope Parlor, practic primul cinematograf din lume, dotat cuzeceaparate.DarKinetoscope-ulareşiunmarehandicap:permitedoarvizionareaindividuală auneibuclecerepetalanesfârşitacelaşi„film”.

Familia Lumière – Auguste tatăl şi Auguste şiLouis,fiii–eraproprietarauneiuzinedinLyon careproduceamaterialfotografic,cupreocupări

impuseşideafacereaînsinedeinovatori.Astfel, la 13 februarie 1895 ei brevetează „un aparat servind la obţinerea şi la vizionarea probelor cronofotografice” pe care-l vor numi, nu foarte originaldupăcumamvăzut, cinématographe.La sfârşitulanuluivaavealocînSalonulIndiandela GrandCafédinParisprimareprezentaţiepublică a cinematografului fraţilorLumière, reprezentaţie„cemarcheazănunumaiînceputulexploatării comercialeacinematografului,ciînsăşidatanaşterii sale. Pregătite pe parcursul anului 1895, prinproiecţiicucaracterdemonstrativşiştiinţific, printr-o publicitate discretă şi eficientă, având asigurate un repertoriu (în septembrie, fraţiiLumièredeţineaucirca80defilme),aparatajşipersonalcorespunzătorinstruit,proiecţiile dela«GrandCafé»aureuşitcuadevăratlansarea cinematografului.Dupăcereţetaprimeiproiecţii însumează abia modesta sumă de 35 de franci (chiriasăliierade30defranci),interesulsubital publicului ridică încasările la 2.500 de franci pe zi (preţul de intrare, un franc) şi determină extinderea programului până la 20 de proiecţii a câte20deminutepezi.«Principalulmeritallui LouisLumièreestenudeaficreatunaparatcare ofereaproiecţiisensibilsuperioareceloraleconcurenţilor,cideafifurnizatcinematografuluiun repertoriudecalitate,fărăechivalentînlume,şi careaexercitatasupramaseloroatracţieexcepţională[...]Lumièreascosaparatuldefilmatdin celulaîncareîlzăvorâseEdison;plimbându-lîn oraşeşiprinnatură,înregistrând,vântul,soarele, fumul, praful, trăsurile, copiii jucându-se şi părinţiiuimindu-sedejoacalor,Lumièrearealizat unpasconsiderabilînfotografiaanimată.Filmelesaleaudeschiscaleacomediilor,actualităţilor, documentarului»(G.Sadoul)”1 .

Şidupăacestmoment,28decembrie1895, concurenţa atâtîn planul perfecţionării cinematografuluicâtşi alafaceriiînsinecontinuă.Încă

fărăsăştiecăvadeveniaşapteaartă,cinematografulîşigăsisepărinţii,carel-auînregistrat

şi pe care el la rândul lui i-a legitimat – la starea civilă a invenţiilor care au schimbat radical şi pentrutotdeaunaexistenţaumană. (Va urma)

1 CristinaCorciovescu,BujorT.Rîpeanu, Cinema... un secol și ceva,București,Ed.CurteaVeche,2002,p.8.

Amuri dindragoste deviață

Treifilmesemnificativeaucuvântul Viața întitlușipropunpoveștidedragoste de neuitat, mesaj profund uman, emoțieputernică,umor,avândînspateunregizorde mare talent. Este vorba despre Itʼ s a Wonderful Life/ Viața e minunată (1946), de Frank Capra, cu James Steward, La vitta è bella/ Viața e frumoasă (1997),deșicuRobertoBenigni,și Zivot je cudo/ Viața e un miracol (2004)deEmirKusturica, cu Slavko Stimac. În ultimele două, dragostea este un strigăt de supraviețuire pe un fundalalrăzboiuluiistoric,estesinguracaleca-

La vitta è bella/ Viața e frumoasă (1997)

Regizor: RobertoBenigni

Scenariu: RobertoBenignișiVincenzo

Cerami

Imagine:ToninoDelliColli

Muzica:NicolaPiovani

Cu:RobertoBenigni,NicolettaBraschi, GiorgioCantarini,GiustinoDurano, MarisaParedes

re poate fi urmatăîncontextul alienator și dezumanizant: Al Doilea Război Mondial, în filmul italian, și războiul dinBosnia, încel sârbo-franco-italian. În filmul lui Capra, e un alt război, unul spiritual: eroul e gata să cedeze unui impuls de autodistrugere, dar dragostea pentru familie,înpragulCrăciunului,îlreaducepecalea binelui,elalegeViața.Ceeacefaceposibilăapropiereadintreceletreifilmeeoviziuneprofundă despreViață:estecelmaimaredarimaginabilîn viața unui om, împreună cu dragostea familiei. S-arputeaadăugași Trenul vieții,din1998,allui Radu Mihăileanu, cu o idee destul de asemănătoarecuceadin Viața e frumoasă,launmoment dat,multmaiapreciatădecriticiidefilmamericani,dinpunctdevederecinematografic,dar,cu toate acestea, fără mesajul profund și trainic al filmuluiluiBenigni.

Filmul italianului are meritul de a pune în plan secund oroarea lagărului nazist din Italia, pentrucă,deșirealitateaeprezentatădestulde veridicprindecorșiprinapelulsentimental,că-

Raluca FARAON

trespectatori,laamintireadetaliiloristorice,totuși,nuacestaescopulfilmului.Mesajultransparentedatchiardetitlu: Viața e frumoasă.Unmesaj aproape mistic, neîndoielnic, mult mai profunddecâtamputeabănuilaprimavizionare.

maineobișnuitemomente.Eaestelafeldeinocentă,darșiintegră,precumel.Nuvaezitasăse căsătoreascăcuGuido,acceptândcamamasăo renege,vaurcadebunăvoieîntrenulîncarefamiliaeradeportatăsprelagăruldeconcentrare. Giosué, copilul lor, are ceva din încăpățânarea mamei,darșispiritulludicaltatălui.

Guido, personajul principal, este un chelner,unbărbatidealist,demulteori,cucapulîn nori,carevreasăajungălibrar,priceputlaghicitori, vesel, poate naiv, nu de puține ori. Providențaîlscapădinmulteîncurcături,deși,laprimavedere,edoarnoroculcelcareîlajutăsănu oîncasezecândfurăsistematicpălăriaunuinegustor,cândîlpuneînîncurcăturăpelogodnicul femeii de care s-a îndrăgostit, aranjând să i se spargă ouă în cap, când scapă ca prin minune dinșcoalaundeseprezentaseinspectorșiunde ține un discurs ridicol, absurd chiar, despre superioritatea rasei prin expunerea ombilicului săudeoperfecțiunerară.Ceeaceîlfacespecial nuestedoarinteligențasa,spiritulludic,ingeniozitateareplicilor,umorulextraordinar,dar,mai presus de toate, e inocența. O inocență dincolo de aiurelile sale, dincolo de șaradele pe care le provoacă. Este vorba despre inocența omului bun.NuenimicînGuidocoruptsaucujumătate de măsură. Este integru pe timpde pace, dar și petimpderăzboi.Altfelnusepoateexplicafaptul că îl iartă pe prietenul său, medic neamț, cu careseîntreceaînghicitori,atuncicând,înlagăr fiind, nu primește ajutor de la acesta, singurul motiv pentru care este căutat fiind obsesia neamțuluideadezlegaocimilitură

Guidoseîndrăgosteștedeofemeiebogată, căreiaîivaspune„principessa”.Întâlnirilelorau fostmereuatipice,elserăsturnapesteeaîncele

Deși pare o poveste incredibilă, ca într-un filmcuCharlot, Viața e frumoasă esteolecțiedespre demnitate, prin intermediul emoției specifice cinematografului. La ce folos realismul? Cu ceneajutăunscenariufidelistorieiconsemnate caungenocidgeneratdemegalomaniaunuidictator? De fapt, nu vom ști niciodată realitatea, suma istoriilor personale pe care nu avem cum săleintuim.Poatecăuniis-aurevoltat,auurât, poatealțiiauiertatșiaufostmântuiți.EsteevidentcășmecheriileluiGuidoînlagărpentrua-l convinge pe Giosué că sunt la un mare concurs pentru câștigarea unui tanc nu au fost posibile. Conteazăsimbolismullor:untatăfacetotulpentrua-șisalvafiuldelamoarte.Șiastaetotceea cecontează:nuRăulînsine,nunedreptateaasupraevreilor,cicumreacționeziînfațalui.Guido esteunmodeldepace.Câtl-arficostatsăîșiîntărâte unchiul când acesta se trezește cu calul vopsit în verde, pe care scria: „Cal evreu”? Ar fi putut să arunce injurii când căra nicovale, obligat de torționari. În schimb, face glume. Îi propune colegului, lui Bartholomeo, să își deschidă unmagazindenicovalecândvorieșidinlagăr.

Este întristător faptul că, în ciuda unor recenziielogioasesemnatedecriticiderenume,în frunte cu Roger Ebert, au existat critici americani,evreișicreștini,deopotrivă,carenuauînțeles mesajul profund al filmului. Au crezut că sunt duse în derizoriu subiecte sensibile legate de exterminarea evreilor în lagărele naziste și austrâmbatdinnasdincauzaagitațieiactorului, afeluluisăuclovnescdeafi.Puținisuntceicare au recunoscut influența lui Chaplin și a lui Fellini,peclovnultristevocatdeaceștia,puținisunt cei care au sesizat sâmburele de tragic din aceastăașa-ziscomedie.

Este un film pentru care îți trebuie discernământ.Șiomaredragostedeviață!

PetreIoanCREŢU

Poeme

Ceruldesuborașul dinnoi

deasupracerului

eorașul

l-amtotîmpinsînsus

pânăatușit

iardeasupraorașului

nuestenimic

chiarnimicnimic

niciploinicismog

nicipinguini

dincândîncând

cadinsenin

seînalță

înceruldesubnoi

tristeți uneorișifluturi

cenușiisauverzi

decupațialbastru

de-unbăiețel

dinfostelebalcoane

pierdutecândva

lazaruri deedilulșef

saudinresturile decer

existențanoastră

poatebucățile deoraș

șilacrimilevărsate

lamoarteaviolentă

aultimuluipoet

Cârciumacufrunze

jumătateroz jumătatealbastre

ocârciumăcaoricarealta

aflatălarăspântii

chiarlaintrareînsat

șicarevăzutădin-afară

nuspunenimictrecătorului

oricâtarfifostdeînsetat

înlocdefirmăavea

obucatădetablă

pecarescriacucretaapăsat

Cafebar

înăuntrudincândîncând

seîntâmplaulucruriciudate

cândscaunelecândmesele

oluaubruscrazna

treceauvâjâindînzbor

pedeasupranoastră

șiseînvârteaupânăamețeam

însatsezvonea

căbaruleocasăposedată

cinevamaideșteptdecâtnoi

ziceacevadeunportal

întrelumeadeastăzi

șilumeadealtădată

șinoirâdeamdeel

totuși,defiecaredată

cândnedezmeticeam

aveamimpresiacăstăm

cususulînjos

doarvodcadinpahare

știadrumulcorect

spregâturilenoastre

șitaremi-efrică

cășisoartalumii

afostcumvarăsturnată

iarlamineîncap

sigurși-afăcutcuib

ogaurăneagră

șide-atunciîncercmereu

săoscot

totdându-mipalme

dupăfiecarezbor

allucrurilordinbar

intraUrmuz

cuprietenulsăuStamate

ținândamândoi

câte-opâlnieînbrațe

șiaveaucapetelelăsate

greușinefiresc

pespate defiecaredată

aceștiaîlcertaupeproprietar

cădeceuitădeschisă

ușaceatainică

ușacareducespreneant

șieinumaipot

săseodihnească

chiaraudreptate

euncurentpeaici

maialescândselasănoaptea

că-țivinesăfugi

câtmaideparte

iarmieîmivâjâie demor

gauraaiablestemată

cuibărităpeșest

laminesubțeastă

hai,lasăvrajă

căeștidintopor îmiziseurmuzian

șilaureche distinsulRapaport cuochelariipenas

șicupantalonuldecatifea uitatdeschislaprohab

auvenitodatătreiîngeri târaucugreudupăei unhidrant hidrantuleraroz

șilegat cuniștelanțuri autrântitușacuzgomot

dupăceauintrat

apoiaucerutcevadebăut

eraucumplitdeînsetați

ne-auspuscăvin tocmaidinApus

șii-amcrezut

sperândzadarnic

că-irostdevreunșfanț proprietarulsăraculavea

doarvodcă

vodcăieftinăacrășirea

darpentruîngerii chiarn-acontat

aucerutsălisedea

câteohalbăîntreagă

atâtdetareerauînsetați

aubăuttot

caapoisăcadălați

pepodeauadepiatră

cânds-autrezit

abiaatunciaurealizat

căn-aucucesăplătească

așacăaulăsatzălog

hidrantul

l-aupusușorușorîntr-uncolț

canucumva

săsezădărnicească

tainiculdrumallumii

cătremoarte

șiauplecat

trântinddupăei

ușanăprasnic

curioșiamieșitșinoi

îngrămădițicutoții

și-abiaammaiapucat

să-izărim

cumseînălțau

păsăriiuțiîncer

cândne-amîntors amîncremenitbrusctoți

cârciumaînfrunzise

așadintr-odată

șitarene-amminunat

și-amplâns

pentrucăfrunzeleerau

jumătateroz

jumătatealbastre

s-afăcutbruscfrig

șine-amluatînspăimântați cutoțiiînbrațe

cândamuritproprietarul

oameniil-auvăzutcumseînălța purtândhidrantulprinsdespate cuobretea

Bluespentru hidrantulroz

decums-afăcutdimineață

m-amapucatsăvărs

fluturișialtechestiideștepte

îmiieșeauaburipegură

șiaburiiseloveauapoi deoglindamurdară

totîncercândsăpătrundă

înrostullumii

înrostulîntunericului

șialluminii

eramînacelașilocal

dedataasta

chiarlângăhidrantulroz

adormisemcumva

cumânarăsucităpemasă

șicufrunteasprijinită

pehalbaîncaremaierabere

șicarepuțeaaacru eramaroși-aveașimustăți

azinoaptelabar

avenitșimoartea

și-aluatobere

șis-aașezatlângămine

șinu-mimaiamintesc

cumde-amținut-odemână

ooră,oorășiceva ambăutamândoibere

înpaharealbăstrite dezgomotșifum

șii-amșoptit

toatănoaptealaureche

cuvinteporceștidebețiv

pânăcândluminat

ampuslatonomatomelodie

aluiTomWaits

HellBrokeLuce

căatâtaveau

și-aminvitat-oladans

edreptcă

mi-arfiplăcutmaimult

unblueslanguros

sădaumoarteapespate

s-o-ntindpedușumea

exactlângăhidrantulroz

darafostbineși-așa

jukebox-uleradefect

șirepeta

aceeașimelodiecântatădeWaits

amtotsmucit-opehârcă

maibinede-unceas

într-unfelderocknebunesc

săracadinneagrășicrăcănată

s-afăcutverdeîntunecos

și-a-ntins-odegrabălabudă

apoiaplecat

de-atunciîmibeautimpul

bereșivodcă

înaceeașicrâșmă

lamasadelângătonomat

dincândîncând

maitreceșimoartea

bagăcapulpeușă

audeTomWaits

seîneacăîntr-unlungoftat apoipleacărușinată

apăsatădegreulpăcat

Hidrantulînhârtie

rozși-ohalbă cubere

întunericscrumbere apoieudecupând cuarătătorul

siluetedefemeie

dinnimbusulcețos

fumulțigării

șitoatefemeileîmiieșeau recișistrăine

cernitepefațăcuverdeșigri

îmioprescdegetulbrusc

măridic

facsemnchelneruluișizic

ovodcăbăieteși-ohalbăcubere

neagrăsăfie

o,cummaiviermuiau

printremese

femeiledinfumdețigară setotroteauacum

înjurulmeu

așacummi-auieșit recișistrăine

negresăfie

seauzeaovoce

parcădedincolodemine

săaibăgulerspumos

șimustăți

șibarbă

șifață

curochiistrăvezii

fluturândpelângăele

șicufloriputrezite pictaterebele depictorulșchiop

plictisitcumva

darsigursperiat

plimbamcumintea lucruristupide

cârduridesilabe

și-unpumndepastile roz

printremesele

pătateșiele

nicinuștiucândte-aiașezatlângămine

daracumte-airidicatșiaidansat

șis-afăcutliniște

șimultîntuneric

șinuînțelegdece

apoiaiplecat

fluturândoeșarfă cufluturimari

apăcatșiavină

fumscrumbere

apoieudecupând cuarătătorul

siluetelehalbelordebere

șilunaaplonjat deoftică

șicuciudămareînele Doamne,cemaipleosc

s-aiscat

mi-emilădeja dehidrantuldincolț

acoperitcuohârtieroz

apoigândulbețiv

ochiulhulpav

vodcaieftină

șiea

totușiabiade

îmimairevin deșituchiaraivăzut

zeulînlănțuit

cumultătăcere

cuierburiuscate

cuspinișicudurere

șinul-aicrezut

Înziuacând

amtăcutbine

cuDumnezeu

șis-afăcutliniște

cândîmiamintescdecuvinte

îmiamintescdeplajadinEtretatsauDieppe dinNormandia

cupietrealbefrumoaseperfectșlefuite

șideDumnezeucuvântul

ampusunaînbuzunar

șiapoiamvăzutsemnul

nuluațipietresevanăruimarea

monDieu

amținutpiatra-npumnșipumnulstrânsîn buzunar

și

amavutcelmaifrumosgând

m-amhotărâtsăpuncuvântullalocînpiatră

săpictezceamaifrumoasăicoanăînpiatră

cumemoriaprunculuinenăscut

cuorbulapostolilorpeTabor

cutăcerea

cuvalul

peundeofi

Născutăîn25ianuarie1970,laMediaș.Aterminat Universitatea București, Facultatea de Chimie,undeimediatdupăabsolvirearămas ca asistent universitar. Studiile doctorale la Universitatea București și în SUA. A debutat editorial în anul 2020, cu volumul Metamorfoze și câteva păreri, Editura Coresi Publishing House; Premiul „Cristian Popescu” – debut,2020,alFilialeiBucurești–Poezie aUniuniiScriitorilordinRomânia.Înanul2022,la aceeași editură, a publicat Despre pierderi și regăsiri și alte păreri, pentru care a obţinut Premiul „Constanța Buzea”, Cartea Anului 2022, Centrul Cultural Ars Poetica. Are sub tiparvolumul de versuri Plânsul ierbii și alte năpaste.

poateamuitat-opeplajă sauînbuzunar sauînpumnulrămasstrâns

înDumnezeun-ainevoiedecuvinte

celmaimultîmiplace sătacbinecuDumnezeu

facețiliniște

văconjurfacețiliniște

încerclarândulmeusănuurlu debucurieîmivinesăurlu

Dumnezeulucreazălaolimbănouă cunoicuvintenoinouțe

Dumnezeulucreazălaunalfabetnou maipeînțelesuloamenilor.

Neîmpărtășanie

plângeraiul dindordeoameni.

Iulia NICOLAU-CREȚU

Primalecțiedezbor

zicaldădeseptembrielamalulmării

șiunsteagroșuuitatdeastăvară

urmăresczborulpuilordepescărușiajunși mari

uneorinătângdisperatrostogolindu-seîn mare

alteoricurajosîncercânddinrăsputerisă prindă

unvântbunsauuncurentsauobătaiede aripă

șirealizezcustupoare

șizborulseînvațăaripanu

puiulîșiștiearipacumeuochiul

existăunsimțesențialșiuitatalpropriului contur

secheamăaproapepoeticpropiocepțiunea

fărădeelne-amrisipine-amdezechilibra

fărădeeltrupulnostruarfiorbșimutfațăde elînsuși

puiuldepescărușîșiștiearipamaiabitirdecât noioameniimarginileșilibertățile

lecțiaastaamprimit-oîndarprinvedere lazidesărbătoare

cândunpoetdragmiePetreC prietencuNichitapetrecea lamalulmării

șim-amnimeritlângăei

șinuepoezie

șizborulseînvațăaripanu.

Scrisoarecătretine

baeștibanuești uneorininge-naprilie

apusrozprincireși

unuplusunuîitotunu singurătateataoînghitepeamea

șopârlamoare-nghețată

albastruverderece uneorininge-naprilie peculmemălatrăuncâine latrăuncâinelalună maiamscăpare? a fi sau a nu fi nu-ioîntrebare baeștibanuești dindoipașisefaceîntuneric

daracumninge cufulgidecireș și-mieacasă.

Stonecold

dinadânc dinsenin sezburleștepiatra iremediabil–

șiizbucnește tupiatră tuvulcan tudragoste

Bătrânulșiluna

unbătrânîntinderufe subțireînaltsenin cuaripacucuveleiascunsăînpăr orazădelunăîilumineazăbarbaalbă.

Înașteptare

acumtrebuiedoarsăaștept suntcurioasăundem-oprinde pefirulierbii

viaţadepeurmă

șisăspercăamfost visulcem-avisat cândm-acreat.

urcşiplâng

şi-miplângeiarba.

bunșipuțin

asta-ipuțin

puțincălasfârșitulzileiîlrogpesfântulzilei

să-miînmulțeascădragosteacuzecesauo sută

dupăcaz

cănul-oideranjapeDumnezeucudragostea meapuțină

șidacăm-arîntreba

Mărturia

unui păcătoscareiubeşte

îmilipseştedisperarea

șicurajulluiIuda

șifunia.

plângşieu

șiplângeşiiarbasubmine

Doamnefie-Ţimilădemineşidetrădările mele.

Dac-arvenimoartea

dac-arvenimoartea

șimaialesdacăarvenimoartea

înpersoanaluiBradPitt

șim-arîntrebadacăamdestuleamintiri

i-așspunecăamdestuleamintiri

șidacăm-arîntrebadacăsuntîmpăcată

i-așspunecăsuntîmpăcată

cumineculumeacuce-amfost

șidacăm-arîntrebadacăamiubitdestul

i-așspunecăamiubitdestulșipuțin

adicăcumdestulșipuțin

adicăcumdestulșipuținm-aîntrebatmoartea

mirată

adicădestulcăamiubitcutotsufletulmeu

cutoatăinimamea

cutotirărunchiimei

cutoatăființamea

cutoatăputereamea

darnumămaiîntreabă

cămăștiepederost

șirăsufluegalșiverdeușurată

iarbăverdeadiată.

Cumântuirea înbuzunar

încapulmeucuvinteleseașternfrumosca fulgii

feeric

șiliniștea miserostogoleșteînguraînchisăcuuncuvânt caobilălaoextragerede1miliondedolari caalegereagrupelorlacampionatulmondial caosărbătoare

îmilumineazătotcorpul

iauînmâinibiladelumină

odesfac

puncuvântulînbuzunar

șimergmaideparte cașicumașpășidintr-osalădejudecată

directînmine

achitat

cașicumașcitipebuzeîncremeniteîn dragoste

pelimbaluiDumnezeu

mântuit

sătotmergiașaprinlumeiubindcu mântuireaînbuzunar.

La Chişinău

n cea mai recentă carte a sa, Terasa galbenă (Editura Arc, 2022), poetul Arcadie Suceveanuasumă,încămaiexplicitdecât în volumele precedente, ceea ce s-a numit melancolia descendenței. Plecând din „Cernăuţii lui EminescuşiailuiPaulCelan”,spreChişinăulTerasei„LaScriitori”,cuburlanedincare,„înzilele ploioase”, ies „pânze de corăbii, înalte catarge”, undeseadunăscriitoriiplecaţi dincolo,doisprezece,„unnumărevanghelic”,cumasadesubnuc înjurulcăreiasepetrectoateciocnirileîntregeneraţiilede„predinozauri”,ceicu„păsărelelelui Alecsandri”şi„postdinozaurii”,conduşide„fracturistul D.C.” Arcadie Suceveanu duce cu sine umbraluiPaulCelan, „băiatdeSadagura”,oascunde, întrucât, nu-i aşa?, „bucovineanul habsburgic”, cum îşi spune, a schimbat o republică sovieticăsocialistăcualta,„Ucraineană”cu„Moldovenească”, pentru a o (re)descoperi la Paris, pe Podul Mirabeau, unde se pune subcomanda Preşedintelui acestuia, „infanteristul Apollinaire”.DelaturlelegoticealeReşedinţeiMitropolitane, Podul turcesc, pipa lui Franz Joseph, pădurile Bucovinei cu „un fel de cuci de profesie”, cimitirul, cu „luminile epifanice” ale lui Dimitrie Onciul şi Aron Pumnul, lunca Siretului şi personalulCernăuţi-Ciudeicare„fixlaora11:45 apare pe calea ferată” la terasele Chişinăului, undetotulsereuneşteînîntunericşimetafizică, într-o„stranie(inter)textualitate”,pânălaPodul MirabeaudinParisulfantasmelorveacurilortrecute,„muzeulcupendule”alVeneţieişiDeltaNi-

lului,întovărăşialui„Enkidu,HemingwayşibunulNichita”,lângăBibliotecadinAlexandria,Arcadie Suceveanu desfăşoară, în Terasa galbenă, o fastuoasă hartă a poeziei cu nu mai puţin de cincizecidescriitori,poeţiiluştri,darşiHemingway şi Derrida – puncte strategice pe această hartăasplendoriişiluminiicărţilordinbibliotecă. Asumaţi în acea „stranie (inter)textualitate”, poeţii de pe harta din Terasa galbenă încep cu Paul Celan care oferă „floarea nimănui”, în Cernăuţi,urbeaunde existau oameni şi cărţi:„Acum e alt secol şi plouă/ Din liliacul înflorit între ziduri,/ din întunericul parfumat ca o ceară întunecată/răzbate până la tine/o mireasmă neînţeleasă/ Sub veioza aprinsă, cartea lui Paul Celan, Opera poetică,/ (vol. l şi vol. 2), traducere inedită/ de George State, Polirom, 2015/ Și bruscţiserelevă:ocultamireasmă/nupoatefi

Ioan HOLBAN

decât cea de/ Niemandsrose/ Trandafirul Nimănui–/floareacecreştelamarginideexistenţă,/ floarea pe care o seamănă moartea/ pe ziduri,pesubpoduri,pelamansarde/Da,da,Niemandsrose–trandafirulexilului/(da,da,alexilului – cel din afară şi cel lăuntric),/ floarea supravieţuirii...”(Lebăda neagră, Paul Celan). PehartaluiArcadieSuceveanucaretrimite perleşiscoicidin Cimitirul marin,alăturidePaul Celan, Eminescu şi poeţii din Cernăuţi, se întâlnescmagistrulMihaiUrsachidin„perioadacând se credea Pelican” și „infanteristul Apollinaire” cu Baudelaire, Esenin, Ivănescu, Cioclea, Poe şi atâțiaalţii„tinerişifericiţi,cadeţilaşcoaladecadeţi în faţa lui Dumnezeu”; melancolia descendenţei din această hartă e dublată de dorinţa, ascunsorgolioasă,deafiacolo,înlumeapoeziei adevăratealumii.Evocândpoeţiiluştri,poemele cărţii pivotează în jurul unei fermecătoare portretistici literare,oferindceeaceArcadieSuceveanunumeşte,în Bus, „Oistorieînimaginia literaturii”.HartaluiArcadieSuceveanuprimeşte reperele pe străzile Cernăuţiului şi la terasa

„LaScriitori”, aici,dareaprovine,înfapt,de dincolo,dinexistenţaîncănefiind,dinviaţadedinainte de naştere, unde sufletul e un „zvâcnet de fotoni”, vorbirea, un dialect ocult, iartrupul – o „cămăşuicădeiarbă”.Urmândliniiledeforţăale uneitemedinceîncemaifrecventăînpoeziade azi, textele din Terasa galbenă, vorfi fostscrise cândpeloculmorţiiurcănaşterea,cumsespune în Lebăda neagră, Paul Celan şi când pe Sena erau „alte ape”, poetul încă nenăscut identificândfloarea luiCelan, Niemandsrose, înainte de aocunoaşte,cumsespuneînpoemulamintit,în convoaielebizarecaretrecdintr-untărâmînaltul,ducândchipuriledeazipentruadaființăcelor de ieri. Fiecare poet de pe hartă e omul şi arhetipul în spaţiul „dindărătul oglinzii”, unde dispartoatecelevăzute,conformreguliiluiBaltrušaitis ratând „industria falimentară” a vieţii pentruaivi,cuchipuriledeodinioară, Muzeul figurilor de umbră, unde cel care este stă faţă în faţăcucelcareafost:douărealităţiîntr-osingurăirealitate,uniteprinnaştereşimoarte,cumse întâmplă în poemul Unul-şi-ne-acelaşi. Poetul, o „amfibie din jurasic”, scrie versuri, minuscule

„scoici din cambrian”, pe care le adună, adesea, înpoemepurşisimplufrumoase:„Maiîntâis-a zărit/cevacaoaurăînferestre/şilemnuluşiia început să miroasă a mir,/ ca în casa lui Iosif/ Apoi scara de la podul şurii,/ lemnele bătrâne dingard/dimpreunăcustraturiledepătrunjel,/ cuiburile de lut de sub streaşină/ şi cocoşii de tablădepecreastacasei/s-auauzitrugându-se pentru ea/ printre lacrimi/ Neliniştit, vântul nopţii/ rostogolea fosforescente zaruri pe-afară/ Iar înspre zori, când cerul/ se făcuse transparent-roşiatic,/ Dumnezeu, luând chip de ceaţă,/şi-astrecuratpringeamulmateriei/inefabila mână/ a luat-o pe Mama de pe pământ/ şi a urcat-olaelînicoană”(Icoană bucovineană).

Terasa galbenă pareaficartea(pe)trecerii luiArcadieSuceveanuspreonouăvârstăpoetică, a însoţirii cu lebăda neagră a lui Paul Celan, cu Trandafirul Nimănui, pe Sena, la ora zero a poetuluialcăruiinelecuenigmă.

David Whyte –Poeme

Nicoleta CRĂETE

Fântânadejale

Aceiacarenuvoralunecadedesubtul suprafețeineclintiteafântâniidejale, rotindu-seînjosulapeinegre cătreirespirabilulspațiu, nuvorștiniciodatăsursadincarebem, apasecretă,receșilimpede, nicinuvoraflaînbeznalucie bănuțiirotunjiți, azvârlițideceiceși-audoritaltceva.

Uneori

Uneori, dacătestrecoriprinpădure cugrijă, respirând precumcei dinpoveștilevechi, ceputeautraversaunluminișdefrunze fărăascoatevreunsunet, ajungiîntr-unloc acăruiunicăsarcină esteaceeadeatetulbura cumici

darînfiorătoarecerințe, denicăierizămislitecumva, dardinloculacesta ducândpretutindeni.

Cerințedeaîncetaceea

David WHYTE (născut la 2 noiembrie 1955) este un poet anglo-irlandez. El a spus că toată poezia și filozofia sa se bazează pe „naturaconversaționalăarealității”.Apublicat 10 volume de poezie și 4 de proză, între careamintim: Cântece pentru drumul spre casă (Many Rivers Press, 1984), Casa apartenenței (Many Rivers Press, 1996), Totul te așteaptă (ManyRiversPress,2003), Clopotul și mierla, Langley, Washington(Many Rivers Press),2018, David Whyte: Esențiale, Langley, Washington (Many Rivers Press), 2018; Inima trezită: Poezie & Păstrarea sufletului în America Corporatistă,Londra (Industrial Society), 1997, Traversarea mării necunoscute: Lucrarea ca Pelerinaj al Identității, Londra (Penguin), 2002, Cele trei căsătorii: Reimaginarea Lucrării, Sinelui & Relațiilor, NewYork (Riverhead Books), 2010. Cartea sa, Inima trezită: Poezie și Păstrarea sufletului în America Corporatistă,s-asituatîntopulcelormai binevândutedinStateleUnite.

cefacichiaracum, șideaîncetace devii

întimpcefaciasta, întrebări carepotface

oridesfaceoviață, întrebări carete-auașteptat stăruitoare, întrebări carenuauniciundrept de-aseîndepărta.

Chemarelăuntrică

Tunumaițiiminte cum,chiarșiatuncicând eraiînțepenit

șifărădecredință, împiedicat

șiîngrozit deceamailinămișcare, aduceaitotușicu frumusețeaghețiiiernatice, pepunctulde asespargeșicurge. Numaițiimintecum atâtdeclar aizărit conturulcurajos aluneisingurefrunze. Cumșuvoiul denoridepecer apărutcătreceprintine

șisoareledepepieleata străbate sprevreo pieleinternă.

Șidevremece atâtatimp

aitrăitlipsitdecredință, înpropriilebucurii

șitristeți, zidezi

spui„iubire”, deparcăarfi altundeva.

Punejospovara

șiodihnește-te

dintrudazilnică deanuîndura orisimți oriauzi orizice orivedea.

Nuîțimaiținelacrimiledeparte, lasătot șivinoacasă!

Chipuldinpiatră

Chipuldinpiatrăeooglindăpurtândîninteriorultău.

Te-aiuitatlaapeleumblătoare, aivăzutluminadomoalădepecer, maisusdeLoughInagh;subtine,șuvoaieau curs

șirâuridepământaumersmaijosdepicioareletale, darnicicândn-aimaiprivitînnemișcarea pietreiastfel;felulîncareteține,cumîțioferă, nuundrumînainte,ciopoartăînlăuntru,înlătură trebuințaporniriișicapătăcredințăprinasta peloc, cevacetevreaaicișiprivindînapoi, transformatdeceeacevinespretine,așa cumșitu aicălătoritdeatâtdedepartepentruafiaici, cândvașovăielnic, iaracumatâtdesolidșideprezentșilafelde deschis

înspreafiatinsprecumtotce-aigăsit.

Încăposibil

Încănuestepreatârziusăîțiimaginezicăzilele cevorvenisuntcopiiipierduțipecareîiai

denăscutîncășispreafacemari, șicăîncăodatăeștipregătitdeafi

fărăparteînnumelelor,punându-ipepicioare

atuncicândcad,ascultându-iatuncicând credința

îșispulberă,fiindaceamamasauaceltată, care,traversândnevolniciilelortoate, oferădarulstatorniculuimartor.

Soarele

Vreausăcunosc, înviațăoriînmoarte, toatecăile pecarecălduraacelui mărețsoaredefoc dincerulsău m-aufăcutafi.

Ceeacesunt estece m-acrescut,

șitot cem-afăcut afost unsoare pentrucreștereamea, acestaesteobiectul credințeimele,

Pânășiîntunericul pământuluiacela careamers înainteaacestuitimpdelumină afostalt feldesoare…

Privilegiatul șipelerinul

Recunoaște,odatăce te-airidicat depescaunultău șiaideschisușa, odatăceaipășit înaerulcuratînspreculme

șiaiapucat-oînsuspecărarea dedincolofamiliarului,

aidevenit

privilegiatulșipelerinul, acelacevaspunepovestea

șiacelacare,întors depemunte, apusînedificiuumărul.

Traduceredinlimbaengleză: Nicoleta CRĂETE

Nicoleta CRĂETE acâștigatnumeroasepremiiliterare,întrecarePremiulIlasecțiuneapoezieșitrofeul,încadrulFestivaluluideLiteraturăMoștenireaVăcăreștilor,PremiulIla ConcursuldePoezieTudorArghezi,secțiuneaBiletedePapagal,PremiulIIIlaConcursulNaționaldePoezieAvangardaXXII,PremiulSpeciallaConcursuldePoezieTrademșimultealtele. Volumuleidedebut, femeia cu trupul de ceară,aapărutînurmacâștigăriipremiuluidemanuscrisdincadrulFestivaluluidePoezieSighetuMarmației,în2019,laedituraGrinta,încolecția Poezia9, fiind distins,înacelașian,cu titlul de CarteaAnului,la Festivalul de Literatură Ion Cănăvoiu.Poeziaeiafosttradusăînnumeroaselimbi,întrecareengleză,franceză,cehă,spaniolă,arabă,ebraică,greacăetc.Nicoletaesteeaînsășipasionatădetraducerileliterare(dinromânăînenglezășiinvers),traducerileeifiindpublicateîndiverserevisteșiantologiidinafară. EstedeasemenearedactorlaatelieruldetraduceriliterareAthanor.

Carlosd'ORS– Poeme

Cuminemerg

Cuminemergsingurătățilemele,cumine merg, bătrânelemelepădurimergcumine.

Cuminemergflorilemeleofilite,cuminemerg, hainelemeleruptemergcumine.

Cuminemergporumbeimorți,cuminemerg, mâinilemelefărăconsolaremergcumine.

Cuminemergjucăriilefărăviață,cumine merg...

Dumnezeulmeu!Câtdemurdarecoboară apeledestinuluimeu!

Dumnezeulmeu!Cummătârâiefărăsens într-ogroapă!

Cuminemerg,Dumnezeulmeu!Cumine merg!...

Carlos d'Ors (San Sebastian, 1951). Poet, pictor, critic de poezie și artă, eseistși narator. Ca poet, cultivă, pe lângă poem, elegia, haiku, senryu, aforismul poetic sau aforema, apotegma, gregaria, epigrama, rugăciunea și paradoxul. A publicat culegerile de poezie: Hechizos, Amares y Delirios (1974-1994); Conjugando la Biodanza; Cómo son, greguerías de escritores de todos los tiempos; El ojo del alba,desenryusșipoeme, Cabeza bajo el agua, cu paradoxuri și aforisme ale comportamentului uman; Más allá del horizonte (Aforemas sobre el desierto),înversiunespaniolă-arabă; Puras Coincidencias. 80 Amigos Poetas; A ras del cielo, Querida Naturaleza și Zborul (El vuelo),oantologieînvariantăspaniolă-română, în curs de apariție, care va fi urmată de alte două culegeri de poeme: Pobres criaturas, o colecție de apotegme și poemele tankas din Iluminaciones, ilustrate cudesenealeautorului.

șiochiimăpriveau surâzători.

Priveamguramea

șiguraadeliberatdinsubconştient: EU.

Eliberare

Euîmipriveammâinile

șimâinilemelemăpriveau.

Mi-amașezatmâinilepefrunte

șiridurilemâinilor sesuprapuneaucucelealefrunțiimele.

Îmipriveamochii

pentru Arabia Moursia, promotor cultural din lumea arabă

Știațicăexistămisterioșigardienicaremențin spiritulnostruîncătușat,muribund,închis, exilat?

Știmoare,căînciudacaptivitățiișia întemnițării,

spiritulnostruvaștișivaputeasăse elibereze?

Căexistăoforțăsecretăcare-ivapermitesă scape?

Căspiritul,înciudaexistențeiimensului

întunericîncaretrăieșteînchis, vaieșilaluminășivagăsi,însfârșit,încântarea existențeisale?

Careesteforțasecretă,care-lvaelibera?

Fi-vaoareBiodansulcelcareîlvaeliberade întunericșideexil?

ELIBEREAZĂ

-TE Furtună devară

Vântulurlacauncâinepierdutînnoapte. Apabiciuiaînsalturigeamurile. Zburaufrunzelecopacilor.

Păsărimarigrăbittraversaucerulînasfințit. Iareu,șidestinulmeupierdut,neîndrăznindîn călduraverii săînchidochiișisăprivescînmine,priveam înafară...

Vrajă

Eșticaunflutureînlumină

Culoareatamăatrageșimăcucerește caîntr-undelir...

Șialergcanebundupătine săcapturezvraja...

Numaicădinfrumusețeata îmirămânepemână,doarpraful...

Traducerede Eugen BARZ și Mihaela VECHIU

Adrian LESENCIUC

Porumbeștii șiBrașovul(I)

Anul2023afostinstituitprinlegecaAn culturalCiprianPorumbescu,împlinindu-se 170 de ani de la nașterea compozitorului și 140 de la moartea sa. Dincolo de solemnitatea acestei desemnări, anul 2023 ar trebui să fie, măcar neoficial, și anul Iraclie Golembiovschi (Porumbescu), tatăl compozitorului,delaacăruinașteredeîmplinesc,în9martie,200deani.Plecânddelaaceastăcontextualizare temporalășiconstruinduna spațială, aurbei în care îmi desfășor activitatea, deși provin din Bucovina Porumbeștilor, am optat pentru deschiderea dezbaterii pe tema legăturilor profundealefamilieiPorumbescucuBrașovul.

Legăturile părintelui Iraclie Golembiovschi cuBrașovuldateazădinaniiRevoluțieipașoptiste. Am preferat această formulă cuprinzătoare deoareceRevoluțiaîncheiatăîncelelalteprovincii românești a rămas încă vie la Cernăuți până în1850,urmândcaideileeisăseestompezesau săreaprindăîntimp.Înaniirevoluțieiîlîntâlnim pe tânărul Iraclie student la Institutul Teologic din Cernăuți, având deja publicate cel puțin patrupoemeînfilade,dupăcumurmează: Acrostihuri la prosolemna zi onomastică a înalt. Preasf. Kyrio Kyr Evghenie Hacman Episcop al Bucovinei de la 13 Decembrie 1846, de Iraclie Golembiovschi, Alumnul eparhialnicului Seminarium, Cernăuți, 1846, 2f.; Poem solonel la prealuminatele natalității ale marelui Austriei Împărat Ferdinand I,deIraclieGolembiovschi,Cernăuți,1848, 2f.; Cătră Zimbrul Moldovei după pătimirile ei în Martie 1848. Vignetă. Jărtvit, junilor patrioți români deI. Golembiovschi,Cernăuți,1848,filadă

cu 4p., respectiv Odă la soborul ortodox bucovinean ținut în mai 1848 la Cernăuți sub președinta profesorului Calinciuc, de Iraclie Golembiovschi, Cernăuți, 1848, 2f1. Poemele ocazionale, frecventeînperioadaliterarăapașoptismului,perioadăaefervescențeiculturaledintoatepunctele de vedere, a fundamentării speciilor literare, a deschideriispreOccidentșiadescopeririitradițiilorșivalorilorliterareautohtone,darmaiales amanifestăriipregnante aconștiințeinaționale, în ton cu fluxurile mișcării politice și sociale, suntcelecucareadebutat,așadar,Iraclie,dând seamadeocotiturăimportantănuatâtînplanul creației,câtîncelalconvingerii.Cotituraseproduceodatăcuconștientizareamișcăriideemancipareșicupublicareaapoate celuimaicunoscutdintrepoemelesale, Cătră Zimbrul Moldovei, apărut la Chișinău după efemera manifestare a

1 v. Adrian Lesenciuc, Iraclie Porumbescu și revoluțiile. Opera uitată. București:EdituraBasilica,2022,p.323.

revoluțieilaIașiînmaimultetiraje,subsemnăturidiferite,I.GolembiovschisauI.G.,iardeaici începând întreaga sa literatură va purta amprentaautohtonismuluimanifestatînspiritmilitant,alimentatpedeopartedeidealuriledemocrat-revoluționare ale ideologiei burgheze îmbrățișate de boierimea bucovineană, pe de alta deiluminismulclasiccareapătrunsprinpurtătorul acestor valori stabilit la Cernăuți, Aron Pumnul.

Practic,legăturileluiIracliePorumbescucu Brașovulîncepodatăcuprimireașigăzduireala CernăuțiarevoluționaruluiizgonitdinȚărileRomâne, Aron Pumnul, purtător al valorilor iluministeînvățateșidezvoltatelaBlaj.Sămenționăm căcelceaveasădevinăprimulprofesordelimba română din Cernăuți și, totodată, profesorul lui Eminescu,AronPumnul,proveneadinCuciulata Brașovului,satcucare aîntreținutstrânselegături până la sfârșitul vieții, dovadă stând, spre exemplu,schimbuldescrisoricutatălprozatorului șiomului de teatru A.P. Bănuț,dinCuciulata, celcareaveasăînființezeîn1902revista Luceafărul la Budapesta2. Aron Pumnul este, așadar, primitlaCernăuțidetânărulstudentIraclie,deja secretarderedacțiealpublicației Bucovina,care urma să îl prezinte Hurmuzăcheștilor și revoluționarilor români găzduiți la curtea boierească delaCernauca.Hurmuzăcheștiiluaserămodelul Brașovuluicândînființaserăgazeta Bucovina,iar întâmplareaaveasăfacăchiarcacelcareînființase Gazeta Transilvaniei șisuplimentulsăuliterar, Foaie pentru minte, inimă și literatură să ajungă la Cernăuți, oraș în care cetatea de sub Tâmpa reprezenta locul expresiei libere în numeleuneiromânitățiconstrânse,loculîncares-a născutnunumaipresaliberă,cișicânteculrevoluționarilor, pe versurile colaboratorului lui Bariț, Andrei Mureșianu, stabilit tot la Brașov. Dar ajungerea lui Gheorghe Bariț la Cernăuți are legăturăcuînchiderea Gazetei Transilvaniei decătreautorități,compensată,înacestcaz,demenținerea gazetei Bucovina laCernăuți. Brașoveanul începuse să publice în Gazeta Transilvaniei un

2 A.P.Bănuț, Oameni de ispravă, Sibiu,Editura Tipografiei „DaciaTraiană”,S.A.,1939,208p.

jurnal al evenimentelor revoluției din 1848 și 1849,motivpentrucarepublicațiapoliticăafost închisă,iarredactoruleiafosttrimislaînchisoare la Cernăuți. Aici, prin intervenția bătrânului boierDoxakiHurmuzachi,Gheorghe Barițafost eliberat după douăsprezece zile de detenție și primit, evident, pe moșia de la Cernauca, unde Iraclie,studentuldelaTeologieangajatredactor îngazetaHurmuzăcheștilor,aavutocaziasă-lcunoascăpe„marelebărbat”.Întreceidois-adeschis un dialog foarte prolific din cel puțin două puncte de vedere: în ceea ce privește panromânismulșiînceeacepriveștetrecerealascrierea cu caractere latine. Dezbaterea pe tema panromânismuluivaduce,dealtfel,odatăreluatăactivitatearedacționalădela Gazeta Transilvaniei, la publicareaprimuluiarticolalluiIraclieGolembiovschilaBrașov[XIII(1850),10,p.40]petema drepturilor românilor, unde cu avântul tineresc și revoluționar deopotrivă, a îndrăznit să spună lucruri care au depășit curajul multora dintre fruntașiipașoptiști.Comentândimpactulacestui text, academicianul Dimitrie Vatamaniuc, originar din Sucevița Golembiovschilor, a subliniat acest curaj al tânărului publicist și revoluționar bucovinean:

Iraclie Porumbescu face în corespondența sa și o declarație dintre cele mai primejdioase într-oprovinciecaBucovinasubstăpânireaimperială.Oreproducemcumenținereasublinierilordintext:«Esteastăziunpământundepefieștecare floricică o crește – arată Iraclie Porumbescu–unsângesacru,unsângevărsatpeaceste locuri pentru patrie, limbă și naționalitate, acelsângederoman,pământulestealRomâniei, România este patria noastră, noi suntem români, limba noastră este limba română, românește, dar vrem nu numai să vorbim, ci să și scriem».Asemeneacuvinte,dupăcarepământul Bucovinei aparținea României și locuitorii ei erau români și aparțineau tot României, nu se maiauziră,dupăcâteștim,înpresadinImperiul pajureicudouăcapete3

3 Vatamaniuc,D., Bucovina și Transilvania în Revoluția din 1848 (I). Iraclie Porumbescu – corespondent al Bucovinei, în Analele Bucovinei,XXI,2,2015,p.438.

CealaltădirecțiedeschisăîndialogulcuBariț va fi exploatată multiplu, atât în publicația brașoveană,câtșiînBucovina.Problemagrafiei latinești,unadintreproblemelecomune înteritoriile românești, a canalizat eforturile brașoveanului Gheorghe Bariț, bucovineanului Iraclie GolembiovschișibrașoveanuluistabilitînBucovina, Aron Pumnul, dar a stârnit un val de nemulțumiredinparteaclerului,înspecialdinpartea episcopului de Cernăuți, Eugenie Hacman. Iraclie va colabora cu Pumnul publicând, tot în 1850, Convorbire între un tată și fiul său asupra limbei și literelor românesci,înpattern-ulscriitural al Dialogului pentru începutul limbei române al lui Petru Maiordin1819, aducândo serie de argumente privitoare la introducerea grafiei latine. Să menționăm că, în avântul momentului revoluționar, Hurmuzăcheștii reușiseră să obținăintroducerealimbiiromâneînInstitutulTeologic, convingându-l pe episcop să accepte această propunere, darjocul murdaral lui Hacmana dus,înschimbareacurriculară, tocmai la scoaterea limbii latine, limbă eclesiastică dar, mai presus de orice, limbă a comparației în intențiaclamăriioriginiidelaRoma.Peacestfond, al eliminării latinei, dar al pretenției tânărului studentdescrierecucaracterelatinești,pefonduluneipoliticiconsistentedeslavizareaBucovineidictatedelaViena,IraclieGolembiovschia intratîndizgrațiaepiscopului.Remarcabilăeste, în această colaborare cu Pumnul, publicarea în Convorbire... afabulei Buchea și litera,subintitulate Fabulă adevărată,încaresemnelegraficeîși dispută locul și întâietatea în scrierea în limba română.

Aceasta a constituit, în definitiv, baza viitoarelor articole publicate de Iraclie Golembiovschi în Gazeta Transilvaniei, la Brașov, pe temagrafieilatinești.

Buchea-ncornorată

Șuchea-ncornorată...

Ce-nromânapresădespoatăera, Vede-acumînlocu-șiliteraromână

Șede-acumînlocu-șiliteraromână

Seînveninează

Seînfuriază

Cumînaeicasăunstrăinsăvină

Șumînaeicasăunstrăinsăvinăsia. .......................................................

Ha!Pribagă-aleanăliterăpăgână,

Cecațituaiceînpresa-micreștină!...

Iarliterioara,blândășidomoală.

Peacele-ispune-ndulcetonfrumos...

– Nusenteuaicistrăinapripegită

Cientr-ameacasă,lavatra-midorita...

AcumanseBucyo,patriilenecyama

Vatr-atapretyne,premine-ameamama

DeșipreamulttudomnișienRomania

Dar–rămasbunBucyo!–nune-avem urgia

Daca-țisentdatoareceva-țimulțemesc

Earmuseiromanade-acumeusiervesc

Sfântadreptate

Cusolenitate

Careascultă, Întări:Așa!4

4 A. Pumnul, Convorbire între un tată și fiul său asupra limbei și literelor românesci,Ed.Sbiera,1889,p.352.

Daniela ȘONTICĂ

Lilian Theil –viațaînalegoriibrodate

ExpozițialuiLilianTheil,„Obătrânăcare zâmbește”, a fosto surpriză foarte plăcută la ediția din 2022 a pavilionului ArtSafari.

Nonagenara din Sighișoara pare să fi stat ascunsăîntr-ocarapacefermecată,iardeodatăa ieșitla luminăcuomultitudine comori,spre uimirea tuturor. Publicul a avut parte de povești spuse cu ajutorul materialelor textile: materiale de diverse texturi și culori, aplicate pe pânzasuport,uneoriîncombinațiecubroderiamanuală,totulîntr-unspiritextremdecontemporan.

Titluri precum Cele trei contraste: genul, generațiile și străinul, Înțelegere postrevoluționară/ Înger ambiguu, Cei trei îngeri, Noii sfinți, Învățătura lui Iisus. Ce-am făcut noi cu ea? Vărsări de sânge, Deportarea sașilor S-au schimbat prioritățile, Viziunea Evului Mediu asupra lumii, adaptată secolului al XXI-lea suntmenitesăfacă uncititorcaren-avăzutnimicdincreațiileacestei artiste să înțeleagă temele posibile și lumea reprezentată.

Lilian Theil are o viziune puternic definită despre lume și un mod original de a se raporta prinartăladiversemomenteimportantedinistoriaomenirii.Tapiseriilearatăcănu-iesteindiferentă soarta semenilor, ba chiar este profund empatică, de aceea și dorește să tragă semnale dealarmă.Estepreocupatăde„celetreimarirele” ale umanității petrecute înveacul trecut:nazismul, războaiele și comunismul, darși de desfășurareaepocilor,trecereatimpului,vindecarea traumelor.

Fiind pe jumătate româncă (tatăl român –Alexandru Obregia, mama săsoaică – Josephine Breknner), îi aduce în istorisirile brodate și pe

sași, o lucrare având titlul „Deportarea sașilor”. Dar aceștia sunt prezenți și altfel în arta lui Lilian: în momentul în care sașii au plecat în Germania, după 1989, toate cunoștințele de familiei-audăruitogrămadămaredehainecucareaumplutocameră.Creativitateaeis-afolosit de materialele numite generic „cârpe” ca de un tezaur.

Temele alese sunt cel mai adesea grave, uneoriautendințemoralizatoare,veninddinexperiența de viață, din înțelepciunea acumulată, dincărțilecitite,dinmoralașipreceptelecreștinepecareesteclarcălecunoaștebine.Istoriile sunt vechi, unele amintind de temele Vechiului Testament,altelesuntpoveștimedievale,darautoarea trăiește în raport cu prezentul în care brodează la propriu parabolele, emițând uneori atenționări pentru generațiile tinere. Cel mai mult îi place, pe lângă crearea unor alegorii, să caricaturizeze defecte precum vanitatea, lăco-

Cei trei îngeri

mia, risipa, îndepărtarea de tradițiile sănătoase, trăirea vieții în desfrâu. Dar tapiseriile lui Lilian Theilsuntșiuimitordereconfortanteprinumorullor,prinmicile ghidușii lacarerecurge,ceea ce o detașează de alte artiste ale genului – ne amintim aici de Lena Constante, Margareta Sterian,CelaNeamțu.

Atunci când a ales să redea Cei trei îngeri n-a desenat, decupat, cusut și aplicat trei îngeri într-unmodbanal,cii-aredatînculorifoartevii, custraiemulticolore,într-unmozaic jucăuș, toți trei cântând la fluier ca niște ciobănași în ideea depăstorireasufletelorprimiteîngrijă.Îțiatrag atențiacizmulițeleîngeruluidinmijloculcompoziției care par să leviteze după cum li se cântă. Raluca Ilaria Demetrescu, curatoarea expoziției, notapeplăcuțaexplicativăalucrării:„Societatea aretrăsăturidrăcești,chiaracolo,înmijlocultrioului”. Lucrarea Noii sfinți nu este despre sfinți, ci despre oamenii de azi și despre atracția lor bolnăvicioasă spre superficialitate, spre consumerismșipasiunifărăunrostsoteriologic.

ÎnexpozițiadelaArtSafaripubliculaputut viziona un interviu extraordinar cu Lilian Theil, care este o prezență senină, lucidă, înțelegând viațaîntr-unmodspecial. În capul meu este o pasăre, spunea Lilian, mi-am dat seama de asta de când eram copil. Așadar, a face artă este numai un răspuns la ceea ce simțurile de dincolo de simțuri te călăuzesc să faci. În toată transpunerea sa artistică este multă profunzime, însă tot-

deaunaînsoțitădeoingenuitate,ceeacesevede șiîntextelecaresuntbrodateîninteriorulcompozițiilor,caparteintegrantăalor,ajutândladecodificareamesajuluiînansamblu.

Biografiaînsineaartisteiestelafeldeinteresantă pe câtîi este opera. Născută în 1932, în Brașov, într-o familie mixtă, cum am amintit, Lilian Obregia a frecventat grădinița germană, iarapoiaurmatclaseleI-XIIlaLiceul„Principesa Ileana” din Brașov, în limba română. Tatăl i-a muritîn1942.Împreunăcumamașibunicamaternă a locuitîn perioada 1944-1952 într-o singurăcamerădinpropriacasă,fiindexilateacolo maiîntâidenemți,apoidecomuniști,carenaționalizaseră proprietățile. În perioada 1950-1952 astudiatpicturalaInstitutuldeArtePlastice„NicolaeGrigorescu”dinBucurești,laclasaprofesorului Alexandru Schweitzer-Cumpănă, dar în plinăepocăaepurărilor,în1952,neavând„rădăcinisănătoase”,afostexmatriculată.În1957s-a căsătorit cu Joseph Theil, medic neuropsihiatru, sasdinBrașov.Auîmpreunădoibăieți.Alocuito vreme cu familia în Maramureș, iar din 1962, Lilian și familia s-au mutat în Sighișoara. După 1990, copiii și nepoții au emigrat în Germania. LilianTheils-areîntorslaartă,dardedataaceasta nu la pictură, ci la materialele textile. A avut expoziții în München, Heidelberg, Gundelshein, Brașov,Sighișoara,București.Niciunadintreexpozițiin-aavutanverguraceleidelaArtSafari.

Corina OPROAE

Virgil MAZILESCU Poeme–bilingv

(11deabrilde1942,Corabia–13deagostode1984,Bucarest,Rumanía)

Fue un ensayista y poeta, cercano al «grupo onírico» delosaños60.Supoesíarecuerdaeldictadoautomáticosurrealistaporlasutilmanipulacióndelasintaxis delversoyelinsólitoatractivodeencuentrosfortuitos de los elementos en la imagen poética. Fue profesor, bibliotecario yredactor de la revista „Rumanía literaria” desde 1970 hasta sus últimos días de vida. A través de un discurso discontinuo y sincopado, muchas veces en suspenso, su poesía consigue transmitirnosunainquietantesensacióndefragilidaddelsery de la muerte que se cuela en todo acto humano. Publicósusprimerospoemasen1966enel suplemento „Lahistoriadelapalabra”delarevistaliteraria„Ramuri”(Ramas)deCraiovayen1968publicóellibro de poemas Versuri (Versos). También escribió Fragmente din regiunea de odinioară (Fragmentos de la región de antaño, 1970),Va fi linişte, va fi seară (Habrá silencio, caerá la tarde, 1979)y Guillaume poetul şi administratorul (Guillaume el poeta y el administrador, 1983). Buen conocedor de la lengua francesa, tambiéntradujo poesía.Murió demasiado joven, dejando, además de los cuatro volúmenes de poemas, unainteresantecorrespondenciaconeltambiénescritorDumitruTepeneag,elimpulsordelperseguido grupoonírico,consideradodecadenteporlacensuracomunista.

Prezentareşitraducerede Corina OPROAE

Mi-amuitatcasa

șinumele

mi-amuitatcasaşinumeleeobositor

să-ţiştiimereunumelepederost ogrigoredumitruiulianuşadelaintrare sedeschideaînăuntru?şicâinelenegrual vecinului

spuneţicămuşcă?şin-artrebuisăumblucând eger

Heolvidadomicasa yminombre

heolvidadomicasayminombreesagotador sabersesiempreelnombredememoria ohgrigoredumitruiulian¿lapuertadela entrada seabríahacíaadentro?¿yelperronegrodel vecino

diceustedquemuerde?¿yquenodeberíairsi hacetantofrío

cucapuldescoperitprinpădureadealuni?am uitat

amavutdestulăvremesăuitdincreierpânăîn degete

aicilângădunăremăînconjoarăpăsăridetot felul

vrăbiigâştesălbaticespeciiraredecocostârci

şiiubireameapentruelesedeschide caunportospitalier–poatesăvinăiarna scitică

voiexistamaideparteşivoicălătorimai departe:ecou

adoipărinţioneştireveriedelebădă

auziţi:viaţa:stelescobindîncetcâmpia.

Baladalunii

într-onoapteveche

aud:automobileîncimitir.șitrec:euînsumiîn frunteafemureloradetașamentului.șivăd: înger

prinfațaușiiprecumîngerulprinfațaușii

(sădescoperilaînceputintimitateamarelui

șurubde aur.oviațăcuvocejoasăcuplanteleputrezite în

voce.șidinnouviață–pringauracheii)

lunaucideohucideohucideșoarecele.ea pândește

dupăcolțuncâineintrăsubfruntealuișiacolo plân-

gândnaște:1.rostogolițiizecepemeselede șah2.

sferturileșijumătățiledecuvinte întorcându-seacasă

3.înaceastănoaptecupașiîngrozitoripe gheață4.

lastângaliniștiimeledefinitivesescufundao corabie

5.luna

conlacabezadescubiertaalbosquede avellanos?meheolvidado hetenidosuficientetiempoparaolvidardesde elcerebrohastalosdedos

aquíalaorilladeldanubiomerodeanpájaros detodotipo

gorrionesgansossalvajesrarasespeciesde garzas ymiamorporellasseabre comounpuertohospitalario;puedellegarel inviernodelosescitas seguiréexistiendoyviajando:eco dedospadreshonestosreveríadecisnes escuchen:lavida:lasestrellasqueescarban despaciolallanura.

Baladadelalunaen

unanocheantigua

oigo:cochesenelcementerio.ycontinúo:yo mismo delantedelosfémuresdeldesapego.yveo: ángel antelapuertacomoelángelantelapuerta (descubriralprincipiolaintimidaddelgran tornillode oro.unavidaenvozbajaconlasplantas podridasdentrodela voz.ydenuevounavida–porlacerradura) ***

lalunamataohmataohmataalratón.ella acecha enlaesquinaunperroentrabajosufrenteyda aluzllo-

rando:1.losdiezrevolcadossobrelostableros deajedrez2. loscuartosylasmitadesdepalabras regresandoacasa

3.estanocheconpasosespantosossobreel hielo4.

alaizquierdademitranquilidaddefinitivase hundeunnavío

5.laluna

Arecinevadintre

dumneavoastră

vreunsânge

arecinevadintredumneavoastrăvreunsânge singurătateaseînalţălângăpoduri caunavionalsufletuluinostruceluimai metalic

atâtvăîntreabăfratelemeuşinimicmaimult

şinimeni nuseîngrozeşteseaudapeleorbind

şiatâteaperechidebuzerătăciteprincoşurile gunoierilordomnişoarăelevă

domnişoarăstudentă

o!moarteînsămânţată

singurătateaseînalţălângăpoduri obosealaculumânareaei

Cinevapelumeare nevoiedemine

cinevapelumearenevoiedemine

dragosteameadacăainevoiedemine

odragosteameadacăainevoiedemine

gândeşte-telamine

înspaţiulcelmaiumilit

te-amsărutateumortul

fiecaresă-şiascundăbineîngerul

înbuzunar

calabâlcicala

cinematografulmut

poatezborulvaţâşniprintrezdrenţeşiurechi

ehcesă-ifacivomfiunbietsimbol

şiunghiuldintretoateimposibil

te-amsărutateumortul

Tienealguien deustedesalguna sangre

tienealguiendeustedesalgunasangre lasoledadsealzajuntoalospuentes comounavióndesdenuestraalmamásmetálica esloúnicoquelespreguntamihermanonada más

ynadie sehorrorizaseoyenlasaguasvolviéndose ciegas ytantosparesdelabiosextraviadosenloscubos delosbasurerosseñoritaalumna señoritaestudiante

oh!muertesembrada lasoledadsealzajuntoalospuentes elcansancioconsuvela

Alguienenelmundo menecesita

alguienenelmundomenecesita ohamorsimenecesitas piensaenmí enelespaciomáshumillado yoelmuertotebesé quecadaunoocultebiensuángel enelbolsillo comoenlaferiacomoen elcinemudo

talvezelvuelosedispareporentreharaposy orejas

vayaquéselevaahacerseremosunpobre símbolo yelánguloimposibleentretodaslascosas yoelmuertotebesé

Lecțiamea: otusimplitate

unzâmbetcauncuiviolaceuînpalmădupă ceampărăsit

pentruovremeartaînaltăadescrierii. întunericulviațanoastrăfărăbrațe (emblemacoboarăpefluviuldrag)lecția mea:otusimplitateplinăderespect.

șimaitârziusăcoboricuunzâmbetcauncui violaceuînpalmalargdesfăcutăși zâmbetulsăseascundătotușiîngestul carenupoatefifăcutadouaoară

pentrucănupoatefivorbadespreiertarea crimelorcinumaidespremaculîngropat caresecațărășiplânge

saudesprefemeiapalidăpierzându-seîntr-o dimineațăluminoasăînlanuldeporumb–sandaleînaltepedrumcizmealbastre.

Colineverzi

înstângaamcuvinteleîndreaptaputerea

săfiedoarameasăfiedoarotârfă pieptănându-se

culungimișcărilaluminastelelorsăfie câteodatășimamă

„nutegândilaamănuntedragule”

darnutemaigândilaamănuntedragule

nutegândinicilascheunatulinimiipevreme deploaie

nutegândilarotițeledesprinsedin mecanismulancestral

șipleacădepartedepartecâtmieluleste într-adevărfiulmielului

Milección: ohsencillez

unasonrisacomounclavovioletaenlapalmade lamanodespuésdehaber[abandonado duranteuntiempoelelevadoartedela descripción.laoscuridadnuestravidasin brazos(elemblemabajaporelríoamado) milección:ohsencillezllenaderespeto.

ymástardebajarconunasonrisacomounclavo violetaenlapalmaabiertadelamanoyquela sonrisaseescondasinembargoenelgesto quenopuedeseresbozadoporsegundavez

porquenosetratadelperdóndeloscrímenes sinosolodelaamapolaenterradaquetrepay llora

sinodelamujerpálidaquesepierdeunamañana luminosadentrodelmaizal–sandaliasaltas porelcaminobotasazules.

Colinasverdes

alaizquierdatengolaspalabrasaladerechael poder

queseasolomíaqueseasolounafulanaquese peina conlargosmovimientosalaluzdelasestrellas quetambiénseamadreaveces «nopiensesenlosdetallesquerido»

peronopiensesenlosdetallesquerido tampocopiensesenelgemidodelcorazón durantelalluvia

nopiensesenlasruedecillasseparadasdel mecanismoancestral ymárchatelejosmientraselcorderoseaen verdadelhijodelcordero

departeprintrecolineverzișigospodăriiîn floare

pleacășilasă-măîntr-unurletîntr-opace fărămargini

nutegândilascheunatulinimiipevremede ploaie

înstângatuaicuvinteleîndreaptaputerea

Soarelestrigă

șicadeînfrunze

soarelestrigășicadeînfrunze

însingurulparcalorașului

copiiiorașuluisefacîncetmari

fărăteamălaumbradoicilor carecroșeteazăaicidemaimultedecenii

copiiiorașuluisefacmari–îmbrăcați

încoajateilortunșicașcolarii

doicilecroșeteazăvitejeștepentrunimeni

dormelecuochideiepurepentrunimeni

șieupeaici–liniștitșicumâinileîn buzunare

privescatâtadoar

știucătoamnaedeajunssăprivești distanțadintrecopacșidispariție dupăoorăinventezacelcuvântverde caochiultăuverdeîntreimărideodată

lejosentrecolinasverdesyhaciendasenflor marchaydéjameenungritoenunapazinfinita nopiensesenelgemidodelcorazóndurantela lluvia alaizquierdatieneslaspalabrasaladerechael poder

Elsolgritaycae enlashojas

elsolgritaycaeenlashojas enelúnicoparquedelaciudad losniñosdelaciudadcrecendespacio sinmiedoalasombradelasnodrizas quetejendesdehacedécadas losniñosdelaciudadcrecen–vestidos conlaescorzadelostilosconpeinadosescolares lasnodrizastejenconvalentíaparanadie duermenconojosdeconejoparanadie yyoaquí–tranquiloyconlasmanosenlos bolsillos tansolomiro séqueelotoñobastaparamirar ladistanciaentreunárbolysudesaparición unahoramástardeinventoaquellapalabraverde comotuojoverdeentresmaresalavez

Corina OPROAE (30martie1973,Făgăraş)estepoetășitraducătoare,stabilităînCataloniadin1998.Atradus în catalană și spaniolă diverși autori români: Marin Sorescu, Lucian Blaga, Ana Blandiana, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Gellu Naum, Norman Manea sau Angela Marinescu. Este traducătoarea Antologiei La poesía del siglo XX en Rumanía [Poezia secolului XX în România].Apublicattreicărțidepoemeînlimbaspaniolă. Mil y una muertes [O mie și una de morți,2016]și Intermitencias [Intermitențe,2018]–publicatedeEdituraȘcoalaArdeleanăînedițiebilingvăîn 2018 și 2022 – și Desde dónde amar [De unde să pot iubi, 2021]. În limba catalană a publicat volumul La mà que tremola [Mâna care tremură,2020].Esteautoareașitraducătoareaantologieidepoeziecatalanăcontemporană La hora indefensa [Ora inofensivă],publicatăînColumbiaîn2021.

Corina OPROAE (30 de marzo de 1973, Făgăraş) es poeta y traductora. Vive en Cataluña desde 1998. Ha traducidoalcatalányalespañoladiversosautoresrumanos:MarinSorescu,LucianBlaga,AnaBlandiana,DinuFlămând,IoanEs.Pop,GelluNaum,NormanManeaoAngelaMarinescu.Eslatraductoradelaantología La poesía del siglo XX en Rumanía (2022).Esautoradetreslibrosdepoemasenespañol: Mil y una muertes (2018)e Intermitencias (2022)–publicadostambiénporlaEditorialȘcoalaArdeleanăenediciónbilingüeen2018y2022–y Desde dónde amar (2021).Encatalánhaescritoellibro La mà que tremola [La mano que tiembla,2020].Eslaautoraytraductora delaantologíadepoesíacatalanacontemporánea La hora indefensa,publicadaenColombiaen2021.

Dinpoeziaavangardeiruse Serghei BUDANȚEV (1896-1940)

Dragoste înKermanshah

Degeteșicoateprinsedesăruturi, Oarbășiacută,apropiereas-ainsinuat.

Umbră-ncer,înplânsetșicroncănituri

Decusearăpasiuneas-aaruncat.

Caumezealasezbateșiseînspumă, Vârtejește-nhorbote,agonizândnebună.

Nuștiu.

Nu-miamintesc.

Încremeneștecatrădătoarea.

Prosternează-tecaprizoniera.

Dispari!

Calicește-te!

Purpura-ncer–mătăsoasăînluminare.

Zdrențelepriviriloraruncatedeparte.

Pecovor,depeperețis-autârâtși-nardoare

Gâtulîncleștarălumânăriînvolburate.

Șiumerii.

Cuprinșidefrig,despaimăumeriialbi

Căzurămorțiprecumnervii.

Tu,încurcându-teînei,nuteveiroti?

Nuamfosteuprimulcares-aînvârtejit.

Serghei Budanţev s-a născut la moșia GlebkovodinZaraisk,guberniaReazan,înfamilia unui latifundiar. Învață în școala reală, apoiîntr-ungimnaziuprivatdinReazan,absolvindu-lînanul1915.Debutulsăuliterar–cu o schiță – datează din 1912. Peste un an publică un articol despre poetul Konstantin Balmont.

SeînscrielaFacultateadeIstorieșiLitere a Universității din Moscova. În 1916 publicăunelepoeme,încaresesimteinfluența futuristuluiMaiakovski.

După doar un an de studii se înrolează într-undetașamentalUniuniiAdministrative din Rusia, cu care pleacă în Persia, unde se aflăpânăîn1918.Înperioada1918-1919redacteazăziarul„Krasnîivoin”(Ostașulroșu), face cunoștință cu Velimir Hlebnikov. Peste un timp se întâlnește cu Vladimir Maiakovski, după care se intensifică interesul său pentrufuturism.În1920apareprimașiunica lui carte, „Marșuri în Eternitate. Versuri 1916-1920”. După aceasta publică poeme doarînreviste,trecândlaproză.Ascriscâtevaromane,nuvele,precumșicriticăliterară

La sfârșitulluniiaprilie1938 este arestatșicondamnatla8anideGulag,fiindînvinuit de „propagandă contrarevoluționară”. Din1939seaflăînregiuneaKolîma,lucrând în minele de extragere a aurului. Conform datelor oficiale a murit la punctul medical „Invalidnîi”dinlagăr.Însănuesigurcăs-afi întâmplatchiarașa.

Leo BUTNARU

Pentru B. L. Gh-is

Peasteclipesuntcelrăstignitșiînălțat, Orăstratificată,prelungăprecumGolgota, Marginileochilortăicadouănegrepieiri Pentrupașiimeices-aușiisprăvit.

Maialbseînfrigureazăpielearourată

Șidegete

Șicoateauînțepenit.

Munțișiarșiță,șisearăceseamănă

Curăgușealădinalvultanilorcroncănit.

(1917, Persia)

Rusiei

DinMoscovaprinReazanspreAstrahan pedrumcurăchite,

șleaupoștaldenestrăbătut,pevale,pecolnic. Desutedeanibătăidecap,nesfârșite, Băură-avremilorrelegrețoasăspaimăși întuneric.

Ziponosită.

Zbârcitechipultraiului milenarzbârcitînpreajmarâului. Petraiectuitasebătaiacopitelor, aliepelorderasănechezattăios,aprinsși sonor.

AșadaraifiTu: Putereaîntunericului

șiRevizor1 , șicinevadintine (suflândcapesteblid) beamareasafaptădeeroismșidezbin–altuturorrevoluțiilorsângerosvin.

Clarvăzătorulvisează cumdinmormintevorbate-răzbateșisevor

înfățișărișiobiceiuriînsumbrăamiază

CăciesteEl,pestejeleulprovinciilor,

1 Referirelacelebrul„Revizor”alluiN.Gogol.

Împotmolindu-seîncer,Primarul2 nemuritor.

Mucegaiule-nfășuratînbăsniriarămii, șleaulcurăchitel-auitatșimototolit, cândpe-aicisedezlănțuiau,batjocoreau, făceaunebunii rămășițelepământeștialeluiLevIzmailov3 , brigadiertrăsnit.

Brigadieruleneobosit.

Neistoviteșizvonuldespreel. Lagrajdbiciulmușcăspatele-aumilire.

Auchiarașa,delaunșuierlaaltșuiermișel, sănaștiînchinurișisăsuferidefericire?

Naște. Suferă.

Euînsumivădînurgisiri

căziuadeazieunarestant.

Cândoareochiinu-ivaacopericuură almormintelorșistafiilorinvincibilătabără?

2 Corespondență cu Primarul-protagonist din piesa „Revizorul”.

3 Lev Izmailov – un cunoscut ofițer cu apucături de tiran, bădăran(n.1763).

Dimineață

Dimineațatrebuiecusutăcucrucile clopotnițelor.

O,azileicareîncepuorădemuncămanuală! Aceruluiatentînfiorareceajunse-nnaltul bolților, cuunnodoînchideasoareluifierbinte capcană.

Iarnorulnetedsauumflatșistrâns-încordat șiforfotă,șimuncă,sprerăsărittârându-se, târăște. Cuvăzulstrăveziualamiculuiorizontulam sărutat peumăru-iînclinat,cefeciorelnic,inocent albăstrește.

Nuegreaatimpuluipovarăîncărcată pespatelematinalelortelegramedinziare.

Șimiseparecăurbeadesângerăzmuiată înmâinilesăptămânilorseciecriminală eroare.

O, dimineațăliniștită! Tăcută,fărăcrâcnire, întinde-tepestenorcaunstratgăuritde împușcătură, cândsubasuprireaclopotnițeicuagerăprivire cascăbisericuța,cucruceaacoperindu-și știrbagură (III.1919)

Încet

Sufletuls-adecantat,s-alimpezitcavinul. Drojdiilesunttaricaaromeledetoamnă. Privește:

adânculecaînafundnisipul, Iarnisipulsufletuluiegălbui-neted,ca-n palmă.

Voitrăi,nicicândplescăindu-măaiurea, Ferecatînzale:înviațășiritneschimbător.

Oarenuîndurerează,nurușineazălehametea Spinoasăazilelorșicopitelor?

Gonaciicatimpanele. Vizitiulcafanfarele. Eusuntînstradă.

Senin.

Selimpezi. Iulie-cuptor.

Sufletuls-adecantatcavinulșinu-șiplescăie averile

Înpiațăastăbrumăcăzutăcatululpeveghea ochilor.

(9.VIII.1919)

Rană

Ranădeschisă,catastrofei tui-aicedatpasulșubred,desuet. Ceputernicșiinegalce-i înurechiletalealdezastruluivuiet.

Apusulcualurădeperegrin prinsferelenopțiivașchiopăta. Staipurpuratădezâmbetstrăin, staifărăsăplecialtundeva.

Asta-iursita.

Ranărănită catastrofadesfăcuoraîncadran. Dinochiiucișicurgeneogoită lacrimadefiligran.

Cutineneagraemoțieazulufilorșisaltelei, greulizului

șiumbra,șibeznaceveacurile-asupus putregaiului,

scârțâitdepatșilicărireroșcatășifumîn coridor, căzândcutârâșulșivorovirearăcoroasăa apelor,

afluxuldinhotelpotopeștecutorentdebârfe haine, selipește-nurechi,sfâșiefosfor–cutine,cu tine,cutine.

Uscându-seîncamerăpaltonu-mitrasdepe sloi,dimineață, delager–degetele-ngât,cadegeteleprinse subgheață.

Stămculcați.Întârguialacucarnepulsule stinsnuprecum cuștecărulbeznabateritmuleidescrum.

Depeumeriumezealădensăselipeștede buzemurdare cuucigătoareacămășilorsoldățeștisudoare.

Noapteamiroaseletalarogojină,iarstelele selipescdegeam;tusesubplapomegrele.

Fâlfâindcupiața,felinaruldeferestruicăse agață, mișcă,întunericulmișcă,scrâșnetșizângănit declanță

(12.VIII.1919)

Noaptea-isolitarăcagerulinsinuatprinochiul ferestrelor, iartremurultoropelii,însâsâitdebuze,e-n adânculsărutărilor.

Prezentareşitraducerede Leo BUTNARU

Luis SEPÚLVEDA Poeme

Adio,marescriitor:

Îmiplacecândvorbești,pentrucăeștifoarte prezent.

Îmiplacecândspuipâineși-isimtmirosul, iarcândvorbeștidesprecopii,euîivăd.

Șicândspuitango,țară,pământ,mareși memorie, pentrucăastfeltotulareformapecareo doresc.

Îmiplacecândnumeștilucruriledepemasă, atuncicândfaciinventarulaceeacecreșteîn iarbă, iarcândpriveșticerul,previiploaiadestele saudeamintirisaudeapăstrăveche.

Cucuvinteletaleinaugurezilumeapecareo vreau.

Și-miplacevoceata,pentrucăștiucăîntr-ozi afosttăcerea

careseîngrijeadenumelestrăzilor,ale râurilor, piețelor,păsărilor

șialecelorcarenepoartădegrijă, credînafectuoasatavigoaredecamarad.

Voceataaavutgrijădecuvântuliubireșieste moștenireanoastră.

Îmiplacecândvorbeștiînstradășipe baricadă, cândînfășoridreptateaîncelmaibuntonal tău

șiîmiplaceșoaptataînmiezdenoapte, pentrucătudainumeviețiicaresealătură viselor.

Îmiplacecândvorbești,pentrucăeștifoarte prezent.

Șiladarulvociitalerăspund:Mulțumesc, Partenere!”

Discuţie: LUISSEPÚLVEDA–

POEM

(preabătrânpentruarăspunde)

Femeilegenerațieimele

și-audeschispetalelerebele detrandafiri,camelii,orhideeșialteierburi, desaloanetriste,decaseburgheze, deobiceiurivechi, maidegrabădeburuieniperegrineprintre vânturi.

Pentrucăfemeilegenerațieimeleauînflorit pestrăzisauînfabrici, audevenitțesătoaredevise, însindicateauorganizatdragostea dupăcriteriilelorînțelepte.

Adică,auvorbit,femeilegenerațieimele, fiecăruiadupănevoilelui

șidupăputereadeînțelegere, înluptă,loviturăculovitură, îndragoste,sărutcusărut

ȘiînauleleuniversitățilordinArgentina,Chile sauUruguay

știaucetrebuiesăștie, spreglorioasacunoaștere afemeilordingenerațiamea.

Înminijupurileînfloratealeanilorşaizeci, femeilegenerațieimele nuși-auascunsnicimăcarumbrelecoapselor, careeraualeTaniei.

Auerotizatlacelmaiînaltnivel drumurilegrelealeîntâlniriicumoartea.

Pentrucă,femeilegenerațieimele, aubăutcunerăbdarevinulcelorvii, aurăspunslatoatechemările

șieraudemneînînfrângeri.

Încazarmălespuneaucurve

șinusesimțeaujignite, pentrucăauvenitdintr-opăduredesinonime fericite:

tipe, căprițe, piticanii, guriste, bătrânele, fetițe, domnișoare

Pânăcândeleînseleauscris cuvântul Compañera petoatespinările

șipeperețiituturorhotelurilor.

Pentrucăfemeilegenerațieimeleaumarcat cuferocitateadeneștersaunghiilorlor, adevăruluniversalaldrepturilorlor.

Aucunoscutpușcăriașibătăile, autrăitînmiidepatriișiînniciuna, și-auplânsmorții,iarpeaimeicapeailor, audarcăldurăfriguluișioboselii,pasiunea, auoferitaromăapeișiaudatfoculuirost.

Femeilegenerațieimeleaunăscutcopii veșnici, șicântau Summertime cândîialăptau, aufumatmarijuanaînpauze, audansatcelmaibunvin șiaubăutcelemaibunemelodii.

Pentrucăfemeilegenerațieimele ne-auînvățatcăviața nuseoferăînînghițiturimici,dragilor, cideodatăşipânălaultimaconsecinţă.

Aufoststudente,lucrătoareînmină, sindicaliste, artizane,actrițe,luptătoaredegherilă, chiarmameșipartenere, întimpulliberalRezistenţei.

Pentrucăfemeilegenerațieimele,

aurespectatnumailimitele careaudepășittoategranițele.

Internaționalistealeinimii,membreîn brigăzileiubirii, comisarealeiubirii,milițiialemângâierii.

Întredouălupte, femeilegenerațieimele,audattotul șispuneaucănuafostdeajuns.

AufostdeclaratevăduveînCórdobașiîn Tlatelolco, auîmbrăcathaineledoliuluiînPuertoMonttși SaoPaulo, șiînSantiago,BuenosAiressauMontevideo, erausingurelestele înlungilenopţiclandestine.

Părullorcăruntnuegri, ciunmoddeafi, pentrupoverilecareleașteptau.

Ridurileauapărutpefețelelor, pentrucăaurâsșiauplânsșiarface-odin nou.

Femeilegenerațieimele auluatcâtevakilogramedemotive, careselipescdetrupurilelor, semișcăpuținmaiîncet, pentrucăs-ausăturatsăașteptelaliniade sosire.

Elescriuscrisoricareincendiazămemorii.

Eleîșiamintescdearomeleinterziseșile cântă, inventeazăcuvinteînfiecarezi casănedeacuraj, eledaunumelucrurilorșineoferălumea.

Elescriuadevăruripenisipșileoferămării.

Ne-auchematșine-auașezatlamasa pregătită.

Elespunpâine,muncă,dreptate,libertate, iardesuntprudenteserușinează.

Femeilegenerațieimelesuntcaniștebaricade: protejeazășiîncurajează,dauîncredere șiîmblânzesclimitelefuriei.

Femeiledingenerațiamea suntcaunpumnstrâns careprotejeazăcumânie,tandrețealumii.

Femeiledingenerațiameanuțipă, pentrucăauînvinstăcerea.

Dacăcevanereprezintă,elesunt.

Identitateasecoluluisuntele.

Elene-aureadus:credința,valoareaascunsăîn pamflet, sărutulclandestin,revenirealatoate drepturile.

Untangoînsingurătateaseninăaunui aeroport, opoezieGelmanscrisăpeunșervețel,

unBenedettiîmpărțitpeplanetauneiumbrele, numeleprietenilor păstratecucrenguțedelavandă

Scrisorilecaretefacsă-lsăruțipepoștaș, mâinilecareținportretelemorțilormei, suntelementelesimple careîlîngrozescpetiran, suntarhitecturacomplexăaviselornepoților tăi.

Elesunttotulșițintotul, pentrucătotulvinecupașiilor șitotulvinelanoișinesurprinde.

Nuexistăsingurătateacoloundeeleprivesc, niciuitareîntimpceelecântă, intelectualealeinstinctului,instinctuldreptății, testdeforțăpentrucelputernic șivitamineiubitoarepentrucelslab.

Așasuntele,singure,irepetabile, indispensabile,îndelungrăbdătoare, bătute, femeilerenegate,darneînvinse,alegenerației mele.

Traducerede Eugen BARZ și Paula COVALSCHI

Lucian BLAGA –bilingv Scutul

Cândoricescutare formădeinimă, nu-idemirare

că-nnoiînşineinimapareunscut.

Ceaperiînnoicutăria pietreipestecareamtrecut, inimă,tu,caunscut?

Aperice-ndosultăueste?

Întâiulsufletalnostru amarantulcuveşnicăfloare,copilăria?

Aperice-nnoiepoveste cen-arenevoiedescut, amintirisângerândedeghimpi

şiderozedinvremide-nceput, amăgireasupremă,aromidepleromă, dragostea-ialbăcumândra-iaromă?

Vreausăjoc!

Ovreausăjoc,cumniciodatăn-amjucat!

SănusesimtăDumnezeu

înmine

unrobîntemniţă–încătuşat.

Pământule,dă-miaripi:

săgeatăvreausăfiusăspintec nemărginirea,

sănumaivădînpreajmădecâtcer, de-asupracer,

şicersubmine-

şi-aprinsînvaluridelumină

săjoc

străfulgeratde-avânturinemaipomenite casărăsufleliberDumnezeuînmine,

sănucârtească:

„Suntrobîntemniţă!”

Loscudo

Quandogliscudi sonoaformadicuore, noncimeraviglia cheinnoiilcuorehaformadiscudo.

Checosadifendiinnoi,conlaforza dellapietrasullaqualepassammo, cuore,tuaformadiscudo?

Difendiciòchestadietrodite?

Lanostraprimaanima,l’amaranto eternamenteinfiore,l’infanzia?

Difendiciòcheinnoièmeraviglia chenonhabisognodiscudo, iricordisanguinantidispine edirosedeitempiiniziali, l’ingannosupremo,odoridipleroma ilsuobiancoamoreconildolcearoma?

Desideroballare!

O,desideroballare,comehomaiballato! CheDiononsisenta inme unoschiavoincatene–imprigionato. Terra,dammileali: frecciavorreiessere persquarciaresempreilsenzafine pernonvedereameintornochecielo, cielosopra ecielosottodime e,ardenteperalidiluce, ballare attraversatodaunimpetoignoto perchérespiriliberamente,inme,Dio echenonpossaprotestare: „Sonounoschiavoinprigione!”

M-amoprit lângătine

Amcăutatmereuumbragenelor peunobraz.Amcăutat-opringeografia răsăritenelorşiapusenelor basme.Şin-amgăsit-o.

Numaitârziuamgăsit-oaci.Aci, înpatriamea,înseminţiamea.

M-amopritlângătine, cândtăcereatami-aspus:„Număatinge!”

M-amopritlângătine, descoperindcăpărultăueoflacără pecarevântuln-ostinge.

Şilângăminuneaceamaisimplă amstatcumsecuvine.

Ceasulcare nuapune

Înholdadegrâucesecoaceînvară, subtbasmularborescent, ecuneputinţăaspune pececaleviitorulse-apropie. Darvineapăsat,cabătăileinimii. Pân-adineauriafostincoruptibildistant.

Se-apropie-acum,eaici,eprezent. Alchimieeîncătotulînlume.

Dupăpravilaei,pe-oneştiutădimensiune alocului,tuteascunzi

îndosulpleoapelormele, devenindsufletulmeu.

Şiceasule-aici,înfloreşteşinumaiapune.

Misonofermato accantoate

Hosemprecercatol’ombradelleciglia sopraunaguancia.L'hocercatanellageografia delleorientalieoccidentali storie.Enonl’hotrovata.

Soltantotardil’hoscopertaqui.Qui, nellamiapatria,pressolamiastirpe. Misonofermatoaccantoate quandoiltuosilenziomidisse:“Nonmi toccare!”

Misonofermatoaccantoate scoprendocheituoicapellisonolafiamma cheilventononspegne.

Eaccantoallostuporepiùsemplice sonorimastodecentemente.

L’orachenon tramonta

Nelcampodigranochel'Estatematura sottolafavolaarborescente èimpossibiledire perqualevias'appressailfuturo. Peròarrivasicuro,comeibattitidelcuore. Finoaqualcheattimoprimaèstato incorruttibilmentedistante. Orasiavvicina,oraèqui,èpresente. Alchimiaèancoratuttonelmondo.

Secondolasualegge,inunasconosciuta dimensione,tutinascondi dietroallemiepalpebre diventandomianima.

El’oraèqui,fiorisceenonpiùtramonta.

Fată întreziduri

Dactilografă,danțsilnicalmâinilor peflorialbedemetal–orașulhuruiedinomiedestrăzi o–fărăsfârșit. Caselestauoarbecuomiedeochi. Danțfărădecântec,mânatascrie cifredinîmpărățiamașinilor, însângepurtaiodatăgrădini–o–cumle-aiuitat.

Cândteridici,priveliștea nurăspundenădejdii, cândpleci–tescuturi cade-ocenușă–pesteoraș pasereaPhoenixnumaizboară.

Franciscd’Assisi

Înhămațidecărucioarealăturideom câniimănăstirilorduclapte-ncetate. Obucurienouăîițineînjug

și-orâvnăparcăspre-oluminoasădreptate.

Cânelevreoșaptemiideani n-afăcutnimic,numaialătrat.

Aziefericitcă-șivederostul subtstelelepecarele-acertat.

Înpădure,înpredicadevecernie amsă-idaudreptexemplu

catârilorgalbeni,boilor,poateșicrinilor

șislujitorilordintemplu.

Altă-nvățătură?Nuștiu.

Mi-ascundsprâncenelesubpălărie.

Ah,Doamne,etimpulsă-mivădșieu, călugărulFrancisc,de-omeserie.

Ragazza traimuri

Dattilografa,danzaobbligatoriadellemani subianchifioridimetallolacittàrumoreggiadallemigliaiadistrade oh,–senzacessaremai. Ciechelecaseneiloromilleocchi. Danzasenzacanzone,latuamanoscrive cifredalregnodellemacchine, etuavevi,unavolta,nelsangue,igiardini. Oh,comemailihaidimenticati?

Quandotialzi,quellochetuvedi nonrispondepiùallatuasperanza, equandoparti–tiscuoti comediceneresullacittà ilpasseroPhoenixnonvolapiù.

Francescod’Assisi

Icanideiconventiportanoillatteincittà attaccatiacarrioliinsiemeagliuomini. Unanuovagioialitieneingiogo eunardore,forse,perunaluminosagiustizia.

Percircasettemilaanniilcane nientehafatto,oltrechelatrare. Oggièfelicechehaunaragione sottolestelleconcuihalitigato.

Nelbosco,aivespri lodaròqualeesempio aisomarigialli,aibovi,eforseaigigli eancheaiservitoridelTuotempio.

Qualealtroinsegnamento?Nonneso. Nascondolesopraccigliasottoilcappello. OhSignore,forseètempochemicerchi, anch’io,ilmonacoFrancesco,unmestiere.

Eunustrivesc corolademinuni alumii

Eunustrivesccorolademinunialumii

şinuucid

cuminteatainele,cele-ntâlnesc

încaleamea

înflori,înochi,pebuzeorimorminte.

Luminaaltora

sugrumăvrajanepătrunsuluiascuns

înadâncimideîntuneric

dareu

euculuminameasporescalumiitaină–

și-ntocmaicumcurazeleeialbeluna numicșorează,citremurătoare

măreșteșimaitaretainanopții, așaîmbogățescșieuîntunecatazare culargifioridesfântmister

șitotce-ine-nțeles

seschimbă-nne-nţelesurişimaimari subochiimei-

căcieuiubesc

şiflorişiochişibuzeşimorminte.

Ionondistruggo lacorolladeiprodigi delmondo

Ionondistruggolacorolladeiprodigidel mondo, enonstermino conlaragioneglienigmicheincontro sullamiastrada, neifiori,negliocchi,sullelabbraoneisepolcri. Lalucealtrui soffocal'incantesimoimpenetrabilecelato nelleprofonditàdelbuio, peròio, ioconlamialuceingrandiscoilmisterodel mondocosìcomelalunaconisuoibianchiraggi nonrendepiùpiccolo,matremolante, aumentadipiùilmisterodellanotte, cosìl'oscuroorizzonteioarricchisco conlarghibrivididisantomistero etuttociòchenonsipuòcapire diventaancordipiùincomprensibile sottoimieiocchi, perchéioamo efiorieocchielabbraesepolture.

Traducerede Ștefan DAMIAN și BRUNO Rombi

Virgil MIHAIU

Flamenco Jazz –câtevareminiscențe

Emanciparea” jazzului european de sub tutela afro-americană s-a conturat abia prin anii 1960, atunci când jazzmenii VechiuluiContinentaudevenitconștiențicăuna dintrevirtuțileacesteimuziciesterelevareaindividualității, capacitatea interpretului-creator de a-și afirma o identitate puternică, originală, în consens cu propriul specific etno-cultural. În 1967, pontiful jazzologiei germane, Joachim Ernst Berendt, organiza o gală intitulată Jazz Meets the World în cadrul festivalului Berliner Jazztage. Ideea era să demonstreze deschiderea mentalăajazziștilor,curajullordeacombinadiverse tradiții. În acest scop, Berendt a convocat pescenaberlinezămuzicienidinIndonezia,Africa, India și Spania. Toate aceste zone aveau să contribuieulterior–îngradediferite–laafirmarea jazzului ca muzică periplanetară Și, pe măsură ce ne apropiam de trecerea în secolul 21, aportul spaniol la acest proces devenea tot mai semnificativ. Actualmente, se poate afirma că Spania reprezintă una dintre zonele-cheie pentrudestinulmuziciidejazzîncelde-aldoileasecoldeexistență.

Revenindlaconcertulantemenționat,merităamintitcăBerendtavuintuițiadeaprofitade înregistrareaînacelașianaprimuluialbumdintr-o„subspecie”agenului,numită flamenco jazz. Evenimentul fusese captat pe vinil de casa spaniolă HispaVox, chiar sub titlul omonim – Flamenco Jazz Protagonist era saxofonistul Pedro Iturralde,iardincvintetulsăufăceaparteunjuneghitaristînetatedenumai20deani,penume Paco de Algeciras – nimeni altul decât viitorul „principealghitarei-flamenco”,PacoDeLucía(în

acei ani de debut el utiliza numele urbei natale, Algeciras din Andalucía, ca pseudonim). Restul grupuluieraalcătuitdin...alogeni–doigermani, Paul Grassl/pian și Peter Wyboris/baterie și un elvețian, Erich Peter/contrabas. Savuroasa culoaresonorăatrombonului–mânuitdeitalianul DinoPiana–aveasăfieprezentădoarperelua-

PedroIturralde

rea berlineză a programului, înregistrată la 3 nov.1967pentrucasaMPS.

Iturraldearemerituldeafipropusatenției generale,pentruprimadată,flamenco-ulcasursăviabilădeinspirațiejazzistică.Adevărulecă–subliminal–oseriedintrecomponenteleacestei muzicilegatedepământulhispanictransparpânășiînanumite„amprentestilistice”alecompozițiilorsemnatedegenialulTheloniousMonk.În fond, atât jazzul cât și flamenco-ul s-au afirmat pe căi asemănătoare. Ambele genuri au rezultat din creuzete multiculturale. La finele secolului

19,culturilemuzicaleeuropeneșiafricane–cași uneledintrederivatelelorlatino-americane–au datoprimăsintezălaNewOrleans. Grosso modo, flamenco-ulsenăscuseînAndalucía,peteritoriul dintreSevillașiCádiz,combinândtradițiilemuzicalegitane,arabe,evreiești(sefardice),europene și nord-africane. Dezvoltarea sa ca artă e oarecum paralelă cu cea a blues-ului nord-american (deșiîlprecedecuaproapeunsecol).Abiapela 1850,flamencodevineomuzicădeamplăpopularitate.Atuncisedeschideprima Café cantata la Sevilla,urmatădealtecafeneleundegitaniicântaușidansauflamenco.Popularitateaacondusla extinderearepertoriului:genulîncepeasăsera-

porteze improvizatoric la diverse tradiții folclorice hispanice – tona, bulería, seguidilla, tango, bolero,fandango,malagueñaetc.

Dacă flamenco-ul – ca și fado-ul din Portugaliavecină,saucabereaneagrăirlandeză,săzicem–poateficonsideratdrept an acquired taste (= un gust adjudecat), varianta sa jazzificată mi separede-adreptulo conquista aculturiihispanice actuale. Primele semne de mega-succes internaționalsemanifestălaînceputulanilor1980, prin albume ca Fiday Night In San Francisco 81, sau Passion, Grace & Fire 83, reunind trio-ul de ghitareacusticePacoDeLucía/JohnMcLaughlin / Al DiMeola. Ele conțin, pare-mi-se, o doză de strategie menită să-l propulseze pe DeLucía (și implicitgenulcucareseidentifică)spreempireulghitaristicaljazzului.Înparalel,PacoDeLucía elaborează o etonantă estetică flamenco-jazz, prinintermediulformațieisaleeminamentelatino-hispanice. E adevărat însă că într-un mediu muzical atât de specific iberic intruziunea unor coleginon-latiniarfidiluatprobabilprodusulfinal (așa cum evocata operă de pionierat a lui Iturralde suferea de anumite debilități, datorate tocmai sidemenilor germano-helveți, oricât de onorabiliinstrumentiștiarfifostei).Deascultat,

camostreantologice,albumele Solo quiero caminar (Philips,1981),sau Paco DeLucía & Sextet / Live in America (Philips, 1993). Pe lângă incomparabilulmaestrualghitarei, își fac auzite talentele Ramón de Algeciras(frateleluiPaco),laghitara secundă, Pepe DeLucía/vocal & palmas, Rubem Dantas/percuție, ManoloSoler/percuție&dans,Carlos Rebato & Enrique Soto/palmas

șiceidoimuzicieniceurmausăducăgreuldezvoltăriiacesteinoiestetici: flautistul/saxofonistul Jorge

Pardo și bas-ghitaristul Carles Benavent.

După vreo două decenii de așteptare și de admirație din mari depărtări, am avut fericirea de a-i vedea pe scena Festivalului de Jazz București 2003 pe Pardoși Benavent,întriocu Tino DiGeraldo. Evenimentuls-a datoratbunului manageriatartisticaldoamneiIoanaZlotescuSimatu,directoareaInstitutuluiCervantesdincapitală, în colaborare cu Iulian Vrabete – sufletul ArCub-ului. Nu am ezitat să parcurg solicitantul traseu Cluj-București și retur, cu propriul automobil,spreaasistalaconcertulprogramatlaSalaRadiodincapitală.Spanioliiauoptatpentruo formulă de agregare sonoră cât se poate de riscantă,renunțândlaprezențaoricăruiinstrument armonic,fundamentalînmuzicadesorgintehispanică (în speță, ghitara sau pianul). Propulsat de „percuția melodică” a lui DiGeraldo – as în controlulclimatuluiritmic–trioulși-apusînvaloare personalitățile, în așa fel încât rezultatul global depășea suma orgoliilor individuale. Inevitabil, tonalitățile învăluitoare obținute de Pardodinflaut–pecareîlpreschimbădintr-uninstrument de coloratură într-unul de reală forță expresivă – mi-au evocatversiuneaconferită de Paco DeLucía Dansului ritual al focului, din El Amor Brujo deManuelDeFalla,în1978.Șiacolo, primelenotealemelodieierauintonatedeJorge Pardocuunaplombpecarenușil-apierdutde-a lungulîntregiicariere.Deasemenea,prinmăiastraabordareasaxofoanelorsopran,tenor șibariton,jazzmanulmadrilenși-agratificatauditorii lasuperiornivelmuzical-estetic.

CheiareușiteiseaflaînsălaBenavent.Eibine, imaginați-vă un Jaco Pastorius și un Paco DeLucía„virtuali”,exprimându-sesimultanprintr-ounicăghitară-bas!DecâteoriascultasemînregistrăricuCarlesBenaventmăcopleșeaosenzațiedeneverosimil,asemeneauneivrăji.Înoctombrie 2003, la Sala Radio din București, l-am văzut pe artist în acțiune, dar misterul a rămas intact: fluiditatea liniilor basso continuo de tip Pastoriussecontopeacuacordurileflamencoca într-unactdemagie.Aliajuleracuatâtmaistupefiant, cu cât componenta bas și cea armonică își mențineau totodată stările respective de autonomie.Deaceeami-ampermissă-lnumescpe jazzmanulbarcelonez– un Gaudí al ghitarei-bas, capabil să edifice dintr-un timbru instrumental relativtânărarhitecturidemnedeflamboaiantele „muzici eternizate în piatră” ale autorului Sagradei Familia. Pe tot parcursul recitalului Pardo/Benavent/DiGeraldo,sufletulhispanicpulsa pasional,lafelcaîncapodopereleartisticespecifice acestei națiuni. Un spectacol în care alternanțele tensiune-relaxare proprii swing-ului se pliau până la coincidență palpitației de factură flamenco.Iarmuzica–îmbibatădevigoare,senzualitate, poezie, impulsuri coregrafice, bucurie vitală – metaforiza orgoliul de a fi spaniol în transcrieri sonore ale inefabilei, greu încercatei demnitățiumane.

Ovizităla1925

Șerban TOMȘA

Puterile Centrale au câștigat Primul Război Mondial. Nici vorbă de România Mare! Mica Românie a fost ocupată și transformată într-o colonie germană a Marelui Imperiu Germano-Austriac. Membrii familiei Protopopescu, aidoma familiilor din mahalalele capitalei, sunt supuși unui program de reeducare cu caracter militar, menit să ridice nivelul general de civilizație.

În amintirea lui Nenea Iancu

M-amdusdeSf.IonsăfacovizităfamilieiMarişiSpiridonProtopopescu,cu ocazia onomasticii fiului lor mai mic, Ionel, un băieţel de vreo cinci-şase anişori,blondşiveşnicîncruntat.Seştiecădupă terminarearăzboiului,Româniaadevenitobravăcoloniegermană,undesepuneînpracticăun rigurosprogramdereeducare.ÎnRomânia,toatefamiliiledelaperiferiacapitaleiaufostmilitarizateşiregimulestefoarteaspru,fiindcăgradul de instrucţie e acolo foarte redus. Nemţii au constatat că numeroase familii româneşti nu ştiu să respecte reguli minime de civilizaţie: să nufure,sănudistrugă,sănuaruncegunoaiepe stradă.Fiecarepersoanăareofuncţiemilitarăşi unii aucăpătatchiargrade. Înoricecaz,oricine are superiori şi subordonaţi. Cei mai mici în gradsuntcopiiicareîndeplinescşicelemaineplăcute munci: curăţarea toaletelor, frecarea şi ceruireaparchetului,lustruireacizmelorcazone. Auzisem că pe Ionel l-au rebotezat Johan, după cumamaflatdeladlProtopopescu.

─ Neamuri proaste! ar fi decretat Dieter, unul dintre cei doi Unterofizieri repartizaţi să muștruluiascăşapteanifamiliaProtopopescu.

Celălaltinstructoresteuntipbălai,tăcutşi voinic. Se numeşte Hans, după cum mi-a zis dl Protopopescuîntr-oclipăderăgaz.

Programulzilnicesterespectatcustricteţe. Familiaetrezitălapatrudimineaţa,executăprogramul de înviorare în jurul casei, fie vară, fie iarnă,apoisetrecelacurăţeniegeneralăîncasă, urmează un duş cu apă rece, micul dejun, programul de instrucţie, orele de muncă sau de şcoală.I-amprinstocmaicândfăceauinstrucţie, cutoatecăestesărbătoare.Îmbrăcaţiînuniformemilitaredinrăzboi,găuriteşicârpite,dlProtopopescujr.,mam’mare,doamnaMariProtopopescu, doamna Miţa Ionescu, mătuşa venită în vizită,şimiculIonelmărşăluiaucadenţat,înpas de defilare, cu nişte puşti de lemn puse pe umeri, pe platforma de beton din curtea casei, amenajatăanumeînacestscop.Vremeaeraneobişnuitdefrumoasăpentruaceastăperioadăa anului, nu căzuse un fulg de zăpadă şi familia Protopopescu asuda din belşug, în timp ce un neamţ ţinea ritmul: „Eins-zwei, eins-zwei, einszwei,eins-zwei!”

Ca să fiu sincer, nu m-aşteptam ca amicii meisăfacăinstrucţieşiînzidesărbătoare.M-a luatînprimire,decumamintrat,unuldintreinstructori, despre care am aflat mai târziu că se numeaDieter:

─ Tumneata, porcule, de ce-ai târziat la program?

─Păi,săvedeţi…eu…musafir…

─ Gura! a urlat Unteroffizierul. Marş în camera te gardă şi echipează la tumneata! Sticla tă-o-ncoa!

Şi mi-a luat sticla de coniac franţuzesc, pe carei-oadusesemdluiProtopopescu.Amintrat repedeînvestibulşiamvăzutcăeraamenajatîn stilcazon.Birou,rastelpentruarme,dulappentru uniforme şi bocanci, iar pe perete o hartă a MareluiImperiuGermano-Austriac,înfiinţatdupă victoria germanilor şi a austro-ungurilor în război.Dincolodeouşă,amauzitnişteglasuri:

─Hei,careeşti?Careeştiacolo?Ajută-ne!

Amdeschisbinişoruşadebaraleişiamvăzut două feţe dincolo de nişte gratii încuiate cu unlacăt.Eraudl ProtopopescuseniorşiMiklos, ungurulangajatdenemţicabucătar.

─Ceecudumneavoastrăaici?amîntrebat.

─ Taci şi dă la noi câte un gât de şnaps! Suntem pedepsiţi pe-o lună. Şnapsul e pe masa dinbucătărie.

N-amapucatsăcautşnapsul,căînvestibul aintratunuldintrenemţi.

─Ce-amspusiolatumneata?

─Sămăechipezdeurgenţă.

─Şicefăceai?

─Căutamechipamentul.

─Căutaituozecitebeţelatălpi!Şiălora,pe carefoiaisă-iajuţi,lefoitapatruzeci.

─ Băga-mi-aş..., nu s-a putut stăpâni bătrânulProtopopescu.

─ Cincizeci te lovituri, să te înfeţi minte să numaiforbeşticaporcu’!Iartumneatafăbineşi teschiteuşatulapuluicuuniforme.

În două minute, eram în ţinută de militar, cu pantaloni şi tunică prea mari pentru mine şi cu o bonetă care îmi cădea până la mustaţă. Neamţul mi-a datalta, darasta abia se ţinea pe vârful capului. Într-un moment de neatenţie a cerberului, mi-am ascuns cu dibăcie portofelul în buzunarul tunicii, însă neamţul nu m-a lăsat săiauşiumbrela,pentruaofolosiînlocdepuşcă. Mi-a dat o armă cioplită în lemn de stejar, grea de parcă era de plumb. Am trecut la instrucţiecândajunseserălaparteaceamaigrea: flotărişigenuflexiuni.Mam’mareeralaînălţime şisemişcachiarmaivioidecâtceilalţi.

─Decândfaceinstrucţie,acăpătatosănătate de fier. Umblă, urlă, aleargă şi dă ordine prin casă de parcă ar fi Oberst. Zici că e neamţ deghizat în babă! I-au crescut şi mustăţi, după cum vezi, mi-a mormăit în ureche, cu ciudă, dl Protopopescu.

Instrucţiaarficontinuat,dardupăorepriză de rostogoliri pe saltele şi o alta de salturi înainte, doamna Mari Protopopescu a căzut ca latăşinemţiiauordonat auf der Stelle

─ Dacă doarme cu ei… Pe mine m-ar fi biciuitcuvânadebou,darpeea…aucondus-ope canapea.AcuecuHans.

─Cumdoarmecuei?Nuesoţiadumitale?

─E,darsuntpartesupusăşitrebuiesăîndur.Maridoarmeonoaptecuunul,onoaptecu celălalt. Au rupt două paturi până acu’. Io n-am maiprins-ode…

─Ce forbeaţacolo? ne întrebă Dieterşi ne arsepestefesecuvânadebou.

─VorbeamdespremăreţiaImperiuluişi…

─Ta,ta.Foartebine!Forbiţi!

Stătea,putoarea,săneasculte.

─Ecelmaiminunatimperiucares-avăzut pe pământ, a glăsuit tare dl Protopopescu, frecându-şişezutul,cuomutrăacră.

─Aşaeste.MăreţiaÎmpăratuluieste…

Neamţul s-a îndepărtat şi ne-a dat Pause pânălacafeauadelaoracinci.Cuţigaraîngură, mam’mare a trecut la sala de forţă, iar eu şi dl Protopopescu, frânţi de mijloc, ne-am furişat în magaziadinfundulcurţii,devenităbiroulsecret algazdei.Dupăceaîncuiatuşaşiatrasstorurile, a aprins o lampă mică de birou şi a scos, de subniştecărţi,unclondircupălincă.AmtrascâteoduşcăşidlProtopopescuaoftat:

─Dacăarfiînvinsruşiişiamericaniinumai vodcă, whiskey şi icre negre am fi avut în faţă. Daraşa…

─Şidormiaici?

─ Păi, cum? Nu ţi-am spus că ăia dorm, pe rând, cu Mari? Unul dintre ei a ocupat sufrageria,Ionel,pardon,Johan,areodaialui,ăibătrâni dormlabaie,numaieuamrămaspedrumuri.

─Şice-aidegândsăfaci?

─ Ce-ai vrea să fac? Ăştia m-ar împuşca şi dacăaraflacăamniţicăbăuturăascunsăaici.Să

fug?Unde?Ţaragemedenemţi,austriecişiunguri.Numaipotbieţiioamenideatâtaeducaţie. Iarp-ăştiaîidorşaleledecâtneeducă.Suntnemiloşi. Pe ăl bătrân şi pe Miklos i-au bătut la tălpi şi le-au dat câte o lună de carceră, fiindcă nătărăii auscăpatla butoiul cuconiac alnemţilor.Autraspefurtunpânăauadormitamândoi lângăpoloboc,undei-agăsitDieter.Şicei-amai bătut!Mamăăăă!I-atopit!Urlamoşulcadingură de şarpe. Dacă află ăştia că socru-meu a fost Kapitan înrăzboi, îi vorface felul. Au bătut-o şi pe mam‘mare când a fost cu excursia la Sinaia.

Cicăastatpeungeamantanstrăinşişi-aaprins

ţigara imediat după ce s-a închinat. Ba chiar că l-a acoperit pe Ionel… pardon, Johan… când copilul a tras de manivela care a oprit trenul. Pe

Johanauvrutsă-ltrimităîntr-unlagărdereeducarepentrucopii,pentrucăeundracşijumătate. A trebuit să intervină Miţa, printr-un Oberst, la Allgemeine Armee de la Hauptquartier. S-au mai muiat şi ei când şi-au dat seama că Ionel…

ăăăă… Johan seamănă binişor cu Dieter. Ce-am maipăţit!

Mailuăogurăşiîmiîntinseşimiesticla.O umbră trecu prin dreptul storurilor. Speriat, dl Protopopescuridicăuncolţalperdeleişişopti:

─ Este Johan. Se duce să tragă o ţigară în curteavecină,undeeocasănelocuită.

─Dartobeleşitrâmbiţadeundeseaud?

─ E mam’mare. În timpul ei liber încalecă pecalulpecaresejucaJohan,batetobaşisuflă în trâmbiţă. Face instrucţie suplimentară, zice ea. Toţi suntem Kadett, numai ea are şanse de avansare.Arepedracuîneafemeiaasta!Osăne vinădehactuturor!Credchiarcăvaajungesă-i comande şi pe nemţi şi să te ţii atunci! O să fie mairău!Mi-ecăhoaşcaosămătoarnecăamintervenit ca băiatul cel mare, Goe, să ia bacalauriatu’. Mă vor împuşca ăştia. Şi m-ar găuri din orice, numai să rămână ei cu Mari! Îţi spun un lucru,darţinemintecănumaicutineamdiscutatchestiaasta!Măgândescsăfug.

─Ceee?Săfugi?Unde?

─ Să fug din ţară! S-o uşchesc. În Rusia, în Cuba, oriunde e mai bine, unde poate să stea omulîntr-ocârciumă,săseîmbetecuvodcăsau curom,nucupişălăulăladeberealor,săumble

după femei, să nu facă instrucţie toată ziua ca proştii.Sssssssst!

UşascârţâiuşorşidlProtopopescusăripână-n tavan, de frică, sticla îi scăpă şi se vărsă aproape jumătate din pălincă, până să apuc eu s-oridic.Peuşăintră,plângând,madamMari.

─Închiderepede uşa,şopti dl Protopopescu. Ce s-a-ntâmplat, draga mea? Te-au abuzat dinnouamândoihăndrălăii?

─ Nu, nu, se lamentă madam Mari. E mult mairău!

─Dumnezeule te-au sodomizatăştia! Dacă măvorluaşipeminela...

─ Nu, dragă! Termină cu prostiile! Li s-a pus pata pe soru-mea, Miţa. Le place de ea mai multdecâtdemine.Închipuieşte-ţi!Emaitânără şi...

─Cumsăseîntâmpleunacaasta?serevoltădlProtopopescu.Darpânălaurmăebine.RămâicumineşiîilăsămînplataDomnului.

─ Nu. Miţa va rămâne la noi şi fiecare neamţvadormicuunadintrenoiînpat.Nevor schimbalafiecaredouăzile.

─ Nenorociţii! De ce n-o-ncearcă şi pe mam’mare? Iartă-mă, n-am vrutsăzicasta…Să vezi că nemernicii mă vor executa, fiindcă nu vor mai avea loc de mine. Vor aduce tot mai multefemei.Sauîmivordasă-icitescpefilozofii ăia nebuni ai lor sau îmi vor pune muzică urlătoare.Trebuiesăfug.

─ Ce-ai zis? Să fugi? se sperie madam Protopopescu. Dacă aud ăştia, te omoară pe loc, pentrunesupunere.

Şi a ieşit, dornică să recupereze terenul pierdutînfaţaMiţei.

Măîmpuşcăşidacăaflătatamare.Ălate toarnăşipentruungâtdeşnaps…Da,da,osăfacăunbordelcondusdesoacră-meaşiastavacere un pistol de cel mai mare calibru şi mă va împuşcaea,cumânaei.Numaiamviaţăpeaici. Eragatasămăbageîntr-unlagărdebeţivicând am fost surprins într-o cârciumă, band, în timp ce trebuia să fiu laserviciu. Dacă nu intervenea Miţaprintr-unamicalei…Câştigasemlalotărie lozurili ălea mari, dar mi-au luat ăştia beletele. Au încasat banii şi au ieşit cu Mari în oraş, la Iunion. Cânds-au întors cu chef, au ruptal doi-

leapatcusoţioaramea.Totatuncii-auprinspe ăidoilabutoaie.

─Tesupravegheazăşilacanţilerie?

─ E armată curată şi acolo. Toţi şefii mei sunt nemţi. Director e Adolf. Ţine ăsta nişte şedinţeşiurlălanoi,cuochiicâtcepele,pânăface spume la gură. N-avem voie să întârziem nicio secundă. Noroc că azi e sâmbătă. Ne miroase unullauşă,săvadădacăn-ambăutsearaţuică. Au tăbărât pe noi, bieţii sărmani din mahala, şi nunemaislăbesc!

─ Schimbă-ţi serviciul, domiciliul şi toate celelalte. Fă ca mine. În centru e mai bine. N-avem decât un Major în zonă şi un Oberst la centru. Avem voie în cafenele, să ne umflăm cu bereşicârnaţi,sătachinămfemei,sămergemla concerte, să ascultăm Wagner, să citim ziarele, săparticipămlacursuridespreNietzsche,săfacemcenetaiecapul…

─ N-ai auzit că acu’ s-a dat o lege, că zece ani nu-ţi poţi schimba nici domiciliul, nici locul de muncă? Şi n-am nici bani să-mi cumpăr altă casă. Şi ştii ceva? Nu e mare procopseală să te umfli cu pişălău, să rămâi surd la concertele cu muzicădeWagnersausăţisebagepegâtatâta filozofie,cuNiţăălasaucumîiziseşi.

─Nietzsche.

─Mărog…Nică.TreabaecumsăpleceufărăMari?Morfărăea,sufleţelulmeu!Şimi-ecă-l aresteazăşipeGoe,băiatulălmare,careterminăşcoaladeofiţeridemarină,şinuvamaiajungebăiatulcăpitandevas.Şi…

─Săfugăşiel!

─ Egzact! S-o şteargă în Orient, dar numai dupăce-oaveanavalui.Aşaartrebui!Ceviitor areaici?ŞiMarivaîncepesătoarnelaJohanişi Friţi şi Hermanni până s-o albi mahalaua. MadamGeorgescueînsărcinatăadouaoarăcunişte nemţălăi. Are trei în casă. Şi ăia n-o slăbesc nicioclipă.Suntmaiîntărâtaţidecâtăştia.Iarpe bărbatu-săuvorsă-lducălabalamuc.Şitotebine,cănu-l….Cicăvorsăneîmbunătăţeascărasa. Să-midaişimienouataadresă.

Cuprins de o inspiraţiune subită, m-am făcutcăn-auz.Ambănuielilemele.DlProtopopescuapusmânapesticlăşialuatdouăguribune.

─Vaidecapultău,amzis.Şipălincadeunde-oai?

─ Are ungurul nişte prieteni la aprovizionare,delacaremaiiacâteceva.Sănuuitsă-ilas şilui.

Înghiţi iar, uitând să-mi mai dea şi mie şi scoase,dintr-ohârtiedeziar,nişteiarbăfrumos mirositoarepecareîncepus-omestece.

─Aiînnebunit?Rumegiiarbă?

─ Nu e iarbă, e pătrunjel. Taie mirosul de alcool şi îţi face răsuflarea proaspătă. E un truc învăţat de la ungur. Băi, şi ce avem în pivniţă! Butoaie cu coniac, vinuri alese, lichioruri. Da’ poţisăteapropii?

─Şiacu’ceurmează?

─Păi,crezc-osămăspânzur.Cealtcevasă fac?Ăştianuştiudeglumăşihabarn-ausărâdă. Îmivinesăplângcândîiaud,lamasă,făcândpe galanţii şi lansând, cică, vorbe de spirit. Ei mănâncăseparat,cuMari,şicrezcăacuos-obage şipeMiţaîngaşcalor.Iarnoi,ăilalţi,mâncămcu bucătarul şi cu servitoarea. Şi n-am un ban al meu,căîmiiauşisalariulşi-midauacoleacâţiva leuţidenu-miajungnici...Vaidesufletu’şideficaţiimei!

Dl Protopopescu a început să plângă şi să măîmbrăţişeze,ţinându-măstrâns.

─Stai,frate,cănueştifemeie!amzis.Eute întrebasemceurmeazăînprogramulzilnic?

─ Aaaa, tot un chin. Pe noi ne bagă la instrucţie,launloccumusafirii,subcomandaăleia bătrâna, iar ei se retrag cu Mari la un joc de cărţi,la...Acuos-obageşipeMiţa...Petineosă te pună să dai o declaraţie şi să completezi un formular:nume,prenume,dataşiloculnaşterii, unde locuieşti – apropo, nu mi-ai dat adresa!-, unde lucrezi, dacă eşti căsătorit, ce venituri şi bunuri ai, dacă deţii arme, alimente, câte femei aiîncasă...

─Alimente... femei... Am impresiacă ai dat pesteniştebolnavimintal.Şinemâncaţipedeasupra.

─A, ăştiaţinoevidenţăstrictă. Totceeîn plus merge către capitala imperiului. Sau către burţilelor...Iareunumaiamnimic...nimic...Vai desufletulşide...

Şiiaraînceputsăplângă şisămăîmbrăţişeze. M-am îndepărtat puţin şi m-am uitat pe după colţul perdelei. Nu se vedea decât mam’mare care, profitând de faptul că vremea era caldă, se aşezase pe treptele casei şi trăgea dintr-oţigarăgroasă,făcândineledefumînaer şi avândalături ocană dincare ieşeauaburi.În vremea asta, dl Protopopescu îşi făcea de lucru custiclaşibăgacevaînbuzunar.

─PeMiţaauvăzut-oprimadatăazi?

─Nooo,cănufaceilucrurilelaîntâmplare. PeMiţapuseselabaun Oberst.Da’ăstaacrăpat de trai bun şi ei i-au trimis vorbă, crez, să vina fataînvizitălanoi.

─Şieupeundescap?amîntrebat.

─ Sari binişor pe fereastră, sari şi gardul vecinilor,ieşipepoartalor,intriîntr-ofundătură,faciladreaptaşidaiînbulivar.

─Şidacămăprindăştia?

─ Te împuşcă, fireşte, că ai nesocotit ordinul de a urma tot programul de instrucţie. Diseară,săştii,nepunniştepozepeperete,săne distreze.Esărbătoare,de!

─Lasăasta.Nuvreisăfugicumine?

─Păi,ecelmaisigurlucrucănevorîmpuşcaînstradă,învăzultuturor,dupăcevorfaceun careu mare, cu toţi mahalagiii. Şi să vezi ce vor râde ăia! Se vor prăpădi. Au mai fost cazuri. Condamnaţii cereau îndurare şi plângeau, iar oameniirâdeau.Ăiaplângeauşinoirâdeam!Păi, cum să ceri îndurare dac-ai fost dovedit ca dizertor?Pân-acuaufostigzecutaţicincidizertori şiafostdefiecaredatăcâteopetrecerede-aduduit mahalaua. Ne-au dat program de voie, suplimentla masă şi nişte deserturi să-ţi lingi degetele. Ne-au pus şi grătare cu mititei şi, drept să-ţi spun, atunci m-a uns pe suflet berea lor. Hai,du-te!

M-a îmbrâncit şi a început să râdă ca un nebunşiiarm-aîmbrăţişat.Apoimi-amaidato îmbrâncealăbună.

─Fugi,m-aîndemnatel.Săvezice-osămai petrecem!Şice-osărâdem!Hi,hi,hi,hi,hi,hi!

Înnebunise, fără îndoială. Am sărit repede pefereastră,amtrecutdegardcaunatletîncercat, am străbătut o curte, am dat în fundătură, am dat să fac la dreapta, dar acolo era capătul fundăturiişiaşfipicatchiarînplasanemţilor–ah,domnuleProtopescu!–,m-amreorientatrepede, am cotit la stânga, am sărit un şanţ, am alergatdouă sute de metri şi iată-mă-nbulivar! Amrăsuflatuşurat,cutoatecănumaiaveamboneta. Să zic că o ţinusem cu mâna o vreme? Nu sunt sigur, da’ când am trecut de ultima casă a fundăturii,astrigatunul,dintr-ocurte,dupămine:„H’ălan-ofidizertor?”Aşacăiuţisemfuga,în fluierăturilemahalagiilor.

M-am furişatpe străzi lăturalnice, pe după colţurişiuşideprăvălii,iarcândamajunsacasă, m-am speriat, văzându-mă în oglindă fără pălărie, palton, cămaşă, cravată, pantaloni ş.c.l. Uniformaeragăurităîndreptulpieptuluişipeticită grosolan.Preciscăălacare-opurtasenusfârşise bine.Iarportofelulascunscugrijă-ntr-unbuzunaraltuniciidispăruse.

AcumamînţelesdeceîlapucaupedlProtopopescu crizele de plâns şi mă lua în braţe şi mă strângea şi mă pipăia. Bine că n-am avut şi actelelamine!

1 ianuarie 2018

Timpirecuperabil

flashback

nuştiudacătueştireală

dacăazi-noapteamvegheatstrăzile unpunctlacareosăneîntoarcemîntotdeauna

înPandoraundefăceamdragoste

dinmomentulîncareamintratpefereastră eucupieleaalbăcareavertizazâmbetultău

şitucuverbulmeucareînfloreasubcrochiuri

fărănicioexagerare

dimineaţaîntreagăamdansat

înritmuridecafeneleculturale

şinicileul,nicidepresianune-aucaptivat aveamcălătorianoastrăîntoatelocuriledin lume

întoţiamanţiicarescriauversuri

laluminafelinarelorcare-ţiconturaspatele pecareinutilîncercamsă-lacopărcupaltonul doarcâteofantasmătreceadinîntâmplare

apropiinddimineaţaşiceledouăineledefier pentruanecontinuacondamnarea

şimirajuldeaneîntoarce

înPandora

eocasă

îndimineațaastaaiadormitcupernaînbrațe fărăsă-țispunnimic,m-amridicatdin așternuturi

încaredoarieriseluptauiluziile

saladeoperaţii,câteunbypass amplecatsătecaut,sătesalvezdedrumurile necunoscute

S-a născut la 22 august 1975 în municipiul IaşişiacopilăritînoraşulIneu–Arad.AabsolvitFacultateadeManagementaUniversităţii „Artifex” din Bucureşti. Din anul 2002 locuieșteînSpania,laMadrid.Apublicatpoezii în revistele: „Luceafărul de dimineaţă”, „Mişcarealiterară”,„CaieteSivane” ,„Kryton”

șiînrevisteculturaledinSpania(„Proverso” , „Bitacora cultural” , „Este de Madrid”). În anul 2013 obţine premiul I la Concursul internaţionaldepoeziePOETICPERFORMANCE, Madrid. Este prezent în câteva antologii în limba spaniolă și în limba română, Antologia de poezie a Cercului Literar de la Cluj, CerculPoeţilor(volumul2,EdituraAcolorama,Cluj-Napoca,2017)Estemembrufondator al A.S.A.R.S. (Asociaţia Scriitorilor şi Artiştilor Români din Spania) şi vicepreşedinte.MembrualCerculuiLiterardelaCluj.Debut editorial: „Numele meu este…”, Editura Neuma,Cluj-Napoca,2017.Referinţecritice: DavidDorianșiHoriaGârbea.

deprivirileviclenealebarbarilor

șideșerpiimeduzelor

sângeledepemâinițisecurăță,lafelcași răniletalevechi

șicupuținăapăsfințităsefacminuni

m-amrătăcitînatâtealabirinturi

acumînțelegdecem-aiîmpinsînăuntru nopțilesuntmaiscurte,somnuledepiatră

rugaeadâncă şinoi,înainteprizonieri amînceputsăconstruimocasă

Dragoş Cosmin POPA

vinovat

măîntâlnesccuacelaşivinovat: oglinda, caresescufundăfărăa-şiputeastăpâniirâsul, unrâsmeschin,poateironic,orepetiţie, aceeaşidublurăcaredeuntimp

începesăconturezeoformă careseamănăîntr-unfelcumine, măsalveazădoaraparece cucareîmibotezdimineţile, îmisalveazăfaţadeaceastăminciunăonirică, îmisuportăpicioarelepemarmurainvizibilă

şiaceeaşiluminăartificialămăîmbracăîn clovn

şiiespeaceeaşiuşă pecareamintratcuochiiînchişi

şicucapulaplecat,culacriminegre, înfloritepestezâmbetulmeudecirc, acelaşicareîmifoloseştepentruaprivi decadenţalumii

şipentruaceastăînmormântarecarem-a condamnatsă fiuvinovat …deexistenţă

mălocuiește moartea

caopasăreuriașăcarefaceumbrăpământului uneoriîicalclimitelezborului

îisimtaburulrespiraţiei care-miîngheațăprivirea

ea,prietenamea,Keres,ceafărăviaţă promitecăosăfielângămine

înschimb

mi-aarătatatâtealocuripericuloase: cuvântul,îndoiala,amorul,iluzia

mi-apromisopauză

pânăcândoființăvieosă-mistrângăiar sângele

picăturăcupicătură osămăcareînspatecapeunmuribund pânăcândînţelesurilemele orsăseizbeascădeziduldelemn

saudespaţiilealbe

încarecuvintele

nuvormaifacezgomot

dragostea ealtceva

te-aşfipututiubicumnimeni,niciodatănua făcut-o pentrucăuniis-auapropiatdenebunie dartotularezultatpreaviolent drame,vieţi,tragediişisângelescursalmicului arcaş

astăzişomerşiocupatculucruridemântuială dragosteaealtceva,cumv-ammaispusînainte

şimâinevafimuncădeantropologi

saudevreoştiinţănouăcarearămas neinventată

iubireavafieradicată,poateinterzisă

vreuncazizolatosăajungălaspitalulde nebuni

sauînpaginadecuriozităţiavreunuiziarlocal

fiiiîivorîntrebapepărinţişipărinţiipebunici despresălbăticiilepecarelefăceauînacele timpuri

şiorsălerăspundăcujumătatedegură: dragosteaealtceva

pierdere,obsesie,disperareşideparteidealul caocaricatură

poateoboalăasângeluicareîţicreştearipi dartotulestedoaroiluzie

iţischimbăfizionomia,pieleaşitefacesăvezi înîntuneric

iţicorupesomnulşiiţimaltrateazărespiraţia tefacesăcrezicăeştiDumnezeuşi-ţipierzi direcţiaînmelancolie

cicatricilenuseînchidşiosăuiţidetine

şitoateacestea,dragiprieteni toateacestea

suntdeneiertat

orană

amoranăînsufletulmeualb,însufletulmeu negru

amsângelecarecurgepestepiept

şiniciodatănuosăştiucumsărăspund amoranădecuvinteascuţitepecaredoartu ştiisăofaci

corpulmeumoare,încăsemişcă,înspretine, trecândprinnisipşierece mânameatecaută,sărutulmeutecaută,ochii mei

dejatoatăfiinţamea,pânăşipaharulmeude vin

degetulmeutesimte,teatinge,teapasă

techeamăînamprentaluişiseîntoarceşi doare

ne-amnăscutdinatingereaunormâinicare tremură

neiubimcaunbalamucplin

şifiecareşi-ardaviaţapentrucacelălaltsănuo piardă

nepedepsimpieleaculovituridesârmăşine lingemrănile

amoranădeglonțînpiept

şiarmaesteînmânata

Cluj

ecaldşiafarăningecufloridetei ningeşiînnoicufloridetimp cuverişicuierni

înClujcuoziînaintesăplec ambiletdeintrarelamuzeu

umbreşiscaunesefugărescprinpiaţă doarstatuialuiMateiuCorvin

eparcăînfiptăînpământ

ovăddinCaro,unVintageClub cunopţialbedefete

şicuoţintămarelaintrare carepăzeşteouşăsecretă

LADYSNIGHTOUT!

salut-opemamata

îşispundoibarmanilaintrare

şisedespartdeterasagoală

cadeoamantăpierdutăînploaie

şicuminteameaaşvreasămăturoraşul detoatefrunzeleruptedevânt

săpăstrezistorialuiînbuzunaruldelapiept

lângăfloareadehârtie

pecareopăstrezpentrutine

vulcan

pentruamișcalumeaenevoiedoardeunsemn cudegetulînaer

săformezirotocoalemici defum

cadupăoviață

încarepieleaţi-aarsmocnit

șiașteptareas-anăscutsubeacaomăseade minte

caovoceîmbrăcatăîntr-opieleclandestină

atunci,doaratunci

gândurilemis-auumplutdesânge

auînceputsăpulsezeviațăcomprimată

şisimțeamrotocoaleledefumtraversându-mă

unvulcanîntr-uncorpdecorpuri

lafelcadupăfiecareîmbrățișare

cucarem-aireaduslaviaţă

pentruamișcalumeaenevoiedoardeunsemn cudegetulînaer

întredouăgări

trenulaleargăsăacopereuntimpirecuperabil gândurileînroșiteaudeschisuntrecut nevindecat

sângelecurgepestetrandafiriigalbeni tezbațiîntredouăgări

întreunsufletșiomarionetă

douăexplicații,douăîntâmplări ascunsesubcearşafuri

întrebărilemelepusepestelocultăudinpat doareu

îmicautvenele,bătăile,pulsul într-obucatămarederealitate

Laocafeacupoezia

Adrian ȚION

Căileceducspreîntâlnireacumărturisirea de sine sunt, adesea, imprevizibile. Sunt părți, semne ale unor individualități poetice care se caută și lasă urme scriptice în mersul lor înainte spre cunoaștere. Așa sunt poeții, bieți „prizonieri nostalgici” ai visului, prinșiînmrejelecuvintelor.Întâlnireacupoezia scrisă de Evelyne Maria Croitoru se desfășoară sub auspiciile firescului cotidian, ca ritualul zilnic al cafelei. De altfel, poeta face trimitere la acest mod curent de receptare a lirismului său chiardintitlulceluide-altreileavolum: O cafea cu tine (2019),admirabilăsituareîncolocvialitatea demersului asumatcunonșalanță de la bun început. O cafea cu persoana iubită e poezie adevărată,pură,comunicarearomatizată,parea sugeraautoareavolumului.S-arpăreacăevorba despre structura des uzitată de optzeciști a poeziei-șuetă a locurilor comune, dar nu este chiarașa.EvelyneMariaCroitorunefiindoptzecistă,eacroșeteazăaltfelcuvântul.Adebutatcu volumul Piloții de vânătoare (2011),adagiucvasi-omagial la profesiunea de pilot, urmat de Se-

cretele macilor (2017).În2021aapărutantologia de autor Caligrafia destinului, concludentă incursiune în imaginarul liric performativ conturatpânălaaceastădată.

Pornind de la autocunoaștere și autoreferențialitate, pentru Eveline Maria Croitoru poeziaedeschideresprelume,sprecelălalt,sprecel delângătine,sprecelapropiatșiîndrăgit,astfel

că,dinpunctdevederealexperiențeinemijlocite, ea știe să prețuiască „secundele iubirii”, ale apropieriideceilalțișisălesemnalezeînversuri scurteîndesenfulgurant.Maimultchiar,propune „să nuntim cafeaua,/ înseninând ca mirii/ pe-al inimiialtoi.//Misterdivinstrecoarăceașca fină. (...) Fă-ți timp/ să bei cu mine o cafea. Poate-om putea păstra/aei savoare”. De la banalitatelamisterșisimboleodistanțămică,pe carepoetaostrăbateinspiratînsubtileîmperecheriderimevagbarbiene,ceparîntâmplătoare,nucăutate.Liniaritateaclipeiesăltatăingenios în versuri scurte, aerisite, insinuând o bună organizare a imaginarului liric. Saltul în imaginar țintește sensul metafizic al înțelegeriilumii. Poemulastfelcristalizatînmetaforăparecăstă el însuși de vorbă cu tine, cititorul. Stabilirea funcționalității relației de comunicare cu cititoruleevidentășifructuoasă.Invocațiilecătrealți virtuali confesori intensifică emoția, surpriza enunțului(„Ascultă,copile”,„fecioară”)șiaccentuează impresia de comuniune și empatie între emițătorșireceptor,căci,pricepuțimânuitoriai verbului, „Poeții/ nu uită mirarea. (...) Poeții nu trădează/niciodată.”(Poeții).

Cu vagi și nestructurate extinderi neoromantice, lirismul poetei Evelyne Maria Croitoru descrie suave acolade imagistice izvorâte din impetuozitatea gânduluizburătorcemodelează metafore, idei, viziuni. Motivul macilor, în discret regim pastelat, stabilizează cromatica unor miraculoase trăiri: „Doi maci frumoși,/ aprinși înfoc,/cusetedeființevii,/purtândînamintirealor/undor nespusdegalaxii”(Dor nespus).

Osenzualitatetăinuită,galeșprotejată,ecuprinsăînversurideomaredelicatețe:„Înploaiarece adimineții/îmbrățișareata/efocceîncălzește/ odaia sfioasă/ a sufletului meu.” (Ochiul nădejdii).Lafeldedelicatesuntimpulsurilecareauîn vedere „spinii trecutului” desemnați drept „clocot dinspre/ apele Prutului” cu unirea „scrisă-n Destin”. Totuși, problematica poemelor are un conținutintimist,undepoetacautăfațanevăzutăacuvintelorsauprelucreazădiscretmetafora stănesciană a oaselor. O durere surdă însoțește

confesiunea,impunândotonalitate suavelegiacădiscursului.Viziuniîncețoșaterăzbatpeicipe colo proiectând în prim plan „craniul lumii”. „Monoton/ repetăm/ sprijinirea pe vorbe/ (...) Apuneolume.”(Sprijinirea pe vorbe).

Câtuși de puțin livrescă însă, poezia scrisă deEvelyneMariaCroitoruesteunjocinteligent de cuvinte ce transmite fiorul vieții autentice trăite în prezent. „Mâine nu există” avertizează horațianpoeta.Totuși,apelullaconținuturilelivrești, concentrate în poemul Craniul lumii, slalom dezinvolt printre poeții blestemați, enumerați condescendent în versuri evocative, denotă rafinamentulautoareiînprelucrareaindicilorliterariacumulațicuosârdieșiadmirație.Succintele portretizări merită reținute: „Rimbaud –boemulinferanal/Verlaine–saturniandamnat”, „Mallarmé,olacrimă/obrazuluicernit”;celmai reușit fiind: „În frac de albatros,/ Baudelaire/ scufundă răul în esențe,/ stingându-și lava/ în demențe/șisuferința-nmăriși-ncer.”

Cu o mare economie de cuvinte, în versuri scurte, îmbogățite cu imagini opulente, într-un limbajaccesibil,necăutat,cumultfirescînrostire și dirijată stăpânire de sine, Evelyne Maria Croitoru reușește să se impună în poezia douămiistă cu farmecul discret a „ceea ce sufletul meu/arodit”(dupăcumseexprimăundevanatural,sincer,comprehensibil,calaoșuetădimineațalacafea).

Muriel AUGRY –Poeme

Muriel AUGRY mi-aîncredințatungrupajdeșaptepoeme,dintrecaretreiinedite,toateavândunfirroșu:referințalapoemul„Àunepassante”deCharlesBaudelaire curolulinversat.Imaginiletrimitlașaptebărbațicareautrecutprinfațasauviațaei.

Trecătorilor

I. Arșiță

Arsădezenit

Stradafluierăși-nfocseînvăluie

Corpuriînșfăcatedemetaliceravagii

Clocotiri

Arșițaurbeicuprinsădeveselie

Sescămoșescorele

Sezvârcolesc

Prinamarulpalmierului

Osteasetopește

Unzefirseneliniștește

Cămașataalbăsfâșiind-o

Șiapamemorieimeleușoratingând-o

II. Printre genele tale

Printregeneletale

Serătăcesccuvintele

Barierevibrantecumeterezecrestate

Searajilavă

Atenueazăcontururilemâinilornoastre

Ungustacidulat

Inundăvenele

Oarabăsperanță

Calea-șicroiește

Prinlabirintulnostru

NăscutălaParis, Muriel AUGRY esteopoetă franceză. După de a predat la Universitatea dinTorino,aocupatdiferiteposturiîndiplomațiaculturalăînItalia,MarocșiRomânia.A scrisînjurdecincizecidearticolecritice,un eseu, un volum de nuvele și opt de poezie. Poemele sale au fost traduse în limbile română,italiană,spaniolă,portugheză,arabăși engleză.AobținutPremiul„RolanddeJouvenel”alAcademieifrancezeșiPremiul„Vénus Khoury Ghata” pentru poezie ilustrată. Este membrăaSocietățiioamenilordeliteredela Paris, a Pen club-ului francez și de curând chiar președinta Parlamentului scriitoarelor francofone.

Gabrielle DANOUX

III. Dandy

Dandy

Eltrece

Traversândtumultulorelorfărăspațiu

Presândjurubițamulticolorelormuncigrele

Continenteleseceartăsubochiilui

Chiardacăvestuls-arîmpreunacuestul

Chiardacăecuatorulargâdilapolulsud

Chiardacăindieniis-arjucaprinstepe

Niciodatăelnus-aropri

Nedezmințitșineînlăcrimat

Totularpornidinnou

Cașiînainte

Cașimâine

IV. Perdeaua de catifea

Înțaracelororbi

Tăcereaseînvăluieîntr-unsticlosțesut

Înțaracelororbi

Strigătulestesuflareanopții

Tăceriismuls

Elbrăzdeazăscena

Oîntemnițează

Oleagănă

Caungurmétadevărat

Îngenunchiatelesteuntitan

Îngenunchiatelîndrăznealaotrâmbițează

Cuosingurămânăelculmileușorleatinge

Șimareapedosoîntoarce

Încutianeagrăopovesteseașterne

Oinsulăîșicoloreazăfalezelelaadăpostul memoriei

Șiaproapedeoleandruîșiașteaptăpruncul

Acoloourbesfidătoareseînrădăcineazăcu bine

Rececetatedistilândvisecelorceînghit

spațiul

Decatifeaesteperdeauaceseașterne

V. Fumuriilor ferestre

Zilelortule-aischimbatcertitudinile tupestecapaidatmersulorelor

Spațiultul-aidilatat

șiconcidesperanțăaisăpat

Urbeitui-aispulberatsuflăriledeumbre

șiviațaairedat-ocinelorneașteptării

meseistrâmte

fumuriilorferestre

pașilorșuierațiaichelnerilor peparchetuldeieridesemnăturizgâriat

Tuaimerspedrumuriledeviață

alealtora

ancorateistoriei spicuindpalidulmisteralcotidianului saufaimafunestăarecunoștinței

Arbitrualcuvintelor

Tuaicăutatnodînpapurăafirmării,despotule pânditoralsunetelor

Tuaidesenatharta

fărăfrontiere

ațării,fumândaromeiuți

șipersistenteparfumuri undeîmpreunăsăneinstalăm

VI. În colțul de verdeață

Noteorientale

Întoamnacălâie

Încolțuldeverdeață

Notedehotarcarestrigăasperanțeilipsă

Șicaresperanțeiîiaplicăunasprusigiliu

Noteînaseriilumină

Fărăartificiu

Doarcuunsimplufasciculdeneoane multicolore

Rostireceseprezintă

Șicareînbuzunarepuneidentitățile

Trăgândfermoarulsecretului

Rostirenudăîncărcatăderăzvrătiteminute

Deadetonațieidărâmătură

Răsuflăripeasfaltuldeschis

Pânălarefuz

Mânata:amețeală

Șibuzeletale:sare

Înîntunericuluneinopțicerefuzăsăsestingă.

VII. Între acorduri și silabe

Surâsulrăzbește pemuchie

întredouănote

câtmaiaproapedescenă

înfațatribunelordecurcubeu

Surâsulsaredinacorduriînsilabe

atingândîntrecerenoapteafurtună

Interludiuscrijelit

îngranitul

împletitelorvieți.

Traduceredinlimbafranceză de Gabrielle DANOUX

Gabrielle DANOUX (pseudonim literar al Gabriellei Sava) s-a născut în 1975 la București.DupăunbacalaureatliterarlaLiceul francez din București, hypokhâgne la Strasbourg, o licență în literatură și un master în drept, apoi aurmatcursurile unuimasterîn traducere profesională franco-română. Lucrează din 2017, exclusiv ca traducător literar,cudejamulteromaneșivolumedepoezie la activ (aproximativ treizeci). Gabrielle Danouxacontribuitșilascriereaanumeroase articole Wikipedia în limba franceză desprescriitoriromâni

Unmarescriitor: Dumitru Radu POPESCU

19august1935–2ianuarie2023

nnuveleleșiînromaneleluiDumitruRadu Popescu, întâmplările nu au o ordine prestabilită,alcătuind,îndesfășurarealor epică,unamalgamdincarenulipsescsemnificațiile simbolice, alegorice, satirice, biblice... și chiarșicelelirice.Toateacesteaspecte,înrelație cusuprapuneriletemporaleși,respectiv,cufrecventelependulăriîntrerealșiireal,creează,prin aglutinarealor,confuzieșiambiguități,într-olumeîncarevisulșiîntâmplărilefantasticesecircumscriurealitățiiobiective.Olumeîncarespațiile geografice sunt spații ale atrocității, spații protectoare,spațiiparadisiacesauspațiiincerte, în funcție de motivul, mereu altul, al povestirii: motivul morții nedrepte, violente, cel al fraților vrăjmași, al lăcomiei, al foametei, al crimei abominabile,allabirintuluiviețiișialistoriei,aladevăruluisubacăruicrustă„afirmațiașinegațiase confundă”.

Opuzderiedefapteilustreazăorealitateîn largulcăreiatrecutulșiprezentulaudreptfactor unificator conflictul, iar personajele acționează fărăabănuicăparticipălafacerea,înspațiulliterar,alumiiluiDumitruRaduPopescu.Unflăcău tomnaticsecăsătoreștecuofetițădedoisprezeceanicaresemaijuca–șimăritată–cupăpușile.

Severul soț îi aruncă păpușile, iar pe cea mai frumoasădintreeleospânzură(Păpușaspânzurată).Oțărancă(Rina)șiiubitulei(Milu)îlucid peDumitru(soțulRinei),iarLena(fiicaRineișia lui Dumitru) care se îndrăgostise nebunește de Milu, ajuns logodnic al ei, îi demască pe cei doi ucigași. Întreaga dramă este o transpunere în mediulțărănescautohtonaltragedieianticecare îi are ca protagoniști pe Clitemnestra, Egist și Oreste. Motivul unei alte tragedii antice, în care Antigona, sfidând porunca regelui Creon, îl în-

groapăpefrateleeiPolinice,esteprezent înnuvela Duios Anastasia trecea acăreiacțiunesepetreceîntimpulceluide-aldoilearăzboimondial, într-unsatdinapropiereagranițeicuIugoslavia. Anastasia nu acceptă ca trupul neînsuflețit al unui partizan sârb, aruncat de nemți în centrul așezării,sănufieîngropat.Ea–o„Antigonădunăreană”–îlconsiderăpesârbfrate,„înînțelesul umanitaral cuvântului”, și, înpofida interdicției pusedenemți,îlîngroapă,înnumeleuneiancestraledatoriimorale.Unpersonajmalefic,darbogat(Cămui)cumpără, peo anumităcantitate de alimente,cupuținînaintedeîngropare,unmort, sprea-șidovediputerea,într-unsatundeoamenii erau flămânzi (în Ploaia albă). Dimie (personajul din al doilea capitol al romanului F) locuiește în vârful unui plop ținând într-o mână o umbrelăneagrădeschisă,iarîncealaltă,receptorulunuitelefon.Ofemeiebeatăboceștepealtcineva,launpriveghi.Proprietarulunuimotorde tăiat lemne moare despicat în două, ca un buștean,depropriulsăutilaj.CosticăȚeavălungăi-a

Mircea BÂRSILĂ

tăiatfrateluisăugâtulcusecera,dupăcestătuse, dinpricinalui,vremede13ani,lapușcărie.Lao nuntă, tatăl miresei, despre care se crede că a turbat, este închis într-o cușcă unde este ținut pânăcândreușeștesă-irupăgratiilecudințiiși, evadând, se aruncă într-o fântână. Baba Sevastiţa,carecălătoreșteînraișiîniad,schimbănumele oamenilor să nu-i găsească turbarea și tot eatălmăceștecespunecalulMișu,aducând,astfel, înlumina prezentuluifaptece fuseserăuitate: crime, trădări, dispariții misterioase. AsemeneacailordinținutulîncareajungeGuliver,Mișu este„imagineainstanțeimorale,apuritățiinecorupte”.Moisedeshumeazămorțișilecercetează cadavrele.ȚăranulNoeși-aconstruitocorabieși așteaptă, calm, potopul. Nicanor vede încoșmarurilesaleoamenicucapetedecâini.Florentina Firulescu,din Vânătoarea regală,ceacarevaccinează oamenii împotriva turbării inoculează în sufletele lor spaima de turbare, psihoza, „acționândmaimultcaunagentaldiavoluluidecâtca agentsanitar”.Ovacăînghitemonedeșicuie,un bărbatintrăgolînbisericășilatrălasfinți,ofemeiecredecă-lvanaștepeHristos.În Cei doi din dreptul Țebei,doipreoțisuntcrucificațișiumflați cu pompa de bicicletă. Într-un roman din ciclul Viața și opera lui Tiron B., Estera alege divertismentul erotic ca modalitate de a ieși din timp. Nebunia sa, o nebunie erotică, este expresia instinctului de supraviețuire, al spaimei animalice de moarte, în lagărul lui Frank. Nu lipsesc din proza lui Dumitru Radu Popescu bufonii, care, cum s-a mai spus, amintesc de bufonii din dramaturgialuiShakespeare,dupăcumanchetalui Dunărințu-fiul se raportează, subtextual, la cercetărileluiHamletînlegăturăcumoarteatatălui său.

Dacălascriitoriipreocupațidepoeticarealistăevenimentelesuntaranjateînfuncțiedeun proiect „arhitectural”, în proza „hiperrealistă” a luiDumitruRaduPopescu,evenimentelesuntlăsate să se desfășoare în absența unei scheme auctoriale de organizare epică, peconsiderentul că realitatea, în revărsarea ei, haotică, barocă (grotescă, anostă, bizară, onirică sau fantastică...),leoferăunsenscumultmaisurprinzătorși mainaturaldecâtcelconstruitmetodicdeauto-

rulcareomanipuleazăliterar,pentruaopuneîn scenă. Versiunea fiecărui martor asupra unui eveniment, fantasmagoricul, violența, ticăloșia... sunt „elemente” pe care prozatorul la amestecă spre a transpune realul, prin intermediul fragmentelor disparate ale sale, și nu pentru a-l reconstitui. Dumitru Radu Popescu extrage din realitate, dinfolclor și dinmitologie subiecte pe careleremodeleazăînscopulreprezentăriilumii caspectacolșiaistoriei–darșiadestinelorindividuale–cafarsă.

Următoarelesecvențecritice(indispensabile în ceea ce privește receptarea prozei lui D.R. Popescu) pun în lumină mai multe elemente esențialealescriituriișialeuniversuluisăuepic: „Estelamijlocoambiguitate,dacăneraportăm larealism:iluzia realistă este promisă și, în acelașitimp,compromisă.Realulpareasuferide o anumită inconstanță,...ca o mănușă care poate fiînoriceclipăîntoarsăpedos.Explicațiaconstă înfaptulcă«motivațiarealistă»,cumonumește B. Tomașevski, nu mai este suverană: în orice punct al textului, funcționează concomitent cel puținîncăuntipdemotivațiepecareampute-o numi «simbolică»” (Nicolae Manolescu, Arca lui Noe,Editura100+1,2001,idem,p.639).

„O umanitate sudică, solară, trăind sub impulsul momentului, deschisă exaltărilor, generoasă și candidă în anumite împrejurări, iar în altele înclinată spre violență și chiar spre cruzi-

me.Aceastădisponibilitatepentrutrăirileextreme, acest clocot al sângelui, acest climat de pasionalitate,acestpreaplininterior,mereugatasă sereversecreeazăîntreindivizitensiuniireductibile,ajunseuneorilaconflictecunuaualtăieșire decât suprimarea uneia dintre părți de către cealaltă”(GabrielDimisianu, Nouă prozatori,EdituraEminescu,1977,p.113).

„Visul,cândterifiant,cândgrotesc, dacă nu chiar hazliu, este liantul care coagulează toate fragmenteleepice.Eldeschidenoiporțiimaginației scriitorului și închide altele” (Fănuș Băileșteanu, Refracții,CR,1980,p.165).

„Lumea«fantastică»aprozatoruluicoboară mereuînceareală,nupentrua-idescoperiacesteia o dimensiune fantastică, ci pentru a lumina complexitateașimaialesmoralaadevărurilorei” (Cornel Ungureanu, Proză și reflexivitate, Ed. Eminescu,1977,p.140).

„Scriitorul român cel mai puternic influențat de stilul faulknerian a fost fără îndoială D.R. Popescu,caredelaunmomentarenunțatpurși simplu la modul său de a scrie și a început să scriecaFaulkner.Dinfericire,nuestevorbadeo imitațiesterilă,cideodescoperireaproprieiindividualitățiprinadoptareacufervoareastilului unui autor străin original și lipsit de complexe, care nu s-a sfiit să facă abstracție de gustul publicului și să redacteze mii de pagini de proză dezordonată și energică, amintind de lava încă fierbinterevărsatădintr-unvulcan” (Alex.Ștefănescu, Istoria literaturii române contemporane, EdituraMașinadescris,2005,p.562).

ÎncepândcuprimulromanalcicluluiF,scriituraluiD.R.Popescuafăcutsaltuldelacondiția dorico-ionicăaprozeilaceacorintică,dependentădemultiplicarea–uneori,parodică–aunghiurilor de vedere asupra aceluiași eveniment și asupra aceluiași personaj. Feluritele procedee aledezintegrăriipersonajului,darșicelealenarațiunii și, implicit, și ale realității, de la tehnica pulverizării sale și a sfărâmării în numeroase „fragmentedeoglindă”,la„dezrobirea”persona-

jelor de influența autorului și, apoi, și de cea a naratorului,implicătrecereadelaomogenitatea scriiturii la fragmentarism, de la acțiunea verosimilă la fascinația utopiei și de la povestirea uneiaventuri„laaventurapovestirii”.Cualtecuvinte,macrocosmosulestepotențatșicreștedin microcosmos. Această metodă romanescă ilustrează,submulteaspecte,modernateorieafractalilor. Propusă, în 1975, de matematicianul B. Mandelbrot,aceastăteoriearelabazăconcepția căviațaesteunsistemfoartecomplexdefractali ale căror combinații sunt de tip brownian, hazardateșidiscontinue.

Pe de altă parte, procedeele în care constă modernadezintegrarea narațiunii,a personajului și a realității, impuse de Joyce, de reprezentanții noului roman francez și, prin anii șaptezeci,deFaulkner,procedeeprincarerelațiascriitor – narator – personaja cunoscutnumeroase mutații, sunt, totuși, străvechi și trebuie căutate înliteraturaîncareeroul(epopeic)afostînlocuitdeomulobișnuit,banalsauchiardepersonajul custatutdeanti-erou:înromanulantic Măgarul de aur, de Apuleius, în Satiricon-ul lui Petroniu, înscrierileluiLuciandinSamosatasauîn Broaștele, de Aristofan, unde procedeele utilizate în spiritparodicvădescoincontestabilămodernitate,faptcejustifică,pestesecole,înliteraturamodernă, calitatea lor de modele literare. În Satiricon, un roman de moravuri și, respectiv un roman al condiției umane, personajele burlești sunt, înesența lor, niște antieroi. Așadar, Petroniuspăstreazăscheletulromanuluigrec și,totodată,îlpersiflează,așacum,maitârziu,vorprocedașiCervantesfațăderomanelecavalereștiși JoycefațădeOdiseea...(autorcaretratează„materialul” homeric, adoptând „maniere” specifice luiPetroniusșiLuciandinSamosata).

Înopinianoastră,prozatorulDumitruRadu Popescu, un autor de Premiul Nobel, va fi fost mai atent la romanele cu statut de „arhetip” în domeniu decâtlascrierile „moderniste” ale vremii,pecare,desigur,nulevafiignorat.

Mircea MOȚ

Bătrânul dascăl șihalatulsăuvechi

ntr-unarticolpublicatîn„ConvorbiriLiterare” (noiembrie 2022), recitind Scrisoarea I, ȘtefanAfloroaeiareînatenție „personajeleadusepescenăînprimaparteapoemului”, cu fiecare dintre acestea anunțându-se „o atitudine distinctă, o perspectivă asupra lumii date”. Acestor personaje le este comună „supunereaobișnuităfațădelumeadatășitimpultrăit”. O excepție o constituie bătrânul dascăl, care nu cercetează „timpul trăit” sau „lumea dată”, ci își îndreaptă atenția „către sursa originară a celorexistente,cătrerădăcinalorprimă”.

Poemul eminescian reține în mod deosebit atenția(și)prinfelulîncareestesurprinsbătrânul dascăl. În realitatea imediată, de după actul creației,măsuratăinexorabildeceasorniculcare urmează lunga cărare a timpului, dascălul este, într-unfel,un„străin” și unexilat.Nu întâmplătorelareurechileînfundatecu„bumbac”,sugestieaizolăriidesuneteleprofane,străinefărăîndoială de fascinantamuzicăa sferelor și,înacelașitimp,străinedesonoritateacuvântuluirostit inillotemporedeundemiurgdornicsăcreezeo lume ce-i va fi sieși oglindă Întorcând spatele convenției(hainaruptăîncoate),bătrânuldascăl seizoleazădefrigulaceleiașilumi,ideesusținută deungestsugestiv.El,dascălul,numaicontează aici înipostaza romantică a celui care în Odă(în metru antic) eraînfășurat„înmanta-mi”,cuochii îndreptați spre steaua singurătății, ci își asigură protecția și se izolează de lume încheindu-și, cu mâini tremurânde, halatul său vechi. O serie de atribute ale dascălului întăresc ideea profilului săuspiritual.Eleste„uscățiv”,„gârbovit”șineimportantînordinealumii.Înultimăinstanțăeles-

te „de nimic”, după cum semnificativ de nimic eraușiCătălinșiCătălina,ispitițidefugaînlume șiderenunțarealanumelece-idelimitadeîntreg („Șiguralivșidenimic/Te-aipotrivicumine”).

Scriamcualtăocaziecăînpoeziaeminesciană actul creației este unic, irepetabil, fixat prin rostirea cuvântului de către Demiurgos. Lui Hyperion nu i se poate oferi decât ceea ce a fost creat,nimicaltceva.Elnutrebuiesă-icearăcreatorului „semne și minuni/ Care n-au chip și nume”,ci„cuvântulmeudentâi”.Condițiademuritornuisepoateda,deoareceHyperions-anăscut o dată cu o „întreagă lume”. Demiurgos nu oferi soluții în lumea creată și nici nu o poate schimba, fiindcă el însuși este supus cuvântului inițial:„ – „Hyperion,cedingenuni/ Răsaic-o-ntreagă lume,/ Nu cere semne și minuni/ Care n-auchipșinume”.Sau:„Iartu,Hyperion,rămâi/ Oriunde ai apune.../ Cere-mi cuvântul meu de-ntâi–/Să-țidauînțelepciune?”

MenireaDemiurguluiestesăsusținălumea, realitateacreată,pentrucaaceastasănu(re)cadăînhaos.Săneamintimcăîn Scrisoarea Ihaosul este semnificativa absență a ochiului/minții și a obiectului acestuia/ acesteia:”N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă (...)Dar nici devăzutnufuseșiniciochicares-ovază”.

Creatorul lumii trebuie să contemple permanent creatul, să privească lumea, să o gândeascăorisăo„citească”răsfoindmareacartea lumii.

Într-o poezie de tinerețe, Amicului F.I., moarteaesteechivalentănuîntâmplătorcustingereaexistentuluiînmintealuiDumnezeu:„Dar dacă gândul zilelormele/ Se stinse-nmintea lui

Dumnezeu,/ Și dacă pentru sufletul meu/ Nu-i locaicea,cinuma-nstele://Voi,cândmi-orduce îngerii săi/ Palida-mi umbră în albul munte,/ Să-mi pui cununa pe a mea frunte/ Și să-mi pui liradecăpătâi”.Sensulautenticallumiiesteasigurat de amprenta divină. Într-o poezie precum Mortua est,moarteaiubiteiare,fărăîndoială,un sens, dar acesta este întors și ateu, prin absența divinului.Dacătoateipostazeleuniversuluicreat sunt un reflex al gândirii divine, moartea şi dispariţia au un semnificativ sens întors, „ateu”, fiindlipsitedesuportulgândiriiorialochiuluilui

Demiurgos: „La ce?... Oare totul nu e nebunie?/ Aumoarteata,înger,decefusăfie?/Aue sens în lume?Tuchipzâmbitor,/Trăit-aianumecaastfelsămori?/Deesensîntr-asta,e-ntorsşiateu/ Pepalida-ţifruntenu-iscrisDumnezeu.”

Mecanismul de susţinere a lumii se manifestă uneori prin lectură. Cartea lumii este la Eminescu un text sever, care fixează ceea ce a fostcreatoral,pringuradivinității:„Scrisîncarteaviețiiesteșideveacurișidestele/Eusăfiua ta stăpână, tu stăpân vieții mele”. Este un text greu accesibil muritorilor de rând: „În zădar ne batem capul, triste firi vizionare,/ Să citim din cartealumeisemnecenoinule-amscris/Potrivimşiruldegânduripe-osistemăoarecare,/Măsurăm maşina lumei cu acea măsurătoare/ Şi gândirile-sfantome,şiviaţaestevis”.

Creatorul devenit cititor comentează cu un ochicriticpropriaoperă,fiindcăareoperspectivă de ansamblu asupra acesteia, spre deosebire deHyperion,limitatdeloculsăubinefixatîncer. Operaimplicăluminișiumbre,decarecreatorul este conștient atunci când se referă la oameni: „Tu vrei un om să te socoți,/ Cu ei să te asameni?/Darpiarăoameniicutoți,/S-arnașteiarăși oameni.// Ei numai doar durează-n vânt/ Deșerte idealuri –/ Când valuri află un mormânt,/ Răsar în urmă valuri;// Ei doar au stele cu noroc/ Și prigoniri de soarte,/ Noi nu avem nici timp, nici loc,/ Și nu cunoaștem moarte.// Din sânul vecinicului ieri/ Trăiește azi ce moare,/Unsoaredes-arstinge-ncer/S-aprindeiarășisoare;//Părândpeveciarăsări,/Dinurmă moartea-lpaște,/Căcitoțisenascspreamuri/Și morspre a se naște”.Chiarintervine, nu pentru

a-ischimbaopereiconfigurația,cipentruaretușa acolo unde este cazul. Cu totul alta este perspectiva lui Hyperion,creatul, după ce, ca într-o operămodernă,seîntâlneștecucreatorul,cuautorul:„Eltremurăcaaltedăți/Încodrișipedealuri,/ Călăuzind singurătăți/ De mișcătoare vavaluri;// Dar nu mai cade ca-n trecut/ În mări din tot înaltul/– Ce-ți pasă ție, chip de lut,/ Dac-oi fi eu sau altul?// Trăind în cercul vostru strâmt/Noroculvăpetrece,/Cieuînlumeamea măsimt/Nemuritorșirece.”

Demiurgul citeşte cartea lumii (consacrare prin scris a unei creaţii care, generată oral, primeşteinevitabilatributeleoralităţii,acăreifigurăeste,îninconsistenţalui, valul),ezitândlacifra geniului,carescăpasecuvântuluicreatoralcreatorului: „Dar în acest cer mare ce-n mii de lumi lucește/ Tu nu ai nici un înger, tu nu ai nici o stea,/CândcartealumiimareDumnezeuocitește/Se-mpiedicălacifravieții-țifăr'săvrea”.(Povestea magului călător in stele).

Revenind la bătrânul dascăl din poemul Scrisoarea I,sepoateconsideracăperspectivasa asupralumiiestefoarteapropiatădeaceeaademiurgului.

Într-o admirabilă carte despre poezia eminesciană,regretataIoanaEm.Petrescuconsidera căîn Scrisoarea I „ochiulcreat«spreacunoaște» este(...)bătrânuldascăl,Atlasspiritual(„Precum Atlasînvechimesprijineacerulpeumăr,/Astfel elsprijinălumeașiveciaîntr-unnumăr”),căruia îi este menit să dezlege, «în șiruri», «noapte-adânc-a veșniciei». «Uscățiv așa cum este, gârbovitșidenimic»,dascăluluiparea-ifihărăzitrolul deconștiințăauniversuluiinconștientdecentru spiritual al lumilor, al căror cifru îl stăpânește prinînțelegereanumăruluisacru”(IoanaEm.Petrescu, Mihai Eminescu-poet tragic, Iași, Editura Junimea,1994,p.167).Aicisecuvinesăamintim secvențasemnificativăpentruprezențabătrânuluidascăl:„Iarcolobătrânuldascăl,cu-aluihaină roasă-n coate,/ Într-un calcul fără capăt tot socoateșisocoate/Șidefriglapieptși-ncheietremurândhalatulvechi,/Îșiînfundăgâtu-ngulerși bumbacul în urechi;/ Uscățiv așa cum este, gârbovit și de nimic,/ Universul fără margini e în degetulluimic,/Căcisubfruntea-iviitorulșitre-

cutulseîncheagă,/Noaptea-adânc-avecinicieiel în șiruri o dezleagă;/ Precum Atlas în vechime sprijineacerulpeumăr/Așaelsprijinălumeași veciaîntr-unnumăr”.

Asemenea demiurgului, bătrânul dascăl susține și el tot ceea ce este creat, el sprijină în ultimă instanță Creația, nu prin lectură ori prin contemplare, ci prin gândirea matematică. Or, calculând, socotind, gânditorul cuprinde universulîntr-onecesarămăsurășiîntr-unnumaipuțin necesar echilibru. Gestul său de a socoti rămânedealtfelneîntrerupt,permanent,devreme ce el „tot socoate și socoate”. Bătrânul dascăl concentrează universul într-un număr, cu atât maisemnificativcucâtpentruPitagoratotuleste număr, numărul însuși fiind în sine divin. Si nu numai: numărul este considerat de același Pitagora forța care menține permanența eternă a cosmosului.

Dacă Atlas sprijinea în vechime cerul pe umăr,labătrânuldascăluniversulnelimitate„în degetulluimic”,aceldegetdesprecareseafirmă căsimbolizează„persoanaîntotalitateaei”(Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri. Mituri, vise, obiceiuri, gesturi, forme, figuri, culori, numere,Vol.1,București,EdituraArtemis, 1994,p.438).Maimult,degetulmicesteasociat planetei Mercur. Profilul bătrânului dascăl din poemul eminescian se oferă înțelegerii (și) din perspectiva semnificațiilor simbolice ale acestei planete.Dacăatributulluiecaduceul–scriedicționarulcitat–,„găsimșiînacestsimbolonatură dualistăîncareseconfruntăprincipiilecontrare și complementare: întuneric-lumină, jos-sus, stânga-dreapta, feminin-masculin... Această circulație internă constituie condiție inițială a dezvoltării inteligenței: a separa lucrurile pentru a nuseconfundacuele,a-șiluadistanțăfașădesine însuși. Acest joc contribuie la deturnarea instinctului,lareprimareaviețiisensibilepentrua afirmalumearațiunii”.

Pablo García CASADO–Poeme

Firmadeconstrucții

Luque

Terminaserămlucrareașistăteamlacoadă la casierie. Încasam conform înțelegerii, nici un bănuț în plus, tu așteptai vești lipită de telefon. Luqueasunatcasăneinvitelaunpahar,trebuiesăsărbătorim,șiamintratîntr-unadincasele construitedenoi.Șampanie,cocainăcâtîncape, târfe dansând pe scări. Rubén a vrut să spargă cheful, trebuie să plec, mă așteaptă acasă, dar Luquei-azisdacăpleciacum,sănumaiviisă-mi ceri de lucru. Cu toții îl cunoșteam pe Luque și știamcăvorbeaserios.

Când am ajuns acasă te-am găsit dormind pecanapea,cutelevizorulpornit,pantofiicutoc așteptaugoiîndormitor.Ampusbaniiînsertar șim-amdusladuș.Apoi,dejaînpat,mi-aișoptit laureche:aiadusbanii?

Tulburarepervazivă

dedezvoltare

Îiîntrebdeceșinuștiusă-mispună.Elîmi vorbeștedemașini,depasăreaastacaretocmai aterizează Și nu știu de ce. Îi întreb pe doctori

Pablo García Casado s-a născut în Córdoba,Spania,în13mai1972.Cărțipublicate: Las afueras (DVDEdiciones,Barcelona, 1997), Premiul Ojo Crítico de RNE, 1997; El mapa de América (DVDEdiciones,Barcelona, 2001); Dinero (DVD Ediciones, Barcelona, 2007); Fuera de Campo (Visor,Madrid,2013, antologie de autor); García (Visor, Madrid, 2015), La cámara te quiere (2019) și romanul La madre del futbolista (2022)

Poemelesaleauapărutînmaimulteantologiidepoeziespaniolășiaufosttraduseîn mai multe limbi, inclusiv în limba română, antologia Periferii (edituraCharmides,2017).

ÎnprezentestedirectorlaFilmotecade Andalucía.

dece,dece,măduclaceimaibuni.Șinimeninu știe să-mi spună. Îmi vorbesc despre grafice și indicatori,despremașinileșipăsărilepecarele pictează fiul meu. Dar nu știu să-mi spună. Nu știu de ce. Și mă întorc acasă, de mână cu fiul meu,uitându-mălamașinișilapăsări.Măîntorc acasășimăîntrebpemineînsumidece,dece.Și nuștiucesă-mirăspund.

Gândindu-mă laCernuda

Mă gândesc la Cernudaîntimpce-l vădpe fiul meu cum aleargă singur prin curtea școlii. Aleargă și sare laolaltă cu alți copii, urmărit de inamiciimaginari,caunpersonajdinjocurilevideo. Mă gândesc la Cernuda, plimbându-se prin Sevilla, tânăr și elegant, împroșcat cu noroi de niște copilandri răi și bătăuși. Arătatcu degetul dedoamnevenerabilealecărornepoatestauastăzi în fotolii corporatiste. Arătat cu degetul de domniaicărornepoțiapărăastăzionoareaSpaniei.MăgândesclaCernudaluândcaleaexilului, cu eleganța tristă a unui dandy ruinat. Mă gândesc la Cernuda, singur, în camera unui college, gol,fărătelefon,fărăpaginidecontactegay,fără pornoprininternet.Scriindscrisoridedragoste unor iubiți imaginari. Mă gândesc la Cernuda multpreatristcasăsemasturbeze.Măgândesc laCernudatraversândStateleUnite,căutândun loc la Pacific, visând la o întoarcere imposibilă. MăgândesclaCernudacitindscrisorileprietenilor din Córdoba, și după ei se aruncă cu pietre, păsăriînnoapte,peatuncinișteexpulzațicutoții,iarastăzirespectați,venerațidedoamnevenerabile,denepoatelelorșidenepoțiitorționarilor. Mă gândesc la toți cei care trăiesc alături deCernudașidealțibiețidiavoli.Cehov,Vallejo, Kavafis.MăgândesclaCernudașimăgândescla mine șimă întrebdacă eadevăratcă morții ascultă ce spun viii. Dacă eadevărat atunci e momentulsătăcem.Darnupot,astăzinupot,astăzi trebuie să vorbesc, să vorbesc în gura mare,

pentru că mă gândesc la Cernuda în timp ce-l vădpefiulmeualergândsingurprincurte.Șiaș vreasăopresctristețeacumâinile.Sănudeacu pietre-nel, nici să-iîmproaște cu noroicămașa, nici să-l urmărească inamici imaginari. Să nu-l scuipe copilandrii cei răi și bătăuși. Să nu-l dea afarădinSpania.

Sevillaest

Un bărbat care merge singur prin cartier. Marți dimineața, la ora la care ceilalți lucrează deja.Careseuitălatelefon,verificădacăfuncționează, dacă are baterie suficientă și semnal bun. Care încămai poatecontrola situația. E un omcareașteaptăvești,careaieșitdincasăpentrucăarenevoiesăsegândească,săsegândeascălaceva.Nevastalui îlurmăreștedelabalcon cucopilulînbrațe,prinfurouisevădsâniilăsați după naștere. Sânii aceia care altădată scoteau peoricinedinminți,nebuniapetrecerilor,șidintre toți acei bărbați te-ai găsit tu, cu fața ta de pasăre. Vino cu mine, vreau să te scot din infernul ăsta, am afacerea mea.Acelașibărbatcareastăzi îngenunchează lângă bancomat și se roagă iartă-ne, Doamne, iartă-ne.

Traduceredinlimbaspaniolăde Marin MĂLAICU-HONDRARI

Născutla29ianuarie1971,înSîngeorzBăi, Marin Mălaicu-Hondrari este poet şi romancier,autorulmaimultorcărţi,dareste în acelaşi timp şi un talentat traducător. În 2021aprimitPremiulInstitutuluiCervantes din București, acordat în cadrul premiilor

„Observator Cultural”, pentru cea mai bună traducere din limba spaniolă: romanul Patria, de Fernando Aramburu. A tradus din spaniolă în română autori precum Mario Vargas Llosa, Julio Cortázar, Manuel Vilas, Mariana Enriquez, Enrique Nogueras, FernandaMelchor.

CRĂETE

Gellu NAUM (b.1stAugust,1915,Bucharest,Romania–d.29thSeptember,Bucharest,Romania)was a Romanian essayist, poet, novelist and playwright, considered the most significant Romanian representative of surrealism and one of the last crucial European ones. Between 1948 and 1949, Gellu Naumwrotethebothphilosophicalandesotericpoem The way of the snake,anexperiencewhichhasfor gooddefinedhisstyle.Alongsidewiththesystemdétenteperiod,hestartedtopublishhisdrawerpoems in 1968, in the poetry collection Athanor. Once with this and the subsequent poetry collections (The animal-tree, My weary father,etc),GelluNaummanagedtocausecertainreactionsamongcritics,buthe onlystartedtobeacknowledgedasanimportantwriterafterpublishingthenovel Zenobia (1985).Injust amatteroffewyears,countlesstranslatededitionsofGelluNaum’spoemsappeared.Hisworkhasbeen translatedinthemaininternationallanguages,havingbeenawardedimportantliteraryprizes.

VascodaGama

(fragmente)

călătoriaaceastapeunoceandeoase purtândunelteleesențiale:somnul,dragostea, sângele

dinportînport,neliniștitoareaambarcațiune treceanestingherită ladocurilepoeticesedeclamă ceorgiorizontaledesfiguraupânzele?

spartă,carcasanavei,singuraînstaresăfacă fațăuraganului,continuazigzagulunei traiectoriihidoaseșifeericeînalecăreilegi zornăiauunghiurilecelemaiobscureale armurilornoastre

darfluturiivorbatetobelelamargineastrăzii șifemeiasearuncasedintr-unsingursalt

încapullargdeschisalstatuii

VascodaGama

(excerpts)

thisvoyageonanoceanofbones wearingtheessentialtools:sleep,love,blood fromoneharbortoanother,theunsettling craftwouldpassunhindered theywouldreciteatthepoeticalwarehouses whatkindofhorizontalorganswoulddeface thesails?

broken,thecarcassoftheship,theonlyone capabletohandlethehurricane,wouldgo onwiththezigzagofa fairylikehideouscourseinthelawsofwhich thedarkestanglesofourarmorswould rattle *

butthebutterflieswillbeatthedrumsatthe roadside

andthewomanhadthrownherselfinoneleap withinthestatue’swidelyopenhead

eaîncercasămiroasăzidurilesă sescuturedegânduricadeinsectedar

insecteleîirodeaugândurilecare crescuserădejurîmprejurulstatuii peacestelocuriundedupăsticlă

lumânareaîșiarătapicioarelepecândvasco

încearcăfundulmăriicudegetul *

undevascodagamaadulmecăpulpele pulpelefemeilorcujartieră

pulpelefemeilorcugarduri

pulpelefemeilorcumedalion

pulpelefemeilorcuocatedralăpeceafă

pulpelefemeilorcuvântpesân

pulpelefemeilorcupulpepepulpe

șicualtepulpepesteacestepulpe *

darvascodagamaeunaltcălător elmiroaseapacuajutorullunetei

nărileiseprelungescpânălațărm pentrucăelmănâncășicapulcârmaciului *

țigareteleoruplafugăalunecând spremargineapeisajuluiundecasa seplimbăcumâinilepecap

acoloeoalbinășiofemeie

șifemeiaînțeapăalbinacudegetul

vascovascosuspinăgeamantanulai uitatunpiciorînultimacorabie

șiți-afugitfiguraspregolf

darbatistaîșiaratădințiisprecomandantul careîșibalanseazăpenduleledinurechi

șipendulelesupăratei-auarsbarba

barbaacerutiertareesteticii esteticaamâncatbiscuiții

urcațiînobositoareaascensiunespregură

shewouldstruggletosmellthewallsto shakethoughtsoffasifoffinsectsbut theinsectswouldbiteherthoughtswhich hadrisenallaroundthestatue ontheseplaceswherebehindglass thecandlewouldshowherfeetwhilevasco istouchingthebottomoftheseawithhis finger

*

wherevascodagamaissniffingthecalves women’scalveswithagarter women’scalveswithfences women’scalveswithamedallion women’scalveswithacathedralontheirnape women’scalveswithwindontheirbreast women’scalveswithcalvesontheircalves andwithothercalvesoverthesecalves

*

butvascodagamaisadifferenttraveler heissmellingthewaterwiththehelpofthe telescope hisnostrilsprolonginguptotheshore sinceheisalsoeatingthehelmsman’shead

*

thecigarettesaretailingoffwhileslipping towardstheedgeofthelandscapewherethe house iswanderingherhandsonthehead

thereisabeeandawoman andthewomanisstingingthebeewithher finger *

vascovascoissobbingthesuitcaseyou forgotoneleginthepreviousship andyourfacehasruntowardsthebay

butthehandkerchiefisshowingherteeth towardsthecommander whoisswingingthependulumsoutofhisears andtheangrypendulumshaveburnthisbeard thebeardhasaskedforforgivenessto esthetics

estheticsatethebiscuits climbedwithinthetiringrisetowardsthe mouth

dinpanglicilelorcresclunete careseașeazădeasupranasului caodecorațiepeunpieptcunări *

manechineleîșicautăbrațele cuuncornetalabundențeiînpiept dincarecurgnenumăratefemeimici

celemaimicidintrefemeilemici

celemairoșiidintrefemeilealbe

femeicuaceîndegetecanişteporumbei careîșiașteaptăzborulîncărbuneleglasului

femeicuurechicâtbisericile

femeicuplantepepântecșicu cicatricedepâinepeplante *

dormtoateactele

acteledecăsătoriedemobilizare acteledetutundenasturedesticlă

acteledenasîncarescrie cumvascodagamaalunecăprinploaie

*

facdragostecerlibertate egalitatefraternitatepaternitate singurătateșiplacarditate

libertateanupoatesăiasăși rămâneîngâturicumarrămâne unacdemazăreîntr-unapendice

dartauriivormâncaspectatorii

daralbinacreșteimensă eaprindepalmeleșileînșirăpeac aripiledecatifeasefacpajiști

încaresevedeoflacără

pestecareplutescmiidedegetedecristal *

fiecaredegetestefrumoscaofemeie și-nfiecarefemeiecurgeunfluviu

outoftheirribbonstelescopesgrowing sittinguponthenose likeamedalonanostrilschest

*

themannequinsarelookingfortheirarms withaconeofabundancewithintheirchest wherefromcountlesstinywomenareflowing thetiniestoftinywomen thereddestofwhitewomen womenwithneedlesintheirfingerslikedoves waitingfortheirflightwithinthecoalofthe voice

womenwithearsastallaschurches womenwithplantsontheirwombandwith abreadscarontheirplants

*

alltheactsarefastasleep themarriagethesummoningacts thetobaccotheglassthebuttonacts thenoseactsinwhichitiswritten thewayinwhichvascodagamaisgliding throughtherain *

theyaremakingloveaskingforfreedom forequalitybrotherhoodpaternity forlonelinessandplacard

freedomcannotcomeoutand itsticksinthethroatsasif apeasneedleremainedinappendix butthebullswilleatthespectators

*

butthebeeisgrowinghuge sheisholdingthepalmsputtingthemona stringsneedle thevelvetwingsturnintomeadows

inwhichaflameistobeseen uponwhichthousandsofcrystalfingersare floating

*

eachfingerisasbeautifulasawoman andwithineachandeverywomanthereisa riverflowing

pepântechartaesteînsemnată cusemnedelânășicuunsemndevar semneledelânăatragnavigatorii caniștecântece

coarnelelorseizbescdeele ochiiliselipescdeacestestânci canișeventuzecupompe

pânăcemarelenavigatorostenește seașeazăpe-unarboreși-șispalăaripile cuungestlentîncareselasăsăsevadă unaltgestșimailentcareînseamnă plecareacătrenoilecontinente

apelenăvălescînaintesprefluier

plantelecoboarăînjosspresâni

șolduriledevinimenșipalmieri

șiacestefemeivegetaleadie

înguriletunuriloraisătemirifumândoțigare aisăumbliînmâinipedinăuntrumeu ciupindu-minerviicapeniștecoardevocale aisă-minumeriglobuleleroșiișiai să-mitreciprinficațicuochiilastele

Îțifacivânt cupropria-țifigură

Leneataeoapăfoartepotabilăși mâinileofrământăcapecevanecesar

într-oziîntr-oziai

săafliceeascunspedinăuntru subpantaloniicaniștebătrânibicicliști subalbiaderufetunsăproaspăt

ordonatășifixăcaunfragmentdeparanoia

aisă-misunipredispozițiilecapenișteclopote aisătestrecoripesubușilelargdeschise

onthewombthemapisbeingmarked withwoolensignsandwithalimesign thewoolensignswouldlurethesailors asifsongs theirhornsarecrashingintothem theireyesstickingagainsttheserocks asifpumpsuctioncups

untilthegreatsailorgetstired hesitsagainstatreewashinghiswings withaslowgesturewhichreveals anotherslowergesturemeaning thedeparturetowardsnewcontinents

watersareoverflowingtowardsthewhistle plantsarecomingdowntowardsbreasts hipsturningintohugepalmers andthesevegetalwomenarewafting

incannons’mouthsyou’llwondersmoking you’llwalkonhandsinsideofme pinchingmynerveslikevocalchords you’llcountmyredbloodcellsyouare tocrossmyliverseyestostars

Youfanyourself yourveryfacewith

Idlenessisadeeplydrinkablewater handswouldkneaditasifnecessary somedaysomedayyouwill figureoutwhatishiddeninside underneathpantslikeelderriders underneathfreshlymowedriverbedlaundry onthedotorderlyasifaparanoiapiece youaretoringmytendencieslikebells youaretosneakunderwideopendoors

Triunghiul domesticit

Câtevacuvintemototoliteînochiuldrept olacrimăîngurăunsunetpeumăr

Fireșteeosimplăcălătorie delabinelarăudelarecelacald

înbarcaastaplinădecuie

Poatecătotulsepetreceîntr-ovacă

Acololângămal

Acololângămalsubmânăstire ofatăîiardeașuturiunuiacupălăriegri

eum-amopritHabarn-aveamdece

(poatenefericitameanevoiede-areintraîn cauzalitățipierdute)

eam-asimțitșis-aîntorsspremineAveao geantăextraordinară

Măjerpelitulemi-azisceteholbeziașaNuvezi

căfacemdragoste

Eum-amîntinspeiarbăLuceampedinăuntru

ălascânceaziceaTeroggonește-l

Așfipututsălerăspundurâtsauchiarsăle înecmotocicleta

pesemneînsăcăluceamatâtdetare

căochiilorauînceputsălăcrimeze

șifatacaunflutures-aînălțatdelapământ

Pluteaspremine

veneacaomireasăoarbăcauncireșcevaîn

genulăsta

oricummi-eraegalPluteamșieu

cerulseridicadinceîncemaisus

ălascânceaziceaTeroggonește-l

Thetamed triangle

Afewrumpledwordswithintherighteye atearinthemouthasoundontheshoulder

Naturallyitisbutavoyage fromrighttowrongfromcoldtowarm inthisfullofnailsboat

Everythingmightbehappeningwithinacow

Downby theriverbank

Downbytheriverbankundertheabbey agirlwouldbangagray-hatguy

IstoppedHadnoideawhy

(myunfortunateneedperhapstorejointhe lomg-lostcausalities)

shesensedmeandsheturnedaroundShehad themostextraordinarybag

Poorwretchedragshesaidwhystarelikethat Can’tyouseewemakelove

IlaydownonthegrassIwouldshineonthe inside theguywassnivellingaboutPleasemakehim goaway

Icouldhaveanswerednastilytothemoreven drowntheirbike yetperhapsIwasshiningbrightly sothattheireyesstartedtearsdropping andthegirllikeabutterflyascendedfromthe groundFloatingtowardsme

shewouldcomelikeablindedbrideacherry treesomethinglikethat

Ididn’tminditthoughIwasfloatingmyself theskywouldrisehigherandhigher theguykeptsnivelingwouldsayPleasemake himgoaway

Athanor

Dintr-unstrăvechigestars depatrumiideani

Foșnetalcenușiimemoriestinsăafocului pestetatuajeledecalcar

cămășideapălimpeziîntrenisipuri

viermivegetaliocolindpietricelele

vuietalgălețilorcăzuteînfântâni

dartoateacesteasepetreceausubopătlagină

șiîntr-obunăzielaieșitsăvadă

deasupranoiședeamlângăaraci

șicârlionțiiniseîntindeauspreei

groapadevarsecampărăginise

princeațăumblaupăsărileamenințătoareale somnului

noinefereampecâtputeam

șielnerezemacuochii

Athanor

Outofanancientscorchedgesture fourthousandsyearsold

Rustlingoftheashburnedmemoryofthefire overlimestonetattoos clearwatershirtsbetweensands

vegetalwormsbypassingpebbles roarofthefallenintowellsbuckets

butalloftheseoccuredunderaplantain andonefinedayhecameoutlooking

beyonddidwesitnexttostakes andcurlswerestretchingtowardsthem

thelimingpithadquitefallenapart menacingbirdsofsleepwouldthroughmist wander

weweredodgingforasmuchaswecould andwithhiseyeshe’dpropusup

Traducereînlimbaengleză: Nicoleta CRĂETE

mărturie

le-atingicuaripausoaraadeznadejdii preotulînvestaantiglonteaici teasteaptasaredevii

dincelalaltcoltalexistenteitaleexterioare setrageneîncetatcurachetehipersonice tuestiaiciatingicuaripidebronztacerea dincamerataiescliperazvratite

închiseînlabirinturialbastreîninsomnie

priveliști

fotoliulasteaptauntrup precumurecheaunduireasunetelor dedepartese-audexplozii înaltetimpane

pecampulgolnumaiciorihamesite...

nuimaginatianaste

linisteaesagetatadepliscuriorbitoare iartrupurilesedescompunîntacereacomplice

laptelezorilornegasescînalbastre

sicriealelumii cugandurilesfasiate

cântărețulorb I

candpasesteseaudoasele trosnindîncimitire precumarcalcaîntruna

pestecadavrevechi

zavorateînamintiri

azineîntoarcemgoi depefrontuldeest pecelalaltauarsclipele

înnestire

si-acumtrecem

faratimp

înumbrauneisecunde

careaifost

caremaisuntem

fararost II

Dumnezeumi-avazutinima (într-onoaptefierbinte)

candusazavoratanuasteptapenimeni

unorbtraversaoprapastie

n-aveanicitoiagul

luminosalînaltimilorsubtile

niciaeruldefachir

plutitorpestecioburilevederiialtora

cenoaptesafifostaceea

Nicolae CORLAT

încarechiarElîmibatelausa cudegetulvantuluicald

aducatordemiresme cenoaptesafifost

ceaîncarechiarElaaprins

înochiiorbuluilumanari

pentrusanatateapamantului

treceamcaumbrele

pesteurmelelasatedemelcidimineata vaamintiti?

urmelemelcilorseamanacucelealelacrimilor

îngerilorramasifaraaripi cuboabelecumintideroua

cumultînaintedeivireasoarelui

luminipestelumeanoastranocturna

pesteinimicuportileînchise

zileleasteacauncalvar

cadpestepamantninse

dinpreacuratasinevinovatasplendoare

doarsoaptelevantului

într-onoaptefierbinte batînpoarta

degeteleLuiDumnezeuTatal

inimideschidsipietre

III

sapurtamdoliuîncaonoapte pecelmaibundintrenoil-ailuat

lumanarilearddelaunorizontîntunecat spreclaraluminaaînaltimilor saneascundem

saporunceascaaltulînloculnostru undesa-iascundemtrupul undestrigatul sivocealuiatemporala

înceîndemn

încecasta

sa-lhranimcuinimilenoastreîncatinere

femeilenoastresa-lpoartepebratecapeun

pruncnenascut

simameledintoatecolturilelumiisa-lplanga

ultimulsoldatiatas-adusfaraurma

sprerasarituristinseînnoi

IV

moarteae-aici nuiarta ma-nconjoaradintoatepartile

întranseeleeicadcateunul

viii

apropiatii prietenii

îmicautasufletul nutrupul

moarteaseceranevazut

cântecșchiop

doamne,petoatele-aischimbatculuminata petrepteledesavarsitealedeznadejdii degeabaurcamilogiilaceruri degeabaorbiiaruncacupietre siciungiicautaînochinepasarea maipresusdeîntrebareerugata,doamne pentrunoi

cinevaînlumeamurit întinetristeteaînfloreste

fericirile

Luati-odelaminenicisanuvina ofericirepreamarem-arucide. SideundeatatafericiresavinalamineMaica Domnului...

Prunculuii-aplacutvorbaaceeaspusade femeieîngeruluisalbatic îndesertuldecruci.

Siiarstrigderasunahaulplasmuitdincuvinte luati-odelaminenicisanuvina fericirilepotnunumaizguduiolume opotucide.

Nu-mivând rădăcinile

După vreo cincisprezece ani de procese cuvecinii,custatulcapitalistmultilateral dezvoltat, cu Fondul Proprietatea, cuAgențiaNaționalăaActivelorStatuluișialteinstituții,IosifTăriceanuacâștigatdefinitivcele137dehectaredeterenalemoșilorși strămoșilor lui: iazuri, pământ la câmpie, livezi, păduri în Făgăraș... I-a sosit hotărârea exact în ziua încare împlinea 66 de ani. „Oiau ca pe un dardeziuamea,ziceael.Știameucă66,vreausă zicșase-șase,eunzarnorocos!”

DarviațaluiIosifnus-aschimbatpreamult. Locuiește totîncăsuța luide paiantăde lamarginea orașului formată din două cămăruțe afumate,ochicinetăîncare-șimaifaceunceai șio baiededoipedoicuunboilerpe lemne. Și trăiește tot din pensia lui de o mie și ceva de lei, convertită în euro însemnând exact 317. Altfel zis,omulare137dehectaredeterenșiunvenit lunarde317euro.Așadar,viațaluiIosifTăriceanunus-aschimbat.A,întrucâtvas-aschimbat,în sensulcăaproapezilnicdăaudiențelaoredeloc exacteîncăsuțaluisaulapopularacârciumăCăprioara din cartier unde-și mănâncă ciorba de perișoare și piureul de cartofi cu murături. Da, aproapezilnicarevizitatori:samsari,darșimici patroni, și instituții serioase. Toți, absolut toți, vorhălcimaimarisaumaimicidinterenurilelui, pentru agricultură, pentru cartiere de vile, pentru industrie a lemnului. Dar, Tăriceanu-i tăricean,nicinuvreasăaudă.„Nu-mivândeurădăcinile”,esingurulluirăspuns.

Lunea,deobicei,einvitatlamasălaEpiscopie.Aci,ceedreptedrept,servireaecalaboierii

vechi: ciorbă de pui a la grec, friptură de cotlet afumat cu cartofi țărănești la cuptor și salată asortată.Oșlibovițăsositădirectdelapatriarhul Serbieiînainte,vindeîmpărtășanielafripturăși după masă, la lunga discuție cu episcopul care, desigur,vreaunterenîmpăduritînmunte,locde mănăstire și de pomenire. „Domnule Tăriceanu, pledează episcopul, trebuie să ne îngrijim, mai aleslavârstanoastră,nu doardecelemateriale, darmaialesalesufletului.Prinsuteledehectare

Dumitru Augustin DOMAN

de teren nu se știe dacă rămâneți și ajungeți înîmpărăția cerului, că așa zice domnul nostru Iisus, că dacă-ți donezi averea și-i urmezi, vei ajungeînceataîngerilor,așadar,dacăfacețiodonație către Biserica mamă, mă rog, o vânzarecumpărare, veți rămâne...” „ Așa e, Prea Sfințite, ziceIosifTăriceanu,darfaptulcănu-mivândrădăcinilenuetotochestiunedesuflet,nudecele materiale?...”

Pe urmă vine miliardarul orașului, Alexei Gheorghiu, senator la București. Nu intră în cocioabalui,deșieinvitat,i-ecamsilă,darseabținecâtpoatesăn-oarate.Îlașteaptăînstradăpe Iosif Tăriceanu cu portiera deschisă la mașina neagră Îl ia și-l duce direct în separeul restaurantului singurului hotel de cinci stele din oraș.

Aci,mănâncăbătrânulpentruprimaoarăînviață icredeManciuriașisardeleșibeaunwhiskycare-iplace.CândajunglavinulluiIsărescu,senatorul îi zice mieros: „Domnule Tăriceanu, n-ai vreasăvinziluncaaiacuiazuldinmargineapăduriiAluniș?”DialogulăstaîiplaceluiIosifTăriceanu.Înseamnăcăecineva,dacăs-acerutditamai senatorul în audiență la el și aproape că se milogeștepentruluncaaia.Punemânapepaharul cu vin rubiniu și soarbe încet, învățând din merschiarșiacum,labătrânețe,săsavurezearoma vinului scump că de, e vinul guvernatorului Băncii Naționale. „Uite, mai zice senatorul mare la trup, fost rugbist, cu burta ieșind prin haina albastră,șicucravatadeasemeneaalbastrăalunecându-iîntr-opartepepântecelerotund,uite, negociemprețul,înlei,îneuro.Dacătearanjează, îți dau o casă nou-nouță și o rentă până la sfârșitulvieții.Nuveimaiaveaniciodatăgrijazilei de mâine...” Iosif mai soarbe o gură de vin, îl priveștecumilăparcăpemiliardarși-irăspunde calm: „Domnule senator, sună minunat ce-mi spuneți. Dar, încă nu m-am gânditsă vând. Trebuiesămaichibzuiesc,să-mifacsocotelile,sămă sfătuiesccuunul,cualtul,să-lîntrebînvisperăposatulbunelul,elce-arface.Elși-arvinderădăcinile,căeunule-așpreavinde...”

Șitotașa,încăsuțaorinumaiînfațacăsuței bătrânului Iosif Tăriceanu de pe Strada Fabricii deCheresteasecerînaudiențăînfiecarezipentruosingurădată sauînmodrepetat:unantrenordefotbaltocmaiîntorsdinEmiratecucâteva

milioanedepetrodolari, o dansatoaredeluxdin cluburiledenoaptedinJaponia,patronulfabricii demobilădepestradalui,ministrulCulturii,managerul cabanei din marginea pădurii lui din munte, dezvoltatorul imobiliardinjudețul vecin, celmaimarepatrondepompefunebredinzonă, administratorulfirmeidegunoi,directorulOcolului Silvic, medicul șef al Spitalului Municipal. La căsuțadepeStradaFabriciideCheresteaseînregistreazăaudiențele,daracesteaseținpelargneabătutlacelemaibunerestaurantecuterasădin oraș.IosifTăriceanuaînvățatdinmers,dupăpreceptulcupoftavinemâncând,bucătăriatradiționalăromânească,dardejasavureazășidinceaalbaneză, marțea preferă bucătăria franțuzească, dupăcummiercurisedăînvântdupăceamacedoneană,iarsâmbătaaudiențasețineneapăratla restaurantuljaponez...Știedejasăbeacumăsură whisky,tequila,absint,vodcăFinlandiașimailejervinuricuvechimede15-20deani.Lanegocieriledeseară,alegeteraselecumuzică.Și-aformat dejaniștegusturiînmateriedemuzică.

Lavârstaluiadeprins,chiarcumareplăcere,arta negocierii,arta tergiversării, știe prețuri deterenuripezone,înintravilansauextravilan, lapădurișilapășuni,lalivezișilaluciudeapă,la păstrăvăriișilalocuridebalastiere.Ce-imaiplacesănegocieze,ecaojoacădeoamenimari,își zice, știe să ceară cu doar un euro și jumătate mai mult pe metrul pătrat peste ce i se oferă ViațaluiIosifTăriceanueunspectacolcontinuu. Finalulaudiențeloresteînsăinvariabil.„Nu trebuie să ne grăbim. Mai vedem, mai studiem piața, vă mai gândiți și dvs. dacă terenul ăsta vi se potrivește... Terenul e o investiție pe sute de ani,terenulnupleacădeacolo...”Și,lasfârșitde tot, nu uită să strecoare parcă așa, în treacăt, principiulluipreluatdelastrămoși:„Deșieunu mi-aș vinde rădăcinile. Că răposatul meu bunel nuștiuce-arzice...”

Întimpulăsta,sediulcentralalaudiențelor, loculdincareIosifTăriceanunus-ardadusdecâtcu picioarele înainte,căsuța cu două camere de peStrada Fabricii deCheresteasescorojește tot mai mult și pare a intra în pământ dintr-o parte,parcăuitându-serușinatăînpământcufereastradinaceaparte.

Poeme

Viorel MUREȘAN

vom vorbi mai jos despre tot efortul de-a se răsuci pe o parte

și despre scâncetul unei fotografii peste care s-a așternut marea

(Deținătorulunoraveriplutitoare)

2.

spus-afetițavecinilor amrugatdoctorul

sădesenezeunportretalmorții

înalbumulmeucuamintiridinspital

eldintretoțicelmaibineoștie

cădimineațașisearaîntoatelunileanului sepupăpeobrăjori

șisejoacăacolo-nsalon

1.

întoateanotimpurilefiulnostruseîntâlnește petreptelecaseidelațară cufetițadinvecini

eiscriuacolouncântec deseneazăcucretaroșieuncerc

ținându-sedemânuțăsarînăuntrullui undeîncepsăsejoace

de-aDomnulcuprapurșiDoamnacuprăpurel

caîntr-ofloaredeminădegetemici

șiînlăcrimateperechidepupile poartăniștegăurinegreprincristalulferestrei

cătrecerulspălatcusodăcaustică

dacăsufletulne-arurmașiînmoarte unanimalcublanășicoarne

înfășuratdetreioriînîntunericulcatedralei

s-arclătinapepicioare subninsoareacaresefacepâlnieîntoarsă deasuprauneilumânări

de-aDomnulcuprapur

șiDoamnacuprăpurel

larugămințilestăruitoarealefetei doctorulumflaunbalon

î

șiînfășurasfoarapedegetularătător

și deschizândlargfereastra

lăsabalonulsăzboare

apoiipsigloria

3.

misefacefricăînsingurătateacamereide hotel

dinperețiseprăvalecuzgomotsoarelepeste noi

apoiurletulcâineluicarevinedinfoc stradaseumpledescânduriînalte careparecăsegrăbesc

unuimărcăzutastă-toamnă

i-arămasumbrapezid

agățată-ntr-uncui

4.

încolbulgroscareseadunăîntrebibliotecăși dormitor fiulnostrucreștea

învremece-itotajungeaulaurechișușotelile dinspateleunoruși

într-ozichiarmi-aspus prefăcându-secăcitează anii

suntdoarsubliniericucreionul pe-ofilădecarte

șidinramaeinepriveafotografia

încareuniispuncăvăduncaptăiat peotavă

5.

cevamaiîncoloîntreperețiicaseilor fiicavecinilornoștriîlroagăpeunprelat bătrân

să-icreionezeșimorțiieiunportret

înfugăpeodungăsubțiredemasă

într-oagendăstacojie

vântulpelaferestretrăgeacuochiulînjos parcăfuginddevânători

opălărieneagrăuitatăînmijloculcurții șisubeacâtevagânduricubatistăalbălapiept ciripescoceremonie

prelatulîșiașazăcristelnițaînbiserică

iarînapacălduțăsloboadedinpumni unpăianjen

dupăaceeaașteaptăpânăceicoanele

îșiterminăderecitat

frigulșităcereașiîntunericul

apoiipsigloria 6.

fricășimoartemiseface

încubulacestaalbalcamereidehotel

dindușumea

dinpereți

cadeunsoareturtitpestenoi

stradaseumpledescânduriînalte capetelelorsângerează

șiparecăsegrăbesc

măgândescsăpunșieuosperietoare peceruldeculoareasăpunului

înfigânddouăbrațeîntr-unnor

șidouăpicioaresă-ifac

săalergecâteziuademarecucapulînmâini

înserareaenumaiunsteagdemetal fluturând

vreauacasă

scânceșteDomnulcuprapur

întinzândbrațelespreDoamnacuprăpuraș

Noruldinpantofi

Personaje:

FETIȚACARENUPUTEASĂCÂNTE

FLUTURELEINVIZIBIL PANTOFARULVISĂTOR 1

Carmen DOMINTE

Fetița încearcă să cânte la vioară. Începe de câteva ori același fragment, dar se oprește mereu în același loc. Lasă vioara și se așează tristă într-un colț

FLUTURELE:Erabine.Decete-aioprit?

FETIȚA:Nu,nuerabine.

FLUTURELE:Miemi-aplăcut.

FETIȚA:Înseamnăcănuaiascultatatent.

FLUTURELE:Baamascultat.

FETIȚA:Atunciți-aidatseamacăeraualtenote.

FLUTURELE:Darsunaplăcut.

FETIȚA:Pentrutine.

FLUTURELE:Pentrutinenu?

FETIȚA:Nu.Trebuiesăcântexactașacumeste.

FLUTURELE:Trebuieneapărat?

FETIȚA:Da.

FLUTURELE:Șicumseface?

FETIȚA:Nuștiuexact,darcusiguranțăesteceva magic.

FLUTURELE:Adicăcinevafaceovrajă?

FETIȚA:Camașaceva.

FLUTURELE:Șidacăvrajaprinde,atunciveicântamereuexactașacumtrebuie.

FETIȚA:Doardacăvrajaprinde.

FLUTURELE:Cumsănu?

FETIȚA: Păi, dacă o face cineva care știe cum se facvrăjile,altfel,nuiesenimic.

FLUTURELE:Eunucunoscpenimenicaresăfacă așaceva.

FETIȚA: Nici eu, dar am auzit că vrăjile astea se faccubucățidenori.Dacă așreușisărupun norșisăîlpunînbuzunarepoatecăașputea cânta.

FLUTURELE:Cumsărupiunnor?Nusepoate.

FETIȚA:Așae.

FLUTURELE:Staiunpic,darcespuituesteposibil.

FETIȚA:Nu,nucred.

FLUTURELE:Bada,învis.

FETIȚA:Dareunupotsăcântînvis,adicăceaș cântaacolonuarajungepânăaici.

FLUTURELE:Măgândeamcămagiaeînvis.

FETIȚA:Șiosăsevadășiînlumeanoastră?

FLUTURELE:Trebuie,altfelnumaiemagie.

FETIȚA:Atunci,osăadormcasăpotsăvisez.

FLUTURELE:Euosăstaudepază.

FETIȚA:Tunudormi?

FLUTURELE:Nu.

FETIȚA:Șivrăjiletalecumsefac,dacănuvisezi?

FLUTURELE:Noiîlavempepantofarulvisător.El viseazăpentrunoi.

FETIȚA:Nuînțeleg.

FLUTURELE:Simplu.Cânddorimsăfimvăzuțide către ceilalți, ne încălțăm cu pantofii cu nori, făcuțidepantofar.Așaviseazăel.

FETIȚA:Arputeavisașipentrumine?

FLUTURELE:Nuștiu.

FETIȚA:Poate,dacăașaveașieupantoficunori, așcântaminunat.

FLUTURELE:Măducsăîlîntreb.

FETIȚA:Pânăteîntorci,încercsăvisez.

Fluturele intră în atelierul Pantofarului visător.

PANTOFARUL:Nute-amvăzutdemulttimp.

FLUTURELE:Așaeste.

PANTOFARUL:Toatebune?

FLUTURELE:Da.

PANTOFARUL:Pantofii?

FLUTURELE:Canoi.

PANTOFARUL:Vădcănupreai-aifolosit.

FLUTURELE:Nuampreaavutnevoie.

PANTOFARUL:Îțiplacesărămâiinvizibil.

FLUTURELE:Da.

PANTOFARUL:Șiacum?Vreialtgendepantofi?

FLUTURELE:Nu,adicăda.

PANTOFARUL:Dasaunu?

FLUTURELE:Nupentrumine;pentruofetițăcare își dorește să cânte și nu poate. I-am vorbit desprepantofiităicunori.

PANTOFARUL:Șite-aigânditcăi-arfișieidefolos?

FLUTURELE:Da,dacăeposibil.

PANTOFARUL: Pantofii aceștia sunt speciali, făcuțidoarpentrufluturi,nuamfăcutniciodată pantofipentrualtcineva.

FLUTURELE:Aiputeaîncercaacum.

PANTOFARUL:Preabine,darpentruastaamnevoiedepantofiiuneifetițefericite.

FLUTURELE:Măduceusăcaut.Cusiguranțăvoi găsiofetițăfericităîntoatălumeaastamare.

Fluturele se întoarce la atelierul Pantofarului visător.

PANTOFARUL:Ia săvedem.Ia,arată-mipantofii uneifetițefericite.

FLUTURELE:Amzburatpestetot.

PANTOFARUL:Amvăzut.Aduratfoartemult.

FLUTURELE:Amtrecutșimunții.

PANTOFARUL:Marecuraj.

FLUTURELE:Amîntrebatînfiecareoraș,înfiecarecasăundelocuiaofetiță.

PANTOFARUL: Sper că nu insistai prea mult cu amănuntele.

FLUTURELE:Doarîntrebamdevârstaei.

PANTOFARUL:Chiarșiașa,credcăaigăsitdestulefetițedevârstaei.

FLUTURELE:Da,amgăsit.

PANTOFARUL: Atunci, ce mai aștepți? Scoate la ivealăpantofiiacesteia.

FLUTURELE:Nupot.

PANTOFARUL:Sănuspuicănuți-audatoperechedepantofi,oricâtdevechearfifost.

FLUTURELE:Bada,mi-arfidat.Defapt,mi-auși dat tot felul de pantofi. Dacă aș fi strâns toți pantofii, așfiavutdecăratcel puțintrei geamantanecupantofi.

PANTOFARUL: Bun, e suficientă o singură pereche.

FLUTURELE:Nuamnicimăcaropereche.

PANTOFARUL:Ce-aifăcutcuele?Le-aivândut?

FLUTURELE:Nu.Le-amdatînapoi.

PANTOFARUL:Cumadică?Nudeastate-aidus?

FLUTURELE: Ba da. Însă când le întrebam dacă

erau fericite, nu știau ce să îmi răspundă și atunciamfostnevoitsăledaupantofiiînapoi.

PANTOFARUL:Bine,darchiarniciunadintreele nuaștiutcesărăspundă?

FLUTURELE:Nu,niciuna.

PANTOFARUL:Chiarniciuna?

FLUTURELE: Ba. Am găsit până la urmă o fetiță caremi-arăspuns.

PANTOFARUL:Foartebine.

FLUTURELE:Mi-aziscăeaefoartefericităcutot ce este înjurul ei, că îiplace să sejoace și să cântetottimpul.

PANTOFARUL:Exactcenetrebuienouă.

FLUTURELE:Așami-amzisșieu.

PANTOFARUL:Sănuspuicăi-aidatpantofiiînapoi.

FLUTUREL:Nu,pentrucăeanuaveapantofi.

PANTOFARUL:Alteîncălțăriatunci.Întoarce-teși aduoriceîțidăea.

FLUTURELE:Nu are ce să îmi dea. Nu are încălțări.

PANTOFARUL:Nuașficrezut.

FLUTURELE:Fătuovrajășipoateseîmplinește.

PANTOFARUL: Vrăjile mele nu sunt atât de puternice.

FLUTURELE:Numaiestenimicdefăcut,nu?

PANTOFARUL:Poate,dacăi-aidatunorultăudin pantofi.

4 Fluturele se întoarce la fetița care visează. Așează în pantofii ei norul său.

FETIȚA:Areușit.Vrajataareușit.

FLUTURELE:Măbucursăaudasta.

FETIȚA:Amvisatcăamcântatatâtdefrumoscă toțioameniieraufericiți.

FLUTURELE: Și ai cântat așa cum trebuia să cânți?

FETIȚA:Nuștiu.

FLUTURELE:Păi,nuastaaivrut?

FETIȚA: Ba da, la început. Dardupă ce am începutsăcântnum-ammaigânditlaasta.

FLUTURELE:Șieuamgăsitunnorpentrupantofiităi.

FETIȚA:Așavafiîntocmaicaînvisulmeu.

FLUTURELE:Cântă-miceva.

FETIȚA:Imediat.

FLUTURELE:Acumeștifericită?

FETIȚA:Da.

Teatru mut cubărbatșifemeie

Scena1

Va prezenta interiorul unei case mărișoare, într-ocurtecumultelucruriînghesuitefărăgust: saci–dehârtieșideiută,uniiplinicuprafdemălai galben; pungi – de plastic și de hârtie, unele mirosind a macrou congelat ori a pastă de mici; lăzi – de plastic, cu urme de fructe storcite, de lemn, mânjite cu uleiuri și zămi. Cuvântul zămi, foarterarfolositdepublic,vafiproiectat,culasere roz, pe tavanul boltit al sălii, schimbându-și mărimea,formașiculoareacalaunmitingelectoral.Maimult,toatebiletele,lamomentulverificării,vorfitrecuteprinmănușilemirosindapeșteieftinpecareleauplasatoriiînmâini.Camerae curată,darluminaslabăofacesăparăprăfuităși tristă.Cuperdele,mileuri,cutiigoaledesăpunFa și Rexona, bibelouri cu ciobănițe și bătrâni în-

țelepți, cu toiege îndoite sus, casete cu muzică popularășimulinetedeundiță,strălucitoare.Lao masămare,cesepoatefaceșimaimare,dacăai oaspeți,darein-auîntins-oniciodată,căn-avenit nimeni pe la ei, decâto dată, așa, de probă, stau unbărbatșiofemeie.Bărbatuleînvârstă,cufața obosită și cutată insistent; păr alb, început de Parkinson.Eaedolofană,multmaitânără,cubuzeleînroșuaprins,cufustășiflanerlegatcucordon peste mijloc. Miroase a parfum. Spectatorii simtparfumul,căsepulverizeazăpringăurilede aer condiționat. Unii nu rezistă: se fac galbeni și ies tușind, roșii. În stradă, încă miros a macrou prins în apele nordului. Femeia n-are stare; se mișcă mereu, frecându-și fundul pe marginea scaunului,trosnindu-șidegeteleșireținându-șio încântare.Bărbatuleobosit,fâstâcitșiresemnat; pozeazăfirescul,darnu-iiese.Spectatoriivădcă nu-iiese.Fărănicioreplicărostită,acumseîncheie prima scenă; cade cortina. Printre rânduri se

servescsemințedefloarea-soarelui;ceicareprimesc și încep să ronțăie sunt scoși, după cinci minute,dinsală.Lisedăunșutînnoadacurului; nulisedaubaniiînapoi.Politicateatrului,tipărită culiteremăruntepespatelebiletelor,nuaremilă pentruceifărăsimțultragicului.

Scena2

Te rog, tu ai zis să mă duc. Nu vreau să… Auzi, dragă, nu e nicio problemă. Tușimult. E un prieten de-al meu, dă la bere. Io sunt un om destupat la cap, și… Înțelegi. De fapt, m-am gândit la asta dă la-nceput… Așa, moș cum sunt, vreau să am grijă de tine, înțelegi Înțeleg Tuși,darmaipuțin.

Înțelegi Numaituși.Schimbăpealtcanal, dartotcusport.

Pe muzica din From Adam to Eve, de Nigel Kennedy,dintavancadbilețele,caniștemanifeste turnate de avioanele inamice, încare li se explicăspectatorilordespre ceestevorba. Oricum, înțeleseseră,cădoarnusuntproști.Cadecortina, sfârșit.Laieșire,sedaufuniișiflacoanecuotravă Într-ournămare,exactlacoborâreaînstradă,fiecarepuneunasaualta.Înfuncțiedecumvotează spectatorii, el se va spânzura, înmijlocul scenei,delustră,deasupramesei,cupicioareleîndoite, sau se va otrăvi stând pe scaun, cuminte, cu televizorulpeunmeciînreluareșicuosticlăde whisky, pe jumătate cu țuică de corcodușe, alături.Adouazi,spectatoriiprimesc,înplic,ofotografiecudeznodământul.Totacolo,oscrisoareîn care se face un necrolog pentru actor și se mulțumește tuturor pentru implicarea în susținerea sentimentuluitragicalexistenței.

ToatedrumurileduclaRoma. Adică la teatru

Atunci când am fost invitat să dau un nume acestui colț de revistă, primul meu gând a fost „Pasager”, un cuvânt, pentruspațiuși timp,pecare demultîl portcu mine.Apoimi-amzissăfielegatdeteatru,săfie dinuniversullatin,punteapecareneaflăm.Am cochetatcu„imacavea”pentrucă-miplaceca,în saladeteatru,săstaucâtmaiaproapedescenă–șinudinvreuncriteriuierarhizant,cidoarsprea vedea de aproape ochii actorilor. Am avansat și sugestia unui prieten poet, Julien Caragea, gândind la o inscripție mai presus de particularitateaunuitrecător. Acta est fabula este,pentruoricecronicarde teatru,semnalul să-nceapăsăaștearnă pe hârtie – sau pe un ecran – propria sa mărturiedesprespectacolulabiaîncheiat.

Expresia, cu adausul Plauditi, este atribuită și lui Augustus, rostită pe patul de moarte. Pentrucă,metaforic,cădereacortineianunțășisfârșitul unei vieți. Aplauzele, invocate de împărat, suntoregulăînteatru–unsubiectaparte,cuexcepții, cu semnificații, cu variațiuni. Imaginea cortineiînmânaunuiîngeraînsoțitultimulmesajpecareGeorgeBanul-atrimisluiAndreiPleșu. [https://dilemaveche.ro/sectiune/la-zi-incultura/george-banu-2237115.html]

Acta est fabula pentruGeorgeBanuîmipare căedoarunantract.Omulcald,generos,criticși câtetrăsăturiîivorfigăsindtoțiceicarel-aucunoscut,delocpuțini,s-astinslaînceputulacestui an,daroperasaîșicontinuădrumul.Estenumele care se alătură firesc triadei Ionesco, Eliade,

Cioranprinapartenențalaculturaînaltăfranceză, europeană, reflectând înapoi, spre spațiul de proveniență.GeorgeadevenitGeorgesîn1973și urcattrepteleacademicefranceze,aînsoțitmari regizoriaiepociisale,ascrisdespreaceastăartă, a inițiat reviste și colecții editoriale, pentru ca, după 1989, să sprijine cu însuflețire teatrul românesc.Amijlocitpunțidelegăturăîntreoameni și între instituții europene, a fost neobosit prezent la festivaluri, a scris despre spectacolele timpuluinostru.Conferințelesalerămânmostre demagiceconfesiuniplinedeînțelesuri,nudoar despre teatru, ci și despre artă. Cărțile sale vorbind despre tablouri sunt aidoma celor vorbind despre teatru, inventive reflecții despre ceea ce unomvedeșisimte,într-oviață,cutoțisenzorii deschiși,cuminteavieșicubucuriadescoperirilor.Exemplarulmeudincarteaînformatdebuzunar, Livada de vişini, teatrul nostru,adevenito colecție de foicecu greusemai potașeza laun acelașiniveldupăatâteadeschideri,reveniri,întoarcerișisalturidelaopaginălaalta.Sepoate citiversiuneaelectronică,petărâmulcelmaibogatîninformațiidespreteatrulromânesc–șinu numai! –, LiterNet. [https://editura.liternet.ro/ carte/74/George-Banu/Livada-de-visini-teatrulnostru-jurnal-de-spectator.html]

Ceșansăpentrunoi,pentruceidedupănoi, că există posibilitatea de a (re)asculta vocile unor oameni care au avut totdeauna ceva de spus. Pe omul George Banu îl putem (re)vedea într-oedițieaemisiunii„Micdejuncuuncampi-

Marius DOBRIN

on”,producțieateleviziuniiromâne,îndialogcu Daniela Zeca-Buzura [https://youtu.be/-NwVFc160Qw]. Pe omul de teatru George Banu îl (re)vedemînoricaredialogînregistrat,întrecare acelea cu Călin Ciobotari, critic și universitar de teatru, sunt o sursă inepuizabilă de subiecte asupra cărora să reflectezi spre a-ți spori perspectivele culturale [https://fnt.ro/2020/georgebanu-in-dialog-cu-calin-ciobotari/].

Oricât de multe spectacole aș fi văzut, am mereu înminte să împărtășesc experiența și altora,nuuitcă,totuși,chiarcândsalateatruluiesteplină,cândfestivaluleasaltatdeoameniveniți depestetot,elocdemultmaimult.Inventariez prietenii, cunoscuții, segmentele semnificative deoamenicareajungrarlateatru,dacănudeloc. Este o lungă discuție pe acest subiect, e importantsăfieopreocupareconstantăși,totodată,să nu uităm nicicând această realitate privitoare la o artă ce se revendică a fi chiar viața însăși (de fapt Lev Dodin ține să precizeze că teatrul prevesteșteviața).Entuziast,ținsăîndemnoamenii săvinălateatru.ȘicâtdefrumosgloseazăGeorge Banu, pe tema asta, într-o carte născută din

douăconferințesusținutelaTeatrulNaționaldin Craiova,cutitluriincitante: De ce mergem la teatru? și, respectiv, De ce nu mergem la teatru? Carteaaapărutmaiîntâiînlimbafranceză,cutitlul Amour et désamour du théâtre,apoiînlimba română,cu titlul Iubire și neiubire de teatru. Cuvântul désamour,dintitluloriginal,emaiaproape desentimentulmeu vizavi de teatru, pe care nu ai cum să nu-l iubești, ci, poate, în anumite circumstanțe,săsimțicăapareunsoidedezvrăjire. Iar cartea lui George Banu, un exercițiu de gândire critică, încearcă o dreaptă cumpănire, lucidă, a tuturor argumentelor. „Întrebările «Iubimsaunuiubimteatrul?»,«Nelăsămsedușide el sau îl detestăm?», «Îl frecventăm sau îl evităm?» izvorăsc dintr-o îndoială. Dintr-o incertitudine ținând de esența însăși a acestei arte.” Deși, evident, ne vorbește un om care și-a dedicatviațateatrului.„Luinu-ilipseștenimic”–remarcă autorul, atâta vreme câtcelorlalte arte le identificăm câte o absență. Iar asta poate fi un dezavantajînochiiunora.GeorgeBanu,pornind de la o experiență personală, de la unul dintre multiplele sale dialoguri cu Peter Brook, are re-

Eroine –regiaAndreiMăjeri;fotoAlbertDobrin

velațiacă teatrulestecaovitamină,capabilăde revigorare: „teatrul este viața concentrată care nu se rezumă lascenă,ciîși desăvârșeștemenireanumaiatuncicândizbuteștesăcontamineze nu atât publicul în ansamblu, ci și pe fiecare spectatorînparte.”

E drept că, totuși, un spectacol de teatru e accesibil doar în orașele mai mari. În România maisunt, încă,unele județe fărăoinstituțieteatrală profesionistă. Turneele sunt întreprinse mai rar de către trupe extinse, cu decoruri, cu tehnicieni,darzărimadeseaafișeleunorspectacole cu un mănunchi de actori, de regulă bucurându-sedeoanumenotorietate.AșacăoalternativăsearatăafiTeatrulNaționaldeTeleviziune [http://teatru.tvr.ro/]. Una privită cu o anumereticențădeunii,chiarcândevorbadeorealizare atentă, cu creativitate și valorificând potențialul acestui mijloc de a face teatru. Trebuie săadmitemcă,atâtavremecâtspectatoriișiactorii nu împart aerul aceleiași încăperi, în timp real,nuavemcondițiaprimordialăaacesteiarte. Dar și această formă hibridă oferă șansa unor trăiriinterioare puternice.Estelăudabilcă,adesea,TeleviziuneaRomânăînregistreazăanumite

spectacole în sălile teatrelor care ating performanțecemerităarămâneimortalizateînaceastă formă. Pandemia a adus în discuție acest subiect,cuopiniiproșicontra,argumentatepertinent și cu consecințe practice pozitive: spectacolele sunt, de-acum, filmate profesionist. În cel mai fericit caz, filmate chiar sub conducerea regizoruluicareacreatacelspectacol,cumaimulte camere video și cu o editare adecvată. Astfel, desigur, privirea spectatorului din fața unui ecran este dirijată de regizor, dar cu avantajul uneifocalizărișia uneiapropieri deunchip,de ungest,deundetaliu,nutotdeaunaposibiledin scaunul de spectator. Pentru mine, difuzarea abundentă de spectacole,înpandemie, aînsemnatșansauriașădeavedeaceeacenuașfiavut cumaltfel–fienusemaijucau,eraudedomeniul istoriei, fie ar fi însemnat numeroase călătorii, imposibildeîmplinit.M-ambucuratchiarșicând calitateaerascăzutăaacelorînregistrări,uneori afectată de trecerea timpului peste materialul suport,dardepreamulteoridinartaaceastarămân doar însemnări pe hârtie, spre a nu prețui undocumentcuvaloareaunuisitarheologic.

Când distanța învinge, avem alternativa

Spectatorul condamnat la moarte –regiaAntonellaCornici;fotoAlbertDobrin

spațiuluivirtual.Înformaaudio(ah,teatrulradiofonic–unparadisalcopilărieimele,oadevărată școală alternativă, mai apoi), un site cu înregistrărivechișinoi:https://www.eteatru.ro/.

În forma video, un site ('e-theatrum')[ https://e-theatrum.com/spectacole-de-teatru/] cu un portofoliu foarte mare, cu o varietate de genuri – e drept, preponderent divertisment –, darundesepotgăsișispectacoledecalitateînaltă, cum sunt, de exemplu, cele semnate Radu Afrim.

Dintre teatrele profesioniste, este de admiratpreocupareaceluidinSibiu,deapuneladispoziție o platformă cu spectacole înregistrate la un standard ridicat de calitate, „Scena digitală” [https://scena-digitala.ro/], o platformă născută înpandemie,darcarearămasșis-aîmbogățitcu titluri din repertoriul Teatrului Național Radu Stanca.

Încemăpriveşte,suntunomnorocos.Între altele, am Teatrul Național MarinSorescu la doi pași.Măsimtacasăînaceastăclădirecareîmplinește50deani,darcareetotmodernă,totfuncțională,încareonouăgenerațiedeartiștidăruieșteemoție.DecândRaduAfrimavenitsămonteze aici,am luatdrumulaltorteatre,spre avedeaceacreatșiacolo.Pentrucăsimtcumtoate se leagă într-un șir, ca într-un cifru ce sporește artasa.Când,laPetroșani,amvăzutunspectacol semnat de Antonella Cornici, am declaratcă voi mergeoriundevamailucra,dreptcareamajuns la Giurgiu și la Iași. Iar de la Petroșani am mai pornitpeurmeleunuifoartetânărregizor,Radu Tudosie.CumlaIașiamavutșansadea-lmaivedea pe decanul regizorilorromâni, Silviu Purcărete–celpuțincuunspectacolamuțitor, Plugarul și moartea, cu aportul esențial al unui artist video, AndreiCozlac.Șidrumuriles-aumultiplicat: la Cluj (pentru două trupe mari, la Național șilaMaghiar,pentruoechipăinimoasă–REACTOR–,dedicatătrupșisufletteatruluisocial),la Târgu Jiu (unde Cosmin Brehuță a împlinit un program ambițios de ridicare a teatrului după cummerităoameniilocului),laConstanța(unde

euntimpalconsolidăriiînvaloare,unacarenu așteaptănumărulanilor),laBotoșani(undeunul dintretineriiregizori,AndreiMăjeri,apornitun altproiectdedurată,dupăceaconfirmatînNaționaleledinClujșiCraiova,înteatrulApollo111 din București și, foarte important, dincolo de granițe,sinuoriunde,ciînspațiulex-iugoslav,cu un istoric solid al acestei arte). Drumurile mele s-auechilibratcualeteatrelorcareauvenitaici, de la Baia Mare (regia Andrei Măjeri), de la Suceava (regia Botond Nagy), de la Piatra Neamț (regiaEugenJebeleanu),delaChișinău(regiaPetruHadârcășiAlexandruCozub),delaSibiu(cu unspectacolcreatdeMarianaCămărășan,peun textdeMartaBarceló,carenudoarcăm-aemoționatprofund,darpecarel-amperceput,rațional, ca pe unul emblematic pentru ceea ce, în minteamea,înseamnăteatru)

Și pentru că m-am oprit cu aceste eșantionări – exemple extrase dintr-o bogăție de nume și de titluri remarcabile – la Sibiu, închei cu o evocaredeacolo.Oamintiredeacum,poate,10 ani,pecândpornisemdinnouladrumsprearevedea Faust, spectacolul etalon al lui Silviu Purcărete.Întâmplareaafăcutcaexactlaintrareaîn spațiulacelaneconvențional,numitdejaFabrica de Cultură, să realizez căuitasem biletele acasă. Am reuşit să recuperez identificatori pentru aproapetoțidingrupulnostru,maipuținpentru mine.Amcerutvoiesăpotrămâneînuriașahală cejoacăroluldefoaier.Într-uncolț,lângăopriză, spreamaiscriepelaptopuntextdinlistacucaresuntdator.Scriamși,dincândîncând,răzbăteau până la mine și muzica, și freamătul. Cu coada ochiului prindeam mișcări de culise, percepeam foșnetul acelor personaje care umplu scena. În penumbra halei, doar ecranul aprins îmiluminacolțul.Bruscamfostsurprinsdelinișteacedeveniseabsolută.Amridicatcapul.Oclipă,nimic.Și,deodată,voceaatâtdelimpedealui Faust (pe atunci în interpretarea lui Ilie Gheorghe, în anii aceștia a lui Bács Miklós): O, clipă, stai, că prea frumoasă ești!

Costumul: oextensie a jocului de rol

Adesea, apelăm instinctiv la costum cu privirea generalăa uneiexotizări înşelătoare. Astăzi, acest aspect ar trebui analizat de artiştii scenei din perspectiva reprezentativităţii. Procesulinspiraţieipoatefişiunul invers, dinspre realitate către ficţiune. Vom urmăriînceleceurmează teatralitatea ostentaţiei costumării, în funciara sa alteritate, la graniţa dintreiluzieşiobiect.Despreasta,OrtegayGassetconchide: „Operaestebunăatuncicândreuşeşte să producă o cantitate de iluzie necesară pentruca personajeleimaginaresăaibă valoare depersoanevii.”1

Teatralitatea hainelor esteexploratămultipludearte(înspecialdemodăşiteatru),darşi de viaţa dinsocietatea deconsum.Ocazionat de lucrullapestecincisprezecespectacoledediferitedimensiunişitematici, costumul s-adovedita fi,înpracticanoastrăscenică,oextensieaperformeruluişio marcă stilistică aregieişiscenografiei.Statutulsubliniatdehainelepurtatedepersonaje(nouapiele),culorileatentalese,materialităţile divergente – toate s-au constituit într-un elementdeprimplanalconstrucţieiteatrale,excelent adjuvant al jocului de rol. Sensu lato, elementproteiform, costumul eintrinseclegatdeun simţ al codificării binestăpânit.Decodificareasa imediatăsauşoculvoitpecareîlproduceîntr-un grup suntfolositecametodescopiceîngândirea nomadăpecareopropuneaceastăanaliză.

Compliment al pielii, costumul facilitează lectura unei personalităţi (sau a unui personaj), dar şi apartenenţa sa la un grup, sau, după caz, unicitateaşi segregarea sa. Prinmijloacesofisti-

1 „(...) es buena la obra cuando ésta consigue producir la cantidaddeilusiónnecesariaparaquelospersonajesimaginariosvalgancomopersonasvivientes.”,înJoséOrtegay Gasset, op. cit.,p.56.

cate, el operează o punere în scenă a corpului, într-undiscursfigurativbinesusţinutdetehnică şi influenţele perioadei. Bucurându-se de un prestigiucvasipermanent,indiferentdeevoluţiilesaleistorice,els-adoveditafiînvelişcorporal şiobiectmetaforă.Plaseazăşidăcontext;estefie echilibru, fie sursa tensiunilor. Sub auspiciile unorconotaţiifluide(careţindevogă),elaparţine colecţiilor (dar, in extremis, şi unor colective muncitoreşti),arespiritreferenţial,serevendică grupărilor, e aidoma close-up-ului: o plajă întotdeauna mai vastă, deschisă unor noi debarcări sau naufragii estetice. Din punct de vedere perceptiv,elreduce naraţiunea vizuală deoricetip, o concentrează şi declară într-o manieră peremptorie stilul (artistului, momentului, spectacolului, grupului etc.), după cum ne spune şi Deirdre Clancy, reputat costumier britanic cu o vastăexperienţă:

„(...) costumul şi-a asumat în mod natural rolul principal în definirea lumii emoţionale a spectacolului.”2 [trad.n.]

Uneori, costumul estelegatdeoerotomahie, de tipul Venus în blănuri; alteori face parte din apanajul metaforele religioase, cum înţelegem dinurmătorulcitatbiblic:

„CacicatiînHristosv-atibotezat,înHristos v-atiîmbrăcat.”3

Suportulanalizeiacestuiarticolîlconstituie costumul înaccepţiuneasacatreaptăsuperioară a hainei (a îmbrăcăminţii uzuale), dar şi ca ele-

2 „(...)costumenaturallyassumedtheprincipalroleindefining the emotional world of drama.”, în Deidre Clancy, Designing Costume: for stage and screen, London, Batford, 2014,p.8.

3 Bartolomeu, Valeriu (coord.), Biblia sau Sfânta Scriptură, (Gal.III,27),EdiţieJubiliarăaSfântuluiSinod,Bucureşti,InstitutulBiblicşideMisiunealBOR,2001,p.1671.

Andrei MĂJERI

mentdeprimrangîn analiza grupurilor şia endemismului teatral al acestora. El posedă calitatea distincţiei,reflectând(atâtpentruindividcât şi pentru un grup): genul (aspect tot mai difuz, din sfera non-binarităţii), clasa socială (aspect obsoletînsocietate,citatînvariiopereteatrale), profesia,epocasauetnia. Gustul dominăacutalegerilenoastreînmateriede costumare, de simulare/disimulare. De asemenea, costumul instaurează gestul şiconferăoaurămagicăpurtătoruluişisusţineprezenţa(câtmaifidelăunuiideal), aceastadinurmăfiindmereucauţionatădecăutarea unor alterităţi, dorinţă reflectată în camuflare sau epatare/ostentaţie. Totodată, costumul este unealtă de maximă importanţă în apanajul paradelor,defilărilor,demonstraţiilor,mitingurilor etc. Aici, nu i se neagă potenţialitatea kitsch (dar şi catchy), latura sa generalistă, imaginile idealiste pe care trebuie să le recreeze ad nauseam. Atunci,elestepurărecuzităşin-arenimic din comunicarea rafinată pecareonaşteînanumite grupuri cu simţ estetic intrinsec (conştiente saunudefenomenulartistic).Existăun simţ artistic al costumului, dar şi unul artizanal, rafinat detradiţii.Alteori, costumul esteo extensie a unui rol social prestabilit (judecători, medici, preoţi etc.),oferindcredibilitateşiputere. Costumul,eo subtilădidascalie,nuanţatfilosoficşiutilitar.

Cumspuneam înmod lapidarmai sus, costumul este, în primul rând, un rang superior al haineiobişnuite.Hainaseserveştedeoarieamplădefuncţii:aacoperi,aproteja,aîncălzi,aascunde părţi tabu ale corpului. În contrapunct, costumul estetizează existenţa, apelând la o teatralitate derivată dindiversitateamodelelorrelaţionale, dar şi din restricţii. Alteori, el transformă,transgresează,poatefiobstinatlabirintic.Un studiu cantitativ ar putea revela că de-a lungul istoriei costumul a definit într-o mare măsură atât macro grupurile câtşi microgrupurile, fascinândprinsimplitatesauextravaganţă,darîntotdeauna creionând unsentiment de apartenenţă. Costumul reprezintăpermanenţalocativă,raportându-se la istorie şi tradiţii. Pornind delautilizărilesaleînsocietăţiopresiveşimergândpână acoloundedevineobiectuladulaţiei,eldefineşte epoci, societăţi, tradiţii, grupuri, secesiuni şi se-

gregări. Oscilând între minimalism şi sufocare, extensie a personalităţii (una dintre cele mai primaredezvoltări), costumul sedeschidemereu spre sofisticare. Anumite activităţi sunt asociate unor tipuri precise de costumare: costum de ski, costum de înot, costum de călărit etc. Aşadar, el posedăcalitatea de marcă a segregărilor şi diferenţierilor, de plasare temporală şi spaţială (ba chiar geografică). Perioade anume sunt asociate costumării cvasi obligatorii (Halloween-ul, Dia de los muertos, carnavalurile etc.). Alteori, este rezervatunoranumiteocaziispeciale(nuntă,botez, înmormântare etc.) unde comunică perfect cu respectivele coduri şi ritualuri Dacă primele sunt opţionale, cele din urmă au caracter cutumiar Înaspiraţiasapermanentădeaarticula noi limbaje sociale, omul(darşi artistul) acăutatsă facă din costum un prim nivel al interacţiunii umane. Costumul e,adesea, primulimpactîninteracţiunea cu o persoană şi nu face parte din apanajul întâmplătorului. Inspirându-se din natură,darmixândşiapelândlaimaginar, costumul a devenit artă, iar mai apoi industrie. În istoria sa, aprige războaie s-au dat pentru a câştiga teren şi influenţă, iar problemele etice legate de producţie sunt vii şi la ora actuală. Ca exemplu major, Drumul mătăsii anăscutliteratură,artăşi războaie. Înloculsău,multedrumuriauînlocuit nevoia de material prim pentru haine/costume (mătasea) cu altele legate de nevoi economice (gaz,drogurietc.)Acoloundemodaadeschiscalea, alte industrii au înlocuit obiectul, totul porninddela logica de grup acaravanelor,aliberuluischimb,a grupurilor dependentedeomeserie cheie. În acest sens, cel mai amplu şi relevant studiudinultimiianieste Drumurile mătăsii (The Silk Roads) dePeterFrankopan.4

Ce ar fi anumite grupuri fără costumele lor specifice?Închidemochiişiştimcumaratăechipamentul echipei noastre favorite de fotbal, sau cumaratăhainelepreotuluibisericiilacaremergem. Suntem interesaţi cu asupra de măsură de cumneîmbrăcămşifelulprincaredevenimmo-

4 Peter Frankopan, The Silk Roads: A New History of The World,London,Bloomsbury,2015.

dele pentru alţii prin stilul pe care-l impunem, căcida, costumul e hedonism pur. Feteleharajuku nascosubculturăultracopiată,francmasoniiinvită la conspiraţie prin simbolistica veşmintelor lor, grupurile yakuza domină imaginarul nipon prin costum şi tatuaj,iardeţinuţiiamericanisunt recognoscibiliîntr-osecundăprindominantade culoare (portocaliu). Asociem anotimpurilor ţinutecuanumiteculorişimaterialităţi.Detestăm unele opţiuni vestimentare, le criticăm aprig în emisiuni televizate cu mare rating (Bravo, ai stil!), amendând estetic evoluţia costumului Azi, costumul pare că trăieşte un maximum de influenţă,dovadăcăuniidintreceimaibogaţioameni ailumiiîşifacaverileînindustriahainelor(cade exemplu Amancio Ortega, patronul Inditex), inducândunmonopolartificial.Dacăarfisăfacem unexcursanalitic, industria modei ardeetapeîn ultimeledeceniimaimultcaniciodată,dândnaştereuneisupraproducţiidehaineşi costume.Făcândreferinţălateoria paradox of choice5 ,definitădeBarrySchwartz,extindereaverticalăa grupurilor de referinţă prinintermediulreţelelorsociale pune o enormă presiune pe capacitatea noastrădecizională,provocândunexcesdecumpărareşioperpetuăinsatisfacţie.Înainteproveneam din aceleaşi medii ca prietenii noştri şi aveam cam aceleaşi lucruri. Odată cu multiplele conexiunionline,ofertapareaziinfinită.Însă,satisfacţianuestedirectproporţionalăcucapacitateadecumpărare.

Conştiinţa controlului asupra propriului corpesteun factor de stabilitate înmulte grupuri sociale, articulând relaţiile interne ale acestora. În ritualurile de trecere delacopilărieînsprezonelematurităţii(BarMitzvah,Confirmareacatolicăetc.), codul vestimentar este unul arhicunoscut,apărutpefondultradiţiilor,oformăarhaică de întreţinere a castelor. Înacelecazuri, costumul e marcă a maturităţii şi formulă identitară. Acestecodurisunttotmaidiluate,azi,îneraimaginii. Împotrivacarotajuluipunctual,putemafirmatotuşicătrăimmomentul costumului. Sauelnetrăieştepenoi.

5 BerrySchwartz, The Paradox of Choice: Why More is Less, NewYork,HarperPerennial,2004.

MesagerulluiUlisse

Pavel ȘUȘARĂ

Scriitorul Romulus Decebal, zis Romy, a avuto noapte proastă. Zeceores-achinuit să aştearnă pe hârtie măcar o singurăfrază,dareanus-alăsatademenită nici în ruptul capului. Drept care Romy a fumat în draci, adică un pachetde Mărăşeşti, şi a băut camunlitrudecafea.Revărsareazorilorl-agăsit, ba,s-arputeaspune,chiarl-asurprins,înţepenit la birou, înhalatşi înpapuci decasă, mângâind cu degetele desfăcute albul imaculat al colii de hârtietipLetea.Pleteleluiuşorîncărunţitepela tâmple erau răvăşiteca dupăocrâncenă încăierare şi îi cădeau grele peste umeri, peste faţă şi peste ochi. Aranjându-și-le reflex, cu o mişcare scurtă, şi-a eliberat privirea şi a observat că geamurile încep să se lumineze. După care şi-a mai aprins o ţigară, a mai sorbit cu lehamite o gurădezaţşis-adussădeschidăfereastra.Uite, bre,băga-mi-aşpicioru’,stăsăsecrăcănezedezi, s-agînditelcuvocetare,şieuammaipierduto preţioasănoaptedecreaţie.

N-a apucat bine să-şi ducă gândul până la capăt, că a fost întrerupt brusc de țârâitul stridentalsoneriei.Iarauvenitţigănciledupăhaine vechi,tu-le-ncurpemă-sacucinele-ncurajează, a continuat el într-un fel de mormăit aspru, că astea-smaialedracu’decâttrebu,şiapornitcu paşihotărâțisălealunge.Arăsucitcheiacumişcăriîncete,aproapefărăvlagă,aapăsatpeclanţă şi adeschisuşacuoarecare precauţie.Încadrul ei a apărut un bărbat înalt, aşa, ca la treizeci şi cincideani,binelegat,deşicufaţacamponosită, îmbrăcatîntr-oscurtăkakişiînblugi.Ăstaorie nebun, ori ecritic literar,i-afulgeratprinminte luiRomy,tocmaiînclipaîncarestrăinulaschiţat unsalutcazonşii-aspusrăspicat:

– Amvenit.

– Ai venit? Ai cam venit, asta văd şi eu, că doar n-am orbul găinilor, dar cu cine am onoarea,dacănutesuperi,şideundesăteiau?

– Păi,vorbaluiSorescu,aspusstrăinul,iamăşitudeguler,cădoarn-aivreasăspuicănu măcunoşti?!

– Bachiarastaaşvreasăspun,amice,nute cunosc.Chiarnutecunosc!

– S-o mierleşti? l-a întrebat străinul şi l-a privit,aşa,într-oparte,cucolţulguriiuşoralungitcătreureche.

– Să,arăspunsRomy. – Şinumăinviţimăcarîncasă,pentruclarificare?Măţii,aşa,lauşă,cape-ungunoier?

– Ba, dacă asta se cere, te invit, poftim în casă,deşinupreavădce-amaveanoideclarificatîmpreună.

Şi străinul a intrat, s-a trântit pe un fotoliu şi,fărăceamaimicăsfială,şi-aaruncatpicioarele pemasă.Dupăceşi-apipăitdecâtevaoribuzunaruldelapiept,ascoscudouădegeteunKent, l-a aprins cu o graţie ostentativă şi, în timp ce arunca primele rotocoale de fum spre tavan, a spus:

– Şiziaşa,dom’le,număcunoşti!Măi,fir-aş al dracu’,ce nemai pierdem noi ţinerea asta de minte...

– Zău? Ar trebui să te cunosc? E obligatoriu?

Zău,arcamtrebuişieobligatoriu!

– Păicumaşa?Îndefinitiv,cinedracu’eşti tu?

– Păisuntchiareu,suntVirgil,bre,Virgilîn carneşioase.

A, eşti Virgil? I-auzi, dom’le... Care Virgil, Virgilşimaicum?aîntrebatRomycuovocejoasă şi cu un calm desăvârșit. Şi de când, mă rog frumos, am devenit noi aşa de apropiaţi de-mi puiacumbocancii-nfarfurie?

– VirgilCodrună,aspusstrăinul,privindu-l peRomypieziş,rodultăudinprimulvolumalviitoareitrilogii„Nostalgiamării”.Şinutemaiuita aşafixlamine,cămădeochi.

Ăstaevreunnebun,şi-azisRomy,şidacănascăpatdinbalamuc,atuncisiguratăiat-odela mititica. E clar că mi-a citit romanul, care, între noifie vorba,ecamsinguraticînsecolul ăsta,şi acuma are vedenii sau..., cine ştie, poate că e chiar victima vreunui transfer de personalitate.

Apoi,cuvocetare:

– Aşa deci, eşti Virgil! Codrună, care va să zică!Cesurpriză,dom’le,cemiracolvreausăzic, m-aiomorât,tinere,astae!Aiputeasă-midai,totuşi, câteva date despre tine, ca să-mi fie mai clar...,cândte-ainăscut,depildă!Aud?

– Păi,înceipatruaniîncareaiscrisromanul,uiteacolo,pebiroulăla,m-amnăscut.Doamne,cevremuri,cemaivenealatineplatinataaia cuţâţemari,şieuaşteptamcaprostu’să-mimai pui unochi, o ureche sau un picior, să-mi dai şi mie,acolo,niştetrăsăturidecaracter,câtevareperedepersonalitate,dartu,nimic,tezvârcoleai cueaînpat,pefotoliişipeduşumea,pânăsugea, nimfomana dracului, toată vlaga din tine. Noroc cu rescrierea, dar şi cu redactorul de carte, că altminteri,dacărămâneamlaprimaformă,cred căacumveneamîncăruciorsau,ceziceu,maial naibii,măaduceacarevaîneprubetă!

Limpede, a diagnosticat scurt Romy, parafrenie,autismcumanifestăridelirante.Toateastealeştiedepelavecini,că-şifăceaunenorociţii gaurăînzidsă-mipândeascăfiecaremişcare,sămiinventariezeamantele,să-miînregistrezetoate gemetele şi suspinele. Porcii! Îi dau acum un telefon lui Romila, poate mă scuteşte de flăcăul ăstaşisefaceşielcuunmaterialdidactica-ntâia.

Şiiarcuvocetare:

– Mmm-da,credcăacumîncepsăînţeleg... Ştii…,înfelultău,aioanumitălogică,oanumită continuitateînideişiîndiscurs,casănuzicchiar o capacitate ingenioasă de a-ţi sistematiza delirul!Credînsăcăeştiuntipcamsinguratic,tine-

re, că îţi repugnă lumea asta sălbatică şi simţi, din când în când, nu-i aşa, nevoia…, cum să-ţi spun…, să te izolezi, să trăieşti adâncit, abandonat chiar, în propriul tău univers… În ce relaţii eşti,depildă,cuceiapropiaţi,cupărinţiităi,sau, maiexact,cumteîmpacicumama?

– Eu n-am mamă, a răspuns Virgil sec şi aproape triumfător, după care a mai aruncat în aerunrotocoldefum.Darundedracu’ebibeloul ăla penibil, a întrebat el oarecum surprins, schimbândvorbaşiaţintindu-şiprivireacătreun colţalbiroului,pecareîlţineaiacolo,lângăcutia aiacucreioane pecare nulefoloseşti niciodată, ţi l-a şutit vreuna din pipiţele tale? Oricum, era urât ca limba rusă şi mi se făcuse chiar şi mie greaţădeel.

Sărmanul, s-a înduioşat Romy, e orfan! Şi dinnoucuglastare:

– Amuritdemult?

– Cinesămoară?

– Cumcine,mamadumitale,Dumnezeus-o odihnească..., da’ ce vrei să spui tu cu bibeloul ăla…? Adică, de unde ştii tu ce bibelouri..., care cutie…,nuvreisăfiipuţinmaiclar,mai…

– Hai, lasă ipocriziile şi sentimentalismele de doi bani, i-a răspuns Virgil iritat, doar ştii că peminem-anăscuttataşicăn-amavutniciodatăomamă.

E nebun de legat, şi-a spus Romy în sinea lui, numai de n-ar avea accese de violenţă, că la câtedemalacnu-loprescnicicubuldozerul.Da’ deundemă-sa-ncurştieeldebibelouri...auzi…, lângă cutii..., dacă are vreun şperaclu, pungaşul, şi intră aici, în lipsa mea, ca la gară? Îşi face de cap...nemernicul,poatemi-aduceşicurve!

– Ascultă,dom’le,acontinuatVirgilpeacelaşiton, literatura ecreaţie,mă-nţelegi ce vreau eusăspun,nueactsexual,şieaesinguraformă de naştere care nu presupune vreo mamă, nu ştiudacămăcaracumamfostsuficientdeclar!?

Astacamaşae,arecunoscutîngândRomy, aiciîidauperfectădreptate,sigurcăda,înliteratură, în muzică, în artă, nu se pune problema creaţieiîntermenifiziologici,dareuamscrisdejadespreasta,amscrisdemult,încelebruleseu, devenitacumclasic,„Imaculataconcepţieîncreaţia artistică”. Ideile circulă, asta e, ajung la un

momentdatbunuricomune,folclor,alenimănui, capietrelecaldarâmului.

Dar tatăl dumitale mai trăieşte, cu ce se ocupăşicumîlcheamă?aîntrebatRomy,dedata aceastacuvocetare.

– Asta-ibună,aizbucnitVirgilînhohotede râs, într-un râs nechezat şi nervos, Romulus. RomulusDecebal,cumdracu’să-lcheme?Şidupătoateaparenţeletrăieşte,încămaitrăieşte,ca săfiuriguros.Dareuîţitotspunchestiaastacam devreunceasşivădcăîncănune-amlămurit.

O fi al meu, s-a gîndit Romy, încercând să decupeze câteva momente mai importante din tinereţealuitumultuoasăşilacomă.

– Dar eu nu amcopii,amice, nusuntînsurat,nicin-amfostvreodatăşi, dacăţiimorţişsă ţi-ospun,nicin-amdegânds-ofac.Iarcelecâteva legături mai serioase n-au avut nici o consecinţăînsensulacesta,deastateasigureu.Şicum îţi permiţiacumdumneata,unnecunoscutşiun impostor, că altfel nu-ţi pot spune, să-mi vii cu asemenea bazaconii? Iar faptul că prin munca meadinfiecarenoapte,căstaupestehârtiaasta până-mi bâțâie capul şi-mi cad ochi în gură, am dobînditooarecarefaimăşimi-amcreatoanumităsituaţie,nu-iîndreptăţeştepeescrocisă-mi toarnemietotfeluldebaliverneşidepoveştiabsurde.N-aivreasătetreccumvaşiîntestament, ai? Spune-o pe şleau, fii bărbat până la capăt, bulangiule!

– Ăsta-icuvântul,arăspunsVirgilcuovoce repezită şi s-a ridicat brusc în picioare. Ai pus exact punctul pe i. Adică pe t! Tes-ta-men-tul... Tes-ta-men-tul...

De aici încolo nu se mai poate relata nimic limpede. Personajelese pierdîntr-o ceaţă deasă şicadepesteele,chiardacăsuntemînzoriizilei, un fel de amurg. Cert este că în chiar dupăamiaza aceleiaşi zile, un redactor al cunoscutei reviste literare „Columna” l-a găsit pe scriitorul Romulus Decebal, zis Romy, mort în camera lui delucru.Prăbuşitlângăbibliotecă,fărăpapucişi cu halatul răvăşit, părea surprins într-un momentdeagitaţieşideîncordare.Latâmplastângă avea o rană rotundă şi vineţie, provocată. probabil,deoloviturăputernică.Alăturidecapul defunctului zăcea și masivul său volum „Nostalgiamării”.Căutândpebirouoagendăsauocarte

detelefoane,redactoruladescoperit,prinsăsub greutatea scrumierei ticsite de chiştocuri, o filă dehârtieformatA4,acoperităcuunscrislăbărţat, nervos şi cu rândurile descendente. După toateaparenţele,eraopaginădemanuscriscare urma după altele, pentru că textul începea cu o liniuţă de dialog. A început să citească, făcând eforturimarideadescifrascrisulacelanervosşi dezordonat:

„ –Ah, ce specie imposibilă, nevrednică şi măcinată de vanitate sunteți voi, scriitorii! Câtă ipocrizie vă abureşte privirile şi cât cinism vă bălteşteînsuflete.Ţi-efrică,frunzăînvânt,pulă bleagă,gâzăscârboasăceeşti,că-ţiscotacumpe nas viaţa ta falsă şi destrăbălată pentru a te stoarcedeparale?Sărmanădigestiebipedă,biatămaterieumblătoare!N-amvenitsă-ţicerbani, bătrâne,nicisămătreciîntestamentşinicisă-ţi vădfiguraaiadeploscăpletoasă.Amvenitsă-mi iauce-ialmeu,înţelegi,să-midobândesclibertatea,dreptullaoexistenţănemăsluită,autonomă, şiînafaraconstrângerilortalecăcăcioase.Sănu maidepinddevoinţatarahiticăşideimaginaţia tachinuită,schematicăşileneşă.Cucedreptmai obligat tu, metabolism zgomotos ce eşti, să existdoaraşa,cauncapriciualinsomniilortale şicaoalternativălaşălaneant?Mi-aidatooarecareidentitate, mi-aiconstruito fizionomiemoralăşichiaroanumităprezenţăsocială,şitocmai acum,cândcredeamcătotulintrăîntr-unanumit firesc,m-aiaruncatsubochiilacomiaimilioanelordeoamenidornicideîntâmplăripecareeiînşişinulepotaveadinlipsădecuraj,desângeîn coaieşichiardinpricinaleneilorincurabiledea trăi.Aifăcutdinmineuncobai,unşobolanflocăit pecareconştiinţelefalseîşiexperimentează,clipădeclipă,eşecul.Misefaczilnicautopsii,sunt răsucit pe toate feţele, analizat sub lupă şi sub microscop,şiastanumaicasăabatcititoruldela obligaţia elementară de a se privi cu atenţie pe sine,delaaceainspecţieinterioarăcarei-ardezvăluitoatămizeriaşiinutilitateaîncaresezbate caunfluturecufurit,răstignitpebandadezepelin.Creezfalseeroismeşiacordpaliativelaşităţii, excitorgoliişiprovocorgasmedomnişoarelorde pension, asta fac, crai de cavouri ce eşti! Nu-ţi ajungea, nefericitule, viaţa ta, oricum fără nici o importanţăînabsolut,dete-aimaiopintitsămă

scoţişipeminedinuterulşidinplacentavirtualităţii, până la urmă dinunica realitate adevărată? Şi acum, după ce m-ai abandonat în braţele bovarismelordetotfelul,teprefacicănumămai recunoşti,cănuştiicinesunt,căn-aiauzitniciodatădemine,căcine-itata,căcemaifacemama, cădracu’săteia!Deși,înprincipiu,trăimînlumi paralele,bătrâne,şicredcăîţidaişituseamade asta, oricâtde dobitoc ai fi, am început acum să neintersectămsichiarsaneparazitămreciproc. Aşacă n-am venitsă mă treciîntestament, sau, înoricecaz,nuîntestamentullacaretegândești tu,cisăstabilimcondiţiilesupremaţiei,săvedem carepecare,cereprezinţituşipecinereprezint eu. Eu îi reprezint pe Ulisse, pe Don Quijote, pe HansCastorp,peRaskolnikovşipeatâțiaalţii,al căror adevăr este dincolo de starea civilă, de funcțiilefiziologicesideoriceconvențiemorală, iartu,labătristă,reprezinţiospecietorpilatăde vanitate şi isterizată de obsesiile puterii şi de spaimademoarte.Deaceeatutrebuiesădispari. Chiar acum, pentru că eşti inutil, bătrâne, inutil caunviermepărosşistupid...

Larevederepelumeacealaltă, VirgilCodrună”

Iauite-aldracu’moş,Dumnezeusă-lodihnească, şi-azisînsineredactoruldelaimportantarevistă literară, după ce a terminat de citit, parcă a avut o presimţire, sărmanul! Cred că asta e din „Nostalgia mării” vol. II şi o vom da ca inedită chiarînnumărulurmător.Primapostumă,bietul deel!

Aîmpăturitapoicumultăgrijăcoaladehârtieşi,dupăceaîndesat-ozdravănînbuzunar,a sunatlapoliţieşilaredacţie.Comisiadeanchetă afăcutvreocâtevasăptămânicercetăriamănunţiteşiaajunslaconcluziacălovituraafostaccidentală. Cartea a căzut de pe raftul de sus al biblioteciiîncapulscriitorului,întimpceacesta scotoceaprintr-unsertar.Încinsteadispărutului sau păstratmomente de pioasă reculegere, s-au rostittoasturişitoatepublicaţiileimportanteau scrisnecrologurifoartereuşite,dintrecarecâtevade-adreptulemoţionante.

(dinvolumul Sinuciderea se amână)

Castana

Ildiko ȘERBAN

Norocc-aveaplasaaialaea!Purtaînpoșetă câte una, just in case. A pus-o sub fund și s-a instalat, cu picioarele atârnate,peplacadecimentmozaicatcam înaltturnată,dararuncândoprivireînjurarealizatcătoatesuntlafel,probabilpentrucăterenul eraînpantă.Uncastanimensadumbreaaerulîncins de toamnă târzie. Trebuia să plece azi din oraș și chiar nu mai știa când va mai ajunge pe aiciașacădepelistazileiputeabifașiaceastăultimăoprire.Deaicimergeadirectlagară.Cugesturi absente și-a scos pachetul de țigări privind loculgolîncarecândvaurmasăpunăofotografie. Cândva sau niciodată. Țăcănitul brichetei a sunatnefirescînliniște,iarfumuldețigarăparcă stătea agățat în aer. Au trecut trei săptămâni de cândafostaici.Treisăptămâni.

–Du-telael,hai,du-te...aauzitînurmaei,în timpcepașiimărunțidecopilădejaalergauholul largaltribunalului,sprebărbatul atleticceoașteptaîngenunchișicubrațelelargdeschise.S-au cuibăritunulîncelălalt,mirosindu-șireciproccălduraceveneadindor,dinemoțiesaupoatedenicăieri, dar fetița nu era preocupată de sursă, ci doardebineleacelașideeugeniapecareomolfăia veselă, ridicând din când în când ochii mari spre el. La celălalt capăt al băncii, pe care s-au așezat,s-aopritșiea,femeiacareîispusese:„Hai, du-te...”. El a privit-o scurt, în timp ce mângâia căpșorul cârlionțat al fetiței. Privirea aia, a văzut-o!Și-oaminteștefoartebine,pentrucăolucire ciudată și rece a trecut prin ochii lui, când a privit-ope„Mama”,iarmânaluiatresăritpentru ofracțiunedesecundă.Amaiprimitoeugenie.A venitunnene,careastatcueapebancăpânăce mami și tati urmau să vină înapoi, când se vor

deschide,iar,ușilealeamari.Neneaciteaunziar, ridicând din când în când privirea, zâmbindu-i. Apoi tati s-a dus tare repede îndirecția cealaltă, fărăsăseuiteînurmășimamioțineadeumeri să nu fugă în urma acelui țipăt subțire și în gol „Tatiiii!”.

Astaafostziuaîncareacunoscut,copila,faringita.

–Tatăltăuvinelaședințacupărinții?Nuam reușitîncăsăîlcunosc!aspusprofesoaradematematică.

–Ah!Păi,eplecatlaoexpozițiecutablourile lui!azisfărăsăclipească

–Știțieinvitatpestetotșiestefoarteapreciat! Când ajunge acasă, stăm ore întregi și îmi povesteșteculuxdeamănunte,despretoateevenimentele și tot la câteva cuvinte, îmi spune, ce dori-afostdemine.Voifacenișteexercițiicuelși matematicanuv-amaifioproblemă!–azis,dintr-osuflare,zâmbindingenuă.

Asta a fost ziua în care fetița a învățat să mintă

–Lasă-mă!Lasă-mă!Cumîțipermiți?!Nu-mi place, nesimțitule! Ia mâna de pe mine! – striga încercândsăscapedinbrațeleunuivlăjgan,căruiaisepusesepatapeea.

–Cădoarnuîlchemipetac-tu?!râdeaimbecilul,pipăind-o.

– Tati lucrează la Poliție! Am sistem de urmărirepersonalizat,boule!Șidacănuvinechiar acum,totmăvagăsi,porcîmpuțitceești!Atunci aluatprimapalmă.

Astaafostziuaîncareadolescentaavomat primaoară.

– Ai trecut pe toată lumea pe lista invitaților?Crezicătatăltăuosăvină?aîntrebat-o,viitorulsoț

–Cusiguranță!Amvorbitcuellatelefonși mi-aspuscăvine, darsingur, pentrucăsoția lui nuvreasăvină.Zicecănusecuvine.i-arăspuns tânăra,zâmbind.Lanuntă,voaluldemireasăaînvățat-osăsededubleze.

Asta a fost ziua în care a jucat primul act dintr-opiesădeteatru,cuunnumecomun, „Absența”.

– Oh!Ce fericit va fi când va afla că ești însărcinată! Tatăl meu plutea de fericire când am născutprimulcopil!Eraîntr-alnouăleacer!–povesteaocolegădupăcei-aspuscăînsfârșitvine șilaea,barza.

Femeiadoarazâmbit.Astaafostziuaîncareaînțelestăcerea.

Când a primit telefonul acela, chiar nu știa cumsăreacționeze.Murisesoțialuidupăocăsniciedetreizecișioptdeani.Mulțiani,darfărăcopii.Ea nua vrut.Copiiii-arfistricatsilueta. Ela înțeles-o.Oricumelaveauncopil.

Asta a fost ziua în care s-a hotărât să pună întrebări.

Îlpriveapebătrânulașezatînfotoliu.Stătea cuminte,cugenunchiilipițișimâinileîmpreunate înpoală.Eraîmbrăcatca deduminică,cupantalonidestofășicămașăalbă.Cravataeraasortată lastofapantalonului.Eraextremdeelegant,pentruoținutădecasă,darrafinamentulacestaise potriveacaomănușă.Păreacătocmaiavenitde la o întâlnire oficială și s-a așezat pentru câteva minute să se odihnească. Mai târziu, a înțeles că eleganțaacestuibătrânerafelulluideafi,dease mișca,dearespira.Cândlis-auîntâlnitprivirile, s-auciocnitdouădurerișidinimpactullorocăldură ciudată, cu gust de eugenia, le-a umplut ochiidelacrimi.Totuleracalculat,parcă,pânăla perfecțiune. Tonul vocii, gestica, mimica, toate erau șlefuite. Îți trebuia experiență în psihologia comportamentului uman, ca să decantezi esența

și har Domnului, aici ea stătea bine. Avea timp camdouăsăptămâni,sătotstudiezeșisăpunăîntrebări.Acumdoarconversaulejerdesprebanalități, ca doi prieteni buni, sau mai bine zis ca doi soldațiobosițidupăunatac,darîn stand by,pregătiți de asaltul final. După ce s-a instalat în cameradeoaspeți,afăcutrapidunduș.Înfațașifonieruluiaezitatîntreoținutădesearășiunalejeră, darbrusc și-a tras peea untricou lălâi peste iegărișibineînțelesnelipsiții„ștrimfi”delânătricotați de mama, apoi a revenit la bărbatul care acum avea unchip și nume. Era „Tata”. El a privit-oscurt,surprinsdeținutaneprotocolară,dar și-amascatrapidreacțiaînspatelefumuluițigării.Stătealejer,piciorpestepicior.Fiindofinăobservatoare,aînțelesdeplincalitateaviețiiacestui om,cândacititrapid,petalpaces-aarătatcâteva secunde, numele unei firme cunoscute. Nu ar fi crezut că, vreodată, o să recunoască asta, dar acest„Tata”,sepotriveaperfectîntoatepoveștile, pecareșile-aimaginat,bapictor,bapolițist,plus alte nenumărate profesii, care mai de care mai romanțate.Odatăchiarpilot.Și-aașezatpicioarelesubeaînfotoliușiși-asprijinitobrazulînpalmă,privindu-l.

–Cemaifacemamata?aîntrebatdinsenin. Nuamvăzut-odepatruzecideani...acompletat. Eas-auitatlael,surprinsă.„Câtdeușortrecelaesențe,renunțânddinstartlaetapelefacile aleuneidiscuții!”aconstatat.Bărbatuls-aridicat greoidepefotoliușialuatdintr-ovitrină,ocasetădelemn.Adeschis-o,ascosconținutulpemăsuță (papiote de ață, ace de gămălie, nasturi) și dinfunduldublualcasetei,ascosofotografie.A privit-o îndelung, fără să schițeze nici un gest. Doarprivea.Șităcea.Într-untârziu,caîntransă,a începutsăpovestească.

În duminica aceea, ieșisem în oraș. Eram cu un prieten. Ne plimbam agale prin centru. El povesteavruteșinevrute.Euascultamplictisit,a spusdupăuntimp.Eramtânărșiaveamsuccesla femei.Mădistracândlevedeamcumsepierdlao simplăprivire.Uneorimăjucamcusentimentele lor,alteorimăabandonamsălbăticieicarnale,dar niciodatănuamiubit.Niciodată!Înduminicaaceea,launmomentdat,ne-audepășitdouăfete.Am sesizat cu coada ochiului un profil frumos, niște

buclenegrefluturândînvântșiînurmalor,aei, unsuavparfumdesalcâm.Amprivit-oatent.Pășea într-un fel regal, cu spatele drept, fără să își mișteșoldurilecaaltefemei.Picioarelelungi,talia subțireșibruscunchicot,unclopoțelparcă...Era mamata,aspus.Amsimțitcăacelrâstrebuiesă fie al meu și numai al meu, pentru totdeauna! a continuat. Și am grăbit pasul, spre mirarea prietenului meu care s-a mobilizat imediat, adulmecând vânătoarea. Le-am depășit, ne-au depășit ele, ne zâmbeam, deveneam serioși, râdeam, le-aminvitatlafilm,laoînghețată,iarsearacând am condus-o la căsuța unde stătea în chirie, am vrut să o sărut. S-a ferit. Zâmbetul i-a dispărut. Pentruprimaoară,amștiutcănupotmergemai departe.Atâtatotcănucunoșteamnouljocșidin păcate, mi-am ignorat intuiția În noaptea aceea amvisat-o.Repetitiv.Obsesiv.Ovedeamîndouă ipostaze.Una,trecândpelângămine,mirosinda salcâm și cealaltă cu privirea de gheață. În zori, obosit, înainte de a merge la lucru, am cotit-o sprestradaei.M-amașezatpeborduratrotuaruluidepestedrumșiamfumatțigarădupățigară, urmărind lumina ce s-a aprins, umbra de după draperii,luminaces-astinsșicândcredeamcăar trebuisăiasăpeușăm-amridicat,amtrecutstradașim-amapropiatdepoartă,casăoîntâmpin.

Șiamașteptat...pânăm-atrezitsirenadelauzină carețiuiapeste orașanunțândorașapteșiîncepereaprogramuluidelucru.Amînjuratșiamfugitsprefabrică.Numaiîntârziasempânăatunci.

I-am povestit prietenului meu ce am pățit și el m-ainformat,pentrucăștiazona,căacolocasele au două intrări. Una la șosea și una prin fundul grădiniisprecâmpșicăpeacolomergsprefabrica de tricotaje, majoritatea muncitorilordincartier, pe scurtătură. Ne-am distrat, dar eu am rămas cu o amăreală în suflet. Deși trăgeam din greu la normă, ca să recuperez întârzierea, gândulîmieranumailaea.Eraclarcătrebuianeapăratsăovăd.Undesăoaștept?Lacarepoartă?Și ce s-i spun? Cum să o abordez? O voiam atât de mult încât mă dureau oasele de dor. Brusc, am avutorevelație.M-amduslamaistrușil-amrugatsăîmideaunliber.Probabilcăaveamofigură denerefuzat.Măștiadecrai,nuazisnimicșim-a învoit, dari-am simțitprivirea cum mă urmărea

întimpcerealmenteamluat-olafugăsprevestiar. Am alergat până acasă. M-am spălat, m-am bărbierit,mi-amcălcatocămașășiîntimpcefăceamtoateasteaîmieradinceîncemaiclarce urmeazăsăfac.Cândamfostîmbrăcatșiîncălțat, m-am așezat pe un scaun și am aprins o țigară.

Îmitremuramânaatâtdetareîncâtabiareușeam săprindcubuzele,filtrul.Ofracțiunedesecundă m-aapucatgroaza,darm-amridicatșiampornit valvârtej,știindcădacămăoprescacum,nuovoi mai face niciodată. Am trecut prin piață și am cumpăratunbuchetimensdecale.Albe.Doamna delacarele-amcumpărat,mi-aspus„Condoleanțe!”.Euamzâmbit.Nicieunu știudeceamales calele, dar imaginea ei era ca puritatea acestor flori,caredeobicei,așaziceaubătrânii,seduceau laînmormântăriletinerilor,darastaamaflatmai târziu.M-amașezatstrategiclapoartafabriciide tricotaje,înașafelîncâtsăfiuvăzutdeladistanță. Oricumbuchetulșiținutamea,într-ozideluni,la poarta unei fabrici, erau vizibile și de pe lună, cred,azis„Tata”,zâmbind,pentruprimaoară. –Ieșeaufemeidupăfemeipeporțilelargdeschise și la câțiva metri de mine se despărțea șuvoiul, ocolindu-măcapeostâncăașezatăîncaleaapelor.Numaiaveamemoții.Eramdeneclintit,calm șide-adreptulinconștient.Amvăzut-odeladistanță. Când ni s-au întâlnitprivirile, ea, s-a oprit brusc.S-auitatbuimăcitălamineșiîncetși-adat oșuvițădepărdupăureche.Înspateleei,mulțimeademuncitoaresedespica,trebuindsăoocolească.Stăteamcadoicomandanțideoști,fațăîn față, privindu-ne de la distanță, cântărindu-ne forțeleșiintențiile.Seformaseunculoarînmulțimeșiprinacesta,ea,cupașiîncețiapornitspre mine,susținându-miprivirea.Pecumseapropia, aveam impresia că dispartoate sunetele dinjur, șidinmine.Cânds-aopritînfațamea,cuodisperaresălbaticăînochi,i-amcotrobăitînprivire,încercândsăîialungteama.Amașezatungenunchi înpământ,i-amîntinsbuchetuldecaleșiamîntrebat-o „Vrei să fii soția mea?”. Câteva secunde, câtsecole de lungi, m-a privit, pe fața ei trecând zeci de expresii, cu o viteză fulgerătoare, apoi a pufnitînrâs.Șirâdeașirâdea,cuopoftănebună, în care clinchete de clopoței au umplut liniștea aia mare de dinainte. Stăteam ca prostul, în ge-

nunchi,cuunbuchetenormdecaleînmâini, cu pantalonii de stofă plini de praful drumului industrialșicămașatranspirată,înfața uneifemei frumoasecerâdea.Șiculmeanuîmipăsa.Nudoreamnimicaltcevadecâtsăîiaudrâsulșiatât.S-a oprit din senin, mi-a luat buchetul din mâini, privindu-mă serioasă, foarte serioasă, printre albulcalelorșiazis„Da!”.

Aridicatochiidepefotografie șiaașezat-o pemăsuță.Aprivituntimppapioteleșiacelede gămălie, apoi cu gesturi mărunte le-a așezat în casetadelemn,s-aridicatșiapus-oînapoiînvitrină.Dupăces-aașezatînfotoliuasprijinitfotografiadevazadepemăsuță.Și-aaprinsoțigarăși nuamaiscosniciuncuvânt.Seuitaîngolșifuma.

Afostsearaîncarefemeiaaexplorat,dureros,pentruîntâiaoară,nimicul.

A amuzat-o privirea scurt-admirativă a fetișcaneidelagarderobășifelulsemiprofesionist cucareaîncercatsămaschezeimpresiaputernicăpecarei-ofăcuse„Tata”,câtauașteptatsăfie condușilamasarezervată.„Tata”îioferisebrațul încă de când au coborât din mașină. În privirea aia,agarderobierei,erașiunpicdeinvidieșide disprețtipicfeminin,cândamăsurat-oscurtșipe ea.Lasosireașefuluidesală,felulîncarel-asalutat acesta pe tata și răspunsul la salut, plus timbrul vocii când a prezentat-o, „fiica mea”, a făcut-opegarderobierăsăroșească.Atunci„Tata”a pusmânapestemânaei,mângâind-oușor.Șiașa, înlănțuiți,cupașilejeri,s-auîndreptatspreomasă,așezatăchiarlângăringuldedans.„Tata”azis „cadeobicei”fărăsăconsultemeniul,iareaarepetatmecanic„lafel,vărog”deșinuștiaceconținecomanda.Mișcapaharuldeconiac,într-olegănareușoară,abiaperceptibilă,urmărindbalansul băuturiicumalunecăpeinteriorulcristalului.Lua câteoînghițiturămică,apoisejucaiarcâtevasecunde, privind-o din când în când ușor amuzat, cum ea îi imita aproape fiecare gest, până într-atâtîncâtșibucățeleledefriptură,aduseîntre timp,lefeliaînacelașitimpcuel,leîncărcacucuțitul pe furculiță în același timp și tot în același timpleducealagură.Eraunjocciudatalprovocării și așteptării reacțiilor, care îi amuza și lega

între ei punți firave, darrezistente. Apoi au ieșit peterasălaoțigară,aufumatîntăcere,iarlaîntoarcere, tata a făcut un semn discret către orchestradepescenășiaceștiaauînceputsăcânte unvals.ValurileDunării.Unfiorciudati-acontrolatscurtcoloanalasunetulprimeloracorduri.De unde știa tata că era valsul ei preferat? A întins mânașiainvitat-operinguldedans.Seroteauca într-unvis,pevaluriușoare,plutindînbarcaaceeapecareaconstruit-ocuelînimaginație,când aveavreodoisprezeceani.Tata,atunci,vâslearotindbarca,făcând-osărâdăînhohote,dupăceau hotărâtsă-șiîncerceoperacomunăîncropitădin resturilepecarele-augăsitîncurteabunicii,așa apovestitîntr-ocompunerecutitlul„Cummi-am petrecutvacanțadevară”,trebuindiar,săînchidă guracolegilorcareonecăjeaucănuaretată.Pașii lor se completau perfect în ritmul acela de undoi-trei, un-doi-trei și Dunărea a devenit mai albastrășimailină,cândlafinal,solistulaanunțat lamicrofon,înaplauzelecelorlalțimeseni„Acesta afostprimulvalsaldomnuluiXcufiicasa,pecare a regăsit-o după patruzeci de ani”. I-a sărutat mânagalant,acondus-olamasășidupăces-au așezat,i-aîntinsocutiuțădecatifea.Cândadeschis-o,ochiiis-auumezitinstant.Uninelfiligranat,deaur,cuopiatrăneagrădeonixîncareera montat un mic diamant, strălucea în fața ei. „De unde a știut el, că și-a promis unul, exact la fel, dupăcescapăderatelelabancă?”s-aîntrebat,în timpceîncercainelul.Isepotriveaperfect.–Mulțumesc,tati!aîngăimat,zâmbind.

Astaafostsearaîncarecopiluldineaasimțit valoarea celor trei silabe așteptate de o viață.

După ce te-ai născut, mama ta era foarte obositădetreburilecăsuțeiundestăteamcuchirieșideenergiata,careefectivoseca.Eulucram dedimineațapânăsearalaunbirouceseocupa de aprovizionarea aprozarelor din județ, îmi schimbasemserviciulcasănuvălipseascănimic șicumva,darastaseîntâmplăînmajoritateacuplurilor,ampierdutdinvederelucruriesențiale, ca de exemplu un buchet de flori sau o cină romantică.Eramtottimpulcascosdincutie,mama ta avea grijă de asta și nici nu am sesizat când

m-amtrezitatrasdeoînvățătoare,cucaremăîntâlneam la cofetăria unde îmi beam cafeaua în pauza de masă. Era elegantă, calmă, mirosea tot timpulbineșiaveaunfeldeapurtadiscuții,care măsubjuga.Rapidamajunsuncuplușidoardorul de tine mă mai chema acasă, căci lacrimile mameitalemăscoteaudinminți.Măalungau.Nu suport să văd o femeie plângând! a mai zis, povestindtranșant,asumat,ces-aîntâmplatatunci. Nusuport,pentrucănusuntcapabilsăîmiasum vina cauzei lor! a mai spus, privindu-și fiica, directînochi.

Astaafostclipaîncare,femeias-agânditcă totuși există o șansă pentru tagma bărbaților.Doars-agândit.

–Într-ozi,lapauzaaceeadecafeadelacofetărie,întimpcetoatămasculinitateameatresălta înprezențaamantei,s-aașezatlamasăcunoi,tăcută,mamata.Nicinusesizasemcănepriveade cevatimpdelaoaltămasă.Și-acomandatocafea și ne privea curios și disprețuitor. Nu m-a întrebatnimic,cidoarnepriveacândpeminecândpe amanta mea. Eram pus într-o situație extremă. Amanteinuîipovestisemcăsuntînsuratșicăam uncopil,darprivireamameitalei-aspuscăceva nueînordineșijenatădesituațiaaiatensionată, aîntrebat„Ea,cineeste?”.–Atuncis-adeclanșat dezastrul. Masculul din mine, înfierbântat de seducțiaanterioarășirăcoritdeaparițiamameitale,areacționatcaunidiot.Nuamînțelescămise acordaseultimașansă.Nuamștiutsăprofitdeea șiamzis„Nuștiu!Nuocunosc!”azis„Tata”,evitândprivireafemeii.–Nicinuștiucândaînceput săfluturefațademasă,săsarăceștiledecafea,țigările, chibriturile și scrumul ce ne murdărea hainele.Arămasoliniștedemormânt,întreruptă doarde scrâșnetul mesei ce s-a rostogolitcâțiva metrimaiîncolo.Până cemi-amscuturatpantalonii și cămașa de mizerie, mama ta plecase. În timpceridicamscaunelecăzuteșimasa,luamdecizii disperate, încă agățat de efectele seducției, încăanesteziatdecarneacedoreafemeiadelângă mine. Și amplătitpentru ele. Chiaramplătit! spuseșiîșiaprinseoțigară –I-amspusadevărul de-afirapăr,cauncopilceturuielatablă,disperat să o convingă pe doamna învățătoare că știe

lecția.I-amjuratcă-ivoificredinciostoatăviața. Șiamfost.Treizecișioptdeani.Pânăacum.Pentru că iertarea ei mă despărțea definitiv de tine, chiar și dincolo de moarte. Mi-am imaginat că o să avem uncopil al nostru. Mi-am imaginat. Așa cummi-amimaginatdemulteoricumvaficând noidoi,nevomîntâlni,într-ozi...–Eaerafoarte bogată. Asta a compensat cumva lucrurile. M-a răsfățat cu excursii, haine făcute la comandă la CasadeModă,spectacole,concediiînstrăinătate, bijuterii – a mai spus, rostind cuvintele cu mare greutatecașicumle-arfiscosdingurăcuorăzătoarece-isângeragâtlejul.

Acestaafostmomentulîncarefemeiaaexperimentatmila.

Cele două săptămâni de concediu au trecut repede. Una peste alta, au creat o legătură, s-au analizat, au dansat, s-au plimbat și au învățat să tacăîmpreună.Urmasăseîntoarcălaelpestecâtevaluni,cândcomenziledelafirmasasemairăreaușiprezențaeinumaieranecesară.Și-auluat rămasbunîngară.Elastrâns-otareînbrațeșia vrutsăzicăceva,dars-arăzgândit,ridicândușor dinumeri.Îl priveape bărbatul elegant,cumrămâneînurmatrenului,neclintitpeperon,dince încemaimic.

Aceea a fost clipa în care a realizat că avea unmotivsăseîntoarcă.Aveatată.

Nutrecuserădecâtdouăziledecânds-aîntorsacasă.Lucralacalculatorpesituațiarulajuluidinultimeledouăsăptămâni.Constatamulțumităcăangajațiimiciieifirmeși-aufăcuttreaba bine.Așaspuneaucifrele.Apoiasunattelefonul. Asculta vocea de la celălalt capăt, neînțelegând de la început sensul cuvintelor. – Mă auziți? insista cineva. Alo!... Alo!... – Voi veni! a răspuns într-untârziușilacrimigrelecarouaînsurplus, s-aurostogolitdinochiineplânșideani.

Asta a fost ziua în care ziua... și-a pierdut lumina.

Vorbindlatelefon,casăorganizezefuneraliile,aaflatdelaunverișor,pecarenuîlcunoștea, că„Tata”erabolnavdecancerînfazăterminalăși ieșise din spital pe proprie răspundere și că lua

morfină,dupăceea,plecalaculcare.Căînpermanență cineva era în preajma lor când ieșeau în oraș,casăîiacordeajutorîncazcăisefăcearău, darregulapecareaimpus-oeradiscrețietotală Că a organizatcele două săptămâni câta statea acolo,pânălacelmaimicamănunt.Șicăera...fericit.Aajunsînorașfoartededimineață.Și-alăsat bagajul la gară și s-a dus direct la capelă. A luat cheia de la portar și urcând pe terenul în pantă, o revoltă surdă i-a inundat toată ființa. Simțeanevoiasăloveascăceva,pecineva,săurle, să-și muște mâinile, să-și scoată ochii, inima, plămânii... A deschis ușa capelei și după ce a intrat,s-aînchiscucheiapedinăuntru.S-asprijinit cuspateledeușilemari,lăsându-sesăalunecepe podeauarece.Cuceafalipitădeușă,aînceputsă urle, pe unton jos, ca un zumzet, sunetul iritându-ifaringele.Apoivoceaadevenitțipătprelung șiascuțit,cascrâșnetulunorfrâne.S-atârâtînpatru labe până la masa funerară, s-a prins de picioarele mesei și s-a ridicat, ținându-se de capaculsicriuluicareeradejaînșurubat.Zdrelindu-și degetele,adesfăcutfiecareșurub.Aprinscapacul cu ambele mâini și dintr-o smucitură l-a răsturnatpeparteacealaltă.Nuaauzitsunetulînfundat al lemnului, nici că cineva strigă la ușă, nu mai auzeanimicînafarădefuriaceîiclocoteaîncreier, ca un tunet discontinuu. Și el, stătea acolo cuminte, zâmbind. Da!Zâmbind!Și asta a scos-o din minți. Și... l-a lovit. Încă odată... l-a lovit. Cu pumniimicidefemeie,lovea,bătucind,costumul dinstofădeceamaibunăcalitate,înritmulfrenetic revăzând pașii de pe holul tribunalului, pașii lui un-doi-trei, pașii de pe peron și cuvintele înghițiteînaintedeultimaîmbrățișare.Apoi,cineva asmuls-odeacolo.Restuladecursnormal,cala oriceînmormântare.Așezatăpeunscaunlacăpătâiulsicriului,înregistrafiecaremișcare.Controla spațiul dintre ceilalți și defunct, ca un câine credinciosceîșipăzeștestăpânul.Aproapecăamârâit când s-au apropiat niște necunoscuți, să îi prezinte condoleanțe. Din mulțimea aia de oameninuștiapenimeni,darseparecăeiocunoșteaușichiarfoartebine.Cândcoloanaseîndrepta spregroapă,aauzitpecinevaspunând„Izbitorce seamănă!Dacăașfivăzut-opestradă,orecunoșteamdintr-omie!Acelașimers,aceeașiatitudine!

Frumoasăfemeie!Doamnecâtne-amaipovestit despre ea!”. Apoi, a auzit bubuitul înfundat al primuluibulgărdepământ,pecarecinevaîlpusese înmâna ei, dirijându-i pumnul întredeschis spre groapă. Sunetul acela s-a amplificatînmiliardedetuneteșidetunături,înfundându-iurechile, închizând înăuntru, furtuna devastatoare ce urmasăvină.Șiis-afăcutfrică.Cumplitdefrică. Le-ar fi vrut eliberate afară, dar tunetele odată plecateînsemnaușisfârșitul.Acceptareaevidentuluisfârșit.Șinuputeafaceasta.Nuacum,când în sfârșit, l-a regăsit. Răstignită între ideea de a înțelegefinalitatea,lăsândtunetelesăiasăafarăși dorințadisperării,cănus-asfârșit,adecisbrusc săprelungeascărăspunsul.Nuea!Nu!Înaceastă amânare,puteafiunmomentdecaresăseagațe ca să își continue viața. Și-a luat capul în palme. Parcă o lovea ceva, extrem de dureros în ceafă, amețind-o. S-a întors cu spatele la groapă și așa cucapulînmâini,aluat-olafugăpealeeaceurca dealul. Țipa. Subțire, ca tăișul unui paloș ce desparteviațademoarte,țipa.Fetițadetreianidepe holul tribunalului, alerga după țipătul lung și în gol „Tatiiiiii!!!” Cineva i-a făcut o injecție și a adormit.

Cu picioarele atârnând, așezată pe placa de ciment mozaicat turnată cam înalt, privea locul golîncare,cândva,vapuneofotografie.Cândva, saupoate,niciodată.Și-aaprinsoțigară.Urmărea fumul care se înălța printre crengile imensului castan,ceadumbrea aerul încinsde toamnă târzie. Dintr-odată, în liniștea din jur, s-a auzit un pocnet. Sec. Lângă ea căzuse o castană. „Lângă cripta,încarevoifidepusalăturidegreșealavieții mele, am plantat un castan în urmă cu foarte mulțiani,cugândulcăîntr-oziveiveniacolo.Florile lui îmi vor fi lumânări, albe, ca albul calelor dinvaraaceea,iarfructele,țepi,deoctombrie,careîmivoramintidetoatezileletaledenașterela carenuamfostprezent.Tevoiducezileleastea săvezicastanul”.Femeia,amângâiatcastanadezgolitădețepi.Netezimeafinăacojii,s-aîncălzitîn palmaei,parcămirosindaeugenia.Azâmbit.

În aerul încins de toamnă târzie, o pereche de tineri, ținând între ei, protector, o fetiță, privesccerulprintrecrengileunuiimenscastan.

Cristian MUNTEAN

Dialogul caexerciţiu spiritual

Dumitru

Dacăarfisărezumîntr-opropozițiecartea deeseurialuiHoriaIonescuașface-odupăcuvintele pe care Kandinsky le-a scrijelit cu dalta pecasasadinMurnau:„Frumosuleceeacevine dinlăuntrultău”.Acestaesentimentulcarem-a stăpânitpeîntregparcursulcărțiiluminându-mi seteadea-ldescoperiîncuvintepeDumitraș.

Îlîntâlnisemcudouăzecideaniînurmăîn cabinetulpatriarhuluiTeoctist,alăturidemama saLidia,vorbindcuvenerațiedebunicullui,părintele Dumitru Stăniloaie. Auzisem o mulțime depoveștidespreeiîncasapărintească,decând eram mic, dar nu i-am întâlnit niciodată până atunci.Eraolegăturădefamiliepecareoînnodam din nou, ei rememorând amintirile legate de familia mamei, iar eu refăcând puzzle-ul amintirilor din poveștile bunicului sau ale mamei.Nuvorbeaupreamult,darștiaumereuunii dealții.Niciazinupotsă-miexplicdecenul-am cunoscutpersonalpepărinteleStăniloaieîncondițiileîncarebuniculseîntâlneadestuldedesla Bucureșticudânsul.

M-a fascinat la Dumitraș, nu doar căldura sufletească, ci și seninătatea de a privi lumea, modul relaxat de a fi orientat în cultură, fără pretențiadeadalecții,șibucuriadialoguluicare-lfacesăcâștigeprieteni,cumspuneel.Eram interesatsăvădcumarezolvatelrelațianepot–bunicîntr-untimpîncareeraimereucriticatcă nupoțiajungelavaloareabunicului.Amînțeles din felul lui de a privi lucrurile că nu e necesar săajungilavaloarealui,cisă-ipăstrezimemoria

vie. Asta face Horia Ionescu prin tot ceea ce scrie, prin emisiunile la care participă și prin evenimentelepecareleorganizează.

Carteadefațăcredcăestemaidegrabărodulprietenilor,decâtdorințaautorului.Profesorul Marius Vasileanu, editorul cărții, cu acribia cunoscută, a îngrijit ediția selectând textele din publicațiileîncareauapărut,grupându-letematic, în șase capitole cu titluri incitante: Dumnezeu vindecătorul, Exerciții de gândire, Răbdarea ca sonet, Omul vitruvian, Tabula rasa și Ce poate fi mai important în viață.

EseurileluiDumitrașsebucurădeinspirata prefață a domului Baconschi, unul dintre cei mai lucizi gânditori ai fenomenului religios de azi, care ne propune o cheie de lectură a texte-

HoriaIonescu, Sub paza lui Dumnezeu, drăguțul, prefațădeTeodorBaconschi,București,EdituraTrinitas,2022

lor, prin prisma unui scriitor ce „e învățat fără ostentație, onest fără pretenția superiorității moraleșidornicsădialoghezecuunpublicaflat dincolo de profesioniștii credinței preocupat de marea temă a întâlnirii dintre Evanghelie și umanitate (mai ales cea occidentală) de azi”, preocupat de „recuperarea decenței fundamentale a omului pre-modern șiutilizareaeicreativă,într-uncontexttemporalradicalschimbatde revoluțiaștiințifică,depredominantamentalitate antropocentrică și de ambianța fragil democraticăalumiiîncaretrăim”(pag.6).

Unadinîntrebărilecarearputeaargumenta apariția acestei cărți în peisajul sufocant al cărțilortipăriteaziesteformulatăchiardeautor într-unul din eseuri intitulat: „Teologia de zi cu zi”, unde se întreabă dacă există un loc pentru teologieînjurnalism.Miseparecăîntreagacarterăspunde,fărăsă-șipropunăneapărat,acestei nevoi,prinaspirațiapecareopostulează,aceea dealuminaexistențadiurnăîntr-unsensvindecător, repunând în „piața ideilor” teme precum integritatea,cinstea,admirațiasaucredința.

Teologia,nespuneautorul,estecapabilăsă regenereze în om sensul pozitiv, spiritual, al existenței.Carteaestedinacestpunctdevedere unargumentprinanalizelepecarelegenerează șiprinconcluziilepecarelecuprinde,înformule de cele mai multe ori duhovnicești chiar și atunci când temele nu au neapărat un subiect teologic.

Primul grupaj de texte, adunat sub titlul: „Dumnezeuvindecătorul”atrageatențiaprintemele teologice, care nu se opresc, doct, la niște adevăruritransmiseintelectual,cisuntadevăratemărturisiridecredință–vindecătoare–pentru că în căutarea spirituală, impulsionată de viațăduhovnicească,mărturisireaevindecătoare.(pag.16)

De aceea sfințenia poartă pecetea legăturii dintreDumnezeușiom,spuneautorul,adorințeișistăruințeiomuluideamărturisidragostea luiDumnezeu.Suntadmirabilereferințeleintertextuale din opera părintelui Stăniloaie. Ai senzația că e vocea care-i ordonează șirul ideilor dându-lerotunjimeduhovnicească.

De mare forță narativă este tabloul lui Caravaggio:„ConvertirealuiSaul”încareDumitraș vedejoculdeluminășiumbrăcareschimbăprigonitorul înconvertit și ne face să privim realitatea autonomiei noastre intelectuale exclusiv prin rugăciune, pentru că doar așa ne putem schimbaprecumPavel.(pag.31)

Nupottrececuvedereanicipesteexegezele anumitor pericope evanghelice, cu plusul lor deoriginalitate,decareaminteadomnulBaconschi în prefața cărții, descoperindu-ne un autor viu, cunoscător al Scripturii dar și al curentelor exegetice din Occident la care, din păcate (uneori),noiortodocșiinupreafacemreferire.

Autorul ne provoacă la adevărate exerciții de gândire filtrateîntr-o înțelegere câtsepoate deduhovniceascăaevenimentelorpecarelepuneîndiscuțiefiecăscriedesprePortugaliaanilor 1930, din perspectiva „Cărții Neliniștilor”, a lui Fernando Pessoa, fie despre celebrul pianist austriacPaulWittgenstein,rămasfărăomânăîn Primul Război Mondial, fie că pune în discuție cunoscutulfilmcreștin„Ostrov”,șiexemplelear puteacontinua.

De fapt ne amintește continuu de „vocația credinței”, prin care omul nu se limitează la o prezențăpurbiologicăînlumeciestechematsă seaventurezeînexperiențespiritualesemnificative.

Dacă în romanul „Particulele elementare” Michel Houellebecq vedea ca singură soluție de salvareauneiumanitățicealunecătreptatspre solitudine, cruzime și indiferență, o mutație de ordingeneticaindividului,Dumitrașneinvităsă „urcăm”împreunăpe„Scara”luiIoanClimax(sf. IoanScărarul),pentrucădoarcredințaînDumnezeudăsensviitorului.

Chiar dacă nu și-a propus, cartea lui Horia Ionescupoatereprezentaunmoddeafaceteologie în lumea de azi, ce nu mai are răbdare cu lecturile fundamentale pentru că îi lipsește „exercițiuldeadmirație”allecturiișinumaipareatrasădeomulțimedecărți„tehnice”pentru că s-a pierdut relația autor-cititor prin multitudinea definițiilor. Dumitraș ne amintește cuvintele lui Saint-Exupery: „ochii sunt adesea orbi.

Trebuiesăcăutămcuinima”.AceastaarfișiinvitațiaMântuitorului.

Cartea lui Dumitraș ne familiarizează și ne invită la lectură cândne vorbește de „Frații Karamazov” a lui Dostoievski, de „Jurnalul unui preot de țară” al lui Bernanos, de „Commedia” lui Dante, de „Metamorfozele” lui Ovidiu,iarbibliografiaarputeacontinuacumultealtetitluri pecarecititoriilevorputeadescoperilalectura cărții. Referințele sunt la fel de incitante când scrie despre filme, tablouri celebre sau evenimentedinviațacotidianăalumii.

Rămâi fascinat de modul în care filtrează evenimenteleîntr-ocheiecreștinăcumarebunsimț, fiind convins că pecetea teologiei face ca lucrurileșifaptelesănuseînvechească,cisădevinăatemporale.

Delaarticoleteologicecareexpuntemecurente asupra credinței și a anumitor pericope

evanghelice,lacriticadeîntâmpinareaunorromane, care au făcut istorie în literatura lumii, Dumitraș ne poartă de mână prin locuri numai de el explorate, făcându-ne părtași la Frumosul dinlăuntrulsău.

NucredcăMântuitorulnecheamălaaltceva decât la descoperirea acestui frumos din noi în chipul smerit al celui ce dăruiește și nu cred căpărinteleStăniloaieaavutaltprogramteologicînoperalui.

Într-unadinrecenteleaudiențe,PapaFrancisc s-a adresat tinerilor preoți și seminariști amintindu-leceipatrustâlpi,pecaresesprijină activitatea lor pastorală: spiritualitate, cultură, misiuneșicomunitate.Dacăarfisălerecomand un manual n-aș avea nici o ezitare... ar fi cartea luiDumitruHoriaIonescu.