PACES Nr.11 - Februarie 2012

PACES Noi credem în fericirea voastrã!

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative

Nr. 11, februarie 2012

Str. Dornei, nr. 79-81 sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126 Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

Răspunderea legală pentru conţinutul acestei publicaţii aparţine Patronatului Medicinei Integrative © PMI, 2011

Publicaţie a Patronatului Medicinei Integrative Str. Dornei, nr. 79-81, sector 1, Bucureşti Tel: 0372-770.126, Fax: 021-224.46.95 www.patmedin.ro

EDITURA SCRIB, 2011 Echipa de redacţie Redactor-şef:

dr. Aurel Storin

Secretar de redacţie: Iancu Elena Cătălina Comentatori: Octavian Andronic Florin Condurăţeanu Redactori: Irina Ghiţă-Cioroba Cornelius Popa Clement Sava Beatrice Iordache Larisa Toader Editor imagine foto Silvia Mandler Administrator WEB Mihai Breahnă Traducător engleză: George Weiner Editor: Gabriel Ionescu

ISSN 2247 – 0565

aurel.storin@patmedin.ro iancu.elena.catalina@patmedin.ro octavian.andronic@patmedin.ro florin.condurateanu@patmedin.ro irina.cioroba@patmedin.ro cornelius.popa@patmedin.ro clement.sava@patmedin.ro beatrice.iordache@patmedin.ro larisa.toader@patmedin.ro silvia.mandler@patmedin.ro mihai.breahna@patmedin.ro geogwww@yahoo.com gabi@etipografie.ro

3

Noi credem în fericirea voastrã!

Editorial

Sã f ii OM...

Ce cuvânt scurt și simplu OM, şi cu toate astea cât de mare și importantă semnificaţie are acest cuvânt.

Când mă uit azi cum societatea noastră se destramă pe zi ce trece, mă gândesc dacă am fi oameni cu adevărat ce bine ar fi și cum am arăta ca societate și ca ţară.

Azi, din păcate, societatea noastră are un comportament de neînţeles, cu o răutate nedemnă de o societate umană… și la ce ne ajută acest comportament?

De fapt, pe unii oameni îi ajută să fie bogaţi, pe alţii mai bogaţi, mai lacomi, trecând peste orice scrupule ca să ajungă la ţelul lor suprem „BANUL“.

Oare acesta este adevăratul ţel în viaţă? Oare credeţi că acești oameni bogaţi sunt într-adevăr fericiţi? Eu nu cred, am cunoscut mai mulţi oameni foarte bogaţi și nefericiţi. Au și ei problemele lor și nu sunt mici aceste probleme, dar ei nu au curajul moral să divulge aceste probleme.

Sunt și oameni bogaţi fericiţi; de unde le vine lor această fericire? Din comportamentul lor de a ajuta oamenii, de a face acte caritabile, de a-i îndruma și învăţa pe cei care au nevoie, iar prin aceasta ei devin partea adevărată din dezvoltarea unei comunităţi sănătoase.

Ce înseamnă să fii OM? Să fii alături de cei care au nevoie de tine, de persoanele vulnerabile, să știi să te comporţi cu demnitate faţă de oameni cu blândeţe, cu înţelegere, cu respect, pentru că fiecare dintre noi este OM și își merită respectul lui.

Să transferi din tine tot ce este mai bun și altora, din educaţia ta, din știinţa ta, din sufletul tău.

Ce înseamnă să fii OM? Să apreciezi cu sufletul ce ţi se dă, nu contează dacă este un lucru mic, este semnificativ să-ţi păstrezi demnitatea umană, să nu ceri niciodată să ţi se dea, ci să dărui, fiecare dintre noi are ceva bun în el și acel lucru bun trebuie transferat mai departe și altuia.

Referitor la fericirea celor puternici și bogaţi aș vrea să vă dau un exemplu din viaţa mea personală; eram președinte de bancă, înconjurat de foarte multe persoane (politicieni, miniștri, oameni de afaceri, diplomaţi etc.) și am fost întrebat într-o zi de o jurnalistă într-un interviu:

„Domnule președinte, trebuie să fiţi un om foarte fericit având atâţia prieteni lângă dumneavoastră“.

I-am răspuns: „Aș fi trebuit să fiu foarte fericit dacă ar fi adevărate lucrurile pe care le spui, din păcate această mulţime de oameni din jurul meu nu îmi sunt prieteni, (prieteni am foarte puţini), eu îi numesc amici de interese. Când nu voi mai avea funcţia actuală ei vor dispărea încet, încet“.

Din păcate, mă uit azi și mă gândesc câtă dreptate am avut.

Am luat o hotărâre, acum câţiva ani, să părăsesc aceste cercuri exclusiviste ale lumii financiare, pentru că nu eram în universul meu acolo, acea societate exclusivistă nu mă reprezenta, era compusă din oameni zâmbitori, falși, prefăcuţi, oameni pentru care interesul era cum să câștige mai mulţi bani, oameni care încercau să se înșele unul pe altul pentru atingerea scopului suprem, „BANUL“.

Acum câţiva ani mi-a spus cineva când l-am invitat la o cafea: „Domnule președinte, dumneavoastră sunteţi din altă lume, alte cercuri, cum pot eu sta împreună, eu sunt un om simplu“.

I-am răspuns: „Exact, ai dat răspunsul, ești un OM, acest lucru, a fi OM este bogăţia adevărată, iar pe acești oameni nu-i poţi întâlni decât foarte rar în acele cercuri pe care eu le-am frecventat, de aceea eu insist să ne vedem“.

M-am întors acum trei ani la prima mea dragoste, psihologia și pedagogia, pentru a mă dedica oamenilor care au nevoie de consiliere, de îndrumare, de educaţie financiară și altele.

Cât de mare nevoie are majoritatea dintre noi, în special în a ne educa să fim oameni. Au fost oameni care m-au întrebat: „Dar prin acest fapt că v-aţi transferat din domeniul financiar la cel social, material veţi pierde foarte mult“.

Le-am răspuns: „Material da, dar spiritual nu, sunt mult mai bogat și mai fericit că pot să-i ajut pe oameni, sunt mult mai împlinit în ceea ce fac și lucrez cu oamenii pe care îi am alături de mine și care sunt dispuși să se dedice altora care au nevoie de noi“. Îmi pare bine că, la viaţa mea și atunci când eram în funcţii înalte, am știut să

4

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

Editorial fiu același om simplu și modest, să nu-mi pierd demnitatea și onoarea și să ajut oamenii, cât am putut. Îmi pare rău că unii din acești oameni care au apreciat foarte mult atunci gestul meu de ajutor, din păcate, au și uitat foarte repede.

Nu mă doare faptul că au uitat gesturile mele, dar mai mult că ȘI-AU ÎNCĂLCAT CONTRACTUL DE PRIETENIE DINTRE NOI. Eu totuși mă rog pentru sănătatea lor și dacă mi s-ar spune încă o dată să îi ajut pe acești oameni, aș face-o cu toată dragostea.

V-am povestit aceste lucruri pentru a vă demonstra ce înseamnă acest cuvânt, de a fi OM și cum, din păcate, mulţi dintre noi uită această semnificaţie.

Pentru că astăzi mă simt împlinit în ceea ce am făcut în viaţă și fericit în ceea ce fac azi, vreau să vă dau și vouă secretul investiţiei mele; poate este o reţetă și pentru voi. Am investit în două lucruri măreţe în viaţă, investiţii excelente care m-au ajutat pe termen lung: 1. Copiii mei (am patru copii minunaţi, sunt foarte mândru de ei și îi iubesc mult).

2. Am investit în mine, în a mă educa, în a fi OM. Vorbindu-vă azi în editorialul meu despre ce înseamnă a fi OM îmi amintesc cu deosebită plăcere de un om adevărat, care toată viaţa lui și-a dedicat-o oamenilor, unul foarte bogat la suflet, nu în avere, cu o dragoste faţă de ţară și de oameni. Am avut onoarea să îl cunosc în SUA, la Birmingham, în Alabama, în anul 2002, la o întâlnire la care am participat amândoi; este vorba de minunatul meu prieten, pastorul Petru Dugulescu, din Timișoara, care, din păcate, de patru ani nu mai este printre noi (Dumnezeu să-l odihnească).

Pastorul Dugulescu, pe lângă toate obiectivele caritabile pe care le-a făcut în folosul comunităţii din zona Banatului, era și un scriitor și un poet remarcabil. A scris o mulţime de romane dintre care îmi amintesc „Ei mi-au programat moartea“, scris în anul 2003 și a scris și multe cărţi de poezie printre care, din volumul „Apus de mileniu“, scris în 2005, aș vrea să vă dedic vouă, dragii mei, această poezie care se numește: Rugă pentru naţiune Există oare în Galaad Vreun leac de vindecare?

Căci neamul meu este bolnav Și rana lui e mare Se cere leac vindecător,

Se cere o minune Să vindece al meu popor, Româna naţiune.

Există-un doctor priceput Să-i oblojească rana?

Că-l doare-așa cum n-a durut, Și-l chinuie Satana.

Prin ciuma roșie trecuţi În noua libertate, Ucidem pruncii nenăscuţi, Mânaţi de voluptate.

Incesturi, crime, sodomiţi, Abundă prin ziare.

Suntem o casă de smintiţi, În plină destrămare. În ţara cu guvern corupt, Parlamentari, miniștri, Ca din pământ au apărut Miliardari siniștri.

Ne vrem o ţară de creștini Și-o afirmăm din gură, Dar de Hristos suntem străini, La fel și de scriptură. În blocuri triste, cenușii, Bătrânii mor de foame, Uitaţi de stat și de copii.

O, fie-Ţi milă Doamne.

Te rog pentru poporul meu, Pentru al Tău sfânt Nume, Căci rana lui miroase greu În ţară și în lume.

Ascultă-ne din cerul Tău, Tămăduiește ţara Ne mântuiește de cel rău, La fel ca la Gadara.

Ridică Doamne acest blestem Redă-ne bucuria, Ne-ascultă ruga, fă un semn, TREZEȘTE ROMÂNIA. Și la final, vă rog să nu uitaţi: BOGĂŢIA ADEVĂRATĂ SE AFLĂ ÎN SUFLETUL NOSTRU, NU ÎN CONTURILE DIN BANCĂ.

Să fiţi iubiţi și fericiţi, LIVIU MANDLER, Președintele Patronatului Medicinei Integrative.

5

Noi credem în fericirea voastrã!

O societate cu handicap

U

na dintre primele găselniţe post-revoluţionare a fost handicapul: dacă pe vremea lui Ceauşescu lucrurile erau foarte stricte, medicii neavând curaj să diagnosticheze handicapul decât în cazurile mai mult decât evidente, de teama „cercetărilor” Securităţii, după aceea a bătut un vânt de libertate aproape total. Au apărut handicapuri dintre cele mai variate, ca ciupercile după ploaie, care au împodobit CV-urile unor persoane care în felul acesta îşi rotunje au veniturile.

Este celebru unul dintre primele cazuri, al unui şef de la finanţele publice ale Capitalei, care primea compensaţii consistente (racordate, procentual, la leafa pe care o avea) pe motiv de surzenie sau cam aşa ceva.

Desigur, valul acesta de handicapaţi care a acţionat ca un tsunami asupra bugetului asigurărilor sociale a fost generat de permisivitatea sau de lacunele etice de care au dat dovadă unii medici, care au transformat propriile cabinete în fabrici de certificate, care la rândul lor au fost validate cu uşurinţă de comisiile abilitate. Presa relata, nu de mult, despre situaţia dintr-o comună timişeană, în care un sfert din populaţie avea certificate de orbi, deşi oamenii trebăluiau prin gospodării şi conduceau chiar maşinile. La un moment dat, un fost ministru al Muncii a făcut publică situaţia unor falşi handicapaţi, cu afecţiuni psihice, grupaţi într-o organizaţie condusă de o cucoană, căreia instanţele în faţa cărora erau contestate certificatele respective îi acordau credit deplin, deşi – potrivit diag-

Î

nosticului propriu – aceasta era iresponsabilă. De altfel, aici, în zona afecţiunilor psihice se situează şi grosul abuzurilor din ultima vreme, fiind vorba de diagnostice care nu se bazează pe evidenţe, ca în cazul şchiopilor, ciungilor sau orbilor.

Ce vreau să spun: că dacă în România nu se poate acorda o atenţie reală, de calitate, persoanelor cu handicap, acest lucru se datorează tocmai diseminării excesive a acestor categorii, care după unele statitici ar număra mai mult de un milion de persoane. Fondurile pe care-şi permite România să le aloce în această direcţie se diluează vădit, fiind consumate de o pătură de profitori care păgubesc statul de două ori: odată prin frauda încasării de venituri nemeritate, iar a doua oară prin absenţa lor de pe piaţa muncii.

Revizuirea dosarelor de handicap, demarată nu demult, e o treabă greoaie, ale cărei rezultate vor întârzia. Este necesară mai degrabă o revizuire a legislaţiei şi o înăsprire a sancţiunilor atât pentru cei care fraudează direct statul în acest fel, cât şi pentru cei care le favorizează demersul. Abia atunci vom putea spune că începem să ne aliniem principiilor europene care guvernează această categorie de semeni ai noştri, faţă de care continuăm să avem mari datorii morale şi materiale. E vorba însă despre cei reali…

OCTAVIAN ANDRONIC

Abonamente pentru transportul urban

n conformitate cu prevederile Legii 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu modificările şi completările ulterioare, persoanele cu handicap grav, asistenţii personali ai acestora şi persoanele cu handicap accentuat beneficiază de gratuitate pe toate liniile de transport în comun de suprafaţă şi cu metroul.

Legitimaţia pentru transportul urban cu mijloacele de transport în comun de suprafaţă este valabilă pe întregul teritoriu al ţării, fiind recunoscută de toate regiile de transport local.

Plata acestor drepturi se asigură din bugetele locale iar modalitatea de acordare a gratuităţii se stabileşte prin hotărâre a fiecărui consiliu local. Începând cu luna ianuarie 2012, în Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, gratuitatea la transportul cu metroul se va acorda astfel: • Persoana cu handicap (grav sau accentuat)

sau asistentul personal îşi achiziţionează cartela tip abonament cu 62 de călătorii de la punctele de vânzare Metrorex; • După expirarea cartelei se depune la Registratura Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Sector 1 cererea tip de decont la care se ataşează: - copie act de identitate valabil (şi al însoţitorului în cazul în care se solicită şi pentru însoţitor); - copie contract de angajare sau act adiţional valabil (in cazul asistentului personal); - abonamentul lunar cu 62 de călătorii expirat.

• Decontarea se va face în luna următoare depunerii cererii prin mandat poştal sau în cont bancar, în funcţie de modalitatea de plată a celorlalte drepturi de care beneficiază solicitantul.

6

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

De vreþi iubire ºi n-aveþi…

A

m observat că „linia dreaptă este drumul cel mai scurt dintre două puncte şi cel mai lung dintre două suflete”.

De vreţi iubire şi n-aveţi Deşi e dreptul vostru, Când rar ieşind dintre pereţi Vă strânge un căpăstru Când la un zâmbet cald, Umil, primiţi o încruntare Şi când bunicul cel senil Vă cere ascultare, Când mama strigă iar nervos Venind de la serviciu Şi cere aspru vanitos Tăcere din oficiu, Când tata veşnic n-are timp De joacă sau de glumă Ci stă ca zeii din Olimp La meci şi se consumă, Când din rutină zi de zi Vă cer să fiţi ca sfinţii, Fiţi înţelegători copii, Iertaţi-vă, iubiţi-vă părinţii!

Se spune că ce nu te omoară te face mai puternic. Aşa am declarat în faţa vieţii în momentul când fetiţa mea Monica a facut progrese nemaipomenite ieşind din autismul de tip ASPERGER. Am dus zece ani o luptă împreună cu universul împotriva haosului din mintea ei şi am câştigat.

De curând, am citit pe internet despre evaluarea comportamentală (cea pe care am folosit-o şi eu chiar şi atunci când încă nu se auzise de ea în ţara noastră ca metodă folosită pentru recuperarea autiştilor), ceva ce am observat şi anume că părinţii care au copii cu întârzieri de dezvoltare vor ca aceştia să evolueze de la forme primare de comportament auto-stimulative la forme mai evoluate, care sunt adecvate din punct de vedere social, dar mai există şi părinţi care au un copil tipic şi consideră că acesta dacă din punct de vedere fizic nu are nimic şi se dezvoltă normal, nu îi mai dă aceeaşi atenţie pe care ar fi normal să o ofere.

Părinţilor, există o stradă cu două sensuri: aşa cum daţi totul din dragoste ca să scoţi un copil din autism, puteţi prin nepăsare să îi trimiteţi în acea lume distinctă! Din păcate, se observă atunci când este prea târziu deoarece din copiii neglijaţi şi lipsiţi de dragoste se transformă în adulţi imaturi din punct de vedere emoţional care vor suferi toată viaţa.

Deci individul trebuie respectat şi iubit in toate

mediile semnificative (acasă, în comunitate şi la şcoală) şi de către toate persoanele semnificative (familie, profesori şi prieteni).

Autiştii trebuie să fie învăţati practic totul de la început. Ei au puţine comportamente adecvate, iar comportamentele noi trebuie învăţate unul câte unul. Aceasta se datorează faptului că învăţarea unui comportament arareori duce la apariţia altor comportamente neînvăţate direct (Lovaas şi Smith, 1988).

Tratamentul trebuie sa dureze toata viaţa la un autist, pentru că întreruperea lui duce la pierderea beneficiilor acumulate până atunci (Lovaas et al., 1973). După cum s-a mai discutat, singura excepţie o reprezintă copiii care încep tratamentul foarte devreme şi se integrează deja la vârsta de 7 ani.

La fel ca manifestările isterice şi comportamentul auto-mutilant, manifestările auto-stimulative sunt prezente şi în cazul indivizilor tipici. De exemplu, se pot observa cazuri de legănare a corpului sau de mişcare agitată a mâinilor şi în cazul copiilor şi a adulţilor tipici. Chiar observarea întâmplătoare poate evidenţia comportamente auto-stimulative de nivel înalt, la adulţii tipici. Exemple de asemenea comportament includ mişcări repetitive şi stereotipe ca: fumatul, alinierea unor obiecte precum paharele şi argintăria pe o masă, atenta împăturire şi depozitare a prosoapelor, potrivirea unor şiruri de figuri, ca în cazul aparatelor cu fise, potrivirea unor cărţi de joc, precum în cazul pasienţelor, potrivirea bilelor în găuri, ca la golf sau jocul de baschet, aranjarea în şiruri perfecte, ca la parade, alinierea şi învârtirea, la balet, sau în cazul numerelor executate de majorete, sau bătutul din palme, în cazul aplauzelor. Observaţi cum societatea prescrie accesul la comportamente autostimulative ca recompensă, asemănător celor recomandate în metodele de predare pentru persoanele cu întârzieri de dezvoltare. Ne autostimulăm după muncă, la sfârşit de săptămână şi în concedii, atunci când ne implicăm în activităţi ca jocul de golf, privitul la televizor, dezlegarea cuvintelor încrucişate, dansul şi o multitudine de alte forme de activităţi de recreere evoluate, ce implică autostimularea. Sărim în sus şi-n jos, bătând din palme repetitiv, într-o manieră stereotipă ca răspuns la anumite interpretări deosebit de bune, întărind activ acea interpretare cu ajutorul întăritorilor senzoriali. Oricine a privit copiii la şcoală a putut observa exemple clasice de comportamente autostimulative, în timpul recreaţiilor, oferite ca recompensă pentru statul liniştit şi cooperarea cu profesorul în timpul orei precedente.

Efectul influenţelor dinainte de naştere este mai

7

Noi credem în fericirea voastrã! mare decât cred azi multe mame. Mulţi îşi dădeau cu părerea că, dacă poftesc, trebuie neapărat să şi mănânc. Eu îi ziceam, când era înlăuntrul meu: „Bebiţo, te uiţi prin buric şi dacă vezi că preţul sare de 10 lei nu pofteşti nimic“. Îmi spuneam mereu că aş dori să fie stăpână pe sine şi să-şi dirijeze viaţa astfel încât să fie echilibrată, veselă şi fericită.

Vă daţi seama când doctorul mi-a evaluat-o şi a pronunţat ca o sentinţă la moarte diagnosticul ei cum m-am simţit. După câteva clipe de groază, gândindu-mă la pregătirea pe care am primit-o toată viaţa de la părinţii mei, m-am întărit sufleteşte şi am pornit la reprogramarea creierului ei linie cu linie, pas cu pas. Uite că am devenit şi hacker

P

de creiere umane. Am citit tot ce se putea citi, am vizionat tot ce am putut şi, astfel pregătită, am reuşit cu dragoste şi influenţă divină să observ cum gândeşte copilul meu şi să o scot din lumea ei şi nu am mai lăsat-o să intre niciodată acolo.

Nici nu ne dăm seama ce fericiţi putem fi noi ca părinţi, care avem pe faţă reflexia binelui, să transmitem în copil mulţumire şi recunoştinţă prin blândeţea, dreptatea şi îndelunga noastră răbdare, îndreptându-i cugetul către Creator. Ce îi putem transmite noi este cea mai mare comoară – un caracter strălucit.

BEATRICE IORDACHE

Închisoarea unui om liber

ovestea lui Stephen Hawking mi-a căzut sub ochi într-o perioadă destul de „down“ a vieţii mele, când totul mi se părea cenuşiu, şi chiar un pic demolator de speranţă sau zâmbet, starea sănătăţii mele provocându-mi oarece… insomnii şi spaime.

Atunci am aflat despre un astrofizician, un geniu, blocat de 45 de ani într-un scaun cu rotile.

Considerat ca fiind unul dintre oamenii de elită ai planetei, cu o minte strălucită, Stephen Hawking e un om special, ţintuit la rândul lui într-un scaun special, care arată aşa, ca şi cum cineva a construit un întreg agregat electronic, mecanic, o construcţie plină de computere, telecomenzi, programe speciale, sintetizatoare de voce, ceva, aşa, faţă de care celebrul Robocop ar părea ca o trotinetă faţă în faţă cu un Lamborghini.

Când a împinit 21 de ani a fost atins de o boală necruţătoare, scleroză lateral amiotrofică, o boală care atacă neuronii motorii din creier şi din măduva spinării, provocând rapid atrofierea muşchilor. Doctorii i-au mai dat de trăit trei-patru ani. Anul acesta a împlinit 70 de ani!!! În loc să-l doboare, vestea îmbolnăvirii cu o maladie letală nu l-a împiedicat pe Stephen să elaboreze un model matematic asupra originii şi evoluţiei universului în expansiune, din momentul „Big Bang“ precum şi un studiu despre relaţia dintre „găurile negre“ din univers şi termodinamică.

Din cauza acestei boli degenerative, rând pe rând, muşchii i s-au atrofiat şi acum mai poate mişca doar câţiva muşchi ai feţei şi… un deget!!

Asta nu l-a împiedicat ca, înainte de împlinirea vârstei de 70 de ani, când a acordat un interviu unui ziarist de la New Scientist, întrebat de un reporter la ce se gândeşte cel mai des într-o zi, să răspundă „La femei… Sunt un mister complet!!“

Înclin să cred că are dreptate el, cel care deşi ţintuit într-un scaun cu rotile, a fost însurat de două ori, are trei copii şi o minte genială.

Acest minunat om liber, prizonier în închisoarea proriului trup, a spus cândva: „Când stai faţă în faţă cu cu posibilitatea de a muri, îţi dai seama că merită să trăieşti şi că există o sumedenie de lucruri pe care merită să le faci!“ M-am trezit numărându-mi degetele – zece la mâini, zece la picioare… se mişcau toate, m-am deplasat cu uşurinţă (pentru că pot să o fac) până la prima oglindă, m-am privit, mi-am bătut obrazul şi mi-am spus „ieşi din închisoarea propriilor temeri, dacă el a putut, poţi şi tu!!“.

ANGELA S.

8

Î

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

„Trãieºte sãnãtos!“ – o campanie de succes organizatã de PMI, Centrul Regional sud-est Constanþa

n ciuda vremii neprielnice, ceaţă groasă pe tot parcursul drumului, caravana pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos a fost o experienţă unică pentru noi, organizatorii.

Am început cu o localitate din judeţul Brăila, Bărăganu, o localitate mică, dar cu oameni gospodari, lucru care se vedea încă de la intrarea în localitate.

Locul unde s-a desfăşurat caravana a fost sediul primăriei din Bărăganu, şi, după un început mai timid în care oamenii nu ştiau cine suntem şi ce vrem de la ei, s-au adunat rând pe rând trecători, angajaţi ai primariei, oameni curioşi cum să-şi păstreze un stil de viaţă sănătos. Coordonatorul nostru, medic ca profesie, a pus în funcţiune tensiometrul şi a comunicat fiecărei persoane testate valoarea tensiunii arteriale şi ce măsuri ar trebui să ia. S-au purtat discuţii libere despre modul de alimentare, despre ce înseamnă aditivii alimentari, despre beneficiile aduse de consumul de legume şi fructe proaspete sănătăţii.

Următoarea localitate a fost Însurăţei, primul popas fiind făcut la o grădiniţă, unde am trăit provocarea de a răspunde întrebărilor foarte interesante ale copiilor, urmând discuţiile şi testările cu persoane adulte adunate în jurul nostru. Oamenii de diverse vârste au fost uimiţi să afle că lucruri pe care le ştiau ca fiind benefice pentru sănătate, în timp s-au dovedit dăunătoare, că obiceiuri culinare devenite tradiţii la noi în ţară nu sunt deloc demne de a fi urmate.

La Viziru, localitate eminamente agricolă, oamenii şi-au manifestat îngrijorarea cu privire la actuala stare a lucrurilor în ceea ce priveşte viaţa sănătoasă, dar şi în ceea ce priveşte protecţia mediului, exploatarea iraţională a resurselor care crează grave dezechilibre în natură .

A doua zi..................

Caravana noastră a început cu Vădeni, o localitate între Brăila şi Galaţi, care te uimeşte de la intrare cu frumuseţea şi multitudinea caselor nou construite, cu gospodării una şi una şi cu o organizare de excepţie a evenimentului. Doamna primar a primit cu modestie laudele noastre, spunându-ne

9

Noi credem în fericirea voastrã! că se confirmă vechea vorbă românească „la război înapoi, la plăcinte înainte”. „Era o cloacă când am devenit primar, nimeni n-o vroia, acum toţi vor să fie primar.“ Am plecat încărcate cu căldura sufletească şi pacea ce domnea între oamenii din acea localitate.

Următoarea oprire a fost la DGASPC Brăila, unde persoanele care ne-au oferit tot sprijinul organizatoric pentru acest eveniment ne-au întâmpinat cu bradul împodobit, cu întrebări şi dorinţa de a-şi îmbogăţi cunoştinţele în ceea ce priveşte stilul de viaţă sănătos.

soanele cu dizabilităţi.

Pentru noi, echipa PMI a Centrului Regional Constanţa, caravana a fost o bucurie fiindcă am întâlnit în drumul nostru oameni calzi şi buni.

CARMEN PARASCHIVESCU

A treia zi..............

Am fost invitaţi la sediul asociaţiei Sporting Club Galaţi, un loc unde persoane cu dizabilităţi găsesc o lume creată special pentru ei, unde se simt înţeleşi şi apreciaţi. Mulţumirile lor se îndreaptă către cei doi inimoşi membrii fondatori ai asociaţiei, familia Cristea, care întreţin relaţia cu autorităţile locale şi care se zbat neobosit pentru drepturile la liber acces şi mobilitate în oraş. Galaţi este una dintre puţinele localităţi din ţară în care o persoană cu dizabilităţi se poate descurca de una singură în deplasarea prin oraş. Scările de bloc au rampe pentru fotolii rulante, mijloacele de transport dotate special pentru persoanele cu dizabilităţi circulă fluent la ore cunoscute deja de cei care au nevoie.

Membrii asociaţiei au la dispoziţie sala de kinetoterapie, echipele de sport au câştigat numeroase concursuri, iar grupul artistic ne-a încântat cu colinde şi muzica special creată cu şi despre per-

Balsamul de buze poate cauza cancer?

Î

n ultima vreme, s-a discutat mult pe tema folosirii balsamului de buze. Poate acesta cauza cancer de piele? Răspunsul la această întrebare este deosebit de important, având în vedere că balsamul reprezintă elementul cheie din port-fardul unei femei. Nu există zi în care o femeie să nu utilizeze balsamul de buze de cel puţin câteva ori.

Dermatologii susţin că acestă practică se poate solda cu cancer la piele, însă nu din cauza ingredientelor sale, care nu sunt nocive (deşi este bine ca o persoană precaută să se uite cu atenţie la compoziţie şi să evite produsele cu parabeni).

Nu, problema nu este balsamul de buze în sine, ci faptul că femeile nu ţin cont de faptul că balsamul nu oferă deloc protecţie solară.

Deşi cele mai multe dintre ele sunt atente ca vara să folosescă pentru corp produse cu factor UV mare, femeile uită complet de buze. Aplică

balsamul şi consideră că este suficient.

Ei bine, nu este aşa. Buzele sunt şi ele tot piele şi, ca orice ţesut epitelial, au nevoie de protecţie solară.

Se întâmplă deseori ca fermierii, marinarii sau alte persoane care se expun o perioadă îndelungată la soare, să dezvolte tot soiul de afecţiuni ale buzelor, uneori chiar şi cancer.

Iar acest lucru se poate întâmpla şi în cazul celor care folosesc cu consecvenţă balsam de buze, dar ca un efect direct al expunerii îndelungate şi neprotejate la soare, iar nu din cauza ingredientelor din produsul cosmetic respectiv.

Ca atare, dermatologii susţin în continuare utilizarea balsamului de buze, dar fără a uita de protecţia specifică împotriva radiaţilor solare, cele care, de multe ori, pot cauza cancer de piele.

CLEMENT SAVA

10

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

Lenin ºi Churchill conduceau planeta având accidente la vasele creierului

M

adam aia hidoasă cu mantie neagră şi coasă omoară adesea umblând în travestiul unei boli numite accident vascular cerebral. Este deteriorată o porţiune din creier fiindcă nu mai este hrănită cu sânge. Grăsimile prea multe din sânge se depun pe vase şi debitul sanguin se micşorează, astfel că nu mai irigă corespunzător zonele respective din creier. Medicina numeşte asta accident vascular cerebral. O spaimă pentru oameni cu atât mai mult cu cât astfel de accidente în creier prin irigare insuficientă sau prin ruperea vaselor cerebrale aveau finaluri tragice, fie moarte, fie paralizii.

Acum o vreme accidentul vascular cerebral nu prea dădea medicilor şansa de a acţiona. Dar acum situaţia s-a schimbat şi medicina are metode de salvare. Mulţi cred că după un accident în vasele din creier bolnavul chiar dacă scapă nu mai e om întreg, devine un fel de invalid. Dar unele exemple dezmint aceste variante pesimiste.

Lenin a avut Rusia în palmă şi a creat lagărul comunist având trei artere din patru înfundate, creierul fiind insuficient hrănit cu sânge; deci Lenin suferind de accidente vascular cerebrale a fost tartorul bolşevismului. Şeful Angliei, Churchill, fuma havane după havane şi golea pe gât o sticlă de whisky, suferise un accident vascular cerebral dar era primul ministru

al Angliei. Nu s-a cuminţit, jucându-se cu sănătatea lui, a mai avut două accidente la vasele creierului, dar apoi a fost reales premier al englezilor.

Preşedintele american din acei ani ai războiului mondial Roosevelt se afla în căruciorul de invalid, dar nu în urma unor accidente vascular cerebrale, ci din pricina unei alte boli, poliomielita.

Dar nu sunt acestea singurele cazuri spectaculoase. Şi alţi oameni celebri au creat opere excepţionale cu arterele creierului înfundate. Celebrul savant Pasteur a suferit un accident vascular cerebral încă tânăr, la 45 de ani şi cu toate acestea apoi a descoperit vaccinul, invenţie epocală.

Renumitul compozitor Ravel a rămas cu mâna dreaptă paralizată în urma unui accident vascular cerebral şi totuşi apoi a compus alte bijuterii muzicale, interpretându-le cu mâna stângă.

Există foarte multe necazuri la vasele din creier. Probabil că este vorba şi de unele neadaptări la arterele cerebrale, care nu s-au acomodat total cu poziţia bipedă. Desele accidente vascular cerebrale sunt şi într-un fel un decont trist al adaptării incomplete şi întârziate la ridicarea în două picioare a omului. Cercetătorii anunţă că în jur de 50% din populaţia planetei prezintă anomalii la vasele creierului.

FLORIN CONDURĂŢEANU

PMI a organizat Caravana „Trãieºte sãnãtos“ la Centrul Regional Bucureºti-Ilfov

T

imp de 3 luni, caravana ”Trăieşte sănătos” din cadrul proiectului strategic ”Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi” s-a derulat în Bucureşti şi Judeţul Ilfov.

15 evenimente organizate în diferite locatii, peste 400 de consultaţii medicale şi câteva sute de materiale promoţionale distribuite: acesta este, pe scurt, bilanţul caravanei, din decembrie până în prezent.

Dr. Catrinel Popescu a susţinut prezentări ale unui stil de viaţă sănătos în faţa a sute de persoane şi nu de puţine ori s-au încins discuţii interesante referitoare la ceea ce înseamnă o viaţă sănătoasă şi

necesitatea controalelor medicale periodice. Premiile obţinute în cadrul tombolelor şi diplomele oferite participanţilor au reprezentat atracţia evenimentelor.

Caravana Trăieşte sănătos s-a încheiat pe 31 ianuarie cu un eveniment mai amplu în cadrul căruia participanţii, susţinuţi de un instructor de fitness, au realizat activităţi diferite de promovare a unei vieţi sănătoase prin mişcare (ex. exerciţii de gimnastică aerobică în aer liber susţinute de un instructor), alături de tombole cu premii diferite pentru participanti, informaţii despre un stil de viaţă sănătos etc.

LARISA TOADER

11

Noi credem în fericirea voastrã!

Peste 80 de persoane consiliate profesional ºi psihologic

Î

n Centrul de Consiliere şi Integrare a Persoanelor cu Dizabilităţi - Constanţa, al Patronatului Medicinei Integrative, activitatea de consiliere este în plină desfăşurare.

Aproximativ 50% dintre beneficiarii proiectului „Reţea regională pentru promovarea şi aplicarea conceptelor economiei sociale în vederea creşterii şanselor de reinserţie socială a persoanelor cu dizabilităţi“, înscrişi în baza de date a Centrului Constanţa, au beneficiat de consiliere psihologică şi profesională.

Obiectivele activităţii de consiliere şi orientare profesională sunt dezvoltarea abilităţilor de comunicare şi relaţionare, sprijin în redactarea unui CV în format european, identificarea oportunităţilor pe piaţa muncii prin accesarea informaţiilor din acest domeniu, precum şi dezvoltarea abilităţilor de susţinere a unui interviu cu un posibil angajator. În cadrul sedinţelor de consiliere psihologică specialiştii au identificat diferite probleme legate de stima de sine şi de dificultăţi în integrare.

Cele mai mari eforturi le fac persoanele care

C

după o recuperare dureroasă în urma unei boli, sau a unui accident, se luptă să se integreze social sau chiar în propriile familii. Au impresia că, dacă le-au scăzut capacităţile fizice nu mai sunt demni să primească afecţiune şi se simt poveri pentru cei apropiaţi. Lipsa banilor, pe fondul stării sociale şi a crizei economice, dar şi din cauza cheltuielior suplimentare cu tratamente şi recuperări, aduce frustrare, pierderea stabilităţii şi câteodată colaps în familie. La persoanele tinere şi singure, greutatea găsirii unui partener care să le înţeleagă problemele şi necesităţile speciale, constituie un impediment în întemeierea unei familii. Şi, peste toate, teama că un potenţial angajator i-ar respinge din start dacă ar afla de problemele lor de sănătate, sau, dacă acestea sunt trecute sub tăcere la început, odată descoperite ar avea ca efect concedierea fără multe explicaţii.

Consultanţi: Marcela Neagu - asistent social Carmen Paraschivescu - psiholog Georgiana Panţuru - psiholog L.T.

Persoanele cu dizabilitãþi vizuale pot avea propria afacere

u începere din luna ianuarie 2012, persoanele cu dizabilităţi vizuale vor putea beneficia de asistenţă financiară, din contul Fondului de Susţinere a Iniţiativelor Antreprenoriale, în valoare totală de 20 mii de euro. Suma maximă care poate fi acordată unui beneficiar este de o mie de euro, dintre care 50 la sută – sub formă de grant şi 50 la sută – suport rambursabil.

Fondul a fost creat în cadrul Programului de Asistenţă în Afaceri şi Angajări pentru Nevăzători, implementat de către Centrul de Susţinere în Business pentru Nevăzători, cu sprijinul financiar al Ministerului de Externe al Olandei, în scopul de a stimula procesul de auto-angajare şi de a crea oportunităţi de lansare a afacerilor de familie, contribuind astfel la reducerea sărăciei, mai ales în rândul persoanelor cu dizabilităţi vizuale din sate.

Potrivit Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, la program pot aplica persoane cu deficienţe vizuale care au o idee de afacere fezabilă, dispun de resurse proprii de co-finanţare, precum şi de abilităţi manageriale şi tehnologice. Programul va susţine

deschiderea afacerilor în agricultură, servicii, producţie, comerţ.

Pentru a obţine finanţare, beneficiarii vor depune un dosar constituit din: plan de afaceri, cerere de finanţare, act de justificare a necesităţii de finanţare, act-garanţie asupra imobilului sau a terenului pe care vor fi realizate investiţiile, declaraţie pe proprie răspundere de asigurare a co-finanţării de către solicitant. Beneficiarii vor fi asistaţi în procesul de elaborare a dosarului de către echipa proiectului, iar după depunerea acestuia, o comisie de evaluare, formată din trei experţi, va lua o decizie pro sau contra acordării asistenţei financiare. Etapa de monitorizare post-financiară va include o evaluare a eficienţei afacerii, a impactului asupra bunăstării beneficiarului, precum şi a numărului de locuri de muncă create.

Până în prezent, 35 de persoane au beneficiat de cursuri de instruire şi de asistenţă tehnică în planificarea afacerii, în accesarea creditelor bancare şi a grant-urilor, precum şi în achiziţionarea echipamentului şi ajustarea locului de muncă.

IRINA CIOROBA

12

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

Curs intensiv de psiho-oncologie

P

atronatul Medicinei Integrative organizează cursul de psiho-oncologie, care va începe la sfârşitul lunii martie 2012, curs acreditat de către Colegiul Psihologilor.

Cursul de Psiho-Oncologie are ca obiectiv principal atragerea şi formarea de profesionişti din domeniul sănătăţii cu privire la cunoaşterea Asistenţei Psihologice în Oncologie, a Cercetării Psihologice, Sociale şi Multidisciplinare în Oncologie, cunoaşterea şi dezvoltarea de campanii de prevenire şi conduită cu privire la sănătate şi la înţelegerea importanţei prevenţiei şi, în sfârşit, formarea de formatori în Psiho-Oncologie. În plus, se urmăreşte a fi creată o reţea internaţională între Patronatul Medicinei Integrative din Bucureşti, Universitatea de Medicină din Bucureşti cu Societatea Italiană de Psiho-Oncologie, Societatea Internaţională de Psiho-Oncologie, Universitatea din Ancona şi Institutul Oncologic Semper Onlus.

Cursul este structurat pe parcursul a doi ani, în patru module. Primele două module se vor desfăşura în perioada martie-iunie 2012.

Principalele teme abordate sunt: • Instrumente de Evaluare în Psiho-Oncologie/Calitatea vieţii, Noile Medicamente; • Familia Persoanei Bolnave de Neoplazie; Copii şi Adolescenţi cu Rude Bolnave; • Tehnici Complementare şi Intervenţii în Echipă; • Asistenţa Socială în Oncologie; • Terapia Durerii; • Curele Paliative.

Printre lectorii care vor susţine aceste teme se numără: • Marco Romeo, Psiholog-Psihoterapeut, Coordonator în cadrul Societăţii Italiene de PsihoOncologie din zona Marche şi Preşedinte al Institutului de Oncologie pentru Sprijin Integrat şi Cercetare Multidisciplinară.

• Ettore Tito Menichetti, Medic Oncolog, şi Director al Secţiei de Oncologie Medicală din cadrul Spitalului din Senigallia, Vicepreşedinte al Asociaţiei Oncologice din Senigallia.

• Silvia Di Giuseppe, Psiholog-Psihoterapeut, profesor în cadrul Institutului Italian de Psihoterapie Sistemică şi Relaţională.

• Paolo Semprini, Director ASSFORM şi expert în Metodologia Didactică şi Evaluarea Calităţii în procesul de învăţare.

• Rossana Berardi, Cercetător Oncolog în cadrul Universităţii de Medicină din Ancona, autoare a numeroase publicaţii naţionale şi internaţionale şi câştigătoare a numeroase premii.

Recunoaşterea şi rolul profesional Cursul de Bază şi cel Avansat vor fi recunoscute la nivel internaţional de către organizaţiile ştiinţifice responsabile şi de către organismele profesionale şi vor oferi posibilitatea unui titlu de Expert în PsihoOncologie.

Primul an va fi distins cu titlul Formare în PsihoOncologie pentru toate cadrele medicale, psihologi, studenţi la psihologie şi medicină. Principalele competenţe dobândite în cadrul primului an se materializează în cunoaşterea bibliografică a metodologiei pentru o mai bună gestionare a reacţiei la stres psihologic în diferite stadii ale bolii, dezvoltându-se astfel capacitatea de a înţelege tehnicile de relaxare psihocorporală şi bazele dinamicilor familiare în situaţii de boală.

Al doilea an permite candidaţilor să participe activ la Campanii de Prevenire, Protocoale de Cercetare şi Formare a Operatorilor şi, de asemenea, de a primi recunoaşterea de experţi în domeniul asistenţei. Se vor dezvolta abilităţile referitoare la capacitatea de a analiza propriile dificultăţi în relaţia medicală şi terapeutică consolidându-se eficacitatea lucrului în echipă; zona de asistenţă va fi integrată cu cercetarea, cu proiectele de prevenire (psihologia muncii) pentru a obţine cunoştinţele de formare în PsihoOncologie.

Detalii organizatorice: Atenţie!! Numărul de locuri este limitat, pe principiul: PRIMUL VENIT, PRIMUL SERVIT. Cei interesaţi sunt rugaţi să urmeze procedurile de înscriere! Înscrierile la curs sunt deschise până la sfârşitul lunii Februarie 2012.

Costul cursului este de: • 650 euro/an/persoană • 550 euro/an/membru al Patronatului Medicinei Integrative (P.M.i.)

• 250 euro/an/ studenţi în ultimul an la facultăţile de medicină sau de psihologie Plăţile se vor putea efectua până pe 5 martie 2012 în contul P.M.I.: RO63 BITR BU5R ON03 5408 CC06, deschis la Banca Italo-Romena, Agenţia Ion Mihalache.

13

Noi credem în fericirea voastrã!

De asemenea, există şi posibilitatea de plată în rate prin Banca Italo-Romena: până la 12 rate prin intermediul unei scrisori de recomandare din partea Patronatului Medicinei Integrative. Înscrierile se pot efectua: • on-line, pe site-ul: www.patmedin.ro; • prin e-mail, la adresele: office@patmedin.ro, oana.vasilescu@patmedin.ro • prin fax, la numărul: 021.230.02.98 Alte detalii curs: Pentru persoanele din Cluj, Iaşi, Braşov şi Constanţa există posibilitatea organizării cursului teoretic sub formă interactivă, prin intermediul

videoconferinţelor, cu condiţia formării unei grupe de minim 10 persoane în oraşul respectiv. Pentru partea practică a cursului este necesară deplasarea la Bucureşti.

Programul cursului va fi: de vineri până duminică, câte 8 ore pe zi, în sala de cursuri a Patronatului Medicinei Integrative din str. Dornei nr. 79-81, sector 1, Bucureşti (punct de reper: Piaţa Chibrit).

OANA CRISTINA VASILESCU

Æedinþe de consiliere TIC la PMI Centrul Regional Bucureºti-Ilfov

Î

n luna ianuarie, PMI Centrul Regional Bucureşti–Ilfov a înregistrat un record la activităţile de consultanţă TIC, oferind peste 30 de şedinţe de consiliere TIC către minim 15 persoane diferite. Majoritatea participanţilor la aceste şedinţe de consiliere sunt persoane care nu au pus mâna pe un calculator până în prezent, nu au un astfel de echipament acasă şi nu deţin cunoştinţe elementare referitoare la operarea pe calculator. S-ar putea ca acest aspect să vă creeze o impresie falsă referitoare la beneficiari şi să consideraţi că şedinţele noastre au decurs cu „poticneli” sau lipsă de interes. Dimpotrivă!

Deşi majoritatea şedinţelor de consiliere TIC au debutat cu informaţii de bază referitoare la pornirea şi oprirea calculatorului, descrierea tastaturii şi a modului de utilizare a sa precum şi referitoare la navigarea pe Internet, ele s-au bucurat de un foarte mare interes din partea beneficiarilor. „Juniorii în ale calculatorului”, indiferent că au 30 sau 50 de ani, au demonstrat un real interes faţă de calculator şi faţă de modul de folosire, iar unii dintre ei au început să vină săptămânal, dornici să-i cunoască „tainele”. În cursul acestei luni, foarte mulţi beneficiari au dorit să înveţe să scrie pe calculator pentru a-şi realiza diverse

documente şi din acest motiv au primit consiliere în privinţa folosirii programului Microsof Word.

Probabil că am predat de 10 ori până acum felul în care se foloseşte tastatura şi scrierea cu toate cele 10 degete şi de fiecare dată m-a uimit seriozitatea cu care am fost ascultată. Desigur că, după partea teoretică, au urmat activităţile practice în care participanţii au fost ajutaţi să copieze singuri texte referitoare la un stil de viaţă sănătos şi să-şi scrie singuri CV-ul, iar în momentul respectiv calculatorul i-a absorbit atât de mult încât, timp de o oră, nimic altceva nu a mai existat.

La finalul şedinţelor de consiliere, beneficiarii noştri s-au declarat mulţumiţi (inclusiv prin fişele completate) şi mulţi şi-au programat aceste şedinţe de consiliere săptămânal pentru a putea învăţa cât mai multe noţiuni referitoare la folosirea calculatorului. Chiar şi persoanele mai avansate, care au dorit să înveţe să folosească programul Microsoft Excel pentru a pregăti tabele sau pentru a realiza activităţi de contabilitate s-au declarat mulţumite.

LARISA TOADER

14

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

Tristeþea este un rãspuns la înfrângere Interviu cu d-na Dr. Cătălina Crişan – medic specialist psihiatru, asistent universitar la Facultatea de Medicină „Iuliu Haţieganu“ Cluj Napoca În lupta împotriva cancerului, pacienţii trec prin diferite stări emoţionale. A conduce un pacient spre starea de sănătate deplină este greu, cu atât mai greu cu cât boala acestuia nu este palpabilă, nu se vede la nicio radiografie şi în majoritatea cazurilor nu doare. Doamna doctor Cătălina Crişan ajută oamenii să dea mâna cu ei înşişi, şi ca un medic psihiatru bun, vede ce mulţi nu văd şi aude ce nu se zice.

Camelia Şulea: Oamenii confundă depresia cu starea de tristeţe şi o consideră normală, nu o tratează, iar asta poate duce la agravarea afecţiunii cu toate repercursiunile implicate. Care sunt simptomele depresiei şi care este sfatul dumneavoastră în acest caz?

Dr. Cătălina Crişan: Tristeţea este un răspuns la înfrângere, dezamăgire, eşec, pierderea cuiva drag. Este, alături de bucurie, o emoţie normală.

Este o trăire universală, ubicuitară, pasageră, înţeleasă de ceilalţi şi are acelaşi cod de exprimare în orice cultură. Ea trebuie diferenţiată de depresie, cunoscută între specialişti sub numele de tulburare depresivă majoră (sau tulburare unipolară). Face parte din tulburările de dispoziţie şi se caracterizează prin apariţia unuia sau a mai multor episoade depresive severe. Pacientul suferă de obicei de o dispoziţie depresivă, pierderea interesului şi a bucuriilor şi o reducere a energiei care duce la fatigabilitate crescândă şi la o activitate diminuată. O oboseală accentuată după un efort mic este obişnuită. Alte simptome comune sunt scăderea capacităţii de concentrare şi a atenţiei, reducerea stimei de sine şi a încrederii în sine, idei de vinovăţie şi lipsa de valoare, viziune tristă şi pesimistă asupra viitorului, idei sau acte de auto-vătămare sau suicid, somn perturbat, apetit diminuat. Pentru episoadele depresive, indiferent de gradul de severitate (uşor, moderat, sever cu sau fără simptome psihotice), este necesară pentru stabilirea diagnosticului o perioadă de minimum două săptămni, dar pot fi acceptate perioade de timp mai scurte dacă debutul este rapid, iar simptomele neobişnuit de severe.

Interviurile PACES

De dorit ar fi ca persoana în cauză să se adreseze unui specialist, fie el psiholog, psihoterapeut sau psihiatru. Din păcate, oamenii sunt reticenţi în ceea ce priveşte prezentarea la medic, fie din cauza faptului că nu îşi dau seama că simptomele pe care le au necesită o terapie, fie din cauza stigmatizării.

C.Ş: Există diferite tipuri de depresii? Care este cea mai întâlnită în cazul pacienţilor oncologici şi a aparţinătorilor acestora?

Dr. C.C.: Ca forme clinice de depresie am putea aminti: episodul depresiv major, depresia stuporoasă, depresia agitată, depresia anxioasă, reacţia depresivă, depresia mascată (în care durerea este cel mai frecvent simptom-durere în sfera digestivă, cardiacă, osoasă, musculară, genitourinară şi maschează simptomele specifice depresiei; persoana se prezintă la medicul internist sau generalist), melancolia sau depresia delirantă, depresia atipică (debutează la o vârstă mai tânără şi este însoţită de hipersomnie şi apetit crescut) şi depresia dublă (pe fondul unei depresii trenante apare un nou episod depresiv).

Cancerul, în special cel pancreatic, alături de bolile neurologice (degenerative-boala Alzheimer, boala Parkinson, boala Huntington sau leziuni focale-AVC, tumori cerebrale, TCC, SM), bolile endocrine (boala Cushing, hipotiroidismul, hiperparatiroidismul, hipercalcemia, deficitul de vitamina B), bolile cardiovasculare (infarctul miocardic, operaţiile pe cord), bolile infecţioase (hepatita, mononucleoza, SIDA) şi naşterea sunt condiţii care generează frecvent depresia. În cazul cancerului, prevalenţa este de 17 până la 25%. Putem

Noi credem în fericirea voastrã! întâlni fie o dispoziţie depresivă izolată, fie un episod depresiv sever. Diagnosticarea depresiei la bolnavii de cancer este o adevărată provocare pentru medicul psihiatru din cauza suprapunerii simptomelor de boală şi a efectelor adverse ale terapiei cu multe dintre criteriile de depresie. Scăderea în greutate, tulburările de somn, oboseala, scăderea concentrării, tulburările motorii, sentimentele de neputinţă sau vină, gândurile suicidare pot fi provocate de depresie, de cancer, de reacţiile adverse ale medicaţiei sau de combinaţia dintre acestea.

C.S.: Ce alte afecţiuni psihice pot debuta în urma aflării diagnosticului şi cum pot fi ele monitorizate?

Cum se poate preveni debutul acestor afecţiuni?

Dr. C.C.: În cancer putem întâlni tulburări afective (frecvent depresie cu sau fără tentative de suicid sau suicid realizat), tulburări anxioase, tulburări psihotice, tulburări de somn, diferite adicţii, tulburări cognitive, tulburări de personalitate, demenţă. Diagnosticarea, terapia şi urmărirea pacienţilor sunt apanajul medicului psihiatru. Este de dorit ca pacienţii să fie monitorizaţi periodic şi să li se administreze terapia în mod individualizat, în funcţie de tipul afecţiunii psihiatrice, tipul de cancer, vârstă, comorbidităţi, medicaţia asociată, posibilele interacţiuni medicamentoase între terapia psihiatrică şi cea oncologică. Pentru a putea preveni apariţia tulburărilor psihice la pacienţii oncologici, se recomandă colaborarea oncologilor cu psihiatrii şi psihologii, pentru detectarea cât mai precoce a unor simptome psihice.

C.S.: Cât de mare este impactul aflării diagnosticului asupra psihicului comparativ cu impactul tratamentului în sine?

Dr. C.C.: A fi diagnosticat cu cancer este o experienţă traumatizantă pentru orice persoană.

Posibilitatea morţii, schimbările corporale, frica de tratamentele invazive şi durerea, schimbarea rolurilor în familie, în societate, afectarea capacităţii de muncă, a randamentului cotidian toate sunt cauzatoare de stres. Etapele ar fi ca în cazul oricărei pierderi: negare, furie, negociere, depresie (disperare) şi acceptare, perioada de timp fiind diferită în cazul fiecărui pacient. Impactul aflării veştii este covârşitor, iar consecinţele sunt diferite de la pacient la pacient, în funcţie de capacităţile individuale de adaptare la diverse situaţii traumatizante de viaţă.

C.S.: Din punctul dumneavoastră de vedere, tonusul psihic, atât în timpul tratamentului, cât şi în urma vindecării poate influenţa o posibilă recădere? Există studii care să susţină acest punct de vedere?

Dr. C.C.: Este ştiut faptul că tonusul nostru psihic influenţează tot ceea ce ni se întâmplă în viaţă

15 şi de el depinde în mare parte modalitatea în care ne adaptăm la diferitele probleme sau situaţii traumatizante în care ne putem afla la un moment dat în timpul existenţei noastre. În confruntarea cu boala sunt implicate diferite mecanisme de coping. Într-un studiu al lui Feifel şi colaboratorii, la cei 223 de pacienţi bărbaţi evaluaţi cu diferite situaţiii ameninţătoare de viaţă sau boli cronice, confruntarea a fost întâlnită la 18% din pacienţi, evitarea la 10%, iar acceptarea-resemnarea la 52%. S-a observat că acceptarea-resemnarea ca mecanism de coping a fost frecventă la pacienţii cu speranţa scăzută de recuperare, cu locus of control extern şi cu disforie. Confruntarea ca mecanism de coping a fost întâlnită la cei extrovertiţi şi care iau boala ca pe ceva foarte serios şi s-a corelat semnificativ cu o situaţie sau afecţiune ameninţătoare de viaţă. Evitarea a fost întâlnită la cei cu un nivel socio-economic mai scăzut, cei dependenţi, cu locus of control extern (care au ca reper exteriorul şi nu propria persoana) şi cu o percepţie negativă despre sine.

De exemplu, particularităţile individuale în adaptarea psihosocială la femeile cu cancer de sân în perioada postoperatorie corelate cu parametrii biologici sunt relevante pentru starea de sănătate şi de bine în decursul terapiei antineoplazice. Nivelele scăzute de anxietate se corelează cu o producere crescută de IL-2, în timp ce afectul pozitiv se corelează cu o producere crescută de IL-12 si IFNgamma. O cantitate crescută de citokine Th1 duce la o calitate mai bună a vieţii C.S.: În cazul persoanelor diagnosticate cu cancer ce necestită un tratament psihiatric medicamentos, există medicamente contraindicate? Care este calea de tratament abordată în aceste cazuri?

Dr. C.C.: Ghidurile de tratament pentru depresia majoră sunt bine stabilite şi includ un număr impresionant de intervenţii farmacologice şi psihoterapeutice. Nu se ştie însă dacă aceste terapii sunt la fel de eficiente şi la pacienţii oncologici, în special pentru cei cu cancer în fază terminală. Au fost adaptate câteva intervenţii psihosociale în special pentru pacienţii oncologici diagnosticaţi cu depresie. Antidepresivele sunt de folos şi în cazul altor simptome în afara depresiei; din acest motiv ele sunt frecvent prescrise în cazul pacienţilor oncologici.

Totuşi, prescrierea antidepresivelor la aceşti pacienţi necesită anumite cunoştinţe, experienţă şi precauţie. Selecţia medicaţiei potrivite se face în funcţie de mai mulţi factori, punând în balanţă avantajele şi dezavantajele. Având în vedere că antidepresivele şi antineoplazicele au aceleaşi căi de biotransformare, riscul de interacţiune între cele două grupări este crescut, în special în cazul în care componenţii sunt inductori, inhibitori sau substrat al citocromului P450 (CYP 450).

16

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

În cazul pacienţilor oncologici, aceste interacţiuni duc la o eficacitate scăzută a medicaţiei specifice indicate sau la augmentarea efectelor adverse. Studiile au demonstrat că în cazul majorităţii antineoplazicelor administrate în combinaţie cu antidepresivele este implicat CYP 450 3A4; antidepresivele care au proprietăţi inhibitorii asupra acestei isoforme CYP (ca Fluoxetina, Sertralina, Paroxetina, Fluvoxamina – toate antidepresive SSRI) determină scăderea eficacităţii antineoplazicelor sau toxicitate crescută. De asemenea, trebuie luate în considerare efectele adverse ale antidepresivelor triciclice şi efectul pro-emetic al inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI).

Mirtazapina (Remeronul) este frecvent preferat în cazul pacienţilor oncologici (este indicat ca prima linie de către unii specialişti): este sedativ, determină creştere în greutate, are puţine interacţiuni medicamentoase şi este un antagonist parţial al receptorilor 5-HT3 (proprietăţi antiemetice). În concluzie, Escitaopramul, Citalopramul, Venlafaxina, Mirtazapina şi Milnacipramul sunt antidepresivele indicate în cazul acestor pacienţi. Ar fi de amintit faptul că psihostimulantele, larg folosite în oncologie, au şi ele un rol în managementul depresiei.

Interviu de CAMELIA ŞULEA

Fumatul e acuzat de BPOC-ul din plãmâni

A

morezaţi pătimaş de ţigară, fumătorii nu renunţă chiar când li se împuţinează capacitatea de respiraţie prin boala BPOC. Dau din mână găsindu-şi un alibi şubred: „Fumez de 30 de ani, ce rost mai are să mă opresc acum, mai ales că bunicul a murit la 90 de ani cu ţigara-n gură”. Fals fals, fals. În orice moment abandonarea fumatului e benevenită. În BPOC, lepădarea de fumat frânează, chiar opreşte deteriorarea respiraţiei provocată zi de zi de boală. Bineînţeles că nu se recapătă capacitatea respiratorie de dinainte de boală, dar oprirea fumatului nu agravează scăderea capacitiţii de a respira şi de a oxigena toate organele.

Reamintim că BPOC, bronşită cronică obstructivă însoţită de emfizem, duce la mari stricăciuni, se îngustează bronhiile prin inflamaţii, prin prea multă secreţie, prin spasmele muşchilor vecini bronhiilor, adică tuburilor pentru aer din plămâni. În plus, se sparg alveolele, acei săculeţi mici pentru sporirea suprafeţei de schimb între aer şi sânge şi, astfel, încărcarea de oxigen a sângelui e prejudiciată, afectând hrănirea cu oxigen a tuturor organelor.

Tratamentul în BPOC constă în primul rând în abandonarea fumatului. Zilnic trebuiesc luate medicamente pentru a face mai rar răceli, care la bolnavii de BPOC sunt grave. Aceşti bolnavi trebuie să ducă o viaţă activă, să nu fie sedentari, deşi obosesc uşor din pricina respiraţiei pitice. Mişcarea face ca muşchii să fie mai tonici, mai viguroşi, ajutând respiraţia şi oxigenarea.

Apoi, bolnavii de BPOC trebuie să facă oxigeno-terapie la domiciliu prin nişte aparate care concentrează aerul ce-l respiră în oxigen.

Fumatul este cu siguranţă unul din acuzaţii pentru îmbolnăvirea de această bronşită cronică

obstructivă cu emfizem. Dintre bolnavii de BPOC, circa 85% sunt fumători. Deci, subliniem cu convingere că prima măsură este abandonarea ţigărilor pentru a opri deteriorarea pe mai departe a plămânilor. Tratamentul pentru latura cronică a BPOC se face cu sprayuri, pe undeva asemănătoare cu terapiile în astm. Dar aceste terapii cu sprayuri nu dau rezultate spectaculoase, ca în folosirea lor în astm. Pe prim plan se situează folosirea sprayurilor bronhodilatatoare, iar efectul de lărgire a bronhiilor durează circa 12 ore. Se utilizează şi spray cu cortizon pentru domolirea inflamaţiilor pe bronhii. Prin tratamentul cu sprayuri se răresc agravările ce impun internarea bolnavului de BPOC. F.C.

18

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

„MEDICAMENTUL“ FERICIRE Interviu cu domnul doctor Alexie Spiridon, medic primar anatomo-patolog în Bacău, unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei Naţionale pentru Promovarea Medicinei Neconvenţionale, care are drept sistem de referinţă sistemul medicinei indiene Ayurveda. Atenţia perseverentă pentru binele pacientului, prudenţa afirmaţiilor, precum şi bunul simţ şi deschiderea discursului arată că, pentru dumnealui, medicina este nu doar o profesie – ci o adevărată vocaţie.

Patricia Cihodaru: Pentru început, vă rugăm să ne spuneţi câte ceva despre activitatea dumneavoastră profesională.

Dr. Alexie Spiridon: Anatomia patologică este o specialitate a concretului imediat. Comparativ cu obiectul său de lucru şi cu metodele folosite, alte specialităţi medicale sunt curată poezie. Aici se pot face cele mai judicioase corespondenţe între formă şi funcţie. De aici continuă să se degaje şi să evolueze importante contribuţii la cunoaşterea fiinţei umane, unele diagnostice, altele cu adevărat revoluţionare. În completarea pregătirii mele ca medic, activez în Asociaţia Naţională pentru Promovarea Medicinei Neconvenţionale, încă de la înfiinţarea acesteia, din 1994, fiind unul dintre membrii fondatori.

P.C.: Consideraţi că în România, în momentul actual, cancerul mai este privit ca o boală incurabilă?

Dr. A.S.: Da, pe scurt, în momentul actual cancerul mai este privit ca o boală incurabilă. Această concluzie este efectul unei generalizări oarecum nejudicioasă, omenească, fără instrumente statistice de lucru adecvate (sondaje de opinie publică, pe grupuri de vârstă şi cu diferite ocupaţii). La aceasta contribuie şi noua orientare apărută în domeniul terapiilor aplicate în fazele foarte avansate ale bolii. Începe să se contureze următoarea perspectivă: cancerul în fază avansată trebuie tratat cam la fel ca şi hipertensiunea arterială. Aşa cum nu se vindecă hipertensiunea arterială, unele dintre firmele de medicamente nu se aşteaptă la vindecarea cancerului. Dar, la fel cum sub tratament adecvat hipertensiunea arterială poate fi controlată, iar viaţa omului respectiv este acceptabilă, la fel şi calitatea vieţii unui bolnav cu cancer poate fi îmbunătăţită, chiar dacă boala nu e vindecată.

P.C.: Cât de importante sunt prevenţia şi controlul periodic?

Dr. A.S.: Evident, prevenţia şi controlul periodic sunt foarte importante. Cu toate acestea, chiar oncologii experimentaţi recunosc că totul în jurul nostru este cancerigen, deci prevenţia este oarecum iluzorie. Pe de altă parte, controlul periodic poate deveni o obsesie absolut periculoasă, întrucât este cunoscută următoarea formă de contagiune (descrisă în literatura de specialitate cu privire la

Interviurile PACES

nişte cartiere din Franţa): dacă într-un cartier de blocuri, de exemplu, o femeie este diagnosticată cu o formă foarte rară ori foarte gravă ori foarte aşa şi pe dincolo de cancer, în scurt timp se înregistrează în acea zonă mai multe cazuri din acestea, la început numite rare! Şi mai sunt o multitudine de alte exemple de contagiune – de la obsesii şi fobii din acestea la limita normalului, dar care sunt, evident, efecte ale ignoranţei şi fragilităţii oamenilor. Atenţia şi bunul simţ ar trebui să creeze mediul în care să se facă prevenţia şi controlul periodic.

P.C.: Cum priviţi tratamentele naturiste şi importanţa care le este acordată acestora?

Dr. A.S.: Privesc ATENT tratamentele naturiste şi importanţa care le este acordată! Privesc atent orice tratamente naturale. Iar importanţa acestora… da, rămâne să o stabilim prin studiu ştiinţific. Este o glumă care spune că un om cu o anumită simptomatologie – i s-a părut lui că ar avea o boală – s-a dus la medic unde a plătit consultaţia – pentru că şi medicul trebuie să trăiască. Medicul i-a dat o reţetă şi omul a mers la o farmacie. Acolo a plătit pentru medicamentele prescrise – pentru că şi farmacistul trebuie să trăiască, iar la ieşirea din farmacie a aruncat totul într-un coş de gunoi, PENTRU CĂ ŞI EL TREBUIE SĂ TRĂIASCĂ.

Este nevoie, desigur, să definim termenii: naturist înseamnă şi natural? Nu toată familia de cuvinte cu rădăcina „natural” reprezintă o terapie!

Sunt o mulţime de… să le numim adecvat: „aleaterapii” sau „cutare-terapii” – terapii prin ziare, la televizor, la radio, prin mijloacele de transport în comun, la nunţi şi botezuri, şi, cum spuneam, şi în cartierele de blocuri – de la întrebarea legată de prevenţie, toate insinuând speranţe la concurenţă cu oferta sistemului naţional de sănătate. E minunat că există şi că fiecare om poate alege astfel încât – zice el! – să trăiască şi el. Dar lipsesc dezbaterile oneste asupra CRITERIILOR VALORICE. Din păcate, din câte am observat, medicii iau contact mai întâi cu enormităţile înregistrate în auto-administrarea „cutare-terapiilor”. Aşa că, în astfel de cazuri, au dreptate să afirme că acestea sunt o formă de cunoaştere superstiţioasă, semidoctă şi periculoasă. Dar nici contribuţiile valoroase, care au completat şi pot completa sistemul nostru medical

Noi credem în fericirea voastrã! nu sunt comunicate onest.

Nu îmi fac iluzii. Sistemul are inerţiile sale. Am însă încredere că se va reforma! Se va îmbogăţi!

Pe scurt, va evolua. În particular, însă, FIECARE TRĂIEŞTE VIAŢA LUI! Tot aşa, ca om simplu, am părerea formată prin observaţie: SISTEMUL NU TRĂIEŞTE VIAŢA NOASTRĂ. Da, privesc foarte atent tratamentele care au nume din familia de cuvinte a „natur”, şi mai ales, mă întreb: CUM ALEGEM? CE ALEGEM? Propun să păstrăm o interacţiune cu cititorii dumneavoastră în această privinţă.

P.C.: Cum vedeţi dumneavoastră relaţia dintre oncologie şi psihologie? În activitatea pe care o desfăşuraţi îi acordaţi vreo importanţă?

Dr. A.S.: În general, o văd bine! Văd că se fac progrese. Oncologia şi psihologia se pare că reîncep să redescopere – mutatis mutandis (schimbând ceea ce este necesar) – America. Legătura dintre oncologie şi psihologie e reglată totuşi de destinatarul final. Se fac progrese, dar VIAŢA FIECĂRUIA DINTRE NOI NU ESTE O MEDIE! Mai precis, în medie se fac progrese, dar în particular fiecare dintre noi avem fiinţe dragi, apropiate, care suferă.

Medicinile străvechi au comunicat lucruri clare şi eficiente în această direcţie, dintre care cel mai drag îmi este: „Fericirea dă sănătate! Nefericirea dă boală! (inclusiv şi mai ales cancer, nota noastră)”.

Dacă ar pleca din portul acesta oncologia şi psihologia ar putea găsi acea sui-generis America, în care să descopere MEDICAMENTUL FERICIRE! Şi este o speranţă îndreptăţită, deoarece din afirmaţia de mai sus rezultă că fericirea este chiar un sui-generis medicament.Văd bine că încă nu este formalizată fericirea ca terapie adjuvantă. Nu am iluzii, dar am speranţa că progresul relaţiei dintre oncologie şi psihologie va fi şi mai consistent. Sunt semne bune în această direcţie.

P.C.: Aţi fi de acord să susţineţi medicina integrativă în cazul pacienţilor diagnosticaţi cu cancer?

Dr. A.S.: Da, sunt de acord. Dovada e chiar acest interviu. Simt, totuşi, nevoia să definim ce înseamnă medicină integrativă. Nici cuvântul sau domeniul MEDICINĂ încă nu a fost definit corespunzător. Deci e puţin confuz să ne raportăm la medicina aia în sus şi în jos, mai aşa sau altfel. Cu medicina integrativă… am eu unele intuiţii, acestora le zic da, dar e nevoie de precizie, totuşi, să ne dăm seama ce dorim să facem, cu ce şi cu cine?!

P.C.: Ajunşi în acest punct, am dori să aflăm mai multe despre medicina Ayurveda.

Dr. A.S.: Mot à mot, cuvântul Ayurveda înseamnă „ştiinţa vieţii”! Ne indică ceea ce este viaţa, ce e favorabil pentru o viaţă bună şi ce nu, ce e bun pentru fericire, pentru sănătate şi longevitate.

Numai această ofertă ar trebui să fie un semnal de bun augur pentru orice coleg medic!

Oamenilor de azi li se semnalează o mulţime

19 de metode de tratament. Dintre acestea doar unele sunt sistemice, iar dintre acestea doar câteva au experienţă pe termen lung. Dintre sistemele cunoscute astăzi în ţara noastră, sistemul medicinei Ayurveda, este mai apropiat ca principii şi chiar ca aspect general de medicina noastră zisă „hipocratică”.

Sistemul Ayurveda are o origine mitică legendară, dar se menţine şi astăzi ca sistem oficial de sănătate pentru mai mult de o treime din populaţia lumii!!!

Luaţi în consideraţie cealaltă treime a populaţiei dintre hotarele Chinei, precum şi populaţia din locuri izolate, unde medicina băştinaşă este eficientă, dar se transmite doar de la gură la ureche – şi poate veţi ameţi când vă veţi da seama că, totuşi, sistemul medicinei vestice nu este tocmai cel mai răspândit!

Medicina Ayurvedică este, chiar in India, reconsiderată, reapreciată, deoarece acolo unde medicina vestică şi cea chineză şi homeopatia au fost depăşite, Ayurveda s-a dovedit că avea deja resurse încă nefolosite, de care nu fusese încă intrebată. Din punct de vedere practic, raporturile costuri/beneficii sunt în favoarea medicinei Ayurveda şi în general în favoarea medicinelor alternative! Gradat, pragmatismul devine pentru fiecare om consecinţa judicioasă a întâlnirii cu suferinţa, boala, moartea.

Fiecare om aflat in necaz doreşte ceva cu efecte imediate. Medicina alternativă are multe de oferit!

P.C.: Ce are de oferit Ayurveda?

Dr. A.S.: Am găsit în sistemul medicinei Ayurveda, o caracterizare foarte practică şi, deci, aplicativă, a vieţii, a relaţiei minte-corp, a tot ceea ce este specific uman. Ea este veche, deci verificată, dar nu e promovată şi, de aceea, pare „răsuflată”.

Se afirmă cu mult orgoliu, generalizând superficial şi nedemonstrabil, că tendinţele din zilele noastre numite „moderne” ar trebui să schimbe în masă concepţiile mai vechi, deci considerate de obicei ignorante! Mass media chiar se preocupă să fie de folos şi să informeze permanent despre noi descoperiri care lărgesc şi mai mult sfera cunoaşterii în general, precum şi sferele de cunoaştere particulare. În toată această avalanşă de informaţii lipseşte, însă, sinteza creatoare.

Unul dintre lectorii indieni care a ţinut nişte module de pregătire în Ayurveda, pe linia de pregătire medicală continuă, oferită de Ministerul Sănătăţii, a fost rugat de medicii români prezenţi la aceste cursuri să facă unele consideraţii referitoare la unele cercetări din domenii particulare ale medicinei (atunci aflate în studiu). El afirma că i se pare necorespunzător că diferite teorii şi medicamente apar aşa uşor şi repede, pentru ca apoi să fie contestate şi repede înlocuite cu altele, la fel, fără să se ajungă la rezultate mai stabile, de esenţă, pe termen lung. Mărturisea că în aceste condiţii de agitaţie neproductivă – iar rezultatele medicinei noastre sunt cam cum le ştim – el

20

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

preferă sursele tradiţionale, milenare. Acestea, spunea el, lasă loc pentru inovare, căci s-a anticipat, încă de la origini, că omul, odată cu evoluţia istorică, se va transforma, că vor apare condiţii concrete de viaţă diferite de cele originare, dar că principiile de bază vor rămâne aceleaşi. Astfel modernitatea aşa-zisă a sistemului Ayurveda constă în adaptarea cunoştintelor străvechi, practice şi de esenţă la omul contemporan.

P.C.: Credeţi că pacienţii cu cancer au acces la o informare specializată şi sistematică cu privire la problemele pe care le întâmpină?

Dr. A.S.: Este evident pentru mine că pacienţii cu cancer NU au acces la o informare specializată şi sistematică cu privire la problemele pe care le întâmpină. Aşa este sistemul, are inerţiile sale. Pe de altă parte, ar trebui să fie ajutaţi să se mai responsabilizeze şi pacienţii!

P.C.: Care este de obicei atitudinea bolnavilor – luptă cu boala sau refuză tratamentul?

Dr. A.S.: De la caz la caz! Cum a spus apostolul înaintea noastră: „Multe şi nepătrunse sunt căile Domnului!” Numai că el zice şi MINUNATE! Suntem avertizaţi că ACESTE CĂI SUNT ŞI MINUNATE! Le-aş transmite tuturor, pentru conformitate ştiinţifică – necesară, după cum afirmam mai sus, şi pentru responsabilizarea pacienţilor: există şi vindecări spontane! Studiaţi cum s-au produs!?

Poate se produce contagiunea cea bună?! În mod lucid şi ştiinţific merită de formulat ipoteza că se poate să existe un mecanism unic astfel încât, aşa cum cartierele franceze s-au contaminat cu tumori în forme anatomo-patologice rare, la fel se pot contamina de vindecări spontane!

P.C.: Dacă ar fi să propuneţi să se schimbe ceva din mentalitatea românilor privind cancerul şi vindecarea lui, ce anume aţi schimba?

C

Dr. A.S.: Inerţia şi ignoranţa. Prima este de maximă urgenţă! Din acest considerent am afirmat că şi pacientul este responsabil! El e responsabil că s-a îmbolnăvit! Şi culmea! Situaţiile pot fi taaaare înşelătoare. Uneori, chiar dacă bolnavii de cancer sunt îngrijiţi şi se investeşte mult în tot ceea ce îi priveşte, ei trec Dincolo! Acestea sunt cazurile în care ei nu vor să se vindece. La fel cum sugestia, pentru a fi operativă, trebuie să devină mai întâi autosugestie, la fel şi vindecarea este înainte de toate o auto-vindecare. Desigur, putem să ne ajutăm unii pe ceilalţi, dar, la fel cum îmbolnăvirea este individuală, ca efect al unor cauze care mai întâi au devenit auto-cauze, la fel şi vindecarea este mai întâi auto-vindecare. Nu exagerez. Părerea mea este că acesta e mecanismul! În concluzie, este legitim să cerem mai multă răspundere din partea pacienţilor! Şi astfel se poate trece la informare şi la alte mijloace care înlătură ignoranţa. Mai precis: un copil care din ignoranţă se accidentează poate să aibă circumstanţe atenuante, dar el s-a accidentat, aşa că el poartă răspunderea. Desigur, ignoranţa e omenească şi trebuie să ne ajutăm unii pe alţii ca să o depăşim victorioşi şi să ne trăim fericiţi viaţa.

Dar lucrurile se complică foarte mult când pacienţii sunt inerţi şi dau vina pe orice altceva, în loc să-şi recunoască inerţia şi consecinţele ei devastatoare în viaţa lor!

P.C.: Un mesaj de încheiere pentru cititori...?

Dr. A.S.: Da, închei cu similarul românesc al urării care a făcut înconjurul lumii prin intermediul filmului „Patch Adams: Un doctor trăznit” sau: Gesundheit! Fiţi sănătoşi! Fiţi fericiţi!

Interviu de PATRICIA CIHODARU

Lecþii de viaþã…

are întotdeauna se încadrează în categoria „aşa da, faceţi ca ei !’’. Asta ne dăruiesc persoanele cu dizabilităţi. Ne învaţă ce înseamnă determinarea, demnitatea, spiritul de luptă. Sunt impresionante optimismul , buna dispoziţie şi modul în care găsesc bucurie în orice.

O astfel de lecţie am primit asistând la antrenamentul echipei de baschet a Asociaţiei Judeţene Constanţa a Sportului pentru Persoanele cu Handicap. Practică baschetul imobilizaţi în fotolii rulante şi ceea ce pentru noi ceilalţi este un efort greu de imaginat pentru ei este ceva natural. Ne-au provocat zâmbind să ne aşezăm în fotoliile rulante şi să aruncăm mingea la coş. Evident că nici măcar n-am încercat pentru că n-am fi reuşit oricum.

I-am întrebat ce îi determină să fie atât de consecvenţi în practicarea sportului şi răspunsul a fost „e sănătos şi ne face fericiţi“. Nu le este uşor, dar faptul că reuşesc să depăşească limitele impuse de dizabilitate le creşte stima de sine. Sunt bucuroşi să se întâlnească, să comunice şi să se antreneze pentru a putea participa cu succes la diferite competiţii paralimpice.

Au poveşti diferite, dar cu un numitor comun care le caracterizează „lupta cu viaţa“. Dacă povestea fiecăruia dintre ei ar fi o piatră preţioasă, din toate adunate s-ar realiza un şirag impresionant de nestemate.

M. Ş.

21

Noi credem în fericirea voastrã!

Bolnavi de cancer cumpãrã suc de noni D-na Mirela Filip este un susţinător puternic al tratamentelor naturiste. Această pasiune a pornit de la tratarea bolnavilor din familie, şi s-a materializat într-un stil de viaţă şi o activitate zilnică bazată pe ceea ce reprezintă o parte din medicina complementară, şi anume, tratamentele bazate pe plante. Magazinul naturist, deschis de dânsa, a fost inspirat din nevoile celor din jur.

Camelia Şulea: Care sunt bolile în care tratamentul naturist a dat rezultate remarcabile?

Mirela Filip: Bolile care au avut o evoluţie favorabilă în urma tratamentului naturist sunt: virozele respiratorii, astmul bronşic, imunitatea scăzută, anemiile, inflamaţiile ţesutului muscular, boli ale aparatului digestiv (exemplu: gastrite, diskinezii biliare) şi multe alte boli la care rezultatul a fost satisfăcător atât pentru persoana bolnavă cât şi pentru mine.

C.Ş.: Sunt persoane bolnave de cancer care apelează la tratamente naturiste? Pentru ce tipuri de cancer v-aţi oferit ajutorul?

M.F.: Da, am observat o creştere a persoanelor bolnave de cancer care apelează, din ce în ce mai mult, la tratamentele naturiste. Persoanele care îmi cer ajutorul, de regulă, suferă sau au suferit de cancer mamar, însă cunosc persoane, care solicită tratament, suferinde fiind de cancer pulmonar şi chiar şi de colon.

Interviurile PACES

C.Ş.: În ce stadiu vin persoanele diagnosticate cu cancer, în timpul tratamentului oncologic sau după terminarea acestuia?

M.F.: În timpul tratamentului oncologic bolnavii de cancer vin în magazinul meu pentru a-şi cumpăra sucul de noni. Cu toate acestea, după terminarea tratamentului oncologic apelează în continuare la suplimente naturale pentru creşterea şi susţinerea imunităţii.

C.Ş.: Ce fel de suplimente naturale recomandaţi după terminarea tratamentului oncologic?

M.F.: În mare parte recomand folosirea antioxidanţilor, cum sunt : - sucul de noni; - aloe vera (suc, comprimate sau gel); - ganoderma lucidum; - ceai verde (comprimate sau ceai); - uleiurile volatile (ex: ulei din sâmburi de struguri, ulei de cătină, ulei din germeni de grâu); - extract din orz şi ovăz verde; - cânepă; Completarea acestora cu o alimentaţie sănătoasă, bogată în vitamine şi minerale precum şi alimente sănătoase mai puţin folosite de către români, însă des întâlnite în magazinele naturiste, cum sunt: linte, quinona, mei decorticat, fulgi din germeni de grâu, şofran de India, seminţele de dovleac şi floarea soarelui. Un aliment ce este bine de evitat, pe perioada bolii oncologice şi mai apoi consumat moderat, este soia, aceasta având influenţă asupra secreţiei de hormoni.

C.Ş.: Ce tratamente recomandaţi pacientelor cu imunitatea scăzută?

M.F.: Tratamentele recomandate şi des folosite pentru creşterea imunităţii sunt:

22

Promovarea şi Aplicarea Conceptelor Economiei Sociale Nr. 11/Februarie 2012

polen, mierea de albine, laptişorul de matcă, echinaceea (tincturi, comprimate), vitamina C, fructele de goji. Însă, nu trebuie să uităm de sucurile de fructe precum: afine, cătină, coacăz negru. Cel din urmă este des folosit şi pentru tratarea anemiei, una din complicaţiile cele mai întâlnite în urma tratamentului oncologic.

C.Ş.: Dar pentru atacuri de panică şi anxietate care sunt tratamentele naturiste cele mai prescrise?

M.F.: În magazinele cu produse naturiste se găsesc anumite produse sub formă de comprimate care se caracterizează printr-o combinaţie de substanţe cu rol în tratarea acestor probleme, dintre substanţele incluse în aceste produse se află: valeriana, levănţica, uleiul volatil de portocal. O alternativă este ceaiul pe bază de pasiflora sau roiniţă.

C.Ş.: Există tratamente naturiste care ajută la creşterea părului? Care anume sunt cele mai adesea folosite?

M.F.: Da, sigur că da. Există şi în acest caz combinaţii de plante care sunt tonic capilar. Acestea sunt preparate pe bază de: ardei iute, petrol, ulei de măsline, ulei de ricin, ulei de grâu, ulei de jojoba,

G

brusture şi urzică. Ceea ce este important de ştiut este faptul că există produse deja preparate cu aceste combinaţii în proporţia cea mai potrivită în magazinele naturiste.

Interviu de CAMELIA ŞULEA

Nu aruncaþi meniscul la gunoi!

enunchiul este o splendoare de proiect cu suprafeţe atât de bine lustruite încât n-au fost egalate de nici o tehnologie de vârf.

Genunchiul este una dintre cele mai solicitate articulaţii, are multe grade de mişcare şi în timpul păşirii genunchiul suportă forţe de trei ori mai mari decât greutatea corpului.

Uzura atacă mai întâi cartilajul care se fisurează, se rupe, se roade până e prea subţiat sau chiar dispare astfel că se ajunge ca oasele să se frece în contact direct aducând dureri mari. Cartilajul lubrifiază, asigură ungerea în genunchi şi repartizează echilibrat forţele pe componentele grnunchiului, deci stricarea şi roaderea cartilajului aduce artroza în genunchi.

Explică această artroză, numită gonartroză, medic primar doctor Rodica Marinescu, şefa Secţiei de Ortopedie 2 de la Spitalul Colentina. A existat o perioadă în care se îndepărta meniscul pe bandă rulantă, era chiar o performanţă a chirurgului să scoată cât mai rapid meniscul.

Mai târziu, s-a constatat că scoaterea meniscului aducea mai repede artroza în genunchi. Apariţia artroscopiei, adică intrarea cu endoscopul în genunchi a adus mai multe avantaje, se vede cu camera video ce stricăciuni există în genunchi şi prin anexele artroscopului, se poate repara meniscul ca să

nu fie scos în întregime.

Astfel, prin artroscopie, se poate coase meniscul dacă el este degradat puţin. Sau cu artroscopul se poate decupa, tăia doar acea porţiune unde este fisurat meniscul şi cartilajul se înlătură total doar în cazurile extreme. Dacă este lăsat meniscul măcar o porţiune, el îşi poate îndeplini rolul. E bine să fie păstrată din menisc măcar treimea periferică.

Deci, artroza genunchiului porneşte în principal de la scoaterea întregului menisc. Dar artroza, degradarea articulaţiei genunchiului mai apare şi din pricina ligamentelor afectate prin entorse sau luxaţii. Genunchiul are ligamente de mare importanţă, ligamentele încrucişate conferă stabilitate genunchiului. Într-o luxaţie severă sunt afectate ligamentele încrucişate şi „genunchiul fuge“. E bine ca, după o entorsă sau luxaţie care au afectat ligamentele în genunchi, ele să fie reparate chirurgical.

Amânarea reparării ligamentelor patru-cinci ani duce la consecinţe rele, se deschide uşa artrozei, se distrug cartilajele şi ligamentele. Şi infecţiile în articulaţii duc la artroza genunchiului, aşa că infecţiile trebuiesc tratate prompt.

Când artroza a distrus genunchiul se apelează la implantul unei proteze de genunchi.

FLORIN CONDURĂŢEANU

Strada Dornei, nr. 79-81 (Piaţa Chibrit) Sector 1, Bucureşti Informaţii si programări: 021 230 46 66 Fax: 021 224 46 95, Mobil: 0722 46 56 15 Program: L-V: 8-21, S: 8-19 E-mail: office@diperiavitamed.ro www.diperiavitamed.ro

Pentru toate aceste categorii de persoane Diperia Vitamed, împreună cu Patronatul Medicinei Integrative, lansează “Campania Suflet pentru suflet!”.

• Testările pe dispozitivele DDFAO respectiv ESG şi ESTECK - 50,00 RON • Şedinţa de acupunctură - 25,00 RON • Şedinţa de terapie BOWEN - 25,00 RON În doar 25 minute poţi afla care este starea ta de sănătate. Contactează-ne la numerele de telefon afişate sau pe email şi vei beneficia de informaţii suplimentare.

De asemenea, la aceleaşi numere de telefon te vei putea programa pentru investigaţii.

Vă mulţumim şi vă aşteptam cu drag !