Prin ochiul colectionarului - Through the Collector's Eye

Marius Bercea Dan Beudean Mihuț Boșcu Kafchin Mircea Cantor Radu Cioca Radu Comșa Oana Fărcaș Adrian Ghenie Simon Cantemir Hauși István Lászlό Maxim Liulca Victor Man Alex Mirutziu Ciprian Mureșan Vlad Olariu Cristi Pogăcean Victor Răcătău Cristian Rusu Șerban Savu Mircea Suciu Supernova Gabriela Vanga

Prin ochiul colecţionarului Generaţia 2000 din Cluj în trei colecţii româneşti Through the Collector’s Eye Works of the Generation 2000 from Cluj in Three Romanian Collections Răzvan Bănescu Mircea Pinte Ovidiu Șandor

77

Prin ochiul colecționarului Generația 2000 din Cluj în trei colecții românești Through the Collector’s Eye Works of the Generation 2000 from Cluj in Three Romanian Collections Răzvan Bănescu Mircea Pinte Ovidiu Șandor 12 – 21 septembrie 2014 12 – 21 september 2014

1

Cele trei colecții prezentate în cadrul acestei expoziții marchează subiectivismul alegerilor și drumul personal al fiecăruia dintre cei trei colecționari spre formarea propriei viziuni și propriului filtru critic prin care este asimilată arta românească recentă, lasând deoparte ideea unui ansamblu „reprezentativ de opere”. Ceea ce punctează, în schimb, această expoziție este existența unui proces, adesea invizibil datorită discreției cu care s-a dezvoltat, de susținere a artei românești și de contribuție la formarea pieței de artă din România. Expoziția pornește de la consistența corpului de lucrări provenind de la artiștii generației 2000 și încearcă să contureze un portret de tip puzzle al unei istorii recente, încă nescrise. Fiind o generație uneori mai vizibilă internațional decât la nivel național, expunerea unor lucrări emblematice pentru ultimii 10 ani poate contribui la înțelegerea contextului, a legăturilor dintre artiști, surselor la care recurg aceștia, intersecțiilor tematice și, nu în ultimul rând, prieteniilor care au stat la baza construirii scenei artistice locale actuale.

Pentru Răzvan Bănescu (R. B.), a colecționa artă pare o lectură intertextuală a unei opere care devine contemporană pentru că-și cuprinde istoria. O rețea de asocieri subiective, însă defel întâmplătoare – în care memoria e deopotrivă activă, recurentă și vizionară –, fac din colecția lui Răzvan Bănescu un captivant instrument de distilare a artei produse în România ultimilor 50 de ani. De la Paul Neagu la Mihuț Boșcu Kafchin, de la Constantin Flondor la Sorin Neamțu, de la Florin Maxa la Radu Comșa, de la Teodor Graur la Gili Mocanu, sau de la Ion Bitzan la Maxim Liulca, „metoda” lui Răzvan Bănescu se dovedește combinatorie și transversală, o reconciliere abstractă a artei contemporane cu timpul.

Colecția Mircea Pinte (M. P.) s-a constituit la Cluj începând cu anul 2004 și se concentrează pe arta din România ultimilor 50 de ani. Alături de lucrări importante ale artiștilor Horia Bernea, Ion Grigorescu și Paul Neagu, – secțiuni consistente în corpul colecției –, au fost integrate, pentru prima dată în mod programatic și consecvent într-o colecție românească, lucrări ale artiștilor din generația 2000 din Cluj. Relația pe care Mircea Pinte și-a construit-o cu o mare parte dintre artiștii acestei generații, susținerea pe care le-a acordat-o la începutul carierei lor internaționale, precum și implicarea sa în înființarea Galeriei Plan B și în sprijinirea activității acesteia în primii săi ani arată un interes evident nu doar pentru valoarea colecției personale, ci și pentru formarea unei scene de artă deschise și dinamice. În 2009, Muzeul de Artă Cluj a inițiat o serie de expoziții temporare care prezintă tematic această colecție, marcând funcția colecționismului în procesul, adesea autodidact, al cunoașterii.

Colecția Ovidiu Șandor (O. Ș.) este poate cea mai dinamică astăzi în România, fiind de asemenea și cea mai tânără, incluzând lucrări importante ale artiștilor Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Victor Man, Ciprian Mureșan, Mihuț Boșcu Kafchin. Începând de la avangarda istorică și continuând cu arta anilor 1960-1990, colecția Șandor se extinde spre generațiile tinere de artiști, inclusiv artiștii clujeni pe care îi vizitează constant în atelier. Cu un accent pus pe arta anilor 19701980 din Timișoara – grupul 111, Sigma – această colecție acoperă o perioadă marcată în primul rând de experiment și de dorința de a ieși din convenții a artiștilor din România. În același timp, activitatea lui Ovidiu Șandor cuprinde organizarea de expoziții, sprijinirea publicării de albume și integrarea în spațiul public a artei contemporane.

2

The three collections presented within the same exhibition leave aside the idea of a “representative” body of works, emphasizing, on the contrary, the subjectivity of choices and the personal path of the three collectors in order to form a personal view and an individual critical filter through which recent Romanian art is absorbed. The exhibition marks the existence of a phenomenon, often invisible due to the discreetness of its development, of supporting Romanian art and contributing to the creation of the Romanian art market. The topic of the exhibition starts out from the substantiality of the body of works created by the artists of the 2000 generation and attempts at drawing a puzzle-like portrait of a still unwritten recent history. Since this generation can be seen more often on the international scene than on the national one, the exhibition of some emblematic works of the last 10 years can contribute to understanding the links between artists, the sources they use, their thematic intersections and, last but not least, the friendships that stayed at the roots of constructing the current local artistic scene.

For Răzvan Bănescu (R. B.), collecting art seems to be an intertextual reading of a work that becomes contemporary as it incorporates its own history. A network of subjective, but not random correlations – in which memory is simultaneously active, recurrent and visionary – turns Răzvan Bănescu’s collection into a compelling instrument for distilling Romanian art of the last 50 years. From Paul Neagu to Mihuț Boșcu Kafchin, from Constantin Flondor to Sorin Neamțu, from Florin Maxa to Radu Comșa, from Teodor Graur to Gili Mocanu, or from Ion Bitzan to Maxim Liulca, Răzvan Bănescu’s “method” proves itself as combinatory and transversal, an abstract reconciliation of contemporary art and time.

Mircea Pinte’s (M. P.) collection has been built in Cluj since 2004 and focuses on the Romanian art of the last 50 years. Beside important works by Horia Bernea, Ion Grigorescu and Paul Neagu – representing substantial sections in the body of the collection –, the collection integrates for the first time in a programmatic and coherent manner in Romania works by artists belonging to the generation 2000 in Cluj. The relationship that Mircea Pinte has built with many of the artists of this generation, the support he has offered them at the beginnings of their international careers, as well as his engagement in founding Galeria Plan B and sustaining its activity in the first years of existence shows an obvious interest not only in the value of his personal collection, but also in the development of an open and dynamic art scene. In 2009, the Art Museum in Cluj initiated a series of temporary exhibitions that present this collection thematically, marking the importance of collectorship in the often self-taught process of knowledge.

Ovidiu Şandor’s (O. Ș.) collection is perhaps the most dynamic of today’s Romania, being simultaneously the youngest one, including important works by artists such as Ştefan Bertalan, Constantin Flondor, Ion Grigorescu, Victor Man, Ciprian Mureșan, Mihuț Boșcu Kafchin. From the historical avant-garde to the art of 1960-1990, the Şandor collection extends towards the young generation of artists, including artists from Cluj, whom he often visits in their studios. With an emphasis on the art of 1970-1990 in Timişoara – group 111, Sigma – this collection covers a period marked above all by experiment and the Romanian artists’ desire to transgress conventions. At the same time, the activity of Ovidiu Şandor includes organizing of exhibitions, supporting the publishing of albums, and integrating contemporary art in the public space.

3

Marius Bercea Scenele pictate de Bercea sunt adesea suprarealiste, venite parcă dintr-o altă lume, şi profund psihologice, de pildă atunci când clădiri moderniste sunt înconjurate de peisaje luxuriante; tablourile sale pun laolaltă şiruri de obiecte disparate şi, uneori, stranii, cum ar fi rulote, pavilioane, busturi asemănătoare cu nişte statui, socluri minimaliste, pontoane, păpuşi gonflabile şi capete de animale urlând. Astfel, aceste picturi devin ambigue, fiind totodată peisaje ale imaginaţiei, dar şi, poate, amintiri ceţoase, nostalgice sau, dimpotrivă, viziuni pîcloase ale viitorului. Deşi referinţele sociopolitice influenţează în mod vădit practica lui Bercea – o aură de decădere înconjoară clădirile în ruine pe care artistul le prezintă, betonul lor albit degradându-se datorită timpului şi părăsirii –, o latură mai introspectivă e, de asemenea, evidentă atunci când examinează comportamente şi obsesii ale copiilor şi adolescenţilor, unele dintre acestea fiind poate urme autobiografice ale propriei copilării. Reinterpretând realitatea prin lentilele senzaţiei abstracte, Bercea nu doar că redă în mod unic spectacolul senzorial copleşitor al propriilor experienţe, ci expune şi intersecţiile culturale dintre lumea sa din Cluj şi restul planetei.

Bercea’s scenes are often surreal, otherworldly, and highly psychological as giant Modernist buildings merge into surrounding fertile green landscapes; the environments bring together a series of disparate and, at times, strange objects as caravans, gazebos, statuesque busts, minimalist plinths, prams, fetishistic blow up dolls and roaring animal heads coexist. Thus, these paintings become ambiguous as they are simultaneously landscapes of the imagination but also perhaps nostalgic blurred memories, or conversely, hazed visions of the future. While socio-political references clearly influence Bercea’s practice – an aura of decay surrounds the crumbling buildings that the artist depicts, their whitewashed concrete decaying with age and neglect – a more introspective facet is also evident as he also examines the behaviours and obsessions of children and teenagers, some perhaps autobiographical recollections from his own childhood. By reinterpreting reality through the lens of abstract sensation, Bercea not only uniquely conveys the overwhelming sensory spectacle of his experiences, but also exposes the cultural crossovers between his world in Cluj and the rest of the planet.

4

Marius Bercea (n. 1979) trăiește și lucrează la Cluj.

Expoziții personale (selecție): Hypernova, Blain|Southern, Londra (2014), Concrete Gardens, François Ghebaly Gallery, Los Angeles (2012), Remains of Tomorrow, Blain|Southern, Londra (2011), Time Will Tell, Chungking Project, Los Angeles (2009), If Through the Copper Woods You Pass, Eleven Fine Art Gallery, Londra (2009), Shorn Lambs Fall Behind, Mie Lefever Gallery, Ghent (2008), Yellow Side of Glamour/Melted Guidelines Are Passé, Galeria de Artă Contemporană a Muzeului Brukenthal, Sibiu (2008). Expoziții de grup (selecție): This Side of Paradise, S2, Londra (2014), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Muzeul de Artă Modernă Arken, Copenhaga (2013), Nightfall, Modem Centrul de Artă Modernă şi Contemporană, Debreţin (2012), Referencing History, Green Gallery, Dubai (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapesta (2012), After the Fall, Hudson Valley Center for Contemporary Art, Peekskill, New York (2011), No New Thing Under the Sun, Royal Academy of Arts, Londra (2010), Prague Biennale 4, Praga (2009).

Marius Bercea (b. 1979) lives and works in Cluj, Romania.

Selected solo exhibitions: Hypernova, Blain|Southern, London (2014), Concrete Gardens, François Ghebaly Gallery, Los Angeles (2012), Remains of Tomorrow, Blain|Southern, London (2011), Time will Tell, Chungking Project, Los Angeles (2009), If Through the Copper Woods You Pass, Eleven Fine Art Gallery, London (2009), Shorn Lambs Fall Behind, Mie Lefever Gallery, Ghent (2008), Yellow Side of Glamour/Melted Guidelines Are Passé, Contemporary Gallery of Brukenthal Museum, Sibiu, Romania (2008). Selected group exhibitions: This Side of Paradise, S2, London (2014), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Arken Museum of Modern Art, Copenhagen (2013), Nightfall, Modem Centre for Modern and Contemporary Arts, Debrecen (2012), Referencing History, Green Gallery, Dubai (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapest (2012), After the Fall, Hudson Valley Center for Contemporary Art, Peekskill, New York (2011), No New Thing Under the Sun, Royal Academy of Arts, London (2010), Prague Biennale 4, Prague (2009).

The City Book, 2011, oil on canvas, 39 × 50 cm (O. Ș.)

Untitled (Landscape), 2014, mixed media on paper, 42 × 59 cm (M. P.)

5

6

Untitled, 2010, oil and acrylic on canvas, 200 × 150 cm (M. P.) Prophetic Smile, 2013, oil on canvas, 120 × 145 cm (O. Ș.)

Girls Fair at Chicken Top, 2006, acrylic on canvas, 50 × 80 cm (R. B.)

7

8

Seasonal Capital of Itinerant Crowds, 2013, oil on canvas, 280 × 395 cm (O. Ș.)

9

Dan Beudean Constanta practicii lui Dan Beudean e focalizarea extrem de clară. Nimic nu scapă privirii lui şi totul primeşte o atenţie obsesivă... Opera lui Beudean are un caracter vizionar – dragostea lui faţă de natură evocă artiştii medievali târzii. Cu toate astea, deşi multe dintre subiectele sale reflectă credinţa sa în şi interesul său pentru misticism şi simbolism, el e profund angajat în secolul al XXI-lea. [...] Beudean critică, adesea în mod subtil, încercările omului de a se plasa „deasupra” naturii şi a ordinii naturale a lucrurilor, dar, de asemenea, admiră eforturile noastre de a descoperi, provoca şi explora. (J. N.) The constant in Dan Beudean’s practice is his razor-sharp focus. Nothing escapes his gaze and everything is afforded obsessive consideration... Beudean’s work has a visionary quality – his love of nature is reminiscent of late medieval artist. However, though much of his subject matter reflects his faith and interest in mysticism and symbolism, he is very much engaged with the twenty-first century. […] Beudean is critical, often in a subtle way, of man’s attempts to position himself as “above” nature and the natural order of things, but he is also admiring of our efforts to discover, engage and explore.

(J. N.) Dan Beudean (n. 1980) trăieşte şi lucrează la Cluj.

Expoziții personale (selecție): Magellan’s Cabin, Lateral ArtSpace, Cluj 2014, Festival of the Supreme Being, STRABAG Artlounge, Viena (2013), Let’s Talk about Cars, Zorzini Gallery, Bucureşti (2013), What We Do Is Secret, Zorzini Gallery, Bucureşti (2012), Dan Beudean, Galeria Laika, București. Expoziții de grup (selecție): Apprehension. Understanding through Fear of Understanding, Bienala Bucureşti BB6, Bucureşti (2014), Scènes Roumaines, Espace Culturel Louis Vuitton, Paris (2013), Defining/Creating, LARM Gallery, Copenhaga (2013), Realm, Slag Gallery, New York (2010).

10

Dan Beudean (n. 1980) lives and works in Cluj, Romania. Selected solo exhibitions: Magellan’s Cabin, Lateral ArtSpace, Cluj 2014, Festival of the Supreme Being, STRABAG Artlounge, Vienna (2013), Let’s Talk about Cars, Zorzini Gallery, Bucharest (2013), What We Do Is Secret, Zorzini Gallery, Bucharest (2012), Dan Beudean, Laika Gallery, Bucharest. Selected group exhibitions: Apprehension. Understanding through Fear of Understanding, Bucharest Biennale BB6, Bucharest (2014), Scènes Roumaines, Espace Culturel Louis Vuitton, Paris (2013), Defining/Creating, LARM Gallery, Copenhagen (2013), Realm, Slag Gallery, New York (2010).

GG Allin's Tomb 01, 2013, pencil on paper, 18,5 × 17,5 cm (R. B.) GG Allin's Tomb 02, 2013, pencil on paper, 20 × 27 cm (R. B.) Untitled, 2013, graphite, charcoal, ink, led on canvas, 150 × 120 cm (O. Ș.)

Untitled, 2013, mixed technique, 19,50 × 22,50 cm (O. Ș.)

11

Mihuţ Boşcu Kafchin Un „animator” abil, dovedind un apetit fantastic pentru jocuri vizuale meșteșugite cu publicul său, Mihuț Boșcu Kafchin e multimedia, multilateral, gravitând ușor către genuri și medii nedefinite.

Practica lui e dominată de ironie subtilă și de obscuritate conceptuală, deși artistul pretinde a fi implicat în teorii distopice, post-utopice. Lucrările sale pot fi cu ușurință considerate un simbol al descompunerii esteticii contemporane, cu trimiteri la istoria umanității, știință, literatură, filosofie sau globalizare. Alimentate de o imagistică onirică și de reprezentări futuriste, metafizice, ele investigheză parametrii vieții și ai alter-realității.

A versatile “entertainer”, proving a huge appetite for playing tricky visual games with his audience, Mihuț Boșcu Kafchin is multimedia, multilateral, easily gravitating towards fuzzy genres and mediums. His practice is pervaded by subtle irony and conceptual crypticness, although the artist pretends to be rooted in post-utopian, dystopian theories. His work can be easily regarded as a symbol of the decaying contemporary aesthetics, recalling references to the history of humanity, to science, literature, philosophy, or globalization. Imbued in dreamlike imagery and futuristic, metaphysical representations, it is questioning the parameters of life and alter-reality.

While Radu & Mihuț were having a coffee, 2012, mixed media on plasterboard, 95 × 120 cm (R. B.) Death Intercourse, 2011, mixed media on plywood, 50 × 40 cm (R. B.) Disaster, 2014, mixed watercolor on wood, 44 × 90 cm (M. P.)

12

Mihuț Boșcu Kafchin (n. 1986) trăiește și lucrează la Cluj. Expoziții personale (selecție): If a screw falls in an abandoned robot workshop and there’s nobody around to hear, does it make a sound?, Mihai Nicodim Gallery, Los Angeles (2014), Immortals Have Fun, Crystal gallery, Stockholm (2013), II Clouds, Gaudel de Stampa, Paris (2013), A prologue to vanity and self-adoration, Galeria Sabot, Cluj (2011). Expoziții de grup (selecție): A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle, Varșovia (2014); Report on the Construction of a Spaceship Module [Museum as Hub], New Museum, New York (2014); Prague Biennial 6, Expanded Painting, Praga (2013); La Triennale. Intense Proximity, Palais de Tokyo, Paris (2012); European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle Budapesta (2012).

Mihuț Boșcu Kafchin (b. 1986) lives and works in Cluj, Romania. Selected solo exhibitions: If a screw falls in an abandoned robot workshop and there’s nobody around to hear, does it make a sound?, Mihai Nicodim Gallery, Los Angeles (2014), Immortals Have Fun, Crystal Gallery, Stockholm (2013), II Clouds, Gaudel de Stampa, Paris (2013), A prologue to vanity and self-adoration, Sabot Gallery, Cluj (2011). Selected group exhibitions: A few grams of Red, Yellow, Blue, Center for Contemporary Art Ujazdowski Castle, Warsaw (2014); Report on the Construction of a Spaceship Module [Museum as Hub], New Museum, New York (2014); Prague Biennial 6, Expanded Painting, Prague (2013); La Triennale. Intense Proximity, Palais de Tokyo, Paris (2012); European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle Budapest (2012).

13

The Alchemy of the Alter-Body, 2013, oil on canvas, 175 × 157 cm (O. Ș.)

Perplexed Death (Diagram of a Dream), 2012, collage, 39 × 44,8 cm (O. Ș.)

Collector from Space II, 2013, storyboard, ink on cardboard mounted on MDF, 139 × 318 cm (O. Ș.)

14

15

Mircea Cantor Mircea Cantor face filme şi instalaţii sculpturale care discută adesea despre incertitudine, opunânduse ideii predominante că totul poate fi cunoscut şi prezis. El a atras atenţia internaţională la începutul anilor 2000, cu lucrări precum The Landscape is Changing (2003), un film ce arată demonstranţi purtând oglinzi de mari dimensiuni în loc de sloganuri, în timp ce mărşăluiesc pe străzile Tiranei, sau Deeparture (2005), un film care prezintă întâlnirea dintre un lup şi o căprioară în spaţiul gol al unei galerii. Mai recent, Cantor abordase chestiunea artizanatului şi a tradiţiei pentru a pune în legătură energia „intuitivă” ce testează sensul pe care-l acordă creaţiei omeneşti diferite câmpuri ale cunoaşterii şi diversitatea de perspective ce modelează înţelegerea raportului nostru cu timpul, conştiinţa şi experienţa. În toamna lui 2011, el a primit premiul Marcel Duchamp.

Mircea Cantor makes films and sculptural installations that often elaborate on uncertainty, countering prevailing notions that everything can be known or predicted. He aroused international attention in the early 2000s with works, such as, The Landscape Is Changing (2003), a film depicting demonstrators carrying large mirrors instead of slogans as they walked through the streets of Tirana, and Deeparture (2005), a film that chronicles the encounter between a wolf and a deer inside an empty gallery space.

Cantor’s work, which regularly offers subtle critiques on the architecture of power, is equally centered on unveiling methods of empirical engagement with objects and images through a sustained longterm examination. More recently Cantor has taken up the question of craftsmanship and tradition to relating the “intuitive” energy that tests how different fields of knowledge might make sense of human creation and the multiplicity of perspectives that inform our understanding of our relationship to time, consciousness, and experience. In autumn 2011, he was awarded the Marcel Duchamp Prize.

16

Mircea Cantor (n. 1977) trăiește și lucrează pe Pămînt.

Expoziții personale (selecție): Q.E.D, Muzeul Național de Artă Contemporană - MNAC (2014), Mircea Cantor, Centrul Pompidou, Paris (2012), Sic Transit Gloria Mundi, MACRO Muzeul de Artă Contemporană, Roma, (2012), More Cheeks Than Slaps, Le Crédac - Centrul de artă contemporană, Ivry-sur-Seine (2011), Wise as a Serpent and Innocent as a Dove, Städtisches Museum Abteiberg, Monchengladbach (2010). Mircea Cantor solo show, Kunsthaus Zürich, Zürich (2009), The need for Uncertainty, Modern Art Oxford, Arnolfini, Bristol and Camden Arts Centre, Londra (2008-2009), Ciel Variable, Fonds Régional d´Art Contemporain Champagne Ardennes – FRAC, Reims (2007), The title is the last thing, Muzeul de Artă din Philadelphia, USA (2006). Expoziții de grup (selecție): Biennale of Sidney, ediția a 19-a, You Imagine What You Desire, Sydney (2014), Our Magic Hour - Yokohama Triennale, Yokohama (2011), Airs de Paris, Centrul Pompidou, Paris (2007); Berlin Biennale ediția a 4-a, Of Mice and Men (2006).

Mircea Cantor (b. 1977) lives and works on Earth.

Selected solo exhibitions: Q.E.D, The National Museum of Contemporary Art Bucharest (2014), Mircea Cantor, Centre Pompidou, Paris (2012), Sic Transit Gloria Mundi, MACRO Museo di Arte Contemporanea, Rome (2012), More Cheeks Than Slaps, Le Crédac - Centre d’art contemporain d’Ivry, Ivry-sur-Seine (2011), Wise as a Serpent and Innocent as a Dove, Städtisches Museum Abteiberg, Monchengladbach (2010), Mircea Cantor solo show, Kunsthaus Zürich, Zurich (2009), The need for Uncertainty, Modern Art Oxford, Arnolfini, Bristol and Camden Arts Centre, London (2008-2009), Ciel Variable, Fonds Régional d´Art Contemporain Champagne Ardennes – FRAC, Reims (2007), The title is the last thing, Philadelphia Museum of Art, USA (2006). Selected group exhibitions: 19th Biennale of Sidney, You Imagine What You Desire, Sydney (2014), Our Magic Hour - Yokohama Triennale, Yokohama (2011), Airs de Paris, Centre Pompidou, Paris (2007), the 4th Berlin Biennale, Of Mice and Men (2006).

IO, 2009, B&W print, diptych, 20 × 30 cm each (R. B.) Diamond Corn, 2005, cast crystal, cardboard base, life size (M. P.)

17

Rainbow (detail), 2010, artist's fingerprints, etching ink on paper, 150 × 300 cm (O. Ș.)

Europe Supported by Africa and Asia (After William Blake), 2009, C-print, 210 × 150 cm (M. P.)

18

19

20

Sic Transit Gloria Mundi, 2014, mixed technique on cardboard, 38,5 × 39 cm (M. P.) Chaplet, 2013, lightbox, 30 × 48,5 cm (M. P.) I shot this image because it is highly suggestive within a specific circle, 2006, lightbox, 60 × 80 cm (M. P.)

21

Radu Cioca Ţinta principală a sculpturilor bazate pe instalaţie ale lui Radu Cioca este crearea unei stări de autoconştientizare în care mistificarea realităţii noastre contemporane e dezvăluită, ridicându-se astfel întrebări şi revelându-se „adevăruri” relative. Cele mai recente lucrări ale lui Radu Cioca investighează timpul fie ca un final plin de tensiune, fie ca o pistă liniară dilatată. Estetic, artistul apelează la o anumită austeritate, o blândețe a formei şi a culorii, fără excese inutile. Materialele folosite cu precădere – ciment, metal, sticlă – sunt reci şi austere. Nu există nimic dramatic, nici exuberant, nimic ostentativ în această metaforă a escaladării vieţii.

The main target of Radu Cioca’s installation based sculptures is to create a state of self-awareness in which the mystification of our contemporary reality is unveiled, thus raising questions and revealing relative “truths”. The last works of Radu Cioca investigate time either as a tensioned ending or as a dilated linear path. Aesthetically, the artist appeals to a certain austerity, a mildness of shape and color, without useless excesses. The predominantly used materials – concrete, metal, glass – are cold and austere. There is nothing dramatic, nor exuberant, nothing blatant in this metaphor of life escalade.

Radu Cioca (n. 1982) trăieşte şi lucrează la Cluj.

Expoziții personale (selecție): 23:59, Jecza Gallery, Timișoara (2014), Inhabitance, Galeria Laika, Cluj (2008).

Expoziții de grup (selecție): A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle, Varșovia (2014), œconomy, an already tumultuous landscape where phantasms cross, Oberwelt e.V. Gallery, Stuttgart (2013), Pushing Jesus, Larm Gallery, Copenhaga (2013), The Whisperers, secţiune din Curators’ Network, Center for Contemporary Creation Matadero, Madrid (2013), Exercises on Democracy, White House Biennial at Open Case 303 (2013), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Muzeul de Artă Modernă Arken, Copenhaga (2013), Superbia – Pavilionul Naţional al României, Galeria nouă a I.R.C.C.U., Bienala de la Veneţia, Expoziţia Internaţională de Arhitectură, ediţia a 12-a (2010).

Radu Cioca (b. 1982) lives and works in Cluj, Romania.

Selected solo exhibitions: 23:59, Jecza Gallery, Timișoara (2014), Inhabitance, Laika Gallery, Cluj (2008). Selected group exhibitions: A few grams of Red, Yellow, Blue, Center for Contemporary Art Ujazdowski Castle, Warsaw (2014), œconomy, an already tumultuous landscape where phantasms cross, Oberwelt e.V. Gallery, Stuttgart (2013), Pushing Jesus, Larm Gallery, Copenhagen (2013), The Whisperers, part of Curators’ Network, Center for Contemporary Creation Matadero, Madrid (2013), Exercises on Democracy, White House Biennial at Open Case 303 (2013), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Arken Museum of Modern Art, Copenhagen (2013), Superbia – The Romanian National Pavilion in The New Gallery of the I.R.C.C.U., Venice Biennale - 12th International Architecture Exhibition (2010).

Becoming Object 3, 2013, concrete, wood, metal, 69 × 46 × 10 cm (O. Ș.)

22

23

Radu Comşa Ideea de „pictură în ansamblu” sau de „pictură în sens lărgit” oferă cheia de înțelegere a direcției în care încearcă să ne conducă Radu Comșa. Încorporând divagaţii, extrase, referințe, „transcrierile” sale (de la un material la altul, de la o formă la alta, de la un cadru conceptual la altul) se referă la obiectul de artă ca la o replică a propriilor scheme mentale. Transcrierile schematice (plăci turnate de ciment sau picturi în pastă de ciment inspirate de interesul lui pentru arhitectura modernistă, poezia concretă și muzica atonală) funcționează ca morfeme vizuale programate a se intersecta ​​ și a elibera, în consecință, sensuri suplimentare.

The idea of “overall painting”, or “expanded painting”, provides a key to understanding what direction is Radu Comșa trying to lead us through. Incorporating divagations, extractions, references, his “transcriptions” (from one material to another, from one shape to another, from one conceptual frame to another) are referring to the art object as a form of replica of the artist’s own design of thoughts.

His diagrammatic transcriptions (plates of cast concrete or cement paste paintings informed by his interest in modernist architecture, concrete poetry, and atonal music) operate as visual morphemes expected to intertwine and further release extra meaning.

Radu Comșa (n. 1975) trăiește și lucrează la Cluj.

Expoziții personale (selecție): Things as they are, Galeria Sabot, Cluj (2012), Being Radu Comşa, Galeria Sabot, Cluj (2010), On Memory and Reminiscence, Citric Gallery, Brescia (2008), Love upon open heart, Sindan, Cluj (2001).

Expoziții de grup (selecție): Boogie Woogie, Galeria Trafó, Budapesta (2014), A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle, Varșovia (2014), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Muzeul de Artă Modernă Arken, Copenhaga (2013), Estate, Galeria Marianne Boesky, New York (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/ Kunsthalle Budapesta (2012); Original/Copy I, Peles Empire, Londra (2012).

24

Radu Comșa (b. 1975) lives and works in Cluj, Romania.

Selected solo exhibitions: Things as they are, Sabot Gallery, Cluj (2012), Being Radu Comşa, Sabot Gallery, Cluj (2010), On Memory and Reminiscence, Citric Gallery, Brescia (2008), Love upon open heart, Sindan, Cluj (2001). Expoziții de grup (selecție): Boogie Woogie, Trafó, Budapesta (2014), A few grams of Red, Yellow, Blue, Center for Contemporary Art Ujazdowski Castle, Warsaw (2014), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Arken Museum of Modern Art, Copenhagen (2013), Estate, Galeria Marianne Boesky, New York (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/ Kunsthalle Budapest (2012); Original/Copy I, Peles Empire, London (2012).

Transcription, 2014, cast concrete, paper inlays, 54 Ă— 33,5 cm (R. B.) Phase 3-5-7, 2014, concrete and oil-based print markers on linen, 90 Ă— 90 cm (R. B.)

25

26

Tondo, 2010, oil on linen mounted on MDF, Ø32 cm (R. B.) Tondo, 2010, oil on linen mounted on MDF, Ø33 cm (R. B.)

27

Oana Fărcaş Concepute din necesitatea de a chestiona problematicile reprezentării picturale, miniaturile Oanei Fărcaș evidențiază importanța redimensionării informației vizuale în vederea facilitării și dinamizării procesului de percepție. Mult înainte de inventarea tiparului, rolul miniaturilor din manuscrisele și documentele medievale era să sporească semnificațiile povestirilor descrise în cuvinte. În timpurile noastre, așa cum bine observa Oana Fărcaș, rolul miniaturii a rămas în mare măsură același: să pună accentul pe tot ceea ce, din cauza fluxului enorm de informații, scapă mereu atenției privitorului. Dar dacă rolul „iluminărilor” medievale, așa cum au fost miniaturile numite în acea perioadă, era acela de a ilustra literal ceea ce cuvintele nu puteau captura, miniaturile Oanei Fărcaș au însă un rol cu totul diferit. Acela de a crea un regim de excepție vizuală, care stimulează privitorul să înţeleagă într-un mod critic și concentrat realitățile timpului nostru. „Roșia Montană”, „Taksim Square” și „Anonymus”, ca de altfel și celelalte miniaturi care iau ca punct de plecare imagini cu diverse „revoluții” și proteste de masă, între care și cele care se referă la mișcările recente din Ucraina, urmăresc acest principiu de a opera dincolo de informație capturând, pe o suprafață de doar câțiva centimetri, spiritul acestor evenimente.

Așa cum remarca artista, lumea contemporană și-a pierdut dimensiunea temporală, concentrându-se pe momente și pe ideea de instantaneu. Însă prin acest demers de reflecție al unor evenimente sociale cu impact major asupra comunității de care aparține, Oana Fărcaș readuce în discuție dimensiunea temporală, tematizând ideea însăși de „manifestare” în acord cu accepțiunea ei hegeliană. Astfel, trecând dincolo de dimensiunea lor inerent ilustrativă, aceste miniaturi reprezintă un exercițiu al spiritului liber și o manifestare de conștiință artistică ce denotă o înțelegere profundă a adevărurilor mai puțin convenabile ale timpului nostru. (M. R. B.) Created out of the necessity for interrogating the notion of pictorial representation, Oana Fărcaş’s miniature paintings underline the importance of rescaling the visual information in order to boost the very process of perception. In old times, long before printing was invented, the role of miniature painting from manuscripts and documents was to convey the story and meaning of the written word.

In our times, as Oana Fărcaş intuitively observes, miniature still has the same role: to emphasize everything which cannot be seen or perceived anymore due to the excessive flux of image information.

However, if the role of the medieval miniatural “illuminations” was to literally illustrate all that words cannot describe, Fărcaş’s miniatures have the role to create a regime of visual exception, enabling us to see in a critical mode the realities of our time. “Roşia Montană”, “Taksim Square” and “Anonymus” series of works, as well as the other miniatures that refer to revolutions and mass protests, such as the dramatic ones from Ukraine, follow this principle of essentializing in a tiny picture the very spirit of those events.

As the artist observes, our contemporary world lost its temporal dimension and focuses on instant moments. By sharing her reflection on social events with an important impact on communities, Oana Fărcaş brings actually to the fore the very notion of “manifestation”. Therefore, beyond illustration, these miniatures are representing indeed an outburst of consciousness, a manifestation of the free spirit and a deep understanding of the uncomfortable truths of our time. (M. R. B.)

28

Oana Fărcaș (n. 1981) trăiește și lucrează la Cluj.

Expoziții personale (selecție): Between the Visible and the Invisible, Mind Set Art Center, Taipei (2014), In the Light Out Of Sight, Galeria Anca Poterașu, București (2013), Already Made, LARM Gallery, Copenhagen (2011). Expoziții de grup (selecție): Scènes Roumaines, Espace Louis Vuitton Paris, Paris (2013), White House Biennial, Exercises on Democracy, open case 303, Atena (2013), Renovation and Collaterall Effects, Dix 9 Gallery, Paris (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapesta (2012), Con Amore (Lucrări din colecția Leif Djurhuus), AROS, Aarhus Art Museum (2011), BERLIN SHOW #3: Glimpse, Plan B, Berlin (2011), Staging the Grey, a 4-a ediție a Bienalei de la Praga (2009).

Oana Fărcaș (b.1981) lives and works in Cluj, Romania.

Selected solo exhibitions include: Between the Visible and the Invisible, Mind Set Art Center, Taipei (2014), In the Light Out Of Sight, Anca Poterașu Gallery, Bucharest (2013), Already Made, LARM Gallery, Copenhagen (2011). Selected group exhibitions: Scènes Roumaines, Espace Louis Vuitton Paris, Paris (2013), White House Biennial, Exercises on Democracy, open case 303, Athens (2013), Renovation and collaterall effects, Dix 9 gallery, Paris (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapest (2012), Con Amore (Works from Leif Djurhuus Collection), AROS, Aarhus Art Museum (2011), BERLIN SHOW #3: Glimpse, Plan B, Berlin (2011), Staging the Grey, Prague Biennale 4, Prague (2009)

Roșia Montană, 2013, oil on wood, 3,2 × 4 cm (M. P.) Anonymous, 2013, oil on wood, 4 × 3.2 cm (M. P.) Taksim, 2013, oil on wood, 3,2 × 4 cm (M. P.)

29

Adrian Ghenie Adrian Ghenie pictează imagini reziduale ale istoriei recente, camuflate sub forma unor locuri și figuri comune. Artistul explorează stări psihologice contradictorii și asocieri care țin de un univers cinematografic și de principiul suprarealist de combinare a elementelor antagonice. Această abordare, accentuată de obicei și de alegerea unor pânze de format mare, transformă personajele pe care le descrie în apariții fantomatice ale unor figuri istorice iconice și chiar în versiuni ale identității artistului. Lucările lui oscilează între abstract și figurativ – o relație care continuă să-i hrănească practica – în acelaşi timp reflectând asupra unor momente duale cum ar fi amintirea și uitarea, materializarea și dematerializarea, corporalitatea și urmele sale invizibile.

Adrian Ghenie paints residual images of recent history, camouflaged as ordinary sites or figures.

The artist explores contradictory psychological states and associations which pertain to a certain cinematic universe and a surrealist principle of combining antagonistic elements. This approach, usually emphasized by the choice of large-format canvases, turns the depicted characters in ghostly appearances of historical icons and even in versions of the artist‘s own identity. His works oscillate between abstraction and figuration – a relationship that continues to fuel his practice – while reflecting on binary moments such as remembrance and oblivion, materialization and dematerialization, corporality and its invisible traces.

Adrian Ghenie (n. 1977) trăiește și lucrează la Cluj și Berlin. Expoziții personale (selecție): Golems, Pace Gallery, Londra (2014), Berlin Noir, Galerie Judin, Berlin (2014), New Paintings, Pace Gallery, New York (2013), On the Road to … Tarascon, Plan B Berlin (2013, împreună cu Navid Nuur), Pie-Fights and Pathos, Museum for Contemporary Art Denver (2012), Adrian Ghenie, Haunch of Venison, Londra (2011), Adrian Ghenie, Tim Van Laere Gallery, Antwerp (2011), Adrian Ghenie, S.M.A.K. Museum Ghent (2010), Muzeul Național de Artă Contemporană București – MNAC (2009). Expoziții de grup (selecție): Radical Presence: Black Performance in Contemporary Art, Walker Art Center, Minneapolis (2014), Nightfall: Noi tendinţe în pictura figurativă, Galeria Rudolfinum, Praga (2013), Painting Forever, KW Institute for Contemporary Art, Berlin (2013), Six Lines of Flight. Shifting Geographies in Contemporary Art, Muzeul de Artă Modernă (SFMOMA) San Francisco (2012), Francis Bacon and the Existential Condition in Contemporary Art, Palazzo Strozzi Florența (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Mücsarnok/Kunsthalle, Budapesta (2012), The Crystal Hypothesis, Galleria d’Arte Moderna e Contemporanea Bergamo (2010), Liverpool Biennial 2008: Made Up, Tate Liverpool (2008).

30

Adrian Ghenie (b. 1977) lives and works in Cluj, Romania and Berlin. Selected solo exhibitions: Golems, Pace Gallery, London (2014), Berlin Noir, Galerie Judin, Berlin (2014), New Paintings, Pace Gallery, New York (2013), On the Road to … Tarascon, Plan B Berlin (2013, with Navid Nuur), Pie-Fights and Pathos, Museum for Contemporary Art Denver (2012), Adrian Ghenie, Haunch of Venison, London (2011), Adrian Ghenie, Tim Van Laere Gallery, Antwerp (2011), Adrian Ghenie, S.M.A.K. Museum Ghent (2010), The National Museum of Contemporary Art Bucharest – MNAC (2009). Selected group exhibitions: Radical Presence: Black Performance in Contemporary Art, Walker Art Center, Minneapolis (2014), Nightfall: New Tendencies in Figurative Painting, Galerie Rudolfinum, Prague (2013), Painting Forever, KW Institute for Contemporary Art, Berlin (2013), Six Lines of Flight.

Shifting Geographies in Contemporary Art, Museum of Modern Art (SFMOMA) San Francisco (2012), Francis Bacon and the Existential Condition in Contemporary Art, Palazzo Strozzi Florence (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Mücsarnok/Kunsthalle, Budapest (2012), The Crystal Hypothesis, Galleria d’Arte Moderna e Contemporanea Bergamo (2010), Liverpool Biennial 2008: Made Up, Tate Liverpool (2008).

Untitled (Darwin), 2014, oil on canvas, 65 × 44 cm (O. Ș.)

31

32

Basement Feeling, 2007, oil on canvas, 102 × 70 cm (R. B.) Streetview at Night, 2005, oil and acrylic on canvas, 35 × 58,5 cm (M.P.) Stalin's Tomb, 2006, oil on canvas, 53 × 148 cm (M. P.)

33

34

Flight into Egypt, 2008, acrylic and collage on paper, 50 × 70 cm (M. P.) Basement Feeling, 2007, oil and acrylic on canvas, 125 × 105 cm (M. P.)

35

Simon Cantemir Hauşi Opera lui Simon Cantemir Hauşi abordează mijloace de expresie precum desenul, pictura şi sculptura.

La baza picturii sale se află o muncă în straturi, depusă în căutarea imaginii. Acest proces e însoţit de o intensă practică a desenului. Culoarea şi lumina oferă un spectacol în sine în tablourile lui Hauşi – pe lîngă faptul că sunt mijlocul unei povestiri. Hauşi ar putea fi numit un colorist reţinut, care creează climaxuri locale pe pînză cu un punct de lumină, o umbră explicită sau un văl transparent. Majoritatea picturilor zugrăvesc o iconografie personală de oameni şi animale, referindu-se adesea la tradiţii şi mitologii româneşti. Ele arată peisaje sau scene cu un singur personaj sau cu mai multe, existînd mereu sugestia unei poveşti. Opera sa oscilează între vizibilitatea puternică şi înţelesuri ascunse, acoperite de straturi de culoare.

Simon Cantemir Hauși’s oeuvre spans across the media of drawing, painting and sculpture. At the core of his painting is a long layering process of overpainting in the search of the image. This process is accompanied by an intense practice of drawing. Color and light offer a spectacle in itself in Hauși’s paintings – apart from being a vehicle for a certain narrative. Hauși could be called a restrained colorist, creating local climaxes on the canvas with a light dot, an explicit shadow or a transparent veil. Most paintings depict a personal iconography of people and animals, often referring to Romanian traditions and mythologies. They show landscapes or scenes with one or a few people and the suggestion of a story. His work oscillates between high visibility and hidden meanings covered by the layers of color.

Simon Cantemir Hauși (n. 1976) trăiește și lucrează la Cluj. Expoziții personale (selecție): New Works, Galerie Barbara Thumm, Berlin (2014), What Do You See?, Galerie Barbara Thumm, Berlin (2013), Waiting for the Perfect Days, Galerie Barbara Thumm, Berlin (2011), The Answer with No Question, Faye Fleming / Arquebuse, Geneva (2009). Expoziții de grup (selecție): Scènes Roumaines, Espace Culturel Louis Vuitton, Paris (2013), Nightfall, Modem Centrul de Artă Modernă şi Contemporană, Debreţin (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Mücsarnok/Kunsthalle, Budapesta (2012), Man, Myth and the Machine, Erika Deak Gallery, Budapesta (2011), Staging the Grey, a 4-a ediție a Bienalei de la Praga (2009), The Artist and his Suporters. Romanian Art Today, Tajan, Paris (2008).

36

Simon Cantemir Hauși (b. 1976) lives and works in Cluj, Romania. Selected solo exhibitions: New Works, Galerie Barbara Thumm, Berlin (2014), What Do You See?, Galerie Barbara Thumm, Berlin (2013), Waiting for the Perfect Days, Galerie Barbara Thumm, Berlin (2011), The Answer with No Question, Faye Fleming / Arquebuse, Geneva (2009). Selected group exhibitions: Scènes Roumaines, Espace Culturel Louis Vuitton, Paris (2013), Nightfall, Modem Centre for Modern and Contemporary Arts, Debrecen (2012), European Travellers – Art from Cluj Today, Mücsarnok/Kunsthalle, Budapest (2012), Man, Myth and the Machine, Erika Deak Gallery, Budapest (2011), Staging the Grey, Prague Biennale 4, Prague (2009), The Artist and his Suporters. Romanian Art Today, Tajan, Paris (2008).

Swim in Organized Place, 2009, oil on canvas 100 × 120 cm (M. P.) Found, 2008, oil on wood panel 20 × 30 cm (M. P.) Untitled, 2010, oil on canvas, 100 × 70,5 cm (R. B.)

37

István Lászlό István Lászlό consideră că rolul cel mai important al operei de artă e puterea sa de a remodela înţelegerea noastră a istoriei, a lumii contemporane şi a relaţiei noastre cu ea. Opera sa ia forma unor obiecte, fotografii şi filme video, prezentate adesea cu un umor negru ce izvorăşte din istoria personală a artistului, umbrită de amintiri ale trecutului comunist în care a crescut în România anilor 1980 şi de experienţele perioadei de tranziţie din anii 1980 şi 1990. Lumea oamenilor renumiţi: din film, muzică, sport, politică e caracterizată de diluarea individualităţii. Opera lui István Lászlό abordează în mod frecvent chestiuni legate de identitatea culturală şi cea personală. Raportul său cu mass-media mondială începând cu anii 1990, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi alţii din generaţia sa, introducerea bruscă a mass-media cu precădere occidentale şi globale a lăsat urme adânci în personalitatea sa.

Tratând adesea imaginile găsite pe internet ca obiecte găsite, el le manipulează pentru a le remodela înţelesul şi mesajul.

István László believes that the most important role of the artwork is its power to reshape our understanding of history, the contemporary world and most importantly our relationship to it. His work takes the form of objects, photographs and video, often presented with black humor that sources back to the artist’s background, shadowed with the memories of the communist regime in which he grew up in, in 80’s Romania and the experiences of the 80’s and 90’s transit period.In our world saturated by the mass media, one’s identity blurs in with the global construct of the person. The world of celebrities: film, music, sport stars, politicians is characterized by a dilution of individuality. Istvan Laszlo’s work frequently deals with the questions of cultural and personal identity. His relationship with the global media starting as late as early 90’s, like for so many others of his generation, the sudden introduction of mainly Western and global media left deep marks on his personality. Often treating internet found images as found objects, he manipulates them in order to reshape their meaning and message.

István László (n. 1981) trăiește și lucrează la Dublin.

Expoziții personale (selecție): Find and Replace, B5 studio, Târgu Mureș (2010), Preset Adjustments II, Meessen De Clercq, Bruxells (2010), Preset Adjustments, Plan B, Berlin (2009). Expoziții de grup (selecție): European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapesta (2012), ’A Gathering’, Macedonian Museum of Contemporary Art in Thessaloniki (2012), Salonul de vară, Plan B, Cluj (2012), I know three colours on earth, Nassauischer Kunstverein, Wiesbaden (2010), Portraits of the Artists as Young Artists, Galeria Andreiana Mihail, București (2009), Berlin Show 1, Plan B, Berlin (2008).

38

István László (n. 1981) lives and works in Dublin. Selected solo exhibitions: Find and Replace, B5 studio, Târgu Mureș (2010), Preset Adjustments II, Meessen De Clercq, Bruxells (2010), Preset Adjustments, Plan B, Berlin (2009).

Selected group exhibitions: European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapest (2012), ’A Gathering’, Macedonian Museum of Contemporary Art in Thessaloniki (2012), Salonul de vară, Plan B, Cluj (2012), I know three colours on earth, Nassauischer Kunstverein, Wiesbaden (2010), Portraits of the Artists as Young Artists, Andreiana Mihail Gallery, Bucharest (2009), Berlin Show 1, Plan B, Berlin (2008).

Revolution 1989 (detail), 2008-2009, 30 stamps, 22 Ă— 32 cm (M. P.)

39

Maxim Liulca Picturile lui Maxim Liulca sunt ancorate adânc în concretul vieții. Artistul acoperă nonșalant suprafețe largi, folosind culori pure și totuși sofisticate, creând hărți ale vieții. Cu abilitatea călăuzei lui Tarkovski, el descompune pânza în suprafețe vii, unde o geometrie cromatică identifică motive care depășesc inspirația folclorică. Este desigur aceeași scoarță oltenească, țolul aruncat sub căruță în arșița amiezii, dar aceasta devine tot mai mult pretext pentru identificarea semnelor vieții: flori, credințe, superstiții. O geometrie jucăușă, uneori alertă alteori rigidă, printre care identificăm semne ale morții, albul tăcut, griuri de plumb. Încă ceva: dimensiunile pânzelor te fac să îl vezi pe Maxim intervenind inteligent într-o solemnitate hieratică. (T. A.) Maxim Liulca’s paintings are deeply rooted in the concreteness of life. The artist covers large surfaces nonchalantly, with pure yet sophisticated colours, creating maps of life. With the dexterity of a stalker, Maxim Liulca shares the canvas in vivid areas where a chromatic geometry identifies motifs that are no longer that traditional. Of course it’s the same wall rug from Oltenia, the domestic symbol, it’s the old carpet set under the horse carriage for the afternoon nap, but this becomes more and more of a pretext to identify motifs that stand for life: flowers, beliefs, superstitions. A geometry that is sometimes playful and alert, sometimes rigid, on which you can see falling the signs of death, white silences, lead greys. And something else: the paintings’ dimensions make you see Maxim intelligently intervening in a hieratic solemnity. colors of life are cancelled in a nuclear sarcophagus – lead and cement. It’s the end of universe. (T. A.) Maxim Liulca (n. 1987) trăiește și lucrează la Cluj.

Expoziții personale: Bloom, SpazioA Pistoia (2014), Paintings, BARIL, Cluj (2013), Bright Little Things, Strabag Kunstforum, Viena. Expoziții de grup (selecție): A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle, Varșovia (2014), Pushing Jesus, Larm Gallery, Copenhaga (2013), Strabag Art Award, Strabag Kunstforum, Viena (2012), Dry and Wet Paintings, Crown Gallery, Bruxelles (2011), Police the police, Bienala Tinerilor Artiști București (2010).

40

Maxim Liulca (n. 1987) lives and works in Cluj, Romania.

Solo exhibitions: Bloom, SpazioA Pistoia (2014), Paintings, BARIL, Cluj (2013), Bright Little Things, Strabag Kunstforum, Vienna. Selected group exhibitions: A few grams of Red, Yellow, Blue, Center for Contemporary Art Ujazdowski Castle, Warsaw (2014), Pushing Jesus, Larm Gallery, Copenhagen (2013), Strabag Art Award, Strabag Kunstforum, Vienna (2012), Dry and Wet Paintings, Crown Gallery, Brussels (2011), Police the Police, Young Artists Biennial, Bucharest (2010).

Untitled, 2013, oil on canvas, 200 Ă— 160 cm (R. B.)

41

Victor Man Victor Man e inspirat deopotrivă de antic şi de modern. În munca sa, artistul se concentrează pe dezvoltarea unei iconografii autonome, în care referinţele literare abundente se întâlnesc cu propria biografie. Literatura şi istoria artei, memoria colectivă şi experienţa personală sunt elemente împletite de artist într-o poveste nonliniară, în care distincţiile dintre prezent şi trecut, ficţiune, imaginaţie şi realitate sînt abolite. Aceste puncte de referinţă care se suprapun trec prin toate lucrările sale, în care fuziunea dintre sex, figurile androgine şi, mai general, incertitudinea fizionomiei şi a aspectului formează o temă recurentă, care întăreşte imaginea unei identităţi în perpetuă mişcare şi sugerează cît de bogată şi de misterioasă poate fi esenţa lucrurilor dincolo de aparenţa lor. Simultan atemporale şi vizionare, picturile sale rezistă interpretărilor facile şi sugerează, mai degrabă, o diversitate de posibilităţi de recunoaştere, amintire şi privire.

Victor Man is equally inspired by the ancient and the modern. In his work he concentrates on the development of an autonomous iconography in which frequent literary references intermingle with his own biography. Literature and art history, collective memory and personal experience are the elements woven together by the artist into a non-linear story where distinctions between present and past, fiction, imagination, and reality are abolished. These overlapping of points of reference run throughout all his works, where the fusion of gender, androgyny, or, more generally, the uncertainty of physiognomy and appearance form a recurrent theme that strengthens the image of an identity in perpetual movement and suggests how rich and mysterious the essence of things can be beyond their appearance. At once timeless and visionary, his paintings resist easy interpretation, but rather suggest alternative possibilities of recognition, remembrance, and seeing.

42

Victor Man (n. 1974) trăieşte şi lucrează la Berlin. În 2014 a fost numit „Artistul anului” de Deutsche Bank Kunsthalle Berlin; expoziţia sa personală Zephir, prezentată la Deutsche Bank Kunsthalle, va fi itinerată la Galeria Naţională de Artă Zacheta din Varşovia şi la Haus der Kunst din München. Expoziții personale (selecție): In un altro aprile, Villa Medici, Roma (2013), Musée d’Art Moderne Grand-Duc Jean, Luxemburg (2012), If Mind Were All There Was, Hayward Gallery, Londra (2009) Victor Man, Gladstone Gallery, New York (2009) Victor Man, Museum Boijmans van Beuningen, Rotterdam (2009), On Relative Loneliness, GAMeC, Bergamo (2008), Attebasile, Ikon Gallery, Birmingham (2008). Expoziții de grup (selecție): Six Lines of Flight. Shifting Geographies in Contemporary Art, Museum of Modern Art (MOMA) San Francisco (2012), La Triennale. Intense Proximity, Palais de Tokyo, Paris (2012), The Painting, the Drawing and Other Objects and Situations (with Dan Perjovschi), Kunsthalle Lingen (2011); Reframing, CCA Andratx / Mallorca (2009); Whose (His)story, Kunstverein Hamburg (2008); Back to Black, Kestner Gesellschaft Hannover (2008), Bienala de la Busan (2008), Low Budget Monuments, Pavilionul României la Bienala de la Veneţia, ediţia a 52-a (2007).

Victor Man (b. 1974) lives and works in Berlin. In 2014 he was named “Artist of the Year” by Deutsche Bank KunstHalle Berlin; his solo exhibition Zephir presented at the Deutsche Bank KunstHalle will travel to Zacheta National Gallery of Art Warsaw and Haus der Kunst Munich. Selected solo exhibitions: In un altro aprile, Villa Medici, Rome (2013), Musée d’Art Moderne Grand-Duc Jean, Luxembourg (2012), If Mind Were All There Was, Hayward Gallery, London (2009) Victor Man, Gladstone Gallery, New York (2009) Victor Man, Museum Boijmans van Beuningen, Rotterdam (2009), On Relative Loneliness, GAMeC, Bergamo (2008), Attebasile, Ikon Gallery, Birmingham (2008). Selected group exhibitions: Six Lines of Flight. Shifting Geographies in Contemporary Art, Museum of Modern Art (MOMA) San Francisco (2012), La Triennale. Intense Proximity, Palais de Tokyo, Paris (2012), The Painting, the Drawing and Other Objects and Situations (with Dan Perjovschi), Kunsthalle Lingen (2011); Reframing, CCA Andratx/Mallorca (2009); Whose (His) story, Kunstverein Hamburg (2008); Back to Black, Kestner Gesellschaft Hannover (2008), Busan Biennial (2008), Low Budget Monuments, the Romanian Pavilion at the 52nd Venice Biennale (2007).

Lumânarul, 2010-2011, oil on canvas, 65 × 50 cm and oil on canvas on wood, 35 × 25 cm (O. Ș.)

Target, 2005, oil on canvas on wood, 25 × 30 cm (O. Ș.)

43

44

Problema xxx, 2012, oil on canvas, 40 × 35 cm, oil on canvas on wood, 27 × 18 cm and drawing, 46 × 37 cm (O. Ș.)

45

46

Untitled (Black Canopies), 2006, 3 parts, 75 × 96 cm, oil on canvas, acrylic on plastic, two sheets, 42 × 29,5 cm each (M. P.) Landscape, 2003, oil on canvas, 30 × 39 cm (M. P.) Landscape 2, 2003, oil on canvas, 30,5 × 38,5 cm (M. P.) Untitled, 2007, funerary ceramics, variable dimensions (M. P.)

47

Alex Mirutziu Copil teribil al generației sale, Alex Mirutziu și-a dinamitat intrarea în lumea artei prin performanceuri frenetice, imposibil de încadrat într-o definiție unitară. Inspirate de lecturi filosofice mai degrabă decât de arta vizuală, lucrările sale sunt intens provocatoare și erudite.

Artistul a creat un grup cu un hiper-obiect (mai precis cu el însuși la 29 de ani) deseori preferând să opereze din interiorul acestei identități colective – Artistul și El Însuși la 29 de Ani. Mirutziu manipulează resurse de imagine precum Google Maps și YouTube, împingându-și cercetarea multilaterală chiar mai departe, înspre Internetul Lucrurilor, tehnologia high-end, (post)limbaj, și dincolo de ele.

An enfant terrible of his generation, Alex Mirutziu dynamited his way into the art world with frantic performances, resistant to monolithic definitions. Informed by philosophical readings rather than visual art, his work is intensely provocative and erudite.

The artist made a group with a hyper-object (namely with himself at 29) often operating throughout this collective identity – The Artist and Himself at 29. Mirutziu manipulates image-rich resources like Google Maps and YouTube, pushing his multifaceted research even further, into the Internet of Things, high-end technology, (post)language, and beyond.

Alex Mirutziu (n. 1981) trăiește și lucrează la Sibiu.Expoziții personale (selecție): Each thought’s an instant ruin with a new disease, Galeria Sabot, Cluj (2013), What is the reality of never?, Lucie Fontaine Studio, IASPIS, Stockholm (2012), Time’s Own Insult, The Glass Factory, Emmaboda (2011), Pending Works and Scotopolitic Object, Rüdiger Schöttle Gallery, München (2011), Spending time in relation to usage (artist invitat Răzvan Sădean), Barbara Seiler Gallery, Zürich (2011). Expoziții de grup (selecție): A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle, Varșovia (2014), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle Budapesta (2012); Rearview Mirror, The Power Plant, Toronto / Art Gallery of Alberta, Edmonton (2011 / 2012).

48

Alex Mirutziu (b. 1981) lives and works in Sibiu, Romania.

Selected solo exhibitions: Each thought’s an instant ruin with a new disease, Sabot Gallery, Cluj (2013), What is the reality of never?, Lucie Fontaine Studio, IASPIS, Stockholm (2012), Time’s Own Insult, The Glass Factory, Emmaboda (2011), Pending Works and Scotopolitic object, Rüdiger Schöttle Gallery, Munich (2011), Spending time in relation to usage (invited artist Răzvan Sădean), Barbara Seiler Gallery, Zürich (2011). Selected group exhibitions: A few grams of Red, Yellow, Blue, Center for Contemporary Art Ujazdowski Castle, Warsaw (2014), European Travellers – Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle Budapest (2012); Rearview Mirror, The Power Plant, Toronto / Art Gallery of Alberta, Edmonton (2011 / 2012).

Life Mask of the Artist and Himself at 29, 2011, glass, 20 × 14 × 10 cm (part of a series of 6 distinct masks) (O. Ş.)

Unforgotten If Unpunished, 2010, lambda print, 25 × 25 cm (R. B.) Architecture for Page Turn, 2013, white A4 sheets of paper, lead objects, variable dimensions (part of a series of 3 distinct installations) (O. Ş.)

49

Ciprian Mureşan

Practica lui Ciprian Mureşan interoghează în mod constant diversele feluri în care istoria marchează prezentul şi mecanismele prin care ideologia se inserează în societatea de azi. Referinţele sistematice la trecut, la narațiunile istoriei artei occidentale și la simbolurile impuse de marketing imaginarului colectiv vizează filtrarea critică a experiențelor postcomunismului în România și înțelegerea realității prin prisma structurilor de putere de care unoeri nu suntem conștienți.

Ciprian Mureşan’s practice constantly questions the various ways in which history marks the present and the mechanisms through which ideology inserts in society. The systematic references to the past, the Western art, historical narratives, and the symbols imposed by marketing in the collective imagery target the critical filter of postcommunist experiences in Romania and the understanding of reality through power structures that we are not always aware of.

Choose..., 2005, DVD PAL, 41 seconds (M. P.) Leap into the Void, After Three Seconds, 2004, photography, variable dimensions (M. P.)

50

Ciprian Mureșan (n. 1977) trăiește și lucrează la Cluj; din 2005, este redactor al revistei IDEA artă + societate. În 2014 a fost profesor invitat la Hochschule für Bildende Künste Braunschweig. Expoziții personale (selecție): Recycled Playground, Contemporary Art Gallery, Vancouver (2013), All that work for nothing! That’s what I try to do all the time!, Plan B, Berlin (2013), Tate Modern, Londra (2012, cu Anna Molska), Centre d’art contemporaine, Geneva (2012), FRAC ChampagneArdenne (2011), Neuer Berliner Kunstverein, Berlin (2010). Expoziții de grup (selecție): Six Lines of Flight.

Shifting Geographies in Contemporary Art, Museum of Modern Art (MOMA) San Francisco (2012), Image To Be Projected Until It Vanishes, MUSEION, Bolzano (2011), Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’ex-Europe de l’Est, Centre Pompidou Paris (2010), Bienala de la Sydney (2010), The Seductiveness of the Interval, Pavilionul României la Bienala de la Veneţia, ediţia a 53-a (2009), Morality Act III: And the moral of the story is..., Witte de With Center for Contemporary Art, Rotterdam (2009), The Generational: Younger Than Jesus, New Museum, New York (2009).

Ciprian Mureşan (b.1977) lives and works in Cluj, Romania; from 2005 editor of IDEA art + society magazine. In 2014 he was guest professor at Hochschule für Bildende Künste Braunschweig. Selected solo exhibitions: Recycled Playground, Contemporary Art Gallery, Vancouver (2013), All that work for nothing!

That’s what I try to do all the time!, Plan B, Berlin (2013), Tate Modern, London (2012, cu Anna Molska), Centre d’art contemporaine, Geneva (2012), FRAC ChampagneArdenne (2011), Neuer Berliner Kunstverein, Berlin (2010). Selected group exhibitions: Six Lines of Flight.

Shifting Geographies in Contemporary Art, Museum of Modern Art (MOMA) San Francisco (2012), Image To Be Projected Until It Vanishes, MUSEION, Bolzano (2011), Les Promesses du passé. Une histoire discontinue de l’art dans l’ex-Europe de l’Est, Centre Pompidou Paris (2010), Bienala de la Sydney (2010), The Seductiveness of the Interval, the Romanian Pavilion, the 53rd Venice Biennale (2009), Morality Act III: And the moral of the story is..., Witte de With Center for Contemporary Art, Rotterdam (2009), The Generational: Younger Than Jesus, New Museum, New York (2009).

51

52

Expulsion from Paradise, 2007, series of 20 drawings, 42 × 29,7 each (O. Ș.)

Un Chien Andalou, 2004, series of 15 drawings, storyboard for a 3D animation, 21 × 29,7 cm each (M. P.)

53

Vlad Olariu Arta lui Olariu arată – şi este – proaspătă, inteligentă şi nostimă; lucrările sale sunt aproape întotdeauna exerciţii de ironie difuză, îndreptate blând şi subtil împotriva culturilor contemporane, a privitorului şi uneori împotriva artistului însuşi. Majoritatea obiectelor sale posedă un aspect prietenos, atrăgător. Plăcute într-un fel nemijlocit şi nesofisticat, ele sunt, de fapt, invitaţii la reflecţie adresate spectatorului, după primele zâmbete pe care le-ar putea provoca temele circumscrise de lucrări. Astfel, arta sa nu e neapărat critică, ci mai degrabă animată de şi cerând reflecţie şi curiozitate. [...] Semantica e întoarsă cu capul în jos din cauza materialelor neobişnuite pe care le foloseşte artistul. În traducerea sa, betonul celular autoclavizat (BCA) înlocuieşte materialul plastic original utilizat pentru construirea „jucăriilor” sale. Sculpturile accentuează şarmul tactil şi vizual al unor asemenea materiale banale şi, prin asta, semnificaţia lor e încă o dată îmbogăţită, sau complicată, de statutul acestui material. BCA e un material de construcţii destul de universal, cel puţin în România zilelor noastre. Trebuie ţinut minte şi că unele dintre cele mai urîte, cele mai hidoase operele arhitecturale şi urbane ale ultimului deceniu sînt făcute, literalmente, din BCA. (B. I.) Olariu’s art looks –and is– fresh, smart and funny; his works are almost always exercises in diffuse irony, gently and subtly directed toward contemporary culture(s), the viewer and sometimes the artist himself. Most of his objects posses a friendly, appealing look. They are pleasurable in an immediate and unsophisticated manner but still they are really invitations addressed to the spectator to reflect, after indulging herself or himself in smiling, upon the topics they circumscribe. Thus, his art is not necessarily critical, but rather driven by and requiring reflection and inquisitiveness. [...] Semantics are turned upside down because of the unusual material the artist is using. In his rendering, autoclaved cellular concrete (ACC) is replacing the original plastic as constructive material of his “toys”. The sculptures emphasis the tactile and visual charm of such a commonplace material and at the same time their meaning is once again enriched, or complicated, by the status of this material. ACC is something of a universal construction material, at least in nowadays Romania. One should also have in mind that some of the ugliest, of the most hideous architectural and urban works of the last decade in this country are literally made of it. (B. I.) Vlad Olariu (n. 1983) trăiește și lucrează la Cluj şi Berlin.

Expoziții personale (selecție): The Obdurate Object and the Idiot Cousin (împreună cu Tim Woolner), Jecza Gallery, Timișoara (2013), Falling out of Time, Mie Lefever Gallery, Ghent (2012), Memory of a Memory, Galeria Laika, Cluj (2010), Deep, Babush Gallery, Berlin (2009), Innocence, Mie Lefever Gallery, Ghent, 2009. Expoziții de grup (selecție): FRESH AIR 2013, Quenington (2013), Monumental, Jecza Gallery, Timișoara (2012), Play, Academia di Romania, Institutul Cultural Român, Roma (2010).

54

Vlad Olariu (b. 1983) lives and works in Cluj and Berlin.

Selected solo exhibitions: The Obdurate Object and the Idiot Cousin (with Tim Woolner), Jecza Gallery, Timișoara (2013), Falling out of Time, Mie Lefever Gallery, Ghent (2012), Memory of a Memory, Laika Gallery, Cluj (2010), Deep, Babush Gallery, Berlin (2009), Innocence, Mie Lefever Gallery, Ghent, 2009. Selected group exhibitions: FRESH AIR 2013, Quenington (2013), Monumental, Jecza Gallery, Timișoara (2012), Play, Academia di Romania, Romanian Cultural Institute, Roma (2010).

Untitled (lift truck), 2009, ACC, 32,8 × 46,7 × 17,8 cm (R. B.) Untitled (wheel loader), 2009, ACC, 25,4 × 43,8 × 19,5 cm (R. B.)

55

Cristi Pogăcean Cristi Pogăcean plasează prezentul într-o perspectivă istorică, obţinînd astfel o unealtă prin care realitatea nemijlocită devine inteligibilă. Pogăcean este un artist inteligent şi nonconformist care utilizează locurile comune ale istoriei şi artei contemporane, pe care le reîmprospătează în mod cinic, le rejoacă şi le pune la lucru, sau le forţează să se confrunte unele cu altele, negociind capacitatea lor de a înlocui gândirea. (M. M) Cristi Pogăcean places the present into historical perspective, as a comprehensive tool for the immediate reality. Pogacean is an intelligent and non-conformist artist who makes use of the clichés of history and contemporary art, which he updates cynically, enacts and puts them to work, or forces them to confront each other, negotiating their capacity to replace thinking. (M. M.) Cristi Pogăcean (n. 1980) trăieşte şi lucrează la Târgu Mureş. Expoziții personale (selecție): Plan B, Berlin (2013), Andreiana Mihail Gallery, București (2012). Expoziții de grup (selecție): Hotspot Cluj – New Romanian Art, Muzeul de Artă Modernă Arken, Copenhaga (2013), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapesta (2012), Berlin Show #2, Plan B, Berlin (2010), 2nd Biennial Art Sector Katowice (2009), Low Budget Monuments, Pavilionul României la Bienala de la Veneţia, a 52-a ediţie (2007), Cluj Connection, Haunch of Venison, Zürich (2006), Dada East? The Romanians of Cabaret Voltaire, Cabaret Voltaire, Zürich (2006).

56

Cristi Pogăcean (b. 1980) lives and works in Târgu Mureş, Romania. Selected solo exhibitions: Plan B, Berlin (2013), Andreiana Mihail Gallery, Bucharest (2012). Selected group exhibitions: Hotspot Cluj – New Romanian Art, Arken Museum of Modern Art, Copenhagen (2013), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/ Kunsthalle, Budapest (2012), Berlin Show #2, Plan B, Berlin (2010), 2nd Biennial Art Sector Katowice (2009); Low Budget Monuments, the Romanian Pavilion, the 52nd Venice Biennale (2007), Cluj Connection, Haunch of Venison, Zürich (2006), Dada East? The Romanians of Cabaret Voltaire, Cabaret Voltaire, Zürich (2006).

The Abduction from the Seraglio, 2006, woolen manufactured carpet, 110 × 160 cm (M. P.) 2544, 2006, video, 5 minutes (M. P.) Breaking Heart, 2004–2005, medallion made of gold, variable dimensions (M. P.) Caranime, 2002, video, 8 seconds (M. P.) Lead, 2006, cast lead, 16 × 27,5 × 30 cm (M. P.)

57

Victor Răcătău Picturile lui Victor Răcătău, subtile și discrete, se dezvăluie treptat privitorului. Artistul își îndreaptă atenția spre ceea ce e adesea ignorat sau nu e considerat important în era consumerismului și a preocupării pentru satisfacerea imediată a simțurilor. Pentru Răcătău, un fapt mărunt devine obiect de mirare, ce trebuie explorat și prețuit. Cu sensibilitate, mânuind încet și chibzuit culoarea, el surprinde urma unei linii pe nisip sau înaintarea aproape imperceptibilă a melcului pe scoarța bătută de vreme a unui copac. În fața acestor reprezentări migăloase, privitorul este încurajat să revadă natura prin ochiul artistului, amintindu-și plăcerea de a atinge nisipul ud sau de a trece cu mâna peste coaja aspră a unui copac. Sunt intervenții aproape invizibile, dar vii, care reușesc, în felul lor, să se opună unei lumi în continuă mișcare. (J. N.) Subtle and understated, Victor Răcătău’s paintings reveal themselves slowly to the viewer. The artist turns his attentions to that which is often over-looked or considered unremarkable in our age of mass consumer- ism and preoccupation with immediate sensory fulfilment. To Răcătău, the small action becomes an object of wonder to be explored and treasured. With sensitivity and a slow and deliberate handling of paint he records the trace of a line in the sand or the almost imperceptible progress of a snail’s journey along a tree’s weathered bark. Faced with these beautifully rendered but painstaking portrayals of small moments, the viewer is encouraged to pause and look afresh at nature through the artist’s eyes, remembering the pleasure of pushing a finger into wet sand or of running a palm across the roughened skin of a tree; almost invisible yet poignant interventions that succeed, in their small way, at providing a form of resistance against a fast-paced world. (J. N.) Victor Răcătău (n.1967) trăiește și lucrează la Sibiu.

Expoziții (selecție): Above the Abyss, Galeria Ivan, București (solo, 2008), Staging the Grey, a 4-a ediție a Bienalei de la Praga (2009), Strategies for Concealing, C Space Gallery, Beijing (2008), Locked In, Casino de Luxembourg – Forum d’Art Contemporain, Luxemburg (2008).

58

Victor Răcătău (b.1967) lives and works in Sibiu. Selected exhibitions: Above the Abyss, Ivan Gallery, Bucharest (solo, 2008), Staging the Grey, Prague Biennale 4 (2009), Strategies for Concealing, C Space Gallery, Beijing (2008), Locked In, Casino de Luxembourg – Forum d’Art Contemporain, Luxemburg (2008).

Salvation 1 (Sand Traces), 2009, oil on canvas mounted on wood board, 13 × 33,3 cm (M. P.) Butterflies, Flower and Abyss, 2006, oil on canvas, 24 × 18 cm (M. P.) Salvation 2 (On the Tree), oil on canvas mounted on wood board, 14 × 13,9 cm (M. P.)

59

Cristian Rusu Lucrările lui Cristian Rusu sunt o cercetare a spațiului. Folosindu-se de tehnici care includ desenul, fotografia, videoul, instalația și asociind viziunile utopice cu ideile de spațiu și arhitectură, artistul reflectează asupra interacțiunii dintre estetică, sensibilitate și ideologie.

Cristian Rusu‘s work is a research of the space. Using various techniques including drawing, photography, video, installation and by mixing utopian visions with concepts of space and architecture, he is questioning the interaction between aesthetics, sensitivity and ideology.

Cristian Rusu (n. 1972) trăieşte şi lucrează la Cluj.

Artist vizual şi scenograf, predă la Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj. Expoziții personale (selecție): Fear Itself, Plan B, Cluj (2009), Space Itself, Plan B, Berlin (2009), Pavillon Tyrol, Künstlerhaus Büchsenhausen, Innsbruck (2007).

Expoziții de grup (selecție): A few grams of Red, Yellow, Blue, Centrul de Artă Contemporană Ujazdowski Castle, Varșovia (2014), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle Budapesta (2012), Romanian Cultural Resolution, Spinnerei Leipzig (2010).

Cristian Rusu (b. 1972) lives and works in Cluj, Romania.

Visual artist and stage designer, he teaches at the Theater and Television Faculty of ”Babeş-Bolyai” University in Cluj. Selected solo exhibitions: Fear Itself, Plan B, Cluj (2009), Space Itself, Plan B, Berlin (2009), Pavillon Tyrol, Künstlerhaus Büchsenhausen, Innsbruck (2007). Selected group exhibitions: A few grams of Red, Yellow, Blue, Center for Contemporary Art Ujazdowski Castle, Warsaw (2014), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/ Kunsthalle Budapest (2012), Romanian Cultural Resolution, Spinnerei Leipzig (2010).

Pavillon Tyrol, 2007, concrete object, H 50 cm, photography, 38 × 50 cm (M. P.)

60

61

Șerban Savu Pânzele executate cu măiestrie ale pictorului figurativ Şerban Savu surprind existenţa cotidiană românească, personaje la muncă sau în timpul lor liber. Trăsăturile feţelor sunt tratate într-un mod generic, identităţile individuale ale protagoniştilor lui Savu rămânând ambigue. Interioarele prezintă oameni care nu ştiu că sunt priviţi, absorbiţi în lumea lor, văzuţi ca printr-o sticlă şi prinşi în compoziţii dominate de trăsături arhitecturale. Peisajele rurale exterioare reprezintă adesea siluete solitare, izolate şi copleşite. Rezultatul e un şir de „instantanee” pătrunzătoare, observaţionale, care redau într-o manieră oblică psyche-ul românului „obişnuit”, cînd ţara trece printr-o perioadă de schimbare politică şi creştere economică. (J. N.) Figurative painter Şerban Savu’s skillfully rendered canvases capture the daily existence of contemporary Romanians at work and leisure. Savu treats his protagonists’ facial characteristics in a generic manner, causing their individual identities to remain elusive. Interior scenes depict people unaware of our gaze and absorbed in their own worlds, viewed through glass and embedded in compositions governed by architectural features. Exterior rural landscapes often portray solitary figures in the middle-distance, isolated and overwhelmed. The result is a series of poignant, observational “snapshots” that obliquely reveal the psyche of the “ordinary” Romanian as the country experiences political change and economic growth. (J. N.) Șerban Savu (n. 1978) trăieşte şi lucrează la Cluj.

Expoziții personale (selecție): Daily Practice for the End of the World, Plan B, Berlin (2012), Under the Radar, PM Gallery and House, Londra (2011), Close to Nature, David Nolan Gallery, New York (2011). Expoziții de grup (selecție): Scènes Roumaines, Espace Louis Vuitton, Paris (2013), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Muzeul de Artă Modernă Arken, Copenhaga (2013), Nightfall, Modem Centrul de Artă Modernă şi Contemporană, Debreţin (2012), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapesta (2012), XS – Recent Small-Scale Painting, Knoxville Museum of Art (2008), Expanded Painting 2, Bienala de la Praga 3 (2007).

62

Șerban Savu (b. 1978) lives and works in Cluj, Romania.

Selected solo exhibitions: Daily Practice for the End of the World, Plan B, Berlin (2012), Under the Radar, PM Gallery and House, Londra (2011), Close to Nature, David Nolan Gallery, New York (2011). Selected group exhibitions: Scènes Roumaines, Espace Louis Vuitton, Paris (2013), Hotspot Cluj – New Romanian Art, Arken Museum of Modern Art, Copenhagen (2013), Nightfall, Modem Centre for Modern and Contemporary Arts, Debrecen (2012), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapest (2012), XS – Recent Small-Scale Painting, Knoxville Museum of Art (2008), Expanded Painting 2, Prague Biennial 3 (2007).

Picnic, 2006, oil on canvas, 20 × 30 cm (M. P.) Parking, 2008, oil on canvas, 63 × 100 cm (M. P.)

63

64

Granini, 2012, oil on canvas, 144 × 190 cm (M. P.) Maybe Not, 2006, oil on canvas, 40 × 50 cm (M. P.) Manăștur Bridge 1, 2007, oil on canvas, 27 × 40 cm (M. P.)

65

Mircea Suciu Cu paleta lor redusă și adesea sumbră, suprafețe plane și un imaginar îndrăzneț, lucrările lui Mircea Suciu se joacă în arenele reclamei și a propagandei. Fără orice alte detalii străine, lucrările prezintă adeseori figuri singuratice, într-un colț, ghemuite incomod sau ascunzîndu-și fața de teamă sau de rușine. Temele abordate sunt pedeapsa și exilul – impuse fie de alții, fie de sine, este greu de stabilit.

Această ambiguitate, întrebarea cine este responsabil pentru ce se întâmplă cu subiectul (dacă este vorba de altcineva, această persoană nu este dezvăluită, jucând scenariul de coșmar al Fratelui cel Mare; dacă agonia subiectului este autoimpusă, atunci imaginarul devine expresia unei angoase existențiale), îl induce în eroare pe spectator, provocând o experiență tulburătoare. Tablourile lui Suciu par să arate cu un deget acuzator: poate privind subiectul, spectatorul însuși consolidează statu-quoul prizonierului/victimei, care este mereu inspectată fără să-și poată vedea gardianul/agresorul. Pe de altă parte, spectatorul poate fi un simplu martor al unei paranoia a celor care se simt separați și în contradicție cu ceea ce îi înconjoară. (J. N.) With their tight, often sombre palettes, flat surfaces and bold imagery, Mircea Suciu’s paintings play into the arenas of advertising and propaganda. Stripped of any extraneous details the works often feature lone figures situated in a corner, crouching uncomfortably or hiding their faces in fear or shame. The subject matter tackles the themes of punishment and exile – whether imposed by another, or self perpetrated, it is difficult to ascertain. This ambiguity, the question of whom is calling the subject to account (if it is another, he or she is never revealed, thus at times playing into the nightmare of the big brother scenario, if the anguish experienced by the subject is self-imposed, the imagery becomes expressive of a kind of existential angst), wrong foots the viewer and makes for a disquieting experience. There is an accusatory finger that Suciu’s paintings seem to be wagging: perhaps by viewing the subject, the viewer too is reinforcing the status quo of the prisoner/victim who is always open to scrutiny, but never able to look upon his jailer or abuser. Alternatively, the viewer might simply be witness to the paranoia of individuals who feel separate from and at odds with all else around them. (J. N.) Mircea Suciu (n. 1978) trăiește și lucrează la Cluj.

Expoziții personale (selecție): Black Milk, AEROPLASTICS contemporary, Bruxelles (2012), The Fall, SLAG Gallery, New York City (2009), How Deep the Rabbit Hole Goes, SLAG Gallery, New York City (2008). Expoziții de grup (selecție): This Side of Paradise, Sotheby S|2, Londra (2014), Scènes Roumaines, Espace Louis Vuitton Paris, Paris (2013), Nightfall - Noi tendințe în pictura figurativă, Galerie Rudolfinum, Praga (2013), Between the Lines, All Visual Arts, Londra (2013), Sex, Money and Power, Maison Particulière Art Center, Bruxelles (2013), Metamorphosis: The Transformation of Being, All Visual Arts, London (2012), Nightfall - Noi tendințe în pictura figurativă, MODEM Centrul de Artă Modernă și Contemporană, Debreţin (2012), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle Budapesta (2012), Colecţia Mircea Pinte – I, Muzeul de Artă Cluj (2010), Staging the Grey, a 4-a ediție a Bienalei de la Praga (2009).

66

Mircea Suciu (b. 1978) lives and works in Cluj, Romania.

Selected solo exhibitions: Black Milk, AEROPLASTICS contemporary, Brussels (2012), The Fall, SLAG Gallery, New York City (2009), How Deep the Rabbit Hole Goes, SLAG Gallery, New York City (2008). Selected group exhibitions: This Side of Paradise, Sotheby S|2, London (2014), Scènes Roumaines, Espace Louis Vuitton Paris, Paris (2013), Nightfall - New tendencies in figurative painting, Galerie Rudolfinum, Prague (2013), Between the Lines, All Visual Arts, London (2013), Sex, Money and Power, Maison Particulière Art Center, Brussels (2013), Metamorphosis: The Transformation of Being, All Visual Arts, London (2012), Nightfall - New tendencies in figurative painting, MODEM Centre for Modern and Contemporary Arts, Debrecen (2012), European Travellers: Art from Cluj Today, Műcsarnok/Kunsthalle, Budapest (2012), Mircea Pinte Collection– I, Art Museum Cluj (2010), Staging the Grey, Prague Biennale 4, Prague (2009).

Eternity, 2013, oil, monoprint, linen, 60 Ă— 83 cm (O. Č˜.)

67

68

Study (Girl in Green), 2008, oil on canvas, 110 × 120 cm (M. P.) Take a Bow, 2007, oil on canvas, 150 × 139 cm (R. B.)

69

Supernova Parte din expoziția Artă pentru mase (Studio Protokoll, Cluj, 2004), alături de lichidul pentru curățat geamuri – vitrine de muzeu ori ferestre către ce va să vină – de la aceeași marcă, proiectul Supernova Cola poate fi privit ca un manifest pentru generația artistică a anilor 2000: răspunsul ei la furorul liberalismului românesc și capacitatea ei, atunci, de a-și imagina viitorul. (M. M.) Part of the exhibition Art for the Masses (Studio Protokoll, Cluj, 2004), next to the cleaning liquid for glass – museum display cases or windows towards what will come – from the same brand, Supernova Cola can be regarded today as a manifesto for the artistic generation of the year 2000: its answer to the furor of Romanian liberalism and its capacity, then, to imagine the future. (M. M.) Supernova, grup inițiat în 2002 la Cluj de István László, Ciprian Mureșan și Cristi Pogăcean, activ pînă în 2004. Expozițiile personale și de grup includ: Art for the Masses, Studio Protokoll, Cluj (2004), Art for the Masses, Muzeul Brukenthal, Sibiu (2004), Bienala de la Paris (2004), Docufiction, Universitatea de Arhitectură, București (2004), Re:Location 2, Cluj / Linz și Re:Location 4, Luxemburg (2003), Inflexible Clash, Institutul de Artă Contemporană, Dunaújváros (2003), Couleur locale, Galeria din Cetate, Târgu Mureș (2002), Super Us / Supernova, Casa Matei, Cluj (2002), Intervenție în galeria Ataș, Cluj (2002), Supernova, Centrul Cultural Sindan, Cluj (2002), American Erection, Casa Tranzit, Cluj (2002).

Art for the Masses, 2004, mass product, life size (M. P.)

70

Supernova, artistic group founded in 2002 in Cluj by István László, Ciprian Mureșan and Cristi Pogăcean, active until 2004. Solo and group exhibitions include: Art for the Masses, Studio Protokoll, Cluj (2004), Art for the Masses, Brukenthal Museum, Sibiu (2004), Biennale de Paris (2004), Docufiction, University of Arhitecture, Bucharest (2004), Re:Location 2, Cluj / Linz and Re:Location 4, Luxembourg (2003), Inflexible Clash, Institute of Contemporary Art, Dunaújváros (2003), Couleur locale, Fortress Gallery, Târgu Mureș (2002), Super Us / Supernova, Casa Matei, Cluj (2002), Intervention in Ataș Gallery, Cluj (2002), Supernova, Sindan Cultural Center, Cluj (2002), American Erection, Casa Tranzit, Cluj (2002).

71

Gabriela Vanga Trăsătura poate cea mai frapantă a operei Gabrielei Vanga e curajul ei în a ridica probleme care nu sunt deloc la modă; mai mult, ea face asta pe un ton care nu evită ori reduce gravitatea acestor chestiuni şi prin nişte operaţii situate foarte des la limita simbolicului, un dispozitiv stilistic cu care arta recentă întreţine un raport profund ambivalent. Viaţă, educaţie, moarte, contururile şi neliniştea subiectivităţii contemporane – văzută ca prada agonizantă a nenumărate antagonisme – sunt recuperate ca „imagini dintr-un film infinit” (cum afirmase o expoziţie mai veche), ca stop-cadre dintr-o continuă proiecţie a unei societăţi care se tîrăşte către destinarea sa colectivă.

Perhaps the most striking feature of Gabriela Vanga’s work is its temerity in addressing concerns that could not be more unfashionable; furthermore, she does this on a tone that does not eschew or downplay the gravity of these questions, and via operations that very often verge on the symbolic, a stylistic device with which recent art has a profoundly ambivalent relationship. Life, education, death, the contours and unrest of contemporary subjectivity – construed as the agonic prey of so many antagonisms – are recuperated as “stills from an infinite movie” (as an older exhibition title stated), as freeze-frames from a continuous projection of society trudging towards its collective destination.

72

Gabriela Vanga (n. 1977) trăiește și lucrează la Paris.

Expoziții personale (selecție): One thousand words, Plan B, Berlin (2010), Still from an infinite movie, Dvir Gallery, Tel Aviv (2007), Every word I tell you keeps me alive, Plan B, Cluj (2006). Expoziții de grup (selecție): Lichtzwang, Dvir Gallery, Tel Aviv (2009), Une monde sans mesures, Oscar Niemeyer de Brasilia, Ajaccio, Corse (2009), BERLIN SHOW #1, Plan B, Berlin (2008), Une monde sans mesures, MAC de Sao Paulo (2008), Unreliable Witness, Tramway Glasgow (2008), The Art of Failure, Kunsthaus Baselland (2007), Across the Trees, David Nolan Gallery, New York (2007), Fairytale, Tirana Institute of Contemporary Art (2007), Cluj Connection, Haunch of Venison, Zürich (2006); Message Personnel, Galerie Yvon Lambert, Paris (2006).

Gabriela Vanga (b. 1977) lives and works in Paris. Selected solo exhibitions: One thousand words, Plan B, Berlin (2010), Still from an infinite movie, Dvir Gallery, Tel Aviv (2007), Every word I tell you keeps me alive, Plan B, Cluj (2006). Selected group exhibitions: Lichtzwang, Dvir Gallery, Tel Aviv (2009), Une monde sans mesures, Oscar Niemeyer de Brasilia, Ajaccio, Corse (2009), BERLIN SHOW #1, Plan B, Berlin (2008), Une monde sans mesures, MAC de Sao Paulo (2008), Unreliable Witness, Tramway Glasgow (2008), The Art of Failure, Kunsthaus Baselland (2007), Across the Trees, David Nolan Gallery, New York (2007), Fairytale, Tirana Institute of Contemporary Art (2007), Cluj Connection, Haunch of Venison, Zürich (2006); Message Personnel, Galerie Yvon Lambert, Paris (2006).

PAVEL, 2006, glass, white sand, life size (M. P.) Lightbox, 2007, photography, 37 × 53,7 cm (M. P.)

73

Organizatori / Organizers: Răzvan Bănescu, Mircea Pinte, Ovidiu Șandor, Fundaţia Plan B Designul spațiului / Space design: Andreescu & Gaivoronschi, Ovidiu Șandor Instalare / Setup: Cătălin Ilie, Mihai Pop, Daria D. Pervain Editori / Publishers: Ovidiu Șandor, Mihai Pop Redactori / Copy editing: Diana Marincu, Alexandru Polgár Traduceri / Translations: Alexandru Polgár și autorii / and the authors Corectură / Proofreading: Diana Marincu, Alexandru Polgár Design grafic / Graphic Design: Eugen Coșorean Texte de / Texts by: artiștii și galeriile lor / the artists and their galleries, Tiberiu Adelman (T. A.), Maria Rus Bojan (M. R. B.), Bogdan Iacob (B. I.), Mihnea Mircan (M. M.), Jane Neal (J. N.).

Fotografii / Photographs: artiștii și galeriile lor / the artists and their galleries, Feleki István, Feleki Szabolcs, Rosta József.

Tipar / Printing: IDEA Design & Print Cluj Această broșură a fost realizată cu ocazia expoziției Prin ochiul colecționarului.

Generația 2000 din Cluj în trei colecții românești.

The Office, Cluj, 12 – 21 septembrie 2014 Published on the occasion of the exhibition Through the Collector’s Eye. Works of the Generation 2000 from Cluj in Three Romanian Collections.

The Office, Cluj, 12 – 21 September 2014 Cu sprijinul / With the kind support of: Banca Transilvania, National Instruments, Corporate Office Solutions, Zavini, Melbo, Agasi.

Mulţumiri / Acknowledgements: Mircea Cantor, Radu Comșa, Cosmin Costinaș, Deutsche Bank Kunsthalle, Adrian Ghenie, Andrei Jecza, Mihnea Mircan, Timotei Nădășan, Jane Neal, Sorin Neamțu, Magda Radu, Șerban Savu, Claudiu Șugar.

Galerii / Galleries: Blain|Southern, London; François Ghebaly Gallery, Los Angeles pentru / for Marius Bercea Zorzini Gallery, Bucharest pentru / for Dan Beudean SABOT, Cluj; Gaudel de Stampa, Paris pentru / for Mihuţ Boşcu Kafchin MAGAZZINO, Rome; Dvir Gallery, Tel Aviv; Yvon Lambert Gallery, Paris pentru / for Mircea Cantor Jecza Gallery, Timișoara pentru / for Radu Cioca SABOT, Cluj pentru / for Radu Comşa Galeria Anca Poterașu, Bucharest; LARM Gallery, Copenhagen pentru / for Oana Fărcaş Plan B, Cluj / Berlin; PACE, New York, London; Galerie Judin, Berlin; TIM VAN LAERE Gallery, Antwerp; Mihai Nicodim Gallery, Los Angeles pentru / for Adrian Ghenie Galerie Barbara Thumm, Berlin pentru / for Simon Cantemir Hauşi Plan B, Cluj / Berlin pentru / for Istvan Laszlo BARIL, Cluj; SpazioA, Pistoia pentru / for Maxim Liulca Plan B, Cluj / Berlin; Gladstone Gallery, New York / Brussels; Galerie Neu, Berlin; BLUM & POE, Los Angeles; ZERO, Milan pentru / for Victor Man SABOT, Cluj; Rüdiger Schöttle Gallery, München pentru / for Alex Mirutziu Plan B, Cluj / Berlin; Wilkinson, London; Mihai Nicodim Gallery, Los Angeles; Andreiana Mihail Gallery, Bucharest; David Nolan, New York; Galerie Hussenot, Paris pentru / for Ciprian Mureşan Jecza Gallery, Timișoara pentru / for Vlad Olariu Plan B, Cluj / Berlin; Andreiana Mihail Gallery, Bucharest pentru / for Cristi Pogăcean C Space Gallery, Beijing pentru / for Victor Răcătău Plan B, Cluj / Berlin pentru / for Cristian Rusu Plan B, Cluj / Berlin; Mihai Nicodim Gallery, Los Angeles; David Nolan, New York; Galerie Hussenot, Paris pentru / for Șerban Savu Zeno X Galery, Antwerp pentru / for Mircea Suciu Plan B, Cluj / Berlin pentru / for Gabriela Vanga

The Office Corp A, etajul 2 / Building A, 2nd floor B-dul. 21 Decembrie 1989, nr. 75 / No. 75, 21 Decembrie 1989 Blvd.

Cluj-Napoca www.theofficecluj.ro

74

75

76