Costel Nicolau................................................................***....................................................................... 9
Trupul tău a-nceput să cânte Sărutul meu a-nflorit flori mari de fiori pe Arborele Vietii, si trupul tău a-nceput să cânte flori mari de fiori. Atingându-ti genunchii cu genunchii aproape nu mă mai dori. Lunile tale mi-au atins fruntea si-atâta lumină mi-au lăcrimat ochii si soarele tău aproape eclipsat încă-mi topea Babe-Dochii. La mine-n palat gust dulce de lemn verde tu nu mă mai pierde din nou în Siberii de gheată! E-atâta viată în tine întreagă si tu cea mai dragă. Să-mi fii! Zi-mi că esti!