Page 1

Abdicトビi...


TUmult...


Costel Nicolau

TUmult


NICOLAU COSTEL Născut în loc.Fălciu, jud.Vaslui la 10 august 1975. Studii: 1989 – 1993 liceul 1993 – 1995 Fac.Jurnalism (c.zi) – Univ.,,M.Kogălniceanu, - Iasi 1995 – 1999 Fac.St.Politice (c.zi) – Univ.Al.I.Cuza – Iasi 2001 – 2003 SMMSFT – Pitesti 2008 – 2011 Fac.Psihologie (c.zi) - Univ.Ecologică – Bucuresti În prezent cadru militar în activitate în municipiul Bârlad


CUPRINS Si culoare, si alb, si lumină.................................................5 Stiu pentru mâine................................................................ 6 Adio Asteptare! Adio!......................................................... 7 Când.....................................................................................8 Trupul tău a-nceput să cânte.................................................9 TUmult...............................................................................10 Mi-e de tine!.......................................................................11 De urare, nu de ură!............................................................12 Ce cauti în viată, mă?!........................................................13 Dor, durere, dorintă............................................................14 Tu.......................................................................................15 Anatomică flacară..............................................................16 Răstignire...........................................................................18 Înviere............................................................................... 19 Nostalgie............................................................................20 Dor.....................................................................................21 De-a Baba-oarba.................................................................22 Noiembrie..........................................................................24 Noapte de noiembrie..........................................................25 Împărtim aceeasi celulă......................................................26 ,,Cel mai iubit dintre pământeni,,.......................................27 Uneori te sculptez...............................................................28 Bună dimineata, Zoridezi!..................................................29

A tine..........................................................................30 Mi-e de tine! (2).........................................................31 Împreună....................................................................32 Insomnie....................................................................34 Naivitate verde spre albastru......................................35 Un tot întreg................................................................36


Regenerare.........................................................................37 ,,Nike,,...............................................................................41 Marină...............................................................................42 Ardere...............................................................................44 Plouă cu prieteni (după E.Jebeleanu)........................,,.,,...45 De viată, de dragoste, de moarte.............................,,,.,.....46 Să nu uiti niciodată..................................................,,.,,.....47 Clipă.................................................................................49 Chemare............................................................................50 Mi-e de-mi este, de-nu-știu...............................................51 Altfei................................................................................ 52 Ploaia................................................................................53 Aproape a plouat..............................................................54 Hai de-a creanga...............................................................55 Vesnicie............................................................................56 Amintire din dorintă.........................................................58 Simplu: te iubesc..............................................................59 Acolo, atunci.....................................................................64 Dragostea măr...................................................................65 Să nu uiti niciodată............................................................66 Geometrică........................................................................67


ABDICĂRI Revolută...............................................................................69 Alfabetică.............................................................................70 Propunere.............................................................................72 Iubesc doar locul..................................................................74 Fă asa cum numai tu stii.......................................................76 Fariseilor acestia...................................................................77 Mult, prea.............................................................................78 Sancta simplicitas.................................................................79 Cănd tăcerile-s cuvinte..........................................................80 Metamorfoză.........................................................................81 Dor.Pietre..............................................................................82 ,,Iar adevărul ne va face liberi,,.............................................83 Cu privire la strigătul când taci.............................................84 M-am născut întrebare..........................................................86 Pfiii!se făcea că-s om............................................................88 Zbor frânt..............................................................................90 Ce frumos scrii uneori..........................................................91 A fost odată...........................................................................92 Nous miserables....................................................................93 Arta de-a nu învinge..............................................................94 Rugăciune..............................................................................95 Băga-mi-as............................................................................97 Naiv toamna..........................................................................98 Zadarnic..............................................................................100 De (venire)...........................................................................101


Costel Nicolau..............................................***.....................................................................5

Si culoare, si alb, si lumină Din ochiul stâng îmi cad brumele lui noiembrie peste ani. În ochiul drept, drept înainte îmi vin noianuri de zăpezi peste nefericiri. Din tine ca dintr-o dimineată, lumină. Prea multă culoare acum pentru prea-multul alb ce va să vină! Prea multă lumină! Prea culoare, prea alb, prea lumină! Prea fericire de care să mă tem si o prea-moarte de care să nu-mi pese! O urmă, o turmă, o umbră: pădure, zăpadă, lumină!


TUmult........................................................................***....................................................................... 6

Stiu pentru mâine Nimeni ca mine nu cunoaste mai mult amarele câmpii ce se întind în tine, si naltii munti cu stânci acre ce ti-au crescut peste sâni, si toate pădurile de pelin si cucută ce-i acoperă. Râurile toate de lacrimi care curg prin tine eu le stiu ca un bătrân pescar ce-a pescuit prin ele, si vastele tale oceane de fiere pe care plutesc în deriva arce cu Noe le stiu. Nimeni nu le stie ma bine ca mine, si mai stiu că ziua de verde e-aproape! Priveste înaltul si loveste lumina cu ochii! De-acolo vin eu cu ramul de măslin sa-ti vestesc despre mâine!


Costel Nicolau...............................................................***................................................................. 7

Adio Asteptare! Adio! Eu m-am născut din soare si mirare, Din dragoste atunci când m-am născut M-a luat o doică, doamna Asteptare Si asteptare-a scris pe al meu lut. Si m-am durat până la miez de viată În bezna groasă-a numelui ce-l port Din vise-ntunecate si ridul de pe fată Azi Asteptare nu-ti mai sunt consort Zală cu zală, rupte pe vecie Tu alb mi-ai împletit un scut Si-o rază de lumină purpurie Mi-ai copt a cărămidă fostul lut.


TUmult........................................................................***...................................................................... 8

Când... Când ne verde primăvara S-o lasi să ne clorofile, Să-nmugurească comoara Trifoiul cu patru file! Când ne-nfloare-n inimi soare Să-l lasi să lumine veri Să ne ciresim în mare Să ne mirosim a meri. Când ne îngalbenă toamna Să n-o lasi să ne îmbrume Să ne cocorim în zare Nu în moarte să ne-nhume! Când ne alb târzia iarnă Să n-o lasi să ne-ntroiene Să ne oameni-de-zăpadă, Să ne omături prin vene! Când se lasă noaptea-n inimi Să lasi luna să ne lune, Să ne ziuă zorii-zilei, Anotimpuri ne-mpreune!


Costel Nicolau................................................................***....................................................................... 9

Trupul tău a-nceput să cânte Sărutul meu a-nflorit flori mari de fiori pe Arborele Vietii, si trupul tău a-nceput să cânte flori mari de fiori. Atingându-ti genunchii cu genunchii aproape nu mă mai dori. Lunile tale mi-au atins fruntea si-atâta lumină mi-au lăcrimat ochii si soarele tău aproape eclipsat încă-mi topea Babe-Dochii. La mine-n palat gust dulce de lemn verde tu nu mă mai pierde din nou în Siberii de gheată! E-atâta viată în tine întreagă si tu cea mai dragă. Să-mi fii! Zi-mi că esti!


TUmult........................................................................***...................................................................10

TUmult... Stiai de la-nceputul zidit că am trăit infinit zbucium ca acel bucium ce sună cu jale. Încă mai doare boala aceasta de altruism iremediabilă, interminabil truism, si viata aceasta bătaie a baie de sânge si plânge ca în turle o limbă de clopot, cât ropot, ding-dang, numai noi Ying si Yang. Amăgire, călire la jar, atât de bizar, că incă mai sunt inimă...


Costel Nicolau..............................................................***.......................................................................11

Mi-e de tine! Mi-e mereu de tine toată Si mereu mai abitir Cand dorinta-i abnegată Elixirul e-n delir! Verde flacără si vie Mică strugură si coaptă Mă-mbăt de vită-de-vie Mi-e de tine când se-nnoaptă! Mi-e de tine-n ceasul serii Si îmi sunt de tine tot Tu-n aroma adierii Eu bezmetic în merlot. Mi-e de tine,-adulterină Timpul tot si spatiu-ntreg Când spre zori mi se lumină Poame dă-mi ca să culeg! Nu te las abandonată Nici când toamna brumură Mi-e mereu de tine toată Mică coaptă strugură!


TUmult........................................................................***....................................................................... 12

De urare, nu de ură! Seara-si cheamă noaptea-n lună si îti cânt de drag în strună, amăgirea asta tristă: noapte bună! Poate că nu dormi si doare. Surmenajul ne doboare, prin topitele ghetare Dorul zboare! A trecut noaptea, si ceata a luat locul la lună, De-mi zici bună dimineata, chiar e bună!


Costel Nicolau...............................................................***....................................................................... 13

Ce cauti în viată, mă?! După mai bine de o treime de veac n-am învătat să te las pradă haitelor de desertăciuni, iubire! Am tot bătut zilnic, săptămânal, lunar, în zadar, la portile întelepciunii. Si anual făceam câte un bilant. De fiecare dată (dar absolut de fiecare dată) avea acelasi rezultat scris cu majuscule, bold cu rosu exact ca la condamnati: încă iubeste! si bilantul uneori mai striga la mine: - Mă, ce să mai cauti în viată, mă, dacă te vei opri să fii ceea ce te-ai născut să fii, paznicul iubirii de nimicnicii?! Si eu, de fiecare dată (dar absolut de fiecare dată) ridicam neputincios din umerii cocosati de o inimă, ridicol de mare!


TUmult........................................................................***....................................................................... 14

Dor, durere, dorinta... Întreagă tu si toate ale tale contribuie la edificarea mea zilnică, la extaz. Trupul tău în unghere mă dibuie dorinta de tine mă sculptează-n obraz. Mii de săruturi se infiripă în panică între gurile noastre nesătioase.Si port un pojar floarea de magmă vulcanică pe care stă luna, fluture cap-de-mort. Cânt aici un vers să-l auzi pretutindenea. În cadentă la-ntrebări viitoare raspund. Si sunt flacără, tunetul, grindina; astăzi sunt ploaia, tu pământul fecund. Sărut mereu voluptos copacul prea viu, mă preling ca un sânge cu buzele pe genunchi. Aproape pe dinafară nu ma mai stiu, palma-mi palpită copace pe trunchi! Ca verigi atârnate de glezne simt lunile si mă ridic, dilatându-mi fruntea în vis. Iată-mi silabele, timp nestirbit!Du-mi-le pentru tine, cea pentru care le-am scris!


Costel Nicolau ..............................................................***....................................................................... 15

TU ,,printre saruturi voi scrie cand zorii adie pe coapsa ta dreapta o soapta...,, Acum nu ma mai tem de sfarsituri... Te-am regăsit minunata tot ca odată arzândă, aripă de flutură, fluturandă pe frunza de artar de pe steagul care până mai ieri credeam că te răpise pe vecie Tu cea mai vie flacăra-a lumilor...


TUmult........................................................................***....................................................................... 16

Anatomică flacară ,, peste saruturi am scris in noaptea din vis peste coapsa ta stanga o flacara lunga...,, Mâna cu soare-n raspantii mi s-a prelins peste piept ca o roua proaspata in dimineti de vara virgine Trezire... Prin vene îmi curgi vulcanică ca o magmă. Am muscat mărul genunchiului stang. Ingenunchiat, flacari imi ard ochii, si fruntea nascatoare de febre si-a luminat incretirea spre rasarituri de zambete.


Costel Nicolau ..........................................................***....................................................................... 17

Buze prelinse peste muntii de sani urmandu-si curgerea catre sesuri aduc turme intregi de furnici catre varfuri de degete. Inima ding-dang de incendii vesteste! Cutia toracica abia-i mai rezista, si aerul fierbe-n plamani ca o torta. Mainile vraiste – crengi in rugaciune peste Copac. Cutremur de doruri pe umerii lati pe nici o scara masura. Roiuri de fluturi pe floarea de plex necunoscute goluri adanci, si plinuri de fericire.


TUmult........................................................................***....................................................................... 18

Răstignire ,,Peste săruturi am scris când zorii demult s-au tot dus Peste umărul stâng o scrisoare Iubirea mea mare!,, Când luna apune la nasteri de zori La tine-abia vine în pat să se culce Mâini împletite, împletiri de fiori Înfrângeri de buze, săruturi de dulce. În brate am leagan, asterne-te toată Oceanu-a secat între lumile noastre Pătratul cu tine devine o roată Si visele negre, albastre. Buzele noastre, gladiatori în arene O luptă cu sânge prelins pe la colturi Focul din trupuri si lava din vene Ne bat pe o cruce în bolturi.


Costel Nicolau ..............................................................***....................................................................... 19

Înviere Adormim ca-ntr-o grădină cu greieri Doar cri-cri fără gri pe la creier. Arome de regina a noptii si iasomie luna-n chindie, ne-mbie la viată alintă, alintată, alinteată... Sudura de piept-omoplat Copacul cât palma de lat freamată ca-ntr-o bătaie de vânturi triluri si cânturi din trupuri se-aud cântăm noi în nud tarantella. Eu sunt acela pe care îl simti scrâsnirea din dinti, înclestare, strângere, stoarcere citrică clipa e ciclică, noptile toate cu tine să zbor doar îmi vine la marginea visului, Invierea mea minunata Nostalgie a Paradisului!


TUmult........................................................................***....................................................................... 20

Nostalgie ,, mai scriu cu durere de iarna pe umarul drept un sarut cand norii afara doar cearna dorinta si dorul durut ,, M-am îmbrăcat cu tine peste suflet Si esti în fiecare centimetru un fior Atingerea de tine ca un umblet De fierbere si foc animator. Iubita mea care iti spun povesti Cu zâne si cu printti, si cu de toate Când vântul îmi aduce zăpezile-n feresti Adormi tu alintată si departe. Te simt prezentă în orisice ungher Din depărtare si atat de-aproape Când pleci spre vise eu rămân stingher C-o picatură cristalină între pleoape. Si-mi pierd privirea aiurind spre piscuri Te văd parcă venind prin vântul călător Si stiu că în a ochilor mei discuri Esti doar părerea vesnicului dor.


Costel Nicolau .........................................................***....................................................................... 21

Dor ,,Cam la o palmă mai jos de sânul stâng După amprentele de buze care-au ars Am scris cu patimă acolo ca să sting Săruturile care-au mers pe tine pas cu pas,, Aicea totul seamană cu tine Sau poate eu asemănări iti caut Flori de ninsoare, mari diamantine, Suavi mesteceni - melodii de flaut. Brazii înalti coplesiti de nea Par crini enormi acoperiti de floareCu dorul meu de pretutindenea Te caut ca o plantă suitoare. În sarpele de fum ce suie lin Făptura ta subtire se mlădie Vântul de nord în fulgii care vin Te spulberă, te-adoarme si te-nvie. Sunt eu si tu,si-aducerile-aminte În toate care sunt doar tu te vezi Si inima cu dorul ei fierbinte Topeste-n jur imensele zăpezi.


TUmult...................................................................***.......................................................................22

De-a Baba-oarba... ,,Cam la o palmă de sânul drept mai jos Am scris cu dor, cu aprigă ardoare Cuvintele din suflet ce cu rost S-au asezat pe trup c-o sărutare!,, Văd si eu, desi-s legat la ochi. La tine e o dezordine desăvârsită. (asa mi-ai spus si tu!) Peste tot stau împrăstiate firimituri de lumină adevărată. Prin unghere stau adunate grămezi de liniste si de bucurie. Cel mai mult însă, aruncate peste tot în jur sunt mormane mari de fericire de pe când încercai timid să le aduni pe făras si să le arunci la gunoi. (probabil ai uitat sau poate ai mai sperat încă...) Eu nici nu mai stiu unde sunt! Mă caut de-a baba-oarba cu degetele întinse pe trupul tău... Nu mă găsesc niciodată desi mă simt totdeauna acolo.


Costel Nicolau..........................................................***....................................................................... 23

Ratez căutându-mă, lovindu-mă mă împiedic de pace. Alteori mă împiedic căutând, de lumina, si cad peste toată fericirea împrăstiată prin tine si tu nu mă mai lasi să mă mai găsesc!


TUmult........................................................................***....................................................................... 24

Noiembrie Stoluri de păsări vinetii ard în apusul din zare Stoluri de păsări nomade dispar taiate de raze ca spade si peste păduri brunul noiembrie cade. Ma dor de dor toate pădurile copacii întregi s-au culcat în sicrie, si frunzele toate beteală de nuntă târzie. Mă doare brumat floarea de catină care în vânturi se pleacă, se clatină. În plânsul noiembrie lasă-mă singur eu de mine să râd si să o iau la palme pe patimă. Mă dor grozav lupii albi, imaculatii canini care au fost nu demult ascutiti, când lupii mor de dor de mioare de liniste!


Costel Nicolau ............................................................***.......................................................................25

Noapte de noiembrie Ce noapte erotică la apus. Muntii si-au trecut o jumătate de noapte unul altuia luna. Am rămas pironit ,rătăcit într-acolo ca o pasăre ce-si caută cuibul pe maluri de mare. Mă afund fără zale în sabia vântului ce mă taie adânc din rănile pieptului răni îmi mănânc cu foame de fiare. Si tinerii mesteceni, jos in cimitir Vestesc pe coaja trunchiului o brumă Sângerate flori de trandafir Îmbratisează mortii de sub humă. Înlătitlor pasi le mai lacrimă rouă Diminetilor din iarbă. Călăul noiembrie seceră. Promoroaca cea oarbă ucide păduri, si visări, si crizanteme Atâta frig de amintiri si anateme.


TUmult........................................................................***.....................................................................26

Împărtim aceeasi celulă Suntem doar niste condamnati feroce. Ni s-au alocat câte un gardian de bonetă si n-avem dreptul la telefoane ori mesaje, la scrisori sau cadouri. Tie ti s-a alocat doar umilinta de-a primi flori o data la cateva luni, însă fără drept de plimbări prin curte. (Cred că din cauză că suntem cu grad ridicat de risc!) Pe tine te mai lasă sa fumezi, pe mine mă opreste un ulcer. N-am mai băut cafea de ani buni dar aseară am băut în mintea mea toată cafeaua din lume împreuna cu tine si-a durat aproape o eternitate. Când am trecut pe lângă moarte, i-am facut cu mâna hlizind si era atâta fericire în acel doliu aromat din ibric si tu îmi citeai în cească si-n palmă, si eu scrijeleam în peretii celulei,si tu îmi citeai mai departe cu strălucire în ochi: Vom fi liberi! Promit! si eu te credeam pe cuvânt... Eh!Îti mai amintesti când eram liberi? cât să fie de-atunci? trebuie să fi trecut ceva vieti, să se fi dus dracului câteva imperii de-atunci... Eh!... Eu să stii că nu mă mai tem! acum sunt amic cu gardianul meu, si uneori cred că mă place. Si oricum nu mă tem pentru că noi împărtim aceeasi celulă...


Costel Nicolau .............................................................***......................................................................27

,,Cel mai iubit dintre pământeni...,, ,,Cu degetele scriu făcute toc Pe sânul stâng cu drag si bucurie Si te trezesc cu marele meu foc Un foc cum n-a mai fost în galaxie!,, Asa, holbati-vă zei! Cu hulpave guri de cavouri pedepsiti-mă! Ei si ce dacă urlati la mine cu foc?! pe-al meu suflet mă jur că n-am să mă joc! Răstigniti-mă ! si-am să-mi fac sângele pânză de păianjen pentru cuvintele voastre muste. Sunteti jalnici! Un biet muritor si un gând vă poate bate c-un rând... Încă nu stiti de ce?! Atunci vă spun un secret! Pentru că sunt cel mai iubit de pe pământ!


TUmult........................................................................***......................................................................28

Uneori te sculptez Cu buzele-ti sculptez toate formele de pe trup. Albul marmorei tale vibrează sub sărut, prinde viată si te cutremuri sub dăltile degetelor minune-alintată-alinteată Ca o Afrodită a timpului viu de pe tărâmul verdelui crud mă readuci din tenebre, din moarte înviu si focul tău nud îl simt în vertebre.


Costel Nicolau ............................................................***....................................................................... 29

Bună dimineata, Zoridezi! Ia zorii! De astăzi sunt ai tăi şi niciodată ai altcuiva de-acum. Am învâtat că palma ta încape linistită si veselă în palma mea. Deci stai cu mine dimineaţa şi îngăduie-mi o bucurie albă de jur împrejurul tău. Zâmbesc zâmbetului tău absolut. Îmi musc... Îti musc, si muşcă-ţi buza de jos. Îmbracă-te în suflet si fă-te apoi comodă în al meu. Îti spun bună dimineaţa si desenez cuvintele cu perfecţiunea unui orb cu inima în mii de locuri prin tine săltând la sunete si gânduri nemaivăzute. Si-n simplitatea aceasta venusiană lasă-mă să mă pierd! Bună dimineata, Zoridezi!


TUmult........................................................................***......................................................................30

A tine ,,Îti scriu ca-ntotdeauna dimineata Acum pe sânul drept aceste roze Si tremur si mă ia cu acetoze Si-mi curge a iubire toată viata,, M-am împotobit cu tine si-s brad de sărbători, si-s acum cel mai semet în fata oricărei furtuni. Deserturile toate din mine îsi pierd nisipul la zâmbetul tău devenind oaze. Păsesc în oglindă fără retineri si miros proaspăt a tine si a libertate . Respir atât de curat aerul de sub fluturii copacului tău, si eu însumi copac, te-am strigat dintr-o fostă viată - groapă a marianelor. M-ai scos din adâncuri si m-ai acoperit cu frunzele tale pline de rouă într-un miracol de verde crud si de alb-pur la care să se-nchine muritorii de rând candelă cu flacără purpurie.


Costel Nicolau ................................................................***................................................................31

Mi-e de tine! (2) Mi-e de tine-n miezul vietii Mi-e de tine-n plină iarnă Mi-e mereu când cerul toarnă Mi-e trezirea diminetii! Mi-e de tine, mi-e totuna, Mi-e totuna, mi-e mai multe Mi-e de tine cât un munte Mi-e mereu să fim întruna. Mi-e de tine-asa mi-a fost Mi-e de Tu-Copacul verde Mi-e de tine - nu mă pierde Mi-e de tine fără post.


TUmult........................................................................***......................................................................32

Împreună Peste o duzină de ani am stat în mormântul acesta umblător si doar călător prin tenebrele vremilor plătitor anatemelor. La glezne cucute si mărăcini împreunare cu rădăcini... Plecarea de-atunci, ca o voce, ca o poruncă: ,,- Mori, dragul meu! Tu născut din cuvânt vei cunoaste doar gust de pământ cât timpul va toarce. mă voi întoarce!,, Cu dintii înclestati în vesnicii stiam că vii si c-ai să fii Lumina lumii cum n-a fost cum nimeni nu mai stie pe de rost. Iartă păcatul de îndoială uneori în sperantă punând în balantă iubirea! Mă bucur acum cu Învierea-n fată m-ai pus în fasă ca pe un prunc.


Costel Nicolau .............................................................***......................................................................33

Bratele ne caută până la contuzie fibrele, oasele s-au unit până la confuzie si sângele poartă de la o inimă la alta dorul, dorinta, înalta minune că suntem! Oriunde întind un brat, te ating si simt cum mă ning peste tine, si descopăr cu degetele sfintele buze si calc pe obuze pline de împreună.


TUmult........................................................................***......................................................................34

Insomnie ,, Mă pierd plăcut în bună-dimineată Când te sărut si-ti scriu pe dreptul umăr si simt be buze gustul de dulceată si nu mai vreau să stiu acestor ore număr,, Eu te priveam ore-n sir până când privirile mele rodeau muguri proaspeti, si mă electrizam tremurând în ochii tăi trezindu-mă din anost când infloreau mugurii la zâmbetul tău. Si mă îmbătam strasnic până la decădere privindu-te, adulmecându-te ca un câine de vânatoare vânatul. Si mă sfârseam intr-o sfârseală plăcută de final de întuneric, si nu mă mai regăseam în nici un ungher nemaiavând nici un loc cât de mic de tine întreagă.


Costel Nicolau .............................................................***.......................................................................35

Esti peste tot. Oriunde întorc capul oriunde arunc o privire, mă primesti în bratele tale si e liniste, e lumină si multă sărbătoare si miroase proaspăt a tine, si a magie. Când asez capul a sfârsit de ziuă pe pernă golul acela se umple de tine si-ti musc din coate ca din fructe prea coapte, si circuli prin mine ca un sânge în clocot cât ropot... Si ca o ironie mă mai certi uneori pentru toată acestă interminabilă si minunată insomnie.


TUmult........................................................................***......................................................................36

Naivitate verde spre albastru Doar tu stii să mă vezi sub haina albă În care anii si-au depus încet omătul Asa ai fost si vei rămâne totul Purtarea-n suflet - aurul în salbă. Îti curg ca ploaia verde în fereastră O curgere prezentă din vechime Al tău voi fi mereu în întregime Minunea mea cea verde si albastră. Acum sunt tot albastru si sunt verde Esti cerul meu, eu bradul cel semet Oricâtă iarnă, n-o să mai înghet Când din privire iar nu te-oi mai pierde. Te-ating cu vârfurile peste nori Si-mi râd din rădăcină-a mele seve Si-am renuntat la bucuriile de greve Când mă hrănesti lumină cu-ai tăi sori. Mă-nclin usor când treci să mă mai vezi Si-n crengi am zâmbete de prunc În tine, cerule îmi vine să m-arunc La tine în albastru să m-asezi!


Costel Nicolau ............................................................***.......................................................................37

Un tot întreg Eşti totul meu. linistea de ascet, sărutul albinei de floare, când esti un trecut, si eşti un prezent, si-un tot care culmea, nu doare! când sunt dinăuntru prea gol mă umpli cu-n zâmbet prea mare pe inimă. Când sunt umilit mă premiezi cu mine cel adevărat si mă ridici acolo pe stâncile tale semete! Când desluşesc aerul pe care-l respiri, stiu destul că a FI e puţin si-n inelul din iris îmi esti întotdeauna lumină. Taina prea-multului de pace ca o icoană la care se-nchină bătrânii călugări în colţul acela de univers pe care-l sfintesti cu tine întreagă. Câte nu sunt în clipocirea privirii tale, Sunshine...


TUmult........................................................................***.......................................................................38

Cum să nu te iubesc?! Te iubesc cât pământul îmbrăcat în alb cu zăpezi umede si bogate. Te iubesc cu floarea sufletului legat la brâu cu verigheta zilelor mele! Dar cel mai sigur este că Te iubesc pentru că Te iubesc!


Costel Nicolau ............................................................***....................................................................... 39

Regenerare Aproape mă rostogolisem din prezent ca o mobilă veche scăpată pe scări. Mi-am intrat adânc în inimă si mi-am spus: sunt mai puternic de-atât! Rostogolirea era pentru a cădea în picioare. În picioarele tale, în picioarele mele, în picioarele pământului, în picioarle galaxiilor... Toată rostogolirea aceasta la o sută optzeci de grade, apoi la trei sute saizeci, îmi aminteste intantaneu că putem împreună să ne respirăm si-n cea mai îndepărtată andromedă. Am învătat să înotăm în ochii destinului zâmbind, făcând gesturi, uneori mari, alteori luminoase înflorind hălcile mari de clipe în toate florile lumilor.


TUmult........................................................................***.......................................................................40

Apa fără umbră a normelor, însângerată, e-aproape să ne verse într-o bulboană sumbră. Ei si?! În pieptul meu de tigru si-n ochii mei de soim voi lua în derâdere acest act. Zâmbeste iubito! În fond nu mai poate trece mai mult de-o vesnicie, maxim două si vom fi!


Costel Nicolau ...........................................................***......................................................................41

,,Nike,, Eu ti-am cântat prin timpuri elefantii Si-am înviat savanele pe rând Si-am dus pe umeri pentru toti atlantii Si vise, si dureri , si doar sperând. Pe toti rămasi în viu i-am asezat Pe moarte am legat de fildes crucea lor Si veacuri de-asteptări am răzbunat Al trompelor doinit la abator. Te-am dat ca soare nou peste savană Si nor cu ploaie caldă eu te-am dat. Braconierilor mereu le-ai fost capcană În timpul siluit si viul abuzat.


TUmult........................................................................***.......................................................................42

Marină Sunt căpitanul unei corăbii de curcubee sărut de maree pe buzele tale. Călătoresc nesfârsit la asfintit spre zborul cocorilor, pe mierea galbenă de pe coapsă. Suntem sinapsă. Ti-au crescut vele în aripi, mi-au crescut năvoade în brate, si prind în ate a trupului pesti. Tu mă plutesti, mă-nvăluiesti în talazuri într-o eternitate de tremur si mă cutremur si-n ploaia tropicală a pielii ne cresc camelii.


Costel Nicolau ............................................................***.......................................................................43

Delfinii sânilor se zbenguie-n valuri, n-avem finaluri. Adie vânt respirat. La-nceput mai cărunt apoi viu colorat. Si-n încordarea aceasta ca o geneză secunda-i obeză, minutul e lat.


TUmult........................................................................***......................................................................44

Ardere ,,Îti scriu ca-ntotdeauna la trezire Cu buzele pe umăr si privesc Cum te alinti mereu în adormire Si cum ca-ntotdeauna te trezesc,, Când mâini mi-alunecă pe tine-nfiorate Metalice topiri vibrează-a făurar Când modelez cu-aceste mâini a mele de olar Lutul tău de aur cu-atâtea mii carate. Când buzele-ti sărută vesel trup Văratice arome se desprind Si mere coapte cu dintii când le prind Ca un Vezuviu antic mă erup. Cânt mă atingi în vasta prigorire Incinerare, de lumesc abandonat O nelumească ducere către uitat Spre o edenică uitare-n fericire. Când ramurile peste trunchiuri ne curpind Transcedentala noastră-mbratisare Sădeste peste cer abandonare Si iernile din lume se aprind.


Costel Nicolau .........................................................***......................................................................45

Plouă cu prieteni (după E.Jebeleanu) Dar ce aud? din buciume vestindu-mi, si-aruncă viata prieteni ne-ncetat către naivul eu. De prieteni, răsună-ntreg naivul ca de bani si iată-acuma, iat-o… Si naivul tineretii mele… Apropie-te, vino, mereu spuneai ca ti-e foame despre ei de nu ar fi venit, mai bine… Ia prieteni, începutule câti vrei, ia prieteni câti poti căra mie mi-e silă, nici să nu-i mai văd prea multi sunt, mult prea multi… si mi-ar trebui toate armatele lumii ca să mă apere de ei. sau ar trebui să-L rog mereu, fereste-ne!


TUmult........................................................................***....................................................................46

De viată, de dragoste, de moarte Viata asta avangardă Sărind peste profetii Moartea-n palmă să o tii Să-i rânjesti în leopardă. Am muscat pelin din stele M-am hrănit catran din sori Si le-am înselat pe iele... Ai venit tu să mă dori. Iar m-am bălăcit în gârla Lipitorilor de aer Să-mi bea sângele în caier Să-mi rămână doar mocirla. Viata asta insurectă Nihilistă dar cu lux Moartea-i un marin reflux Târfă ieftină, abjectă.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................47

Să nu uiti niciodată Să nu uiti niciodată, samba se dansează întotdeauna vioi! Să nu uiti niciodată, de răni nu se lipeste uitarea. Poti uita umbrele negre ale trecutului ca să poti simti pe vârfuri de degete frunzele următorului paradis. Se împiedică cuvintele, se-mpotrivesc de legarea despre uitare. Se întunecă gândurile, se orbecăiesc noptatic pentru neamintire.


TUmult........................................................................***......................................................................48

Nu-ti uita copilul născut din copilul din tine bărbat. Mai stii când eram doar un vis într-un vis?! Să nu uiti niciodată privirea care-mi rămâne încremenită pe trup ca un cer peste lume! Cine pe cine priveste mai mult? lumina, cerul sau luna? Acest verde imens să nu-l uiti niciodată!


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................49

Clipă Suflecat alergam către cer Luna plină îmi trecuse de gleznă Broboane de stele pe frunte, pe piept îmi curgeai, prin vene la fel si-o clipă eram o lumină în beznă Îti cântam clipă și beat de tine am alunecat pe-o rână de cer si-am intrat despuiat până la brâu în lună Odă ti-aduc clipă când fără să stiu sunt prea-plin de cer si prea afund in lună


TUmult........................................................................***......................................................................50

Chemare Să nu mă săruti asa cătrănit. Lasă-mă mai intâi să mă spăl cu tine pe cap! Ce bisnis frugal. N-am inteles niciodată concurenta sânilor tăi. Dibaci negustori! Urechea ta stânga mă aude prin inima. Ssst! ascultă bine! Auzi această tulburătoare deprimantă recunostintă că esti? Nu se mai bat cuvinte cu capul de ziduri. Acum e atunci si e maine. Nu-ti asuma toate meritele. Doar ochii mei te mai pot privi unde se intunecă frunzele în ospicii de arbori. Mă vezi, sunt altul acum. Si uneori chiar reusesc să mai închid câte-un ochi. Lumina ta, această plasă de fluturi!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 51

Mi-e de-mi este, de-nu-stiu... Mi-e de toamnă-n miezul vietii Mi-e de toamnă-n miez de vară Mi-e de mine prima oară Mi-e de când năsteai poetii. Mi-e de toamnă, mi-e totuna, Mi-e totuna, mi-e mai multe Mi-e prea-multe, cât un munte Mi-e de când eram noi una. Mi-e de toamnă-asa mi-a fost Mi-e de galbenul cel verde Mi-e de codrul Frunză-Pierde Mi-e de când eram cu rost.


TUmult........................................................................***......................................................................52

Altfei Nici nu mai e nevoie să-ti spun Te iubesc! Tu ai văzut demult că fără să vreau port hainele culorilor tale si mă tund după bunul tău plac! Mi-am lăsat înadins să-mi treacă glontul iernii pe la tâmple ca să te fac fericită cu acest prea-plin de alb. Nici nu mai stiu dacă-mi plăcea altceva înainte de tine, cum de-altfel nici nu mai stiu dacă fost altcândva înainte de tine. Stiu doar că sunt la fel ca tine, adică altfel. Pentru toate reusitele mele mă premiezi măcar cu o înjurătură sau un sarcasm chiar si pentru a nu cădea în lumescul păcat de-a fi doar o pământeană dintr-un mizer tabloid, altfeao!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 53

Ploaia... Noptile cucute fără tine Cănd petrec cu ploaia si nu esti Umblu pe coclauri prin zăpezi alpine Mă mai readuce ploaia din feresti. Înnuntirea norilor cu cerul Legământul nostru pentru că suntem Ne-ncunună ploaia cu misterul Si cănd plouă singur, stiu că ne avem. Zgârcite feresti către lumină Norii diminetilor în lipsa ta, De apă-de-ploaie mi-e inima plină Si de noi atunci cănd ne ploua.


TUmult........................................................................***......................................................................54

Aproape a plouat... Aproape a plouat azi. Si azi aproape am redevenit noi cei pe care-i iubeam primăvara. si am fost atât de aproape de clipa aceea că-mi pare c-a fost azi atunci poate pentru că si atunci tot azi era! Încă mai fractionez secundele prelungind clipe... Încă le mai sfărâm în milioane de cioburi... Încă si încă mai reusesc să le număr cu migală pe toate ca-ntr-un joc cu mărgele de sticlă încăpătânundu-mă să nu le strâng niciodată! Aproape am fost fericiti azi. Si azi aproape am redevenit noi cei pe care-i iubeam primăvara...


Costel Nicolau ..........................................................***.............................................................. 55

Hai de-a creanga! Înfruptări din faguri-fiere Vorbe-viespi de prin Tartar S-au dus mugurii de miere Din a verdelui artar! A-nflorit negrureola Peste crestetele noastre Când ne-am rătăcit busola Prevestind negre dezastre. Hai să ne zburăm iar zborul Sub a cerului aripă Si aripă în aripă Să ne-naripăm amorul! Hai de-a creanga, hai hai-hui Creanga ta în a mea creangă Încrengati într-o falangă N-om da samă nimănui! Haide mâine ne-om mâna Vesnici iar si mână-n mână Clipa, soarta ne-o amână, Numai tu n-o amâna!


TUmult........................................................................***......................................................................56

Vesnicie De-atunci când Eva abia te-am zămislit Si te-am iubit începător, fără păcate, Stiam că nu iubesc în chip cioplit Si toate vietile ce am, tie-ti sunt date. Când peste veac ai devenit Elena Si fără teamă te-am răpit lui Menelau, În noaptea de pe mare, ne-a luminat Selena, Poseidon apoi Hera în pânze ne suflau. Dar n-a durat căci moartea-mi fuse crudă, Săgeata lui Ahile m-a străpuns, Doar mâna-ti mică peste fata-mi udă, Atât mai stiu de-atunci, si-apoi m-am stins. Am alergat în timp si în nestire Si m-am trezit Cezar lângă Busiris În fruntea Romei si a ei ostire La tine-n brate m-a exilat Osiris. Am rătăcit în timp si nici n-am stat la sfat La Sohrior soldat m-am prins în oaste Erai Sheherezada, frumoasa din palat Cu tine nu stiam ce soartă iar mă paste.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................57

O mie si una de nopti te-am privit Si te-am iubit la fel ca prima oară, Doar că idila iarăsi s-a sfârsit, M-a spânzurat seicul din araba tară. Prin Purgatoriu-acuma călindu-mi vigilenta Mi-a dat Divina Comedie din abis Cea mai frumoasă fată din Florenta Pe tine mica mea frumoasă, Beatrice. De nu era malaria morbidă Poate-ti cântam si azi cum la Siena Dar m-am sfârsit pe pajistea aridă La marginea orasului Ravenna. Nu după multă vreme m-am trezit, În Vinci si pe-atunci erai cochetă, blondă De dragul tău atât de absorbit, Si te iubeam prea mult,demult,Giocondă! Ai fost si vei rămâne peste veacuri Tot ce-a născut pământul la femeie Si tu doar stii că nu vorbesc de fleacuri Bătu-te-ar si norocul să te ieie! Mileniile câte au trecut, Sunt încă mici si câte-or să mai treacă Si ori de câte ori as fi murit Te-as fi găsit adulta mea boboacă!


TUmult........................................................................***......................................................................58

Amintire din dorintă Ne-abandonam pădurii rătăciti Pierzându-ne din drumul bun anume Scăldati în răsărit de soare năluciti Uitam drumeagu-anevoios către cătune. În măngăierea ierbii tale de pădure Mă sărutai cu gleznele-ti subtiri Pe buzele-mi rebele de psaltire Sub teii încărcati de amintiri. Cănd ne iubeam pe Văile Drăghiei Doar cerul ne lua din când în când la ochi Ne hârjoneam prin lăstărisul viei Si roua ne stropea antideochi. Mi-e dor de verde, soare si de tine Mi-e dor de fuga noastră din oras Si primăvara asta nouă nu mai vine Să ne copilărim ca mieii pe imas.


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................. 59

Simplu: Te iubesc! La Lisabona într-un bar pe litoral Eram un matelot ce de pe mare Îti declară eu te amo, că-i zonal Si-i un gând ce nu suportă amânare. Împreună pe câmpia Cataluna Mă simteam străin si eram nul În orasul cel romantic Barcelona Cu o teamă de copil ti-am spus et vull! Madridul ne ascunse între ziduri În arenă mă dădusem caballiero Si din miile-acestea de gânduri Rămase doar unul te quero! În Galia veche si albă cetate Pe unde-a trecut Don Quijote Ti-am spus în cuvinte-ncurcate Frumoasa mea minune querote! Serenade-auzeam si dansam la Paris Pe maluri de Sena când vine spumoasă În feeria-aceea atunci am decis Je t*aime minune frumoasă!


TUmult........................................................................***....................................................................60

Am trecut mai târziu din Lorena Prin Koln si ti-am spus ca un stih Din inimă sincer suprema Minunea mea frumoasă liebe dich! Spre Sud mai apoi noi am mers Venetia, gondole, si lume Ti-am spus atunci cel mai des Ti amo frumoasă minune! Ne-am trezit din amețeală în Olanda Toate morile de vânt mă inspirau Bratul de lalele-a fost ofranda Ik hau van je vorbele-mi curgeau Am mai stat în Moscova la un cazac Ne-a primit crestinul si ne-a pus la masă Si ti-am spus acolo în ruseste la conac Ia liubliu tebea minunea mea frumoasă! În Nord când iarna era mai în plin Si gerul năprasnic trupu-mi călind Ti-am spus acolo în piata din Tallin Minune frumoasă ama sta sind!


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 61

Când la Vilnius mai greu cu sania am mers Am băut cu scortisoară vinul fiert si profiriu În hanul vechi am început să-ti spun mai des Minunea mea frumoasă as-tave-milyu! Si-am plecat la Helsinki cu trenul Îti cântam ceva c-o floare de castan Prin nămeti un Mos-Craciun cu renul Si-am strigat de bucurie rakastan! La Copenhaga acolo la Mica Sirenă Apele de maluri agitate se sting În lupta de ape ca-ntr-o arenă Minune frumoasă elsker dig! Peste Baltica-am trecut cu siretlic Gesturi de-nceput dar oportune Si aproape de orașul Rejkjavik Eg-elska frumoasa mea minune! În Anglia când am făcut un mic popas În Turnul Londrei bătea o rugăciune Si-n amestecul de clopot cu-al meu glas I love you frumoasa mea minune!


TUmult........................................................................***......................................................................62

Si-am tot coborat pâna la Marmara Într-un bazar a-nceput pe strune De dragoste-o frumoasă geampara Seni sevyorum minune! Am ajuns întâmplător pe la Jakarta Să-l vedem Budha cu renume Când de tine îmi legasem soarta aku mecitaimu tu minune! Si în Vietnam am poposit o seară Stii acolo nu-mi ardea de glume Si ti-am spus a nu stiu câta oară toi-jeu-ban frumoasa mea minune! C-o barcă clandestină am plecat Am ajuns cu greu în Filipine Si ti-am spus atunci pe înoptat Mahal kita frumoasa mea minune! Am venit cu greu mai către tară La Skopije îti reciteam de prin postume Si acolo când ti-am spus în vechea gară Te sakam frumoasa mea minune!


Costel Nicolau ..........................................................***...................................................................... 63

La Zagreb am mai mers cu o trăsură Căpos te-am plimbat acolo anume Să-ti spun si în croată ca o procură Volim te frumoasă minune! A doua zi frumos, la Ljubliana Ploua si vremea stătea să se îmbune Cu slibovită golit-am damigeana Si ti-am spus cu greu ljubim te minune! Si Dunarea cânta cu noi la Budapesta Pe pod cu tine când am vrut sa trec Când te-am strâns la piept si ti-am spus, acesta E fiorul meu în viață szeretlek! M-am trezit în zori cu o paloare Si-n purul grai al nostru românesc Am simtit că-n sufletul meu mare Frumoasa mea minune TE IUBESC!


TUmult........................................................................***......................................................................64

Acolo, atunci... Ne mai opream uneori in fata artarului Acolo... Si-ti atingeam părul, eu si luna (pe care eram gelos!) Eram singurii din univers care făceam asta... Ne era teamă si tu te tineai strâns cu dintii de inima mea. Ne priveam atât de intens ca si cum Venus si Jupiter intrau în coliziune. Ce ruptă umbrelă de vânt si ce rupere de normal era... Crengi iernatice si mâini iernatice trosneau de frig si de fericire!


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................65

Dragostea măr... Dragostea ta măr, fruct interzis pe Pământ canoane călcate, încălcat legământ. Dar atât cât mai am, mister, adevăr îmi place amarul si dulcele măr. O fugă mereu, o fugă-n zadar Oricum as mai da, doar iadul cade pe zar. Paradoxal, fugă de jarul încins m-afund tot mai mult acolo în focul aprins. Sarmul meu pentru draci, dans trivial peste flăcări săngele-mi fierbe, ochii-mi scănteie în scăpări. Hoitul meu trist cade-n ispite grămezi pasc calmi peste el, încornorati în cirezi. Înghit din mine hulpav, le rumegă toate mai mici si mai mari, mai reci si mai calde păcate. Sună absurd Wagner acuma la urmă Carnea-mi-păsune, huzur pentru dracii din turmă...


TUmult........................................................................***......................................................................66

Să nu uiti niciodată Să nu uiti niciodată, samba se dansează întotdeauna în doi! Să nu uiti niciodată, de răni nu de lipeste uitarea. Poti uita umbrele negre ale trecutului ca să poti simti pe vârfuri de degete frunzele următorului paradis. Se împiedică cuvintele, se împotrivesc de legarea despre uitare. Se întunecă gândurile, se orbecăiesc pentru neamintire.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................67

Geometrică Ne-am născut paralele, însă printr-o oarecare minune destinele ne-au devenit perpendiculare. La intersectia noastră veghează un semafor dreptunghiular cu ochi circular care ne pândeste aspru colorat libera traversare. Sferele trecutilor ani ne-au fost deopotrivă doar niste baloane de săpun. Fireste din orice unghi as privi, tu întotdeauna esti mediatoare, esti bisectoare, si esti mediană vietii mele întregi.


TUmult........................................................................***......................................................................68

Prin prisma tuturor realitătilor si a viselor, trunchiurile se caută în permanentă alergând pe o interminabilă dreaptă. În cercul nostru încăpem perfect si cu toate acestea de la minus infinit până la plus infinit nu este loc suficient pentru dragostea noastră. Poate si pentru că în acest cerc tu ai fost dintotdeauna rază.


TUmult........................................................................***................................................................... 69

Revolută Până peste o mie de ani la prohod am atât de multe să vă zic... N-am dat buzna, invitat am venit... Oricum îmi era dor să vă văd! În rest, aproape nimic... Inima mea infinită s-a volatilizat intr-o ciudată gheată socială nedreaptă. Joaca aceasta de-a furatul pe nevăzute pe nesimtite, pe nestiute, pe nebănuite si neintuite căi, cărări, drumuri, sosele, autostrăzi, mări si oceane, încep să mă transforme într-o Cale Lactee...


Costel Nicolau ..........................................................***...................................................................... 70

Alfabetică Abrutizez absent, admonestez abjecta amantă Banală brumă bântuie-a bacantă. Ceruită ceată, cabaletă castă Doar dacnomania danteluri demască. Eclatant ecou, esuat eratum Fadic, fatalist, fagedenic fatum. Gură, gram, giganto, galactopoieză Habaneră horă, har, haptomorfoză. Iambic ideal, iubitor iernatic. Joc, jargonizare, jab jacmar jăratec. Kantiană karma, keynesian ketch Lacrimă labilă, lacomi lilieci. Microlumi măiastre, macroinimi moarte Narcisism narcotic, necrofagă noapte. Oază obnusilă, orb obscurantism Palidă paletă, pal paranoism.


TUmult........................................................................***..................................................................... 71

Quekerim quasar, quisling quiditate Râdem rabinismu-n ridiculitate. Sabatul sacral, storsul sacerdot Tabuism tabu, tartufism tarot. Uberal ubicuu, ulofil ultraj Vals venal, veroce, versul vernisaj. Wagnerism walhala, wahabism warant Xenie xerofagă, xenopatie xant. Ypresian Yunga, Yeti-n yard yoghist Zeu zburând zadarnic, zelul zelutist.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................72

Propunere Ne pierdem zilele în asteptări nebune Ce zboară-n hău ca fulgi de păpădii si ziua cununiei nu mai vine, Ne tot îngheată iernile târzii. Ne ninge luna peste crestet Ne-adăpostim sub ramuri de ghetari Si reci de raze, pe omătul neted Ne tot copilarim, noi oameni mari! Nu am curajul să închid o clipă ochii De teamă să nu strivesc sub pleoape clipe La mine-n inimă cresc Babe Dochii Duminici fără tine-s precum cripte. Ti-as da cu dragoste cea draga lună Si soarele ti-l dau, poate vre-un munte Căci vreau să ai din plin lumină si clipe multe, multe, multe!


TUmult........................................................................***..................................................................... 73

E destulă iarnă peste lume Măcar lumea noastră n-o mai hiberna Dacă taci cuvinte, totusi spune Un blestem, o glumă, o...ceva! Dar poate nu-i chiar dramă mondială, În timp si spatiu nu-i nici o risipă Hai să dăm foc la lumea lor banală Si să trăim o eră, nu o clipă!


Costel Nicolau ..........................................................***............................................................... 74

Iubesc acest loc! (multumesc,Nichita!) Aici ca nicăieri nu-i gustul pâinii Da* nu-i aduc lui ,,Vodă,, vreun prinos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde în dosul stânii Mai plânge Miorita clamoros Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde-nfloresc salcâmii Si-albinele-i sărută pietos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde-n Bucegii albi, bătrânii Mai stăpâneste Sfinxul maiestuos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici pe unde au trecut păgânii Si ne-au lăsat un aer artăgos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os!


TUmult........................................................................***...................................................................... 75

Aici unde Luceferi-s românii Si ca popor nu suntem cărpănos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde ne domină ,,jupânii,, Si legea o driblează lunecos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Si n-am să fiu precum hapsânii Un fals perfid si plecăcios Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os!


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 76

Fă asa, cum numai tu stii! Dă-mă la remaiat, du-mă la întors, tese-mă din nou, zugrăveste-mă, pune-mi alt guler, altă mansetă, alt zbenghi, dă-mi alt număr la pantofi, toacă-mă mărunt si umple-mă cu condimentele moralei tale, împunge-mă cu o mie de sfaturi, împrăstie-mă în patru vânturi si vei observa că acolo unde cad se umple locul de mine


TUmult........................................................................***..................................................................... 77

Fariseilor acestia! Mi-ati răstignit Speranta în ruginite cuie Când prematur la tâmple o iarnă mi se suie Si cad, decad în avalanse Când viata v-o împart la toti în transe. Mi-ati rastignit ideea de mai Bine Când prematur pe cruce un cui înc-o mai tine Si cad, decad ca auru-n karate Când viata v-o împart la toti în rate. Mi-ati rastignit ideea de Frumos Când prematur am devenit fricos Si cad, decad azi în păcate când viata v-o ofer iar în bucate. Mi-ati răstignit ideea de-Adevar Când prematur ati vrut să mă omor Si cad, decad ca la război Si-ar trebui acum să vă omor pe voi. Mi-ati răstignit de-atunci de la-nceput pe Bine, pe Frumos si m-a durut Si mi-ati ucis de-atunci mereu, mereu Speranta si-Adevăratul Dumnezeu!!!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 78

Mult, prea... Mult prea dor ne-ncearcă, prea multă durere Mult prea hibernare de la o prea-vreme Dor de împreună gerarul să cearnă, Prea tăcută noapte, prea geroasă iarnă! Prea departe raze, prea aproape friguri Prea mă-mpingi în gheturi, prea suntem nesiguri Din înghetul ăsta doi să numărăm Gheata-n luna plină să o dăm! Mult prea crivăt iute, multi prea fulgi devreme Prea nu ne mai vine Ene pe la gene Prea pe mâini e rece, din acel fierbinte Prea din umbra noastră, albe oseminte. Multă prea tăcere, viscolul prea are Mult prea întuneric, stinse felinare. Prea orbecaială, presupuneri fade Avalansă albă peste verde cade. Prea cădere-n hăuri, prea adânci sunt toate Mult prea rătăcire, mult prea peste poate Prea nu mai renastem din cenusa asta Mult prea des finalul ,,si cu asta basta!,,


TUmult........................................................................***................................................................... 79

Sancta simplicitas! Pe când eram si suntem încă Alti trimbulinzi din fel de fel Când curcubeul de pe luncă Era mai mult decât pastel. Vedeam mai mult decât culoare Stiam la plopii fără sot Un freamăt nu-i doar fosnet mare Si nici un suflet nu-i negot. Ca o Matrioska-ntrepatrunsi Cum curcubeele-n izvor Ne tot lăsăm mereu rapusi De un real neadevăr!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 80

Când tăcerile-s cuvinte! Când cuvintele ne dor si tăcerile de rod: tu ai spus si tu am zis! Hmm! am cuvântat împreună mai sinele lor prin tăceri decât cele trei puncte de interminabil (...) Mereu tu! Numai tu! Întotdeauna tu, arhaic cuptor al topirii de sticlă, refacere de cioburi sparte... Ce chip de vază cu apă curată pentru florile răului m-ai făcut!


TUmult........................................................................***..................................................................... 81

Metamorfoză Când luna, nebuna,stăpâna lunaticilor,fantomaticilor,somnambulaticilor răsare si sare din mare. La miazănoapte în noapte când sapte iele, otele, boiele visează, dansează, nechează, dezleagă, pribeagă beteagă. Dragobete în nămete, menuete dăntuind, ametind si damblagind copilite ca vulpite, diavolite iar se nasc în damasc. si fantasc, ba m-amuz, ba ursuz, tac confuz...


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 82

Dor...pietre... Când pietre peste tot în cale ne lovesc Si când de pietre ne lovim întâmplători, Pe sub copaci când frunze-n ochi ne cresc, S-aducem nu întamplători pamânt la flori! Si când din râuri încă, culegem din aval, Cu forme despre noi si inimi pietre, Să nu lăsăm ca cel din urmă val Să ne arunce-n zone diametre! Suntem sătui si slabi de îngeri-piatră, Ne-am săturat să nu stim s-aruncăm Am prea clădit pentru a noastră soartă Nearuncarea pietrelor si abdicăm!


TUmult........................................................................***..................................................................... 83

,,...iar adevărul ne va face liberi!,, Am tipat a pustiu în pustie, am urlat adevăr dureros despre doruri. Decapitat azi Salomee, voi urla gânduri... Mă doare grozav locul de unde te-ai smuls la plecare. Mă doare!


Costel Nicolau ..........................................................***...................................................................... 84

Cu privire la strigătul când taci! Privitor la exacerbările tale nelimitate privitor la faptele mele nefăptuite cu privire la teama că as pleca sunt nefondate! Respecti o regulă aplicabilă si tie, si mie, în mod egal.(tu ai spus-o): în dragoste si-n război nu există reguli! Cu privire la asta, dragostea e a ta privitor la războiul meu. Oricum mai aveam câteva bătălii de pierdut. Dar tu?! Strigă! Strigător la cer exacerbările tale nelimitate când strigi despre faptele mele nefăptuite si strigi de teamă că voi pleca, nu mai striga! Respecti o altă regulă aplicabilă si tie, si mie, in mod egal. (tu ai strigat-o!): când nu mai ai nimic de strigat, învată să taci! Oricum mai aveam câteva vorbe de spus…


TUmult........................................................................***..................................................................... 85

Dar tu?! Taci... Tăcere de mormânt, exacerbările tale nelimitate si taci pentru faptele mele nefăptuite când taci si plângi de teamă ca as pleca, spune ceva! Respecti cu strictete regula asta aplicabilă si mie, si tie, in mod egal, (tu ai tăcut-o!) : Când tu taci câte o vesnicie eu vorbesc singur cu tine, doua vesnicii!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 86

M-am născut întrebare. M-ai născut mamă. Doamne, ce viată mă mână? mă-ngână pe-o rână nebună, o soartă acidă si viata mea iute spumantă, ferventă coridă în forma-ntrebării mă pună! M-ai născut mamă. Doamne, ce viată mi-ai dat! abdicat, aplecat am plecat peste lume. Si viata mea care arde Spumantă, ferventă genune forma-ntrebării-a luat!


TUmult........................................................................***.................................................................... 87

M-ai născut mamă Doamne, ce viată m-aline? gheare m-anine si-avide canine mi- atine cărarea să trec. Si traiul meu aprig, spumantul, ferventul esec. doar forma-ntrebării e-n mine! M-ai născut mamă, Doamne, pe când alinare? atâtea altare si totusi amare. Brumare sperante mai am doar în van si traiul meu aprig spumantul, freventul aman. Sunt tot întrebare!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 88

Pfiii! Se făcea că-s om! Am visat odată, demult într-o viată de-april că eram om. Zburau albine febril peste floarea din pom si eu un zbor frânt. Am visat odată, demult într-o viată de vară că eram om. Pâinea-adia pe câmpuri agrară ciresele-n pom si eu un frământ. Am visat odată, demult într-o viată de toamnă că eram om. Frunze-alergau de-a vântului toană doar oase pe pom si eu un tumult.


TUmult........................................................................***.................................................................... 89

Am visat odată, demult într-o viată de iarnă că eram om. Ceru-ncepuse să cearnă cu stele pe pom si eu un cărunt. Pfiii!groaznic cosmarul acesta! auzi, om...


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 90

Zbor frănt Azi am mai sacrificat niste miei în inimile noastre, am alergat după desăvârsire pe la portile lupilor cersind învătăminte canine, iar după ce ne-am otelit cu blesteme toti dintii ne-am muscat muscatele cuvintelor până la os, până la gând, până ne-au plecat turmele de nori albi către miazănoapte, către toamnele despuiate de nefericire, trecute în vesnicie. Hai, iubito să aprindem lumânări de înviere lui acel octombrie omorât cu pietre, si pentru moartea prevestirii din tine! Hai, iubito să jelim împreună acum când ne-a învins gravitatia!


TUmult........................................................................***................................................................... 91

Ce frumos scrii uneori! Ce frumos scrii uneori slove-aurite, întortocheate, înflorate cuvinte pe capacul meu de sicriu: ,,iubitul meu...,, Ce frumos scrii uneori cuvinte mărete, eroice, pur-feminine, sacrificate cuvinte, pe lespedea mea de mormânt: ,,dragule, drag...,, Si cât de sarmant-dureros si cât de sincer turcoaz te semnezi peste sufletul meu: Amarte.


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 92

A fost odată Pe vremea când era timp, era viată si viata era atât de normală. Pe vremea când era viată era timp si timpul trecea atât de normal... În vremea aceea existau oameni si oamenii erau atăt de normali pentru că în vremea aceea exista Dumnezeu si Dumnezeu era atât de normal, atât de viată, atât de timp, atât de dragoste-n oameni...


TUmult........................................................................***.................................................................... 93

Nous miserables! Ne-ngheată mugurii pe zarzării din noi Zambilele pălesc a iarnă iar în gând În era glaciară mă afund Când pomii fructelor iubirii ne sunt goi. Ne etalăm cu miile orgolii la vedere Călăii fără vină a propriei iubiri Mai respirăm un aer de-amintiri Si ne hrănim din propria durere. Ne ard tăciunii nădejdilor finale Doar jaruri pale si doar răzleț avem Din două uragane, abia mai adiem Prostituându-ne cuvintele banale. Ne curg veninuri clocotind prin vene Un necurat intrat în preacuratul duh Prin gloduri ne târâm, noi din văzduh Pe coate, pe genunchi si abdomene. Ne-om aseza cândva, si albi, si obositi, si preacuminti La masa toamnelor, pe frunze vom citi Despre frumosul care-a fost si-om adormi Sub lespezi de păreri de rău si rugăminti.


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 94

Arta de-a nuînvinge N-am să te chem la nunta prăbusirii noastre Am să-i dansez singurătătii până la final Si când plecat spre stelele albastre Îmi voi dansa singurătatea si la bal. .......................................................... Noi ne-am născut sub astrii câinilor turbati Si-am supt la tâte multe de valpurge Crescuti pe brate antidemiurge Ne-au legănat sarsoarii posedati! ........................................................... Să mai jucăm destinul pe o carte Să stim văzduhuri, ori să stim abis Să mai trăim sau să murim o moarte Pe vesnicul acel opt sute bis!


TUmult........................................................................***.................................................................... 95

Rugăciune Impare petale Împarti peste lume Împarti cu nădejde si-mparti cu năduh O lume răsare, o alta apune În parte-i mormânt, în parte-i văzduh. Miliarde de morti Î-Ti cersesc alinarea Avem o nevoie si-o sperantă avem, Lumini din Lumină ne atină cărarea! Am nevoie de Tine!Eu sunt mortul suprem! Intră-n mine mare Soare Hodoronca-tronca viată Unge-mă cu mir-unsoare Fă-mă viu din mort de gheată! Intră-n mine mare Mare Ostoieste-mi val cu val Apele mele amare Fă-Le doină din caval!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 96

Intră si mă fă albastru Cerule Măria-Ta Fă-mă iertător măiastru Umple-mă cu a ierta! Intră si Mă pământeste Să rodesc din mine verde Să-mi cresc iarba părinteste Calea poate n-oi mai pierde! Fă-mă cum nu pot a fi, Fă-mă blând, fă-mă bonom, Fă-mă ce nu-s zi de zi, Fă-mă, Doamne, Fă-mă om!!


TUmult........................................................................***...................................................................... 97

Băga-mi-as... Am cochetat în lipsa ta cu disperarea Tovarăsa de drum fără trădări M-au scos din minti atâtea nerăbdări Si-atâtea nedreptăti si neuitarea. E o revoltă fără revolver si fără glont Băga-mi-as mintile-n cap să le bag! Fesul nepăsării peste ochi să mi-l trag, Din Alb ca Zăpada sa fiu un Mosul-Clont! Lovim-ar năravul urât de catâr Căpos să fiu să mă întărt cu zbirii Să-mi ies mai rar din nebunia firii Să nu-ti mai fac pe plac si pe hatâr! Bătu-m-ar vântul stepelor calmuce Si sur bezmetic să nu te mai ascult Să mă îmbrac într-un monah ocult Si dracul să mă ia!De m-ar tot duce! Băga-mi-as mintile-n cap să le bag! Băga-te-as pe tine zidită lângă Ana Apoi închis în zidul Eu ca în Doftana Să fiu gorunul cel duios de verde fag!


TUmult........................................................................***..................................................................... 98

Naiv toamna Intră iar în comă razele de soare Pe la prânz alintă vitele-de-vie Coapte, siluite, de a lor simbrie Rod matur si dulce ce-o să ne doboare. Prin ogrăzi miroase a fierturi Strugurii cei plini torturati în teascuri, Pentru mahmureală sacrilegiu-leacuri Înecatele-n butoaie murături. Dimineata palid câte-o muscă Dă târcoale ca odată la arat Când peste mustuituri la îmbătat, Când la oalele umplute cu zacuscă… Dimineti la rând în grădina mare Zgribulite toate ca niste arici - Of, dac-ar ajunge indată si aici Măcar pentr-o oră,caldul nostru soare. Gălăgie mare, sârmele sunt pline Rândunici pribege, tinere holteie - unde se duc toate? incotro s-o ieie? Peste ceruri multe, peste ape line?!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 99

Dansuri mii în rotocoale, si pribegi Cârduri zeci cu tipet acru, grauri mii, Încercând piraterie peste vii Cât să nu-ti rămână să te dregi. Ca si puii când ciocnesc din ouă Nucile cojite lasă vechea haină Asteptând panere să fugă să doarmă În cămări, în poduri, a lor casa nouă. Iată c-a venit coapta noastră doamnă Galbenă ca ceara, nu întâmplător, Să ne dezmortească iară câte-un dor Rătăcit pribeag, ce musteste -n toamnă.


TUmult........................................................................***.................................................................... 100

zadarnic Uneori cad atât de neîndemânatic pe gânduri încât le sfarm ca pe niste ferestre soiase la betie, prin care nu se mai vede lumina si nici banalul de-afară. Îmi port războiul acesta în plămâni ca pe cloruri, în ochi, în nas si în gură ca pe o tărână ce nu mai dă rod, ca pe o ranită plină cu pietre pe care le rostogolesc mii de Sisifi peste niste munti mai înalti decât toti muntii, si mult, mult mai alb decât toti caruntii traditionali, mă las adunat pe făras de gunoieri la ore prea matinale ca pe altare de mizerie.


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 101

De(venire) Nu vă mai întrebati cine sunt! Mă tot aplic pe perete cu spoială si nu-s decât un om în devenire. Mi-am schimbat look-ul în albul de bumbac al verii si încă mai port o suvită rebelă pusă bine la naftalină de pe când iubeam împreună cu Dumnezeu zbuciumurile wagneriene. Nu vă mai mirati cine sunt! Voi poate sunteti... Eu doar unul în devenire!


VA URMA, TUmult....


TUmult & Abdicări  

cântece de adus ploaia...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you