TUmult........................................................................***.................................................................... 108
Înzidire De răutatea lumii cu mâhnire Mi-s ochii mai uscaţi şi paşii mai înceţi, Şi orice gest se-opreşte la pornire, Şi capricornu-mi moare pe pereţi. Și zvelt sărind acum să nu urască De râsul lumii care-i doar rânjit Când bici pe aripi vrea să te lovească Dintr-o pricină de nepricinuit. Verde, născut în mine nu degeaba, Deși mai cad pe mine veșnice ninsori, De răutatea lumii cu mâhnire Eu mă retrag în lei îngrozitori. Dar sunt şi leii mei la fel de laşi Şi mă preling cu rânjet în prăpăd. Când cu mâhnire răutatea lumii Din blana leului mai clar o văd. Sunt leul eu, spre demolarea lumii, Şi sunt zidarul lângă leu tot eu. Nu muşc din lume cum ar crede unii Doar mă zidesc în capricornul meu.