Issuu on Google+

Costel Nicolau

TUmult...

B창rlad 2013


Coordonator: Boris Marian Mehr Tehnoredactare: Oana Maria Covaci Colaboratori: Elena Vornicescu Oana Maria Covaci Nicolae Stelnic Codrin DumitraČ™ George Dumitrescu

Copyright – 2013 - Costel Nicolau Biblioteca Negru pe Alb http://negrupealb.ning.com/


Costel Nicolau

TUmult...


TUmult...


COSTEL NICOLAU Născut în loc.Fălciu, jud.Vaslui la 10 august 1975. 1989 – 1993 liceul 1993 – 1995 Fac.Jurnalism (c.zi) – Univ.,,M.Kogălniceanu, - Iași 1995 – 1999 Fac.St.Politice (c.zi) – Univ.Al.I.Cuza – Iași 2001 – 2003 SMMSFT – Pitești 2008 – 2011 Fac.Psihologie (c.zi) - Univ.Ecologică – București În prezent cadru militar în activitate în municipiul Bârlad


Costel Nicolau..............................................***...........................................................................1

Cuvânt înainte: Poezia ce urmează este creația literară care exprimă și sugereaza mereu și mereu o altă idee. Orice nouă imagine artistică produce cititorului diferite emoții, care trădează mereu un sentiment, o stare sufletească intensă a autorului folosindu-se cu dibăcie de imagini artistice, de cuvinte cu sens figurat, având - din punct de vedere formal - armonie si ritm sau uneori o ,,sălbăticie,, ordonată a cuvintelor. Poezia aceasta poate aparține oricărui gen.Poate apartine genului epic, uneori având fir narativ și exprimaă ideile autorului indirect, prin intermediul personajelor sau genului liric când exprimă în mod direct sentimentele, stările, ideile, atitudinile, concepțiile sale , modul de expunere fiind descrierea.Liricul pe care-l descoperim se naște ca o formă artistică, prin care poetul comunică limbajul ideilor și sentimentelor exprimate direct.Comunicarea în textul poetic este definită atât de eul liric, cât și de raportul dintre autor si eul liric. Poezia ,,modernă,, impersonalizează comunicarea, folosindu-se de noile concepte, "eul liric" sau "eul poetic,, ca lirism subiectiv.Depistăm uneori "eul empiric“ și alteori "eul psihologic", care aparține simțirii personale a autorului. Eul poetic este "vocea interioara" a creatorului pe alocuri detasat de lume și de realitatea înconjuratoare. Alteori cuvintele exprimă ideea de confesiune, mergând către obiectivarea creației.Aici e o cuprindere despre orice și mai mult decât atât.E o particularitate care multora scapă. E nevoie de o aplecare subtilă și amănunțită. Acesta este un merit al autorului dar și o povară pentru cititorul neavizat... Putem recunoaște fără drept de tăgadă că ne-am îmbogățit cu multă poezie! Administrația NpA!


TUmult........................................................................***....................................................................... 2

CUPRINS Și culoare, și alb, și lumină..................................................................5 Știu pentru mâine................................................................................ 6 Adio Așteptare! Adio!......................................................................... 7 Când......................................................................................................8 Trupul tău a-nceput să cânte.................................................................9 TUmult...............................................................................................10 Mi-e de tine!.......................................................................................11 De urare, nu de ură!............................................................................12 Ce cauti în viață, mă?!........................................................................13 Dor, durere, dorință............................................................................14 Tu........................................................................................................15 Anatomică flacară..............................................................................16 Răstignire............................................................................................18 Înviere............................................................................................... .19 Nostalgie.............................................................................................20 Dor......................................................................................................21 De-a Baba-oarba.................................................................................22 Noiembrie...........................................................................................24 Noapte de noiembrie..........................................................................25 Împărțim aceeași celulă......................................................................26 ,,Cel mai iubit dintre pământeni,,.......................................................27 Uneori te sculptez...............................................................................28 Bună dimineața, Zoridezi!..................................................................29 A tine..................................................................................................30 Mi-e de tine! (2).................................................................................31 Împreună.............................................................................................32 Insomnie.............................................................................................34 Naivitate verde spre albastru..............................................................35 Un tot întreg........................................................................................36


Costel Nicolau..............................................***............................................................................3

Regenerare.................................................................................................37 ,,Nike,,........................................................................................................41 Marină........................................................................................................42 Ardere........................................................................................................44 Plouă cu prieteni (după E.Jebeleanu)........................,,.........................,,....45 De viață, de dragoste, de moarte.............................,,,.,..............................46 Să nu uiți niciodată..................................................,,.,,.............................47 Clipă..........................................................................................................49 Chemare.....................................................................................................50 Mi-e de-mi este, de-nu-știu........................................................................51 Altfei......................................................................................................... 52 Ploaia..........................................................................................................53 Aproape a plouat........................................................................................54 Hai de-a creanga........................................................................................55 Veșnicie.....................................................................................................56 Amintire din dorință...................................................................................58 Simplu: te iubesc.......................................................................................59 Acolo, atunci.............................................................................................64 Dragostea măr............................................................................................65 Clar de........................................................................................................66 Geometrică.................................................................................................67 1Q84...........................................................................................................68 Revolută.....................................................................................................69 Alfabetică...................................................................................................70 Propunere...................................................................................................72 Iubesc doar locul........................................................................................74 Fă așa cum numai tu șii..............................................................................76 Fariseilor aceștia........................................................................................77 Mult, prea...................................................................................................78


TUmult........................................................................***....................................................................... 4

Sancta simplicitas............................................................................79 Când tăcerile-s cuvinte....................................................................80 Metamorfoză....................................................................................81 Dor...pietre.......................................................................................82 ,,Iar adevărul ne va face liberi,,.......................................................83 Cu privire la strigătul când taci.......................................................84 M-am născut întrebare.....................................................................86 Pfiii!se făcea că-s om.......................................................................88 Zbor frânt.........................................................................................90 Ce frumos scrii uneori.....................................................................91 A fost odată......................................................................................92 Nous miserables...............................................................................93 Arta de-a nu învinge........................................................................94 Rugăciune........................................................................................95 Băga-mi-aș.......................................................................................97 Naiv toamna.....................................................................................98 Zadarnic.........................................................................................100 De (venire).....................................................................................101 Cotidiană........................................................................................102 Acum.............................................................................................103 1Q84 (I).........................................................................................104 Prea puține cuvinte........................................................................105 De-a viața.......................................................................................106 Din cartea ta...................................................................................107 Înzidire..........................................................................................108 Matinal naufragiu..........................................................................109 Scrisoare........................................................................................110 Vinovat de dragoste.......................................................................112 Luna căpruie, luna gutuie..............................................................113 Din vis............................................................................................114 Călugărița.......................................................................................115


TUmult...


Costel Nicolau..............................................***.....................................................................5

Și culoare, și alb, și lumină Din ochiul stâng îmi cad brumele lui noiembrie peste ani. În ochiul drept, drept înainte îmi vin noianuri de zăpezi peste nefericiri. Din tine ca dintr-o dimineată, lumină. Prea multă culoare acum pentru prea-multul alb ce va să vină! Prea multă lumină! Prea culoare, prea alb, prea lumină! Prea fericire de care să mă tem și o prea-moarte de care să nu-mi pese! O urmă, o turmă, o umbră: pădure, zăpadă, lumină!


TUmult........................................................................***....................................................................... 6

Știu pentru mâine Nimeni ca mine nu cunoaște mai mult amarele câmpii ce se întind în tine, și nalții munți cu stânci acre ce ți-au crescut peste sâni, și toate pădurile de pelin și cucută ce-i acoperă. Râurile toate de lacrimi care curg prin tine eu le știu ca un bătrân pescar ce-a pescuit prin ele, și vastele tale oceane de fiere pe care plutesc în deriva arce cu Noe le știu. Nimeni nu le știe ma bine ca mine, și mai știu că ziua de verde e-aproape! Privește înaltul și lovește lumina cu ochii! De-acolo vin eu cu ramul de măslin sa-ti vestesc despre mâine!


Costel Nicolau...............................................................***................................................................. 7

Adio Așteptare! Adio! Eu m-am născut din soare și mirare, Din dragoste atunci când m-am născut M-a luat o doică, doamna Așteptare Și așteptare-a scris pe al meu lut. Și m-am durat până la miez de viață În bezna groasă-a numelui ce-l port Din vise-ntunecate și ridul de pe față Azi Așteptare nu-ți mai sunt consort Zală cu zală, rupte pe vecie Tu alb mi-ai împletit un scut Și-o rază de lumină purpurie Mi-ai copt a cărămidă fostul lut.


TUmult........................................................................***...................................................................... 8

Când... Când ne verde primăvara S-o lași să ne clorofile, Să-nmugurească comoara Trifoiul cu patru file! Când ne-nfloare-n inimi soare Să-l lași să lumine veri Să ne ciresim în mare Să ne mirosim a meri. Când ne îngalbenă toamna Să n-o lași să ne îmbrume Să ne cocorim în zare Nu în moarte să ne-nhume! Când ne alb târzia iarnă Să n-o lași să ne-ntroiene Să ne oameni-de-zăpadă, Să ne omături prin vene! Când se lasă noaptea-n inimi Să lași luna să ne lune, Să ne ziuă zorii-zilei, Anotimpuri ne-mpreune!


Costel Nicolau................................................................***....................................................................... 9

Trupul tău a-nceput să cânte Sărutul meu a-nflorit flori mari de fiori pe Arborele Vieții, și trupul tău a-nceput să cânte flori mari de fiori. Atingându-ți genunchii cu genunchii aproape nu mă mai dori. Lunile tale mi-au atins fruntea și-atâta lumină mi-au lăcrimat ochii și soarele tău aproape eclipsat încă-mi topea Babe-Dochii. La mine-n palat gust dulce de lemn verde tu nu mă mai pierde din nou în Siberii de gheață! E-atâta viață în tine întreagă Și tu cea mai dragă. Să-mi fii! Zi-mi că esti!


TUmult........................................................................***...................................................................10

TUmult... Știai de la-nceputul zidit că am trăit infinit zbucium ca acel bucium ce sună cu jale. Încă mai doare boala aceasta de altruism iremediabilă, interminabil truism, și viața aceasta bătaie a baie de sânge și plânge ca în turle o limbă de clopot, cât ropot, ding-dang, numai noi Ying și Yang. Amăgire, călire la jar, atât de bizar, că incă mai sunt inimă...


Costel Nicolau..............................................................***.......................................................................11

Mi-e de tine! Mi-e mereu de tine toată Și mereu mai abitir Când dorința-i abnegată Elixirul e-n delir! Verde flacără și vie Mică strugură și coaptă Mă-mbăt de viță-de-vie Mi-e de tine când se-nnoaptă! Mi-e de tine-n ceasul serii Și îmi sunt de tine tot Tu-n aroma adierii Eu bezmetic în merlot. Mi-e de tine,-adulterină Timpul tot și spațiu-ntreg Când spre zori mi se lumină Poame dă-mi ca să culeg! Nu te las abandonată Nici când toamna brumură Mi-e mereu de tine toată Mică coaptă strugură!


TUmult........................................................................***....................................................................... 12

De urare, nu de ură! Seara-și cheamă noaptea-n lună Și îți cânt de drag în strună, amăgirea asta tristă: noapte bună! Poate că nu dormi și doare. Surmenajul ne doboare, prin topitele ghețare Dorul zboare! A trecut noaptea, și ceața a luat locul la lună, De-mi zici bună dimineata, chiar e bună!


Costel Nicolau...............................................................***....................................................................... 13

Ce cauți în viață, mă?! După mai bine de o treime de veac n-am învățat să te las pradă haitelor de deșertăciuni, iubire! Am tot bătut zilnic, săptămânal, lunar, în zadar, la porțile înțelepciunii. Și anual făceam câte un bilanț. De fiecare dată (dar absolut de fiecare dată) avea același rezultat scris cu majuscule, bold cu rosu exact ca la condamnați: încă iubeste! Și bilanțul uneori mai striga la mine: - Mă, ce să mai cauți în viață, mă, dacă te vei opri să fii ceea ce te-ai născut să fii, paznicul iubirii de nimicnicii?! Sș eu, de fiecare dată (dar absolut de fiecare dată) ridicam neputincios din umerii cocoșați de o inimă, ridicol de mare!


TUmult........................................................................***....................................................................... 14

Dor, durere, dorinta... Întreagă tu și toate ale tale contribuie la edificarea mea zilnică, la extaz. Trupul tău în unghere mă dibuie dorința de tine mă sculptează-n obraz. Mii de săruturi se infiripă în panică între gurile noastre nesătioase,și port un pojar floarea de magmă vulcanică pe care stă luna, fluture cap-de-mort. Cânt aici un vers să-l auzi pretutindenea. În cadență la-ntrebări viitoare raspund. Și sunt flacără, tunetul, grindina; astăzi sunt ploaia, tu pământul fecund. Sărut mereu voluptos copacul prea viu, mă preling ca un sânge cu buzele pe genunchi. Aproape pe dinafară nu ma mai știu, palma-mi palpită copace pe trunchi! Ca verigi atârnate de glezne simt lunile și mă ridic, dilatându-mi fruntea în vis. Iată-mi silabele, timp neștirbit!Du-mi-le pentru tine, cea pentru care le-am scris!


Costel Nicolau ..............................................................***....................................................................... 15

TU ,,printre saruturi voi scrie cand zorii adie pe coapsa ta dreapta o soapta...,, Acum nu ma mai tem de sfârșituri... Te-am regăsit minunată tot ca odată arzândă, aripă de flutură, fluturandă pe frunza de arțar de pe steagul care până mai ieri credeam că te răpise pe vecie Tu cea mai vie flacăra-a lumilor...


TUmult........................................................................***....................................................................... 16

Anatomică flacară ,, peste saruturi am scris in noaptea din vis peste coapsa ta stanga o flacara lunga...,, Mâna cu soare-n raspântii mi s-a prelins peste piept ca o rouă proaspată în dimineți de vară virgine Trezire... Prin vene îmi curgi vulcanică ca o magmă. Am mușcat mărul genunchiului stang. Îngenunchiat, flăcări îmi ard ochii, și fruntea născătoare de febre și-a luminat încrețirea spre răsărituri de zâmbete.


Costel Nicolau ..........................................................***....................................................................... 17

Buze prelinse peste munții de sâni urmandu-și curgerea către șesuri aduc turme întregi de furnici către vârfuri de degete. Inima ding-dang de incendii vestește! Cutia toracică abia-i mai rezistă, și aerul fierbe-n plămâni ca o torță. Mâinile vraiște – crengi în rugăciune peste Copac. Cutremur de doruri pe umerii lați pe nici o scară măsură. Roiuri de fluturi pe floarea de plex necunoscute goluri adânci, și plinuri de fericire.


TUmult........................................................................***....................................................................... 18

Răstignire ,,Peste săruturi am scris când zorii demult s-au tot dus Peste umărul stâng o scrisoare Iubirea mea mare!,, Când luna apune la nașteri de zori La tine-abia vine în pat să se culce Mâini împletite, împletiri de fiori Înfrângeri de buze, săruturi de dulce. În brațe am leagan, așterne-te toată Oceanu-a secat între lumile noastre Pătratul cu tine devine o roată Și visele negre, albastre. Buzele noastre, gladiatori în arene O luptă cu sânge prelins pe la colțuri Focul din trupuri și lava din vene Ne bat pe o cruce în bolțuri.


Costel Nicolau ..............................................................***....................................................................... 19

Înviere Adormim ca-ntr-o grădină cu greieri Doar cri-cri fără gri pe la creier. Arome de regina a nopții și iasomie luna-n chindie, ne-mbie la viață alintă, alintată, alinteață... Sudura de piept-omoplat Copacul cât palma de lat freamată ca-ntr-o bătaie de vânturi triluri și cânturi din trupuri se-aud cântăm noi în nud tarantella. Eu sunt acela pe care îl simți scrâșnirea din dinți, încleștare, strângere, stoarcere citrică clipa e ciclică, nopțile toate cu tine să zbor doar îmi vine la marginea visului, Învierea mea Nostalgie a Paradisului!


TUmult........................................................................***....................................................................... 20

Nostalgie ,, mai scriu cu durere de iarnă pe umărul drept un sărut când norii afară doar cearnă dorința și dorul durut ,, M-am îmbrăcat cu tine peste suflet Și ești în fiecare centimetru un fior Atingerea de tine ca un umblet De fierbere și foc animator. Iubita mea care iți spun povești Cu zâne și cu prinți, și cu de toate Când vântul îmi aduce zăpezile-n ferești Adormi tu alintată și departe. Te simt prezentă în orișice ungher Din depărtare și atat de-aproape Când pleci spre vise eu rămân stingher C-o picatură cristalină între pleoape. Și-mi pierd privirea aiurind spre piscuri Te văd parcă venind prin vântul călător Și știu că în a ochilor mei discuri Ești doar părerea veșnicului dor.


Costel Nicolau .........................................................***....................................................................... 21

Dor ,,Cam la o palmă mai jos de sânul stâng După amprentele de buze care-au ars Am scris cu patimă acolo ca să sting Săruturile care-au mers pe tine pas cu pas,, Aicea totul seamană cu tine Sau poate eu asemănări iți caut Flori de ninsoare, mari diamantine, Suavi mesteceni - melodii de flaut. Brazii înalți copleșiți de nea Par crini enormi acoperiți de floareCu dorul meu de pretutindenea Te caut ca o plantă suitoare. În șarpele de fum ce suie lin Făptura ta subțire se mlădie Vântul de nord în fulgii care vin Te spulberă, te-adoarme și te-nvie. Sunt eu și tu, și-aducerile-aminte În toate care sunt doar tu te vezi Și inima cu dorul ei fierbinte Topește-n jur imensele zăpezi.


TUmult...................................................................***.......................................................................22

De-a Baba-oarba... ,,Cam la o palmă de sânul drept mai jos Am scris cu dor, cu aprigă ardoare Cuvintele din suflet ce cu rost S-au așezat pe trup c-o sărutare!,, Văd si eu, deși-s legat la ochi. La tine e o dezordine desăvârsită. (așa mi-ai spus și tu!) Peste tot stau împrăștiate firimituri de lumină adevărată. Prin unghere stau adunate grămezi de liniste și de bucurie. Cel mai mult însă, aruncate peste tot în jur sunt mormane mari de fericire de pe când încercai timid să le aduni pe făraș și să le arunci la gunoi. (probabil ai uitat sau poate ai mai sperat încă...) Eu nici nu mai știu unde sunt! Mă caut de-a baba-oarba cu degetele întinse pe trupul tău... Nu mă găsesc niciodată Deși mă simt totdeauna acolo.


Costel Nicolau..........................................................***....................................................................... 23

Ratez căutându-mă, lovindu-mă mă împiedic de pace. Alteori mă împiedic de lumina, tot căutând Și cad peste toată fericirea împrăștiată prin tine și tu nu mă lași niciodată să mă găsesc!


TUmult........................................................................***....................................................................... 24

Noiembrie Stoluri de păsări vineții ard în apusul din zare. Stoluri de păsări nomade dispar tăiate de raze ca spade și peste păduri brunul noiembrie cade. Ma dor de dor toate pădurile copacii întregi s-au culcat în sicrie, și frunzele toate beteală de nuntă târzie. Mă doare brumat floarea de catină care în vânturi se pleacă, se clatină. În plânsul noiembrie lasă-mă singur eu de mine să râd și să o iau la palme pe patimă. Mă dor grozav lupii albi, imaculații canini care au fost nu demult ascuțiți, când lupii mor de dor de mioare de liniște!


Costel Nicolau ............................................................***.......................................................................25

Noapte de noiembrie Ce noapte erotică la apus. Munții și-au trecut o jumătate de noapte unul altuia luna. Am rămas pironit ,rătăcit într-acolo ca o pasăre ce-și caută cuibul pe maluri de mare. Mă afund fără zale în sabia vântului ce mă taie adânc din rănile pieptului răni îmi mănânc cu foame de fiare. Înlănțuiților pași le mai lacrimă rouă Dimineților din iarbă. Călăul noiembrie seceră. Promoroaca cea oarbă ucide păduri, și visări, și crizanteme Atâta frig de amintiri si anateme. Și tinerii mesteceni, jos in cimitir Vestesc pe coaja trunchiului o brumă Sângerate flori de trandafir Îmbratișează morții de sub humă.


TUmult........................................................................***.....................................................................26

Împărtim aceeasi celulă Suntem doar niște condamnați feroce. Ni s-au alocat câte un gardian de bonetă și n-avem dreptul la telefoane ori mesaje, la scrisori sau cadouri. Ție ți s-a alocat doar umilinta de-a primi flori o data la cateva luni, însă fără drept de plimbări prin curte. (Cred că din cauză că suntem cu grad ridicat de risc!) Pe tine te mai lasă sa fumezi, pe mine mă oprește un ulcer. N-am mai băut cafea de ani buni dar aseară am băut în mintea mea toată cafeaua din lume împreuna cu tine și-a durat aproape o eternitate. Când am trecut pe lângă moarte, i-am facut cu mâna hlizind și era atâta fericire în acel doliu aromat din ibric și tu îmi citeai în cească și-n palmă, și eu scrijeleam în peretii celulei, și tu îmi citeai mai departe cu strălucire în ochi: Vom fi liberi! Promit! Și eu te credeam pe cuvânt... Eh!Îți mai amintești când eram liberi? cât să fie de-atunci? trebuie să fi trecut ceva vieți, să se fi dus dracului câteva imperii de-atunci... Eh!...Eu să știi că nu mă mai tem! Acum sunt amic cu gardianul meu, și uneori cred că mă place. Și oricum nu mă tem pentru că noi împărtim aceeasi celulă...


Costel Nicolau .............................................................***......................................................................27

,,Cel mai iubit dintre pământeni...,, ,,Cu degetele scriu făcute toc Pe sânul stâng cu drag și bucurie Și te trezesc cu marele meu foc Un foc cum n-a mai fost în galaxie!,, Așa, holbați-vă zei! Cu hulpave guri de cavouri pedepsiți-mă! Ei și ce dacă urlați la mine cu foc?! pe-al meu suflet mă jur că n-am să mă joc! Răstigniti-mă ! și-am să-mi fac sângele pânză de păianjen pentru cuvintele voastre muște. Sunteti jalnici! Un biet muritor și un gând vă poate bate c-un rând... Încă nu știți de ce?! Atunci vă spun un secret! Pentru că sunt cel mai iubit de pe pământ!


TUmult........................................................................***......................................................................28

Uneori te sculptez Cu buzele-ți sculptez toate formele de pe trup. Albul marmorei tale vibrează sub sărut, prinde viață Și te cutremuri sub dălțile degetelor minune-alintată-alinteață Ca o Afrodită a timpului viu de pe tărâmul verdelui crud mă readuci din tenebre, din moarte înviu și focul tău nud îl simt în vertebre.


Costel Nicolau ............................................................***....................................................................... 29

Bună dimineața, Zoridezi! Ia zorii! De astăzi sunt ai tăi şi niciodată ai altcuiva de-acum. Am învâtat că palma ta încape linistită și veselă în palma mea. Deci stai cu mine dimineaţa şi îngăduie-mi o bucurie albă de jur împrejurul tău. Zâmbesc zâmbetului tău absolut. Îmi mușc... Îți mușc, și muşcă-ţi buza de jos. Îmbracă-te în suflet și fă-te apoi comodă în al meu. Îți spun bună dimineaţa și desenez cuvintele cu perfecţiunea unui orb cu inima în mii de locuri prin tine săltând la sunete și gânduri nemaivăzute. Și-n simplitatea aceasta venusiană lasă-mă să mă pierd! Bună dimineața, Zoridezi!


TUmult........................................................................***......................................................................30

A tine ,,Îti scriu ca-ntotdeauna dimineata Acum pe sânul drept aceste roze Si tremur si mă ia cu acetoze Si-mi curge a iubire toată viata,, M-am împotobit cu tine și-s brad de sărbători, și-s acum cel mai semeț în fața oricărei furtuni. Deșerturile toate din mine Își pierd nisipul la zâmbetul tău devenind oaze. Păsesc în oglindă fără rețineri și miros proaspăt a tine și a libertate . Respir atât de curat aerul de sub fluturii copacului tău, și eu însumi copac, te-am strigat dintr-o fostă viată - groapă a marianelor. M-ai scos din adâncuri și m-ai acoperit cu frunzele tale pline de rouă într-un miracol de verde crud și de alb-pur la care să se-nchine muritorii de rând candelă cu flacără purpurie.


Costel Nicolau ................................................................***................................................................31

Mi-e de tine! (2) Mi-e de tine-n miezul vieții Mi-e de tine-n plină iarnă Mi-e mereu când cerul toarnă Mi-e trezirea dimineții! Mi-e de tine, mi-e totuna, Mi-e totuna, mi-e mai multe Mi-e de tine cât un munte Mi-e mereu să fim întruna. Mi-e de tine-așa mi-a fost Mi-e de Tu-Copacul verde Mi-e de tine - nu mă pierde Mi-e de tine fără post.


TUmult........................................................................***......................................................................32

Împreună Peste o duzină de ani am stat în mormântul acesta umblător Și doar călător prin tenebrele vremilor plătitor anatemelor. La glezne cucute și mărăcini împreunare cu rădăcini... Plecarea de-atunci, ca o voce, ca o poruncă: ,,- Mori, dragul meu! Tu născut din cuvânt vei cunoaște doar gust de pământ cât timpul va toarce. mă voi întoarce!,, Cu dinții încleștați în veșnicii știam că vii și c-ai să fii Lumina lumii cum n-a fost cum nimeni nu mai știe pe de rost. Iartă păcatul de îndoială uneori în speranță punând în balanță iubirea! Mă bucur acum cu Învierea-n față m-ai pus în fașă ca pe un prunc.


Costel Nicolau .............................................................***......................................................................33

Brațele ne caută până la contuzie fibrele, oasele s-au unit până la confuzie și sângele poartă de la o inimă la alta dorul, dorința, înalta minune că suntem! Oriunde întind un braț, te ating și simt cum mă ning peste tine, și descopăr cu degetele sfintele buze și calc pe obuze pline de împreună.


TUmult........................................................................***......................................................................34

Insomnie ,, Mă pierd plăcut în bună-dimineață Când te sărut și-ți scriu pe dreptul umăr și simt be buze gustul de dulceață și nu mai vreau să știu acestor ore număr,, Eu te priveam ore-n șir până când privirile mele rodeau muguri proaspeti, și mă electrizam tremurând în ochii tăi trezindu-mă din anost când infloreau mugurii la zâmbetul tău. Și mă îmbătam strașnic până la decădere privindu-te, adulmecându-te ca un câine de vânatoare vânatul. Și mă sfârșeam intr-o sfârșeală plăcută de final de întuneric, și nu mă mai regăseam în nici un ungher nemaiavând nici un loc cât de mic de tine întreagă.


Costel Nicolau .............................................................***.......................................................................35

Ești peste tot. Oriunde întorc capul oriunde arunc o privire, mă Primești în brațele tale și e liniște, e lumină și multă sărbătoare și miroase proaspăt a tine, și a magie. Când așez capul a sfârșit de ziuă pe pernă golul acela se umple de tine și-ti musc din coate ca din fructe prea coapte, și circuli prin mine ca un sânge în clocot cât ropot... Și ca o ironie mă mai cerți uneori pentru toată acestă interminabilă insomnie.


TUmult........................................................................***......................................................................36

Naivitate verde spre albastru Doar tu știi să mă vezi sub haina albă În care anii și-au depus încet omătul Așa ai fost și vei rămâne totul Purtarea-n suflet - aurul în salbă. Îti curg ca ploaia verde în fereastră O curgere prezentă din vechime Al tău voi fi mereu în întregime Minunea mea cea verde și albastră. Acum sunt tot albastru și sunt verde Esti cerul meu, eu bradul cel semet Oricâtă iarnă, n-o să mai îngheț Când din privire iar nu te-oi mai pierde. Te-ating cu vârfurile peste nori Și-mi râd din rădăcină-a mele seve Și-am renuntat la bucuriile de greve Când mă hrănesti lumină cu-ai tăi sori. Mă-nclin usor când treci să mă mai vezi Și-n crengi am zâmbete de prunc În tine, cerule îmi vine să m-arunc La tine în albastru să m-așezi!


Costel Nicolau ............................................................***.......................................................................37

Un tot întreg Eşti totul meu. Liniștea de ascet, sărutul albinei de floare, când ești un trecut, și eşti un prezent, și-un tot care culmea, nu doare! Când sunt dinăuntru prea gol mă umpli cu-n zâmbet prea mare pe inimă. Când sunt umilit mă premiezi cu mine cel adevărat și mă ridici acolo pe stâncile tale semețe! Când desluşesc aerul pe care-l respiri, știu destul că a fi e puţin și-n inelul din iris îmi ești întotdeauna lumină. Taina prea-multului de pace ca o icoană la care se-nchină bătrânii călugări în colţul acela de univers pe care-l sfințești cu tine întreagă. Câte nu sunt în clipocirea privirii tale, Sunshine...


TUmult........................................................................***.......................................................................38

Cum să nu te iubesc?! Te iubesc cât pământul îmbrăcat în alb cu zăpezi umede și bogate. Te iubesc cu floarea sufletului legat la brâu cu verigheta zilelor mele! Dar cel mai sigur este că te iubesc pentru că te iubesc!


Costel Nicolau ............................................................***....................................................................... 39

Regenerare Aproape mă rostogolisem din prezent ca o mobilă veche scăpată pe scări. Mi-am intrat adânc în inimă și mi-am spus: sunt mai puternic de-atât! Rostogolirea era pentru a cădea în picioare. În picioarele tale, în picioarele mele, în picioarele pământului, în picioarle galaxiilor... Toată rostogolirea aceasta la o sută optzeci de grade, apoi la trei sute șaizeci, îmi amintește intantaneu că putem împreună să ne respirăm și-n cea mai îndepărtată andromedă. Am învățat să înotăm în ochii destinului zâmbind, făcând gesturi, uneori mari, alteori luminoase înflorind hălcile mari de clipe în toate florile lumilor.


TUmult........................................................................***.......................................................................40

Apa fără umbră a normelor, însângerată, e-aproape să ne verse într-o bulboană sumbră. Ei și?! În pieptul meu de tigru și-n ochii mei de șoim voi lua în derâdere acest act. Zâmbește iubito! În fond nu mai poate trece mai mult de-o vesnicie, maxim două și vom fi!


Costel Nicolau ...........................................................***......................................................................41

Jungl e victor! Eu ți-am cântat prin timpuri elefanții Și-am înviat savanele pe rând Și-am dus pe umeri pentru toți atlanții Și vise, și dureri – așa sperând. Pe toți rămași în viu i-am așezat Pe moarte am legat de fildeș, crucea lor Și veacuri de-așteptări am răzbunat Al trompelor doinit la abator. Te-am dat ca soare nou peste savană Și nor cu ploaie caldă eu te-am dat. Braconierilor mereu le-ai fost capcană În timpul siluit și-n viul abuzat.


TUmult........................................................................***.......................................................................42

Marină Sunt căpitanul unei corăbii de curcubee sărut de maree pe buzele tale. Călătoresc nesfârșit la asfințit spre zborul cocorilor, pe mierea galbenă de pe coapsă. Suntem sinapsă. Ți-au crescut vele în aripi, mi-au crescut năvoade în brațe, și prind în ațe a trupului pești. Tu mă plutești, mă-nvăluiești în talazuri într-o eternitate de tremur și mă cutremur și-n ploaia tropicală a pielii ne cresc camelii.


Costel Nicolau ............................................................***.......................................................................43

Delfinii sânilor se zbenguie-n valuri, n-avem finaluri. Adie vânt respirat. La-nceput mai cărunt apoi viu colorat. Și-n încordarea aceasta ca o geneză secunda-i obeză, minutul e lat.


TUmult........................................................................***......................................................................44

Ardere ,,Îtț scriu ca-ntotdeauna la trezire Cu buzele pe umăr și privesc Cum te alinți mereu în adormire Și cum ca-ntotdeauna te trezesc,, Când mâini mi-alunecă pe tine-nfiorate Metalice topiri vibrează-a făurar Când modelez cu-aceste mâini a mele de olar Lutul tău de aur cu-atâtea mii carate. Când buzele-ți sărută vesel trup Văratice arome se desprind Și mere coapte cu dinții când le prind Ca un Vezuviu antic mă erup. Cânt mă atingi în vasta prigorire Incinerare, de lumesc abandonat O nelumească ducere către uitat Spre o edenică uitare-n fericire. Când ramuri peste trunchiuri ne curpind Transcedentala noastră-mbrațișare Sădește peste cer abandonare Și iernile din lume se aprind.


Costel Nicolau .........................................................***......................................................................45

Plouă cu prieteni (după E.Jebeleanu) Dar ce aud? din buciume vestindu-mi, și-aruncă viața prieteni ne-ncetat către naivul eu. De prieteni, răsună-ntreg naivul ca de bani și iată-acuma, iat-o, viața e plină ochi! Și naivul tinereții mele… Apropie-te, vino, mereu spuneai ca ți-e foame despre ei de nu ar fi venit, mai bine… Ia prieteni, începutule câți vrei, ia prieteni câți poți căra mie mi-e silă, nici să nu-i mai văd prea mulți sunt, mult prea mulți… și mi-ar trebui toate armatele lumii ca să mă apere de ei. sau ar trebui să-L rog mereu, ferește-mă!


TUmult........................................................................***....................................................................46

De viață, de dragoste, de moarte Viața asta avangardă Sărind peste profeții Moartea-n palmă să o ții Să-i rânjesti în leopardă. Am mușcat pelin din stele M-am hrănit catran din sori Și le-am înșelat pe iele... Ai venit tu să mă dori. Iar m-am bălăcit în gârla Lipitorilor de aer Să-mi bea sângele în caier Să-mi rămână doar mocirla. Viața asta insurectă Nihilistă dar cu lux Moartea-i un marin reflux Târfă ieftină, abjectă.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................47

Să nu uiți niciodată Să nu uiți niciodată, samba se dansează întotdeauna vioi! Să nu uiți niciodată, de răni nu se lipește uitarea. Poți uita umbrele negre ale trecutului ca să poți simți pe vârfuri de degete frunzele următorului paradis. Se împiedică cuvintele, se-mpotrivesc de legarea despre uitare. Se întunecă gândurile, se orbecăiesc noptatic pentru neamintire.


TUmult........................................................................***......................................................................48

Nu-ți uita copilul născut din copilul din tine bărbat. Mai știi când eram doar un vis într-un vis?! Să nu uiți niciodată privirea care-mi rămâne încremenită pe trup ca un cer peste lume! Cine pe cine privește mai mult? lumina, cerul sau luna? Acest verde imens să nu-l uiți niciodată!


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................49

Clipă Suflecat alergam către cer Luna plină îmi trecuse de gleznă Broboane de stele pe frunte, pe piept îmi curgeai, prin vene la fel și-o clipă eram o lumină în beznă Îți cântam clipă și beat de tine am alunecat pe-o rână de cer și-am intrat despuiat până la brâu în lună Odă ți-aduc clipă când fără să știu sunt prea-plin de cer și prea afund în lună


TUmult........................................................................***......................................................................50

Chemare Să nu mă săruți așa cătrănit. Lasă-mă mai intâi să mă spăl cu tine pe cap! Ce bisnis frugal. N-am ințeles niciodată concurența sânilor tăi. Dibaci negustori! Urechea ta stângă mă aude prin inimă. Ssst! ascultă bine! Auzi această tulburătoare deprimantă recunoștință că ești? Nu se mai bat cuvinte cu capul de ziduri. Acum e atunci și e maine. Nu-ți asuma toate meritele. Doar ochii mei te mai pot privi unde se intunecă frunzele în ospicii de arbori. Mă vezi, sunt altul acum. Și uneori chiar reușesc să mai închid câte-un ochi. Lumina ta, această plasă de fluturi!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 51

Mi-e de-mi este, de-nu-stiu... Mi-e de toamnă-n miezul vieții Mi-e de toamnă-n miez de vară Mi-e de mine prima oară Mi-e de când nășteai poeții. Mi-e de toamnă, mi-e totuna, Mi-e totuna, mi-e mai multe Mi-e prea-multe, cât un munte Mi-e de când eram noi una. Mi-e de toamnă-așa mi-a fost Mi-e de galbenul cel verde Mi-e de codrul Frunză-Pierde Mi-e de când eram cu rost.


TUmult........................................................................***......................................................................52

Altfei Nici nu mai e nevoie să-ți spun te iubesc! Tu ai văzut demult că fără să vreau port hainele culorilor tale și mă tund după bunul tău plac! Mi-am lăsat înadins să-mi treacă glonțul iernii pe la tâmple ca să te fac fericită cu acest prea-plin de alb. Nici nu mai știu dacă-mi plăcea altceva înainte de tine, cum de-altfel nici nu mai știu dacă fost altcândva înainte de tine. Știu doar că sunt la fel ca tine, adică altfel. Pentru toate reușitele mele mă premiezi măcar cu o înjurătură sau un sarcasm chiar și pentru a nu cădea în lumescul păcat de-a fi doar o pământeană dintr-un mizer tabloid, altfeao!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 53

Ploaia... Nopțile cucute fără tine Cănd petrec cu ploaia și nu ești Umblu pe coclauri prin zăpezi alpine Mă mai readuce ploaia din ferești. Înnuntirea norilor cu cerul Legământul nostru pentru că suntem Ne-ncunună ploaia cu misterul Și cănd plouă singur, știu că ne avem. Zgârcite ferești către lumină Norii dimineților în lipsa ta, De apă-de-ploaie mi-e inima plină Și de noi atunci cănd ne ploua.


TUmult........................................................................***......................................................................54

Aproape a plouat... Aproape a plouat azi. Și azi aproape am redevenit noi cei pe care-i iubeam primăvara. și am fost atât de aproape de clipa aceea că-mi pare c-a fost azi atunci poate pentru că și atunci tot azi era! Încă mai fracționez secundele prelungind clipe... Încă le mai sfărâm în milioane de cioburi... Încă și încă mai reusesc să le număr cu migală pe toate ca-ntr-un joc cu mărgele de sticlă Încăpățânundu-mă să nu le strâng niciodată! Aproape am fost fericiti azi. Și azi aproape am redevenit noi cei pe care-i iubeam primăvara...


Costel Nicolau ..........................................................***.............................................................. 55

Hai de-a creanga! Înfruptări din faguri-fiere Vorbe-viespi de prin Tartar S-au dus mugurii de miere Din a verdelui arțar! A-nflorit negrureola Peste creștetele noastre Când ne-am rătăcit busola Prevestind negre dezastre. Hai să ne zburăm iar zborul Sub a cerului aripă Și aripă în aripă Să ne-naripăm amorul! Hai de-a creanga, hai hai-hui Creanga ta în a mea creangă Încrengați într-o falangă N-om da samă nimănui! Haide mâine ne-om mâna Veșnici iar și mână-n mână Clipa, soarta ne-o amână, Numai tu n-o amâna!


TUmult........................................................................***......................................................................56

Veșnicie De-atunci când Eva abia te-am zămislit Și te-am iubit începător, fără păcate, Știam că nu iubesc în chip cioplit Și toate viețile ce am, ție-ți sunt date. Când peste veac ai devenit Elena Și fără teamă te-am răpit lui Menelau, În noaptea de pe mare, ne-a luminat Selena, Poseidon apoi Hera în pânze ne suflau. Dar n-a durat căci moartea-mi fuse crudă, Săgeata lui Ahile m-a străpuns, Doar mâna-ți mică peste fața-mi udă, Atât mai știu de-atunci, și-apoi m-am stins. Am alergat în timp și în nestire Și m-am trezit Cezar lângă Busiris În fruntea Romei și a ei ostire La tine-n brațe m-a exilat Osiris. Am rătăcit în timp și nici n-am stat la sfat La Sohrior soldat m-am prins în oaste Erai Sheherezada, frumoasa din palat Cu tine nu știam ce soartă iar mă paste.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................57

O mie și una de nopți te-am privit Și te-am iubit la fel ca prima oară, Doar că idila iarăși s-a sfârșit, M-a spânzurat seicul din araba tară. Prin Purgatoriu-acuma călindu-mi vigilența Mi-a dat Divina Comedie din abis Cea mai frumoasă fată din Florența Pe tine mica mea frumoasă, Beatrice. De nu era malaria morbidă Poate-ți cântam și azi cum la Siena Dar m-am sfârșit pe pajistea aridă La marginea orașului Ravenna. Nu după multă vreme m-am trezit, În Vinci și pe-atunci erai cochetă, blondă De dragul tău atât de absorbit, Și te iubeam prea mult,demult,Giocondă! Ai fost și vei rămâne peste veacuri Tot ce-a născut pământul la femeie Și tu doar știi că nu vorbesc de fleacuri Bătu-te-ar și norocul să te ieie! Mileniile câte au trecut, Sunt încă mici și câte-or să mai treacă Și ori de câte ori aș fi murit Te-aș fi găsit adulta mea boboacă!


TUmult........................................................................***......................................................................58

Amintire din dorință Ne-abandonam pădurii rătăciți Pierzându-ne din drumul bun anume Scăldați în răsărit de soare năluciți Uitam drumeagu-anevoios către cătune. În măngăierea ierbii tale de pădure Mă sărutai cu gleznele-ți subțiri Pe buzele-mi rebele de psaltire Sub teii încărcați de amintiri. Cănd ne iubeam pe Văile Drăghiei Doar cerul ne lua din când în când la ochi Ne hârjoneam prin lăstărisul viei Și roua ne stropea antideochi. Mi-e dor de verde, soare și de tine Mi-e dor de fuga noastră din oraș Și primăvara asta nouă nu mai vine Să ne copilărim ca mieii pe imas.


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................. 59

Simplu: Te iubesc! La Lisabona într-un bar pe litoral Eram un matelot ce de pe mare Îti declară eu te amo, că-i zonal Si-i un gând ce nu suportă amânare. Împreună pe câmpia Cataluna Mă simteam străin si eram nul În orasul cel romantic Barcelona Cu o teamă de copil ti-am spus et vull! Madridul ne ascunse între ziduri În arenă mă dădusem caballiero Si din miile-acestea de gânduri Rămase doar unul te quero! În Galia veche si albă cetate Pe unde-a trecut Don Quijote Ti-am spus în cuvinte-ncurcate Frumoasa mea minune querote! Serenade-auzeam si dansam la Paris Pe maluri de Sena când vine spumoasă În feeria-aceea atunci am decis Je t*aime minune frumoasă!


TUmult........................................................................***....................................................................60

Am trecut mai târziu din Lorena Prin Koln si ti-am spus ca un stih Din inimă sincer suprema Minunea mea frumoasă liebe dich! Spre Sud mai apoi noi am mers Venetia, gondole, si lume Ti-am spus atunci cel mai des Ti amo frumoasă minune! Ne-am trezit din amețeală în Olanda Toate morile de vânt mă inspirau Bratul de lalele-a fost ofranda Ik hau van je vorbele-mi curgeau Am mai stat în Moscova la un cazac Ne-a primit crestinul si ne-a pus la masă Si ti-am spus acolo în ruseste la conac Ia liubliu tebea minunea mea frumoasă! În Nord când iarna era mai în plin Si gerul năprasnic trupu-mi călind Ti-am spus acolo în piata din Tallin Minune frumoasă ama sta sind!


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 61

Când la Vilnius mai greu cu sania am mers Am băut cu scortisoară vinul fiert si profiriu În hanul vechi am început să-ti spun mai des Minunea mea frumoasă as-tave-milyu! Si-am plecat la Helsinki cu trenul Îti cântam ceva c-o floare de castan Prin nămeti un Mos-Craciun cu renul Si-am strigat de bucurie rakastan! La Copenhaga acolo la Mica Sirenă Apele de maluri agitate se sting În lupta de ape ca-ntr-o arenă Minune frumoasă elsker dig! Peste Baltica-am trecut cu siretlic Gesturi de-nceput dar oportune Si aproape de orașul Rejkjavik Eg-elska frumoasa mea minune! În Anglia când am făcut un mic popas În Turnul Londrei bătea o rugăciune Si-n amestecul de clopot cu-al meu glas I love you frumoasa mea minune!


TUmult........................................................................***......................................................................62

Si-am tot coborat pâna la Marmara Într-un bazar a-nceput pe strune De dragoste-o frumoasă geampara Seni sevyorum minune! Am ajuns întâmplător pe la Jakarta Să-l vedem Budha cu renume Când de tine îmi legasem soarta aku mecitaimu tu minune! Si în Vietnam am poposit o seară Stii acolo nu-mi ardea de glume Si ti-am spus a nu stiu câta oară toi-jeu-ban frumoasa mea minune! C-o barcă clandestină am plecat Am ajuns cu greu în Filipine Si ti-am spus atunci pe înoptat Mahal kita frumoasa mea minune! Am venit cu greu mai către tară La Skopije îti reciteam de prin postume Si acolo când ti-am spus în vechea gară Te sakam frumoasa mea minune!


Costel Nicolau ..........................................................***...................................................................... 63

La Zagreb am mai mers cu o trăsură Căpos te-am plimbat acolo anume Să-ti spun si în croată ca o procură Volim te frumoasă minune! A doua zi frumos, la Ljubliana Ploua si vremea stătea să se îmbune Cu slibovită golit-am damigeana Si ti-am spus cu greu ljubim te minune! Si Dunarea cânta cu noi la Budapesta Pe pod cu tine când am vrut sa trec Când te-am strâns la piept si ti-am spus, acesta E fiorul meu în viață szeretlek! M-am trezit în zori cu o paloare Si-n purul grai al nostru românesc Am simtit că-n sufletul meu mare Frumoasa mea minune TE IUBESC!


TUmult........................................................................***......................................................................64

Acolo, atunci... Ne mai opream uneori in fața arțarului Acolo... Și-ți atingeam părul, eu și luna (pe care eram gelos!) Eram singurii din univers care făceam asta... Ne era teamă și tu te țineai strâns cu dinții de inima mea. Ne priveam atât de intens ca și cum Venus și Jupiter intrau în coliziune. Ce ruptă umbrelă de vânt și ce rupere de normal era... Crengi iernatice și mâini iernatice trosneau de frig și de fericire!


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................65

Dragostea măr... Dragostea ta măr, fruct interzis pe Pământ canoane călcate, încălcat legământ. Dar atât cât mai am, mister, adevăr îmi place amarul și dulcele măr. O fugă mereu, o fugă-n zadar Oricum aș mai da, doar iadul cade pe zar. Paradoxal, fugă de jarul încins m-afund tot mai mult acolo în focul aprins. Șarmul meu pentru draci, dans trivial peste flăcări săngele-mi fierbe, ochii-mi scănteie în scăpări. Hoitul meu trist cade-n ispite grămezi pasc calmi peste el, încornorați în cirezi. Înghit din mine hulpav, le rumegă toate mai mici si mai mari, mai reci și mai calde păcate. Sună absurd Wagner acuma la urmă Carnea-mi-pășune, huzur pentru dracii din turmă...


TUmult........................................................................***......................................................................66

Clar de... Eu știu. Doar tu mai încearcă-mă când nopți mă trezesc, mă încearcă-nă. Niciodată n-am fost mai clar de inimă și mai aproape de cer -am vrut să te chinui să cer. Decât toate luncile tale pe care pasc în neștire atâtea neliniști cândva să le dai și toți acei cai ce te poartă amar și sălbatic călare să-mi dai și fără furtună viața să ai doar cu fluturi, de sare să-ți scuturi ochii să vezi cu floare livezi să nu mă mai pierzi din privire lumină, lucire. Prea clar de inimă ești de-ar fi să zdrobești acest lut eu poate doar mut și tu prea-clar-de-inimă.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................67

Geometrică Ne-am născut paralele, însă printr-o oarecare minune destinele ne-au devenit perpendiculare. La intersecția noastră veghează un semafor dreptunghiular cu ochi circular care ne pândește aspru colorat libera traversare. Sferele trecuților ani ne-au fost deopotrivă doar niște baloane de săpun. Firește din orice unghi aș privi, tu întotdeauna ești mediatoare, ești bisectoare, și ești mediană Vieții mele întregi.


TUmult........................................................................***......................................................................68

Prin prisma tuturor realităților și a viselor, trunchiurile se caută în permanență alergând pe o interminabilă dreaptă. În cercul nostru încăpem perfect și cu toate acestea de la minus infinit până la plus infinit nu este loc suficient pentru dragostea noastră. Poate și pentru că în acest cerc tu ai fost dintotdeauna rază.


TUmult........................................................................***......................................................................68

1Q84 Răsună-n văzduh Simfonietta lui Janacek. Cine mai cunoaște orașul din stradă?! Doar de după perdele îl poți avea oricând la mână. Tengo Visează la matematici: două mâini atinse la școala primară ori două picioare obosite de drumuri egal o fraudă literară. Aomame visează la Tengo mult mai cu liniște fără Martori. Cele două luni (una verde-pal), și coborârea pe scări în vântul de miază-noapte sunt atât de greu de-nțeles... Două lumi diferite sau același an e altfel?! Oamenii cei Mici își cer sacrificiul. Umbrele lor sunt peste tot. Acestor mâncători de destine li se servesc la gustări, păcatele calde. Ayumi s-a dus! Viața de noapte-și mai amintește de ea... .


Fukaeri, dislexică, (funambulescă poveste), nu întreabă niciodată nimic. Ea e cea care știe mereu. Sfântul împreunărilor urlă! Moștenitoarea urzește din nou dreptăți omenești și Crisalida de aur se vinde mai mult și mai mult , tot mai mult, când încă mai răsună-n văzduh Simfonietta lui Janacek.


TUmult........................................................................***................................................................... 69

Revolută Până peste o mie de ani la prohod am atât de multe să vă zic... N-am dat buzna, invitat am venit... Oricum îmi era dor să vă văd! În rest, aproape nimic... Inima mea infinită s-a volatilizat într-o ciudată gheață socială nedreaptă. Joaca aceasta de-a furatul pe nevăzute pe nesimțite, pe neștiute, pe nebănuite și neintuite căi, cărări, drumuri, șosele, autostrăzi, mări și oceane, încep să mă transforme într-o Cale Lactee...


Costel Nicolau ..........................................................***...................................................................... 70

Alfabetică Abrutizez absent, admonestez abjecta amantă Banală brumă bântuie-a bacantă. Ceruită ceață, cabaletă castă Doar dacnomania danteluri demască. Eclatant ecou, eșuat eratum Fadic, fatalist, fagedenic fatum. Gură, gram, giganto, galactopoieză Habaneră horă, har, haptomorfoză. Iambic ideal, iubitor iernatic. Joc, jargonizare, jab jacmar jăratec. Kantiană karma, keynesian ketch Lacrimă labilă, lacomi lilieci. Microlumi măiastre, macroinimi moarte Narcisism narcotic, necrofagă noapte. Oază obnusilă, orb obscurantism Palidă paletă, pal paranoism.


TUmult........................................................................***..................................................................... 71

Quekerim quasar, quisling quiditate Râdem rabinismu-n ridiculitate. Sabatul sacral, storsul sacerdot Tabuism tabu, tartufism tarot. Uberal ubicuu, ulofil ultraj Vals venal, veroce, versul vernisaj. Wagnerism walhala, wahabism warant Xenie xerofagă, xenopatie xant. Ypresian Yunga, Yeti-n yard yoghist Zeu zburând zadarnic, zelul zelutist.


Costel Nicolau ..........................................................***......................................................................72

Propunere Ne pierdem zilele în așteptări nebune Ce zboară-n hău ca fulgi de păpădii și ziua cununiei nu mai vine, Ne tot îngheață iernile târzii. Ne ninge luna peste creștet Ne-adăpostim sub ramuri de ghețari Și reci de raze, pe omătul neted Ne tot copilarim, noi oameni mari! Nu am curajul să închid o clipă ochii De teamă să nu strivesc sub pleoape clipe La mine-n inimă cresc Babe Dochii Duminici fără tine-s precum cripte. Ti-aș da cu dragoste cea draga lună Și soarele ți-l dau, poate vre-un munte Căci vreau să ai din plin lumină Și clipe multe, multe, multe!


TUmult........................................................................***..................................................................... 73

E destulă iarnă peste lume Măcar lumea noastră n-o mai hiberna Dacă taci cuvinte, totuși spune Un blestem, o glumă, o...ceva! Dar poate nu-i chiar dramă mondială, În timp și spatiu nu-i nici o risipă Hai să dăm foc la lumea lor banală Și să trăim o eră, nu o clipă!


Costel Nicolau ..........................................................***............................................................... 74

Iubesc acest loc! (multumesc,Nichita!) Aici ca nicăieri nu-i gustul pâinii Da* nu-i aduc lui ,,Vodă,, vreun prinos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde în dosul stânii Mai plânge Miorita clamoros Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde-nfloresc salcâmii Și-albinele-i sărută pietos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde-n Bucegii albi, bătrânii Mai stăpânește Sfinxul maiestuos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici pe unde au trecut păgânii Și ne-au lăsat un aer arțăgos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os!


TUmult........................................................................***...................................................................... 75

Aici unde Luceferi-s românii Și ca popor nu suntem cărpănos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Aici unde ne domină ,,jupânii,, Și legea o driblează lunecos Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os! Și n-am să fiu precum hapsânii Un fals perfid și plecăcios Iubesc doar locul, nu stăpânii Precum fac câinii pentr-un os!


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 76

Fă asa, cum numai tu stii! Dă-mă la remaiat, du-mă la întors, tese-mă din nou, zugrăveste-mă, pune-mi alt guler, altă mansetă, alt zbenghi, dă-mi alt număr la pantofi, toacă-mă mărunt si umple-mă cu condimentele moralei tale, împunge-mă cu o mie de sfaturi, împrăstie-mă în patru vânturi si vei observa că acolo unde cad se umple locul de mine


TUmult........................................................................***..................................................................... 77

Fariseilor aceștia! Mi-ați răstignit Speranța în ruginite cuie Când prematur la tâmple o iarnă mi se suie și cad, decad în avalanse Când viața v-o împart la toți în tranșe. Mi-ați rastignit ideea de mai Bine Când prematur pe cruce un cui înc-o mai ține Și cad, decad ca auru-n karate Când viața v-o împart la toți în rate. Mi-ați rastignit ideea de Frumos Când prematur am devenit fricos Și cad, decad azi în păcate Când viața v-o ofer iar în bucate. Mi-ați răstignit ideea de-Adevar Când prematur ați vrut să mă omor Și cad, decad ca la război Și-ar trebui acum să vă omor pe voi. Mi-ați răstignit de-atunci de la-nceput Pe Bine, pe Frumos și m-a durut Și mi-ați ucis de-atunci mereu, mereu Speranța și-Adevăratul Dumnezeu!!!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 78

Mult, prea... Mult prea dor ne-ncearcă, prea multă durere Mult prea hibernare de la o prea-vreme Dor de împreună gerarul să cearnă, Prea tăcută noapte, prea geroasă iarnă! Prea departe raze, prea aproape friguri Prea mă-mpingi în ghețuri, prea suntem nesiguri Din înghețul ăsta doi să numărăm Gheața-n luna plină să o dăm! Mult prea crivăț iute, mulți prea fulgi devreme Prea nu ne mai vine Ene pe la gene Prea pe mâini e rece, din acel fierbinte Prea din umbra noastră, albe oseminte. Multă prea tăcere, viscolul prea are Mult prea întuneric, stinse felinare. Prea orbecaială, presupuneri fade Avalanșă albă peste verde cade. Prea cădere-n hăuri, prea adânci sunt toate Mult prea rătăcire, mult prea peste poate Prea nu mai renaștem din cenușa asta Mult prea des finalul ,,și cu asta basta!,,


TUmult........................................................................***................................................................... 79

Sancta simplicitas! Pe când eram și suntem încă Alți trimbulinzi din fel de fel Când curcubeul de pe luncă Era mai mult decât pastel. Vedeam mai mult decât culoare Știam la plopii fără sotț Un freamăt nu-i doar foșnet mare Și nici un suflet nu-i negot. Ca o Matrioșka-ntrepatrunși Cum curcubeele-n izvor Ne tot lăsăm mereu rapuși De un real neadevăr!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 80

Când tăcerile-s cuvinte Când cuvintele ne dor și tăcerile ne rod: tu ai spus și tu am zis! Hmm! Am cuvântat împreună mai sinele lor prin tăceri decât cele trei puncte de interminabil (...) Mereu tu! Numai tu! Întotdeauna tu, arhaic cuptor al topirii de sticlă, refacere de cioburi sparte... Ce chip de vază cu apă curată pentru florile răului m-ai făcut!


TUmult........................................................................***..................................................................... 81

Metamorfoză Când luna, nebuna,stăpâna lunaticilor,fantomaticilor,somnambulaticilor răsare și sare din mare. La miazănoapte în noapte când șapte iele, oțele, boiele visează, dansează, nechează, dezleagă, pribeagă beteagă. Dragobete în nămete, menuete dănțuind, amețind și damblagind Copilițe ca vulpițe, diavolițe iar se nasc în damasc și fantasc, ba m-amuz, ba ursuz, tac confuz...


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 82

Dor...pietre... Când pietre peste tot în cale ne lovesc Și când de pietre ne lovim întâmplători, Pe sub copaci când frunze-n ochi ne cresc, S-aducem nu întamplători pamânt la flori! Și când din râuri încă, culegem din aval, Cu forme despre noi și inimi pietre, Să nu lăsăm ca cel din urmă val Să ne arunce-n zone diametre! Suntem sătui și slabi de îngeri-piatră, Ne-am săturat să nu știm s-aruncăm Am prea clădit pentru a noastră soartă Nearuncarea pietrelor și abdicăm!


TUmult........................................................................***..................................................................... 83

,,...iar adevărul ne va face liberi!,, Am țipat a pustiu în pustie Am urlat adevăr dureros despre doruri. Decapitat azi Salomee, voi urla gânduri... Mă doare grozav locul de unde te-ai smuls la plecare. Mă doare!


Costel Nicolau ..........................................................***...................................................................... 84

Cu privire la strigătul când taci Privitor la exacerbările tale nelimitate privitor la faptele mele nefăptuite cu privire la teama că aș pleca, sunt nefondate! Respecți o regulă aplicabilă și ție, și mie, în mod egal.(tu ai spus-o): în dragoste și-n război nu există reguli! Cu privire la asta, dragostea e a ta privitor la războiul meu. Oricum mai aveam câteva bătălii de pierdut. Dar tu?! Strigi! Strigător la cer exacerbările tale nelimitate când strigi despre faptele mele nefăptuite și strigi de teamă că voi pleca, nu mai striga! Respecți o altă regulă aplicabilă și tie, și mie, în mod egal. (tu ai strigat-o!): când nu mai ai nimic de strigat, învată să taci! Oricum mai aveam câteva vorbe de spus…


TUmult........................................................................***..................................................................... 85

Dar tu?! Taci... Tăcere de mormânt, exacerbările tale nelimitate și taci pentru faptele mele nefăptuite când taci și plângi de teamă ca aș pleca, spune ceva! Respecți cu strictete regula asta aplicabilă și mie, și tie, în mod egal, (tu ai tăcut-o!) : Când tu taci câte o veșnicie eu vorbesc singur cu tine, doua veșnicii!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 86

M-am născut întrebare. M-ai născut mamă. Doamne, ce viață mă mână? mă-ngână pe-o rână nebună, o soartă acidă și viata mea iute spumantă, ferventă coridă în forma-ntrebării mă pună! M-ai născut mamă. Doamne, ce viată mi-ai dat! abdicat, aplecat am plecat peste lume. Și viata mea care arde Spumantă, ferventă genune forma-ntrebării-a luat!


TUmult........................................................................***.................................................................... 87

M-ai născut mamă Doamne, ce viată m-aline? gheare m-anine și-avide canine mi- aține cărarea să trec. Și traiul meu aprig, spumantul, ferventul eșec. doar forma-ntrebării e-n mine! M-ai născut mamă, Doamne, pe când alinare? atâtea altare și totusi amare. Brumare Speranțe mai am doar în van și traiul meu aprig spumantul, freventul aman. Sunt tot întrebare!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 88

Pfiii! Se făcea că-s om! Am visat odată, demult într-o viață de-april că eram om. Zburau albine febril peste floarea din pom și eu un zbor frânt. Am visat odată, demult într-o viață de vară că eram om. Pâinea-adia pe câmpuri agrară Ciresșle-n pom Și eu un frământ. Am visat odată, demult într-o viață de toamnă că eram om. Frunze-alergau de-a vântului toană doar oase pe pom și eu un tumult.


TUmult........................................................................***.................................................................... 89

Am visat odată, demult într-o viață de iarnă că eram om. Ceru-ncepuse să cearnă cu stele pe pom și eu un cărunt. Pfiii!groaznic coșmarul acesta! Auzi, om...


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 90

Zbor frănt Azi am mai sacrificat niște miei în inimile noastre, am alergat după desăvârșire pe la porțile lupilor cerșind învățăminte canine, iar după ce ne-am oțelit cu blesteme toți dinții ne-am mușcat mușcatele cuvintelor până la os, până la gând, până ne-au plecat turmele de nori albi către miazănoapte, către toamnele despuiate de nefericire, trecute în veșnicie. Hai, iubito să aprindem lumânări de înviere lui acel octombrie omorât cu pietre, și pentru moartea prevestirii din tine! Hai, iubito să jelim împreună acum când ne-a învins gravitația!


TUmult........................................................................***................................................................... 91

Ce frumos scrii uneori! Ce frumos scrii uneori slove-aurite, întortocheate, înflorate cuvinte pe capacul meu de sicriu: ,,iubitul meu...,, Ce frumos scrii uneori cuvinte mărețe, eroice, pur-feminine, sacrificate cuvinte, pe lespedea mea de mormânt: ,,dragule, drag...,, Și cât de sarmant-dureros și cât de sincer turcoaz te semnezi peste sufletul meu: Amarte.


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 92

A fost odată Pe vremea când era timp, era viață și Viața era atât de normală. Pe vremea când era viață era timp și timpul trecea atât de normal... În vremea aceea existau oameni și oamenii erau atăt de normali pentru că în vremea aceea exista Dumnezeu și Dumnezeu era atât de normal, atât de viață, atât de timp, atât de dragoste-n oameni...


TUmult........................................................................***.................................................................... 93

Nous miserables! Ne-ngheată mugurii pe zarzării din noi Zambilele pălesc a iarnă iar în gând În era glaciară mă afund Când pomii fructelor iubirii ne sunt goi. Ne etalăm cu miile orgolii la vedere Călăii fără vină a propriei iubiri Mai respirăm un aer de-amintiri Și ne hrănim din propria durere. Ne ard tăciunii nădejdilor finale Doar jaruri pale și doar răzleț avem Din două uragane, abia mai adiem Prostituându-ne cuvintele banale. Ne curg veninuri clocotind prin vene Un necurat intrat în preacuratul duh Prin gloduri ne târâm, noi din văzduh Pe coate, pe genunchi și abdomene. Ne-om așeza cândva, și albi, și obosiți, și preacuminți La masa toamnelor, pe frunze vom citi Despre frumosul care-a fost și-om adormi Sub lespezi de păreri de rău și rugăminți.


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 94

Arta de-a nuînvinge N-am să te chem la nunta prăbușirii noastre Am să-i dansez singurătății până la final Și când plecat spre stelele albastre Îmi voi dansa singurătatea și la bal. .......................................................... Noi ne-am născut sub astrii câinilor turbați Și-am supt la țâțe multe de valpurge Crescuți pe brațe antidemiurge Ne-au legănat sarsoarii posedați! ........................................................... Să mai jucăm destinul pe o carte Să știm văzduhuri, ori să știm abis Să mai trăim sau să murim o moarte Pe veșnicul acel opt sute bis!


TUmult........................................................................***.................................................................... 95

Rugăciune Impare petale Împarți peste lume Împarți cu nădejde și-mparți cu năduh O lume răsare, o alta apune În parte-i mormânt, în parte-i văzduh. Miliarde de morti Î-Ți cerșesc alinarea Avem o nevoie și-o speranță avem, Lumini din Lumină ne ațină cărarea! Am nevoie de Tine!Eu sunt mortul suprem! Intră-n mine mare Soare Hodoronca-tronca viață Unge-mă cu mir-unsoare Fă-mă viu din mort de gheață! Intră-n mine mare Mare Ostoiește-mi val cu val Apele mele amare Fă-Le doină din caval!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 96

Intră și mă fă albastru Cerule Măria-Ta Fă-mă iertător măiastru Umple-mă cu a ierta! Intră și Mă pământește Să rodesc din mine verde Să-mi cresc iarba părintește Calea poate n-oi mai pierde! Fă-mă cum nu pot a fi, Fă-mă blând, fă-mă bonom, Fă-mă ce nu-s zi de zi, Fă-mă, Doamne, Fă-mă om!!


TUmult........................................................................***...................................................................... 97

Băga-mi-aș... Am cochetat în lipsa ta cu disperarea Tovarășa de drum fără trădări M-au scos din minți atâtea nerăbdări Și-atâtea nedreptăți, și neuitarea. E o revoltă fără revolver și fără glonț Băga-mi-aș mințile-n cap să le bag! Fesul nepăsării peste ochi să mi-l trag, Din Alb-ca-Zăpada sa fiu un Moșul-Clonț! Lovim-ar năravul urât de catâr Căpos să fiu să mă întărt cu zbirii Să-mi ies mai rar din nebunia firii Să nu-ți mai fac pe plac și pe hatâr! Bătu-m-ar vântul stepelor calmuce Și sur bezmetic să nu te mai ascult Să mă îmbrac într-un monah ocult Și dracul să mă ia! De m-ar tot duce! Băga-mi-aș mințile-n cap să le bag! Băga-te-aș pe tine zidită lângă Ana Apoi închis în zidul eu ca în Doftana Să fiu gorunul cel duios de verde fag!


TUmult........................................................................***..................................................................... 98

Naiv toamna Intră iar în comă razele de soare Pe la prânz alintă vițele-de-vie Coapte, siluite, de a lor simbrie Rod matur și dulce ce-o să ne doboare. Prin ogrăzi miroase a fierturi Strugurii cei plini torturați în teascuri, Pentru mahmureală sacrilegiu-leacuri Înecatele-n butoaie murături. Dimineața palid câte-o muscă Dă târcoale ca odată la arat Când peste mustuituri la îmbătat, Când la oalele umplute cu zacuscă… Dimineți la rând în grădina mare Zgribulite toate ca niște arici - Of, dac-ar ajunge îndată și aici Măcar pentr-o oră,caldul nostru soare. Gălăgie mare, sârmele sunt pline Rândunici pribege, tinere holteie - unde se duc toate? încotro s-o ieie? Peste ceruri multe, peste ape line?!


Costel Nicolau ..........................................................***..................................................................... 99

Dansuri mii în rotocoale, și pribegi Cârduri zeci cu țipet acru, grauri mii, Încercând piraterie peste vii Cât să nu-ți rămână să te dregi. Ca și puii când ciocnesc din ouă Nucile cojite lasă vechea haină Așteptând panere să fugă să doarmă În cămări, în poduri, a lor casa nouă. Iată c-a venit coapta noastră doamnă Galbenă ca ceara, nu întâmplător, Să ne dezmortească iară câte-un dor Rătăcit pribeag, ce musteste -n toamnă.


TUmult........................................................................***.................................................................... 100

zadarnic Uneori cad atât de neîndemânatic pe gânduri încât le sfarm ca pe niște ferestre soiase la beție, prin care nu se mai vede lumina și nici banalul de-afară. Îmi port războiul acesta în plămâni ca pe cloruri, în ochi, în nas și în gură ca pe o țărână ce nu mai dă rod, ca pe o raniță plină cu pietre pe care le rostogolesc mii de Sisifi peste niște munți mai înalți decât toți munții, și mult, mult mai alb decât toți carunții tradiționali, mă las adunat pe făraș de gunoieri la ore prea matinale ca pe altare de mizerie.


Costel Nicolau ..........................................................***.................................................................... 101

De(venire) Nu vă mai întrebați cine sunt! Mă tot aplic pe perete cu spoială și nu-s decât un om în devenire. Mi-am schimbat look-ul în albul de bumbac al verii și încă mai port o șuviță rebelă pusă bine la naftalină de pe când iubeam împreună cu Dumnezeu zbuciumurile wagneriene. Nu vă mai mirați cine sunt! Voi poate sunteți deja... Eu doar un om în devenire!


TUmult........................................................................***.................................................................... 102

Cotidiană Colivia oaselor mă strânge ca un zid de biserică. Oamenii-lupi cu ochii săgeți otrăvite trec cu privirea prin mine. Detest tot ce servește obstacolul acestei delirante eliberări. Tu ești femeia pentru care mă strâng de gât cu destinul, și pentru care mă iau cu cerul de piept.. Oriunde întorc capul simt puternic mirosul tău crud de măr copt, și sunt mereu în strânse relații cu toate categoriile și subcategoriile de fiori. Mai fulger din când în când norii ce s-au adunat pe distanțe iar tu mă cuprinzi în brațele pieptului, și mă naști la nesfârșit în edenul din colțul ochiului dimineața.


Costel Nicolau ..........................................................***................................................................... 103

Acum Încep să-ți cânt alintându-te cu teamă și cu teamă temându-mă de reproș. Poate că nu e melodia ta dar în nebunia pierdutului din mine sună frumos. Nu mă tem că mă suporți cât mai poți... Mă tem de propria-mi ură față în față cu destinul despre fericire... Între neajunsul cuvintelor și imensul inimii stau atâtea vieți în picioarele goale... Desculțele inimi mai tremură iernii acesteia ceva. Măcar ceva.


TUmult........................................................................***.................................................................... 104

1Q84 (I) Drumeț pe-atâtea drumuri metalice alergându-se unul pe altul. Drumeț în neștire alergându-mă ca o haită de lupi înspre cornul de lună. Pașilor mei le-a fost dragă eterna derivă. Derapărilor toate pe ghețuri-surpriză le spun nu mă tem! Prea-plinul iubirii de oameni e darul ce-l am! Nu mă mai tem pentru că pe poarta edenului mai stăruie înca urmele mele de degete ca o marturie despre dincolo pe trupul tău care m-a nălucit cu lumină.


Costel Nicolau ..........................................................***................................................................... 105

Prea puține cuvinte Și primăvara asta cu lumina de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine, și-alături să simțim sub talpă huma de iarba vieții grea, cum de suspine mi-i inima de când nu te-am vazut? (Încă mai calc în tălpi același lut...) Vreau soarele, pe degetele noastre unite, un inel să făurească; Lumina din privirea ta măiastră s-o tot privesc și dragostea să crească din rădăcini bătrâne ca grădina să-mi ierți că încă mai port vina de-a te iubi mai mult decât am spus (poate din lipsă de cuvinte care nu-s.)


TUmult........................................................................***.................................................................... 106

De-a viața Pe harfa răsturnată a ierburilor tale, Vară. Trupul și sufletul meu sunt începutul unui mare cântec și tremurul mâinii care-l caută. Trăiesc! Ceea ce am presimțit există! Viața nu mai este doar urâtul mers lent spre îmbătrânire, cedări și resemnări. Viața este delir, tumult în soare, bucurie respirată. Curcubeie pășesc peste prăpăstiile vidului, zâmbind cu toate culorile grădinilor. Iar tu un salt de curcubeie înspre viitor


Costel Nicolau ..........................................................***................................................................... 107

Din cartea ta Citesc în carte cum aș citi în tine Aceleași zâmbete, aceleași stele sunt Chiar tu-mi spuneai citind, c-o să-mi aline Căruntul de la tâmple când mă-ncrunt. Și cartea-mi ține-ades tovărășie Și-a mai rămas pe rândurile ei, Ca pulberea de soare străvezie, Lumina unui gând din ochii tăi. Stau astfel vremea fără s-o mai număr; Mă-nșeală visul bun și mă gândesc Că-mi urmărești lectura peste umăr, Și, dacă taci, e pentru că citesc. Atunci de ce mai mult și mai zadar Deși tu ești acolo-n fiecare filă Îmi pare dorul acuma mai amar Sărace file fără clorofilă... Mă-mbărbătez cu amintirea ta Și mai visez din când în când a bine Încerc acum a mă abilita Și să te strâng în brațe tot îmi vine.


TUmult........................................................................***.................................................................... 108

Înzidire De răutatea lumii cu mâhnire Mi-s ochii mai uscaţi şi paşii mai înceţi, Şi orice gest se-opreşte la pornire, Şi capricornu-mi moare pe pereţi. Și zvelt sărind acum să nu urască De râsul lumii care-i doar rânjit Când bici pe aripi vrea să te lovească Dintr-o pricină de nepricinuit. Verde, născut în mine nu degeaba, Deși mai cad pe mine veșnice ninsori, De răutatea lumii cu mâhnire Eu mă retrag în lei îngrozitori. Dar sunt şi leii mei la fel de laşi Şi mă preling cu rânjet în prăpăd. Când cu mâhnire răutatea lumii Din blana leului mai clar o văd. Sunt leul eu, spre demolarea lumii, Şi sunt zidarul lângă leu tot eu. Nu muşc din lume cum ar crede unii Doar mă zidesc în capricornul meu.


TUmult........................................................................***.................................................................... 109

Matinal naufragiu Ai plecat îmbrățișând miezul nopții de la meridianul patruzeci și trei... Am rămas cu obrazul lipit de palma desfăcută ca o scoică eșuată pe nisip ascultând încă vocea ta de mare liniștită... În ochii triști de albatros frânt, vocea ta marină îmi mai clipește sub pleoape și mă-ndeamnă spre lumină. Refuz să mă trezesc și visez că visezi la mine în brațe. A ieșit soarele, Sunshine! M-apropii de el să te pot săruta. Încearcă să dormi liniștită! Veghez eu mai departe până la insula noastră.


TUmult........................................................................***.................................................................... 110

Scrisoare Scrisoare-ncerc. Cu ce să-ncep întâi când aș striga de tine tuturor cum veșnic tu în mine mai rămâi și chiar de gândul mi-este călător Pe gura ta surâsu-i ca un soare; ei poate niciodată n-or să știe din fiecare clipă trecătoare cum ne-am durat noi câte-o veșnicie iubindu-ne;și nu vor ști că-n glas îți cânt atâtea cântece când spui cuvinte ce pe buzele oricui niște cuvinte simple-ar fi rămas. Învață-mă cu ce să-ncep și cum să-i spun și mamei tale că-mi ești dragă că te-a născut, cu truda ei întreagă, pe tine, bucuria mea de-acum. Ea, poate, niciodată n-o să știe că a-nflorit în flori și-a curs în ape, că din pământ și lunga veșnicie să mi te lase,-așa cum ești, aproape;


TUmult........................................................................***.................................................................... 111

Și, fiindcă-o să murim și noi odată, gândește-te: n-ar fi păcat să moară, cuprinsă-n noi, atâta primavară, și dragostea cu inima deodată?... De-aceea, spune-mi cum să-ncep anume, și eu voi scrie toate, fir cu fir, ca disprețuitori de cimitir, să ne iubim de-a pururea pe lume.


TUmult........................................................................***.................................................................... 112

Vinovat de dragoste Am tot fost acuzat exilat pe-un ostrov Pentru dragostea asta imensă primară Că am inima mare am ajuns de ocară Și îmi strigă prezidiul : -,,guilty of love!,, Limbile mari ca de șerpi din ceaslov Mă arată ca degete ce mă acuză Că mă las eu întreg pradă la muză Și-mi strigă-acum timpul: -,,guilty of love!,, Cu sânge un jude îmi scrie-n hrisov Să fiu veșnic legat ca pedeapsă de tine Și apa curată ce plută mă ține Pradă la valuri : - ,,guilty of love,, Și cerul când seara din bleu este mov Mă aruncă nemernic la noapte drept hrană Din mine se scurge o veșnică rană E rana de tine : -,,guilty of love!,,


TUmult........................................................................***.................................................................... 113

Luna căpruie, luna gutuie... Gândeam din toamnă-n umbră de gutui Că toate-au fost să fie întâmplate Din întuneric, în luna ta căprui Unde amarurile galbene-s uitate. Din umbrele trecutului gerar A mai rămas o pală, doar o undă Și-n palida gutuie de amar Au sucombat stihiile la pândă. Petale de pe mine eu mai scutur Ca să te nasc din rouă, fruct de floare, Dintr-un cocon tu mai născut un flutur Și-ai să mă naști și-n viața viitoare. Acum e viața-n rostul ei, căpruie Visez și beau din frunze clorofilă Și beau parfum de viță de gutuie Să-mi crească a ta lună din argilă. Toate le poți din mare, lună-rază Mă lași să-ți râd gutuii din căprui Și sorb cu suflet însetat din oază Și dintr-un cer de vise albăstrui.


TUmult........................................................................***.................................................................... 114

Din vis Limba mai caută silabe noi în beznele gurii. Inima începe să bată anapoda. Iubirii prea mari cuvinte întregi i-asfințesc, și cade un fulg de lună primului vers nelumesc mă-mpiendic în vis, te iubesc! Trist am fost până ieri, astăzi râd. Pretutindeni gândul spre tine prilejuri de râs, și râd fiecărei clipe-sărbătoare din gândul spre tine prilej-mântuire. Miros a nuntire, nu ca demult a cădere când nu era nimeni în jur. Nici nu mai înjur aproape plecata durere. A trebuit să jertfesc, să îngrop. Atâtea gânduri ucise... Doar veacuri promise și mai e doar un hop până s-aud doar foșnetul rochiei tale de iarbă.


TUmult........................................................................***.................................................................... 115

Călugărița Sub rochia ta verde, un clopot de meduză Bolnăvicioase forme sculptate genial Închid o clipă ochii, îmi mușc nedemna buză Mă simt ca înecatul chiar dacă stau pe mal. Și îmi prefac virgină privirea către tine Ca lutul în cuptoare îmi arde trupu-ntreg Cu unduiri de flăcări pășești pe unde line Și-mi vine să-mi pun lațuri, ca Iuda să mă leg. Omori cu o mișcare oricât de mică-ar fi Ca o Dalilă nouă, plutind ușor pe ape O moarte fericită mi-aduci în orice zi șireată când mi-arunci ocheade pe sub pleoape. Când pasul tău măiastru pașește peste valuri, Când îți ridici privirea spre falnicul azur Păcatul se roșește, o ia hai-hui pe dealuri Sunt viu în întregime, din vechiul mort obscur!


TUmult

Cotidiană ............................................................... Mai fulger din când în când norii ce s-au adunat pe distanțe iar tu mă cuprinzi în brațele pieptului, și mă naști la nesfârșit în edenul din colțul ochiului dimineața.


TUmult (for jojo)