Rjvoi 7 (2) 2017

ANUL IV/Nr. 7(2/2017)

www.rjvoi.innovationinhealth.ro

REVISTA SOCIETĂŢII ROMÂNE VETERINARE DE ORTOPEDIE

REVISTA ESTE INDEXATĂ BDI: Global Impact & Quality Factor 2014 - 0.454 2015 - 0.565

PUBLICAŢIE EDITATĂ DE

&

REVISTĂ EDITATĂ ÎN PARTENERIAT CU EDITURA

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români.

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS ) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România (CMR)

PUBLICAŢIE CREDITATĂ DE COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA

SUB EGIDA

www.srvo.ro

Anul IV / Nr. 7 (2/2017) www.rjvoi.innovationinhealth.ro REDACTOR-ȘEF Dr. Ioana MANEA

56

dr.ioanamanea@gmail.com COMITET EDITORIAL Prof. Dr. Dan CRÎNGANU Prof. Dr. Cornel IGNA Prof. Dr. Liviu Ioan OANA Prof. Dr. Bruno PEIRONE Prof.Dr. Marius PENTEA Prof.Dr. Vasile VULPE Conf. Dr. Florin Ioan BETEG Șef Lucr. Dr. Ciprian OBER Șef Lucr. Dr. Cosmin PEȘTEAN Șef Lucr. Dr. Eusebiu Viorel ȘINDILAR Șef. Lucr. Dr. Larisa SCHUSZLER Șef Lucr. Dr. Alexandru VIȚĂLARU Asist. univ. Dr. Ruxandra COSTEA Asist. univ. Dr. Cristian Constantin DEZROBITU Asist. univ. Dr. Ionut Cristian GÂRJOABĂ Asist. univ. Dr. Nicolae Răzvan MĂLĂNCUȘ Dr. Dragoş BOGHEAN Dr. Victor BUCUR Dr. Cristian DRAGOMIR Dr. Eugen Dan GÂSCĂ Dr. Wili GLASER Dr. Florin GROSU Dr. Dinu MĂHĂLEAN Dr. Oana RADU Dr. Edmond STECYK Dr. Hristov SVETOSLAV Dr. Andrei TIMEN Dr. Nicolae VALENTIN

ORTOPEDIE

THE USE OF THE STRING OF PEARLS LOCKING PLATE SYSTEM IN THE STABILISATION OF A SPINAL THORACAL FRACTURE IN A GIANT BREED DOG Cecilia Danciu, C. Ober, C. Peștean, R. Purdoiu, L. Oana

62

STUDIUL ANATOMIC ÎN LUXAȚIA PERSISTENTĂ DE PATELĂ LA CÂINE ANATOMIC STUDY IN PERSISTENT PATELA LUXATION IN DOG V. Bucea, C. Croicu, M. Pentea

66

ULCERUL TĂLPII LA VACILE DE LAPTE SOLE ULCER IN DAIRY COWS E.D. Gîscă

72

IMAGISTICĂ

DIAGNOSTICUL CT AL AFECȚIUNILOR NEOPLAZICE DIN REGIUNEA CAPULUI LA CÂINE – MODIFICĂRI IMAGISTICE PREDOMINANTE CT DIAGNOSIS OF NEOPLASIA IN THE HEAD REGION IN DOG PREDOMINANT IMAGING CHANGES

ISSN 2392 – 8700 ISSN-L 2392 – 8700 e-ISSN 2601 - 0089

Roxana Dascălu, B. Sicoe, Larisa Schuszler, C. Igna

www.srvo.ro Copyright © 2017 Multimedia Business Corporation Drepturile de autor pentru articolele și fotografiile publicate aparţin exclusiv Multimedia Business Corporation Reproducerea, totală sau parţială, și sub orice formă, tipărită sau electronică, sau distribuţia materialelor publicate se face numai cu acordul scris al MBC. Responsabilitatea asupra conţinutului original al materialelor aparţine în întregime autorilor.

Persoanele intervievate răspund de conţinutul declaraţiilor lor, iar utilizatorii spaţiului publicitar, de informaţiile incluse în machete.

ABONAMENTE ȘI PUBLICITATE INNOVATION IN HEALTH CENTER

82

TERMOGRAFIA – METODA IMAGISTICĂ DE DIAGNOSTIC A AFECȚIUNILOR ORTOPEDICE LA ANIMALE THERMOGRAPHY - IMAGISTIC METHOD OF DIAGNOSIS IN ANIMALS’ ORTHOPEDIC DISEASES C. Igna , Larisa Schuszler

90

RADIOGRAFIA SUBSTRATULUI OSOS LA CÂINI ȘI PISICI THE RADIOGRAPHIC TECHNIQUE OF DOGS AND CATS’ BONE SUBSTRATE V. Vulpe, Ionela Sîrbu (Bejan)

E-mail: redactia@innovationinhealth.ro Web: www.innovationinhealth.ro

ORTOPEDIE

The use of the string of pearls locking plate system in the stabilisation of a spinal thoracal fracture in a giant breed dog

THE USE OF THE STRING OF PEARLS LOCKING PLATE SYSTEM IN THE STABILISATION OF A SPINAL THORACAL FRACTURE IN A GIANT BREED DOG

Cecilia Danciu1, Ciprian Ober1, Cosmin Peștean2, Robert Purdoiu3, Liviu Oana1 1. Department of Surgical Techniques, University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, 3-5 Mănăştur Street, Cluj-Napoca, 400372, România; 2.Department of Anesthesiology, University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, 3-5 Mănăştur Street, Cluj-Napoca, 400372, România; 3. Department of Diagnostic Imaging, University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine, 3-5 Mănăştur Street, Cluj-Napoca, 400372, România Corresponding author: Cecilia Danciu, E-mail: cecilia_danciu@yahoo.com

OPEN ACCES JOURNAL Cite this article: Cecilia Danciu, C. Ober, C. Peștean, R. Purdoiu, L. Oana. The Use of the String of Pearls Locking Plate System in the stabilisation of a Spinal Thoracal Fracture in a Giant Breed Dog. R J Vet Orthoped I. 2017; Vol. IV 7 (2): 56-60.

Recieved: December 2017 Accepted: December 2017

Abstract: Keywords: SOP locking plate, thoracic vertebrae, fracture, dog

Case History

A giant breed dog was presented paraparetic at our clinic with a spinal fracture and intact deep nociception. After clinical examination computer tomography revealed vertebral buttress fracture. Surgical treatment was chosen for stabilization of the spine.

Clinical follow-up after 4 weeks shows signs of clinical improvement at the dog. This report describes the surgery and the outcome of thoracic vertebrael fracture in a giant breed dog repaired with 3.5 mm SOP locking plate and PMMa.

An one-year-old intact male Great Dane dog presenting for repair of a spinal thoracal buttres fracture 72 hours after the owners found him paraparetic in the yard. Stabilisation of the dog by the reffering veterinarian was done prior to be sent to the Faculty of Veterinary Medicine Cluj-Napoca. Analgesia, intravenous fluids were administred. Thoracic and lumbar radiographs were done, wich revealed fracture of the 12th throracic vertebrae. Abdominal ultrasound was performed but no significant changes were observed.

56

Clinical Findings and Diagnosis

On the presentation at the clinic, the dog was in lateral recumbency and paraparetic. Orthopedic and neurological examination were performed. No remarkable orthopedic findins were observed. The dog was painful in the thoracic area of the vertebral column. On the neurological examination, the dog was alert, without any cranial nerves deficiencies. Examination of the hindlimbs showed neurological deficits. Conscious proprioception was absent on the both hindlegs, but the direct sciatic reflex and patellar reflex was normal/exagerated. Application of pressure with forceps on the hindlimbs digits

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Cecilia Danciu, C. Ober, C. Peștean, R. Purdoiu, L. Oana Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Figure 1. CT sagital and axial bone window - evidence of the 12th vertebral buttres comminutive fracture

showed precence of deep nociception. Radiographs of the thoracic area showed fracture of the 12th thoracic vertebra. Computer tomography was recommended for visualisation of the bone fragments in the spinal canal. Computer tomography findings showed a comminutive fracture of the 12th thoracal vertebral buttres (Figure 1.), an oblique fracture of the left sided lamina and right sided articular process.

Treatment

Surgical treatment was chosen.

Dog was premedicated with acepromazine 0.01mg/kg IM, diazepam 0,3 mg/kg IV and fentanyl 5 μg/kg IV. Anesthesia was induced with ketamine 5mg/kg IV and propofol IV to effect.

After endotracheal intubation, anesthesia was maintained with isoflurane 1,5% and fentanyl CRI 5 μg/kg/hr.

Intravenous antibiotics were administered (Sulcef 1000 mg/1000 mg) 22 mg/kg iv every two hours during anesthesia.

The dog was positioned in sternal recumbency (Tobias and Johnston, 2012) with the legs positioned forward and the body was secured with white tape (Sharp, 2005) and the caudal spine was supported by a roll of towels (Seim, 2007).

Thoracolumbar stabilization was achieved via a dorsal approach. An adhesive plastic drape had been used before skin incision. A dorsal skin incision was made from three vertebrae cranial and three vertebrae caudal to the affected vertebrae.

The skin incision was made 1 cm parasagittal on the right side to restrain the incision directly over the dorsal spinous processes (Sharp, 2005).

The dorsal thoracolumbar fascia was incised close to the midline, exposing the epaxial muscles. Periostal elevator was used to elevate the

Figure 2. Latero-lateral radiograph of the vertebral column after stabilisation with SOP locking plate

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

57

ORTOPEDIE

The use of the string of pearls locking plate system in the stabilisation of a spinal thoracal fracture in a giant breed dog

multifidus muscle from the dorsal spinous procecces from every vertebra within the surgery field. The longissimus lumborum muscle was incised to enhance a better exposure. Gelpi retractors were used to retract the soft tissue (Tobias and Johnston, 2012).

The fracture was identified and stabilised with 3.5 mm String of Pearls (SOP) locking plate. The SOP locking plate was attached with minimum 2 cortical screw cranially and caudally to the affected vertebrae on the right side of the spine (Figure 2.). The cortical screws were placed in the holes and inserted in 30Ëšat the level of the accessory process or the tubercule of the rib to traverse the pedicle in to the vertebral body.

Polymethylmethacrylate (PMMa) Synthes was prepared as for any application and added to the screws and plate. Because of the exothermic reaction, cold saline was used for irrigation (Johnston and Tobias, 2018).

Closure of the site was started with the closure of the fascia, then subcutaneous fat, subcuticular layer than locking nodes for the skin.

Postoperative plain radiograph was done to check the accuracy of the vertebral alignment (Figure 3.).

Postoperative treatment included Augmentin (Amoxicillin/Clavulanic Acid) 12.5 mg/kg p.o. q 12h for 5 days was administered, Tramadol 4 mg/kg p.o. q8h for 5 days was administered, Previcox 5 mg/kg p.o. q24h was administered for 3 days, Gabapentin 10 mg/kg p.o. q12h was administered for 10 day and Omeprazole was added in dose of 1 mg/kg p.o. q24h for 7 days.

The second day after the surgery seroma was formed and it was drained. Deep pain perception was assesed the day after surgery and it was present.

The dog was discharged from the hospital 7 days after the surgery. Recommendation to the owner included restriction of the range of motion in a cage 3 weeks more after the surgey (Tobias and Johnston, 2012). The dog was rechecked at 2 weeks after the surgery for suture removal. The owner clamed improvement in the dog such as turning from one side to the other in the cage also movement in the legs and attemt to bare weight. In the 4th week after the surgery, at the second recheck, the dog was walking without any support (Figure 4.).

Discussion

The thoracolumbar spine area is most commonly affected by fractures and luxations in dogs and cats (Bali et al., 2009; Bruce et al., 2008; Grasmueck et al., 2004). Because of the small ratio of the vertebral canal to the spinal cord diameter of this region, lesions may have a dra-

58

matic impact on the spinal cord (Sharp, 2005).

The most important and relevant prognostic factor is the presence of deep nociception. Some authors indicate that the absence of nociception in the limbs caudally to the lesion in the spine indicates a poor prognosis. The prognosis for paraplegic dogs without deep nociception because of severe spinal cord trauma is guarded (Olby, 2003). For this reason we also consider and support that complete neurological examination is critical for localization of the spinal cord lesion and for the prognosticating outcome. In our case, the dog had deep pain perception at the arrival at the clinic.

Radiographs should be performed in lateral recumbency on a board after the neurological examination (Tobias and Johnston, 2012) even if it has limited sensitivity. In addition is not sensitive for the bone fragments inside the vertebral canal (Sharp, 2005).

In Kinns et al., 2006 studies on radiographic sensitivity on acute canine spinal trauma, they found that radiography was found to have a moderate sensitivity for fractures (72%). So in their conclusion, radiography cannot be used to rule out potentially unstable acute vertebral lesions, and further imaging is indicated for canine patients with risk of such injuries. We also found that CT was more accurate in the visualisation of the spinal fracture.

Treatment options in spinal fractures can be surgical or medical, some authors claim that it should be based primarily on the neurological status and the compressive characteristics of the fracture (Weh, 2012). Also in Jeffery, 2010; studies he sees an advantage on care for animals soon after surgical intervention than to provide optimal nursing care for animals that must be rested for prolonged periods because of vertebral fractures. The goal of surgical treatment is the realignment and the stabilization of the spine. Medical management usually minimizes secondary spinal cord injuries with neuroprotective treatment (Weh et al., 2012).

Four main categories of injury on the vertebra are classified after the failed components according to Sharp (2005). Our dog was classified in the type 4, because of failure of more than one component of a vertebrae. Sharp (2005) indicated metal implants and bone cement or an external fixator.

We chose the String of Pearls (Orthomed, UK) veterinary implant system which is a locking plate system that utilises standard cortical screws which provide a versatile method of fixation.

They consist of individual spherical stainless steel nodes with threaded holes that accept standard cortical bone screws. The nodes are connected to each other by cylindrical internodal

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Cecilia Danciu, C. Ober, C. Peștean, R. Purdoiu, L. Oana Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Figure 3. Stabilisation of T12 vertebral fracture with SOP plate

segments. These plates can be contured in six degrees of freedom, like lateromedially, dorsoventrally and torsionally (Kraus et al., 2007). The variaty of use of SOP plates has been reported also for the Y-T humeral fractures in Ness (2009) studies , also in stabilization of vertebral bodies in thoracolumbar disc protrusion (McKee et al., 2008).

In the studies of DeTora et al (2008) they found an advantage of the SOP plate, that the bending strength of the 3.5 mm string of pearls plate is greater than the 3.5 mm locking compression plate or the limited contact dynamic compression plate.

The biomechanical characteristics of SOP plate and screw construct are very similar to the ex-

Figure 4. The dog is walking without support after 4 weeks after the surgery

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

59

ORTOPEDIE

The use of the string of pearls locking plate system in the stabilisation of a spinal thoracal fracture in a giant breed dog

ternal fixator or pins/PMMA. According to Weh et al. (2012) the SOP plate was used with success for stabilization of numerous thoracolumbar fractures and luxations.

We increased the strength of this repair with adding PMMa (Synthes).

Spinal fractures in giant breed dogs after trauma are controversial. The authors conclude that the String of Pearls plate may be considered as an appropriate implant to repair thoracolumbar vertebral fracture in giant breed dogs with additional PMMa to provide greater stability and

strenght of the repair. Of course, only one case is insuficient to provide final conclusions.

Anyway, using the SOP plate together with PMMa might be an alternative to simple unilateral SOP plating in terms of better stabilization of a fractured vertebrae.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

References 1. Tobias K.M., Johnston S.A. Veterinary Surgery Small Animal, St. Louis, Elsevier, 2012, p 452-453.

2. Sharp NJH, Wheeler S.J. Small animal spinal disorders, ed. 2, Philadelphia, Elsevier Limited, 2005.

3. Seim H.B. Neurosurgery. In Fossum TW, editor: Small animal surgery, ed. 3, St Louis, 2007, Mosby, p. 1357.

4. Sharp NJH, Wheeler S.J. Thoracolumbar disc disease: small animal spinal disorders, ed. 2, Edinburgh, Elsevier, 2005, p. 121.

5. Tobias K.M., Johnston S.A. Veterinary Surgery Small Animal, St. Louis, Elsevier, 2012, p 488.

6. Johnston S.A., Tobias K. Veterinary Surgery Small Animal, St. Louis 2018, Elsevier, ed. 2, p. 539.

7. Tobias K.M., Johnston S.A. Veterinary Surgery Small Animal, St. Louis, Elsevier, 2012, p 492.

8. Bali MS, Lang J, Jaggy A, et al. Comparative study of vertebral fractures and luxations in dogs and cats. Vet Comp Orthop Traumatol, 2009, 22:47.

9. Bruce CW, Brisson BA, Gyselinch K. Spinal fracture and luxation in dogs and cats: a retrospective evaluation of 95 cases. Vet Comp Orthop Traumatol, 2008, 21:280.

10. Grasmueck S, Steffen F. Survival rates and outcomes in cats with thoracic and

60

lumbar spinal cord injuries due to external trauma. J Small Anim Pract., 2004, 45:284.

11. Olby N. et al. Long-term functional outcome of dogs with severe injuries of the thoracolumbar spinal cord: 87 cases (1996–2001). JAVMA, 2003, 22(6): 762-769.

12. Kinns J., Mai W., Seiler G., Zwingenberger A, Johnson V, Cáceres A, ValdésMartínez A, Schwarz T. Radiographic sensitivity and negative predictive value for acute canine spinal trauma. Journal of Veterinary Radiology & Ultrasound, 2006, 47(6): 563-570.

13. Weh M. and Kraus H. Spinal Fractures and Luxations. In Tobias KM, Johnston SA editors. Veterinary Surgery Small Animal, St. Louis, Elsevier, 2012.

14. Jeffery ND, Vertebral Fracture and Luxation in Small Animals in Veterinary Clinics of North America: Small Animal Practice, 2010, vol. 40(5): 809-828.

15. Kraus K. and Ness M.G. Standard Operating Procedure for SOP Fixation, Orthomed, Halifax, UK, 4th edition, 2007.

16. McKee W.M. and Downes C.J. Vertebral stabilisation and selective decompression for the management of triple thoracolumbar disc protrusions, Journal of Small Animal Practice, 2008, vol. 49(10): 536–539.

17. DeTora M, Kraus KH. Mechanical testing of 3.5mm locking and non-locking bone plates. Vet Comp Orthop Traumatol, 2008, 21:318.

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

61

Anatomic study in persistent patela luxation in dog

ORTOPEDIE

STUDIUL ANATOMIC ÎN LUXAȚIA PERSISTENTĂ DE PATELĂ LA CÂINE ANATOMIC STUDY IN PERSISTENT PATELA LUXATION IN DOG Valentin Bucea1, Cristian Croicu2, Marius Pentea3 1. Cabinet veterinar dr. Buncea, 2. Clinica Veterinaria Timișoara,3. F.M.V. Timișoara

OPEN ACCES JOURNAL Cite this article: V. Bucea, C. Croicu, M. Pentea. Anatomic study in persistent patela luxation in dog.

R J Vet Orthoped I. 2017; Vol. IV 7 (2): 62-65.

Corresponding author: Pentea Marius, DMV, PhD. Professor.

Email: pentea1967@yahoo.com

Recieved: October 2017 Accepted: October 2017

Rezumat: Cuvinte-cheie: patelă, luxaţie, câine

Articulația genunchiului reprezintă una dintre cele mai importante regiuni anatomice ale membrului pelvin datorită implicațiilor majore în locomoție atât la animale, cât și la om (1, 2, 5, 7, 8).

Deosebirile constatate între patologia canină și cea umană oferă o nouă perspectivă, de un real folos în perfecționarea tratamentului luxației rotuliene, prin aflarea structurilor anatomice care au un rol important și care fac diferența în reușita unei intervenții terapeutice și a rezultatului său funcțional.

Abstract: Keywords: patela, luxation, dog

62

The knee joint is one of the most important anatomical regions of the pelvic limb due to major locomotor implications in both animals and humans (1, 2, 5, 7, 8).

The differences between canine and human pathology offer a new perspective, a real benefit in improving the treatment of the Rothulian dislocation, by finding out the anatomical structures that play an important role and that make the difference in the success of a therapeutic intervention and its functional outcome.

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

V. Bucea, C. Croicu, M. Pentea Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Luxația patelei în cadrul articulației femurotibiopatelare survine, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, pe un teren predispozant, congenital și cu siguranță și ereditar. Rareori este traumatică. Această afecțiune este una din cele mai des întâlnite afecțiuni ortopedice în patologia canină a raselor mici: Yorkshire terrier, Pomeranian, Chihuahua, Boston terrier, Pekinez. Câinii mari se confruntă mai rar cu o luxație patelară, în particular rase precum Akita, Labrador, Golden retriever, Malamut de Alaska, Boxer și Siberian husky (11, 12, 13).

Fiind o afecțiune cu repercusiuni atât acute (durere și șchiopatură), cât și tardive prin osteoartrită în urma recidivelor, cercetările medicale în ceea ce privește tratamentul luxației rotuliene au evoluat major, însă metoda cea mai optimă de urmat este încă în dezbatere.

Abordarea chirurgicală este, în momentul actual, alegerea cu cele mai bune rezultate funcționale, dar tehnicile sunt multiple și fiecare cu minusurile sale, de preferat fiind cele cât mai minim invazive. De aceea, este importantă aprofundarea anatomiei articulației genunchiului și biomecanicii în luxația patelară, pentru a reuși țintirea și individualizarea tehnicii chirugicale pentru fiecare caz (9, 14).

Considerăm informațiile obținute ca fiind utile și de interes atât pentru specialiștii în ortopedia veterinară, cât și pentru medicii veterinari practicieni.

Materiale și metode

Prezentul studiu a fost realizat pe 11 cazuri de luxație medială de patelă prezente la clinica veterinară “Veterinaria” din Timișoara. Din cele 11 cazuri, două au fost cu luxație bilaterală medială, iar două cazuri - pe lângă luxația medială - prezentau și ruptură de ligament cruciat cranial (testul sertatului pozitiv).

Diagnosticul luxației de patelă la câine s-a stabilit prin examen clinic conform gradelor de luxație, precum și prin examen radiologic.

Rezultate și discuții

Luxația patelei la om și câine se realizează în mod diferit chiar dacă structural articulația este identică (Fig. 1).

La om, luxația se produce în majoritatea cazurilor lateral, iar la câine luxația rotulei va avea loc în majoritate medial. Această diferenţă netă între cele două luxații ridică o serie de întrebări privind mecanismele de acțiune ale locomoției.

S-a încercat punctarea celor mai importante diferențe, însă probabil ele reprezintă doar o mică parte dintr-un întreg ce ar putea constitui baza unor cercetări privind biomecanica

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

luxației genunchiului și anatomia regională, în scopul implementării unor noi tehnici în tratamentul de remediere a luxației persistente de patelă.

Pe baza studiului comparativ al articulațiilor nu s-a găsit o structură anatomică sau mecanism biomecanic care să ateste direct cauza deviației opuse în luxație. Se bănuiesc o serie de aspecte care, împreună, pot conduce la acest rezultat, ceea ce permite continuarea studiilor. Acestea sunt: anatomia diferită a epifizei femurale la om la nivelul celor doi condili care sunt ușor diferiți, cel medial mai prominent, mai îngust, dar mai lung și pe un plan mai distal decât cel lateral; grație acestei particularități, coapsa formează cu gamba unghiul Q deschis lateral ce poate genera genu valgum/varum; dezvoltarea mai pronunțată a meniscului lateral la om și a celui medial la câine; deosebirea la canide între cele două meniscuri: ataşarea puternică a meniscului lateral de tibie şi adiţional de femur prin ligamentul meniscofemural și păstrarea aderenţei de capsula articulară a celui medial în timp ce meniscul lateral şi-a pierdut-o; inserția capsulei articulare cu rolul său de solidarizare a articulației ce nu urmărește aceeași linie la cele două specii; unghiul articulaţiei genunchiului în staţiune (170°-177° - om, 105°-160° - câine) și consecințele repartizării forțelor în articulație în urma stațiunii bipede sau patrupede; prezența ligamentului arcuat la om.

Studiile în medicina umană arată o predispoziție congenitală anatomică pentru luxația de patelă, fiind incriminate următoarele: - Patela alta: Reprezintă o rotulă anormală din punct de vedere morfologic, aceasta constă într-o poziție mai superioară a rotulei și care se asociază cu un tendor patelar lung. În mod normal, rotula este de lungime aproximativ egală cu lungimea tendonului patelar. În patela alta, raportul lungimii tendonului pe lungimea rotulei este mărit, plasând astfel rotula într-o poziție ridicată care întârzie angajarea rotulei pe femur până la un unghi mai mărit de flexie. Astfel, se măresc considerabil șansele unei luxații a rotulei. Se pot folosi mai multe metode pentru a cuantifica cu adevărat instabilitatea genunchiului pe o radiografie cu incidenţă laterală; - Genu valgum: în această situaţie trebuie măsurat unghiul Q, între axul mecanic al coapsei şi axul tendonului rotulian. Genu valgum generează creşterea unghiului Q, ceea ce determină o predispoziţie pentru luxaţia recidivantă de rotulă; - Displazia trohleeană – hipoplazi/aplazia trohleei femurale;

63

Anatomic study in persistent patela luxation in dog

ORTOPEDIE

Figura. 1 Luxaţie medială de patelă la câine (original clinica “Veterinaria”)

- Torsiunea externă a tibiei; - Inserția laterală a ligamentului patelar pe tibie; - Contractura retinaculului rotulian lateral și/ sau relaxarea retinaculului rotulian medial; - Defectuoasa aliniere a mecanismului extensor al mușchiului cvadriceps;

64

- Laxitate articulară generalizată. În luxația genunchiului la om, pe fondul predispoziției anatomice descrise mai sus, au fost demonstrate două mecanisme: 1. Contracția puternică a mușchiului cvadriceps, asociată cu flexia bruscă și rotația externă a tibiei pe femur. Acesta este cel mai frecvent motiv care

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

V. Bucea, C. Croicu, M. Pentea Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

stă la baza luxației; 2. Traumatism direct pe rotulă, cu genunchiul în flexie, însă această metodă nu se produce în mod frecvent. În patologia canină, luxația rotuliană își are și ea predispoziția congenitală bazată pe deformările anatomice cu care se naște câinele (Fig. 1): - dezvoltarea şi poziția anormală a complexului format de mușchiul cvadriceps şi rotulă, verticală între extremitatea proximală a femurului și cea distală a tibiei regăsită deseori medial de articulație; - coxa vara ( diminuarea unghiului de înclinare a colului femural); - genu varum; - adâncirea mică a trohleei femurale sau chiar aplatizarea ei cu slaba dezvoltare a marginii sale mediale; - torsiuni ale tuberozității tibiale sau chiar ale întregului os; - raporturile diferite între rotulă, femur și tibie descrise în cele patru grade de luxație. Întrucât complexul realizat de mușchiului cvadriceps și patelă joacă unul dintre principalele roluri în luxația genunchiului atât la câine, cât și la om, în medicina umană - pentru a evalua alinierea mecanismului extensor (descris în capitolul de biomecanică) și, totodată, instabilitatea patelară - se poate studia unghiul PTTG și distanța PT-TG (patellar tendon–troclear groove) dintre tendonul patelar și șanțul trohleei femurului. Astfel, prin investigarea alinierii necorespunzătoare a mecanismului descris mai sus, se pot preveni redislocarea și luxația persistentă prin neglijarea acestui aspect patologic și, de asemenea, intervențiile de readucere a tuberozității tibiale pe linia mediană care nu sunt necesare și contribuie la o aliniere

deficitară (18). În medicina veterinară, această metodă este prea puțin sau deloc practicată, chiar dacă aplicabilitatea ei este eficientă la om și ar putea constitui o nouă arie de interes și orientare a tratamentului în luxația de rotulă.

Raportându-ne la cazurile canine din acest studiu, facem o paralelă cu cele prezentate de DONALD PIERMATTEI și colaboratorii în cartea Small Animal Orthopedics and Fracture Repair (3) unde, dintr-o serie de 21 de cazuri de luxație de patelă la câini, 52.4% au avut luxație bilaterală medială, 33.3% unilaterală medială şi 14.3 % unilaterală laterală. În cele 11 cazuri canine raportate în studiul prezent, procentajele stau astfel: 7 cazuri au avut luxaţie unilaterală medială, 2 luxaţie bilaterală medială, iar 2 luxaţie unilaterală şi ruptură de ligament cruciat cranial, corespunzând unor procente de 64%, 18% şi respectiv 18%.

Concluzii

Cauza luxației patelare la câine se datorează: - biomecanicii dirijate de poziția patrupedă a canidelor; - alinierii complexului extensor la câine; - atașării diferite a meniscurilor articulare la câine; - solidarității structurilor ligamentare la ambele specii (om şi câine); - predispoziției congenitale atât la câine, cât şi la om.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. BARONE, R. (1987) - Anatomie comparée des mamiferes domestique. Tome 1 Osteologie, Ed. Vigot Paris.

2. BARONE, R. (2010) - Anatomie comparée des mamiferes domestique. Tome 2 Artrologie et Myologie, Ed. Vigot. Paris.

3. DONALD PIERMATTEI, GRETCHEN FLO,CHARLES DE CAMP. (2006) – Small Animal Orthopedics and Fracture Repair, St. Louis, Missouri.

4. DYBIENDUNARAYAN, B., (2015) - Biomechanics of knee complex patellofemoral join, Sarvajanik Collage of Physioterapy, Rampura.

5. DYCE, M. K., WENSIG, G. Y. C., SACK, O. W. (2010) - Text book of Veterinary Anatomy, W 6. F. PAULSEN, J. WASCHKE ( 201) – Sobotta – Atlas of Human Anatomy, vol.1 General anatomy and Musculoskeletal System, Urban&Fischer Munchen.

7. GANŢĂ, C., PENTEA, M., POP, C., MOȚ, M., JIVCOV, S. (2008) – Osteologie Veterinară, Ed. Mirton Timişoara.

8. GRIFFIN, T., MAIN, R., (2004) - Biomechanics of quadrupedal walking, via

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

ResearchGate, J. Exp. Biol 207:3545–3558.

9. HALL B.K.,( 2015) - Bones and Cartilage: Developmental and Evolutionary Skeletal Biology, U.S.A. UNIVERSITY OF COLORADO, (2003) – Biomechanics and healing response of the meniscus 10. HINCKEL, B., GOBBI, R., (2015) - Patellar Tendon–Trochlear Groove Angle Measurement, Orthopaedic Journal of Sport Medicine [online] 11. HOWARD E. EVANS, ALEXANDER DE LAHUNTA, (2013)- Miller’s Anatomy of the Dog, St. Louis, Missouri.

12. L’EPLATTENIER, H., MONTAVON, P.,(2002) - Patellar luxation in dogs and cats: Pathogenesis and diagnosis. [PubMed] 13. LUTHER, J., COOK, R.,CONSTANTINESCU, I., (2006) – Clinical and anatomical correlations of the canine meniscus. Comparative Orthopaedic Laboratory, University of Missouri-Columbia.

14. MADETI, K.B., (2015) - Biomechanics of knee joint, http://journal.hep.com.cn/ fme/EN/10.1007/s11465-014-0306-x

65

Sole ulcer in dairy cows

ORTOPEDIE

ULCERUL TĂLPII LA VACILE DE LAPTE SOLE ULCER IN DAIRY COWS

Gîscă Eugen Dan, MDV, PhD Cabinet Medical Veterinar Individual, localitatea Vânători, Județul Galați

OPEN ACCES JOURNAL

Corresponding author: Gîscă Eugen Dan, E-mail: c_mv@windowslive.com, Telefon: 0723.510.751

Cite this article: E.D. Gîscă. Sole ulcer in dairy cows.

R J Vet Orthoped I. 2017; Vol. IV 7 (2): 66-70.

Recieved: December 2017 Accepted: December 2017

Rezumat: Cuvinte-cheie: ulcerul tălpii, vaci de lapte

Afecțiunile cutanate septice ale degetelor la bovine sunt frecvent întâlnite în toate țările lumii și determină pagube economice importante, pe de o parte datorate cheltuielilor efectuate pentru prevenirea lor și pentru tratamentul animalelor bolnave, iar - pe de altă parte - scăderii producției de lapte sau carne, reducerii performanțelor de reproducție (prelungirea estrului, imposibilitatea realizării montei naturale etc.), deteriorării stării de întreținere și sacrificărilor de necesitate în cazul celor cu afecțiuni grave.

Ulcerația tălpii reprezintă o afecțiune frecvent întâlnită în fermele de vaci de lapte, care apare ca o leziune având un diametru de aproximativ 1 cm, fiind localizată în zona 4 a onglonului cu aspect granular.

Abstract: Keywords: sole ulcer, dairy cows

66

Septic cutaneous diseases of the bovine toes are frequently encountered in all the countries of the world and cause important economic losses, on one hand due to the expenses for their prevention and treatment of sick animals, and on the other hand, due to the decrease of milk or meat production, to the reduction of reproduction (the prolonging of the estrus, the impossibility of accomplishing natural mount, etc.) and due to the deterioration of the maintenance condition and the necessity of slaughtering in case of those with severe diseases.

The sole ulcer represents a frequently encountered disease in dairy cow farms, which appears as a lesion of 1 cm diameter, placed in area 4 of the onglon with granular aspect.

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

E.D. Gîscă Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Descriere

În această afecțiune a onglonului, evoluția și gravitatea șchiopătării este variabilă. Când sunt afectate ambele ongloane de la membrele posterioare, șchiopătarea nu se detectează ușor. Și aceasta, deoarece durerea dntr-un picior tinde să echilibreze durererea din celălalt picior.

Pe suprafețele plane, animalul bolnav stă cu membrele posterioare campate înapoi (Fig. 1, Fig. 2). Unele vaci bolnave scutură frecvent membrul afectat. Când ambele picioare posterioare sunt afectate, vaca își mută continuu greutatea de pe un membru pe altul și se așează frecvent jos (Fig. 3).

O ulcerație a tălpii poate fi ascunsă sub un strat de corn, care apare mai decolorat (Fig. 4, Fig. 5).

Cauzele apariției

Laminita sublcinică poate fi asociată cu ulcerația, deoarece în laminită producția de corn este mai moale decât în mod normal, iar - ca o consecință - talpa este mai subțire și mai aplatizată decât normal, fiind mai predispusă la traumatisme.

După unii autori, creșterea excesivă a cornului poate predispune onglonul la ulcer. Și aceasta, deoarece se mută sarcina axial și înapoi.

Ulcerațiile tălpii pot fi un rezultat al ajustării onglonului, atunci când este făcută în mod necorespunzător.

Eroziunea călcâiului poate să fie un factor care contribuie la apariția ucerului.

Clinic, se poate distinge o ulcerație deschisă și una închisă. Dacă vaca nu reacționează la presiunea onglonului pe zona decolorată a tălpii, apare o ulcerație închisă. Dacă animalul reacționează la presiune, apare o ulcerație deschisă, iar cornul desprins trebuie îndepărtat.

Tratamentul trebuie direcționat spre ajustarea tălpii, astfel încât să fie îndepărtată presiunea din degetul afectat (Fig. 6, Fig. 7, Fig. 8, Fig. 9, Fig. 10, Fig. 11, Fig. 12). În unele cazuri, se poate fixa un ,,flec” de onglonul sănătos, astfel încât onglonul afectat să fie scos de sub presiune (ipsilateral).

Nu se recomandă bandajarea ulcerației. Și aceasta, deoarece - prin bandajare - se mărește presiunea pe zona afectată, se mărește umiditatea în jurul leziunii încetinindu-se vindecarea.

Cauterizarea sau tratamentul cu agenți corozivi trebuie evitate.

Rezultate și discuții

Frecvența și tipul afecțiunilor septice ale ongloanelor la bovine, între care se găsește și Ulcerul tălpii, au făcut obiectul unui studiu în 4 tipuri de exploatații în perioada 2009-2012 și, în toate cele 4 tipuri de exploatații, au fost diagnosticate afecțiuni septice ale ongloanelor.

Cele 4 tipuri de exploatații aflate în studiu au fost clasificate, în funcție de numărul de animale, în: - Ferme mijlocii, până la 50 capete efectiv matcă; - Ferme medii, cu un efectiv de 250 de capete;

Figura. 1

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

67

Sole ulcer in dairy cows

ORTOPEDIE

Figura 3

Figura 2

Figura 5

Figura 4

- Ferme mari, cu un efectiv matcă de 450 de capete; - Gospodăriile populației - ferme se subzistență; - Rezultatele studiului au fost sintetizate in tabelul 1.

Concluzii

Din cele 1.450 de vaci existente în cele 4 tipuri de ferme, 455 au fost identificate cu afecțiuni septice ale ongloanelor: la 29 - Ulcerul tălpii; la 215 - Dermatită interdigitală, la 150 - Dermatită digitală; la 23 - Flegmonul

68

Figura 6

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

E.D. Gîscă Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Tabelul 1. Categorii de afecțiuni digitale septice diagnosticate la vacile din cele 4 tipuri de ferme monitorizate în perioada 2009-2012 Efectiv matcă

Ferma

Dermatita interdigitală

Ulcerul tălpii

Flegmonul interdigital

Dermatita digitală

Eroziunea călcâiului

Nr

%

Nr

%

Nr

%

Nr

%

Nr

%

1

250

12

4,80

119

47,60

62

24,80

8

3,20

16

6,40

2

450

16

3,5

72

16,00

78

17,34

14

3,12

21

4,67

3

50

1

2,0

9

18,00

7

14,00

1

2,00

0

0

GP

700

0

0

15

2,15

3

0,43

0

0

1

0,15

Total general

1450

29

-

215

-

150

-

23

-

38

Figura 7

Figura 8

Figura 9

interdogital; la 38 - Eroziunea călcâiului. Rata prevalenței afecțiunilor septice a variat în fucție de tipul fermei, de tehnologia de creștere și de condițiile de zooigienă: 81,48% în ferma 1; 38,99% în ferma 2; 29,09% în ferma 3 și de numai 2,35% în gospodăriile populației. În gospodăriile populației s-a constatat cea mai redusă rată a afecțiunilor septice ale ongloanelor, comparativ cu cele diagnosticate în exploatațiile profesionale.

Din cele 455 de vaci la care - pe întreaga perioadă de monitorizare - au fost diagnosticate afecțiuni septice la nivelul ongloanelor, 237 aveau afectat un singur membru, 169 aveau afectate câte două membre, 42 câte 3 membre și 7 aveau afectate toate membrele.

Frecvența mai redusă a afecțiunilor septice la bovinele crescute în gospodăriile populației, comparativ cu cele din fermele mari, se poate explica prin: a. tipul de furajare: în sistemul de fermă, vacile de lapte primesc o cantitate mai mare de furaj

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

69

Sole ulcer in dairy cows

ORTOPEDIE

Figura 10

Figura 11

concentrat pentru a crește producția de lapte, concentrate care au un impact negativ asupra sănătății ongloanelor; b. stabulația permanentă, legată sau liberă, are o influență asupra sănătății ongloanelor, comparativ cu sistemul gospodăresc unde vacile sunt pe pășune o mare parte din an (martie - octombrie).

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. Dan Eugen Gîscă: Teză de doctorat ,,Studiul comparativ al afecțiunilor podale produse de unele bacterii Gram negative nesporogene la bovinele crescute în mari colectivități și în Ferme mici”, București, 2014; 2. Paul R. Greenough: ,,Bovine Lamintis and Lameness a hands-on approach”.

Figura 12

70

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

PORTOFOLIU n R eviste știinţifice și de informare in domeniul sanitar și veterinar, ce oferă un conţinut editorial de actua­litate la cel mai înalt nivel, realizate în parteneriat cu profesori doctori renumiţi în domeniu, KOL, având girul societăţilor, asociaţiilor și instituţiilor importante din România Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul veterinar

Reviste științifice dedicate profesioniștilor din domeniul sanitar

n Organizare de evenimente științifice și de premiere dedicate profesioniștilor din sistemul sanitar și veterinar

n Realizare ghiduri medicale, proiecte speciale, cărți, broșuri, materiale și produse dedicate targetului dvs. n E-mailing - creare și trimitere de newslettere personalizate n Creaţie & DTP - servicii complete de grafică computerizată pentru realizarea de publicaţii, cărți, ghiduri, vizualuri, materiale promoționale, invitații, bannere, roll-up-uri, pliante, flyere etc. (project management, concept, layout, realizare grafică) n Realizare website-uri. n Realizare cursuri online dedicate specialistilor din domeniul sanitar și veterinar Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

www.innovationinhealth.ro

71

CT diagnosis of neoplasia in the head region in dog - predominant imaging changes

IMAGISTICĂ

DIAGNOSTICUL CT AL AFECȚIUNILOR NEOPLAZICE DIN REGIUNEA CAPULUI LA CÂINE – MODIFICĂRI IMAGISTICE PREDOMINANTE CT DIAGNOSIS OF NEOPLASIA IN THE HEAD REGION IN DOG PREDOMINANT IMAGING CHANGES Dascălu Roxana, Sicoe Bogdan, Șef. Lucr. Dr. Larisa Schuszler, Prof. Univ. Dr. Cornel Igna Banat’s University of Agricultural Science and Veterinary Medicine, “King Mihai I of Romania” Timișoara, Faculty of Veterinary Medicine, 300645, Calea Aradului, no 119, Timișoara, România

OPEN ACCES JOURNAL Cite this article: Roxana Dascălu, B. Sicoe, Larisa Schuszler, C. Igna.

CT diagnosis of neoplasia in the head region in dog - predominant imaging changes.

R J Vet Orthoped I. 2017; Vol. IV 7 (2): 72-80.

Corresponding author: Prof. Univ. Dr. Cornel Igna, E-mail: corneligna@usab-tm.ro Recieved: December 2017 Accepted: December 2017

Rezumat: Cuvinte-cheie: neoplazie, cap, examen CT, câine

Neoplaziile din regiunea capului sunt, de cele mai multe ori, depistate în stadiu avansat de boală. Prin utilizarea unor procedee de diagnostic avansate, CT sau RMN, se va îmbunătăţi detectarea promptă a neoplasmelor, permiţându-se astfel realizarea unui tratament cât mai precoce. Au fost supuși examenului CT 22 de câini cu suspiciune de afecțiuni neoplazice cu localizare la nivelul capului, din care la 20 diagnosticul a fost confirmat în baza aspectelor imagistice predominante. Modificările CT patognomonice tumorilor cu localizare în cavitatea nazală sunt reprezentate de liza corneţilor nazali şi înlocuirea lor cu o masă de ţesut moale, iar în tumorile cu localizare cerebrală s-a constatat prezenţa efectului de masă în parenchimul cerebral şi devierea falx cerebri - comprimarea sistemului ventricular.

Abstract: Keywords: neoplasia, head, CT scan, dog

72

Neoplasias in the head region are often detected when they are in advanced stage. By using advanced diagnostic imaging, CT or MRI, early detection of neoplasms will be improved, allowing an early treatment. We performed CTscan on 22 dogs which were suspected of having tumors in the head region, out of which in 20 diagnosis was confirmed based on predominant imaging aspects. CT pathognomonic changes in tumors localized in the nasal cavities are represented by the lysis of the nasal conchae and their replacement by a soft tissue mass, and in the case of cerebral location of the tumors was observed the presence of mass effect in the cerebral parenchyma and deviation of the falx cerebri - compression of the ventricular system.

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Roxana Dascălu, B. Sicoe, Larisa Schuszler, C. Igna Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Deşi în multe studii epidemiologice s-a raportat faptul că tumorile primare ale creierului nu prezintă o frecvenţă crescută la câine şi pisică, odată cu utilizarea tehnicilor imagistice avansate (tomografie computerizată - CT şi rezonanţă magnetică nucleară - RMN), acestea par să constituie o parte importantă în patologia celor două specii (1, 2). În medicina veterinară, în cele mai multe cazuri, neoplasmele sunt detectate în stadiu avansat, motiv pentru care cancerul reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de deces (3, 4). Prin utilizarea unor procedee de diagnostic avansate se va îmbunătăţi detectarea promptă a neoplasmelor, permiţându-se astfel realizarea unui tratament cât mai precoce. În ceea ce priveşte tumorile cu localizare în cavităţile nazale, radiografiile convenţionale ale craniului pot ajuta la stabilirea diagnosticului, deoarece permit identificarea creșterii densității țesutului moale în interiorul cavităţilor nazale şi a sinusurilor frontale, eroziunea (osteoliza) osoasă sau formarea de ţesut osos nou (5).

Modificările radiografice observate pot fi sugestive pentru neoplazie, însă nu sunt patognomonice, deoarece afecţiunile fungice severe sau bolile inflamatorii pot avea un aspect radiografic similar (5). În unele neoplazii localizate în encefal sau cavităţile nazale, din cauza abordului dificil în vederea recoltării de probe pentru examenul histopatologic, refuzului proprietarilor de a suporta cheltuieli suplimentare şi a limitelor în ceea ce priveşte eficienţa metodelor de tratament, examenul radiografic și CT rămân unicele metode de investigaţie. Astfel, apare necesitatea stabilirii unor criterii obiective de evaluare care să permită diagnosticarea acestor afecţiuni.

Examenul imagistic al tumorilor cu localizare în cutia craniană este cu atât mai important cu cât rezultatele altor investigaţii mai puţin invazive nu sunt sugestive. Astfel, cu excepția unor tumori care afectează glanda hipofiză, nu există modificări hematologice și biochimice specifice asociate în cazul majorităţii tumorilor intracraniene (2).

Materiale și metode

Cercetările au fost realizate în cadrul Laboratorului de Diagnostic pe Imagine şi în cadrul Clinicii de Chirurgie a Facultăţii de Medicină Veterinară din Timişoara, luând în studiu 22 de cazuri clinice, pacienți canini, cu suspiciune de afecţiuni neoplazice în segmente diferite ale regiunii capului, în urma examenului clinic și neurologic.

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

La pacienții cu suspiciune de leziuni ale cavităţilor nazale pe imaginile obţinute prin CT convenţional s-a urmărit identificarea: osteolizei corneţilor şi a oaselor care delimitează cavităţiile, extinderea în sinusurile frontale, prezenţa efectului de masă în cavitatea nazală şi integritatea lamei ciuruite a etmoidului-extindere în cutia craniană (infiltrare/compresiune creier). În ceea ce priveşte pacienții cu afectare a encefalului, pe imaginile obţinute prin CT convenţional s-a urmărit prezenţa efectului de masă, distribuţia leziunilor (solitare/multiple), lizei oaselor care delimiteză cutia craniană, devierii falx cerebri şi comprimării/deformării ventriculilor cerebrali, hidrocefaliei. La pacienții la care s-a suspicionat prezenţa nodulilor/ masei de neoformație examenul imagistic a vizat și evaluarea după administrarea intravenoasă a substanței de contrast pe bază de iod (Iopamiro 370-Bracco) în doză de 2 ml/kg (CT postcontrast la 1-3 minute). Pe imaginile obținute postcontrast s-a urmărit modul de intensificare a contrastului/densității (uniformă, neuniformă; în centru/periferia leziunii).

Confirmarea prezenței afecțiunii neoplazice s-a realizat, în unele cazuri, doar prin examen citologic, iar la altele și prin examen histopatologic.

Rezultate și discuții

Din totalul celor 22 de pacienţi luaţi în studiu, 20 au prezentat - în urma realizării examenului CT - suspiciunea de afecţiune neoplazică. La ceilalţi doi pacienţi, prin examen CT, s-a stabilit suspiciunea de rinită fungică, respectiv chist dentigeros. În ceea ce privește distribuția pe regiuni a celor 20 cazuri cu leziuni neoplazice, s-a constatat o distribuţie în proporţie mai ridicată în encefal, cavitatea orală şi nazală (în proporţii egale de 25%). Neoplasmele cu localizare în cutia craniană, orbită şi glanda hipofiză au fost identificate în proporţii mai reduse (5% în toate cazurile).

Tumori cu localizare în cavitatea nazală

Liza corneţilor nazali şi înlocuirea acestora cu ţesut moale (efect de masă) (fig. 1) a constituit modificarea identificată în proporţie de 100%. Aceste modificări au fost decelate cu localizare bilaterală la 80% din cazuri (fig. 1), la restul de 20% fiind unilaterală.

Liza lamei ciuruite a etmoidului a fost decelată în toate cazurile, fiind severă în 60% din cazuri şi discretă (fig. 1) la celelalte. De asemenea, invazia nazofaringelui a fost observată la toţi pacienţii.

73

CT diagnosis of neoplasia in the head region in dog - predominant imaging changes

IMAGISTICĂ Osteoliza peretelui medial al orbitei şi extinderea ţesutului moale din cavitatea nazală, soldată cu diferite grade de deplasare a globului ocular (fig.1), a fost constatată la trei cazuri (60%).

Imaginile obţinute pe secțiuni furnizează informații foarte utile despre relația tumorii cu lama ciuruită a etmoidului și cu orbita.

Acest lucru corespunde cu informaţile existente în literatură, unde se subliniază superioritatea CT comparativ cu examenul radiografic, prin care aceste aspecte nu pot fi evaluate cu exactitate (2, 4, 6).

Distrucţia septului nazal a fost prezentă la 4 cazuri (80%), dintre care la trei fiind severă (fig. 1).

Osteoliza oaselor care delimitează cavităţile nazale (nazal, palatin, maxilar), cu extinderea

procesului neoplazic din cavitatea nazală (fig. 1), a fost constatată la trei cazuri (60%).

Extinderea şi invazia la sinusul frontal şi secundar sechestrarea de mucus/lichid a fost identificată la patru cazuri, fiind soldată şi cu osteoliza osului frontal la trei dintre acestea (fig. 1). Tumorile cavităţilor nazale se pot extinde uneori în sinusul frontal şi sfenoid, însă - în cele mai multe cazuri - masele din cavitatea nazală determină sinuzită obstructivă secundar obstrucţiei canalului nazofrontal (7). În ceea ce priveşte utilizarea CT în diagnosticarea neoplasmelor cu localizare în cavităţile nazale, putem afirma - similar altor autori (1, 8) - că CT este superioară radiografiei în ceea ce priveşte evaluarea cavităţilor nazale şi confirmarea prezenţei maselor, permiţând - de asemenea - stabilirea cu certitudine a gradului de extindere.

a

b

c

d

e

f

Figura 1. Carcinom, cu celule scvamoase, al cavităţilor nazale cu localizare bilaterală

74

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Roxana Dascălu, B. Sicoe, Larisa Schuszler, C. Igna Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Tumori cu localizare în encefal

La toate cele cinci cazuri (două primare şi trei secundare - diseminate pe cale hematogenă) incluse în studiu, modificarea CT identificată constant (100%) a fost reprezentată de prezenţa unor formaţiuni care au determinat

apariţia efectului de masă în parenchimul cerebral (fig. 2-4).

Devierea falx cerebri şi comprimarea sistemului ventricular (fig. 2 şi 3) a reprezentat o altă modificare decelată într-o proporţie destul de mare (80% - 4 cazuri).

a

b

c Figura 2. Tumori cerebrale secundare produse prin metastazare de la distanţă - carcinom mamar. CT postcontrast (a şi b.): intensificare neuniformă, aspect de inel, sau intensificare marcantă şi omogenă a contrastului; c) reconstrucţie 3-D VRT.

a

b

c

d

Figura 3. Metastază în lobul frontal stâng şi pulmon secundare unui tumori maligne mezenchimale de tipul sarcomului cu origine în glanda mamară. a. MPR creier precontrast; b. MPR creier postcontrast.

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

75

IMAGISTICĂ Dacă în ambele cazuri tumorile primare au evoluat ca leziuni solitare (fig. 4), în cazul celor secundare s-au putut identifica atât leziuni multiple (fig. 2) (la 2 cazuri), cât şi solitare (fig. 3) (la un caz).

Ambele categorii de tumori, primare şi secundare, au fost localizate în exclusivitate în emisferele cerebrale cu distribuţia cel puţin a unei leziuni în lobii frontali.

Cele două tumori primare – meningioame – au prezentat margini bine delimitate, una prezentând o densitate uniformă hiperdensă, iar cealaltă neuniformă cu prezenţa de zone hiperdense care alternează cu zone hipodense – posibil zone de necroză (imagini precontrast).

Leziunile secundare (3 cazuri), produse ca urmare a diseminării pe cale hematogenă, au prezentat în toate cazurile o formă rotundă/ ovală şi margini bine delimitate; iar - din punct de vedere al densităţii - pe imaginile precontrast au prezentat o diferenţiere netă de parenchimul cerebral, cu identificare de noduli cu centru hipodens şi periferie hiperdensă (fig.

2) doar în două cazuri (metastaze secundare carcinomului mamar). La celălalt caz, leziunea a fost izodensă în raport cu parenchimul cerebral, însă a prezentat o zonă hipodensă (edem peritumoral) (metastază secundară unui sarcom mamar) în jurul leziunii şi a fost asociată cu devierea falx cerebri şi comprimarea sistemului ventricular, modificări care au consolidat suspiciunea de leziune cerebrală (fig. 3).

La toate cele trei cazuri cu metastaze apărute ca urmare a diseminării pe cale hematogenă (cu origine în glanda mamară), leziunile au fost localizate strict în lobii emisferelor cerebrale. În cazul celor trei cazuri cu tumori cerebrale secundare luate în studiu, s-au identificat şi metastaze pulmonare în două situaţii. Prezenţa şi de metastaze pulmonare asociate celor din creier a fost raportată ca fiind în 80% dintre cazuri de către alţi autori (1). La căţea, aproximativ 50% din tumorile mamare maligne vor metastaza (1), cele mai frecvente situsuri metastatice pentru carcinoame mamare fiind ganglionii limfatici şi plămâni, iar metastazarea în os, ficat sau creier este mai rară la animale, comparativ cu omul (9).

Predispoziţia pentru această localizare, în lobii emisferelor cerebrale, a metastazelor cerebrale apărute secundar tumorilor extra-neuronale, la câini și pisici, a fost raportată şi de către alţi autori (1), care mai include - pe lângă aceasta - şi măduva spinării ca locaţie comună (10) . Carcinoamele (pulmonar sau mamar) tind să producă un număr mic de metastaze, însă de dimensiuni mari. Metastazele răspândite pe cale hematogenă se localizează mai frecvent în creierul mare, hipocamp și cortexul ce-

76

CT diagnosis of neoplasia in the head region in dog - predominant imaging changes

rebral (11).

Modificările asociate tumorilor primare şi secundare, produse ca urmare a diseminării pe cale hematogenă, decelate într-o proporţie mai mică, au fost reprezentate de osteoliza cutiei craniene (un singur caz - meningiom cu localizare periferică) (fig. 4).

Pe imaginile postcontrast, metastazele apărute ca urmare a diseminării pe cale hematogenă, a unor procese neoplazice localizate strict în glanda mamară (3 cazuri), au prezentat în 2 cazuri (metastaze secundare carcinomului mamar) un aspect caracteristic de intensificare neuniformă: zonă hipodensă în centru şi creşterea marcantă a contrastului la periferie, cu apariţia tiparului caracteristic de intensificare sub formă de inel (fig. 2). La celălalt caz, contrastul leziunii s-a intensificat semnificativ-marcant şi uniform (fig. 3).

Tumorile primare – 2 cazuri cu meningiom – au prezentat fie o intensificare uniformă şi marcantă, fie o intensificare neuniformă, însă mai marcantă în zona centrală şi cu prezenţa unei zone hipodense la periferie (necroză) (fig. 4). Aspectele identificate în urma examenului CT (pre- şi postcontrast) - legate de localizare, distribuţie, delimitarea marginilor şi modul de intensificare al contrastului - corespund cu datele existente în literatura de specialitate (12, 13) atât în cazul tumorilor primare, cât şi în cazul celor secundare.

Din totalul celor 20 de cazuri cu neoplasme, 12 s-au soldat cu compresiune cerebrală.

Modificările CT cel mai frecvent identificate la aceste cazuri au fost: liza oaselor care delimitează cutia craniană (etmoid, temporal, occipital, frontal, bazisfenoid) (58,34%), falx cerebri şi comprimare sistem ventricular (58,34%) şi hidrocefalie (41,67%).

La cele 12 cazuri soldate cu compresiune cerebrală, segmentele encefalului cel mai frecvent implicate au fost reprezentate de lobii frontali (58,34 %). În proporţii mai mici s-a identificat afectarea multiplă a lobilor emisferelor cerebrale (16,66 %) şi compresiunea lobului temporal, a trunchiului cerebral şi a hipotalamusului (în proporţii similare de 8,33%).

Tumori cu localizare în cavitatea orală

Localizarea cea mai frecventă a leziunii la cele cinci cazuri cu localizare în cavitatea orală a fost porţiunea caudală a osului maxilar, în segmentul cuprins între P3-M2 (60 % - 3 cazuri). Tumorile s-au soldat cu afectarea suportului osos în patru cazuri, în trei cazuri s-a decelat doar liza ţesutului osos, iar într-un singur caz leziunea a fost de tip mixt (litic-proliferativ) (fig. 5).

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Roxana Dascălu, B. Sicoe, Larisa Schuszler, C. Igna Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

a

b

c Figura 4. Tumoră cerebrală primară: meningiom fibromatos şi endoteliomatos cu localizare în lobul frontal drept al emisferei cerebrale.

CT postcontrast: intensificare marcantă a contrastului, însă neuniformă; masa prezintă zone hipodense

În două din cele cinci cazuri, liza severă a oaselor care delimitează cavităţile nazale (fig. 5) a fost urmată de extinderea masei de ţesut tumoral în acestea. În acelaşi procent a fost decelată invazia orbitei secundar lizei peretelui medial al acesteia (fig. 5) sau prin infiltrarea structurilor faringelui (fig. 6).

După unii autori (2) afectarea ţesutului osos secundar tumorilor orale maligne se produce în proporţie de 60-70% din cazuri. În literatura de specialitate există date conform cărora carcinomul cu celule scvamoase (SCC) produce invazia și liza ţesutului osos adiacent la peste 70% (2) - 77% din cazuri (4, 14).

a

b

c Figura 5. Tumoră cavitate orală soldată cu invazia cavităţii nazale şi a sinusului frontal drept

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

77

CT diagnosis of neoplasia in the head region in dog - predominant imaging changes

IMAGISTICĂ Singurul caz diagnosticat cu melanom nu a fost asociat cu implicarea ţesutului osos, ceea ce corespunde cu informaţile din literatura de specialitate, conform cărora invazia ţesutului osos este mai puţin frecvent asoci-

ată melanomului comparativ cu SCC și fibrosarcomului (2).

Implicarea ţesutului osos asociat melanomului a fost raportată ca fiind prezentă doar la 57% din cazuri în momentul diagnosticării (14).

a

b

Figura 6. Tumoră mucoasă palat dur – cu extindere în palatul moale, nazofaringe, faringe, orbita dreaptă; liză discretă a osului palatin; suspiciune CT: fibrosarcom

Tumori cu localizare la nivelul urechii

Unul dintre cele două cazuri cu localizare în acest situs s-a soldat cu invazia severă a suportului osos al urechii medii-interne, a articulaţiei temporo-mandibulare şi compresiunea cerebrală. Tipul tumoral

implicat a fost adenocarcinomul. În celălalt caz s-a identificat doar tumefacţia ţesuturilor moi (pavilion auricular) şi infiltrarea porţiunii verticale a canalului auditiv extern (sarcom cu grad ridicat de malignitate) (fig. 7).

a

c

78

b

Figura 7. Tumoră ureche externă – tumefacţie ţesuturi moi, care prezintă zone de mineralizare distrofică în regiunea urechii externe – cu infiltrarea porţiunii verticale a canalului auditiv extern; fără afectarea urechii medii şi interne sau a articulaţiei temporomandibulare

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Roxana Dascălu, B. Sicoe, Larisa Schuszler, C. Igna Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Adenocarcinomul glandelor c eruminoase reprezintă, împreună cu carcinomul cu celule scvamuoase şi carcinomul cu origine nedeterminată, cele mai frecvente tumorilor maligne întâlnite la acest nive l (2, 15) .

S-a raportat în literatura de specialitate faptul că carcinomul glandelor ceruminoase și alte carcinoame ale canalului urechii sunt tumori invazive local soldate cu distrucţia structurilor cartilaginoase și osoase profunde adiacente urechii (2) .

Procentul de afectare – invaziei a bulei timpanice raportat în cazul tumorile maligne este de până la 25% (2) .

După anumiţi autori (15, 16) , ambele tehnici, atât CT sau RMN-ul, sunt preferate pentru a exclude distrugerea bulei timpanice și invazia în ţesuturile moi adiacente.

Rezultatele acestui studiu confirmă datele existente în literatura de specialitate conform cărora tomografia computerizată (CT), convenţională sau cu contrast, constituie o tehnică superioară radiografiei, deoarece permite evaluarea mult mai exactă a gradului de extindere a tumorii în cavitatea nazală și sinusurilor paranazale (2, 5) și este mult mai sensibilă în decelarea leziunilor în stadiu incipient (5) . Într-un studiu realizat de Drees şi col.

(17) , în care s-a testat eficienţa CT versus RMN în diagnosticul tumorilor cu localizare în cavităţile nazale, s-a constatat că liza oaselor care delimitează cavităţile nazale și îngroșarea mucoasei care le căptușeşte au fost identificate mult mai frecvent prin tomografie computerizată.

Prezenţa în cavităţiile nazale de lichide în cantitate mică a fost decelată mai ales prin intermediul rezonanţei magnetice.

Prezenţa lichidului în sinusurile frontale a fost identificată, cu precizie destul de mare, prin ambele tehnici.

Deşi atât CT, cât şi RMN sunt tehnici eficace în diagnosticarea tumorilor nazale, CT prezintă o sensibilitate uşor crescută în ceea ce priveşte identificarea osteolizei (17, 18) .

Deşi este cunoscut faptul că rezonanţa magnetică constituie procedura imagistică de elecţie pentru investigarea creierului (19, 20, 21) , tomografia computerizată poate constitui o alternativă de diagnostic a leziunilor cerebrale neoplazice. Într-un studiu realizat de Snyder şi col. (22) pe 20 de cazuri, prin CT s-au detectat 90% din tumorile cu localizare în creier (două cazuri prezentând un aspect CT normal), în

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

timp ce RMN-ul a permis detectarea în proporţie de 100%. La pacienţii luați în prezentul studiu și la care s-a suspicionat existența de leziuni cerebrale neoplazice, ele au fost diagnosticate în proporţie de 100% prin CT. În ceea ce priveşte acurateţea examenului CT în diagnosticarea leziunilor din cavitatea orală, se poate afirma cu certitudine faptul că această tehnică prezintă un benificiu net în stabilirea gradului de afectare a suportului osos şi de extindere a leziunii, aspecte consemnate şi de către alţi autori (4) .

Concluzii

Toate afecțiunile caracterizate prin modificarea suportului osos sunt identificate prin CT, cu eficiență maximă.

Modificările CT patognomonice tumorilor cu localizare în cavitatea nazală sunt reprezentate de liza corneţilor nazali şi înlocuirea lor cu o masă de ţesut moale (100%).

CT permite stabilirea exactă a gradului de extindere a tumorilor din cavitatea nazală, permiţând o evaluare excelentă a integrității lamei cribriforme a etmoidului.

Tomografia computerizată poate constitui o alternativă a RMN-ului în ceea ce priveşte identificarea maselor cu origine în encefal.

Modificările CT cel mai frecvent asociate neoplasmelor cerebrale au fost reprezentate de prezenţa efectului de masă în parenchimul cerebral (100%) şi devierea falx cerebri-comprimarea sistemului ventricular (80%).

Mulțumiri

Această lucrare a fost realizată cu sprijinul proiectului Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, educaţie şi servicii în domeniile medicinei veterinare şi tehnologiilor inovative pentru RO 05, cod SMIS-CSNR 2669.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

79

IMAGISTICĂ

CT diagnosis of neoplasia in the head region in dog - predominant imaging changes

Bibliografie 1. Henry C., Higginbotham M.L. Cancer management in small animal practice. Missouri: Saunders Elsevier; 2010.

2. Morris J., Dobson J. Small Animal Oncology, Oxford: Blackwell Science Ltd; 2001.

3. Lord L.K., Yaissie J.E., Marin L. Results of a web-based health survey of retired racing greyhounds. Journal of Veterinary Internal Medicine. 2007; 21:1243–45.

4. North S., Banks T. Small Animal Oncology, Edinburgh: Elsevier;2009.

5. Martano M., Boston S, Morello E, Withrow S.J. Respiratory tract and thorax.

In Kudnig S.T., Séguin B. editor. Veterinary Surgical Oncology. West Sussex: Wiley-Blackwell; 2012.

6. Forrest L.J. Cranial and nasal cavities: canine and feline. In Thrall D.E. editor.

Textbook of veterinary diagnostic radiology, 6 th ed. Saunders Elsevier. 2013.

7. Wisner E., Zwingenberger A. Atlas of Small Animal CT and MRI. Iowa: WileyBlackwell. 2015.

8. Kent M.S. Nasal discharge in a dog. http://www.cliniciansbrief.com/ column/make-your-diagnosis/nasal-discharge-dog.

9. Lana S.E., Rutteman,G.R., Withrow S.J. Tumours of the mammary gland. In Withrow S.J., Vail D.M. editor. Small Animal Clinical Oncology, (ed.), 4th. St Louis:Saunders; 2007.

10. Dascălu R, Șerb M, Sala A, Schuszler L, Proteasa A, Igna C. Contributions in computed tomography diagnostic of spinal neoplasms în cat. Lucrări Științifice Medicină Veterinară Timișoara. 2014; vol. XLVII (4): 35-4.1.

11. Aiello S., Moses M.A., Steigerwald M. The Merck Veterinary Manual, http://www.merckvetmanual.com/mvm/nervous_system/neoplasia_of_the _nervous _ system/overview_of_neoplasia_of_the_nervous_system.html.

12. Scwarz T., Saunders J. Veterinary Computed Tomography. West Sussex:

80

Wiley-Blackwell; 2011.

13. Thrall D.E. Textbook of Veterinary Diagnostic Radiology, 6th ed., St. Louis: Saunders Elsevier; 2013.

14. Todoroff r.j., brodey r.s. Oral and pharyngeal neoplasia in the dog: a retrospective survey of 361 cases. Journal of the American Veterinary Medical Association. 1979; 175:567–71.

15. Ayres S.A., Liptak J.M. Head and neck tumors. In Kudnig S.T., Séguin B. editor. Veterinary Surgical Oncology. Wiley-Blackwell; 2012.

16. Rohleder J.J., Jones J.C. Duncan R.B. Comparative performance of radiography and computed tomography in the diagnosis of middle ear disease in 31 dogs. Vet Radiol Ultrasound. 2006; 47(1):45–52.

17. Drees R., Forrest L.J., Chappell R. Comparison of computed tomography and magnetic resonance imaging for the evaluation of canine intranasal neoplasia. J. of Small Animal Practice. 2009; 50(7): 334–40.

18. Withrow S.J., Vail D.M. Small Animal Clinical Oncology, 4th ed. St. Louis: Elsevier Saunders, 2007.

19. Caplan E.R. Nervous system. In Kudnig S.T., Séguin B. editor. Veterinary Surgical Oncology. Wiley-Blackwell; 2012.

20. Kraft S.L., Gavin P.R., Dehaan C. Retrospective review of 50 canine intracranial tumors evaluated by magnetic resonance imaging. J Vet Intern Med. 1997;11:218–25.

21. Rodenas S., Pumarola M., Gaitero L., Zamora A., Anor S. Magnetic resonance imaging findings in 40 dogs with histologically confirmed intracranial tumours. Veterinary Journal. 2011; 187:85-91.

22. Snyder J.M., Shofer F.S., Van Winkle T.J. Canine intracranial primary neoplasia: 173 cases (1986–2003). Journal of Veterinary Internal Medicine.

2006, 20: 669-75.

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Romanian Journal of Veterinary Orthopedics & Imagistic www.rjvoi.innovationinhealth.ro

2 NUMERE PE AN, ÎN FORMAT DIGITAL ȘI ONLINE PUBLICAŢIE CREDITATĂ DE COLEGIUL MEDICILOR VETERINARI DIN ROMÂNIA

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

SUB EGIDA

81

Thermography - imagistic method of diagnosis in animals’ orthopedic diseases

IMAGISTICĂ

TERMOGRAFIA – METODA IMAGISTICĂ DE DIAGNOSTIC A AFECȚIUNILOR ORTOPEDICE LA ANIMALE THERMOGRAPHY - IMAGISTIC METHOD OF DIAGNOSIS IN ANIMALS’ ORTHOPEDIC DISEASES Prof. univ. dr. Cornel Igna, Șef lucr. Dr. Larisa Schuszler Banat’s University of Agricultural Science and Veterinary Medicine, “King Mihai I of Romania” from Timișoara, Faculty of Veterinary Medicine, 300645, Calea Aradului, no 119, Timișoara, România

OPEN ACCES JOURNAL Cite this article: C. Igna , Larisa Schuszler. Thermography - imagistic method of diagnosis in animals’ orthopedic diseases. R J Vet Orthoped I. 2017; Vol. IV 7 (2): 82-88.

Corresponding author: Prof. Univ. Dr. Cornel Igna, E-mail: corneligna@usab-tm.ro Recieved: December 2017 Accepted: December 2017

Rezumat: Cuvinte-cheie: termografie, afecțiuni ortopedice, cal, câine

Temperatura anormală a corpului este un indicator major al bolii, iar termografia în infraroșu poate evalua modificări ale temperaturii suprafeței corpului rapid și de la distanță. Tehnica termografiei implică detectarea radiației infraroșii, care poate fi direct corelată cu fluxul sanguin. Această tehnologie poate fi aplicată la numeroase boli, cu diverse etiologii și dintr-o gamă largă de specii de animale.

Aceast articol abordează varietatea utilizărilor termografiei în infraroșu în medicina veterinară, în special în ceea ce privește bolile ortopedice ale ecvideelor și caninilor și potențialele aplicații viitoare. Termografia este un mijloc ajutător excelent a examinării clinice, fiind o metodă complementară pentru alte tehnici imagistice.

Abstract: Keywords: thermography, orthopedic diseases, horse, dog

82

Abnormal body temperature is a major indicator of disease; infrared thermography can assess changes in body surface temperature quickly and remotely. The technique involves the detection of infrared radiation, which can be directly correlated to blood flow. This technology can be applied to a numerous diseases of various etiologies across a wide range of animals’ species in veterinary medicine. This review addresses the variety of uses of infrared thermography in veterinary medicine, especially with reference to the orthopedic diseases of equines and canines and potential future applications. Thermography is an excellent adjunct to clinical examination as well as being complementary to other imaging techniques.

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

C. Igna , Larisa Schuszler Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Imagistica termografică (termografia, termografia în infraroșu, imagistica în infraroșu) se bazează pe captarea și înregistrarea radiației infraroșii emise de corpul animal. Metoda permite măsurarea și vizualizarea temperaturilor superficiale și a schimbărilor de temperatură din organism (1) prin intermediul unor imagini termice obținute cu o camera termografică.

Spectrul infraroșu detectat în mod obișnuit în imaginile termografice actuale vizează radiația cu lungimi de undă medii, cuprinse între 7,5 și 13 μm (2). Imaginile termice (termogramele, termografiile) obținute sunt vizualizate cu funcția de afișare a camerei sau cu ajutorul unor programe specializate de calculator (software).

Turner T – 2001 (3) definește termogramele ca reprezentări pictoriale ale temperaturii pielii.

Istoricul termografiei medicale

Primele dovezi ale studiului căldurii emise de corpul uman sunt furnizate de Hipocrat.

Prima determinarea a temperaturii corporale aparține lui Sanctorius (Santorio) - 1613, un medic italian care a folosit un „termometru” bazat pe „termoscopul” lui Galilei (4). Wunderlich – 1871 (5) a introdus măsurarea termică în rutina clinică.

Herschel, în 1800, a descoperit existența radiației infraroșii dincolo de spectrul luminii vizibile. Max Planck a explicat forma de undă a radiațiilor termice în 1900. Czerny în 1929 (6) a studiat prima imagine în infraroșu obținută pe un subiect uman în 1928, la Frankfurt.

Schwamm și Reeh – 1953 (7) au conceput un detector bolometru cu infraroșu, pentru măsu-

rarea termică secvențială a diferitelor regiuni ale suprafeței corpului uman, în scopul diagnosticării medicale. Ei au fondat prima asociație medicală de termografie în 1954 - Societatea Germană pentru Termografie. (Deutsche Gesellschaft für Thermographie und Regulationsmedizin E.V.). Primul diagnostic stabilit termografic s-a bazat pe detectarea unei călduri anormale emise de o tumoră a sânului – Rawson -1957 (cit. de 2, 8). În medicina veterinară, imagistica termografică a fost utilizată inițial în 1963 la cabaline (9), extinzându-se, după anul 2000, și la alte specii – animale de laborator, bovine, ovine, lamă, câine, pisică, animale sălbatice – vezi și tabelul 1.

Principiile de funcționare ale camerelor cu infraroșu

Emisivitatea este cantitatea de radiație emisă de un obiect în comparație cu radiația ”corpului negru”. Emisivitatea unui obiect care absoarbe toate radiațiile (corp negru) este 1, deoarece - prin absorbția radiațiilor - imaginea înregistrată devine neagră în temperatura ambientală a camerei.. Când un obiect reflectă toate radiațiile, emisivitatea este 0. Emisivitatea 1 și 0 nu apare în natură. În consecință, emisivitatea obiectelor naturale rămâne între 1 și 0.

Căldura emisă de un animal (sau radiația termică) poate avea o sursă metabolică internă sau o sursă externă. O sursă externă de căldură (soarele, radiatoare etc) este considerată a fi un artefact în imagistica termografică a animalelor (2).

Figura 1. Termograme ale genunchiului la câine (26)

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

83

Thermography - imagistic method of diagnosis in animals’ orthopedic diseases

IMAGISTICĂ

Tabelul 1. Studii originale despre investigațiile termografice în ortopedia veterinară Specia

Cabaline

Regiunea și/sau afecțiunea / scopul investigației Tendoane/evaluare

Stromberg – 1973 (50)

Afecțiuni articulare, osoase, tendinoase, musculare/diagnostic

Ströberg – 1974 (51)

Osteoartrite subclinice/diagnostic

Vaden et al. – 1975 (52).

Fracturi de stres/diagnostic

Lamminen și Meurman – 1980 (53)

Articulația metacarpo-falangiană, metacarp/modificări patologice

Haynes – 1980 (54)

Osteoartrite subclinice/diagnostic

Vaden et al. -1980 (27)

Carp, tars/inflamații cronice/tratament antiinflamator/evaluare

Purohit și McCoy – 1980 (55);

Artrită/eficiență terapeutică

Bowman et al. – 1983 (56)

Articulația interfalangiană/naviculartrită

Turner et al. -1983 (38)

Articulația interfalangiană/naviculartrită

Turner et la. – 1983 (57)

Naviculartrită/evaluare tratament

Rose et al. – 1983 (58)

Tendoane, tendinite/evaluare

Hall et al. – 1987 (59)

Tendoane/evaluare vindecare

Stein et al. – 1988 (60)

Mușchi, șchiopătură/diagnostic

Turner – 1989 (61)

Șchiopături evaluare

Turner – 1991 (62)

Șchiopături/evaluare

Turner – 1991 (63)

Tendoane, inflamații subclinice/diagnostic

Waldsmith și Oltmann – 1994 (64)

Zonă lombară/diagnostic

Graf von Schweinitz – 1999 (65)

Șchiopături/evaluare

Eddy et al. – 2001 (66)

Șchiopătură/neurectomie

Van Hoogmoed și Snyder – 2002 (33)

Anestezie nervi digitali/evaluare

Holmes et al. – 2003 (31)

Regiunea toraco-lombară/examinare

Tunley et al. – 2004 (29)

Metatars/ligament suspensor/evaluare tratament

Ringer et al. – 2005 (30)

Afectiuni membre/diagnostic

Levet et al. – 2009 (67)

Aparat locomotor/evaluare

Câine

84

Referința bibliografică

Figueiredo et al. – 2012 (68)

Membru toracic/șchiopătură/diagnostic

Douthit et al. – 2012 (69)

Metacarpală, inflamații subclinice/diagnostic

Soroko et al. – 2013 (70)

Injecții intraarticulare/evaluare

Figueiredo et al. – 2012 (34)

Șchiopătură/diagnostic

Douthit et al. – 2014 (35)

Membre, spate, copite/afecțiuni/diagnostic

Soroko și Davies – 2014 (28)

Pernițele labei/evaluare

Henshaw et al. – 1972 (73)

Membre/evaluare

Loughin și Marino – 2007 (71)

Ligament cruciat/diagnostic

Infernusso et al. – 2010 (16)

Șold/evaluare

Vainionpaa et al. – 2012 (72)

Genunchi/evaluare

Igna et al. – 2017 (26)

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

C. Igna , Larisa Schuszler Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Emisivitatea pielii umane este cuprinsă între 0,97 și 0,99 (10). Emisivitatea animalelor este cuprinsă între 0,93 și 0,98 (11), fiind dependentă de grosimea pilozității acoperitoare. Valoarea emisivității poate fi setată pe cameră sau în programul utilizat pentru procesarea imaginilor înregistrate. Setarea emisivității este necesară pentru obținerea temperaturilor absolute ale unei anumite regiuni (ROI - region of interest) care urmează sau a fost investigată – fig. 1.

Tipuri de camere termografice

Camerele infraroșii utilizate în prezent pot fi împărțite în două clase: cu detectoare răcite și nerăcite.

Camerele termografice cu detectoare răcite (criogenice) – fig. 2 necesită efectuarea răcirii detectorului înainte de efectuarea investigațiilor imagistice. Ele permit, însă, înregistrarea emisiei de radiații infraroșii atât din spectrul mediu, cât și din cel cu lungime mare de undă, având o senzitivitate mai bună decât camerele nerăcite. Avantajele acestor camere sunt capabilități excelente de măsurare pentru: setări dificile (mișcări rapide și evenimente termice minore), o gamă largă de temperatură, analiză multispectrală și pentru evaluarea obiectelor foarte mici (12).

Figura 2. Cameră cu detector cu răcire – model FLIR A6700 (12)

Figura 3. Cameră cu detector nerăcit – model FLIR T650 (12)

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

Camerele termografice nerăcite – fig. 3 utilizează tehnologia microbolometrului pentru detectarea la temperatura camerei a radiației infraroșii și formarea de pixeli, prezentând avantajul prețului de achiziție mai mic și a utilizării mai flexibile în comparație cu camerele răcite (2). Majoritatea investigațiilor termografice în medicina veterinară sunt efectuate cu camere termografice nerăcite (2).

Rezoluția majorității camerelor actuale variază de la 140x140 la 640x480, iar senzitivitatea termală oscilează, în funcție de tipul camerei, de la 0,1°C la <0.035°C (13). Limitările impuse de camerele cu rezoluție mică fac dificil de determinat temperatura țintelor cu dimensiuni reduse (2).

Rezoluția camerelor utilizate în medicina veterinară a oscilat între 80x80, 180x180 și 320x240 pixeli în studii efectuate pe câini și pisici (2, 14, 15, 16) și de la 80x60, la 320x240 pixeli, și respectiv, 640x480 pixeli pentru studiile ecvidelor sau bovinelor (17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25).

O senzitivitate redusă face dificilă sau chiar imposibilă recunoașterea tiparului termic care diferențiază o afecțiune de alta (26).

Examinările termografice în medicina veterinară

Deoarece imaginile termografice sunt susceptibile la captarea unor artefacte, înainte de începerea înregistrărilor animalele trebuie pregătite cu minim 2-3 ore înainte (stare de odihnă – absența oricărui exercițiu fizic, evitarea expunerilor la soare, abolirea consumului de hrană, sistarea tratamentelor etc.), iar - în încăperile în care se face înregistrarea temperatura ambientală trebuie să fie de 20°C și să nu existe surse radiante de căldură (27, 28, 29, 30, 31, 32) .

Aclimatizarea animalului la temperatura din mediul de înregistrare este o altă condiție esențială pentru obținerea unor imagini de calitate. Durata aclimatizării este tratată diferit în literatura de specialitate, indicațiile oscilând de la 30-60 de minute la câteva ore (29, 30, 33, 34, 35, 36, 37) . Deși s-a constatat că tăierea părului de pe aria de interes (ROI) influențează temperatura medie a zonei, modelele termice ale ROI au rămas similare înainte și după tunsul părului la câini (14, 16, 26) și la cai (38) – fig. 4.

Distanța de la care se face înregistrare (captura imaginii) are, de asemenea, un efect asupra imaginilor termografice obținute. În funcție de aparatul foto și de materialele folosite, distanța influențează doar cantitatea de pixeli înregistrați din ROI (2). În mod uzual, distanța de la care se face captura imaginii în medicina veterinară este de 0,6-2 metri. Un studiu reali-

85

Thermography - imagistic method of diagnosis in animals’ orthopedic diseases

IMAGISTICĂ

Figura 4. Influența tunderii părului asupra imaginii termografice (original)

zat pe cai sugerează că o creștere a distanței cu 1-1,5 metri peste aceste valori nu are un efect semnificativ asupra temperaturii înregistrate (39) .

Prelucrarea imaginilor termografice cu softuri specializate permite măsurarea temperaturii (valorile medii, cele mai înalte și cele mai scăzute) folosind diferite forme de încadrare (punct, dreptunghi, oval) peste ROI – fig. 5. La ora actuală, mai multe firme de aparatură pentru investigații termografice oferă softuri specializate pentru medicina veterinară (40-47) și servicii on-line de interpretare a imaginilor (48, 49) .

Dezvoltarea de produse noi și tehnici noi pentru analiza imaginii în domeniul termografiei veterinare este un proces continuu care are ca scop obținerea unor metode de diagnostic bazate pe interpretarea disfuncțiilor termice din diferite entități patologice.

Termografia în ortopedia veterinară

Investigațiile termografice în ortopedia veterinară s-au axat, până în acest moment, preponderent pe afecțiuni ale membrelor la cabaline, animalele de companie fiind foarte puțin studiate, iar pentru alte specii nu au fost încă întreprinse cercetări – tabelul 1.

Academia Americană de Termologie a revizuit în 2016 (74) Ghidul de imagistică în infraroșu pentru medicina veterinară pentru evaluarea pacienților cu suferințe neuro-musculo-scheletale, indicând obiectivele de urmărit în următorii trei ani: Metodă suplimentară de diagnostic în cazul în care schimbările în modelele termice ale zonelor scanate sugerează un diagnostic regional pentru care alte modalități de imagistică pot fi apoi folosite pentru a elucida natura problemei;

Metodă de îmbunătățire a evaluării clinice a pacienților, incluzând:

Figura 5. Analiza cu softul Flir tools 2017 a unei imagini termografice a genunchiului la câine (original)

86

- evaluarea sau urmărirea pacienților cu instabilitate vasomotorie cunoscută sau suspectată; - evaluarea pentru planificarea terapeutică intervențională sau de diagnostic; - monitorizarea evoluției afecțiunilor; - evaluarea circulației musculare; - evaluarea tumefacțiilor post-chirurgicale și a circulației locale, - evaluarea durerii postoperatorii sau post-fractură;

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

C. Igna , Larisa Schuszler Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

- evaluarea vascularizării și fluxului sanguin către diferite țesuturi; - evaluarea neuropatiei periferice; - evaluarea inflamației asociate bolii dentare sau parodontale; - pentru a determina dacă zonele de durere palpabilă sunt asociate cu modificări ale temperaturii locale; - monitorizarea aplicațiilor de imobilizare terapeutică; - monitorizarea protocoalelor de recuperare post-traumatică.

Metodă de evaluare a stresului musculo-scheletal la animalele de fermă (muncă)/de sport în timpul antrenamentelor, călătoriilor și competițiilor, inclusiv dar fără a se limita la acestea:

- identificarea prezenței inflamației subclinice; - evaluarea potcoavelor la cabaline; - evaluarea potrivirii șeii și hamurilor la cabaline; - evaluarea efectelor călărețului asupra spatelui calului; - evaluarea capacității ergonomice a hamurilor, a vestelor de control termic/a echipamentului și a potcoavelor la animalele de muncă; - identificarea debutului hipertermiei în timpul activității (antrenamente, competiții, muncă);

Evaluarea eficienței terapiei medicale, fără a se limita la aceasta:

- evaluarea modificărilor de temperatură ale membrelor; - identificarea frigului anormal pe segmentele distale ale membrelor; - evaluarea modelelor termice ale membrelor; - evaluarea modelelor termice în formarea anormală a cicatricilor; - evaluarea modelelor termice în concordanță cu aplicarea agenților terapeutici.

Acknowledgements

This research work was carried out with the support of the project Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, educaţie şi servicii în domeniile medicinei veterinare şi tehnologiilor inovative pentru RO 05, cod SMIS-CSNR 2669.

Mulțumiri

Această lucrare a fost realizată cu sprijinul proiectului Dezvoltarea infrastructurii de cercetare, educaţie şi servicii în domeniile medicinei veterinare şi tehnologiilor inovative pentru RO 05, cod SMIS-CSNR 2669.

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. Stewart M,Webster JR,Verkerk GA, Schaefer AL, Colyn JJ, Staff Ord KJ. Non-invasive measurement of stress in dairy cows using infrared thermography. Physiology and Behavior. 2007; 92(33):520-525.

2.Vainionpää M.Thermographic imaging in cats and dogs: Usability as a clinical method. Dissertationes Scholae Doctoralis Ad Sanitatem Investigandam Universitatis Helsinkiensis,Vantaa, Hansaprint Oy, 2004.

3.Turner T. Diagnostic Thermography.Veterinary Clinics of North America Equine Practice. 2001; 17(1):95-113.

4. Gershon-Cohen J.A short history of medical thermometry.Annals of the New York Academy of Sciences. 1964; 121:4–11.

5.Wunderlich CA.The temperature in disease: A manual of medical thermometry.

Leipzig, 1871.

6. Czerny M. Über Photographie im Ultraroten 25. Physik. 1929; 53.

7. Schwamm E, Reeh J. Die Ultrarotstrahlung des Menschen und seine Molekularspektroskopie. Hippokrates. 1953; 24:737-742.

8.Jiang LJ, Ng EYK,Yeo ACB,Wu S, Pan F,Yau WY, Chen JH,Yang Y.A perspective on medical infrared imaging.Journal of Medical Engineering and Technology. 2005; 29:257-267.

9. Smith WM.Applications of thermography in veterinary medicine.Annals of the New York Academy of Sciences. 1964; 121:248-254.

10. Steketee J. Spectral emissivity of skin and pericardium. Physics in Medicine and Biology. 1973; 18:686-694.

11. Calogero S, Gianesella M,Vencato J, Fiore E, Morgante M.Thermographic Applications in Veterinary Medicine. In: Raghu V. Prakash, (eds), “Infrared Thermography”. Ed Intech, 2014.

12. *** Thermal Imaging Cameras - Cooled vs Uncooled https://www.azom.com/article. aspx?ArticleID=11966.Accesat in 1 dec 2017.

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

13. *** http://www.flir.com/science/display/?id=82389.Accesat în 01 decembrie 2017.

14. Loughin CA, Marino DJ. Evaluation of thermographic imaging of the limbs of healthy dogs.American Journal of Veterinary Research. 2007; 68:1064-1069.

15. Malafaia O, Brioschi ML,Aoki SMS, Dias FG, Gugelmin BS,Aoki MS,Aoki YS. Infrared imaging contribution for intestinal ischemia detection in wound healing.Acta Cirúrgica Brasileira. 2008; 23:511-519.

16. Infernuso T, Loughin CA, Marino DJ, Umbaugh SE, Solt PS.Thermal imaging of normal and cranial cruciate ligament-deficient stifles in dogs.Veterinary Surgery. 2010; 39:410-417.

17.Autio E, Neste R,Airaksinen S, Heiskanen M-L. Measuring the heat loss in horses in different seasons by infrared thermography.Journal of Applied Animal Welfare Science.

2006; 9:211-221.

18.Autio E, Heiskanen M-L, Mononen J.Thermographic evaluation of the lower critical temperature in weanling horses.Journal of Applied Animal Welfare Science. 2007; 10:207-216.

19. Douthit TL, Bormann JM, Bello NM.Assessing the association between hoof thermography and hoof Doppler ultrasonography for the diagnosis of lameness in horses.Journal of Equine Veterinary Science. 2014; 34:275-280.

20. Douthit TL, Bormann JM, Gradert KC, Lomas LW, DeWitt SF, Kouba JM.The impact of endophyte infected fescue consumption on digital circulation and lameness in the distal thoracic limb of the horse.Journal of Animal Science. 2012; 90:3101-3111.

21. Imboden I,Waldern NM,Wiestner T, Lischer CJ, Ueltschi G,Weishaupt MA. Short term analgesic effect of extracorporeal shock wave therapy in horses with proximal palmar metacarpal/plantar metatarsal pain.The Veterinary Journal. 2009; 179:50-59.

22. Levet T, Mertens A, Devisscher L, Duchateau L, Bogaert L,Vlaminck L. Distal limb cast sores in horses: Risk factors and early detection using thermography. Equine Veterinary Journal. 2009; 41:18-23.

87

IMAGISTICĂ

Thermography - imagistic method of diagnosis in animals’ orthopedic diseases

Bibliografie 23. Stewart M, Schaefer AL, Haley DB, Colyn J, Cook NJ, Staffrod KJ,Webster JR. Infrared thermography as a non-invasive method for detecting fear-related responses of cattle to handling procedures.Animal Welfare. 2008; 17:387-393.

24. Stewart M, Stookey JM, Stafford KJ,Tucker CB, Rogers AR, Dowling SK,Verkerk GA, Schaefer AL,Webster JR. Effects of local anesthetic and a nonsteroidal anti-inflammatory drug on pain responses of dairy calves to hot-iron dehorning.Journal of Dairy Science.

2009; 92:1512-1519.

25. Stewart M,Webster JR,Verkerk GA, Schaefer AL, Colyn JJ, Stafford KJ. Non-invasive measurement of stress in dairy cows using infrared thermography. Physiology and Behavior. 2007; 92: 520-525.

26. Igna C, Mavromatis S, Bumb D, Sicoe B, Zaha C, Schuszler L.Thermal imaging of the dogs with cranial cruciate ligaments ruptures. Lucrări Ştiinţifice Medicină Veterinară, Timişoara, 50(1):232-241.

27.Vaden MF, Purohit RC, McCoy MD. Thermography: A technique for subclinical diagnosis of osteoarthritis.Am J Vet Res. 1980; 41:1175.

28. Soroko M, Davies Morel MCG. Equine Thermography in Practice,Wroclaw, www. cabi. org. 2014.

29.Tunley BV, Henson FMD. Reliability and repeatability of thermographic examination and the normal thermographic image of the thoracolumbar region in the horse. Equine Veterinary Journal. 2004; 36:306–312.

30. Ringer SK, Lischer CJ, Ueltschi G.Assessment of scintigraphic and thermographic changes after focused extracorporeal shock wave therapy on the origin of the suspensory ligament and the fourth metatarsal bone in horses without lameness.

American Journal of Veterinary Research. 2005; 66:1836-1842.

31. Holmes LC, Gaughan EM, Gorondy DA, Hogge S, Spire MF. The effect of perineural anesthesia on infrared thermographic images of the forelimb digits of normal horses. The Canadian Veterinary Journal, 2003; 44:392–396.

32. Simon EL, Gaughan EM, Epp T, Spire M. Influence of exercise on thermographically determined surface temperatures of thoracic and pelvic limbs in horses. Journal of the American Veterinary Medical Association. 2006; 12: 19401944.

33. Van Hoogmoed LM, Snyder JR. Use of infrared thermography to detect injections and palmar digital neurectomy in horses. The Veterinary Journal. 2002; 164:129141.

34. Figueiredo T, Dzyekanski B, Pimpao CT Silveira AB, Gapriglione LG, Michelotto Jr. PV. Use of infrared thermography to detect intrasynovial injections in horses. Journal of Equine Veterinary Science. 2013; 33: 257-260.

35. Douthit TL, Bormann JM, Bello NM. Assessing the association between hoof thermography and hoof Doppler ultrasonography for the diagnosis of lameness in horses. Journal of Equine Veterinary Science. 2014; 34: 275-280.

36. Westermann S, Stanek C, Schramel JP, Ion A, Buchner HHF. The effect of airflow on thermographically determined temperature of the distal forelimb of the horse.

Equine Veterinary Journal. 2013; 45:637-641.

37. Autio E, Neste R, Airaksinen S, Heiskanen M-L. Measuring the heat loss in horses in different seasons by infrared thermography. Journal of Applied Animal Welfare Science. 2006; 9: 211-221.

38. Turner TA, Fessler JF, Lamp M. Thermographic evaluation of podotrochlosis in horses. Am J Vet Res. 1983; 44:535.

39. Westermann S, Buchner HHF, Schramel JP, Tichy A, Stanek C. Effects of infrared camera angle and distance on measurement and reproducibility of thermographically determined temperatures of the distolateral aspects of the forelimbs in horses.Journal of the American Veterinary Medical Association. 2013; 242: 388-395.

60. *** FLIR Tools Mobile App, FLIR WebViewer, FLIR Tools Software, FLIR Tools+ Software, FLIR Reporter Pro, FLIR IR Camera Player, FLIR ResearchIR, FLIR ThermoVision Tools, FLIR ThermoVision SDK, FLIR ThermoVision LabVIEW - http://www.flir.com/ 61. *** Meditherm Inc - Med 2000 IRIS - http://www.meditherm.com/equine/interp.htm 62. *** Digital Thermal Imaging - Digatherm Tablet http://digatherm.com/ products/#accessories 63. *** ThermReview Software - http://www.thermology.com 64. *** Infrared Cameras Inc’s (ICI™) - https://www.infraredcamerasinc.com/shop/ software/ 65. *** Thermoviewer 2.1.5 - http://thermalcapture.com/thermoviewer/ 66. *** SatirReport - https://satir.com/product/satir-ck350-m 67. *** IR-Pad 640 Veterinary - https://www.infraredcamerasinc.com/shop/products/ ir-pad-640-veterinary/ 68. *** FLIR QuickReport Software - http://www.flir.com

88

69. *** Meditherm vet2000™- Automated Computer Vision and Image processingAlgorithm Test and Analysis Tool (CVIP-ATAT) - http://www.meditherm.com/equine/interp. htm 70. Stromberg B. Morphologic, thermographic and 133Xe clearance studies on normal and diseased superficial digital flexor tendons in race horses. Equine Vet J. 1973; 5:156.

71. Ströberg B.The Use of Thermography in Equine Orthopedics.Veterinary Radiology, 1974; 15:94–97.

72.Vaden MF, Purohit RC, Mccoy MD,Vaughan JT.Thermography: A technique for subclinical diagnosis of osteoarthritis.American Journal Veterinary Research. 1975; 41:1175-1179.

73. Lamminen A, Meurman K. Contact thermography in stress fractures.Acta Thermographica. 1980; 5:89.

74. Haynes PF. Disease of the metacarpophalangeal joint and metacarpus.The Veterinary clinics of North America. Large animal practice, 1980; 2(1):33-59.

75. Purohit RC, McCoy MD.Thermography in the diagnosis of inflammatory processes in the horse.American Journal of Veterinary Research. 1980; 41: 1167-1174.

76. Bowman KF, Purohit RC, Ganjam UK. Thermographic evaluation of corticosteroid efficacy in amphotericin B induced arthritis in ponies.Am J Vet Res. 1983; 44:51.

77.Turner TA, Fessler JF, Lamp M, Pearce JA, Geddes LA.Thermographic evaluation of horses with podotrochlosis.American veterinary Journal Research. 1983; 44:539.

78. Rose RJ,Allen JR, Hodgson DR Studies on isoxsuprine hydrochloride for treatment of navicular disease. Equine Veterinary Journal. 1983; 15: 338-341.

79. Hall J, Bramlage LR, Kantrowitz BM. Correlation between contact thermography and ultrasonography in the evaluation of experimentally-induced superficial flexor tendinitis. Proc Am Assoc Equine Pract. 1987;32:429.

80. Stein, L.E., Pijanowski, G.J., Johnson, A.L. A comparison of steady state and transient thermography techniques using a healing tendon model. Vet Surg. 1988; 17:90.

81. Turner TA. Hind limb muscle strain as a cause of lameness in horses. Proc Am Assoc Equine Pract. 1989; 34:281.

82. Turner TA. Thermography as an aid to the clinical lameness evaluation. The Veterinary clinics of North America. Equine practice, 1991; 7(2):311-38.

83. Turner TA. Thermography as an aid to the clinical lameness evaluation. The Veterinary clinics of North America. Equine practice, 1991; 7(2):311-38.

84. Waldsmith JK, Oltmann JI. Thermography: subclinical inflammation, diagnosis, rehabilitation and athletic evaluation. Journal of Equine Veterinary Science. 1994; 14:8-10.

85. Graf von Schweinitz D. Thermographic diagnostics in equine back pain. The Veterinary clinics of North America. Equine practice, 1999; 15(1):161-77.

86. Eddy AL, Van Hoogmoed LM, Snyder JR. The role of thermography in the management of equine lameness. Veterinary J. 2001; 162(3):172-81.

87. Levet T, Mertens A, Devisscher L, Duchateau L, Bogaert L, Vlaminck L. Distal limb cast sores in horses: Risk factors and early detection using thermography.

Equine Veterinary Journal. 2009; 41:18-23.

88. Figueiredo T, Dzyekanski B, Kunz J, Silveira AB, Ramos CMG, Michelotto Júnior PV. A importância do exame termográfico na avaliação do aparato locomotor em eqüinos atletas. Revista Científica Eletrônica de Medicina Veterinária. 2012, 18: 50-65.

89. Douthit TL, Bormann JM, Gradert KC, Lomas LW, DeWitt SF, Kouba JM. The impact of endophyte infected fescue consumption on digital circulation and lameness in the distal thoracic limb of the horse. Journal of Animal Science.

2012; 90: 3101-3111.

90. Soroko M, Henklewski R, Filipowski H, Jodkowska E. The Effectiveness of Thermographic Analysis in Equine Orthopedics Journal of Equine Veterinary Science. 2013; 33(9):760-762.

91. Loughin CA, Marino DJ. Evaluation of thermographic imaging of the limbs of healthy dogs. American Journal of Veterinary Research. 2007; 68: 10641069.

92. Vainionpaa M, Raekallio M, Tuhkalainen E, Hanninen H, Alhopuro N, Savolainen M, Junnila J, Hielm-Bjorkman A, Snellman M, Vainio O. Comparison of three thermal cameras with canine hip area thermographic images. Journal of Veterinary Medical Science. 2012; 74: 1539-1544.

93. Henshaw RE, Underwood LS, Casey TM. Peripheral thermoregulation: foot temperature in two arctic canines. Science. 1972; 175: 988-990.

94. *** Veterinary Guidelines for Infrared Thermography. Turner AT (s.red), American Academy Thermology, 2016.

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

C. Igna , Larisa Schuszler Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Editura Etna este înscrisă în Societatea Editorilor Români.

Acreditată de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior (CNCSIS) la poziția 241 şi de Colegiul Medicilor din România.

CONTACT EDITURA ETNA Str. Anton Pann nr 18A, ap 1, Sector 3, Cod 030796, București Tel: +40727317800 E-mail: tarabic_octavia@yahoo.com

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

www.etna.ro

89

The radiographic technique of dogs and cats’ bone substrate

IMAGISTICĂ

RADIOGRAFIA SUBSTRATULUI OSOS LA CÂINI ȘI PISICI THE RADIOGRAPHIC TECHNIQUE OF DOGS AND CATS’ BONE SUBSTRATE Prof. univ dr. Vasile Vulpe, PhD. Ionela Sîrbu (Bejan) Facultatea de Medicină Veterinară, Universitatea de Știinte Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” Iași

OPEN ACCES JOURNAL Cite this article: V. Vulpe, Ionela Sîrbu (Bejan). The radiographic technique of dogs and cats’ bone substrate. R J Vet Orthoped I. 2017; Vol. IV 7 (2): 90-97.

Corresponding author: Vasile Vulpe, E-mail: vasile_vulpe@yahoo.com Recieved: December 2017 Accepted: December 2017

Rezumat: Cuvinte-cheie: modificări, radioopacitate, radiotransparență

Examenul radiologic se pretează perfect pentru examinarea sistemului osos. Tehnica de examinare nu este așa de complicată, dar parametrii radiologici (tensiune, intensitate) trebuie respectați pentru a da calitate imaginii și, mai ales, pentru obținerea detaliilor. Lucrarea de mai jos este o sinteză și clasifică modificările radiologice osoase, cu punctarea unor aspecte importante din punct de vedere al diagnosticului. Modificările radiologice ale oaselor sunt reprezentate de modificări ale densității osoase și de continuitate, modificări de formă și contur.

Abstract: Keywords: modifications, radioopacity, radiolucency

Introducere

The radiologic examination is the perfect technique for examination of the bones. The technique isn’t overly complicated, but the parameters (tension, intensity) must be complied with in order for the quality of the image to be on par and for all of the details to be obtained. The following study is a synthesis that classifies bone-related modifications with an emphasis on crucial aspects with regard to setting a diagnosis.

Radiological changes of the bones are related to changes in bone density and continuity, shape and contour changes.

Examenul radiologic al sistemului osos debutează cu pregătirea pacientului pentru radiografie. Activitățile concrete constau în poziționarea pacientului pe masa radiologică și în pregătirea aparatului Roentgen pentru expu-

90

nerea radiologică medicală. În funcție de talia pacientului și de regiunea care va fi radiografiată, se ajustează parametrii de bază a oricărei instalații radiologice: tensiunea prin kilovoltaj și intensitatea prin miliamperaj; în medicină, expunerea radiologică este exprimată și prin

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

V. Vulpe, Ionela Sîrbu (Bejan) Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

raportul miliamperaj/secunde (MAS). Se aleg incidențele necesare, se poziționează pacientul, se stabilesc parametrii radiologici din pupitrul de comandă și se realizează expunerea.

Expunerea presupune prezența doar a pacientului în sala de radiologie (sau și a unei persoane ajutătoare ce poartă echipament de protecție). Parametrii radiologici pot avea valori mai mari sau mai mici, decizia aparținând radiologului. Odată obținută, imaginea radiologică va fi examinată pentru notarea modificărilor.

Modificările radiologice ale oaselor sunt reprezentate de modificări ale densității osoase și de continuitate, modificări de formă și contur.

Modificări ale densității osoase

Scăderea densităţii osoase Acest fenomen poate fi ca rezultat al unor distrucţii sau resorbţii apărute în urma unor traumatisme, procese infecţioase, procese neoplazice tulburări metabolice. Se înțelege că densitatea locală scade, pe filmul radiologic observându-se zone cu radioopacitate scăzută (respectiv, radiotransparență crescută); astfel, tiparele trabeculare osoase pot deveni difuze sau inobservabile.

Principalul proces care are loc în cazul scăderii densității osoase este pierderea de țesut osos. Pentru a fi evidente modificările pe imaginile radiologice, un os trebuie să piardă peste 50% din conţinutul său mineral. Osteopenia denotă o scădere a opacităţii osoase. Poate fi

Figura 1. Căţea, regiunea distală a membrului, incidenţă dorsopalmară.

Reacţie periostală în palisadă, osteopatie hipertrofică pulmonară

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

sub formă de osteoporoză sau osteomalacie.

Osteoliza este un termen utilizat pentru a descrie zonele de distrucţie osoasă (fig.4).

Creşterea densităţii osoase este asociată cu mineralizarea locală crescută sau cu producerea de ţesut osos nou şi ar putea fi rezultatul unor procese patologice osoase (periostita, osteita) sau ca răspuns la factori traumatizanţi sau stresanţi. Această modificare de densitate osoasă se exprimă radiologic prin radioopacitate crescută și poartă denumirea de scleroză osoasă (osteoscleroză); de exemplu, scleroza subcondrală poate fi identificată în asociere cu patologia inflamatorie articulară.

Periostita este definite, în ansamblu, ca inflamație a periostului; din punct de vedere radiologic, este mai indicat a se folosi termenul de reacţie periostală - poate avea loc în timpul formării de ţesut nou, în urma leziunilor, a fracturilor sau chiar a unor factori iritanți. De asemenea, reacţia periostală poate să apară ca proces distrofic, aşa cum este în cazul osteopatiei hipertrofice pulmonare, secundară neoplasmelor pulmonare sau în osteopatia hipertrofică renală; mai poate aparea în cazul nefritei cornice, fiind datorată tulburării raportului fosfo-calcic (aceste afecțiuni sunt destul de rare).

Tipul reacţiei periostale Ne arată, de regulă, gradul de severitate al leziunii cauzale. Reacţia periostală, caracterizată prin margini netede şi continue, poate fi un indicator al unui proces de natură benignă, în timp ce un tipar frânt sau neregulat poate fi

Figura 2. Câine, 7 ani, regiunea brațului și antebrațului, incidență medio-laterală. Reacție periostală tip sun-burst și whirling în zona brațului și netedă în zona antebrațului

91

IMAGISTICĂ un indicator al unei leziuni agresive – acest aspect demonstrează leziuni cu grad de distrucţie ridicat ce nu poate fi izolat prin reacţii inflamatorii. În cazul desprinderii periostului de cortex, va avea loc o reacţie de formare a unui nou ţesut osos care să acopere spaţiul nou format. Cele mai întâlnite aspecte ale reacţiei periostale sunt reprezentate de: aspectul laminat (asemănător foiţelor de ceapă), aspectul neted, aspect asemănător palisadelor (fig. 1) sau radiar (de tipul „sun-burst”). Uneori, reacția periostală se îndepărtează mult de substratul osos și are aspect răsucit – de tip whirling. De multe ori, reacțiile periostale pot fi cumulate, mixate (fig. 2, 3, 4).

Figura 3. Câine, regiunea antebrațului, incidență medio-laterală oblică.

Reacție periostală de tip sun-burst și în palisadă, suspiciune afecțiune tumorală osoasă

Panosteita este o boală idiopatică inflamatorie a oaselor lungi ce afectează câinii din rasele medii și mari, cu vârste cuprinse între 5 şi 18 luni (masculii sunt de patru ori mai afectați decât femelele). Radiologic, într-un prim stagiu se observă intensificarea aspectului trabecular al osului eventual însoțit de o ușoară blurare (aspect în ceață); în timp, pot fi identifi-

92

The radiographic technique of dogs and cats’ bone substrate

Modificările de formă şi contur ale oaselor pot să apară ca urmare a unor afecţiuni la nivel osteo-articular sau în urma traumatismelor, apărute mai ales în perioada de creştere. Osificarea prematură a zonelor de creştere poate conduce la formarea unui os mai scurt decât normal, ce poate afecta şi planurile osoase adiacente. Totodată, oasele pot prezenta modificări de formă sau dimensiuni şi în cazul calusării vicioase a fracturilor datorate fixării incorecte ale acestora sau din cauza generării ţesutului osos în exces.

O zonă de fractură veche şi vindecată poate fi identificată radiologic prin prezenţa unei zone de radioopacitate/radiodensitate mai intensă față decât ţesutul osos adiacent.

Figura 4. Câine, regiunea antebrațului, incidență frontală. Reacție periostală de tip sun-burst și laminară, fenomene importante de osteoliză. Aspect rarefiat al osului radius în zona diafizară. Afecțiune tumorală osoasă

cate zone de radioopacitate crescută la nivelul cavităţii medulare a osului afectat, în special în zona orificiului de hrănire. Accentuarea zonelor cu radiodensitate crescută (la nivel medular) oferă diafizei osoase un aspect neomogen, de „fum de ţigară”. La nivelul aceluiaşi os lung, pot fi identificate mai multe zone de radiodensitate crescută localizată. Pe măsură ce

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

V. Vulpe, Ionela Sîrbu (Bejan) Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

afecţiunea progresează, poate fi observată și o reacţie periostală omogenă, cu margini netede. Pe măsură ce leziunile se retrag, faţeta endostelială a cortexului apare neregulată şi un tipar trabecular neregulat devine evident.

Cavitatea medulară apare mai radiotransparentă decât în mod normal, iar cortexul poate să apară îngroşat (fig. 5, fig. 6). După regresia completă a procesului inflamator, oasele afectate îşi recapătă structura radiologică normală. Denumirea de panosteită este ușor forțată deoarece, secțiunile histologice efectuate în zonele osoase afectate nu pun în evidență un adevărat proces inflamator, ci doar o intensificare a activității osteoblastelor și fibrobaste-

Figura 5. Câine, incidenţă medio-laterală, pierderea desenului trabecular, reducerea radiotrasparenței canalului medular, accentuarea radioopacității în zona vasculară de hranire a radiusului. Panosteită

Modificări de continuitate Fracturile sunt descrise ca modificări radiologice osoase de discontinuitate; au - de cele mai multe ori - o etiologie traumatică. Examenul clinic (palpația) și, bineînțeles, examenul radiologic conduc la un diagnostic cert asupra fracturii și, mai ales, a tipului acesteia.

Fracturile se clasifică după afectarea generală a regiunii (complete/incomplete, închise/ deschise) după localizare, direcție, după liniile de fractură și dizlocarea zonelor afectate.

Fracturile complete pot fi observate pe imaginea radiologică sub forma unei linii de separare, între două sau mai multe fragmen-

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

lor. Osteomielita este definită ca o inflamaţie septică a măduvei şi a ţesutului osos adiacent.

Semnele radiologice includ pierderea tiparului trabecular, apariția unor zone de osteoliză caracterizate prin focare radiotransparente, reacţii periostale, zone de scleroză adiacente focarelor de liză. Se mai poate remarca prezenţa zonelor „sequestrum” (ţesut osos mort, nevascularizat) – zone discrete de radiodensitate crescută cauzate de dezorganizarea trabeculelor osoase şi care sugerează caracterul de cronicitate; la rândul lor, aceste zone pot fi marginate de linii intense de scleroză, iar în interior prezintă radiotransparență crescută – fenomenul este denumit involucrum.

Figura 6. Câine, 7 luni, decubit lateral, incidenţă medio-laterală, radioopacitate crescută a medularei osoase sub formă de “amprentă” sau „fum de țigară”. Panosteită

te osoase, ce străbate întreaga axă osoasă – transvers, longitudinal, oblic sau neregulat. În cazul fracturilor incomplete, se remarcă un oarecare grad de continuitate între cele două capete osoase – cum ar fi în cazul fisurilor sau fracturilor „în lemn verde”.

Fracturile închise (fig. 7) nu au o cale de comunicare cu exteriorul, în timp ce fracturile deschise sunt însoţite de prezenţa unor leziuni ale musculaturii şi pielii, de multe ori cu evidenţierea unor capete (așchii) osoase în plagă.

Clinic și radiologic, în cazul fracturilor deschi-

93

IMAGISTICĂ se (fig. 10) poate fi observată şi prezenţa emfizemului local (subcutanat sau intramuscular).

Fracturile simple sunt compuse din două fragmente osoase, fiecare având un capăt corespondent. Fracturile cominutive sau com-

The radiographic technique of dogs and cats’ bone substrate

puse (fig. 8) presupun existenţa a trei sau mai multe fragmente osoase desprinse. Fractura segmentală presupune existenţa a două linii de fractură care delimitează între ele un fragment.

Figura 7. Fractură diafizară închisă

Figura 9. Fractură epifizară cu deplasare

Figura 8. Fractură diafizară compusă cu deplasare

După direcția liniei de fractură, poate exista fractură transversă, oblică sau spiralată. Fractura osoasă transversă presupune existenţa unei linii de fractură a cărei traiectorie formează un unghi de 90º cu axa lungă a osului. În cazul unei fracturi oblice, linia de discontinuitate este oblică față de axa lungă a osului. Linia de fractură spiralată urmăreşte o traiectorie cur-

94

bă, în jurul axei lungi a osului afectat (fractura în spirală – fig. 11).

Fracturile prin avulsie implică desprinderea unui fragment osos de la nivelul punctului de inserţie al unui ligament sau tendon. Fractura prin ciobire implică desprinderea unui fragment osos, fără modificarea continuităţii generale a osului, şi apare, de regulă, la nivelul suprafeţelor articulare sau periarticulare.

Fracturile patologice pot fi identificate radiologic prin linii de fractură localizate la nivelul unui ţesut osos deja afectat de alte procese anormale. Fractura de stres apare în cazul unor traumatisme minore repetate, atunci când pro-

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

V. Vulpe, Ionela Sîrbu (Bejan) Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Figura 11. Fractura în spirală

Figura 10. Imagine radiologică a unei fracturi deschise clinic

cesele de reparare osoasă nu pot compensa distrucţia repetată. Radiologic, fragmentele acestui tip de fractură au un aspect sclerotic, cu margini mai radiodense.

Fracturile diafizare (fig. 7) apar la nivelul segmentului lung al osului, în timp ce fracturile epifizare (fig. 9) sunt caracterizate prin deplasarea segmentului epifizar din poziţia normală. Clasificarea Salter-Harris este utilizată pentru descrierea fracturilor epifizare, în funcţie de afectarea segmentului osos diafizar şi enumeră 5 tipuri: - Tipul I - separare epifizară simplă, fără fractură osoasă; - Tipul II - separare epifizară cu fractura unui colţ metafizar; - Tipul III - fractura se extinde de la nivelul plăcii epifizare, cu deplasarea fragmentului desprins; - Tipul IV – fractura se extinde de la nivelul plăcii epifizare, prin aceasta şi printr-o porţiune din metafiză;

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

- Tipul V - placa epifizară este strivită între epifiză şi metafiză, fără deplasarea fragmentelor osoase; Modificările osoase de natură metabolică reflectă modificările metabolice severe sau moderate de la nivelul organismului.

Osteodistrofia juvenilă apare, de regulă, la tineretul canin şi felin şi este caracterizată radiologic prin demineralizarea generalizată a scheletului, cu scăderea contrastului dintre ţesutul osos şi muscular. Cortexul osos apare îngustat. Poate fi observată o linie subţire de radiodensitate crescută la nivelul marginii fizeale a metafizelor. Trabeculele osoase apar proeminente şi cu margini difuze. Pot fi identificate fracturi patologice ale oaselor lungi cauzate de reducerea densităţii substanţei osoase, iar la nivel vertebral - pot fi observate fracturi prin compresie.

Osteodistrofia hipertrofică este o afecțiune sistemică ce se întîlnește la tineretul canin al raselor de talie mare. Cauza nu se cunoaște exact, dar se bănuiesc ca factori etiologici adminstrarea exagerată de minerale și vitamine, inflamații supurative, respectiv infecții diverse inclusiv cu virsul bolii lui Carre, hipovitaminoza C. Sunt afectate metafizele oaselor lungi, frecvent oasele radius, ulna, tibia, metacarp, me-

95

IMAGISTICĂ tatars, zonele costocondrale, porțiunea proximală a humerusului. Oasele lungi sunt afectate în zona metafizară – radiologic apare semnul de dublare a fizelor. Uneori, boala evoluează numai cu afectarea regiunii cranio-mandibulare – osteopatia cranio-mandibulară.

Condrodistrofia este o afecţiune congenitală, referitoare la întregul schelet tradusă prin dezvoltarea deficitară a cartilajelor. Animalele afectate vor avea trunchiul de dimensiuni normale, însă cu extremităţile de dimensiuni mult mai mici, afecțiunea mai fiind denumită şi dwarfism.

Osteocondroza este o afecţiune ortopedică, cu localizare clinică în special la nivelul articulaţiilor, întâlnită la câinii cu o creştere rapidă.

Este caracterizată de întreruperea hrănirii osului, cel mai frecvent la nivelul epifizelor, urmată de necroză locală şi apoi de refacerea osului.

Modificările osoase neoplazice Procesele neoplazice pot afecta ţesutul osos atât la câine, cât şi la pisică. Procesele de distrucţie osoasă (osteoliză) pot fi un indice al gradului de malignitate. În primă fază, tiparul trabecular prezent la nivelul metafizei dispare, fiind apoi urmat de liza corticalei osoase.

Figura 12. Câine, metis, 5 ani, antebraț, incidenţă medio-laterală.

Liză osoasă, proces malign

96

The radiographic technique of dogs and cats’ bone substrate

Procesul de liză poate fi însoţit de formarea de ţesut osos nou dezorganizat ce se poate extinde la nivelul ţesuturilor moi adiacente.

Linia de demarcaţie între ţesutul normal şi patologic nu poate fi observată, făcând dificilă localizarea exactă a focarului procesului tumoral. În același timp, poate apare şi o reacţie periostală exagerată, cu elevaţia stratului periostal şi formarea de ţesut osos nou în spaţiul rămas liber deasupra corticalei. Procesele neoplazice se pot infiltra la nivelul ţesuturilor moi adiacente, formând uneori şi zone de calcificare focalizate.

Din cauza fenomenelor de liză, fracturile patologice pot să apară frecvent, fiind uneori şi motivul primar pentru examinarea radiologică a membrului. Uneori, osteoliza conduce la dispariția unei porțiuni din os, asta și datorită faptului că pacientul este prezentat foarte târziu în radiologie.

Pe imaginile radiografice realizate seriat, pe parcursul terapiei, în cazul proceselor neoplazice, poate fi observată evoluţia proceselor de liză şi proliferare necontrolată ce modifică razele osoase (fig. 12). Este indicată examinarea amănunţită a pacientului pentru identificarea unor eventuale metastaze. Tumorile osoase primare sunt localizate, de regulă, la nivelul metafizelor şi epifizelor oaselor lungi (fig. 13, 14). Caracterul de malignitate şi natura certă a proceselor neoplazice poate fi determinată doar prin biopsie osoasă.

Figura 13. Câine, 7 ani, regiunea brațului și a antebrațului, incidență medio-laterală. Liză osoasă a ulnei, reacție periostală tip whirling, edem muscular intens. Tumora osoasă malignă

Vol IV - Nr. 7(2/2017)

V. Vulpe, Ionela Sîrbu (Bejan) Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Tumorile benigne ale oaselor sunt reprezentate de chiştii osoşi şi de exostozele cartilaginoase multiple. Chiştii osoşi apar rar la câine şi pisică şi pot fi caracterizaţi radiologic prin tendinţa de expansiune a osului, cu pierderea tiparului trabecular normal şi zone de radiotransparenţă, la nivelul cărora pot fi observate canale septale. Zonele cu modificări patologice sunt puternic demarcate faţă de ţesutul osos sănătos. Corticala osoasă apare subţiată şi nu se observă reacţii inflamatorii locale.

Exostozele cartilaginoase multiple au fost identificate atât la câine, cât şi la pisică şi apar predominant la tineret. Anomaliile pot fi observate ca protuberanţe osoase la nivelul metafizelor oaselor afectate.

Figura 14.Câine, metis, 7 ani, extremitatea distală antebraț, incidență medio-laterală. Modificări de densitate a corticalei, liză osoasă, sechestru, suspiciune chist osos cu tendință de malignizare

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercialNoDerivatives 4.0 International License.

Bibliografie 1. Burk, R.L., Feeney, D.A., 2003. Small animal radiology and ultrasonography: a diagnostic atlas and text. Saunders, USA. 2. Kealy, J.K., McAllister, H., Graham, J.P., 2011. Diagnostic radiology and ultrasonography of the dog and cat. W.B. Saunders, Saint Louis.

3. Morgan J. P., Wolvekamp P. An Atlas of Radiology of the

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

Traumatized Dog and Cat: The Case-Based Approach, Second Edition, Schluetersche, Germany, 2005.

4. Thrall, D.E., 2013. Textbook of veterinary diagnostic radiology.

Elsevier Saunders, St. Louis.

5. Vulpe V. și colab., 2014. Radiologie veterinară – manual practic.

Ghid de radiografie la câine și pisică. Editura Performantica, Iași.

97

TALON DE ABONAMENT Doresc să mă abonez Varianta electronică:

q Abonament pentru 1 an (2 numere) - 55 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (4 numere) - 95 RON (cu toate taxele incluse)

Varianta print:

q Abonament pentru 1 an (2 numere) - 150 RON (cu toate taxele incluse) q Abonament pentru 2 ani (4 numere) - 280 RON (cu toate taxele incluse) * Studenții și pensionarii beneficiază de 50% reducere

REVISTĂ CREDITATĂ CU 15 PUNCTE ANUAL PENTRU ABONAMENTELE PLĂTITE Nume:................................................................................... Prenume: ...................................................................................................

Dna

Dl

Dra

Adresă domiciliu: ..................................................................................................................................................

Municipiu: ........................................................................ Sect.: ................ Judeţ:............................................................ Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ...................

Telefon:............................................................................. Număr atestat de liberă practică.................................................................

Specialitate ........................................................................................

student

rezident

medic specialist

medic primar

Competenţă ............................................................................... Denumire instituţie: .......................................................

Domeniu de activitate:

Privat

Public

Secţie: ................................................................................................. Funcţie: ......................................................................

Specialitate: ................................................................. Adresă instituţie: ............................................................................ .................................................... Municipiu: ....................................................Sect.: ........... Judeţ:................................. Oraş:............ ..................................................... Comună: ...................................................................................................... Cod poştal: ................... ............................ Telefon: .......................................... Mobil: ......................................................

E-mail: ........................................................................ Web: ...................................................................................................

CUI instituţie: Plătitor de TVA:

da

nu

Factură - vă rugăm să completaţi cu coordonatele necesare emiterii facturii: Denumire persoană: ...................................................... Denumire instituţie: ..................................................................

Adresa pentru primirea revistelor:

Domiciliu

Instituţie Data:

Adeverinţa pentru abonarea la revistă se eliberează în maximum 5 zile lucrătoare de la exprimarea solicitării dvs., după efectuarea plății

/

/

Semnătură:…..………….….......…

După completare, vă rugăm să trimiteţi talonul însoţit de dovada efectuării plăţii scanate la adresa de email redactia@innovationinhealth.ro Mulţumim!

Plata abonamentului se va efectua prin mandat poştal sau prin ordin de plată ori transfer bancar pe coordonatele: SC MULTIMEDIA BUSINESS CORPORATION SRL SEDIUL SOCIAL: SPLAIUL INDEPENDENTEI NR. 273, SECTOR 6, BUCUREȘTI CUI: 36470399, J40/11437/2016 CONT IBAN RON: RO34BACX0000001342496001 BANCA: UNICREDIT BANK, SUCURSALA RAHOVA

!

Autori.....

Romanian Journal of Veterinary Orthopedics and Imagistic

Vol IV - Nr. 7 (2/2017)

99

RUBRICA

B.A. Vițălaru, D. Crînganu, Raluca Crînganu

Titlu engleza.....

4th 25 mai 2018, ora 19.00, București Dacă aveți proiecte, produse, servicii inovatoare și doriți să vă aflați printre nominalizații ediției din 2018 și, de ce nu, printre premianții Galei, vă invităm să ne trimiteți informațiile la adresa redactia@innovationinhealth.ro.

De asemenea, dacă doriți să vă aflați printre partenerii și susținătorii Galei 2018 și doriți să consultați oferta noastră de servicii de promovare, vă rugăm să ne scrieți la redactia@innovationinhealth.ro până la data de 28 februarie 2018.

88 www.innovationinhealth.ro.

ORGANIZATOR