MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

MOTOC CORNELIU

MOTOC C. CORNELIU

MANOLE I. GHEORGHE

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

-20152

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

COPERTA FATA: Satul Principele Carol la infiintare COPERTA SPATE:Vedere aeriana Ceatal Sf. Gheorghe

cornel.motoc@gmail.com https://www.facebook.com/monografie.partizani.ilgani.maliuc

Tulcea-2015

ISBN 978-973-0-18934-6 Tiparit de ZOOM print&copy center, Iasi

3

MOTOC CORNELIU

CUPRINS PREFATA/p.7 ARGUMENT/p.12

CAPITOLUL I CADRUL NATURAL. COORDONATE GEOGRAFICE 1.1.

GENEZA SI EVOLUTIA DELTEI DUNARII/p.14

1.2.

PRIMELE ATESTARI DOCUMENTARE ALE DELTEI DUNARII/p.25

1.3.

SOLUL/p.32

1.4.

CLIMA/p.36

1.4.1. TEMPERATURILE/p.38 1.4.2. VANTURILE/p.40 1.4.3. PRECIPITATIILE/p.42

1.5.

RETEAUA HIDROGRAFICA/p.44

1.5.1. DUNAREA/p.44 1.5.2. LACURILE/p.50 1.5.3. GARLELE SI CANALELE/p.56

1.6.

FLORA/p.59

1.7.

FAUNA/p.67

CAPITOLUL II EVOLUTIA ISTORICA A TERITORIULUI SI A POPULATIEI 2.1. ISTORIA ANTICA/p.75

4

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

2.2. ISTORIA MEDIEVALA/p.83 2.3. ISTORIA MODERNA/p.91 2.4. ISTORIA CONTEMPORANA/p.101

CAPITOLUL III LUCRARILE DE REGULARIZARE ALE DUNARII 3.1. SITUATIA DUNARII DUPA TRATATUL DE LA ADRIANOPOL/p.103 3.2. PREMISELE INFIINTARII COMISIEI EUROPENE A DUNARII/p.110 3.3. PERSONALITATEA INGINERULUI CHARLES AUGUSTUS HARTLEY/p.119 3.3.1. SIR JOHN STOKES/p.137 3.3.2.CHARLES KUHL/p.141

3.4. DEZBATERILE PRIVIND ALEGEREA BRATULUI CE URMA A FI REGULARIZAT/p.143 3.5. LUCRARILE HIDROTEHNICE DE LA BARA SULINA/p.151 3.6. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE TERITORIUL SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS/p.163 3.6.1.-TAIETURA II CEATAL SF.GHEORGHE 1880-1882/p.165 3.6.2. TAIETURA IV ARGAGNIS SUPERIOR 1885-1886 /p.171 3.6.3.-TAIETURA IX ARGAGNIS 1897-1898/p.174 3.6.4.-TAIETURA V ARGAGNIS INFERIOR 1886-1887/p.176 3.6.5.-TAIETURA VI MASURALE 1888-1889/p.177 3.6.6. PRIMA ATESTARE A FOTBALULUI IN ROMANIA/p.178

3.7. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE BRATUL SULINA 3.7.1.-TAIETURA I MICUL M 1868-1869/p.181

5

MOTOC CORNELIU 3.7.2.-TAIETURA III PAPADIA 1883-1884/p.185 3.7.3.-TAIETURA VII BUCLA INFERIOARA A MARELUI M 1890-1893/p.187 3.7.4.-TAIETURA VIII GORGOVA-VENIKO 1894-1897/p.189 3.7.5.-TAIETURA X BUCLA SUPERIOARA A MARELUI M 1898-1902/p.191

3.8. INAUGURAREA CANALULUI SULINA/p.192 3.9. SITUATIA DUNARII IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL/p.200 3.10. SITUATIA DUNARII IN CEL DE-AL II-LEA RAZBOI MONDIAL/p.202

CAPITOLUL IV INTEMEIEREA SATELOR 4.1.INTEMEIEREA SATULUI ILGANII DE SUS/p.208 4.1.1.ETIMOLOGIA CUVANTULUI ”ILGANI” /p.212

4.2.INTEMEIEREA SATULUI “PRINCIPELE CAROL” /p.214 4.2.1. DENUMIREA “PRINCIPELE CAROL” /p.221 4.2.2.EXISTENTA CATUNULUI ”CEATAL” /p.226 4.2.3.. PERSONALITATEA LUI IOAN NENITESCU/p.229 4.2.4.. SCHIMBAREA DENUMIRII SATULUI IN “PARTIZANI” /p.235

CAPITOLUL V VIATA SOCIALA A SATELOR 5.1.INSTITUTII PUBLICE/p.242 5.1.1.BISERICA/p.242 5.1.2.SCOALA/p.255 5.1.3.ADMINISTRATIA LOCALA/p.262

5.2.MIJLOACE DE COMUNICATIE/p.275 5.2.1.TELEGRAF/p.275

6

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

5.2.2.TELEFON/p.278 5.2.3.POSTA/p.279 5.2.4.DEBARCADERUL/p.281

5.3.PRIMUL RAZBOI MONDIAL/p.282 5.4.AL DOILEA RAZBOI MONDIAL/p.286 5.5.INSTITUTII SATESTI/p.290 5.5.1.MAGAZINE SI CARCIUMI/p.290 5.5.2.GRANICERII SI ORDINEA PUBLICA/p.293 5.5.3.DISPENSARUL/p.294

5.6.ACCIDENTE NAVALE/p.296 5.7.PE URMELE BANDITULUI COCOS/p.305 5.8.CABANA ILGANI/p.310 5.9. STATIA DE SUPREVEGHERE FLUVIALA/p.317 5.10.PETRECERI TRADITIONALE/p.323 5.11.VATRA SATULUI/p.328 5.12.EXPLOATAREA STUFULUI MILA 29/p.329 5.13.AMENAJARILE SILVICE SI PISCICOLE/p.343 5.14.PERIOADA COMUNISTA/p.344 5.15.CULTIVAREA PAMANTULUI/p.347 5.16.PESCUITUL/p.351 5.17.APE MARI/p.358 5.18.CURENTUL ELECTRIC/p.362 5.19. CULTURA&SPORT/p.364

BIBLIOGRAFIE/p.375 7

MOTOC CORNELIU

PREFATĂ

Evenimentele politice şi militare desfăşurate in Europa în prima jumătate a sec.al XVIII-lea au făcut ca Dunărea , denumită de Napoleon ,,regele Fluviilor Europei ,, , să intre tot mai mult în sfera intereselor politice şi economice ale marilor puteri .

Având o direcţie paralelă cu Marea Mediterană ea împrumuta o parte din atribuţiile Mediteranei , stabilind legături între partea continentală a Asiei , aşa cum Marea Mediterană stabilea legătura între Europa maritimă şi Asia maritimă.

Marile puteri ale vremii - Austria , Rusia şi Turcia aveau nevoie atât de Dunăre şi gurile ei cât şi de Marea Meagră. Aşa cum afirma şi N. Daşcovici în lucrarea sa ,, Dunărea internaţională şi ţinutul românesc al gurilor - ,, gurile Dunării sunt destinate să devină centrul spre care vor converge , ca nişte raze , toate canalele şi drumurile de apă ale Europei,,.

Având o flotă comercială pe Dunăre cât şi prin tratatele cu Turcia , Austria obţine dreptul de navigaţie până la guri iar apoi şi pe Marea Neagră. Rusia , un alt mare rival , după anexarea Basarabiei în 1812, ajunge şi ea riverană la gurile Dunării, iar prin tratatul de pace de la Adianopol din 1829 , aceasta reuşeşte să devină stăpâna lor.

Dacă până acum Turcia se îngrijise de menţinerea unei navigaţii corespunzătoare la gurile Dunării, fiind interesată în aprovizionarea Constantinopolului cu grâne, lemn, oi, unt şi miere, Rusia devenită noua stăpână a gurilor Dunării va aplica lovituri de moarte asupra Austriei prin împotmolirea tuturor braţelor Dunării. Comerţul dunărean este paralizat iar Austria este nevoită să caute noi soluţii. Realizarea unui canal între 8

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Cernavodă şi Constanţa decade atât din lipsa mijloacelor tehnice cât si financiare.

Eliberarea Principatelor, de sub monopolul economic al Porţii, va avea ca rezultat creşterea exportului, cu preţ de concurenţă, al produselor româneşti. Câmpii care nu simţiseră plugul, acum sunt arate , pădurile exploatate ,turmele de vite mari si oi înmulţite. Dunărea va căpăta o importanţă naţională romanească, iar Principatele Române încep să ducă o politică ,, a mamei Dunărea ,,. Marele savant Grigore Antipa pe drept cuvânt afirma că … ,, cea mai mare dintre toate avuţiile naturale ale noastre este Dunărea si aceasta chiar dacă nu am considera–o decât sub aspectul ei de arteră mondială de navigaţie şi comerţ,,.

Industrializarea unor ţări, ca Anglia şi Franţa, va duce la scăderea producţiei agricole. Se impunea deci căutarea de cereale ieftine pentru proletariatul industrial al acestor ţări( cel englez în deosebi ) cât şi pieţe de desfacere pentru produsele lor industriale. Anglia între 1830 – 1840 va face cercetări în acest sens, cel mai formidabil ţinut fiind cel al Dunării unde Principatele puteau oferi grâu ieftin şi aveau o mare capacitate de consum industrial. In aceste zone se putea ajunge pe calea apei, lucru uşor de realizat de Anglia ca o mare putere maritimă şi de Franţa în parte. Cum era de aşteptat Dunărea a intrat in cercul politicii acestor alte mari puteri economice si militare. Împotmolirea intenţionată a gurilor Dunării de către Rusia, atât din motive politice cât şi economice( favorizându-şi portul Odessa ) , tratatul secret între Rusia şi Turcia cu privire la trecerea vaselor de război prin strâmtori dar în mod deosebit ameninţarea intereselor engleze şi franceze in Marea Mediterană, vor duce la izbucnirea războiului Crimeii dintre anii 1853- 1856, ce va avea ca efect indepărtarea Rusiei de la gurile Dunării.

Congresul de pace de la Paris din 1856 avea să pună bazele 9

MOTOC CORNELIU

Comisiei Europene a Dunării( C.E.D.) care avea ca sarcină şi deblocarea gurilor Dunării , inginerii săi urmând să examineze care dintre cele trei guri – Chilia ,Sulina sau Sf. Gheorghe trebuia aleasă pentru executarea lucrărilor definitive. Chemţi să se pronunţe pentru alegerea unei guri - iniţial fiind aleasă gura Chilia din motive tehnice şi politice – membrii Comisiei şi-au impărţit opiniile între gura Sulina şi cea a Sf.Gheorghe. Foarte indicat era braţul Sf. Gheorghe , ales indeosebi pentru poziţia sa geografică avantajoasă faţă de Bosfor cât şi pentru acţiunea curentului litoral al mării.

De activitatea CED-ului cu privire la rectificarea braţului Sulina in zona Ceatal Sf.Gheorghe ( mila 45 ) , Gorgova ( mila 29) , Păpădia ( mila 36) sau Cioban Gârla ( mila 35 ) – milele având vechea jalonare – este legată şi apariţia unor noi localităţi înfiinţate de către autorităţile româneşti prin ordinele emise de prefecţii judeţului Tulcea când Dobrogea, acest vechi ţinut românesc dintre Dunăre si Mare , a revenit României în urma Războiului de Independenţă după aproape 465 ani de stăpânire otomană .

Dacă satul Ilganii de Sus pare ca fiind infiinţat înainte de 1856, Gorogva şi Partizani ( denumit iniţial Principele Carol ) apar mai târziu. Satul Principele Carol avea să fie infiinţat de către prefectul judeţului Tulcea Ioan Neniţescu ( 1854 – 1901 ), cunoscut ca om politic, poet şi veteran al Războiului de Independenţă, la 26 iulie 1899. Din 1948 comuniştii l-au redenumit în Partizani .

Pe aceste meleaguri maliucane încărcate de istorie au fost prezenţi şi membrii Casei Regale a României.A.S.R. Carol I ( care la 14.03.1881 va deveni întâiul monarh al României ), în ziua de 5 mai 1894 a participat la inaugurarea lucrărilor de rectificare de la Mila 18 ( a opta din cele zece tăieturi efectuate 10

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

pe braţul Sulina ) unde în dreptul satului Crişan ( fost Carmen Sylva ) a fost ridicat un obelisc în cinstea M.S. Carol I. După 25 de ani , în zile de 2 – 3 mai 1904 M.S. Carol I împreună cu Familia Regală , avea să ajungă din nou pe aceste meleaguri în timpul vizitei de la Sulina .

La sosirea sa în oraşul Tulcea , M.S. Carol I a fost asigurat de tulcenii prezenţi că au fost îndeplinite poruncile cuprinse în Proclamaţia din ziua de 14 noiembrie 1878 cât şi dorinţa Suveranului ca pe stânca desemnată personal în urmă cu 25 de ani – colnicul Hora –Tepe să fie înălţat falnicul monument al reanexării Dobrogei care peste timp va vorbi posterităţii de vitejia dorobanţului şi a Marelui Căpitan , gloriusul nostru rege.

La poalele colnicului se înălţa un arc de triumf în stil eveţian , având inscripţia ,, Tulcea recunoscătoare înţeleptului stăpânitor ,, . De la Tulcea în drum spre Sulina yachtul regal ,, Orientul ,, a ajuns şi la oficiul telegrafic de la Ceatal ( satul Principele Carol ). Suveranii au fost întâmpinaţi de Martinian sub-prefectul plasei Tulcea , în fruntea autorităţilor din împrejurimi , a locuitorilor şi elevilor . Atât oficiul CED , cât şi celelalte locuinţe erau frumos decorate şi pe toata întinderea satului erau ghilande de verdeaţă înşiruite pe stâlpi , în vârful cărora fâlfia majestos mândrul tricolor. La fel de frumos a fost întâmpinat yachtul si de către locuitorii satelor Gorgova , Carmen Sylva , Floriile si Ceamurlia . În lucrarea de faţă , autorii prin străduinţa lor şi o neobosită muncă de cercetare au dus la îndeplinire o dorinţă mai veche şi anume aceea de a aduna la un loc puţinele mărturii tip document despre satul in care s-au născut şi au crescut. Acolo unde lipsesc documentele , autorii s-au folosit de tradiţia orală, de amintirile celor mai în vârstă dintre locuitorii până nu demult timp prezenţi în viaţa comunităţii.

11

MOTOC CORNELIU

Lucrarea concepută ca o monografie, a celor două localităţi riverane braţului Sulina , prin folosirea unei bibliografii extinse , oferă cititorului date de ordin istoric legate de Dobrogea şi în mod deosebit de activitatea Comisiei Europene a Dunării care prin lucrările sale de rectificare a braţului Sulina cât şi activitatea unor prefecţi ai judeţului Tulcea au contribuit la înfiinţare de noi aşezări dobrogene inculusiv în Delta Dunării.

Bogat ilustrată şi presărată cu numeroase statistici ale vremii , cititorul are posibilitatea să facă o comparaţie cu privire la eforturile administraţiei locale în timp. D-l Manole Gheorghe in calitatea sa de primar al acestor aşezări maliucane a reusit să adune şi să lase , ca o moştenire culturală , toate realizările de pe plan social ,economic, politic şi cultural.

Felicit pe cei doi autori pentru efortul depus ca adevărul despre satul lor natal să fie prezent şi pentru generaţiile viitoare.

Dacă azi o călătorie cu ,,vaporul,, ( nava clasică de pasageri ) durează aproximativ partu ore până la Sulina , turistul care vizitează Delta are acum posibilitatea să-şi îmbogăţească cunoştinţele cu multe date despre cei 116 ani de istorie a acestor locuri.

PROFESOR , GRUIA ION

12

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

ARGUMENT Tiparirea acestei monografii a fost facuta din dorinta de a pastra vie in memoria locuitorilor, istoria acestor localitati, care cu toate ca nu au vechimea altor asezari, au avut o foarte interesanta evolutie. Motivatia scrierii acestei carti este data de mai multe aspecte care tin de natura istorica, geografica si personala.

Nu putem trece cu vederea viziunea unor mari patrioti care a promovat elementul romanesc in acest mic colt de rai.

Nicolae Iorga spunea ca ―un popor care nu isi cunoaste istoria, este ca un copil care nu isi cunoaste parintii‖. De aceea, avem obligatia de a cunoaste trecutul si greutatile stramosilor, pentru a duce mai departe numele comunitatii noastre. Cat priveste aspectul geografic, oare cate localitati se pot mandri ca se afla in apropierea confluentei celor trei brate ale Dunarii: Tulcea, Sulina si Sfantul Gheorghe? Oare cate au binecuvantarea de a se afla intr-un loc unic in Europa prin frumusetea naturala a acestor meleaguri? Si nu in ultimul rand, un alt factor motivational a fost descendenta noastra directa din neamul primilor locuitori care au pus bazele infiintarii acestui sat, dupa cum arata si arborele genealogic de la sfarsitul cartii.

Aceste argumente ne-au facut sa avem datoria morala de a nu lasa sa se piarda istoria satelor noastre in negura timpului, pentru ca generatiile viitoare sa nu uite cine au fost inaintasii lor.

Cartea cuprinde toate aspectele istorice, geografice si sociale de inainte si dupa infiintarea satului. Chiar daca satele au fost infiintate destul de tarziu, este important sa se cunoasca si cum a aparut acest teritoriu, cui a apartinut de-a lungul vremii si ce populatii l-au calcat de-a lungul veacurilor.

13

MOTOC CORNELIU

Aparitia satelor s-a produs prin imbinarea concomitenta a doua evenimente de natura economica si politica. Primul a fost regularizarea Dunarii, de catre inginerul Charles Hartley pentru dezvoltarea comertului, iar cel de-al doilea, dorinta prefectului Ioan Nenitescu de a româniza Delta. Unul fara celalalt nu ar fi creat premisele infiintarii satului nostru, de catre acesti doi mari oameni, pe care pe buna dreptate ii putem numi parinti intemeietori ai satului.

Strangerea de informatii pentru realizarea acestei monografii a fost foarte dificila, din cauza distrugerii multor documente care aveau legatura cu satele noastre in timpul razboaielor si a inundatiilor. Practic satul nu are o arhiva locala, iar in Arhiva Nationala se gasesc un numar insignifiant de documente, lucru ce a facut foarte anevoioasa lucrarea de cercetare. Lipsa acestor documente a fost compensata in parte de amabilitatea unor oameni, care au avut bunavointa de a ajuta la realizarea acestei carti cu documente, fotografii si informatii deosebit de valoroase. Multumim pe aceasta cale celor care, complet dezinteresati ne-au oferit date, care altfel s-ar fi pierdut in negura timpului, pentru a le putea transmite prin scris si generatiilor viitoare.

Prin realizarea acestei carti, am vrut sa trezim recunostinta pentru faptele inaintasilor si ne dorim sa fie un exemplu pentru generatiile viitoare. Cunoscandu-ne istoria si privind inapoi putem spune ca suntem mandri ca ne-am nascut in acest loc binecuvantat de Dumnezeu.

14

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CAPITOLUL I - CADRUL NATURAL. COORDONATE GEOGRAFICE 1.1.

GENEZA SI EVOLUTIA DELTEI DUNARII

Se stie ca Delta Dunarii este cel mai nou pamant romanesc, dar nu este cunoscut de catre toata lumea ca formarea deltei a inceput acum cateva milioane de ani, de-a lungul mai multor perioade orogenetice.1 Geneza deltei a fost o preocupare asidua a multor oameni de stiinta precum Gh. Murgoci, Gr. Antipa, C. Bratescu, Gh. Petrescu, N. Panin si altii, care au studiat aceasta problema si de la care am primit informatii pretioase privind evolutia pana la forma ei actuala. Cercetatorii au stabilit ca pamantul Dobrogei de astazi, ca si intregul teritoriu al Romaniei, era un imens fund de mare. In Paleozoic2 fundul marii incepe sa se ridice si sa apara primele creste ale muntilor Hercinici3. Acestia faceau parte dintrun intreg lant muntos impreuna cu Muntii Caucaz si cei din Peninsula Crimeea. Aceste creste, care la inceput erau insule in imensa mare, se pare ca au fost: Macinul, Vacareniul si Cerna.

Ulterior au aparut si alte insule care au creat un arhipelag si din care s-a inaltat uscatul deasupra marii. Poalele acestor munti erau 1

Orogeneza reprezinta un complex de procese tectonice cu durata indelungata (de ordinul sutelor de milioane de ani), produse in zonele mobile ale scoartei terestre si care au ca rezultat nasterea reliefului.

2 Paleozoicul este o perioada de timp geologic, care incepe cu 542 milioane de ani in urma si se termina acum 251 milioane de ani.

3 Muntii Hercinici au aparut acum 370-270 milioane de ani si atingeau inaltimi de peste 3000 m.

15

MOTOC CORNELIU

scaldate de restul vechii Mari Sarmatice4 langa care, ulterior, sub actiunea agentilor interni si externi, s-a format Delta Dunarii.

Formarea Deltei Dunarii s-a produs in doua mari etape.

Prima etapa, numita si predeltaica, a fost foarte lunga si este caracterizata prin fenomene climatice extreme de glaciatiune5 si interglaciatiune. Tot atunci se petrec si fenomene de imersiune si emersiune a teritoriului. In urma unei astfel de imersiuni petrecuta in miocenul superior 6 , peninsula dobrogeana s-a despartit de Crimeea, restul prabusindu-se in mare. Resturile acestei peninsule se mai regasesc si astazi: Insula Serpilor in Marea Neagra si Insula Popina in lacul Razelm.

Nu putem vorbi depre originea Deltei Dunarii daca nu vorbim despre originea fluviului care a format-o. ―Dunarea a aparut la inceputul erei tertiare cand s-a produs o falie‖7. Aceasta falie s-a produs pe mai multe sectoare, iar dupa unele ipoteze emise de geologi, ea ar fi fost mai la nord decat actualul ei curs. ‖Dunarea izbindu-se de soclul continental al Dobrogei, isi schimba directia aproape brusc de la Est la Nord pana la Galati; iar de aici face un cot pronuntat si apoi ia directia Est varsanduse in mare.‖8 Mai multi cercetatori straini dar si romani, ca Peters, Credner, Draghiceanu au emis diferite ipoteze ale formarii Dunarii si ale diferitelor cursuri ale ei bazandu-se pe cercetari 4

Aceasta uriasa mare cuprindea actualele mari: Neagra, Caspica si Aral precum si campiile dintre ele.

5 Glaciatiunile au fost in numar de patru: Gunz, Mindel, Riss si Wurm 6 Miocenul este o perioada care incepe acum 23 milioane de ani si se incheie acum 5 milioane de ani.

7 Romulus Seiseanu, Dobrogea-Gurile Dunarii si Insula serpilor, Editura tipografia ziarului Universul, Bucuresti, 1928, p.37 8 Ibidem, p.38

16

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

geologice complexe. In urma unei noi ere glaciare in care nivelul marii a scazut cu 30 de metri, a unei imersiuni si a formarii Dunarii, s-a creat pe locul actualei delte o campie in care s-au gasit soluri din loess si in care au trait numeroase animale preistorice. Marele geolog Gheorghe Murgoci, nascut in Macin, a descoperit in 1912 sub depozitele loessoide din grindul Caraorman, la adancimea de 3-6 m, resturi de oase de mamut (Elephas primigenius) .

MAMUTI LANOSI A doua etapa a formarii deltei, incepe dupa o incalzire a pamantului, a topirii calotei glaciare si a cresterii nivelului marii, prin patrunderea Marii Mediterane in Marea Neagra. In urma 17

MOTOC CORNELIU

acestor fenomene campia formata este inundata, ea transformandu-se intr-un golf, marginit de grindurile Letea si Caraorman.

18

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Datorita faptului ca in Marea Neagra nu exista curenti verticali si flux-reflux, dar si a vanturilor si curentilor marini care vin din nord, au inceput sa se sedimenteze particulele in suspensie si sa se creeze un cordon care a legat cele doua grinduri, transformand actuala delta intr-o laguna. Acest lucru a fost accentuat si de celelalte rauri ca Nistru, Bug si Nipru care se varsau in mare aducand cantitati insemnate de aluviuni.

19

MOTOC CORNELIU

Totodata Dunarea continuandu-si drumul si aducand foarte multe sedimente, sparge acest cordon in zona Dunavat si astfel se formeaza primul brat al Dunarii: Sfantul Gheorghe, cam prin acelasi loc in care curge si astazi, in jurul anilor 8900-7200 i.e.n. Forma lui actuala a inceput sa se definitiveze abia in secolul VIII e.n.

20

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Ulterior, bratul Sfantul Gheorghe blocandu-se, dar si tendintei de migrare a fluviului spre nord, se creeaza un alt brat in preajma anilor 7200-7000 i.e.n. in apropierea satului Partizani, cunoscut astazi sub numele de bratul Sulina. Despre acest brat stim ca si-a reglat cursul in jurul anului 1000, de la imparatul bizantin Constantin Porfirogenetul din lucrarea sa politicogeografica ―De administrando imperio‖cand se mentioneaza localitatea Selina (Sulina) in anul 950 e.n.

21

MOTOC CORNELIU

Cel mai nou brat al Dunarii, Chilia, are si cel mai mare debit, si-a inceput formarea acum patru milenii prin blocarea celorlalte brate. Cercetarile au demonstrat ca bratul Chilia a stagnat ca lungime timp de 1500 de ani, dezvoltandu-se abia in ultimile cinci secole.

HARTA FORMARII DELTEI DUNARII

22

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

De la luptele date de Stefan cel Mare pentru Cetatea Chilia si pana acum, bratul a inaintat in mare cam 40 de km, adica aproximativ 80m/an. In prezent acest brat este cel mai activ, avand o gura de varsare ce coboara la sud, spre Sulina, formand un nou lac (melea) cunoscuta sub denumirea de Baia Musura.

Unii cercetatori, dintre care si St. Airinei au alte ipoteze ale formarii Deltei Dunarii. Ei sustin ca ‖regiunea deltei se află pe o placă tectonică neuniformă, cu aşa numitele horsturi şi grabene(falii), situaţie ce a contribuit la formarea marilor compartimente ale Deltei. Adică ridicarea şi coborîrea acestor falii conduc la schimbarea debitelor braţelor, la înaintarea sau retragerea apelor mării‖9.

In prezent exista douasprezece teorii ale formarii Deltei Dunarii. „Dintre acestea amintim Grigore Antipa (1910) care traseaza fazele evolutiei Deltei; Bratescu care propune o noua viziune privind mecanismele de constructie care au actionat in spatiul deltaic, Murgoci (1912) care introduce in calcul un nou nivel al Marii Negre scazut, fapt ce presupune o retragere spre est a marii; Valasan (1935) vine cu o idee originala ca Delta este un tombolo dublun si considera ca formarea campurilor marine si a insulei Sacalin sunt independente de aportul fluvial; Ciocardel (1937) aduce in discutie influenta curentilor marini asupra frontului deltaic, Petrescu sustine ca gurile de varsare ale bratelor Dunarii numite si -centre de actiune- duc la construirea cordoanelor fluvio-maritime si reprezinta puncte de convergenta si insertie a acestora, ce se dezvolta intotdeauna catre sud; Vintila Mihailescu (1958) spune ca vaile si interfluviile 9

Eugen Panighiant, Ghid Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1982, p.7

23

MOTOC CORNELIU

Buceagului sunt actualele directii ale bratelor Dunarii iar grindurile sunt corespunzatoare liniilor interfluviilor.‖10 Cea mai rapida inaintare a uscatului in mare se petrece la gurile bratelor. Acum, ca si in trecut, fiecare brat a avut mai multe locuri de varsare, creand mini-delte. „Uscatul inaintand mai repede la gurile fluviului, nu a putut tine pasul si intre guri; unde au ramas spatii nu indeajuns de sedimentate. Cu timpul acestea au fost izolate de mare si preschimbate in lacuri dulci‖11.

Asa se explica faptul ca foarte multe ghioluri au si adancimea de doi metri sub nivelul marii.

Inaltimea Deltei raportata la nivelul marii, este de sase metri la Ceatal Izmail si coboara de la Vest la Est cu 0,08 m/km. ‖Studiile inginerilor Comisiunei Europene Dunarene si actele conferintei de la Paris (1856) au stabilit ca Isaccea este crestetul Deltei; punctul de bifurcatie al bratelor fluviului se scrie ca se afla la Ceatal-Izmail asezat la 23 de kilometri mai la vale de Isaccea‖12. Delta Dunarii se imparte in doua sectoare: Delta fluviala la Vest si Delta maritima la Est. In anul 1991, Delta Dunarii a fost desemnata sit Ramsar13 si sit al Patrimoniului Natural Mondial pentru 50% din suprafata sa, iar in anul 1992 Delta Dunarii este recunoscuta ca Rezervatie a Biosferei. Este singura delta din lume recunoscuta ca 10

Ionut Ovejanu, Teza de doctorat-Morfologia si morfogeneza gurii de varsare Sfantul Gheorghe, Bucuresti, 2011, p.6 11 Constantin Bratescu, Delta Dunarei-Geneza si evolutia sa morfologica si cronologica, Imprimeria fundatiei culturale Principele Carol, Bucuresti, 1923, p.18 12 M.D.Ionescu, Dobrogea in pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucuresti, 1904, p.239 13 Tratatul semnat in orasul iranian omonim in 1971 este singurul din lume care vizeaza un ecosistem particular

24

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

rezervatie si singura care include asezari umane. Suprafata ei, impreuna cu complexul lagunar Razim-Sinoe este de 5050 km, din care 732 km se afla pe teritoriul Ucrainei. Delta propriu-zisa are o suprafata de 2540 km, suprafata ce creste anual cu 40 m, multumita celor 67 milioane de tone de aluviuni depuse de catre Dunare.

ZONELE DE REZERVATIE IN DELTA DUNARII 25

MOTOC CORNELIU

La intrare, Dunarea are un debit comparabil cu cel al Volgai, de 6470 mc/sec, iar apele sunt impartite: 60% Chilia, 18% Sulina si 22% Sfantul Gheorghe. La Sfantul Gheorghe se poate vedea cel mai bine evolutia deltei prin crearea insulei Sacalin. Aceasta a fost interzisa vizitarii inca din 1938 pentru a proteja populatia variata de pasari, care aici gaseste un bun loc pentru cuibarit si iernat.

In prezent in Rezervatia Biosferei sunt 20 de zone de protectie integral (dupa cum se poate vedea in harta alaturata) al caror scop este pastrarea frumusetilor naturale pentru generatiile viitoare, care incununeaza evolutia milenara a Deltei.

1.2. PRIMELE ATESTARI DOCUMENTARE ALE DELTEI DUNARII Primele atestari documentare despre bratele de varsare ale fluviului, le avem de la parintele istoriei Herodot (484-525 i.e.n.) care ne relateaza ca ―Istrul 14 cu cinci guri se varsa în Pontul Euxin la Istria, colonie a Miletului‖. Apollonios din Rhodos (295-230 i.e.n), ne spune că la vărsarea Dunării se găseşte o mare insulă, de formă triunghiulară, cu baza înspre mare şi cu vârful spre interior, în dreptul căreia braţele Istrului se desfac spre a o cuprinde. El si Skimnos din Kios (250-180 i.e.n) ne ofera informatii despre aceasta insula pe care o numesc Peuke (frumoasa).

14

Denumirea greceasca data in antichitate Dunarii.

26

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

HARTA CU CEL DE-AL IV-LEA BRAT AL DUNARII Acest lucru este confirmat si de Strabon (64 i.e.n.-25 d.h.) care ne relateaza ca Dunarea s-ar varsa prin sapte guri. Aceasta insula, despre care ne vorbesc mai multi autori antici, se pare ca ar fi fost formata de un brat disparut al Dunarii si bratul Sfantul Gheorghe. Bratul disparut ar fi pornit de langa Isaccea si s-ar fi varsat in Lacul Babadag si de acolo in Lacul Razim. Tot Apolonius ne da mai multe detalii despre aceasta insula, care ne ajuta sa o incadram in peisajul Deltei. El ne spune ca are o forma triunghiulara si o marime comparabila cu cea a Rhodosului.

27

MOTOC CORNELIU

HARTA CU INSULA PEUCE Primele denumiri date bratelor, le cunoastem de la Caius Plinius Secundus 15 , care le denumeste astfel: Peuce (gura frumoasa), Naracustoma (gura falsa), Calonstroma (vadul tantarilor), Pseudostomon, Boreion Stoma 16 (Gura Nordica) si Psilon stoma (gura pustie).

Ptolemeu, cel mai mare geograf al antichităţii (90-168 e.n.) in lucrarea sa Indreptar geografic ne face o descriere completa a gurilor Dunarii si deseneaza o harta a Deltei, prima de acest fel din istorie. Numerosi scriitori antici ca Eratostene, Polibyune, Flavius Arranus, Claudius Aelianus ne dau informatii despre gurile si bratele Dunarii. Multi dintre ei confunda aceste notiuni si din aceasta cauza avem informatii ca existau patru, cinci sau sase brate.

In Evul Mediu, avem mai multe documente cartografice care cuprind delta si litoralul Marii Negre desenate in general de 15

Geograf roman care avea sa moara studiind eruptia Vezuviului. El isi publica studiile Istoria Naturala formata din 36 de carti.

16 Acest brat este identificat cu bratul Sulina

28

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

scriitori occidentali. Si acestea ca si cele din antichitate nu sunt exacte si au o multime de greseli.

Majoritatea acestor harti nu au fost facute dupa cercetari temeinice pe teren, ci mai mult din relatari si scrieri de calatorie.

Cei care au mai cartografiat zona Deltei Dunarii au fost: Pietro Vesconte (1320), Abraham Cresques(1375), Martin Waldseemüller(1507), Iacobo Gastaldo, Sebastian Munster(1488-1522), Philipp Cluverius(1580-1623), Nicolas Sanson(1627-1667), Giacomo Cantelli(1689), Dimitrie 17 Cantemir(1672-1723) si altii.

17

Dimitrie Cantemir, a domnit in Moldova intre 1710-1711, iar harta sa fost tiparita la Amsterdam in 1737.

29

MOTOC CORNELIU

In perioada moderna, prima harta stiintifica destul de bine realizata a fost facuta de catre rusi in 1834 si se intituleaza Kape Kaliakra to Odessa. ―La 18 octombrie 1857 inginerul Charles Hartley prezinta Comisiunii Europene a Dunarii fundamentalul sau raport-care a ramas pana astazi clasic-asupra amelioratiunii navigabilitatii Dunarii de Jos, in care da o descriere foarta exacta asupra regimului general al apelor si prezinta patru harti ale gurilor Dunarii ridicate de el‖18.

In 1845, capitanul Spratt realizeaza o harta sub egida C.E.D. care impresioneaza prin rigurozitatea ridicarii 18

Grigore Antipa, Cateva probleme stiintifice si economice privitoare la Delta Dunarii, Librariile Socec, Bucuresti, 1914, p.67

30

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

topografice. Aceasta a fost foarte mult folosita de geografi, marcand un punct de cotitura in analiza evolutiei taramului deltaic, fiind socotita o harta fundament a tuturor comparatiilor viitoare.

HARTA LUI GIACOMO CANTELLI

31

MOTOC CORNELIU

HARTA LUI DIMITRIE CANTEMIR

HARTA CAPITANULUI T. SPRATT 32

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

1.3. SOLUL Formarea solului pe care sunt asezate satele Partizani si Ilganii de Sus a fost influentata de evolutia Dunarii. De-a lungul bratelor pana in apropierea marii, fluviul a dezvoltat forme de relief specific, cunoscute si sub numele de grinduri fluviale.

Acestea au rezultat din acumularea aluviunilor pe ambele maluri, ale caror creste se inalta la 1,5-2 m pe o lungime de zeci de km. Ele au tendinta de inaltare si extindere in lateral, apoi prin juxtapunere devin mai inalte, isi pierd specificul geomorfologic si devin campuri fluviale. Cea mai mare inaltime a grindurilor fluviale se gaseste la Ceataluri, deoarece aici se revarsau prima oara apele. Astfel, pe partea stanga a canalului Sulina (zona Ilganii de Sus) inaltimea este de aproximativ 3 m, iar in partea dreapta a canalului (zona Partizani) altitudinea este de 2 m.

Informatii despre grinduri gasim in lucrarile Comisiei Europene a Dunarii care ne ofera detalii despre numele lor si amplasamentul pe bratul Dunarii. Astfel, in timpul lucrarilor de regularizare a Dunarii (1868-1902) se vorbeste despre grindul Argagnis (milele 34-28) si grindul Agentiei (milele 33-37), ambele amplasate pe malul stang al Dunarii. Pe malul drept gasim de asemenea grinduri formate intre ghiolurile existente inainte de amenajarea piscicola, care erau de mici dimensiuni.

Numele lor a fost pastrat prin viu grai de catre batrani, de la care stim ca se numeau: grindul roghilor, grindul porcului si grindul lui Mos Ion. In zona satelor noastre exista doua tipuri de soluri preponderente: aluviosolurile(zona uscata) si gleisolurile(zona umeda). Aluviosolurile le intalnim in zona locuibila si arabila a ambelor sate, inclusiv in zona inundabila din nordul satului Ilgani. Aceste soluri au o textura variata nisipo-lutoasa33

MOTOC CORNELIU

lutuargiloasa, carbonatice(5-8%CaCOз) si sarace in materie organica(<2%). ‖Solurile aluviale sunt slab salinizate si contin cel mult 5% humus si acumulari de carbonat in straturile superioare‖.19 Cea de a doua categorie de soluri intalnita in zona satelor sunt gleisolurile. Acestea le gasim in satul Partizani, in zona amenajarii piscicole unde au fost desecate mai multe ghioluri. In partea de N a satului Ilgani pe teritoriul lacurilor Tataru, Nisipos, Alb, precum si a garlelor si canalelor se afla acelasi sol cu continut ridicat de materie organica (8-10%) si care sunt slab carbonatice. In zona lacurilor, solurile fiind permanent in imersie sunt de regula turboase si au un grad redus de maturare fizica. ‖In aceste zone formatiunea fluvial neagra este bogata in resturi organice sau constituita din maluri celulozice, in formare in mlastinile temporar sau permanent inundate‖ 20 . De regula, aici unde nu sunt permanent in imersie terenurile au apa freatica apropiata de suprafata, fiind foarte bune pentru dezvoltarea stufului, mai ales datorita continutului bogat in fosfati si potasiu. Sub aceste straturi gasim la aproximativ 7 m adancime un nou tip de sol - loessul. Acesta are grosimi de 30-40 m si s-a depus in era cuaternara.21 O parte din acest tip de sol a fost excavat de dragi si depus pe maluri, in timpul lucrarilor de regularizare a Dunarii.

De mentionat este faptul ca, in timpul acestor lucrari de excavare, s-au gasit numeroase dovezi ale existentei unor animale preistorice in aceste locuri. Astfel, in timpul sapaturilor 19

I.Rudescu, C.Niculescu, I.P.Chivu, Monografia stufului, Editura Academiei, Bucuresti, 1965, p.36 20 Ibidem, p.38 21 Era Cuaternara este ultima perioada din istoria geologica a Pamantului, caracterizata prin oscilatii climatice si prin aparitia si dezvoltarea omului.

34

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

din dreptul marelui M au fost gasite la 6 metri adancime, de catre Gheorghe Murgoci diferite fosile de mamifere: ‖masele si colti de mamut(Elephas primigenius), o masea de rinocer lanos (Rinoceros antiquitatis)‖22 si alte oase de animale preistorice.

RHINOCEROS ANTIQUITAS BLUMB (rinocerul lanos) Putem trage concluzia ca, acum cateva mii de ani pe actualul teritoriu al satelor noastre, cand nu existau bratele Dunarii, iar clima era total diferita, aici vietuiau animale uriase, astazi disparute si ale caror fosile se afla adanc ingropate in stratul de loess, pe care Dunarea l-a acoperit cu aluviuni.

Inainte de a fi regularizat, bratul Sulina prezenta cele mai mari cotituri. In timpul lucrarilor de regularizare de la Ceatalul Sfantul Gheorghe, au fost descoperite de inginerul C.E.D., 22

Grigore Antipa, Regiunea inundabila a Dunarii, Editura de arte grafice Carol Gobl, Bucuresti, 1910, p.106

35

MOTOC CORNELIU

Charles Kuhl, sub stratul de loess, straturi de argila foarte dura care se pare ca au fost la originea acestor sinuositati.

Forajele geotehnice facute in anul 1959 la 20 m adancime, in zona Papadia au aratat tipurile de sol existente in aceasta zona.

SOL

+1.55 m -0.3 m

MAL NISIPOS-ARGILOS

-0.3 m-1.4 m

PRAF ARGILOS-MALOS

-1.4 m-2.8 m

TURBA

-2.8 m-3. 8m

PRAF ARGILOS-MALOS

-3.8 m-6.1 m

TURBA

-6.1 m-6.4 m

PRAF ARGILOS-MALOS

-3.8 m-11.7 m

ARGILA MALOASA

-11.7 m-20 m

Cat priveste subsolul zonei noastre, in anul 1965 s-au facut mai multe prospectii in satul Partizani, descoperindu-se mici zacaminte de gaze naturale (in special metan), dar fara valoare economica pentru a fi exploatate. Forajele efectuate au demonstrat ca, atunci cand nu exista inca delta si acest teritoriu era o vasta campie, prin inundarea ei de catre mare, s-au depus straturi fine de nămol şi argilă în care au rămas captive resturile organice provenite de la plantele şi animalele prezente în acea perioadă. Aceste straturi s-au transformat în timp în roci sedimentare(şisturi), iar resturile organice în gaz metan(gaze de şist). Astfel de prospectii s-au facut din doua locuri: la Ceatal Sfantul Gheorghe si in spatele magazinului central din satul 36

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Partizani. Dupa terminarea lucrarilor, acestor foraje li s-a dat foc de catre sateni si au ars necontenit timp de cativa ani, pana s-au stins. Alte studii recent efectuate in solul satului Partizani au demonstrat ca terenul este un pamant slab coeziv, cu plasticitate redusa la suprafata, cu o stratificatie relativ uniforma. Studiul evidentiaza faptul ca solul are un caracter aluvionar, fiind un teren dificil de fundare. Conform fiselor stratigrafice, structura solului prezinta urmatoarele particularitati: - la suprafata, un orizont nisipos care se dezvolta pana la cca.

4,50 m adancime, reprezentat de nisipuri argiloase, nisipuri prafoase, nisipuri fine, afanate, umede la saturatie, de compresibilitate mare - in adancime, strat de mal aluvionar, plastic, moale. Intre cele doua straturi se remarca ca factor defavorizant o intercalatie de turba neagra, foarte compresibila, cu grosimi variabile intre 0,501,30 m.

1.4. CLIMA Clima Deltei Dunarii este continentala, arida de tip danubian, caracterizata prin amplitudine termica mare, vanturi puternice si precipitatii putine. Acest climat este dat de pozitia geografica(45º latitudine nordica), de altitudinea redusa(0-12m), de suprafetele intinse de apa, de vegetatie si de deschiderea la Marea Neagra. Acest climat, se caracterizează prin nebulozitatea cea mai redusă din tara; zile multe cu cer senin, durata mare de strălucire a soarelui şi în consecinţă, cea mai mare cantitate de energie solară. Factorii genetici ai climei sunt dati de: radiatia solara, circulatia generala a atmosferei si suprafata subiacenta activa.

37

MOTOC CORNELIU

Radiatia solara este principalul factor genetic al climei, iar in zona satelor Partizani si Ilganii de Sus este de cca. 130 kcal/cm². Circulatia generala a atmosferei este data de: -ciclonii mediteraneeni (sau pontici), care provoaca schimbari bruste de vreme, precipitatii bogate si cu intensitate mare.

-anticiclonul azoric, ce actioneaza aproape tot anul, de care depinde maximul pluviometric anual din iunie, cu valori reduse (35 – 55 mm) din cauza continentalizarii maselor de aer.

-anticiclonul est-european, ce actioneaza cu precadere iarna, generand raciri si ingheturi puternice, cu temperaturi minime ce pot cobori sub –25ºC. - anticiclonul scandinav, provoaca ingheturi, brume si ninsori timpurii toamna si tarzii primavara.

Cel de-al treilea factor genetic al climei, este suprafata subiacenta-activa care determina simultaneitatea proceselor climate-genetice ce tin de circulatia generala a atmosferei.

Deoarece in zona satelor nu exista o statie meteorologica pentru statistica climei, vom lua ca reper statia meteorologica din satul Gorgova in a carei raza de masurare ne situam. Fiind la distanta mica si avand acelasi relief, putem spune ca media temperaturilor, precipitatiilor si vanturilor sunt aproximativ egale cu cele din satele noastre. Asadar, tabelele care prezinta temperaturile si cantitatile de precipitatii sunt date de statia meteorologica Gorgova, pe care le aplicam si satelor Partizani si Ilganii de Sus.

38

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

1.4.1. TEMPERATURILE Inainte de a vorbi despre temperaturile din zona noastra, trebuie sa cunoastem temperaturile medii ale Deltei. Astfel, in toata delta temperatura medie anuala oscileaza in jurul valorii de 11°C, iar amplitudinea medie anuala este de 22°C. Media iernii se reduce de la Tulcea(0-3°C), spre mare( 0-5°C) iarna fiind mai blanda in Delta decat in Baragan, iar vara este mai fierbinte in Baragan(24°C) decat in Delta(22°C). In tabelele alaturate sunt prezentate temperaturile minime, maxime si medii pe fiecare luna in parte in zona Partizani-Ilgani de Sus: TEMPERATURI MEDII I

F

M

A

M

I

I

A

S

O

N

D

ANUALA

0.9

0.8

9.2

10.2

16.5

20.3

22.6

22

17.7

11

5.7

1.8

10.6

TEMPERATURI MAXIME I 14.9

F 19

M 29.2

A 29.2

M 35.4

I 32.6

I 38.2

A 36.5

S 32.5

O 28.5

N 25

D 17.3

MAX Iulie 1951

N 11.4

D 16.4

MIN Febr.

1954

TEMPERATURI MINIME I 21.6

F 22.8

M 11.2

A -1.2

M -3.2

I 8

I 12.2

A 7

S 2.5

O 5

AMPLITUDINEA TERMICA ABSOLUTA I 36.

5

F 41.

8

M 40.4

A 30.4

M 38.6

I 24.6

I 26

A 29.5

S 30

O 33.5

N 36.4

D 33.7

ABSOL. 61

Cantitatea mare de căldură este dată de durata medie anuală de strălucire a soarelui, care este de cca. 2.300-2.500 ore, 39

MOTOC CORNELIU

iar radiaţia solară globală însumează anual 125-135kcal/cm², fiind printre cele mai mari din ţară. De precizat este ca, la suprafata apei sunt temperaturi mai mici datorita pierderii de caldura cauzata de evaporare, iar la inaltime temperatura scade datorita circulatiei maselor de aer.

HARTA TEMPERATURILOR IN DELTA DUNARII 40

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

In zonele cu ape mai mici, din balta, temperatura este mai ridicata in perioada de vara decat in zona uscatului; vegetatia din aceste zone determinand o ridicare a umiditatii aerului.

Cat priveste perioada de iarna, statistica ne arata ca Dunarea a inghetat in ultima suta de ani de aproximativ 70 de ori in medie, circa 38 de zile pe an. Acest lucru se produce in trei etape: formarea si curgerea sloiurilor, prinderea crustei si ingrosarea(embaclu), dezghetul si pornirea(debaclu). Durata medie a intervalului fara inghet este de aprox 215 zile/an, iar durata maxima posibila a intervalului cu inghet este de aproximativ 202 zile/an.

1.4.2.VANTURILE Vanturile difera ca frecventa si intensitate de la luna la luna. Dominante sunt cele nordice fiind mai frecvente iarna, iar cele sudice sufla cu o frecventa sporita numai vara. Anotimpul cu vanturile cele mai mari este primavara, iar cel mai linistit este vara, in special luna august. Viteza medie anuala este de 3,6 m/s, iar calmul atmosferic de 10,5%.

FRECVENTA ANUALA A VANTULUI (%) N 14.3

NE 8.2

E 6.2

SE 9.9

S 16

SV 4.2

V 8.1

NV 5

CALM 18.1

INTENSITATEA MEDIE A VANTULUI (m/s) N 4.2

NE 3.1

E 2.1

SE 2.5

S 2.8 41

SV 2

V 2

NV 3.9

MOTOC CORNELIU

HARTA VANTURILOR IN DELTA DUNARII Vantul sufla aproximativ 300 zile pe an, cel mai puternic fiind crivatul, care sufla din Rusia din NE. Este un vant rece si sec cu viteze uneori de 30-35m/s. Austrul, este un vant mai rar si sufla din vest, aducand ploaia mai ales, primavara si toamna.Vara, sufla si un vant din sud, secetos, numit si vantul 42

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

verii. Ca procentaj putem spune ca vanturile bat la noi astfel: 40% N si E; 25 % S si 22% V. Un lucru de remarcat este faptul ca, zonele acoperite cu stuf prezinta unele particularitati climatice. Astfel, aici se constata o reducere a vitezei vantului si, la aproximativ 50 de metri departare domneste calmul atmosferic, chiar in timpul unor vanturi mai puternice.

1.4.3. PRECIPITATIILE Precipitatiile, in zona satelor noastre sunt la fel de sarace ca in intreaga delta. Perioadele de seceta sunt lungi, precipitatiile fiind sub 400 mm anual. La fel este si iarna, precipitatiile sub forma de zapada fiind sub 15% din totalul precipitatiilor.

PRECIPITATII MEDII LUNARE (mm²) I

F

M

A

M

I

I

A

S

O

N

D

AN

21.

2

29.

7

19.

5

2 1

25.

2

50.

6

36.

7

3 3

12.

8

27

30.

5

18.

3

327.

6

De-a lungul anilor au existat variatii neperiodice ale precipitatiilor, extremele fiind in anul 1935 cand, s-a inregistrat cea mai mare cantitate de precipitatii si in anul 1920 cand a fost cel mai secetos an. Regimul precipitatiilor se caracterizeaza printr-o mare variabilitate in timp. Acest lucru se datoreaza fluctuatiilor circulatiei atmosferice. Aici, grosimea stratului de zapada nu este mai mare de 70 cm, iar numarul mediu al zilelor cu ninsoare este de 15.

Brumele incep din luna octombrie si se termina in aprilie, iar ceturile sunt legate de anotimpul rece. Una din cauzele lipsei precipitatiilor din aceasta zona sunt si procesele de evaporatie si 43

MOTOC CORNELIU

evapotranspiratie care, implica consum de energie calorica si care formeaza curenti descendent ziua, fapt ce determina destramarea norilor. Numarul mediu al zilelor de ploaie este de aproximativ 60/an.

Umiditatea aerului este de aproximativ 80%, din cauza evaporatiei de pe marile suprafete acvatice. Vegetatia din balti determina o ridicare a umiditatii aerului cu un procent de 20% mai mare decat in zona uscatului.

UMIDITATAEA RELATIVA MEDIE LUNARA (%) I 88

F 85

M 80

A 68

M 64

I 65

I 65

A 64

S 73

O 81

N 86

D 90

AN 76

Nebulozitatea sau gradul de acoperire cu nori al cerului este de 66 de zile, iar maximul este atins in luna decembrie. ‖Iarna numarul zilelor cu cer acoperit (peste 7,6) depaseste pe cel al zilelor senine (sub 3,3), iar vara situatia este inversa.‖ 23 .

Durata medie de stralucire a soarelui este inversa nebulozitatii si este de 2260 ore de insolatie, iar maximul este in luna august. Insolatia este vara de 1,5 cal/cm²/min., iar iarna 0.50.7 cal/cm²/min. ―Din România, Dobrogea prezintă cea mai diversificată paletă de riscuri climatice. Fenomenul se explică prin faptul că aceasta reprezintă zona de interferenţă sau de transformare a aerului polar în aer tropical şi a aerului tropical în aer polar. Este domeniul susceptibil în permanenţă de invazii ale maselor de aer 23

I.Rudescu, C.Niculescu, I.P.Chivu, Academiei, Bucuresti, 1965, p.46

44

Monografia

stufului,

Editura

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

foarte reci şi uscate de origine arctică sau polară, care atrag după sine întregul cortegiu de riscuri climatice de iarnă (răciri masive, viscole, îngheţuri şi brume etc.), ca şi de invazii ale maselor de aer fierbinte tropical dinspre tropice care aduc cu sine cortegiul riscurilor climatice de vară (încălziri masive, secete prelungite, ariditate etc.). În cazul interferenţei acestor mase de aer, pot avea loc fenomene deosebit de spectaculoase în diferite sezoane din an prin modul de manifestare şi consecinţe (ninsori abundente, viscole violente etc.)‖24

1.5. RETEAUA HIDROGRAFICA Reteaua hidrografica este compusa din fluviul Dunarea, lacurile, canalele si garlele aflate pe teritoriul satelor noastre. In trecut reteaua noastra hidrografica nu avea aceasi infatisare ca astazi, ea ajungand la forma actuala dupa lucrarile antropice executate pentru regularizarea Dunarii si a amenajarii piscicole.

Aceste doua evenimente vor fi descrise pe larg in capitole separate. Chiar si astazi aceasta retea este in continua schimbare datorita aluviunilor aduse de Dunare care colmateaza garlele si lacurile din aceasta regiune a deltei.

1.5.1. DUNAREA Infiintarea si dezvoltarea satelor o datoram Dunarii si ne putem mandri ca suntem singurul sat care are iesire la trei brate ale sale: Tulcea, Sulina si Sfantul Gheorghe. Fluviul Dunarea 24

Marius Lungu,Teza de doctorat-Resurse si riscuri climatice din Dobrogea, Bucuresti, 2008, p.11

45

MOTOC CORNELIU

este al doilea ca lungime dintre fluviile Europei (dupa Volga), fiind singurul fluviu european ce curge de la vest la est. Izvoraste din Muntii Padurea Neagra (Germania) sub forma a doua rauri numite Brigach si Breg, ce izvorasc de sub varful Kandel(1241m) si se unesc in orasul Donaueschingen(altitudine: 678 m) in curtea castelului Fürstenberg. Dupa un parcurs de 2860 de km, Dunarea se varsa in apropiere de Caraorman care, in limba turca, inseamna tot Padure Neagra.

Punctul de formare al Dunarii prin confluienta raurilor Brigach si Breg din curtea castelului Furstenberg.

Din istorie, stim ca marile civilizatii s-au format pe malurile fluviilor, asa si satele noastre au gasit in Dunare un mijloc de hrana, locomotie si dezvoltare. Toata istoria satelor 46

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

noastre se confunda cu Dunarea, asa ca ei, trebuie sa ii acordam o atentie deosebita.

Bratul Tulcea, incepe de la Ceatal Izmail (mila 43) si tine pana la Ceatal Sfantul Gheorghe (mila 33.84) si are o albie unica pe aproximativ 17 km. Ceatalului Sfantul Gheorghe, i s-a dat forma actuala in 1880-1882, cand a fost corectata bifurcarea pentru uniformizarea canalului Sulina. Aici, ca si la Ceatal Izmail, a fost construit un dig(epiu) lung de 30 m amplasat in prelungirea malului drept al bratului Sulina. Tot atunci, malurile canalului Sulina si malul stang al bratului Tulcea, au fost protejate cu pereuri de piatra rostuite cu mortar de ciment, pe o lungime de aproximativ 500 m. Ulterior, bratului Sulina i s-au adaugat si alte pereuri si epiuri pentru protejarea malurilor.

Lungimea lui initiala era de 83,8 km, iar dupa dragare si regularizare s-a ajuns la 71 km.

PANORAMA AERIANA CU BIFURCATIA BRATELOR 47

MOTOC CORNELIU

Datorita lucrarilor complexe efectuate, si-a pierdut vechea infatisare atat de mult incat, in unele harti este numit canal, putand fi folosit de nave cu un pescaj de pana la 7 m.

Bratul Tulcea, se continua la bifurcatie cu bratul Sfantul Gheorghe, pe cand bratul Sulina se bifurca pe stanga cu 35º fata de bratul Tulcea. Bratul Sfantul Gheorghe are o lungime de 108 km si latime ce variaza intre 150-500 m fiind navigabil doar pentru ambarcatiuni cu un pescaj de maxim 3 m. Bratul Tulcea preia in medie cam 34% din debitul fluviului, restul de 66% fiind preluat de bratul Chilia, iar la ape mari, Chilia preia 72% si Tulcea 28%. La Ceatal Sf.Gheorghe cele 34 de procente se impart in 16% Sulina si 18% Sfantul Gheorghe.

Pe bratele Dunarii curge o cantitate de 200 miliarde m³ apa pe an, iar in delta se revarsa doar 3 milarde de m³ de apa cu o cantitate de aluviuni de peste 70,7 milioane tone/an. S-a calculat ca la intrarea pe bratul Sulina particulele in suspensie sunt de aproximativ 500 mg/l, ele scazand spre Sulina pe masura ce se depun in delta. La un nivel de apa mediu, panta de curgere a Dunarii este: Chilia 0.029m/km; Sfantul Gheorghe 0.011m/km si Sulina 0.037m/km. In functie de panta, apele pot intra mai usor sau mai greu in delta prin canalele de legatura.

Delta Dunarii este impartita in mai multe subdiviziuni: Delta fluviala(206550ha); Delta maritima(130950ha); Complexul Razelm Sinoe(86300ha) si Zona maritima(1100ha).

Viteza apei pe cele doua brate a fost calculata pentru diferite nivele luandu-se ca reper nivelul apei la mira Tulcea.

48

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Viteza medie a apei pe bratele Dunarii pentru diferite nivele Nivelul apei la mira Tulcea(cm) 0 50 100 150 200 250 300 350 400

VITEZELE MIJLOCII (cm/s) BRATUL BRATUL SULINA SF.GHEORGHE M35 M33 Med. Max. Med. Max. 35 55 40 65 40 60 50 70 45 75 60 85 55 85 70 100 60 95 80 110 70 100 90 125 75 110 105 130 90 125 115 140 110 140 125 155

Mineralizarea apelor Dunarii (continutul de saruri dizolvate) variaza intre 299–496 mg/l, aceasta fiind influentata de modificarile sezoniere ale debitului de apa. In perioada 19842004 concentratia diferitilor ioni in apele Dunarii variaza astfel: bicarbonati 80-208 mg/l, calciu 40-67mg/l, magneziu 10 – 29 mg/l, sodiu 15-36 mg/l, potasiu 3-9mg/l, sulfati 19 – 142 mg/l, cloruri 18-56 mg/l. In aceeasi perioada concentratiile elementelor biogene in apele Dunarii au avut valori cuprinse intre 0,7 – 3,6 mgN/l (azot mineral) si 0,03 – 0,2 mgP/l (fosfor din ortofosfati).

Se remarca o scadere a elementelor biogene dupa anul 1989, ca urmare a reducerii fertilizatorilor in agricultura si altor activitati industriale, producatori de astfel de substante.

Cantitatea medie anuala de azot mineral si fosfor din ortofosfati cu care Dunarea intra in R.B.D.D. este de 176 mii tone in 2003 49

MOTOC CORNELIU

fata de 113 mii tone in 1961 si respectiv 44 mii tone in 2003, fata de 5,5 mii tone in 1961.

Unul dintre fenomenele des intalnite si spectaculoase, este inghetarea Dunarii. Cele doua brate ale Dunarii nu ingheata amandoua la fel. Sfantul Gheorghe, datorita sinuozitatilor, adancimii, vitezei mici si traficului redus pe Dunare, ingheata mai repede. Inghetarea, se produce datorita zapoarelor dar si a vanturilor reci care produc inghetarea compacta. Cresterea nivelului apei provocate de zapoare poate sa fie si de 1,2 m/zi.

Grosimea ghetii pe Dunare este in medie de 25-35 cm.

Ingheturi istorice s-au produs in anii 1933 si 1955. In 1933, Bratul Sfantul Gheorghe a inghetat intr-o noapte pe toata lungimea lui de 108 km, grosimea ghetii fiind de 10 cm. In 1955, s-a produs cea mai grea iarna a secolului XX. Dunarea a fost inghetata 96 de zile, din care, 82 de zile a fost pod de gheata compact. Pe langa temperaturile foarte scazute s-au inregistrat si cantitati foarte mari de zapada. Datorita faptului ca circulatia pe Dunare a fost complet paralizata, o foarte lunga perioada de timp aprovizionarea orasului Sulina se facea cu masini si camioane care circulau pe Dunarea inghetata. Acest lucru s-a realizat doar pentru ca Dunarea a inghetat compact pe toata suprafata ei si astfel se putea circula pe gheata dreapta fara denivelari produse de sloiuri.

50

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Data formarii si disparitiei sloiurilor si a podului de gheata:

FENOMENUL

APARITIA SLOIURILOR FORMAREA PODULUI COMPACT RUPEREA PODULUI DE GHEATA DISPARITIA SLOIURILOR

DATA PRODUCERII CEL MAI IN CEL DEVREME MEDIE MAI TARZIU 06.12 04.01 21.02 06.12

09.01

22.02

21.12

23.02

28.03

29.12

26.02

31.03

1.5.2. LACURILE Lacurile sau ghiolurile 25 din zona noastra sunt situate exclusiv in nordul satului Ilganii de Sus. Ele au adancimi relativ mici, aproximativ 2 m sub nivelul marii, fiind in mare parte colmatate de aluviunile aduse de Dunare. Au fundul malos, uneori nisipos, iar suprafata lor este acoperita cu vegetatie specifica deltei si rareori plauri. Aceste lacuri au fost intr-un numar mai mare dar din cauza lucrarilor la regularizarea Dunarii au ramas insuficient alimentate si au secat. ‖Comisiunea Dunareana rectificand canalul Sulina, taindu-i toate coturile si imbracandu-i malurile cu piatra a astupat 25

Ghiol=lac cu fundul plin de mâl. – Din turcescul. göl.

51

MOTOC CORNELIU

toate garlele care duceau apa in aceasta regiune lasand numai pe acelea care aduceau apa din balta in Dunare‖26. Lacurile care au ramas sunt: Tataru, Tatarciuc, Lunga, Mester, Nisipos, Radacinos, Marcova si Martinka. Si aceste lacuri, inainte de lucrarile antropice efectuate, aveau o suprafata mai mare, dar din cauza alimentarii insuficiente si a vegetatiei si-au micsorat considerabil suprafata.

Cel care a militat intens inca din 1914 pentru saparea in zona noastra a unor canale de alimentare a baltii, a fost Grigore Antipa, dar din cauza costurilor prea mari acest proiect nu a fost realizat.

HARTA CU LACURILE DIN ILGANII DE SUS

26

Grigore Antipa, Cateva probleme stiintifice si economice privitoare la Delta Dunarii, Librariile Socec, Bucuresti, 1914, p.58

52

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Dintre aceste lacuri aflate pe teritoriul satului nostru, zona lacului Martinka (950ha) este propusa ca zona strict protejata in curs de declarare. Zona Martinka, cuprinde Lacul Martin si japsele adiacente, fiind delimitata in vest de canalul Papadia Veche, in sud-est de Canalul Papadia Noua, iar la sud Canalul Martin uneste canalele anterioare. Limita nordica si nord-estica este reprezentata de o linie conventionala ce uneste canalele Papadia Veche si Papadia Noua. Lacul Martin si imprejurimile sale constituie o zona lacustra eutrofa, caracteristica deltei fluviale, cu biocenoze specifice, adaptate la amplitudini mari ale undei de viitura. Acest lac gazduieste una dintre marile colonii polispecifice din R.B.D.D., importanta pentru populatiile speciilor: Phalacrocorax pygmeus(cormoranul mic), Egretta garzetta(egreta mica), Ardeola ralloides(starcul), Nycticorax nycticorax(starcul de noapte) si Plegadis falcinellus(tiganusul). Zona adaposteste o populatie importanta de nurca europeana (Mustela lutreola), vidra (Lutra lutra) si pisica salbatica (Felis silvestris).

53

MOTOC CORNELIU

DELIMITAREA REZERVATIEI ZONEI MARTIN In zona Ilganii s-au efectuat cercetari cu privire la compozitia fizico-chimica a lacurilor din aceasta zona. Lacurile cercetate au fost Tataru, Lungu si Mester. S-a demonstrat ca in functie de anotimp si clima, difera si compozitia chimica a apei lacurilor.

Astfel, primavara inundatiile imbogatesc apele cu substante minerale, iar temperatura de pe fundul si suprafata apei se egalizeaza facilitand dezvoltarea vietii acvatice. Vara se produc diferente mari de temperatura intre fundul si suprafata lacurilor. La suprafata temperatura poate atinge peste 25ºC. Fenomenul de fotosinteza a plantelor submerse produc dezechilibre in continutul de oxigen al apelor, ziua fiind saturate de oxigen, iar noaptea fiind aproape tot consumat. Tot acum, 54

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

organismele vii consuma sarurile minerale aduse primavara si apar substante nocive ca hidrogen sulfurat, gaz metan, dioxid de carbon si altele. Toamna, incep sa se raceasca apele la suprafata mai mult decat la fund, iar sarurile minerale se refac. Acelasi lucru se petrece si iarna cand are loc si o stratificare termica a apei.

LAC/GHI OL

TATARU

Ca (MG/ L)

IV

89.64

VI VIII IV

17.74 28.74 21.08

VI VIII IV

66.95 32.22 108.6 9 82.98 29.5 89.64

VI VIII

98.83 29.6

LUNGU

MESTER

SUBSTAN TA ORGANIC A MnO4K (mg/l) 21.55

LUN A

REZID UU FIX (mg/l) 210

N2O 5 (mg/ l) 698

P2O 5 (mg/ l) 95

SUBST. SUSPENS IE (mg/l) 9

184 150 230

920 1310

136 720 105

20 4 18

26.98 29.78 21.59

189 161 253

1890 620 1710

127 340 130

121 54 25

21.45 28.73

168 151

1620 740

170 380

16 30

Cat priveste compozitia chimica a apei in aceasta zona, lacurile prezinta unele particularitati. Ph-ul este intre 7 si 8, in limita valorilor normale pentru apele stagnante. Oxigenul, este vara suprasaturat datorita procesului de fotosinteza al plantelor, iar noaptea este consumat de organismele acvatice si de plante.

Iarna, cand ingheata lacurile au un deficit de oxigenare. Calciul este iarna in cantitati mai mari datorita transformarii carbonatilor insolubili in biocarbonati solubili, iar vara scade datorita consumarii lui de organismele planctonice. Toamna el scade la 30% din cantitatea initiala si din cauza consumului calciului pentru neutralizarea acizilor formati in procesul de putrefactie a materiilor organice. Azotatii sunt putini in apele 55

MOTOC CORNELIU

lacurilor. Ei vara scad din cauza consumului de catre organismele fitoplanctonice, iar iarna cresc datorita proceselor de mineralizare cu ajutorul bacteriilor anaerobe. Fosfatii sunt si ei redusi cantitativ ―procesele de mineralizare cu ajutorul bacteriilor anaerobe nu pot sa refaca cantitatile de fosfati consumate prin sinteza materiei organice la productia de 27 fitoplancton.‖ .

LACUL TATARU IN 1967 Duritatea apei in lacurile slab alimentate de la noi, este mult mai mare decat in lacurile bine alimentate, din cauza influentei apelor freatice, care sunt mult mai dure decat cele de suprafata. Cand nivelul Dunarii este scazut duritatea apei poate

27

L.Rudescu, C.Niculescu, I.Chivu, Monografia stufului din Delta Dunarii, Editura Republicii Socialiste Romania, Bucuresti, 1956, p.90

56

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

sa creasca pana la 15 GDG28.

In satul Partizani ghiolurile existente au fost desecate, pe teritoriul lor construindu-se amenajarea piscicola. Ghiolurile existente aici s-au numit: Cazacu, Cofis si Daravela. Ghiolul Cazacu si-a luat numele de la un cioban, Gheorghe Cazacu, care si-a facut in aceasta zona un ―iernatic‖ pentru oi inainte de anul 1877. A ramas aici cativa ani apoi s-a insurat cu o ―rusca‖ din Sfantul Gheorghe unde s-a si mutat, iar ghiolul si grindul de aici i-au purtat numele.

LAC/GHIOL

TATARU

LUNGU

MESTER

LUNA

TEMP. ºC

IV VI VIII IV VI VIII IV VI VIII

10.2 16.3 26 9 16.8 30 10 15 24

OXIGEN SUPRAF (mg/l) 12.38 15.53 2.13 12.75 12.57 0.74 12 6 11.98

O2 (%)

pH

ALCALINITATE (mlHClNL/litru)

Duritate (GDG)

110.5 158.6 26.2 110.6 129.7 9.8 106.6 59.6 142.2

7.5 7.5 7.3 7.6 7.4 7.1 7.5 7 7

3.01 2.64 1.42 2.86 2.18 1.92 2.76 2.89 1.9

8.43 7.39 3.98 8.01 6.1 5.3 8.07 8.09 6.32

1.5.3. GARLELE SI CANALELE Garlele, leaga Dunarea de balti si baltile intre ele.

Canalele sunt constructii antropice al caror scop este sa duca apa in interiorul deltei. O parte din garlele mai importante au fost 28

Duritatea apei se exprima in grade de duritate. Un grad de duritate reprezinta conventional o anumita concetratie de saruri, exprimata sub forma unor compusi de calciu.

57

MOTOC CORNELIU

dragate, iar o parte din canale au fost sapate pe fundul unor vechi garle. De aceea vom vorbi despre acestea in acelasi subcapitol, deoarece se confunda ca formare si ca notiune in limbajul oamenilor.

Cand apa intra in delta, caracterul chimic si biologic al ei este influentat de Dunare, iar cand iese este determinat de cel al baltii. In prezent toate garlele si canalele se afla pe teritoriul satului Ilganii de Sus. Canalele principale sunt: Mila 35 si Arhipenco 29 care au fost sapate, iar altele care au fost dragate sunt: Papadia noua, Papadia veche, Draghilea, Mitchina, Caraciuvata etc. Garlele sunt numeroase, multe din ele disparand sau fiind in curs de disparitie: Rusului, Aseica, Turcului, Mos Colea, Mos Ion, Arehova. Numele garlelor, provin de la cei care aveau acolo o coliba sau locuinta de pescuit. Ei aveau grija ca, gura garlei sa nu se colmateze, iar de obicei peste aceste garle era un pod pe care puteau trece si carutele.

29

Canalul Arhipenco a fost proprietatea particulara a unui francez Pierre si a lui Simion Arhipenco de unde i-a ramas si numele. Initial a fost o garla care a fost sapata de catre acestia. Dupa venirea comunistilor canalul a fost colectivizat si a intrat in posesia statului care l-a dragat si l-a largit.

58

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CANALUL ARHIPENCO IN ANUL 1953

59

MOTOC CORNELIU

Japsele 30 , datorita adancimii si suprafetei mici au un volum scazut de apa; procesele de alterare a acesteia se produc mult mai repede decat in lacuri. Acest lucru este accelerat si de dezvoltarea vegetatiei acvatice. Sahalele, sunt resturi ale vechiului brat al Dunarii impotmolite la guri. Apele subterane din zona satelor se afla la 2,3-2,8 m si sunt fluctuante, fiind direct influentate de nivelul Dunarii.

1.6.FLORA Flora Deltei Dunarii este cea mai diversificata din Romania. Pe teritoriul satelor noastre intalnim majoritatea plantelor care exista in Delta. Ne vom referi mai mult la speciile importante, ca valoare pentru zona in care locuim dar si la plantele care sunt mai deosebite. Nu vom vorbi despre toate aceste specii, deoarece sunt foarte multe; 1839 dupa inventarierea florei de catre Rezervatia Biosferei Delta Dunarii din anul 1991. Tot in acest an au fost descoperite specii noi in R.B.D.D., in Romania si cu importanta pentru stiinta.

FLORA Alge planctonice Macromicete Licheni Cormofite

NUMAR SPECII NOI PENTRU: RBDD ROMANIA STIINTA 9 2 35 3 91 5 150 24 2

30

Depresiuni de mica adancime din baltile din Delta Dunarii, cu contur circular sau alungit, acoperite de apa numai in timpul revarsarilor, in care se dezvolta o bogata vegetatie de apa.

60

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Dintre toate speciile de plante vasculare31(927), un numar de 327 a fost inclus in lista rosie a florei periclitate. In lista rosie au fost incluse si speciile ce nu sunt deocamdata amenintate in teritoriul R.B.D.D., dar sunt protejate pe plan european si chiar mondial, prin conventii la care Romania a aderat(Berna, Bonn), figurand in situatia noastra in categoria nepericlitat.

Intre speciile periclitate care se gasesc si in zona noastra amintim: plante carnivore (otratel de balta – Utricularia vulgaris, aldrovanda – Aldrovanda vesiculosa), plante palustre (sageata apei – Sagittaria trifolia; Trachomitum venetum, stanjeneii de balta – Iris variegata). In zona baltilor si lacurilor din Ilganii de Sus in perioada de vara, cand sunt slab alimentate, se dezvolta specii de vegetatie plutitoare: ciulinul de balta (Trapa natans); vegetatie submersa: broscarita (Potamogeton crispus), motul (Potamogeton perfoliatus), mararul (Potamogeton pectinatus), bradisul (Myriophyllum sp.), ciuma apei (Elodea canadensis) s.a.

Un aspect important in biologia garlelor se petrece cand acestea leaga doua lacuri cu apa stagnanta. Datorita faptului ca lipsesc nitratii, aici intalnim buretii de apa dulce (spongilide) si doua tipuri de plante carnivore. Aceste specii de plante si-au dezvoltat capcane pentru ca ele traiesc in ape unde exista perioade cand concentratia de azot si fosfor este prea mica, astfel ca ele isi procura aceste elemente vitale din corpul prazilor pe care le prind. Otratelul de balta (Ulticularia Vulgaris), este una din cele doua specii de plante carnivore din Delta Dunarii.

Aceasta planta nu este fixata pe fundul lacurilor, pluteste si doar floarea galbena se ridica deasupra luciului apei. Tulpina scufundata este deosebit de ramificata si poarta un numar mare 31

In acest grup sunt reunite plantele superioare, care sunt caracterizate prin diferentierea tesuturilor conducatoare si a organelor vegetative.

61

MOTOC CORNELIU

de capcane de forma unui saculet mic, plin cu aer, prevazut cu un capac. Daca un animal mic, insecta in special, se afla in apropierea capacului, acesta se deschide brusc, aerul iese din sac si apa care intra absoarbe si prada. Capacul se inchide rapid si victima va muri de foame dupa cel mult trei zile, apoi este digerata de planta. Saculetii au insa si un alt rol; dupa ce planta si-a format fructul, capacelele capcanelor intepenesc, lasand apa sa patrunda in interior. Planta devine mai grea, se scufunda si astfel semintele vor ajunge pe fundul apei unde vor putea sa reziste in cursul iernii.

Aldrovada, cea de-a doua planta carnivora, are frunzele asezate doua cate doua, ca paginile unei carti. Marginile frunzelor sunt prevazute cu spini, astfel ca, atunci cand o insecta atinge perii sensibili de la suprafata frunzei, acestea se inchid si prind victima ca intr-o cusca.

Tabloul peisagistic al acestor lacuri este cunoscut de regula prin prezenta nufarului alb (Nymphea alba) si la margine a nufarului galben (Nuphar luteum). Nufarul alb este considerat cea mai frumoasa floare a Deltei si totodata simbolul ei. Pe langa aspectul ei placut, nufarul are o importanta si pentru alte specii de animale din Delta. Astfel, el asigura datorita frunzelor lui late, posibilitatea depunerii de ponte 32 pentru animale acvatice. „Mecanismul floral acţionează ca un ceasornic. Florile se deschid întodeauna la ceasurile 6—7 dimineaţa şi se închid la orele 4—5 după amiază. Preferă un soare puternic. Polenizarea este asigurată de insecte, atrase de un parfum uşor, discret.

Acestea se aleg numai cu parfumul, pentru că florile nu

32

Ponta - depunerea oualor de catre pasari in cuib, de artropode si unii viermi sau a icrelor de catre pesti.

62

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

au nectar. Floarea stă deschisă pînă este asigurată fecundaţia, după care întocmai ca o naiadă33 se retrage în adîncuri‖34.

NYMPHEA ALBA( nufarul alb) Alaturi de aceste plante cu aspect placut, coabiteaza si alte specii ca: plutica (Nymphoides peltata), ciulinul de balta (Trapa natans), limba broastei (Alisma plantago-aquatica), sageata apei (Sagittaria sagittifolia), iarba broastei (Hydrocharis morsus ranae), care acopera uneori intreaga suprafata a lacurilor mici si le fac improprii pescuitului si altor utilizari economice.

Pe suprafaţa lacurilor, mai adapostite de vant, dar unde adancimea este mai mare, se dezvolta mai multe specii de plante plutitoare, dar nefixate de fund, cum ar fi: patru specii de lintită 33

Naiada-ninfa a apelor in mitologia greaca.

Eugen Panighiant, Ghid Delta Dunarii, Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1980, p.18 34

63

MOTOC CORNELIU

(Lemna sp.) cu frunze ca niste banuti care acopera suprafete intinse, pestisoara (Salvinia natans), matasea broastei (Spirogyra sp.), care in general nu dau un aspect placut acestor obiective acvatice.

Un alt amanunt interesant despre flora deltei este plaurul.

Acesta se intalneste din ce in ce mai putin in zona lacurilor satelor noastre din cauza slabei alimentari cu apa din Dunare.

PLAUR IN DELTA DUNARII Plaurul, un adevarat pod plutitor, este constituit din rizomi de stuf, intretesut si cu rizomii altor plante, cu grosimi de 0,5-1,5m, fiind incarcat cu humus si materii organice netransformate.

Pe langa stuf, care este componenta principala, in plaur se mai gasesc: sageata apei, feriga de apa (Nephrodium thelypteris), macrisul de apa (Rumex hydrolapathum), papura, pipirigul, buzduganul (Sparganium ramosum), rogozul (Carex sp.), jalesul (Stachys palustris), joianul (Oenanthe aquatica), cucuta de apa (Ciucuta virosa), 64

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

dragaica (Gallium palustre), nasturelul de balta (Rorippa amphibia), rachitanul (Lythrum salicaria), sulfina (Melilotus officinalis), zalogul sau salcia cenuaie s.a. In solul plaurului care rezulta din transformarea resturilor organice, traiesc foarte multe animale mici si microscopice. Astfel, intr-un dm³ de sol de plaur s-au identificat cca. 30.000 exemplare de acarieni, colembole, ostracode, larve de diptere, de lepidoptere, de coleoptere, forme adulte de heteroptere, de diptere, himenoptere, pseudoscorpioni, isodope, oligochete, gasteropode. La acestea toate se mai adauga sute de mii de rotifere. Plaurul, pe masura ce se incarca cu un strat de sol si resturi organice, se fixeaza pe substratul depresiunii, fiind ridicat doar la ape foarte mari din cauza aerului care se afla in stuf si papura. Din suprafetele insulelor de plaur se rup bucati mai mici care sunt purtate de vant si de curentul de apa in gura garlelor si canalelor.

Fiind asezat pe un grind fluvial, in satul Ilganii de Sus, inainte de lucrarile de regularizare a Dunarii, flora era constituita preponderent cu paduri de salcii cu un spectru floristic destul de bogat. Printre speciile arborescente mentionam cateva dintre ele: (Salix alba,S. fragilis, S. pentandra, S. purpurea, S. aurita, S. rubra), plopul alb (Populus alba), la care se asociaza catina rosie (Tamarix gallica), tufe de mure (Rubus caesius).

Stratul ierbos este reprezentat prin: Equisetum palustre, Poetrivialis sp., Polygonum hydropiper, Stellaria aquatica, Raphanus raphanistrum, Rorippa palustris, Potentilla reptans, Symphytum officinale, Solanum dulcamara. Pe grindurile inundate, o perioada mai mare de timp se dezvolta zaloagele grupare de palcuri a salciei mici (Salix cinerea). O parte din speciile existente in prezent pe teritoriul R.B.D.D. au fost introduse de om. In majoritatea cazurilor este vorba de plante ierboase ajunse in aceste zone involuntar. Printre speciile 65

MOTOC CORNELIU

adventive se gasesc plante acvatice natante (Azolla caroliniana), submerse (Elodea nutalli, Vallisneria spiralis), specii palustre (Acorus calamus) si plante terestre (Datura stramonium, Bidens frondosa). Dintre speciile adventive cu tulpina lemnoasa, fac parte arbustul Amorpha fruticosa, Eleagnus angustifolia, iar cele cu tulpina volubila sunt reprezentate de cuscuta (Cuscuta campestris). Unele specii au fost introduse din motive economice (pentru exploatarea masei lemnoase), diferitele varietati si hibrizi de plop; in scop medicinal (Datura stramonium, Acorus calamus); esthetic (Petunia parviflora) sau accidental (Xanthium italicum), ele devenind subspontane.

In apele curgatoare ca si in cele statatoare, abunda planctonul - plante microscopice ce plutesc in apa. Planctonul serveste ca hrana pestilor.

Cea mai importanta planta din delta care se gaseste din ambundenta si in zona noastra, este stuful (Phragmites communis). Este originar din zonele subtropicale si s-a raspandit in toata lumea. ‖Din timpurile preistorice stuful poate fi gasit ca fosila pana in straturile miocenice35 si de multe ori in straturi ce se gasesc dedesuptul unor masive actuale de stuf.

Acest fapt dovedeste extraordinara rezistenta a acestei plante care a supravietuit diferitelor ere geologice si schimbarilor de clima‖36.

El are numeroase utilizari ca material in constructii: constructia de acoperisuri, garduri, material izolator in constructia tavanelor si peretilor cladirilor; baza pentru celuloza si hartie; baza pentru biomasa: sursa de energie 35

Miocenul- perioada care incepe acum 23 milioane de ani si se termina acum 5 milioane de ani 36 I.Rudescu, C.Niculescu, I.Chivu, Monografia stufului, Editura Republicii Socialiste Romania,Bucuresti, 1965, p135

66

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

traditionala pentru localnici; producerea de impletituri: carpete, jaluzele, decoratiuni interioare, pereti despartitori, umbrare pentru sere; confectionarea de fascine: folosite pentru protectia digurilor; hrana pentru animale; stuful tanar este folosit pentru furajarea animalelor pe parcursul iernii; resursa turistica: masa stuficola adaposteste pasari, pesti si o diversitate floristica mare ce atrag atentia turistilor din lumea intreaga.

O alta planta importanta este papura. Si ea are multiple intrebuintari: material in constructii pentru acoperisuri, garduri, izolare pereti; producerea de impletituri: datorita flexibilitatii frunzelor si tulpinilor este folosita la realizarea de covorase si cosuri impletite, obiecte artizanale; hrana pentru animale: in special radacina; elemente decorative; in medicina: rizomii fierti ai papurei cu frunza ingusta sunt folositi la combaterea scorbutului. ‖Intre stuf si papura exista o lupta pentru suprematie pe care o castiga in majoritatea cazurilor stuful, fiind mai bine adaptat mediului, prin facultatea sa de a patrunde rizomii mai adanc in sol decat papura. De aceea stuful poate rezista o perioada mai indelungata la seceta urmand cu rizomii stratul de apa freatica in adancime pana la 1,8 m, pe cand papura poate patrunde pana la o adancime de maximum 40cm‖ 37 . Totusi papura are niste insusiri pe care stuful nu le poseda: rezistenta la un sol mai acid, foarte sarac in humus si chiar in terenuri nisipoase-argiloase, cu conditia sa fie inundate. Delta Dunarii este si un adevarat laborator fitoterapeutic, aici gasindu-se 195 de specii de plante medicinale din flora spontana.

37

Ibidem, p.169

67

MOTOC CORNELIU

1.7. FAUNA Fauna in Delta Dunarii este cea mai variata din Romania, numarul ei ajungand la 3541 specii in urma recensamantului din 1991-1994. Dintre acestea, 3061 sunt nevertebrate, iar 480 sunt vertebrate. Nevertebratele se impart in 7 specii: rotifere38(182), viermi(253), moluste(91), crustacee(115), arahnide 39 (168), diplopode40(8) si insecte(2244). Vertebratele se impart si ele in 5 specii: pesti(86), amfibieni(10), reptile(11), pasari(331) si mamifere(42). Dintre aceste specii majoritatea se gasesc si pe teritoriul satelor noastre, iar altele in regiunea costiera a Marii Negre.

Dintre multitudinea de specii de insecte existente, cercetarile au aratat faptul ca 196 de specii sunt amenintate cu disparitia.‖ Un exemplu este efemeropterul Palingenis longicauda (numită „rusalie41‖) care a disparut aproape complet 38

Clasa de viermi acvatici microscopici, cu corpul alungit sau sferic si prevazut cu cili vibratili puternici, care se invartesc ca o roata.

39 Clasa de animale din increngatura artropodelor, cu corpul format dintr-un cefalotorace cu sase perechi de apendice.

40 Artropode- cu multe perechi de picioare.

41 Insecta asemanatoare cu o libelula de talie mica, antene lungi, cu corp zvelt, aproape cilindric, inelat si cu aripi reticulate. Apare de obicei in luna mai, de Rusalii, de unde-i vine si numele popular. Traieste in stadiul de larva timp de 1-3 ani pe fundul lutos al raurilor, fiind o specie foarte rara. La momentul naparlirii, intre invelisul pupei si noul invelis se formeaza gaze care o ridica la suprafata apei. Aici invelisul se desprinde, iar insecta devine aripata fiind capabila de reproducere. Grupate in roiuri compacte, Rusaliile efectueaza zborul nuptial care are loc pe inserate. In stadiul de adult nu se mai hranesc, aparatul lor bucal nu mai este functional, iar tubul digestiv nu mai contine decat aer. In urma imperecherii isi termina ciclul de viata in 15 minute, intreaga lor viata de adult aripat durand cateva ore. Odata cu incheierea actului de imperechere, Rusaliile mor lasand pe fundul apei ouale. Este un

68

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

de pe canalul Dunarii. Ea era folosita in trecut drept momeala pentru pescari. In 1991 au fost identificate pe teritoriul deltei, 30 specii de insecte noi pentru stiinta, 194 specii sunt noi in Romania, majoritatea lor fiind himenoptere(138 specii), urmate de gandaci (19 specii) si homoptere (14 specii) .

Dintre moluste, speciile cele mai cunoscute la noi sunt melcii si scoicile. Melcii prefera, in general, apele stagnante, bogate in plante acvatice. Majoritatea speciilor sunt erbivore, precum Planorbarius corneus, Lymnaea stagnalis care pasc algele de pe frunzele plantelor acvatice sau se hranesc chiar cu partile moi ale acestor plante. Scoicile sunt organisme exclusiv acvatice, fiind deosebit de sensibile la cantitatea de oxigen din apa (prezenta sau absenta lor sunt buni indicatori ai calitatii apei). Printre paianjeni se gasesc specii de dimensiuni mari, cum ar fi Lycosa singoriensis, care cu picioarele intinse poate avea 6 cm. Pe teritoriul rezervatiei au fost semnalate si specii rare din familia paianjenilor cu cruce (de exemplu Argyope lobata, ce are mai multe excrescente laterale pe marginile abdomenului alb).

Tot in delta se gaseste si specia numita „vaduva neagra" (Latrodectus mactans tredecimguttatus, a carei muscatura este periculoasa si pentru om). Paianjenul de apa (Argyroneta aquatica) isi construieste sub apa o plasa sub forma de clopot, in care acumuleaza aer, el respira acest aer in timp ce pandeste insectele ce inoata in desisul plantelor submerse.

Dintre vertebrate cele mai reprezentative sunt cele din specia ihtiofaunei.42 Din totalul numarului speciilor de pesti, un fenomen unic in toata lumea insectelor, toata existenta lor fiind indreptata catre un singur scop: reproducerea.

42 Totalitatea speciilor de pesti care se gasesc in apele de pe un anumit teritoriu sau de pe intreg globul pamantesc.

69

MOTOC CORNELIU

numar de 44 sunt de apa dulce care se gasesc in Dunare si balta.

Toate aceste specii se gasesc si in arealul satelor noastre.

Stiuca (exos lucius), este rapitorul numarul unu al deltei.

Stiuca are o dezvoltare rapida, atingand in numai trei saptamani la 15 mm, iar maturitatea sexuala la varsta de 3 ani, cand are aproximativ 700-800 de grame si poate ajunge la exemplare de peste 20 de kg.

Somnul (silurus glanis), este cel mai mare peste care traieste in apele dulci din Romania, in delta recordul fiind de 400 de kg.

Crapul (Cyprinus carpio), este un peste de talie mare care poate ajunge si la 40 de kg. Crapul are gura subterminala, cu buze care se pot extinde sub forma unui tub, aceasta fiind o adaptare la modul de hranire de pe fundul apei.

Numele salaului (Stizostedion lucioperca) arata asemanarea lui cu stiuca si bibanul, care sunt exprimate si in numele sau latinesc ―lucio‖ si ―perca‖. Cel mai mare exemplar capturat in delta fiind de 15 kg.

Carasul (Carassius auratus), a aparut in delta, probabil accidental in urma inundatiei din 1970, iar greutatea maxima putand ajunge la 3 kg.

Bibanul (Perca fluviatilis), este un peste rapitor, cu o gura mare inzestrata cu dinti mici si poate atinge greutatea de 500 de grame.

Avatul (aspius aspius), poate atinge o lungime de 1 m si o greutate de 10-12 kg.

Linul (tinca-tinca), este usor de recunoscut dupa solzii marunti cu care este in intregime acoperit. El poate ajunge la o greutate maxima de 2-3 kg.

Platica (abramis brama), poate ajunge la o greutate de 3 kg.

70

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Abundenta pestilor nu a avut tot timpul aceeasi densitate in Delta Dunarii.

Cercetarile au aratat ca intre 1969-2000 populatia de pesti a fluctuat continuu. Astfel, in 1960-1970 stocurile de crap si caracuda au scazut, dar speciile de pesti rapitori cu valoare ridicata cum ar fi stiuca, bibanul si linul erau inca din abundenta.

In 1970-1980 stocurile de caras au crescut rapid inlocuind o parte a stocului de babusca, in timp ce stocul de lin si stiuca a scazut desi stiuca si bibanul erau inca prezente in cantitati similare. In 1980 – 2000 stocul de platica si caras creste rapid, iar stocurile de stiuca si biban au scazut rapid. Pana la mijlocul anilor 1970 apa era limpede, macrofitele erau frecvent intalnite si ofereau adapost pentru stiuca rapitoare. Vegetatia extinsa a asigurat locuri de reproducere si crestere pentru lin si biban.

Dupa mijlocul anilor 1970, continutul de fosfor a crescut treptat pana a atins un nivel foarte ridicat, de 0,1-0,15 mg/l. Apa a devenit verde din cauza cantitatii mari de alge albastre prezente, a aparut deficitul de oxigen si s-a observat moartea pestilor. Turbiditatea apei a redus fenomenul de penetratie al razelor soarelui astfel incat vegetatia submersa (macrofite) a disparut. Sistemul acvatic favorabil stiucii si linului a fost distrus si speciile de platica, babusca, caras si salau au devenit dominante in sistem.

In acest moment cateva specii de pesti sunt protejate deoarece exista pericolul disparitiei lor. Acestea sunt caracuda (carassius carassius), linul (tinca tinca) si mihaltul (lota lota).

Sase specii de pesti au fost introduse artificial de om in Delta Dunarii in perioada anilor 1920 – 1961, cu scopul de a se creste in fermele piscicole: carasul argintiu, novacul, sangerul, cosasul si o specie de biban de talie mica.

Peştele soare (Lepomis gibbosus) numit si regina baltii, 71

MOTOC CORNELIU

biban american sau sorete este o specie aparuta recent in delta, este originar din Statele Unite fiind folosit ca peste ornamental datorita coloritului lui variat. Aceasta a fost scapata accidental in apele noastre ajungand sa se inmulteasca foarte mult.

Speciile de pasari existente in Delta Dunarii sunt cele mai numeroase din intreaga Europa. Din cele 375 de specii existente in Romania, 325 sunt in Delta Dunarii. Dintre aceste specii, 224 sunt strict protejate prin Conventia de la Berna. Din cele 325 de specii de pasari din Delta, 166 de specii cuibaresc aici, majoritatea plecand toamna catre ―tarile calde‖ din zonele mediteraneene si africane. O parte din acestea sunt: pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus) si cel cret (Pelecanus crispus), barza alba (Ciconia ciconia), randunele (Hirundo rustica), lastuni (Riparia riparia, Delicon urbica, Apus apus), starci (Ardeidae).

Pelicanul este cea mai mare specie de pasari din Delta Dunarii iar aici, este singurul lui loc de cuibarire. Sunt pasari monogame in care ambii parinti au grija de pui. Hrana lor este alcatuita din peste (20-30kg/zi), chiar si cei morti, motiv pentru care mai sunt numiti si ―sanitarii baltii‖. In anul 1955 ei au fost declarati monumente ale naturii.

72

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Pasarile sedentare sunt: cioara (Corvus corone cornix), cotofana (Pica pica), rata mare (Anas platyrhynchos), lebada cucuiata (Cygnus olor), gasca de vara (Anser anser), pescarusul razator (Larus ridibundus) si cel argintiu (Larus cachinnans).

Celelalte 159 de specii cuibaresc in tarile mai nordice si poposesc aici iarna pentru ca iernile sunt mai blande. Acestea sunt: garlitele (Anser albifrons), gasca cu gat rosu (Branta ruficolis), lebada cantatoare (Cygnus cygnus), rata sulitar (Anas acuta) si altele. O specie de pasari nou intalnita in ultimele decenii in delta si Romania este gugustiucul (Streptopelia decaocto). Acesta s-a inmultit foarte mult ajungand aproape sa impinga la disparitie turturica (Streptopelia turtur). Tot in aceasta zona gasim si privighetoarea de stuf care poate canta si in zbor.

Amfibienii care se intalnesc preponderant in baltile noaste sunt: broasca de lac (Rana ridibunda), buhaiul de balta (Bombina bombina) si brotacelul (Hyla arborea). Specific lor 73

MOTOC CORNELIU

este ―cantatul broastelor‖ care are loc in perioadele de reproducere care dureaza 2-3 saptamani.

Reptilele existente in delta sunt serpii, soparlele si broastele testoase. Cele 11 specii de reptile sunt protejate prin Conventia de la Berna. O specie care merita atentie este sarpele rau (Dilichophis caspius). Este cel mai mare sarpe din Europa si poate atinge si dimensiuni de 2 m. Este un sarpe foarte iute, care se deplaseaza repede, iar cand este atacat musca foarte agresiv, dar fara sa provoace vatamari deoarece nu este veninos.

Din cele 40 de mamifere existente in Delta o mare parte se gasesc si pe teritoriul satelor noastre. Dintre acestea foarte importante sunt animalele folosite pentru blanurile lor. Astfel, bizamul (Ondatra zibethicus) construieste galerii in malul canalelor sau sub forma de musuroaie in stufarii sau plauri.

Specia este originara din America de Nord, dar s-a adaptat foarte bine pe teritoriul european cand a fost adusa in 1905. Prima data a fost descoperit pe teritoriul Romaniei in 1924, iar in Delta Dunarii in 1954. Aici a gasit conditii prielnice, numarul lor crescand foarte mult.

Alte specii valoroase pentru blana lor sunt: nurca (Mustela lutreola) si vidra (Lutra lutra). Numarul acestora s-a imputinat din cauza vanatorii excesive, motiv pentru care acum aceste specii sunt protejate. Nutria (miocaster coipus) este tot un animal valoros pentru blana sa, originar din America de Sud si a fost descoperit pentru prima data pe bratul Sulina in 1959.

Cainele enot (Nyctereutes procynoides) este originar din estul Siberiei si a fost colonizat in Romania in 1951, iar in delta in 1953. Este un mic animal carnivor fiind rezultatul ciudat al imperecherii dintre un bursuc si o femela de raton.

Pana in 1950 in zona satelor noastre existau si lupi, dar din cauza vanatului excesiv aceasta specie a disparut complet. O 74

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

specie inrudita cu lupul este şacalul auriu (Canis aureus), venit in partile noastre din Bulgaria. In zonele in care traiesc ei au gonit toate vulpile din acest habitat. Dintre mamiferele mai mari sunt intalnite mistretul (Sus scrofa) si capriorul (Capreolus capreolus). ―În literatura cinegetică se afirmă că porcul mistreţ din Delta Dunării şi-a schimbat înfăţişarea, prin adaptare la specificul zonei. Într-adevăr el nu are de făcut eforturi prea mari pentru a rîma pămîntul fiind aici mai moale decît la munte.

De aceea greabănul porcului mistreţ de la munte este mai proeminent, în vreme ce al aceluia din deltă este mai plan, ca să spunem aşa. Apoi, cel din deltă foloseşte picioarele mai mult pentru a trece de pe un plaur pe altul, înotînd. În această situaţie, ele nu sînt atît de lungi ca cele ale mistreţului de la munte, care se deplasează pe distanţe mari. Culoarea părului mistreţului din deltă seamănă cu cea a stufului uscat, mai puţin întunecată decît aceea a semenului său din pădurile carpatine.‖43

43

Panighiant Eugen, Ghid Delta Dunarii, Editura Meridian, Bucuresti, 1982, p.27

75

MOTOC CORNELIU

CAPITOLUL II EVOLUTIA ISTORICA A TERITORIULUI SI A POPULATIEI 2.1. ISTORIA ANTICA Fiind asezat intre Dunare si mare, teritoriul din care fac parte si satele noastre a fost inca din perioada preistorica un loc favorabil dezvoltarii vietii omului, datorita resurselor naturale de hrana de care dispunea. Astfel, inca din paleolitic avem dovezi ale existentei omului in aceste locuri unde s-au descoperit unelte cioplite in piatra si silex. Prin uneltele folosite s-a demonstrat ca acum 35000 ani omul care traia in aceste locuri era omul de Neanderthal44. ‖El este cel care a reusit, prin munca, sa-si confectioneze unelte, sa produca si sa intretina focul si, in procesul firesc al evolutiei somatice, sa gandeasca articulat, sa gandeasca si sa-si perfectioneze deprinderi complexe‖45.

Existenta pietrei in Dobrogea a dus la perfectionarea uneltelor din piatra, dupa cum arata descoperirile de razuitoare pe lame, varfuri de sulite si arcurile cu varfuri de sageti. Tot acum se trece de la piatra slefuita la cea cioplita, iar necesitatile de hrana impun folosirea unor unelte pentru cultivarea plantelor 44

Omul de Neanderthal, este fie o specie de hominid (denumirea stiintifi Homo neanderthalensis), fie, dupa alti cercetatori, o subspecie (Homo sapiens neanderthaliensis) a speciei Homo sapiens, al carei areal acoperea Europa precum si parti ale Asiei de Vest, extinzandu-se pe o perioada de timp cuprinsa aproximativ intre 230.000 si 29.000 de ani inaintea contemporaneitatii.

45 Adrian Radulescu, Ion Bitoleanu, Istoria romanilor intre Dunare si mareDobrogea, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979, p.17

76

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

precum secera si rasnita. Cercetarile arheologice au demostrat ca tot in aceasta perioada a fost domesticit cainele si se cresteau oi si porci. In urma acestor progrese de cultivare a plantelor si domesticire a animalelor, acum aproximativ 10000-5500 ani i.e.n., omul de Neanderthal se transforma in homo sapiens recens (omul rational). Acum omul devine sedentar, traieste in comunitate dupa cum o arata asezarile descoperite. Foloseste cimitirele pentru ingroparea mortilor si apar lacasele de cult inchinate unor zeitati. In aceasta perioada apar si obiectele de lut precum si vasele de lut pictate, dintre care cele mai interesante se gasesc cele din cultura Hamangia 46 , unde apar si figurine antropomorfe. O descoperire importanta in istoria umanitatii si a oamenilor din Dobrogea este combinarea a doua minereuri: alama si staniu. Acum incepe epoca bronzului, care este o noua etapa in evolutia omului. Prelucrarea bronzului prin topire si turnare permite crearea unor unelte mai elaborate. Astfel, apar unelte ca toporul si secera, arme ca pumnalul si sabia, precum si diferite podoabe.

O alta piesa de seama este un mormant cu o statuie menhir descoperit in Ceamurlia de Jos in 1924. Tot in aceasta perioada s-au descoperit turte din bronz, care este posibil sa fi fost folosite ca moneda de schimb pentru diverse lucruri.

46

Cultura Hamangia este o cultura neolitica din mileniul IV-II i.Hr., care a fost denumita astfel dupa vechiul sat Hamangia, astazi satul Baia, jud Tulcea.

77

MOTOC CORNELIU

DESCOPERIRI ARHEOLOGICE DIN CULTURILE HAMANGIA, BOIAN SI GUMELNITA IN JUDETUL TULCEA Epoca fierului este impartita in doua perioade mari: Hallstatt47(sec XII-V i.e.n.) si La Tene48(sec V-I i.e.n.). In prima perioada cand apare metalurgia, se constata o inlocuire treptata a bronzului care a fost folosit o perioada in paralel cu fierul.

Conflictele si razboaiele au produs o dezvoltare a folosirii 47

Hallstatt este numele conventional al primei perioade a fierului, denumita astfel dupa localitatea cu acelasi nume din Austria. Aceasta cuprinde intervalul de timp dintre secolele al XII-lea si al V-lea i.Hr. 48 La Tene este un sit arheologic la capatul estic al Lacului Neuchâtel, Elvetia.

Prin extindere, numele se refera la o cultura din perioada tarzie a Epocii Fierului, creata de celtii europeni. Cultura La Tene isi are originile la mijlocul secolului V i.Hr.

78

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

fierului, dupa cum arata si depozitul descoperit in localitatea Sambata Noua unde s-au gasit 34 de celturi.

O echipa de cercetatori romani si francezi a descoperit amplasamentul unei locuinte, de fapt cea mai veche constructie de acest gen cunoscuta in prezent, pe actualul teritoriu al Deltei Dunarii. Cercetarile arheologice s-au desfasurat pe situl de la punctul Taraschina. Acesta se afla pe raza comunei Maliuc, aproape de Lacul Furtuna.

Primele analize radiocarbon demonstreaza ca situl din zona Taraschina a fost ocupat de-a lungul unei perioade cuprinse intre anii 4850-4350 i.e.n. Motivele abandonarii sale raman inca necunoscute. „Acest sit, vechi de aproape 7000 ani, constituie cea mai veche dovadă documentată a locuirii umane în zona mai sus amintită. Săpăturile arheologice si sondajele în adâncime indică existenţa unei succesiuni de niveluri de locuire ce formează o stratigrafie de aproape trei metri grosime―.

79

MOTOC CORNELIU

Fragmente descoperite in situl Taraschina Acum apar si primele mentiuni despre populatia care locuia in aceste locuri. Astfel, in secolele VI-V i.e.n. aflam pentru prima oara de la Hecateu din Milet si de la Herodot ca aici locuiau getii (numiti mai tarziu si daci) care erau din neamul tracilor. Tot in aceasta perioada incepe un proces de colonizare a tarmurilor Marii Negre (Pontus Euxinus) de catre greci. Histria, Tomis, Heracleea, Callatis sunt doar cateva din multitudinea de colonii grecesti infiintate la malul marii. Contactele dintre geti si greci s-au produs mai ales pe plan comercial datorita schimburilor de produse intre cele doua populatii. Tot de la Hecateu din Milet 49 aflam ca in secolul VI i.e.n. existau in Dobrogea doua triburi getice: crobizii si tirizii.

In secolul V izbucneste primul conflict armat amintit in 49

Hecateu din Milet-istoric si geograf grec din Milet (550-470 i.e.n.)

80

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

partile noastre. Persii marelui rege Darius au pornit o campanie impotriva getilor pe care i-au infrant in lupta in secolul V i.e.n.

Cu ocazia acestei lupte, Herodot afirma ca ―getii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci‖. Urme ale invaziei persilor au fost gasite in Histria. Chiar daca au fost invinsi, getii nu au fost supusi unui regim de ocupatie, datorita deselor conflicte izbucnite cu acesti razboinici, care nu au acceptat asuprirea persana. Triburile getice din aceasta zona intra in sec IV i.e.n. sub influenta regatului trac al odrisilor care ia fiinta in Sud sub conducerea lui Teres, apoi a lui Sitacles. In a doua perioada a fierului La Tene, se dezvolta societatea democratica de tip militar ceea ce dovedeste caracterul razboinic al triburilor getice.

Convietuirea dintre geti si greci se desfasoara in conditii foarte bune datorita schimburilor comerciale intre cele doua popoare. Acest comert este usurat de folosirea unor monede sub forma de varfuri de sageti cu trei aripioare numite ―scitice‖.

In a doua jumatate a secolului IV, scitii sunt impinsi din sud spre nord de sarmati. Sub conducerea regelui Ateas si cu ajutorul regelui macedonean Filip al II-lea, acestia ocupa partea de sud a Dobrogei, dar un conflict izbucnit intre ei si macedoneni strica relatiile, iar in anul 339 i.e.n. regele Ateas este ucis, iar macedonenii isi maresc influenta pana la Gurile Dunarii. Tot macedonenii pe vremea lui Alexandru Cel Mare in urma campaniei din 335 i.e.n. impotriva triburilor getice isi intaresc pozitiile cucerite anterior. Scitii ramasi in acest teritoriu sunt asimilati treptat de geti, numele lor pierzandu-se in istorie, totusi lor li se datoreaza numele teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra - Scitia Minor.

In cetatile grecesti izbucnesc rascoale impotriva macedonenilor, care sunt infrante periodic si cu ajutorul tracilor condusi de Lisimah. Ajutati si de geti, grecii alunga toate 81

MOTOC CORNELIU

garnizoanele regelui trac Lisimah, care porneste o campanie de pedepsire a getilor condusi de Dromihete. Acestia se lupta mai multi ani la rand, iar regele Lisimah si fiul sau sunt capturati de catre geti. Ei sunt eliberati de inteleptul rege get Dromihete, care se casatoreste cu fiica lui Lisimah, consfintind pacea. Dupa anul 280 i.e.n. isi fac aparitia neamurile celtilor. Cetatile Noviodunum (Isaccea) si Arrubium (Macin) se pare ca au obarsie celtica.

La inceputul secolului I i.e.n. apare in zona gurilor Dunarii un nou popor migrator de origine germanica - poporul bastarnilor. Strabon ne spune ca, ei au ocupat regiunea Deltei Dunarii, motiv pentru care s-ar fi numit peucini dupa insula Peuce. La sfarsitul secolului II, din sud apare o noua amenintare - Imperiul Roman. Acesta reuseste sa stapaneasca Grecia, Macedonia si regatul trac de la Sud de Dunare.

Astfel, romanii isi extind influenta prin contacte diplomatice cu cetatile grecesti de la tarmul marii cu scopul ca ulterior, sa le cucereasca mai usor, dar nu reusesc, aparand primele conflicte militare, cand o garnizoana romana este distrusa de geti.

Preconizand marele pericol care se extindea din Sud, Burebista reuseste sa uneasca triburile geto-dacice cu scopul de a se opune unei eventuale ocupari de catre imperiul roman.

Imperiul lui Burebista avea acum un teritoriu vast care se intindea de la Carpatii nordici pana in Balcani si tarmul Marii Negre. Tot el cucereste si toate cetatile grecesti pentru a intari pozitiile in eventualitatea unui conflict cu romanii. In aceasta perioada statul geto-dac cunoaste o perioada de dezvoltare infloritoare sub aspect social, economic si politic. De mentionat este ca, acum, se dezvolta si cetatea Aegussus (Tulcea). Marele poet Publius Ovidius Naso exilat la Tomis, ne da informatii in scrierile sale despre existenta orasului Aegyssus in anul 12 e.n.: 82

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

‖Caspios Aegyssos este cel care ar fi intemeiat-o si ar fi numit-o dupa numele sau‖. Dupa moartea lui Burebista statul geto-dac se faramiteaza fiind mai fragil in calea cuceritorilor. Astfel, romanii isi extind usor influenta in Scitia Minor si din cauza autoritatilor dacice de aici, sub conducerea lui Roles, Dapix si Ziraxes care nu se inteleg in privinta apararii teritoriului.

Totusi Dapix si Ziraxe, cu ajutorul bastarnilor, pornesc o campanie de recastigare a teritoriilor pierdute, dar romanii cu ajutorul tradarii lui Roles ii infrang si se stabilesc pana la gurile Dunarii, unde raman timp de sapte secole. Totusi aceasta stapanire nu a fost deloc usoara pentru romani, care erau deseori atacati de geti, sarmati si bastarni. Astfel, avem marturii, ca in anul 12 e.n. getii au atacat cetatea Aegissus (Tulcea) pe care o cuceresc. Romanii au incercat sa ii pedepseasca invadand nordul Campiei Munteniei, de unde au luat 50000 de geti cu care au colonizat Dobrogea lipsita de populatie, pentru a munci pamantul. O importanta perioada o constituie venirea lui Decebal ca rege al dacilor. Tronul i-a fost acordat de predecesorul sau Duras de bunavoie, datorita calitatilor lui militare. Astfel, pentru a opri atacurile asupra garnizoanelor romane, imparatul Traian porneste razboaiele daco-romane intre anii 101-102 si 105-106 e.n., pe care le castiga si in urma carora regele Decebal se sinucide. In urma castigarii lor, Dacia devine provincie romana, iar Dunarea de la izvoare si pana la varsare este fluviu in intregime roman. In urma luptelor interne pentru tronul imperiului roman, in anul 248 se formeaza o coalitie intre populatiile migratoare: goti, taifali, carpi, bastarni, vandali, care sub conducerea lui Argaitbus si Gutbernicus devasteaza Dobrogea, cei mai violenti fiind gotii. Imparatul Aurelian porneste o campanie si ii zdrobeste pe goti si carpi.

83

MOTOC CORNELIU

Fiind la marginea imperiului si expusa tot timpul atacurilor diferitelor populatii migratoare, Aurelian ia hotararea retragerii la S de Dunare (271-275) pentru a apara mai bine imperiul. Dar, retragerea nu s-a facut si din Scitia Minor, ea ramanand provincie romana pana in sec VII.

2.2. ISTORIA MEDIEVALA In secolul IV, imparatul roman Diocletian il ia coaugust pe Aurelius Maximianus si imparte imperiul in doua: de Apus si de Rasarit avand 101 provincii grupate in 12 dioceze. Dobrogea este numita provincie sub numele de Scitia cu resedinta la Tomis. Provincia Scitia apartinea diocezei Tracia. Aurelius Maximianus este invins de Licinus, care la randul lui este invins de Constantin cel Mare, iar Scitia este parte integranta a imperiului roman de Rasarit cu capitala la Constantinopole.

Imparatii care au urmat, Iustinian si Iulian, au reparat cetatile si reconstruit fortificatiile din Scitia Minor pentru a putea face fata invaziilor slavilor, avarilor si protobulgarilor. Primejdia cea mai mare era constituita de goti, care erau cei mai barbari dintre toate neamurile migratoare. Astfel, imparatul Valens ii infrange pe goti in campania din anii 367-369, apoi trece fluviul pe un pod de vase la Noviodunum (Isaccea) si ii invinge pe vizigotii condusi de regele Athanaric. Este incheiata o pace, dar vizigotii nu o respecta si inainteaza spre sud jefuind tot in calea lor. Imparatul Teodosie cel Mare incheie o alianta cu ei prin care permit existenta lor in Scitia Minor, in schimbul serviciilor militare acordate imperiului.

Dupa jafurile vizigotilor un alt pericol pandea aceasta regiune. Hunii, condusi de Atilla, intre anii 445-453 pustiesc 84

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

teritoriul actualei Romanii atacand si sudul Dunarii. In secolul VI apar in Scitia, antii si slavii, dar sunt invinsi de comandantul roman Germanus. In anul 529 bulgarii, uniti cu antii, sunt respinsi de comandantul roman Mundus. Tot in aceeasi perioada un alt popor migrator, kutrigurii, aliati cu bulgarii si cu slavii trec prin Scitia si ajung la Constantinopole, dar sunt invinsi de generalul roman Belizarie. Ei distrug complet cetatea Dinogetia (Garvan) si multe alte localitati. Intre anii 561-562 avarii condusi de Baian ocupa teritorii insemnate in Scitia. Tot in secolul VI, imperiul roman de rasarit intreprinde ample actiuni impotriva slavilor, avarilor si sclavinilor, dar fara a le opri inaintarile definitiv.

In anul 640 bulgarii inainteaza spre gurile Dunarii sub conducerea lui Kubrat, atrasi de bogatiile bizantului. Ei se 85

MOTOC CORNELIU

stabilesc la S de Dunare, pe teritoriul actualei Bulgaria, avand resedinta la Pliska. Chiar daca acest teritoriu era traversat permanent de populatiile migratoare venite din N Scitiei, Delta Dunarii a ramas sub administratie romana. Important este in aceasta perioada ca in Scitia infloreste crestinismul.

Acum, apostolul Andrei a predicat in cetatea Tomis in timpul calatoriilor lui misionare. Aici se stabileste o lunga perioada de timp si datorita faptului ca getii erau un popor tolerant. Aici nu existau sclavi, iar femeile aveau aproape aceleasi drepturi cu barbatii, lucru nemaintalnit in istoria antica.

Favorizarea dezvoltarii crestinismului a fost data de Edictul de la Milano din anul 313 de Constantin cel Mare, cand religia crestina devine religie licita in stat. Dupa Constantin cel Mare, imparatii Licinius si Iulian Apostatul repornesc prigonirile asupra crestinilor si in aceasta parte a imperiului. Astfel, aici s-au descoperit numerosi sfinti martiri precum: Epictet, Astion, Chiril, Chindeas, Dasios, Maximus, Dada, Quintilian, Aemilianus si altii. O descoperire importanta s-a facut la Niculitel in anul 1971, cand in cripta unei bazilici s-au gasit 6 morminte de martiri al caror nume sunt cunoscute doar in numar de patru : Zotikos, Attalos, Kamasis si Phillipos. Se pare ca acestia au fost martirizati in timpul imparatului Atharnis (369-371). Se cunoaste ca in aceasta parte crestinismul se dezvoltase vertiginos sub indrumarea mai multor episcopi despre care avem marturii: Ulfias, Gerontos, Teotimos, Alexandros, Paternus si altii. Tot in Scitia s-a nascut marele teolog Sf. Ioan Casian (360-430), care dupa ce colinda in occident si orient se stabileste in Marsilia, unde infiinteaza monahismul. O personalitate importanta a acestor vremuri a fost si Dionisie Exigul (Dionisie cel mic), caruia ii datoram calendarul crestin calculat dupa data nasterii lui Hristos. Se pare ca el s-ar fi nascut chiar in Delta Dunarii.

86

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Astfel, era noastra incepe sa fie calculata cronologic incepand cu anul 1 al nasterii lui Hristos. Descoperirile arheologice efectuate au demonstrat ca aproape in fiecare cetate importanta existau bazilici, lucru care arata incredibila dezvoltare a crestinismului in locurile noastre.

Pana in secolul X bizantinii stapaneau Delta Dunarii, iar flota lor se afla pe bratul Chilia, cu sediul la Lycostomion. Aici ei se aliaza cu rusii kieveni pentru a inlatura pericolul bulgar.

Rusii kieveni rup alianta, cuceresc 80 de localitati de la Dunare si isi stabilesc cartierul general la Pereiaslavetul unde percep dari de la localnici. Aceasta localitate nu a fost identificata cu exactitate, dar se pare ca ea ar putea fi cetatea Prislava (loc.

Nufarul). Din acest motiv intra in conflict cu bizantinii, care ii conving pe pecinegii ajunsi aici sa ii atace pe kieveni, dar acestia sunt invinsi si rusii se aliaza cu bulgarii.

Pericolul bulgar devine din ce in ce mai mare prin incursiunile care le facea in Dobrogea si in alte zone ale imperiului bizantin si astfel, imparatii Ioan Tzimiskes si Vasile al II-lea cuceresc taratul bulgar infiintat in interiorul granitelor imperiului si il desfiinteaza. Imediat se reorganizeaza administrativ teritoriul, provincia Scitia devenind Thema Paristrion. Aceasta Thema ramane in componenta Imperiului Bizantin pana in 1186, cu toate ca alte popoare migratoare ca uzii, cumanii si pecenegii le-au calcat teritoriul.

Pecenegii sunt neamuri turcice venite din Asia la sfarsitul sec.IX. Din cauza numeroaselor jafuri si violente ei au numeroase conflicte cu bizantinii, care initial au incercat sa ii foloseasca pentru apararea granitelor imperiului. Uzii sunt de neam turanic si apar in anul 1064, dar invazia lor a fost de scurta durata. Cumanii sunt tot neamuri turcice aparute din regiunea Crimeii - Stepa Cumanilor- in anul 1067. Ei joaca un rol 87

MOTOC CORNELIU

important in istoria acestor locuri prin contributia lor la rascoala fratilor Petru si Asan impotriva imperiului bizantin. Acestia, dupa mai multe victorii obtinute si cu ajutorul cumanilor, infiinteaza statul Asanestilor cu numele initial de Valahia.

Marea invazie a turcilor din Asia Mica are influenta si asupra teritoriului Dobrogei. Astfel, ajung pe teritoriul Babadagului primii turci seleucizi in anii 1262-1264. Tot in aceasta perioada se dezvolta negustorii ale italienilor, venetienilor si genovezilor pe malul marii. Acest lucru permite dezvoltarea economica si administrativa a acestor locuri si infiintarea primelor formatiuni statale. In 1350 apare primul stat independent Carvuna sub conducerea lui Balica, urmat de Dobrotici, care are numeroase conflicte cu turcii a caror expansiune ajunsese pana aici. De la numele lui, teritoriul intre Dunare si mare a luat numele de Dobrogea.

Interventiile turcesti in Dobrogea au fost oprite de Mircea cel Batran50, care uneste Dobrogea cu Tara Romaneasca intr-un singur stat in anul 1388. Aceste interventii au continuat pe parcursul intregii lui domnii, dar fara a recuceri integral Dobrogea.

Si urmasii lui Mircea au continuat luptele impotriva turcilor incercand sa mentina iesirea tarii la tarmul marii si gurile Dunarii. Astfel, in urma unei campanii din 1420, Dobrogea este cucerita de turci pana la linia Isaccea–Enisala, teritoriul de NE ramanand sub stapanirea lui Alexandru cel Bun. Cetatea Chilia si gurile Dunarii raman in posesia Tarii Romanesti pana in 1465 cand Stefan cel Mare si Sfant (1457-1504) o asediaza pentru a 50

Mircea cel Batran (n.1355 - d.31 ianuarie 1418), voievod al Tarii Romanesti intre 23 septembrie 1386 - noiembrie 1394 si inca odata intre ianuarie 1397 31 ianuarie 1418, a fost un domnitor al Tarii Romanesti.

88

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

crea cetati de aparare contra turcilor. Acest lucru declanseaza campania turcilor din anul 1484, care cu ajutorul tatarilor condusi de Mengli Ghirai o cuceresc impreuna cu toata Dobrogea care va ramane sub ocupatie turceasca timp de patru secole si jumatate.

HARTA DOBROGEI IN SECOLUL XIV In timpul dominatiei turcesti au fost adusi numerosi colonisti tatari in Dobrogea. Veniti din Crimeea, ei au fost atrasi de fertilitatea pamantului si conditiile mai bune de clima.

89

MOTOC CORNELIU

Colonizarea cu turci si tatari nu a asimilat populatia romaneasca de aici care era in continuare majoritara. Acestia siau pastrat religia si limba, foarte multe localitati purtand denumiri romanesti. In Cronica de la Nuremberg din 1493, se afirma ca ‖romanii locuiesc in insulele Dunarii, intre care si insula Peuce, vestita la cei vechi‖. Se presupune ca prin insula Peuce se intelegea Delta in intregime sau in parte. In anul 1593 vine la tronul Tarii Romanesti domnitorul Mihai Viteazul. El a inceput atacurile asupra pozitiilor turcesti din Dobrogea eliberand numeroase localitati: Chilia, Izmailul, Babadagul si Braila. Stapanirea turceasca din Dobrogea a fost slabita si de venirea cazacilor care au pradat Constanta, Babadag, Isaccea si alte localitati de la Dunare. Acest lucru il face pe sultanul Murad al VI-lea sa intareasca garnizoanele turcesti din aceasta regiune.

Venirea ucrainenilor in Delta Dunarii s-a produs in doua etape: a migratiei rusilor necrasovi si a cazacilor zaporojeni. Cazacii rusi necrasovi sunt veniti de pe Don, in urma rascoalei conduse de atamanul Necrasov. Migratia cazacilor care locuiau în Regiunea Zaporoje, din centrul Ucrainei, a avut loc in timpul razboaielor ruso-austro-turce. Din cauza persecutiilor imperiului tarist si a ingaduintei turcilor care ii doreau ca aliati acestia au inceput sa emigreze masiv in Dobrogea si Delta in 1777. O parte din ei s-au stabilit si in Sudul Basarabiei unde infiinteaza o Sici (forma de organizatie statala).

Cei care au imigrat mai la sud in Delta, au intrat in conflict cu lipovenii care erau deja aici si care nu doreau sa imparta pamantul cu ei. Ei se muta mai ales pe bratul Sfantul Gheorghe unde infiinteaza mai multe localitati: Sfantul Gheorghe, Dunavat, Murighiol, Parlita (Victoria). Se pare ca prima asezare exclusiv ucraineana a fost Caraorman. In urma luptei avute in 1785 lipovenii ii infrang, iar sultanul Abdul ii 90

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

muta in regiunile Silistra si Banat.

Cazacii se mai numesc „haholi‖ (de alta credinta). De remarcat este ca, in 1792-1793, in timpul conducerii Ecaterinei a II-a, Rusia ajunge la Nistru si Principatul Moldovei devine o zona a intereselor directe de expansiune ale tarilor. In 1805 cazacii din Banat se intorc la semenii lor si se stabilesc in delta, numarul lor aici crescand semnificativ. In urma luptelor cu lipovenii, cazacii zaporojeni ocupa tot bratul Sfantul Gheorghe si intemeiaza in localitatea Dunavatul de Sus o noua Sici.

Ucrainenii primesc dreptul de la sultan de a locui in teritoriul cuprins intre bratul Sfantul Gheorghe, Lacul Razelm si linia ce leaga orasul Isaccea cu lacul Babadag prin localitatile Telita, Hagilar si Zebil. Mai tarziu ucrainenii au populat si alte localitati din delta. Se pare ca ei ―au primit pamant in zona ceatalului bratului Sulina si dreptul de a pescui in schimbul apararii granite‖ 51 Intre anii 1828-1861 sosesc in Dobrogea mai multi ucraineni fugari de iobagie si de serviciul militar obligatoriu (recrutcina), unde gasesc pamant liber pentru un trai mai bun.

Istoria rusilor lipoveni incepe o data cu reforma bisericii a partriarhului Nifon al Rusiei si cu incercarea de europenizare a Rusiei de catre tarul Petru cel Mare. Refuzand aceste reforme laice si religioase, lipovenii sau staroverii (credinciosii de rit vechi) s-au refugiat in diferite zone printre care Moldova si Delta Dunarii. Fiind de origine pescari pe fluviile Don si Nipru, si-au reluat usor meseria si s-au integrat rapid in aceasta zona a tarii.

Ei au sosit aici in doua valuri, primul in timpul lui Petru cel Mare(1682-1725), iar cel de-al doilea in timpul tarinei Ecaterina a II-a(1762-1796). In 1807 Generalul Langeron 51

Gh.Iurascu,E.Huhulescu,I.Tigaret, Porturile Dunarene, Editura Cuget Liber, Constanta,p.234

91

MOTOC CORNELIU

in urma unei expeditii in zona Ceatalului noteaza intr-un jurnal de calatorie: ‖La o vesta mai sus de oras, la un cot pe care il face Dunarea, turcii aveau doua redute puternice si o reduta la 5 verste mai jos, la despartirea celor doua brate Sulina si Sfantul Gheorghe‖52. Dupa razboiul ruso-turc, intre anii 1806-1812 turcii retrag marea parte a populatiei din Delta, iar romanii din Chilia infiinteaza satul Bestepe. Acum in urma tratatului de la Bucuresti din 28 mai 1812, tarul Alexandru I, profita de slabiciunea Imperiului Otoman si anexeaza teritoriul din estul Moldovei dintre Prut-Dunare-Marea Neagra si Nistru, extinzand numele de Basarabia intregii regiuni, ea desemnand initial doar sudul acestui teritoriu.

2.3. ISTORIA MODERNA

Chiar daca se aflau sub ocupatie turceasca populatia din nordul Dobrogei si-a pastrat nealterata credinta, ea aflandu-se sub autoritatea mitropolitului din Braila. O perioada importanta in istoria Dobrogei de nord se petrece intre anii 1787-1792 o data cu inceperea razboiului ruso-turc.

La 1 noiembrie 1770, rusii ajutati si de austrieci intra in Tulcea, cuceresc Isaccea si alunga tatarii din Babadag. Dupa cucerirea acestui teritoriu se pune capat celui de-al patrulea razboi ruso-turc o data cu pacea de la Iasi prin care Dobrogea de Nord revine Rusiei. Urmatorul razboi ruso-turc a avut loc intre anii 1806-1812 si s-a terminat cu infrangerea armatei turcesti, iar 52

Calatori straini in Tarile Romane in secolul al XIX-lea, vol.I, Editura Academiei Romane, Bucuresti, 2012, p.323

92

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

prin pacea consfintita atunci granita se fixa pe bratul Chilia.

Cativa ani mai tarziu, in 1826, Rusia cere ca granita sa fie schimbata pe bratul Sulina sub pretext ca bratul Chilia isi schimba frecvent cursul. Acest lucru a fost reglementat prin Conventia de la Akkerman(7 octombrie 1827) dupa ce anterior acest lucru a fost cerut inca din 1817 de Strogonov, ambasadorul rus la Constantinopole. In perioada de domnie a tarului Alexandru I53, germanii, cunoscuti si sub numele de svabi din tinuturile ruse au inceput sa emigreze in sudul Basarabiei si Dobrogea. Ei au ajuns in Rusia in urma razboaielor si din motive religioase. Timp de 50 de ani cei 24000 de svabi s-au stabilit in Malcoci, Cataloi, Ciucurova si in alte sate din judetul Constanta, iar altii au emigrat in SUA si Canada. Dupa razboiul incheiat in 1856, turcii au colonizat Dobrogea cu tatari adusi din S Crimeei.

Dupa razboiul Caucazului castigat de rusi din 1864 un numar de aproximativ 10000 de cerchezi s-au refugiat in regiunile impadurite din zona Babadag dar, nefiind deprinsi cu agricultura au disparut aproape complet in timpul razboiului din 1877-1878.

O miscare foarte importanta de populatii in Dobrogea s-a produs dupa anii 1790. Atunci bulgarii din Balcani nemaisuportand teroarea turcilor au emigrat spre N in Rusia trecand prin Dobrogea primind aprobarea tarului Alexandru I. El le acorda improprietarire in 40 de sate in jurul Cetatii Alba. Dar nu peste mult timp situatia din Rusia feudala inrautatindu-se, bulgarilor, au inceput sa le para rau ca isi parasisera tara si se reintorc la S de Dunare. Dupa 1855 s-a 53

Alexandru I Pavlovici Romanov (n.23 decembrie 1777–d.1 decembrie 1825), a fost tarul Rusiei intre 23 martie 1801- 1 decembrie 1825, regele Poloniei intre 1815 – 1825, precum si Duce al Finlandei.

93

MOTOC CORNELIU

incheiat un pact intre Austria si Turcia prin care li se acorda drepturi de pasunat transilvanenilor pe teritoriul Dobrogei. Cu aceasta ocazie un numar mare de mocani transilvaneni se stabilesc in aceasta regiune.

Chiar daca a stat foarte multa vreme sub dominatie turceasca, spiritul romanesc al locuitorilor nu s-a alterat, ei considerandu-se in continuare romani. Acest lucru este aratat de nenumaratele documente care dovedesc implicarile dobrogenilor in revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821 si revolutia din 1848. Tot secolul XIX a insemnat pentru Dobrogea un continuu teatru de lupta.

Astfel, dupa al VI-lea razboi ruso-turc, 1828-1829, trupele ruse ocupa toata Dobrogea de Nord iar in urma pacii de la Adrianopol (1829), Turcia cedeaza Rusiei, Gurile Dunarii de la varsarea Prutului pana la bratul Sfantul Gheorghe. In urma acestei paci s-a stabilit ca teritoriul situat intre bratele Sulina si Sfantul Gheorghe nu trebuia locuit. Dupa unirea Moldovei cu Tara Romaneasca(1859), turcii au luat masuri in Dobrogea pentru reprimarea oricarei incercari de miscare nationala. Scopul tuturor tarilor in acea perioada, concretizate prin rascoalele din Bosnia si Bulgaria, era alungarea turcilor din Balcani.

94

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

HARTA ETNOGRAFICA A DOBROGEI LA SFARSITUL SECOLULUI AL XIX-LEA( dupa Oreste Trafali) Conflictele izbucnite la inceputul anului 1877 la granita dintre rusi si turci, romani si turci, erau premergatoare unui razboi foarte iminent. Turcia avea a 3-a flota a lumii, iar luptele 95

MOTOC CORNELIU

date de la distanta intre navele turcesti si bateriile romanesti si rusesti erau tot mai frecvente la Braila, Isaccea, Galati si Reni.

Libertatea navigabilitatii pe Dunare garantata prin Tratatul de la Paris, a fost imediat suspendata. Rusii ataca partea de N a Dobrogei, cuceresc Macinul, in timp ce fortele otomane se repliaza la Babadag si Tulcea, care la scurt timp sunt si eliberate.

Pentru a preveni bombardarea porturilor de catre flota turceasca, se instaleaza baterii de tunuri pe Dealul Hora din Tulcea, iar pe bratele Sulina si Sfantul Gheorghe sunt scufundate cateva corabii cu piatra scoasa din zidurile gradinii publice din Tulcea.

Important este ca, pe canalul Sulina cele patru ambarcatiuni cu roca scufundata au fost in dreptul satului Partizani aproape de Ceatalul Sfantul Gheorghe. Tot in anul 1877 comandantul rus Papudopulo, lasa la Sulina si Ceatal Sfantul Gheorghe o parte din detasamentele sale de flotila pentru a intari paza pe Dunare. In 1876 Elisee Reclus, in harta etnografica a Dobrogei care insoteste tratatul sau de geografie, arata ca, dinspre Cernavoda pana la Marea Neagra, populatia malului drept al Dunarii, inclusiv Delta Dunarii, era in majoritate formata din romani. ‖In 1874 o societate germana a solicitat de la guvernul otoman dreptul de a stabili in delta o colonie de nemti, insa din motive politice sublima poarta a refuzat‖.54 Dupa infrangerea Turciei in urma tratatului de pace de la San Stefano si congresului de la Berlin din anul 1878, Romaniei i-au revenit ‖insulele formand Delta Dunarii, sangiacul 55 Tulcii cuprinzand districtele Kilia, Sulina, Mahmudia, Isaccea, Tulcea, Macin, Babadag, Harsova, 54

I..A. Nazareteean, Notite istorice si geografice asupra provinciei Dobrogea, Tipografia Sibermann, Tulcea, 1882, p.16 55 Diviziune teritoriala in vechiul imperiu otoman, sub impartire a unui pasalac.

96

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Kiustenge si Medgidia‖. Intrarea triumfala a trupelor romanesti in Dobrogea a fost la 14 noiembrie cu o proclamatie memorabila a regelui Carol I catre armata romana din care spicuim cateva fragmente:‖Soldati! In aceasta noua Romanie veti gasi o populatiune care in cea mai mare parte este deja romaneasca.

Insa veti gasi si locuitori de alt neam si alte credinte. Toti acestia, care devin membri ai statului roman, au acelasi drept la protectiunea si dragostea voastra. Fiti in mijlocul noilor vostri concetateni, ceea ce ati fost atat in timp de pace cat si pe campul de onoare: model de bravura si disciplina, aparatori ai drepturilor Romaniei si anteluptatori ai legalitatii si ai civilizatiei Europei; astfel va cunoaste intreaga Europa, si cu mandrie confirmam aceasta”. Armata romana a fost primita cu multa bucurie in Tulcea de miile de locuitori din oras si din satele apropiate. Romania dupa reintregirea sa cu Dobrogea a avut o atitudine de toleranta si convietuire activa cu celelalte minoritati de aici, la fel cum a avut sute de ani inainte.

In 1880 marele vizir Said Pasa isi exprima recunostinta pentru atitudinea guvernului roman si a populatiei fata de musulmanii din Dobrogea. O data cu intrarea Romaniei in primul razboi mondial de partea Antantei, Dobrogea a redevenit teatrul unor dispute importante; Bulgaria alaturi de Turcia si Germania declarand razboi Romaniei.

97

MOTOC CORNELIU

HARTA ETNOGRAFICA A DOBROGEI 1913 In timp ce armata romana era concentrata in luptele pentru eliberarea Transilvaniei, armata a III-a bulgara a ocupat 98

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Nordul Dobrogei unde a ramas pana la 26 noiembrie 1918.

Singurul teritoriu neocupat a fost regiunea Deltei Dunarii. Satele Partizani si Ilganii de Sus au fost sub ocupatia bulgara. Canalul Sulina avea o importanta strategica la fel si orasul Sulina, care era aparat de armata rusa si romana. Tot la Sulina s-a mutat arhiva si prefectura. Cei doi ani de ocupatie bulgara, au insemnat o perioada maxima de distrugere.

Incendierea arhivelor, distrugerea monumentelor, muzeelor, scolilor, rechizitionarea totala a recoltei, distrugerea infrastructurii au fost numai cateva din greaua perioada de ocupatie bulgara. Se incerca distrugerea a tot ceea ce amintea de cultura romaneasca. Copiii erau obligati sa mearga la scoli bulgare si s-a interzis efectuarea de slujbe religioase.

Monumentul de pe dealul Hora si statuia lui Mircea cel Batran au fost topite, bustul lui Ioan Nenitescu a fost aruncat in Dunare, tribunalul transformat in grajd, prefectura, penitenciarul si primaria distruse, iar bisericile au fost jefuite de icoane.

Numerosi oameni au fost impuscati si deportati.

In satul Pricipele Carol (Partizani) au fost impuscati 6 oameni fiind acuzati de spionaj in favoarea armatelor romane, iar mai multi locuitori au fost trimisi in lagare si torturati. ‖In Delta Dunarii ia fiinta din toamna anului 1917Serviciul Special de Siguranta - condus de tulceanul Mihail Moruzov, cel care in anul 1925 va deveni creatorul si conducatorul de necontestat al Serviciului Secret de Informatii din Romania‖56 .‖O buna parte a populatiei civile, armata cat si autoritatile orasului si judetului se vor retrage in diferite localitati

56

Iosif Colcer,Viorel Magureanu, File din istoria Dobrogei, Editura Inspectoratului de cultura al Judetului Tulcea, Tulcea, 1998, p.195

99

MOTOC CORNELIU

si mai ales in Chilia Veche‖57. La 11 noiembrie 1918 se incheie armistitiul dintre aliati si Germania, iar Dobrogea este eliberata la inceputul lunii decembrie.

57

Ibidem, p.190

100

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

ARCURI DE TRIUMF RIDICATE DE RUSI-LIPOVENI SI EVREI LA INTRAREA ARMATEI BULGARE IN TULCEA

101

MOTOC CORNELIU

2.4. ISTORIA CONTEMPORANA

In perioada dintre cele doua razboaie mondiale, in Dobrogea, s-a inregistrat o perioada de progrese pe plan economic.

O data cu inceperea celui de-al doilea razboi mondial situatia economica din Dobrogea s-a inrautatit prin militarizarea intreprinderilor si reprofilarea pe produse necesare armatei.

Imediat ce a intrat Romania in razboi, de partea Germaniei, Dobrogea, prin pozitia ei strategica, a fost declarata zona de operatii, iar in Sulina si Tulcea au stationat trupe germane.

Monitor romanesc pe Dunare in actiune in 1941 De remarcat este ca, in acest razboi, Dobrogea de Nord nu a fost ocupata de rusi sau nemti ci a ramas alipita Romaniei.

102

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

O mare parte din barbati au fost inrolati in armata si foarte multi au devenit eroi in cel mai mare razboi al omenirii.

Delta Dunarii in timpul acestui razboi nu a fost scena unor lupte violente, ci numai a unor confruntari minore.

In 1942, canalului navigabil Sulina, i s-a acordat o importanta deosebita in ceea ce priveste intretinerea lui, iar Seful Inspectoratului General de Navigatie si Porturi a dispus inceperea lucrarilor pentru repararea pereurilor precum si repararea sau reinstalarea corectă a catargelor de semnalizare de la statiunile Carmen Sylva, Gorgova şi Ceatal Sfântul Gheorghe.

Anii care au urmat razboiului, 1945-1947, au fost unii de seceta dezastruoasa, fapt care a provocat o foamete, agravata si de malarie, subnutritie si mortalitate infantila, judetul Tulcea situandu-se peste media pe tara. De exemplu, in 1946 productia la hectar 96 kg de porumb sau 150 kg de grau. Un moment deosebit de greu a fost colectivizarea proprietatilor agricole (1942-1962) de catre comunisti, plus cotele care trebuiau platite de tarani la stat. Autoritatile comuniste au facut presiuni asupra taranilor pentru intrarea in colectiv, astfel ca, in anul 1955, Dobrogea a fost declarata prima regiune colectivizata a Romaniei. Colectivizarea a insemnat confiscarea pamantului, padurilor, viilor, animalelor, utilajelor agricole, barcilor, carutelor etc., iar cotele compensau lipsa de alimente din orase precum si necesitatea platii de despagubiri de razboi Uniunii Sovietice. Toate bunurile adunate erau date Cooperativelor Agricole de Productie (C.A.P.) care se infiintasera in majoritatea satelor. In aceste conditii si in Dobrogea au existat grupuri armate de rezistenta contra puterii comuniste. Dintre acestea cel mai semnificativ a fost grupul Haiducii Babadagului, care a actionat in perioada 1949 - 1952.

103

MOTOC CORNELIU

CAPITOLUL III LUCRARILE DE REGULARIZARE ALE DUNARII 3.1. SITUATIA DUNARII DUPA TRATATUL DE LA ADRIANOPOL

Dupa al VI-lea razboi ruso-turc, 1828-1829, se incheie pacea de la Adrianopol(azi Edirne,Turcia) la 14 septembrie 1829.

Prin aceasta pace se diminua considerabil influenta Turciei pe Dunare. Invinsa de rusi si cu ajutorul puterilor occidentale (in special Anglia care avea interese economice si care urmarea spargerea monopolului turcesc asupra exportului granelor din Principatele Romane), Turcia face o serie de concesii atat Tarilor Romane cat si Rusiei. Tarile Romane au primit cetatile Turnu Magurele, Giurgiu si Braila, precum si o serie de facilitati obtinute conjunctural: - autonomia administrativa; - domni pamanteni alesi pe viata; - libertatea comertului pentru toate produsele; - dreptul de navigatie pe Dunare cu vase proprii romanesti si libera folosire a porturilor romanesti; - scutirea de obligatia de aprovizionare a Portii; - limitarea dreptului de interventie a Imperiului Otoman in Principate - interdictia pentru musulmani de a stapani pamanturi in Principate

104

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Rusia a primit dreptul de a-si mentine protectoratul asupra Moldovei si Tarii Romanesti, devenind pentru urmatoarele trei decenii principala putere care va decide in Principate. Tot in urma acestei paci, Rusia obtine toate cele trei guri ale Dunarii, granita cu Turcia fixandu-se pe bratul Sfantul Gheorghe cu mentiunea ca, desi stapana a malului drept nu va putea sa se apropie decat pana la distanta de doua ore de mers de mal si nu va putea ridica nici un fel de fortificatii sau cladiri, decat cele necesare pentru carantine. Vasele de comert turcesti vor putea circula pe Chilia si Sulina, iar cele militare doar pe Sfantul Gheorghe. O data cu ocuparea canalului Sulina de catre rusi au incetat si lucrarile de intretinere care erau facute de catre turci. Astfel, adancimea pe canal devenise foarte mica, multe vase nereusind sa treaca de bancurile de nisip de la bara Sulina, mai ales in perioadele apelor scazute. ‖Pe langa acestea Rusia instalase carantine in permanenta la Sulina si nu numai ca impiedica circulatia vaselor, foarte adeseori fara cauze binecuvantate, dar nici nu dezinfecta marfurile pe loc la Sulina ci le trimitea la Odesa pentru dezinfectare‖58. ‖Vreme de mai multi ani autoritatile rusesti nu au parut sa se ingrijeasca de aceasta stipulatie, pana cand printr-un ucaz al tarului Nicolae, datat 7 februarie 1836 s-a dispus organizarea carantinei dunarene. Decretul imperial impunea constituirea unei statii de carantina la gura Sulina, care cuprindea doua sectiuni: una pentru libera practica, la capatul extrem al insulei pana la care fusese inaintat cordonul de carantina; cealalta pentru vasele suspecte pe insula Sfantul Gheorghe. Cea din urma nu avea sa se ocupe efectiv de curatarea marfurilor, ci reprezenta un simplu port de 58

Dimitrie Nenitescu, Dunarea in dreptul international public, Tipografia lucratorilor asociati Marinescu si Serban, Bucuresi, 1903, p.43

105

MOTOC CORNELIU

refugiu, pentru vasele care nu-si puteau continua drumul in amonte, din cauza vanturilor adverse sau a fortei curentului, sau care doreau sa reaprovizioneze.‖59 ―Completul dezinteres cu care autoritatile tariste tratau problema imbunatatirii tehnice la gura Sulina, urmareau doar sa avantajeze comertul Odessei in competitia cu porturile Dunarene rivale.‖60 Un lucru foarte important este ca la Ceatalul Sfantul Gheorghe era infiintat un astfel de punct de carantina. Locul era special ales deoarece aici era intersectia a doua brate si se puteau dezinfecta toate vasele care incercau sa urce pe Dunare. ―Carantinele erau foarte stricte in 1853. De-a lungul raului, pe jumatate inundate, vedem casute din scanduri sau din trunchiuri de copaci ridicate pe piloni la doi metri deasupra solului. In jurul acestora se afla o galerie protejata, impotriva ploii si a soarelui, de un acoperis. In acest soi de balcon, o santinela, imbracata in camasa alba vara sau de panza groasa iarna, vegheaza neincetat asupra raului. Aceste cabane apartin corpului de garda, care este insarcinat cu paza sanitara.

Inspectorii le viziteaza periodic si fiecarui district ii este atasat un medic. Acest serviciu este util si ieftin. El apara inca o data Europa de flagelul ciumei. Din nefericire acesti medici scoliti in Rusia sau Germania sunt putin instruiti. Cei care au studiat la Paris refuza sa-si paraseasca orasele pentru a ocupa astfel de posturi prost platite. Rusia intretine pe fluviu o flotila de salupe echipate cu tunuri, care nu au decat o capacitate mica, una sau

59

Constantin Ardeleanu, Gurile Dunarii-o problema europeana, Braila, 2012, p.134 60 Constantin Ardeleanu, Prinos lui Petre Diaconu la 80 de ani, Editura Istros, Braila, 2004, p. 734

106

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

doua piese de calibru mare.‖ 61 Motivul invocat pentru aceste carantine a fost marea epidemie de holera care facuse ravagii in anii trecuti in aceasta parte a Europei. ‖Sub pretextul aplicarii regulilor de carantina, autoritatile vamale, capitania si politia fluviala rusa capatau dreptul de a inspecta navele care doreau sa inainteze pe Dunare catre porturile romanesti, dar si pentru a percepe taxe pentru remorcare si cabotaj si, in caz de nesupunere la control de a retine vasul respectiv, de a-i confisca incarcatura si de a-l excorta la Odessa.‖62 In 1836 este semnalat ca, la punctul Ceatal Sfantul Gheorghe exista si o canoniera cu trei tunuri care putea oricand sa scufunde navele care nu se supuneau controlului rusilor. In 1840 la Saint Petersburg s-a semnat intre Austria si Rusia un tratat care prevedea exclusiv reglementarea navigabilitatii pe Dunare. El stabileste infiintarea unui serviciu militar, construirea unui far si felurile taxelor in functie de vas.

Tot el stipula ca pe toata intinderea Dunarii navigatia va fi libera, comertul nu va fi taxat in plus fata de taxele stabilite si inceperea imediata de lucrari la bara Sulina.

Un aspect al tratatului care are legatura cu teritoriul satelor noastre, este navigatia pe Dunare prin tractarea vaselor la edec pe malul drept al canalului Sulina. Astfel capitolul 3 stipuleaza ―ca toate vasele austrice care navigheza pe Dunare vor avea dreptul de a fi trase la edec de-a lungul fluviului si pe toata intinderea insulelor Letea, Sfantul Gheorghe si Ceatal, urmand caile de edec stabilite de guvernul imperial al Rusiei, pe un mal 61

Daniela Busa, Calatori straini in tarile romane in secolul al XIX-lea, Bucuresti 2010, p.253 62 Constantin Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice la gurile Dunarii, p.42

107

MOTOC CORNELIU

sau pe altul, dupa cum o cer masurile de precautie sanitare adoptate in conformitate cu regulile de carantina, supravegherea carora trebuind sa nu duca la impiedicarea navigatiei.‖

GRAVURA REPREZENTAND TRAGEREA LA EDEC PE CANALUL SULINA A UNEI CORABII Dezvoltarea oraselor Galati si Braila, care aveau statutul de porto-franco prin comert, au determinat Anglia sa-si deschida in aceste doua locuri viceconsulate pentru a sustine cat mai bine schimburile economice dintre Tarile Romane si Anglia. Dar in ciuda tratatului semnat, Rusia nu s-a tinut de cuvant si lasa gurile Dunarii sa se colmateze. Vazand acest lucru, Domnitorul Mihai Sturza63 ia atitudine dandu-si seama de pericolul blocarii gurilor Dunarii, care insemna ruinarea porturilor romane dunarene.

In legatura cu aceasta stare de lucruri, iata ce scrie in continuare Mihail Kogalniceanu64: "Mihail Sturdza fu nevoit sa

63

Mihail Sturdza, ( 1794 -1884) a fost domnitor al Moldovei intre1834-1849.

Mihail Kogalniceanu( poate cel mai mare om politic roman) relateaza ca, fiind in varsta de numai 17 ani , a fost trimis ca membru in delegatia care 64

108

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

abdige din cauza ca a avut curajul de a zice un cuvant spre a pastra Romaniei libera navigatiune a mamei Dunare si care astfel a cazut victima acestui potrivnic curent. Si succesorul sau in domnia Moldovei, Grigore Ghica, a facut din cestiunea Dunarii una din constantele preocupatiuni. Am temeiuri de a sustine ca organizator al Ministerului Lucrarilor Publice din Moldova, ca si inainte si in ajunul incheierii pacii dupa razboiul Crimeii, bunul domn s-a adresat nu odata la Viena si la celelalte cabinete pentru a mijloci ca libertatea navigatiunii Dunarii sa fie privita ca un interes European, ca marele fluviu sa fie pus sub paza si garantia Europei. Si astfel, staruintele si memoriile micului domn al Moldovei nu au fost cea mai mica imboldier a desteptarii Europei in privinta asigurarii libertatii Dunarii."

Toate aceste conditii de ingreunare a traficului si respectiv a comertului pe Dunare au atras nemultumirea puterilor occidentale si respectiv a Angliei. ‖Comportamentul abuziv al fortelor rusesti desemnate sa vegheze la respectarea acestei reglementari se adauga nemultumirile comerciantilor si armatorilor straini, in conditiile in care trupele faceau de multe ori uz de arma si cand nu era necesar‖.65 Aceste restrictii au dus la falimentul casei de comert Britanice din aceasta regiune.

Nemultumirilor britanicilor li s-au adaugat si nemultumirile Austriei, care incheiase o conventie cu Anglia prin care aceasta avea drept de acces in toate apele Austriei, iar Austria avea acea clauza a natiunii celei mai favorizate in indiile orientale. Rusia intampina pe primul principe numit pe viata Mihail Grigore Sturdza(1834), conform tratatului de la Adrianopol 65 Constantin Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice la gurile Dunarii, p.42

109

MOTOC CORNELIU

nu si-a indeplinit obligatiile de curatare a barei Sulina, ea neprivind cu ochi buni comertul cu cereale care se desfasura aici.

Dimpotriva, ea a incercat cat mai mult posibil sa il impiedice prin toate mijloacele lasand multe nave sa se scufunde, impiedicand si mai mult navigatia pe Dunare si tolerand atacurile tot mai frecvente ale piratilor.

Viceconsulul britanic Cunningham a avut initiativa de a aduce o draga care sa curete gurile Dunarii la Sulina, dar s-a lovit de refuzul autoritatilor ruse. Britanicii cautau sa gaseasca o alternativa pentru importul de cereale pentru a-si asigura hrana populatiei. De precizat este ca, agricultura in Anglia era aproape inexistenta deoarece aici incepuse marea revolutie industriala si majoritatea populatiei se mutase in orase.

In 1845 izbucneste in Marea Britanie o mare foamete, numita si foametea cartofului. Cartoful, principala cultura si aliment in Anglia fusese atacat de gandacul de Colorado si astfel populatia Angliei a suferit de foamete o perioada indelungata. In acest timp in Irlanda un milion de oameni au murit de foame, iar un milion a emigrat in America. Nici acum populatia Irlandei nu s-a intregit la nivelul la care era inainte de 1845. Nemultumirea Angliei fata de nedragarea gurilor Dunarii este data si de faptul ca flota britanica era una maritima in care pescajul navelor ajungea la 3-4 metri si in acest fel navele britanice foarte greu puteau inainta pe bratele Dunarii.

Viceconsulul britanic a sugerat atunci ca tarile care aveau interes pentru imbunatatirea navigabilitatii sa angajeze antreprenori care sa decolmateze gurile Dunarii. Bineinteles acest lucru nu a fost acceptat de rusi si astfel, la Londra in 1848 s-a vehiculat pentru prima oara ideea de a se intra intr-un conflict armat cu Imperiul Tarist. Un eveniment important s-a petrecut in anul 1853 cand Imperiul Tarist doreste sa anexeze Principatele 110

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Romane. O data cu intrarea lor in Moldova incepe si primul razboi modern din istorie - razboiul Crimeei(1853-1856).

Pretextul a fost unul religios, dar substratul era unul politic deoarece nu se dorea marirea influentei Rusiei in Europa care devenise o mare putere. O data cu intrarea trupelor rusesti in Moldova, Turcia impreuna cu Anglia, Regatul Sardiniei si Franta au atacat Rusia pe care au invins-o in 1856. In urma pacii de la Paris, Principatele Romane au avut de castigat conjunctural prin acordarea celor trei judete din sudul Basarabiei si Delta Dunarii.‖ La 6 ianuarie 1857, plenipotentiarii puterilor europene au modificat statutul Deltei Dunării (teritoriu atribuit acum Turciei), Poarta acceptând si încheierea unui "aranjament" care reglementa raporturile dintre Comisia Europeană a Dunării si guvernul de la Constantinopole. Rezolvarea problemelor în litigiu s-a rezolvat, în mod deja traditional, prin politica de concesii si compromisuri reciproce‖. 66 Cele trei judete i s-au acordat Moldovei pentru a tine Rusia cat mai departe de Gurile Dunarii. Astfel Dunarea si-a restabilit statutul de zona libera pentru navigatia vaselor pe bratele sale.

3.2. PREMISELE INFIINTARII COMISIEI EUROPENE A DUNARII La 28 decembrie 1854 reprezentantii Tarilor Romane, Austriei, Angliei si Frantei propun Rusiei ca rezolvarea problemei colmatarii Dunarii sa se faca sub controlul unei autoritati sindicale permanente. La 23 martie 1855 ei stabilesc un 66

Constantin Ardeleanu, Marea Britanie si incercarile de istituire si permanentizare a Comisiei Europene a Dunarii(1855-1858), p.124

111

MOTOC CORNELIU

protocol de colaborare in 6 articole dintre care cel mai important este articolul patru care hotaraste ‖infiintarea unei Comisiuni Europene, compusa din delegatii fiecareia dintre ele, care va determina lucrarile care trebuiesc facute pentru a face sa dispara obstacolele dintre Galati si mare.

Aceasta Comisiune Europeana, care nu va putea fi dizolvata, decat prin consimtamantul comun, va asterne bazele unui regulament pentru navigatiunea maritima si fluviala, precum si proiectul instructiunilor ce vor trebui sa serveasca de calauza, si regula unei Comisiuni tarmurene formata din delegatii a trei state tarmurene Austria, Rusia si Turcia‖.

Intre timp, Rusia este obligata sa cedeze Moldovei trei judete nemaifiind riverana Dunarii, iar Austria nu mai avea aceleasi interese ca in urma cu doi ani, fapt care a impus ca la 30 martie 1856 la Conferinta de la Paris sa se reevalueze problema Dunarii. In capitolul 15 a acestei conferinte ―se hotaraste sa se realizeze o Comisiune in care Franta, Austria, Marea Britanie, Prusia, Sardinia si Turcia vor fi fiecare reprezentate prin un delegat, va fi insarcinata de a specifica si executa lucrarile necesare de la Isaccea in jos, de a curata de nisip si alte obstacole Gurile Dunarii, in partile marii invecinate lor, si de a pune aceasta parte a fluviului si zisele parti ale marii in cele mai bune conditiuni posibile pentru navigatiune‖.

Initial Comisia Europeana trebuia sa-si termine lucrarile in doi ani si sa se dizolve, apoi se va infiinta o comisie tarmureana ca sa o inlocuiasca. Aceasta prevedere a fost de la inceput gresita, dupa doi ani dandu-si seama de amploarea lucrarilor, aceasta comisie a fost prelungita din an in an pana in 1871 cand, in cadrul Conferintei de la Londra a fost prelungita pentru o perioada de 12 ani. In 1883 Conferinta Europeana se va intruni din nou si va prelungi existenta Comisiei Europene pana 112

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

in 1904. Prelungirea acestei Comisii s-a facut prin observarea lucrarilor la adancirea Dunarii pe canalul Sulina, care nu erau indeajuns de satisfacatoare pentru o navigatie normala. Astfel, se prezenta adancimea la bara Sulina in timpul Comisiei Europene:

AN 1861 1862 1863 1864 1865 1866 1867 1868 1869 1870 1871 1872 1873 1874 1875 1876 1877 1878 1879 1880 1881

ADANCIME 3.12 3.05 3.35 3.35 3.58 3.43 3.28 3.43 3.73 3.96 3.96 4.11 3.66 4.04 4.04 3.27 RAZBOI 4.49 4.04 3.66 4.27

AN 1882 1883 1884 1885 1886 1887 1888 1889 1890 1891 1892 1893 1894 1895 1896 1897 1898 1899 1900 1901 1902

ADANCIME 3.96 4.34 4.27 4.72 4.72 4.8 5.1 5.26 5.03 5.18 5.1 5.26 5.26 5.1 5.41 4.41 5.33 5.41 5.41 5.48 5.64

Odata cu razboiul din 1877, Rusia ia sub stapanire Basarabia, iar Romania Dobrogea si Delta Dunarii. Astfel si Romania devine tara riverana si are un delegat in aceasta comisie. Comisia Europeana a reglementat mai multe servicii in cadrul ei.

113

MOTOC CORNELIU

Serviciul farurilor. In 1856 existau doua faruri otomane, unul la Sulina si altul pe Insula Serpilor. In 1871 aceasta comisie le-a cumparat si a infiintat altele noi la Sfantul Gheorghe si inca doua la Sulina.

Serviciul pilotajului. Din 1865 s-a stabilit ca pentru a se evita esuarile, orice vapor peste 60 tone sa nu poata intra prin gura Dunarii decat sub indrumarea unui pilot brevetat de Comisia Europeana. Aceasta regula a rams in vigoare si in ziua de astazi.

Serviciul de scapare de la inecaciune. In 1857 se infiinteaza un serviciu pentru a veni in ajutor oamenilor si vaselor aflate in naufragiu.

Serviciul Sanitar. O data cu infiintarea spitalului la Sulina in 1867, au fost ingrijiti membri C.E.D., marinarii in tranzit si locuitorii orasului. Spitalul era dotat cu cea mai moderna aparatura si avea doua sectii de spital central si maladii epidemic. Tot un astfel de spital cu doua sectii a fost infiintat de C.E.D. si in Tulcea.

Serviciul Tehnic. Se ocupa de lucrarile de regularizare a Dunarii si de decolmatare a barei Sulina. „La punctele dificile de pe traseul Canalului Sulina, au fost montate geamanduri conice vopsite in rosu si geamanduri cilindrice vopsite in negru.

Geamandurile rosii semnalizau senalul navigabil, care se afla intre aliniamentul geamandurilor si malul drept; geamandurile negre semnalizau canalul, aflat intre aliniamentul lor si malul stang. Pe timpul iernii pana la blocarea senalului cu gheata,

114

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

geamandurile erau inlocuite cu scondri verticali, vopsiti in aceleasi culori.‖67 Politia navigatiei. Comisia supraveghea respectarea regulamentelor prin intermediul inspectorului navigatiunii Dunarii de Jos care era asistat de patru supraveghetori. Unul dintre acestia supraveghea Dunarea, de la Ceatal Sfantul Gheorghe la gura Papadiei si locuia in statia C.E.D. La 18 august 1938 a fost semnat Aranjamentul de la Sinaia in urma caruia majoritatea competentelor C.E.D. au fost preluate de catre Romania. Comisia Europeana a Dunarii a beneficiat de nenumarate scutiri de taxe si impozite, ca si de dreptul de a arbora propriul ei drapel cu cinci benzi orizontale, doua de culoare rosie, doua de culoare alba si una albastra, cu initialele C E D in alb.

STEAGUL C.E.D. 67

Petre Covacef, Cimitirul viu de la Sulina, 2003,p.17

115

MOTOC CORNELIU

116

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

117

MOTOC CORNELIU

118

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

119

MOTOC CORNELIU

3.3. PERSONALITATEA INGINERULUI CHARLES AUGUSTUS HARTLEY

Existenta statului roman modern se datoreaza si marelui inginer Sir Charles Augustus Hartley. Numit si ―parintele Dunarii‖, el a fost inginerul sef al Comisiei Europene a Dunarii care a regularizat canalul Sulina si a facut Dunarea navigabila la bara Sulina. Timp de 50 de ani el s-a preocupat la inceput, in calitate de inginer sef, apoi de consultant, de lucrarile deosebit de complexe pentru regularizarea Dunarii.

Importanta lucrarilor lui s-a vazut cel mai bine dupa finalizarea canalului si impactul pe care l-a avut transportul pe 120

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Dunare asupra foarte multor tari europene. Complexitatea lucrarilor efectuate la acea vreme si solutiile tehnice ingineresti revolutionare folosite, nu au fost egalate nici pana in ziua de astazi la nici o lucrare efectuata pe Dunare.

Toate acestea le datoram acestei mari personalitati, caruia statul roman nu a reusit sa ii faca o statuie sau sa dea numele unei strazi in onoarea marelui inginer englez, care jumatate de secol a muncit pe teritoriul Dobrogei, ca si astazi sa ne bucuram de roadele muncii lui.

121

MOTOC CORNELIU

Informatii pretioase despre Hartley 68 , gasim in cartea scrisa de un nepot de frate al marelui inginer-Biography of Sir Charles Hartley,Civil Engineer(1825-1915: the Father of the Danube), care a publicat in 1989 o bibliografie a acestuia si care a fost tradusa de Gheorghe Stanculescu. Nascut in Galeshead69 la 3 februarie 1825 intr-o familie scotiana, al carui tata era un prosper agent comercial, micul Charles a copilarit in orasul Darlington. Probabil aici, copil fiind, a avut revelatia meseriei ce avea sa o imbratiseze mai tarziu, aceea de inginer.

In orasul Darlington in 1825 s-a construit prima cale ferata comerciala din lume cu destinatia Stockton, a carei tractiune a vagoanelor se facea cu o locomotiva cu aburi si probabil aceasta minune a ingineriei i-a influentat si cariera micului Hartley.

A absolvit la 13 ani gimnaziul Gateshead si a inceput ucenicia ca antreprenor de lucrari miniere. In acelasi timp facea si cursuri teoretice la seral prin care isi completa cunostintele. De precizat ca, in acea vreme nu existau in Anglia scoli de ingineri ca in Franta, care formau 500 de ingineri cu diploma anual, ci doar scoli de ucenici unde viitorii ingineri se pregateau.

Isi termina ucenicia inginereasca la 19 ani la un antreprenor hidrotehnic din Leeds, unde a participat la lucrari de hidroamelioratii, canale navigabile si lucrari de geniu. La 25 septembrie 1845 se angajeaza ca inginer stagiar la compania Scotish Central Railway unde isi incepe activitatea inginereasca care va dura timp de 70 de ani.

Aici confirma ca este un priceput inginer si la numai 23 de ani primeste o lucrare ca inginer sef in portul Plymouth in S 68 69

Informatii puse la dispozitie de architect Gheorghe Radu Stanculescu.

Galeshead-orasel industrial in NE Angliei

122

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Angliei pentru amenajarea cheiurilor, digurilor si bazinului portuar.

123

MOTOC CORNELIU

124

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Se remarca prin rapiditatea lucrarilor temeinic executate si prin respectarea devizelor de lucrari, ceea ce il face un inginer foarte apreciat la acea vreme. In anul 1855, in timpul razboiului din Crimeea(1853-1856), Charles Hartley este angajat capitan in corpul de geniu anglo-turc sub comanda celui care avea sa devina Comisar al Comisiei Europene a Dunarii, maiorul John Stokes. Debarcand la Kerci70, inginerul se ocupa de construirea fortificatiilor din acea zona fiind remarcat imediat de John Stokes care avea sa-i devina prieten pe viata dupa infiintarea C.E.D. Dupa terminarea razboiului Crimeei, Hartley se duce la Constantinopol si se pare ca atunci a trecut pentru prima oara prin Sulina.

70

Kerci este un oras din Ucraina, fiind situat pe peninsula cu acelasi nume din Crimeea.

125

MOTOC CORNELIU

―Mai târziu, Regina Elisabeta a României, relata cum Hartley îi povestea deseori cum rămăsese blocat într-o navă eşuată la bara Sulina, cum a urcat în susul Dunării cu o căruţă fără coviltir şi cu roţile „în opt colţuri‖, jurându-şi, atunci, să nu mai calce în viaţa lui în această ţară barbară.‖71 Dupa terminarea razboiului Crimeei si infiintarii Comisiei Europene a Dunarii in urma tratatului de la Paris(30 martie 1856), maiorul John Stokes este numit membru din partea Angliei in aceasta comisie. Acesta, cere sa ii fie pusi la dispozitie trei ingineri, printre care si Hartley. In 1857 este angajat singur la aceasta comisie, cu toate ca nu era membru al Institutului Inginerilor Civili din Londra si isi ia postul in primire la Galati in luna ianuarie. Cand a preluat Hartley postul, situatia Dunarii la varsare era foarte grava. Rusii au facut tot posibilul pentru a nu incepe nici o lucrare de decolmatare la gura Dunarii, iar transportul comercial pe canalul Sulina era haotic. De aceea, puterile occidentale infiinteaza o comisie de aministrare moderna a gurilor Dunarii pentru ca aici sa se poata efectua un comert in cele mai bune conditii. In acelasi timp comisia se ingrijeste sa organizeze un statut al navigatiei conform principiilor de absoluta libertate stabilite la Congresul de la Viena din 1815.

Dupa incetarea monopolului turcesc asupra exportului de grane din Principatele Romane, exporturile de cereale din porturile Galati si Braila au crescut de la 50000 de tone in 1837, la 210000 de tone in 1845. Dupa marea foamete a cartofului din Irlanda din 1847 si adoptarea politicii de liber schimb, comerciantii englezi au preluat comertul in aceasta zona, dar s-au confruntat cu o problema majora la Dunare. Vasele lor fiind 71

Gheorghe Radu Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biografie a inginerului englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖, 2009, p.28

126

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

unele moderne de capacitate mare aveau si un pescaj pe masura.

Acest lucru a impus cautarea unor solutii hidrotehnice, pentru a solutiona aceasta problema.

Charles Cunningham, vice-consulul englez de la Galati, scria ca „în decembrie 1855, în timpul unei furtuni la gura Sulinei, 24 de nave şi 60 de şlepuri au eşuat sau s-au scufundat şi aproape 300 de oameni au pierit; în general anual se numărau, acolo, 61 de naufragii la mia de vase care încercau să intre pe fluviu. O mare parte din vasele de transport maritim ramaneau in fata gurilor Dunarii si granele se transbordau cu ajutorul slepurilor sau barjelor. Nu era nici o mirare că asigurarea la riscuri a unor asemenea transporturi costa mai mult ca oriunde şi primul gând care îţi venea în minte la Constantinopol, după ce se anunţa vreo furtună în Marea Neagră, era să te întrebi câte nave se pierdeau şi câte vieţi costa furtuna.‖ Ajuns iarna la Galati cand Dunarea era inghetata, Hartley a avut timp de o luna sa investigheze situatia si a inceput in martie ridicari topo la gurile bratelor Sulina si Sfantul Gheorghe.

Inainte de a se porni lucrarile propriu zise, s-au luat masuri imediate pentru a imbunatati provizoriu navigatia. Astfel, s-au adus doua dragi, una la Sulina si una la grindul Argagni.

La 5 aprilie 1857 a fost chemat in fata comisiei si i s-a cerut sa examineze cele trei brate si sa recomande unul pentru a fi amenajat. Intre timp discutiile in sanul comisiei au devenit foarte agitate si pe seama diferitelor propuneri din partea membrilor care aveau diferite interese de a alege un brat sau altul. De altfel, numerosi alti ingineri au contestat deciziile lui Hartley propunand diferite lucrari mai fanteziste sau mai reale pentru lucrarile ce aveau sa urmeze la regularizarea Dunarii.

Presati si de proiectul care se anunta, de constructie a unei cai ferate Cernavoda-Constanta care devenea concurent 127

MOTOC CORNELIU

comercial al navigatiei pe Dunare, C.E.D. a decis in 1865 sa se inceapa lucrarile pe bratul Sulina. Hartley s-a ingrijit din timp de gasirea materialelor de constructii necesare, luand in considerare aducerea de piatra de langa Bestepe, cu toate ca ulterior s-a gandit ca ar putea aduce si din Insula Serpilor. Rapiditatea cu care au inceput lucrarile a fost binevenita deoarece dupa sase saptamani Stokes primeste o telegrama de la Londra prin care i se cere sa opreasca lucrarile de la gura Sulinei. Stokes le raporteaza ca lucrarile sunt incepute de sase saptamani si cu toate ca peste trei luni si francezii au cerut acelasi lucru, lucrarile au continuat, cu cererea din partea C.E.D. ca acestea sa fie facute cu minimul de costuri, sa reziste cinci ani si sa fie adancita bara Sulina cu 60 cm. Solutia propusa de Hartley, care a fost indelung contestata, a fost construirea unor ―jetele‖(diguri perpendiculare pe malul mării, împinse către larg la gurile de vărsare ale fluviului). Pentru a putea observa daca aceasta este solutia corecta, Hartley viziteaza gurile de varsare ale raurilor Oder, Vistula si Rohn care aveau astfel de jetele si care nu isi atinsesera scopul pentru care au fost create.

128

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

La intoarcere, Hartley si-a dat seama ca solutia lui era cea mai buna, si-a sustinut punctul de vedere si a continuat lucrarile.

In iarna anului 1860-1861, Dunarea a inghetat, iar Hartley a fost chemat in Egipt in calitate de consultant deoarece aici incepusera lucrarile la canalul Suez. La intoarcere, in primavara, adancimea la bara Sulina era de 5,2 m fiind adancita cu 1,8 m, aproape dublu fata decat ceruse C.E.D. La 3 septembrie 1861 inginerului englez i se organizeaza 129

MOTOC CORNELIU

o festivitate de recunostinta, iar guveranatorul turc de la Tulcea, Rasid Pasa ii ofera titlul de ―Mudjideih‖ 72 care nu a putut fi acceptat conform regulilor britanice. Si celelalte state doreau sa-l decoreze pentru marile lui realizari, dar el nu putea accepta.

Acest lucru l-a determinat pe Stokes sa ceara o recunoastere a meritelor sale in propria tara.

Astfel, la 17 octombrie 1862 Charles Hartley primeste din partea Reginei Victoria titlul de ―sir‖. La fel si comerciantii de pe Dunare i-au oferit lui Hartley o frumoasa cupa de argint ca semn al recunostintei lor si pentru faptul ca navigatia era mai sigura la gura Sulinei, iar cheltuielile lor de transport erau mai mici de pana la cinci ori. Dupa finalizarea lucrarilor de la bara Sulina se incheie prima mare etapa a lucrarilor hidrotehnice efectuate de Hartley aici. El a continuat pana in 1872 sa fie inginerul sef al C.E.D., iar apoi pana la 1907 a ramas consultant al acestei comisii. A doua etapa importanta, au fost lucrarile de regularizare si adancire a bratului Sulina. Acestea au fost in numar de zece si s-au desfasurat sub atenta lui supraveghere, la inceput ca inginer sef apoi ca si consultant. Notorietatea de care s-a bucurat dupa succesul obtinut la Sulina, l-a facut sa fie cerut ca si consultant la lucrari hidrotehnice din toata lumea. Astfel, el a facut propuneri Principatelor Romane pentru a face Prutul navigabil, pentru vasele cu aburi, pana in apropiere de Iasi. A facut un proiect pentru o iesire portuara la Marea Neagra a sudului Basarabiei in perioada in care, acest teritoriu era inca romanesc (proiectul inceput in 1864, al portului de la golful Jibrieni, de la nord de varsarea Chiliei in mare inainte ca 72

Un ordin onorific turc stabilit in 1851 de catre Abdul-Mejid, avand forma unui medalion, inconjurat de raze de argint si sapte semilune. Acesta este adesea conferit strainilor.

130

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Romania sa aiba acces la mare prin Dobrogea, la Constanta).

Si-a dat avizul tehnic Belgiei si Olandei pentru rezolvarea problemei navigatiei la Anvers. A oferit solutii si proiecte pentru porturile Odessa si Triest. Dupa 1861 este solicitat sa-si dea avize tehnice pentru canalul Suez, iar in 1884 a fost numit oficial, din partea guvernului britanic, membru in Comisia Internationala Tehnica pentru largirea Canalului de Suez.

Regulamentele de navigatie si sistemul de taxare al C.E.D. au fost preluate si de administratia canalului Suez. In 1871 la Institutul Inginerilor Civili din Londra face o prezentare stiintifica asupra intrarii Deltei Dunarii in Marea Neagra. Cu aceasta ocazie este premiat de institut cu medalia Watt si premiul Telford. I n t r e 1 873-1876, Hartley ajunge in America si devine, in 1875, consultantul Congresului si al Presedintelui Statelor Unite, Ulisses Grant pentru solutionarea navigatiei la gurile fluviului Mississippi.

131

MOTOC CORNELIU

132

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

133

MOTOC CORNELIU

Modernizarea portului Durban, din provincia Natal din Africa de Sud, este o alta lucrare intreprinsa de Hartley. In Romania ofera solutii ingineresti pentru imbunatatirea porturilor Galati si Braila, la fel si pentru Constanta. La Constanta, primele planuri ale lui Hartley au stat la baza primelor studii ingineresti ale lui Anghel Saligny. Intre el si casa regala a Romaniei se leaga o prietenie, vizitandu-l de multe ori pe regele Carol I si regina Elisabeta.

134

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Desele intalniri aveau si un scop profesional in incercarea regelui de a moderniza si dezvolta porturile de la Cernavoda la Turnu Severin, pentru a impulsiona exporturile romanesti de cereale. Randurile scrise de prim ministrul Romaniei, Dimitrie Sturza lui Hartley, sunt concludente: ―În ceea ce mă priveşte, sunt bine sănătos şi mă găsesc din nou implicat într-o imensă şi nobilă misiune – marea noastră reformă agrară, ce trebuie făcută neapărat pentru a reda viaţă şi energie lumii satelor noastre.

Trebuie să dublăm producţia agricolă pentru a da de lucru frumosului Dvs. fluviu, şi să putem întotdeauna să ne gândim cu recunoştinţă la Sir Charles Hartley”.

Hartley este premiat in Anglia cu prestigioasa decoratie ‖The Albert Medal‖ in 1903, ca semn al recunoasterii contributiei sale la dezvoltarea ingineriei hidrotehnice. Aceasta medalie se confera doar o singura data pe an, iar dintre personalitatile care au primit-o se numara oameni din domeniul ştiinţei, culturii, artei, politicii, şi nu numai, cum ar fi: Faraday, Ferdinand De Lesseps, Bessemer, Lord Kelvin, Thomas Alva Edison, Bunsen, Graham Bell, Marconi,Napoleon al III, Winston Spencer Churchill, Franklin D .Roosevel,Yehudi Menuhin, Regina Elisabeta a II-a, Orville Wright, Stephen Hawking etc .

Sir Charles Hartley nu a fost insurat si nu a avut copii. El s-a ingrijit de nepotii si stranepotii sai carora le-a lasat intreaga avere precum si urmasilor prietenului sau de-o viata, John Stokes.

135

MOTOC CORNELIU

S-a retras din activitatea inginereasca la varsta de 82 de ani in 1907, si s-a stins din viata la 20 februarie 1915 in Londra, lasand in urma o spectaculoasa opera inginereasca. Mormantul lui se afla in cimitirul Bisericii Highgate, iar pe piatra funerara sta scris‖ Sir Charles A. Hartley (1825-1915), Inginerul Şef care a muncit să facă ultima porţiune a Dunării navigabilă.”

136

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Cimitirul Bisericii Highgate

PIATRA FUNERARA A LUI CHARLES HARTLEY 137

MOTOC CORNELIU

3.3.1. SIR JOHN STOKES

Una din marile personalitati care si-au pus amprenta asupra lucrarilor Comisiei Europene a Dunarii timp de cinsprezece ani(1856-1871), a fost maiorul John Stokes. Nascut pe 17 iulie 1825 John Stokes a absolvit Academia Militara Regala la Woolwich si pe langa studiile teoretice a avut dorinta de a invata practic despre armamentul existent la acea vreme.

Astfel, el urmeaza cursurile scolii de Inginerie militara de la

138

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Chatham, unde aprofundeaza notiuni de tehnica militara si lucrari de geniu.

In februarie 1845, el se inroleaza in compania a 9-a regala de mineri si genisti care era dislocata in Africa. Aici ia parte la al 7-lea razboi contra regatului Zulu unde a fost ranit in mai multe randuri. La sfarsitul razboiului s-a instituit un protectorat britanic, unde Stokes si alti ingineri au creat in ―Kaffraria britanica‖ un lant de posturi de legatura. Dupa al optulea razboi zulu, dovedindu-si inca o data priceperea si curajul, Stokes a fost chemat in patria sa, Anglia, unde a fost recunoscut ca membru al inginerior regali si nu ca inginer al armatei. Numit instructor asistent in geodezie si lucrari de teren al Academiei Regale Marine, Stokes a fost promovat la rangul de capitan. In timpul razboiului din Crimeea(1853-1856) s-a inrolat volunar, iar secretarul de stat pentru razboi l-a insarcinat, datorita calitatilor lui deosebite, sa formeze un corp de ingineri pentru a acorda asistenta contingentului turc. Trimisi initial la Kerci au fost relocati la Yenicale, o pozitie strategica care facea legatura cu Marea Azov. Modul in care capitanul Stokes si-a indeplinit misiunea a atras simpatia Lordului Stratford, un influent ambasador britanic la Constantinopole. In 1856 a fost numit delegat din partea Angliei in Comisia Europeana a Dunarii.

Aici, il aduce prin insistentele sale pe inginerul Charles Hartley cu care desavarsesc lucrarea de a face navigabil canalul Sulina. In cadrul Comisiei, Stokes se impune ca un desavarsit profesionist, multe din propunerile sale fiind acceptate neconditionat si de ceilalti membri. In 1871 este inlocuit de inginerul Gordon la Galati si promovat ca inginer comandant sef in Tara Galilor.

In anul 1873 a devenit membru al Comisiei Internationale de la Constantinopole in problema saparii Canalului Suez. Ca o 139

MOTOC CORNELIU

recunoastere a valorii sale, Regina Victoria a Angliei l-a decorat cu ordinul de cavaler. In anul 1882 a devenit membru al unui comitet de investigare pentru construirea tunelului Canalului Manecii intre Anglia si Franta(inaugurat in 1994). ‖Promovat la gradul de general-maior, în 1885, Stokes a fost numit, doi ani mai târziu, vicepreședinte al consiliului de administratie al Companiei Canalului Suez și în 1894, a fost trimis în Egipt ca reprezentant al Guvernului britanic.‖ 73 Se stinge din viata la 77 de ani in 17 noiembrie 1902 dupa o bogata cariera inginereasca.

Cele mai multe amanunte despre activitatea sa in cadrul Comisiei Europene a Dunarii, aflam chiar din bibliografia sa.

Astfel, stim ca Stokes nu a fost prea impresionat de situatia de la Sulina, in care locuitorii duceau o viata de semipiraterie. Imediat dupa ce a fost ales membru in Comisia Europeana a Dunarii, Stokes a vizitat Canalele Sulina si Sfantul Gheorghe pentru a face un raport cat mai exact asupra situatiei la gurile Dunarii. Vizitand canalul Sulina, pe la mila turceasca 40 a observat un mic curs de apa numit Papadia care facea legatura bratului Sulina cu balta. Acest curs de apa impreuna cu latimea anormala a bratului ar fi provocat un curent care a ajutat la depunerea unor cantitati mari de aluviuni, care ar fi format grindul Argagni(pe acest grind se afla amplasate satele Partizani si Ilganii de Sus). Tot de la el aflam ca in aceasta portiune a bratului din cauza ingustarii lui era foarte dificil de navigat si multe corabii esuau in aceasta zona. Stokes raporteaza Comisiei ca lucrarile care trebuiesc efectuate aici, sunt foarte dificile si 73

Constantin Ardeleanu,The little known autobiography of sir John Stokes,

the first british representative in the European Commision of the Danube, (1856 – 1871), p.92

140

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

necesita mari lucrari de inginerie hidrotehnica. El a cerut sa i se puna la dispozitie trei ingineri, dar ministrul de externe englez facand economii bugetare i-a acordat doar unul. Imediat dupa ce a inspectat bratele Dunarii, a cerut comisiei sa ii puna la dispozitie pe inginerul Hartley, cel care avea sa devina ―parintele Dunarii‖. El stabileste ca sediul Comisiei Europene a Dunarii sa fie initial la Galati, deoarece aici era un oras cu pretentii la civilizatia occidentala. In 1865, este insarcinat de C.E.D. sa elaboreze un regulament de navigatie si politie pe Dunare, precum si tarifele de navigare. Dupa cum spune autobiografia sa dupa atatia ani petrecuti aici ―a fost foarte dureros pentru el sa spuna la revedere Dunarii.‖

141

MOTOC CORNELIU

3.3.2.CHARLES KÜHL Dupa incheierea primei parti a lucrarilor de la Gurile Dunarii si anume, adancirea barei Sulina, a doua mare etapa a fost regularizarea bratului Sulina. Dupa plecarea lui Charles Hartley in 1871, lucrarile au fost predate pentru a fi executate urmatorului inginer al C.E.D. Karl Henrich Leopold Kühl(1844-1906). Datorita faptului ca a fost casatorit cu sora unui angajat englez C.E.D., iar comisia era sub o puternica influienta britanica, in toate documentele oficiale il gasim cu numele de Charles Henry Leopold Kuhl.

Toate cele zece taieturi majore ale bratului Sulina au fost facute de acest inginer, conform planurilor lui Hartley si sub atenta lui supraveghere in calitate de consultant al C.E.D. Cu toate ca nu mai lucra aici, Hartley isi petrecea doua luni pe an, primavara, in aceste locuri supervizand daca planurile lui sunt puse intocmai in practica. Dupa plecarea lui John Stokes a fost desemnat un alt inginer cu o bogata cariera militara sa ii urmeze, in persoana colonelului Charles Gordon74.

In 1872, Hartley primeste o scrisoare de la Gordon prin 74

Charles Gordon (1833-1885) a urmat cursul faimoasei ‖Royal Military Academy‖ din Woolwich si a participat la asediul Sevastopolului si a fost decorat dentru curaj si merite deosebite. Dupa razboiul Crimeei(1883-1886) a fost pus in comisia de trasare a frontierei turco-ruse. In 1860 a fost trimis in China unde a fost numit mandarin in armata chineza si innobilat in Anglia.

Dupa angajarea la C.E.D. a fost trimis in Sudan ca guvernator pentru a lupta impotriva comertului cu sclavi. In 1880 a fost secretar al viceregelui Indiei apoi s-a reinters in China. Apoi a devenit guvernator al Congo-lui Belgian apoi a redevenit guvernator al Sudanului. A fost ucis in 1885 in Khartoum in luptele cu bastinasii care se opuneau prezentei europene in Africa.Tot el a descoperit in Palestina, in apropiere de Ierusalim, locul rastihnirii lui Iisus Hristos. De aceea Golgota mai este numita si Gordon‘s Calvary.

142

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

care i se reproseaza ca, si-a pastrat casa din Sulina si competentele in ceea ce priveste supravegherea lucrarilor. ―Revenit la Dunare in primavara anului 1872, Hartley a incercat gasirea unei solutii de compromis, solicitand comisiei angajarea pe cheltuiala sa a inginerului danez Charles(Karl) Kühl cu care lucrase anterior atat in lucrari contractate de forul european cat si in alte proiecte in regiunea pontica.‖75 In 1872, lui Kühl i se ofera postul de inginer resident, iar lui Hartley de inginer consultant, cu obligatia de a veni cel putin o data pe an la Sulina si ori de cate ori vor fi probleme urgente.

Kühl trebuia sa-l tina la curent cu schimbarile importante survenite pe fluviu si sa-i faca la sfarsitul anului un raport privind lucrarile executate. ‖In fapt Kühl avea dreptul sa se ocupe singur doar de bugetul lucrarilor, dar nu sa intervina asupra proiectelor lui Hartley.‖Cu toate acestea meritele lui Kühl sunt incontestabile, el imbunatatind planurile lui Hartley la toatecele zece taieturi ale Dunarii. ―Charles Hartley continua sa fie in practica Inginer sef, el fiind cel care a proiectat, inspectat si supervizat toate lucrarile Comisiei in perioada urmatoarelor trei decenii in conditiile in care Kühl nu-si ascundea prea mult admiratia fata de ―parintele Dunarii‖.76 Kühl semneaza uneori actele cu titulatura de inginer sef, dar el era doar executant al lucrarilor conform planurilor intocmite de Hartley. Important este ca toate cele zece taieturi ale bratului Sulina, inclusiv cele din satele noastre au fost facute cu supravegherea lui Kühl, care a petrecut foarte mult timp aici deoarece taietura de la Ceatalul Sfantul Gheorghe a fost de o 75

Constantin Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice la gurile Dunarii, Editura Istros, p.135 76 Ibidem, p.136

143

MOTOC CORNELIU

mare complexitate si tehnica inginereasca.

Dupa cei 37 de ani petrecuti la Sulina, Charles Kühl a fost ales inginer consultant in locul lui Hartley care se retrasese oficial de la Comisia Europeana a Dunarii, iar in locul sau a fost numit un compatriot in persoana lui Magnussen 77 , inginer resident. In cimitirul din Sulina nu se afla mormantul lui, semn ca ar fi murit la Galati sau la Sulina, iar familia l-a reinhumat.

Realizarile lui au fost foarte importante cu toate ca, nu s-a bucurat de aceleasi onoruri ca si Hartley poate si din cauza ca nu era englez, originea lui fiind daneza. In semn de recunostinta in 1912, C.E.D. a dat numele unei dragi aspirante de 1000CP numele KARL KÜHL.

3.4. DEZBATERILE PRIVIND ALEGEREA BRATULUI CE URMA A FI REGULARIZAT La 5 aprilie 1857, Comisia Europeana a Dunarii a cerut inginerului Hartley sa faca un studiu de fezabilitate asupra bratului Dunarii, care ar putea fi cel mai bine transformat in canal navigabil, precum si construirea unui port la gura lui de varsare. Pentru a castiga timp, Hartley a propus a se folosi hartile si ridicarile topo ale capitanului Thomas Abel Brimage Spratt78 pentru canalele Chilia si Sfantul Gheorghe, iar pentru Sulina chiar el sa faca aceste ridicari topo. Intre timp, pentru a favoriza 77

Eugenius Magnussen(1849-1919) de origine daneza a ajuns la Sulina la comanda unei pilotine. A ocupat diverse functii marinaresti si tehnice si a avansat pana la inginer sef al C.E.D. in 1907. A fost inmormantat la Sulina in 1919 in locul lui fiind numit inginerul englez E.T.WARDT 78 Thomas Abel Brimage Spratt (1811–1888) a fost viceamiral in cadrul marinei regale engleze,hidrograf si geolog.

144

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

totusi navigatia s-a inceput la bara Sulina dragarea cu ajutorul unei ancore, la insistenta consulului Cunningham. Aceasta metoda impreuna cu instalarea unui gard de uluce lejere de lemn pentru a ingusta albia, a fost folosita de turci pentru a mentine o adancime acceptabila la bara Sulina. Hartley nu era de acord cu aceasta solutie deoarece furtunile dese de pe mare ar fi anulat rapid efectele ei. Consulul Cunningham, invidios ca nu obtinuse el functia de reprezentant britanic al C.E.D., raporta comisiei ca Hartley tergiverseaza lucrarile acordand prea mult timp masuratorilor si o atentie prea mare gurii Sulina. De asemenea, alti sase ingineri din partea celorlalte natiuni membre ale Comisiei, veneau cu pareri critice asupra planurilor lui Hartley.

Totusi el avea ―deja argumente obţinute din realitatea de pe teren pentru a respinge aceste sugestii, cum ar fi descoperirea că există la gura Sulina un curent de fund care aduce înapoi materialul care ar fi fost îndepărtat cu mijloace mecanice de la bară.‖ 79 Comisarul prusac a cerut in 1857, sa se inceapa lucrari provizorii la gura Sulina pana ce se va decide exact ce brat va fi amenajat. ―In octombrie 1857 Hartley(la numai 32 de ani) s-a considerat în măsură să-şi prezinte raportul în faţa Comisiei. Raportul conţinea date detaliate despre situaţia actuală a curgerii Dunării la vărsare, curenţii de apă, vânturile dominante, vitezele de curgere şi de sedimentare a suspensiilor solide, modul de formare şi evoluţie a barei de la gurile fluviului‖. 80 Acest raport cuprindea date despre bratele Sulina si Sfantul Gheorghe fara Chilia, pe care Hartley o exclusese din mai multe motive tehnice si financiare.

Amenajarea lui, cu toate ca avea cel mai mare debit de apa, era 79

Gheorghe Radu Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biografie a inginerului englez Sir Charles Hartley‖ parintele Dunarii‖, Constanta, 2009, p.16 80 Ibibem. p.17

145

MOTOC CORNELIU

greoaie si costisitoare datorita deltei secundare complexe.‖Au rămas celelalte două braţe, Sulina şi Sf. Gheorghe, pentru a fi alese pentru lucrări definitive de amenajare. Argumentele pro şi contra pentru unul sau altul din cele două braţe analizate se contrabalansau puternic, asa ca o decizie simpla de alegere era grea. Braţul Sf.Gheorghe era atunci, în starea lui naturală, mai adânc şi mai larg, şi practic fără bancuri de fund pe parcursul său, cum era braţul Sulina. Acesta din urmă era deja de atunci mai scurt cu 12 mile (19 km.), dar şi braţul Sf. Gheorghe putea fi scurtat prin tăieri de canale cu cel puţin 17 mile (27 km.). Sulina avea avantajul unei ape ceva mai adânci la bară, cu cel puţin 4 picioare (1,2 metri) mai mult decât la Sf. Gheorghe. În plus ieşirea în mare a braţului Sf. Gheorghe se făcea prin două guri, dificil de amenajat în limitele unui buget rezonabil, dar lărgimea totală a celor două guri, o dată amenajate, făcea intrarea navelor pe fluviu mult mai confortabilă, iar marea se adâncea mult mai rapid, dincolo de bara de la Sf. Gheorghe. Sf. Gheorghe avea şi avantajul neexpunerii la influenţa aluvionară a gurii Chilia şi mai ales, o îndepărtare mai mare de noua graniţă cu Imperiul Rus.‘‘81

81

Ibidem p.18

146

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Planul lui Hartley era sa faca la gura de varsare doua diguri paralele (jertele), prin care apa la debite si viteze mari intrun spatiu ingustat sa spele pe cale naturala bara care se forma la gurile bratelor. Hartley a prezentat si doua devize estimative pentru lucrari pe fiecare brat, atat pentru construirea digurilor din 147

MOTOC CORNELIU

beton cat si din piatra. In timpul acestei prezentari, Hartley nu a propus direct un brat pentru regularizare, cu toate ca din planurile lui se vede clar ca prefera sa fie Sfantul Gheorghe. In timpul acestei sedinte, Capitanul Spratt veni cu un raport asupra amenajarii bratului Chilia, deoarece curenţii marini de-a lungul litoralului dobrogean sunt de la nord la sud, ceea ce face ca aluviunile emise de Dunare sa se depuna, mai ales, in fata gurilor ei situate mai la sud. Dezbaterile au fost aprinse si s-au format doua tabere, una care sustinea canalul Sfantul Gheorghe compusa din reprezentantii Marii Britanii, Turciei si Sardinei, iar alta care sustinea canalul Sulina compusa din reprezentantii Frantei, Rusiei si Prusiei. Reprezentantul austriac dorea sa sustina Sfantul Gheorghe, dar instructiunile lui erau sa aleaga Sulina. Neintelegandu-se asupra acestei chestiuni s-a luat hotararea sa se ceara parerea Conferintei de la Paris(cea care infiintase C.E.D.), iar intre timp sa se continue lucrarile provizorii de la Sulina. Lui Hartley i se ceru sa faca un deviz estimativ pentru aceste lucrari provizorii. La Paris, inginerii nevizitand nici macar o zi gurile Dunarii, au luat decizia de a se executa un nou canal la gura Sfantul Gheorghe realizat in unghi drept, iar Hartley trebuia sa faca planurile si devizele pentru aceste lucrari. Hartley face planurile pentru ambele variante, plus o solutie cu jetele.

Prima varianta, includea canalul ecluzat in unghi drept, al carui deviz estimat, mult mai realist de catre Hartley, se ridica cu peste 150.000 lire sterline mai scump decat apreciasera initial expertii de la Paris.

A doua varianta prin care Hartley sugera doua canale mai usor de navigat de catre nave, sub o forma curbata (si nu in unghi drept, cum se propusese de la Paris),incluzand si un bazin de asteptare a navelor, care ar fi costat peste 700.000 lire sterline.

Toti cei sase membri ai Comisiei au fost de acord cu a 148

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

doua varianta, mai putin reprezentantul Austriei care a sustinut cu tarie abandonarea planurilor fanteziste de la gura Sfantul Gheorghe si continuarea lucrarilor de la Sulina. Insa, datorita costului mare al lucrarilor si lipsei de finantare, s-a luat hotararea in 1860 sa se amane pe termen nedefinit inceperea lucrarilor la Sfantul Gheorghe si sa se continuie lucrarile provizorii de la gura Sulina. ―Pe baza datelor obţinute în 1856 şi 1857 Inginerul Şef al Comisiei a ajuns la câteva concluzii referitoare la modul de evoluţie anuală a Deltei, arătând că poziţia şi adâncimea apei la bară depindea în primul rând de severitatea inundaţiilor anuale de primăvară ale Dunării, care începeau odată cu dezgheţul din luna martie şi atingeau maximumul în luna mai. În această perioadă adâncimea la bara gurilor Dunării avea tendinţa să scadă, cu alternanţe legate de direcţia vântului, vântul dinspre uscat micşorând adâncimea, şi cel dinspre larg mărind-o. După sezonul de inundaţii, în restul anului, tendinţa adâncimii apei la bară era de creştere, dar bara nu se forma exclusiv din suspensiile aduse de fluviu, ci şi din nisip adus de curenţii marini litorali şi de valurile marine.‖ 82Cu toate ca, in urmatorii ani s-a incercat convingerea comisiei pentru reluarea lucrarilor pe canalul Sfantul Gheorghe, in noiembrie 1865 s-a decis concentrarea definitiva pentru lucrarile de regularizare a bratului Sulina, spre dezamagirea lui Stokes si Hartley.

82

Gheorghe Radu Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biografie a inginerului englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖, Constanta, 2009, p.17

149

MOTOC CORNELIU

Pe langa motivele aratate mai sus, alegerea bratului Sulina s-a facut si din alte considerente. Cei doi ani dati de C.E.D. erau total insuficenti pentru finalizarea unor astfel de lucrari complexe luandu-se hotararea de a se face lucrari provizorii la bratul Sulina, care ulterior a fost intretinut la un nivel acceptabil pentru navigatie de turci inca inainte de anul 1829. Financiar, ca durata de timp si ca experienta acumulata, acest brat a fost mai usor de facut navigabil si datorita lucrarilor executate aici de Imperiul Otoman care a avut interese economice importante pana in momentul pierderii deltei in favoarea rusilor, dupa Pacea de la Adrianopol. De asemenea, au fost si multe argumente contra alegerii bratului Sulina. Initial rusii au vrut regularizarea bratului Chilia deoarece era mai aproape de ei, dar celelalte state s-au opus tocmai din acest considerent, gandindu-se ca pe viitor rusii vor avea pretentii teritoriale (cum s-a si intamplat) in aceste zone.

150

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Un alt argument contra, era curentul slab de pe Sulina, care presupunea depunerea particulelor mai rapid si chiar daca lucrarile s-ar fi terminat, intretinerea lui ar fi fost foarte costisitoare. In timpul discutiilor s-a adus alt argument de catre turci in favoarea alegerii bratului Sulinei in detrimentul Chiliei, acela ca drumul pana la Constantinopole ar fi cu 38 de mile engleze83 mai scurt.

De altfel, Rusia vazand ca bratul Chilia nu este agreat de nimeni pentru a fi propus, cere Comisiei sa-l scoata din influenta activitatii practice a Comisiei pentru a avea ea jurizdictie exclusiva. Acest lucru nu s-a intamplat deoarece si Romania putea sa invoce acelasi argument pentru bratul Sfantul Gheorghe.

Grabirea inceperii lucrarilor, s-a facut si sub presiunea initiativei private britanice, care demarase construirea caii ferate Cernavoda-Constanta. Acest proiect era un concurent al regularizarii Dunarii, pentru a avea acelasi scop, marirea exportului de grane din Tarile Romane. Ulterior, s-a dovedit ca acest proiect nu a fost un concurent periculos, decat dupa construirea podului de la Cernavoda, circa 30 de ani mai tarziu.

De precizat ca acum s-a pus in discutie construirea unui canal intre Dunare si Marea Neagra, canal care a fost construit mult mai tarziu, fiind inceput 1949 si inaugurat in anul 1984.

83

Mila engleza (cunoscuta si ca London Mile)-1524 m

151

MOTOC CORNELIU

3.5. LUCRARILE HIDROTEHNICE DE LA BARA SULINA

Dupa propunerea Comisiei de a se face lucrari provizorii la gura bratului Sulina, Hartley incepu lucrul foarte rapid, la 21 aprilie 1858. ―Pentru rezolvarea situaţiei curente grave a navigaţiei comerciale, a cerut imediat, ca măsuri de primă urgenţă, două drage, una pentru bancul Argagni şi una pentru bara Sulina, şi a cerut ca îndepărtarea materialului dragat să se facă în barje speciale cu care să se ducă nisipul în largul mării‖ 84 . Aceasta rapiditate a fost foarte importanta in continuarea lucrarilor, deoarece la nici sase saptamani Stokes este anuntat, de la Londra, sa nu se inceapa nici un fel de lucrari.

Dar Stokes a avut o foarte mare incredere in planurile prietenului sau Hartley si gestioneaza bine situatia, anuntand ca lucrarile au inceput de mult timp si nu pot fi sub nici o forma oprite. ―Hartley avea ca sarcină, din partea Comisiei, să reducă costurile propunerii sale iniţiale de la Sulina de peste 6 ori, dar în acelaşi timp să execute lucrări care să reziste furtunilor din Marea Neagră cel puţin 5-6 ani şi, mai ales, să se obţină o adâncime suplimentară la bara Sulina de cel puţin cu încă 2 picioare (circa 0,6 m)‖85. Propunerea lui Hartley de a se construi doua diguri paralele in mare(jetele), se lovea de o mare problema - lipsa finantarii. Proiectul initial propunea contruirea a doua diguri cu lungimea de 1777m(N) si 1314m(S) la o adancime de 5,5-6 m, dar dupa reducerea fondurilor la 80000 de ducati, s-a ajuns la 84

Gheorghe Radu Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biografie a inginerului englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖, 2009, p.11 85 Ibidem p.22

152

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

896m(N) si 527m(S) la adancimea de 2,5-3,5 m.

Dandu-si seama ca banii erau insuficienti, Hartley a facut Comisiei o noua propunere de continuare a lucrarii in doua faze.

Prima faza s-ar fi incadrat in bugetul propus, dar lucrarile s-ar fi oprit chiar in coama barei, iar a doua faza ar fi insemnat o dublare a bugetului, dar si o marire a digului cu lungimea de 1135m(N) si 954m(S) la o adancime de 3.65-5.5m, care ar fi garantat si adancimea ceruta de comisie de 2 picioare (circa 0,6 m).

Comisia a acceptat prima faza si Hartley s-a apucat imediat de proiect si ‖a decis să umple nişte cuşti (chesoane) făcute din lemn de brad, de cca. 30-60 picioare lungime (9-18 m) şi 15 picioare lăţime (4,5 metri), şi să le scufunde la interval de 20 la 30 de picioare (6-9 metri) prin umplerea lor cu piatră, şi apoi să completeze intervalul dintre chesoanele scufundate cu două linii de piloţi de lemn a căror bază să fie protejate cu piatră ―86 Custile au fost inconjurate de pietre mari pentru a se evita sub-spalarea, dar ele in realitate, s-au dovedit mai scumpe si mai greu de manipulat decat isi imaginase Hartley. Insa, baterea pilotilor, ca si protectia acestor piloti cu piatra, s-a executat mai rapid decat se astepta inginerul englez care au rezistat surprinzator de bine furtunilor de toamna de pe mare. Sistemul de executie utilizat, a fost sa se monteze un fel de platforme temporare pe pilotii batuti, cu sonete usoare montate pe barje plutitoare. ―Aceste platforme temporare se executau cam la 200 300 picioare(60-90 metri) înaintea liniei de piloţi-palplanşe

86

Ibidem, p.24

153

MOTOC CORNELIU

permanenţi, care erau bătuţi, la rândul lor, de pe aceste platforme temporare, cu nouă sonete grele fixe, cu berbec.‖87

JERTELELE DUNARII LA VARSARE PUBLICATE IN ZIARUL THE ENGENEER IN 1907 LA LONDRA

87

Ibidem, p.26

154

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

155

MOTOC CORNELIU

156

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CONSTRUCTIA JETELEI DE NORD IN SULINA Hartley aducea piatra de la antreprenori din Tulcea, unde se gasea o roca albastruie amestecata cu sisturi care era mai usor de extras. Dar observand ca sisturile se macinau mai repede, a interzis folosirea lor si a adus piatra de la o cariera din Bestepe, pe care singur a deschis-o si care i-a redus costurile.

De altfel, el a luat in calcul si extragerea de piatra din Insula Serpilor, dar a renuntat la idee din cauza riscurilor foarte mari de a o aduce pe mare din cauza furtunilor. Majoritatea lemnului l-a luat din Carpati(brazi de 24 m), dar a adus si stejari de pe raul Sava din amonte de Belgrad, pentru ca a dorit material

157

MOTOC CORNELIU

de cea mai buna calitate. Lemnul l-a tratat cu creozot88, sa nu putrezeasca, iar dupa 1861 a decis sa dubleze numarul pilotilor de brad pentru a mari stabilitatea digului. Constructia digurilor pentru faza I, a mers foarte repede asa ca, in anul 1859 lucrarea era terminata. Stokes si Hartley au reusit sa convinga Comisia ca faza I era insuficenta si s-au inceput lucrarile pentru faza a II-a a proiectului. Acestea au continuat si ele, intr-un ritm alert impus de Hartley si adancimea la bara Sulina a inceput sa creasca progresiv. ‖Pentru usurarea navigatiei canalul a fost balizat(1860), iar insemnele pentru distanta au fost plantate din mila in mila(1 mila marina britanica=1853,184 m)‖89.

In iarna anului 1860-1861, Dunarea a inghetat si Hartley s-a dus la alta lucrare, aceea a canalului Suez. Revenit primavara isi reia masuratorile si observa ca Dunarea a spalat natural bara Sulina datorita jetelelor lui si adancimea canalului ajunsese la dublul celei cerute de Comisie. Meritele inginerului pentru realizarea tehnica de la canalul Sulina au fost imediat apreciate de C.E.D., care i-a marit salariul cu 30%. Convinsi fiind de faptul ca, solutia tehnica a lui Hartley s-a dovedit a fi cea mai buna, C.E.D. a aprobat continuarea lucrarilor si consolidarea digurilor, operatiune care s-a terminat in anul 1871. Navigatia se putea efectua acum in cele mai bune conditii, dupa o munca titanica. La constructia acestor diguri s-a folosit 200000 de tone de piatra si 12500 de piloti de lemn. Pentru constructia jetelelor, intarirea malurilor bratului dupa rectificare, precum si la alte 88

Creozot:lichid uleios, incolor sau galbui, caustic, cu miros caracteristic, extr as prin distilare din gudronul de carbune, intrebuintat in industrie (la impregn area lemnului) 89 Gruia Ion, Activiatatea comisiei Europene a Dunarii intre 1856-1938Lucrarea de gradul I,1989, p.31

158

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

constructii s-a folosit si lemn de pitch pine adus din India, lemn care putrezeste foarte greu.

Mila marina britanica 43 amplasata pe malul Dunarii vechi in anul 1860(singura pastrata de pe tot cursul bratului in curtea bisericii din Partizani) Folosind „GDP deflator index‖ putem estima in prezent la ce sume s-a ridicat lucrarea. Piatra a costat 25 euro/t, stejarul 381 euro mc, bradul 66 euro/mc, ceea ce insemna 4000 euro pe metru de dig provizoriu. Muncitorii erau remunerati foarte bine pentru acea perioada dar si pentru prezent. Lucratorii angajati erau in numar de peste 300 si apartineau unui numar de zece nationalitati. La inceput, Hartley era nemultumit de munca localnicilor despre care spuneau ca muncesc de doua ori mai putin decat un englez. Dar mai tarziu au fost adusi unguri si 159

MOTOC CORNELIU

transilvaneni, care au venit aici pentru salariile mari. Grecii, erau considerati cei mai buni sefi de echipa, iar turcii cei mai buni manipulatori de piatra. Salariile, erau enorme pentru orice muncitor. Astfel, un lucrator necalificat primea echivalentul a 90 Euro/zi, iar un dulgher calificat 180 Euro/zi.90

FARUL DIN SULINA CONSTRUIT DE C.E.D.

90

Calcul facut prin utilizarea „average earnings index‖(A.E.I.)

160

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

161

MOTOC CORNELIU

162

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

FASINE FOLOSITE LA CONSTRUIREA DIGURILOR 163

MOTOC CORNELIU

3.6. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE TERITORIUL SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS Principalele lucrari de regularizare ale canalului Sulina, au fost incepute in 1868 si au fost terminate in 1902. Prin aceste lucrari s-au suprimat 29 de coturi, iar lungimea bratului Sulina sa scurtat cu 21,9 km. Totusi, inainte de aceste mari taieturi au mai avut loc regularizari ale canalului. Inainte de razboiul rusoturc, terminat prin pacea de la Adrianopol, cand delta apartinea imperiului otoman, canalul si gura Sulina erau intretinute de o draga turceasca. Dupa 1829, rusii nu au mai curatat deloc bratul, lasandu-l sa se colmateze.

Ulterior, dupa infiintarea C.E.D. au inceput mici lucrari de intretinere in afara de taieturile majore. Intre 1865-1871 s-au facut lucrari pentru a se obtine o adancime de inca 2 picioare engleze(0.61m). Aceste lucrari au fost la Ceatal Sfantul Gheorghe(mila 34), taietura micului M(mila 30-31), Gorgova(mila 20-23), Kalorios((mila 24), la micii Argagni(mila 30-31), la Batmici (mila 22 bucla inferioara a marelui M), la Monodendri (mila 26), la Austria (mila 25-26 bucla inferioara a marelui M). Intre 1872-1879 s-au facut numai lucrari de intretinere a adancimii obtinute la Ceatal Ismail(mila 54), la Austria de jos (mila veche 19 bucla inferioara a marelui M), Garla Ciobanului(mila 27),Venico (mila 27,5), Masurale (mila 29,5) si Baraj91(mila 32.5).

Inainte de inceperea acestor lucrari de intretinere, 91

Acest baraj a fost construit pe Dunare in 1877 pentru a nu patrunde navele Turcesti pe Dunare sa bombardeze porturile romanesti. De aici a ramas in toponimia locului in acele vremuri.

164

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

―ghidurile de navigatie si hartile maritime ofereau informatii despre punctele unde traficul era obstructionat de bancuri de nisip. Cele mai periculoase erau: cel dintre coturile trei si patru ale fluviului, in zona numita Lavos-Tavlesi, cel de la sud vest de varsarea in Dunare, a raului Papadia acolo unde se afla o intinsura de circa doua mile lungime; al doilea banc de nisip era la sud vest de al optulea cot, iesind pe malul stang la urcarea pe fluviu, la Ceatalul Sfantul Gheorghe care impartea fluviul in bratele Sulina si Sf. Gheorghe. La punctul Argagni la cinci mile in aval de Ceatalul Sf. Gheorghe apa Dunarii avea uneori adancimi foarte mici de numai noua picioare.‖92 ―Intre milele 35-43 pe bratul vechi, intre diferite perioade ale anului existau doua canale naturale ale bratului Sulina, pe care navele puteau sa circule in spre amonte. Este vorba de fostele brate Moxana la nord si bratul Masurale-Venico la sud.

Pe aceste trasee nu s-a intervenit cu dragaje decat intre anii 18941897, cand s-a abandonat bratul Moxana de la nord si s-a deschis navigatia pe noul traseu, pe bratul masurale spre cele trei Argagnis.‖93 Lucrarile la bratul Sulina au fost numeroase, dar pentru o exemplificare cat mai exacta le vom imparti la fel cum, a facut si Charles Kühl, inginerul sef al C.E.D. dupa plecarea lui Charles Hartley. Dupa impartirea lui Charles Kuhl, taieturile au fost in numar de zece, iar jumatate au fost pe teritoriul satelor noastre.

92

Constantin Ardeleanu, Gurile Dunarii o problema europeana, 2012, Braila, p.128 93 Petre Covacef, Cimitirul viu de la Sulina, 2003, p.15

165

MOTOC CORNELIU

3.6.1. TAIETURA II CEATAL SF.GHEORGHE 1880-1882

―Directiunea ce lua bratul Sulina, despartindu-se de bratul Sfantul Gheorghe, forma un unghiu ascutit, astfel ca apele erau obligate sa se intoarca inapoi, spre a patrunde in brat; asemenea o banca s-a format la intrare, mai aproape de malul stang, marind pericolul cotului, de aceea necesitatea unei deschideri la Ceatalul Sfantul Gheorghe se impunea‖94. Pentru a se suprima un nou cot al bratului si a se mari viteza de curgere a apei s-a facut propunerea la 16 mai 1880, de a se face o noua deschidere a bratului Sulina, la 914 m mai la nord decat vechea intrare.

Lucrarile au inceput la 24 iunie 1880 si s-au sfarsit la 9 decembrie 1882. In urma acestei taieri, cu o lungime de 994 de metri, si o latime de 91.4 de metri, s-au extras 815380 de m.c de pamant care a fost depus pe malurile bratului avand o adancime initiala de 4.88 m. Aceste lucrari au fost incheiate dupa ce malul drept a fost consolidat pe o lungime de 854 de metri pentru a-l feri de eroziuni. In timpul dragarii, s-a constatat ca aici exista o argila foarte dura, astfel explicandu-se cursul Dunarii cu foarte multe sinusoidati. Prin aceasta taietura bratul Sulina s-a scurtat cu 884 de metri si s-au suprimat doua coturi. ‖Tonajul celui mai mare vapor care a navigat pe Dunare in 1880 a fost de 1462 de tone registru net‖95 .

Pentru inceperea lucrarilor la Ceatal C.E.D. nu avea la dispozitie decat doua dragi, una veche turceasca de 14 CP, si una 94

M.D.Ionescu, Consideratiuni asupra cursului inferior al Dunarii si formarea Deltei, 1904, Constanta, p.290 95 Dimitrie Nenitescu, Dunarea in dreptul international public,Tipografia lucratorilor asociati, Bucuresti, 1903, p.217

166

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

de 60 CP veche de 14 ani care a fost folosita de Hartley la portul Trieste. La cererea lui Hartley s-a construit in santierele Barrowin-Furness o noua draga moderna de 180 CP. Saparea a fost foarte groaie din cauza straturilor de argila dura si turba amestecate cu multe radacini de stuf. O parte din acest strat de turba a fost transportat cu barje Hopper pe maluri, iar namolul a fost transportat prin conducte pe maluri, cu ajutorul pompelor Burt. Aceste pompe Burt, folosite in premiera la regularizarea Dunarii, s-au dovedit extrem de benefice deoarece au redus costurile lucrarii la 30%.

167

MOTOC CORNELIU

168

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

169

MOTOC CORNELIU

DRAGA APARTINAND C.E.D.SAPAND CANALUL SULINA 170

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

O problema majora care impiedica circulatia pe Dunare in dreptul satelor noastre si care trebuia imediat inlaturata, a fost blocarea Dunarii de catre rusi, pentru ca flota otomana sa nu mai inainteze.‖La o jumatate de mila in aval de Ceatalul Sf. Gheorghe a fost construit un baraj prin scufundarea a unor bastimente de piatra.

La sfarsitul lunii iulie 1877 colonelul Siborne avea vesti in legatura cu alte vase scufundate cu scopul consolidarii constructiei in timp ce in august se raporta ca s-au aruncat alte cantitati de pietre de mari dimensiuni astfel ca barajul era deja vizibil deasupra apei, desi ambasadorul rus al Tulcei il impiedica pe inspectorul general al navigatiei sa constate faptele la fata locului‖96.

Chiar inginerul Charles Hartley era foarte ingrijorat de aceasta situatie, trimitand o scrisoare autoritatilor rusesti, publicata si in ziarul ‖The Times‖ in 25 iulie 1877 prin care spunea ca, lucrarile Comisiei vor fi inutile daca nu se rezolva aceasta problema. Dupa terminarea conflictului, insusi Charles Hartley a venit aici pentru a analiza situatia. El constata ca erau in numar de sase barje incarcate cu piatra, care erau legate cu lanturi de punti si scufundate la ancora. La 21 martie 1878 aceste bastimente cu piatra sunt aruncate in aer de catre scafandri, iar bratul este redeschis circulatiei. Minele si torpilele amplasate in diferite puncte ale Dunarii au fost curatate de rusi cu ajutorul inginerului Charles Kühl.

96

Constantin Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice (1829-1914), Editura Istros,Braila, 2008, p.142-143

171

MOTOC CORNELIU

3.6.2. TAIETURA IV ARGAGNIS SUPERIOR 1885-1886

Lungimea acestei taieturi avea 1140 de metri, iar largimea fundului de 19,46 m cu o adancime initiala de 4,88 m.

In urma acestei taieturi s-au extras 939790 m.c. de pamant, bratul scurtandu-se cu 1212 m, iar numarul coturilor suprimate a fost de trei. Malul drept a fost protejat pe o intindere de 987 de metri, iar tot aici a fost construit un dig longitudinal de 331 m.

172

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Dupa saparea noului canal, vechiul curs a fost astupat cu un baraj de piatra (situat la aproximativ 500 m la S in dreptul cabanei Ilgani). De aici locuitorii satului Partizani au extras foarte multa piatra pentru constructia caselor. Si astazi se poate vedea groapa facuta pentru extragerea pietrelor.

173

MOTOC CORNELIU

DRAGA DIMITRIE STURZA

174

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

3.6.3.-TAIETURA IX ARGAGNIS 1897-1898

Prin aceasta taietura, de 1982 de metri, s-a largit fundul bratului la 91,46 m. S-au extras de catre dragi 1622454 m.c. pamant, bratul scurtandu-se cu 396 m si suprimandu-se un cot care punea mari probleme navigatiei.

175

MOTOC CORNELIU

DRAGA KARL KUHL

176

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

3.6.4. TAIETURA V ARGAGNIS INFERIOR 1886-1887

Aceasta taietura a fost facuta pe o lungime de 792 metri cu o largime a fundului de 91,46 m si o adancime de 4,88 m. Sau dragat 650755 de m.c. de pamant, suprimandu-se trei coturi, iar lungimea bratului s-a scurtat cu 181 metri. Pe langa aceste lucrari de sapare s-au facut si unele imbunatatiri ale malurilor, folosindu-se 989 m.c. de fasine si 3668 m.c. de piatra.

Inainte de inceperea acestei lucrari si cea de la Masurale, delegatul britanic Pearcy Sanderson si-a aratat reticenta asupra acestor lucrari considerandu-le ca nu erau necesare, motiv pentru care a cerut in iunie 1886 oprirea lor. Totusi, Comisia si-a dat acceptul ca aceste lucrari se continue pana la defintivarea completa a proiectului.

DRAGA PEARCY SANDERSON 177

MOTOC CORNELIU

3.6.5.-TAIETURA VI MASURALE 1888-1889

Prin aceasta taietura de 1359 metri, s-a largit fundul bratului cu 91,46 m si s-a adancit la 4,88 m. S-au extras 950733 m.c., de pamant, iar bratul s-a scurtat cu 239 metri suprimanduse doua coturi. Pentru protejarea malului s-au pus 7109 m.c. de piatra pe o lungime de 515 m.

178

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

3.6.6. PRIMA ATESTARE A FOTBALULUI IN ROMANIA

Gheorghe Radu Stanculescu a descoperit un document in Arhivele Marinei Militare Britanice, care ne da dreptul sa fim mandri ca un astfel de eveniment s-ar fi petrecut pe teritoriul satelor noastre. Este vorba de prima atestare documentara a fotbalului in Romania care, se pare ca, s-a jucat pentru prima oara pe teritoriul satelor noastre. Acest document este un raport al comandantului navei militare H.M.S. ―Cockatrice‖, locotenentul de marina Gillson adresat amiralului si comandantului Flotei Mediteraneene din cadru Royal Navy, Lord Paget. In raportul din 26 ianuarie 1866 Locotenentul Gillson a dezvaluit ca a ordonat sa fie ―schimbat locul de ancorare obisnuit al vasului intr-alt loc…si langa care se afla un camp care servea 179

MOTOC CORNELIU

drept un excelent teren de recreere pentru: cricket, quoits 97 si fotbal 98 ‖. Se stie ca foarte multi din angajatii C.E.D. erau englezi, la fel majoritatea marinarilor, capitanilor de vase si de dragi. Venind din tara care a inventat acest sport, acesti muncitori englezi in timpul liber, cu siguranta, se relaxau jucand acest sport si pe teritoriul satelor noastre, unde s-au desfasurat jumatate din lucrarile de regularizare ale bratului Sulina. Campul pe care se jucau aceste jocuri ar putea fi situat pe grindul Argagni(zona Ceatal-Ilgani). Argumentul care ne duce la aceasta concluzie este inaltimea ridicata a zonei(aprox.3 m peste nivelul marii) care nu era acoperita de balti si stufaris ca intreg bratul Sulina. De precizat este ca in 157 in zona vechiului Ceatal era infiintata o statie de telegraf. Prima atestare a fotbalului in Romania era, pana acest moment, al descoperirii domnului Gheorghe Stanculescu, in anul 1888, cand o relatare a presei vremii spunea ca ―niste baieti din Arad bateau mingea‖. Nu era specificat cuvantul fotbal cum a fost amintit pentru prima oara aici.

97

Quoits- joc traditional englezesc care consta in aruncarea unor cercuri metalice intr-un patrat cu noroi cat mai aproape de un punct.

98 La mijolocul secolului al XIX-lea fiecare colegiu isi dorea ca regulile dupa care jucau sa fie implementate la scara larga. Regulamentul adoptat a fost cel al universitatii Cambridge pentru simplitatea lui. In anul 1856 fotbalul avea foarte multi adepti, dar fara sa se impuna un regulament, fiecare universitate avand regulile ei. In octombrie 1848 la Trinity College din Cambridge s-au stabilit primele reguli printre care: dimensiunile terenului, durata partiei, lovitura libera si eseul. Ruptura de rugby inca nu se produsese. Numarul de 11 jucatori fusese propus de colegiul Eton deoarece echipele erau formate din fiecare camera a internatului care avuea 11 paturi. In 1857 s-a infiintat primul club amator din lume Sheffield Club, iar in 1962 primul club profesionist Notts Country. Prima competitie fotbalistica din lume a fost Cupa Angliei in 1871, iar arbitrul a fost introdus abia in 1873.

180

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

MEMBRII ECHIPAJULUI COCKATRICE

Nava Cockatrice 181

MOTOC CORNELIU

FACSIMIL CU PRIMA ATESTARE DOCUMENTARA A FOTBALULUI IN TARA NOASTRA

3.7. LUCRARILE DE REGULARIZARE DE PE BRATUL SULINA 3.7.1.-TAIETURA I MICUL M 1868-1869

Prima taietura a fost efectuata, intre anii 1868-1869 in dreptul milelor 23-24(langa actuala localitate Mila 23), pentru a imbunatati circulatia vaselor pe Dunare. A fost o taietura provizorie pana la inceperea lucrarilor mari de regularizare a Dunarii, incepute in 1880. In urma acestei prime taieturi drumul 182

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

a fost scazut cu 1765 metri, dragandu-se 392067 m.c. de pamant.

In urma dragarii s-a asigurat accesul pe canal pentru navele cu un tonaj mai mare, iar malurile au fost intarite pe o lungime de 1097 m cu 5939 tone de piatra. In 1869 s-au inlocuit geamandurile de lemn cu unele de fier, iar pe drumul de tragere la edec SulinaTulcea s-au pus 400 de geamanduri si 50 de semne militare.

Draga C.E.D.

183

MOTOC CORNELIU

184

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

185

MOTOC CORNELIU

3.7.2. TAIETURA III PAPADIA 1883-1884

Taietura Papadia s-a facut pe o lungime de 890 m si s-a adancit la 4,88 m. Astfel, bratul s-a scurtat cu 658 m, draganduse 622.813 m.c. de pamant. Malurile au fost intarite cu piatra, cel stang pe o distanta de 931 de metri, iar cel drept de 488 m. Si aici s-a gasit o turba dura care a ingreunat lucrarile.

186

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

187

MOTOC CORNELIU

3.7.3. TAIETURA VII BUCLA INFERIOARA A MARELUI M 1890-1893

Taietura buclei inferioare a marelui M s-a facut pe o lungime de 9708 m iar largimea fundului de 106,68 m.

Adancimea a fost de 5.49 m cu un escavaj de pamant de 5.926.136 m.c., lungimea bratului scazand cu 1826 m si suprimandu-se trei coturi.

Cu ocazia inaugurarii lucrarilor de la marele M, s-a construit un frumos obelisc pentru a marca momentul, pe care sta scris: "Cette colonne a ete elevee en l'honneur de Sa Majeste Charles I-er, roi de la Roumanie, qui le 5/17 mai 1894 a daigne inaugurer la coupure du 8e au 18 miliaire"(Acest monument a fost ridicat in onoarea Majestatii Sale Carol I, Regele Romaniei, care la 5/17 mai 1894 a binevoit sa inaugureze a opta taietura la mila 18).

Monumentul a fost restaurat in 1989 si se afla in localitatea Crisan. Aceasta inaugurare s-a facut in prezenta regelui Carol I care multumeste membrilor C.E.D. si le adreseaza cateva cuvinte: ‖…am asistat cu o vie placere la inaugurarea marei taieturi in bratul Sulinei si pun mare pret pe eminentele servicii, ce comisiunea a adus prin lucrarile sale comertului si navigatiunii Dunarii de Jos. Romania mai cu seama va trage cel mai mare profit din aceste lucrari, fiind asigurat debuseul bogatiilor sale agricole‖.

188

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

MONUMENTUL RIDICART DE C.E.D. IN SATUL CRISAN IN 1894 CU OCAZIA INAUGURARII LUCRARILOR LA BUCLA INFERIOARA A MARELUI M

189

MOTOC CORNELIU

3.7.4.-TAIETURA VIII GORGOVA-VENIKO 1894-1897 Lungimea taieturii a fost de 6646 m, iar largimea fundului a fost de 91.46 m. Adancimea a fost de 4.49 m si s-au excavat 5.246.331 m.c. de pamant, bratul scurtandu-se cu 2530 m, suprimandu-se cu patru coturi.

190

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

191

MOTOC CORNELIU

3.7.5.-TAIETURA X BUCLA SUPERIOARA A MARELUI M 1898-1902 Ultima mare taietura a fost facuta pe o lungime de 10.427m, iar largimea fundului a fost de 91.46 m. Adancimea a fost de 5.49 m, iar bratul a fost scurtat cu 7096 m, suprimanduse trei coturi.

Confectionarea de fasine

192

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

3.8. INAUGURAREA CANALULUI SULINA Contributia adusa de Hartley la modernizarea si dezvoltarea tarii, a fost recunoscuta de casa regala de la acea vreme. Marea investitie engleza in aceasta zona a Europei si-a vazut imediat roadele; astfel, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea pretul painii in Anglia a scazut de 40 de ori. Acest lucru a fost posibil si datorita importului de grane din Tarile Romane.

Inaugurarea canalului Sulina s-a facut de mai multe ori, la fiecare taietura importanta, care facea navigatia sa fie mai usoara.

De fiecare data, aceste festivitati s-au facut in prezenta reprezentantilor C.E.D. si a regelui Carol I al Romaniei. Acesta a avut o relatie foarte apropiata cu reprezentantii C.E.D. si cu inginerul sef Charles Hartley. Carol I a imprumutat C.E.D. in 1890 cu un million de franci pentru continuarea lucrarilor la bucla inferioara a marelui M. In data de 7 decembrie 1893 la bordul vasului „Carolus Primus‖, membrii Comisiunii Europene a Dunarii „au traversat o nouă tăietură care a fost imediat deschisă navigatiei. Canalul incepea la mila 18 si reintra in canalul natural al Sulinei in amonte de mila 8, avand o adancime de 5,49 m in amonte si 5,64 m in aval si o lărgime maximă de 106,68 m la fund si 123,14 m la suprafata apei. Lungimea canalului era de 7826 m, iar peretii erau căptusiti cu piatră. El oferea navigatiei o trecere largă, comodă si directă, suprimand trei coturi dificile. In vederea executării canalului s-au excavat 5.926.136 metri cubi de pămant fiind prima mare lucrare executată in Delta Dunării‖ 99 .

99

Stefan Stanciu, Romania si Comisia Europeana a Dunarii. Diplomatie, suveranitate,cooperare internanionala, Galati, Editura Pax Aura Mundi, 2002, p. 163-164.

193

MOTOC CORNELIU

REGELE CAROL IMPREUNA CU PRINCIPELE MOSTENITOR FERDINAND IN VIZITA PE CANALUL SULINA Inaugurarea oficiala a fost la 17-18 mai 1894 in prezenta lui Carol I, care la bordul vasului Orient impreuna cu reprezentantii C.E.D. si ai Guvernului Romaniei au admirat aceasta mare lucrare hidrografica. Inaugurarea s-a facut cu mare fast, regele participand cu regina, iar toti membrii fiind imbracati in haine de gala. ‖Din randurile oficialitătilor romane făceau parte: seful guvernului Lascăr Catargiu, Alexandru Lahovary, Ministrul Afacerilor Străine, Petre P. Carp, Ministrul Agriculturii si Domeniilor, G. Olănescu, Ministrul Finantelor, D. Ghica, Secretar general al Ministrului Afacerilor Străine, Ioan Kalinderu, Administratorul General al Domeniilor Coroanei, 194

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

generalul Vlădescu, Robescu, prefectul de Covurlui, generalul Barozzi, comandantul Corpului 3 Armată din Galati, generalul Murgescu, comandantul Flotilei. Regele Carol I alături de suita sa au luat loc pe vaporul „Orient‖ sub pavilionul Comisiei Europene a Dunării. Aici se aflau Gustave Coutouly, Ministrul Frantei la Bucuresti, Contele Agenor Goluchowsky, Ministrul Austro-Ungariei in Romania, Contele Courtopassi, seful Delegatiei Italiei in Regatul roman, omologul său german contele Casimir Leyden, Chemsud din Bey, Ministrul Turciei in tara noastră, contele de Weede, Ministrul Tărilor de Jos, Mijatovich, Ministrul Serbiei, Baronul Wrangel, insărcinatul cu afaceri al Rusiei in Romania, T. Sersteveus insărcinatul cu afaceri al Belgiei la Bucuresti, G. Wiet, consulul Frantei la Galati, colonelul Sturdza, Prefectul judetului Tulcea. Nu lipseau Charles Hartley, inginerul consultant al Comisiunii Europene a Dunării, Eagle, directorul contabilitătii din această institutie, secretarul Gauvain.‖100 Vasul Orient a fost insotit de o intreaga flotila de vase, printre care iahtul C.E.D., Carolus Primus si bricul Mircea.

Momentul a fost marcat cu 21 de salve de tun, iar seara la dineul festiv organizat la Sulina s-a facut un superb foc de artificii. La 26 octombrie 1897 s-a inaugurat taietura VIII GorgovaVenico(milele 31.5-37) de catre Presedintele Consiliului de Ministri Dimitrie Sturza si Ministrul lucrarilor publice Ion Bratianu. ‖La 12½ vaporul Orientul se opreste la Ceatalul Sf.Gheorghe, pentru a lua pe puntea sa pe D.Kühl Inginerul Resedinte al Comisiunei prescum si pe DD.Magnussen Inginer100

Constantin Stan, Familia regala si Comisia Europeana a Dunarii la Sfarsitul secolului al XIX-lea, Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006, p.134

195

MOTOC CORNELIU

ajutor, Gemmell Inspector-Mecanic si Henriksen hidrograful Comisiunei.‖ 101 Dupa inaugurarea noii taieturi, invitatii se deplaseaza la Sulina unde viziteaza atelierele C.E.D. In data de 19-20 octombrie 1902 s-a inaugurat ultima taietura, bucla superioara a marelui M. Regele Carol nu a putut veni, din cauza unei vizite in Bulgaria, dar a venit principele mostenitor Ferdinand cu principesa Maria, impreuna cu tot Consiliul de Ministri. Ei au sosit cu pachebotul Principesa Maria, urmat de vasele Orient si Carolus Primus. Aici, vasul in marsul sau a rupt o panglica legata intre cele doua maluri, iar momentul a fost salutat cu salve de tun.

Dupa 25 de ani de la vizitarea pentru prima oara a Tulcei, in 1904, regale Carol I face o noua vizita pe Dunare, de la Galati la Sulina. Acum este insotit de Principele Ferdinant cu copiii sai.‖De la Tulcea pana la Sulina pe ambele maluri ale Dunarii, yahtul regal a fost salutat de locuitorii satelor vecine, care se aflau in numar mare, mai ales in fata satelor noi. Dinaintea oficiului telegrafic de la Cetal(Principele Carol), suveranii au fost intampinati de d.Martilian, sub-prefectul plasii Tulcea, in fruntea autoritatilor din imprejurimi, a locuitorilor si a elevilor.

Atat oficiul C.E.D. cat si celelalte locuinte erau frumos decorate si pe toata intinderea satului erau ghirlande de verdeata insirate pe stalpi, in varful carora falfaia majestos mandrul tricolor.

Suveranii in special M.S.Regina, a stat tot timpul pe coverta de unde multumea prin fluturari de batista la manifestatiunile de dragoste ale poporului.‖ 102 Acum Principele Carol in varsta de

101

Dimitrie Sturza, Insemnatatea lucrarilor Comisiei Europene dela Gurile Dunarii 1894-1902 in Analele Academiei Romane, seria II, Tomul XXXV,1913, p.269 102 Revista Dobrogea, nr.123, 5 mai 1904, p.4

196

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

numai 9 ani, isi vede pentru prima oara satul care ii purta numele.

Principele Ferdinand si principesa Maria au revenit la Sulina in 10 mai 1906 cu prilejul aniversarii a cincizeci de ani de cand s-a infiintat Comisia Europeana a Dunarii.

In 1911, Regele Carol insotit de Principele Ferdinant si Principele Carol viziteaza din nou Delta Dunarii pe ruta MacinIsaccea-Tulcea-Ceatal-Sf.Gheorghe-Ceatal-Sulina. Inainte de a pleca spre Sulina yahtul Stefan cel Mare s-a oprit la Ceatal unde suita regala a innoptat pe vas.‖Toate satele pana la Sulina, insirate pe malul Dunarei, pavoazate si locuitorii aclamau cu entuziasm pe Suverani. Corurile scolare intonau Imnul Regal.

Timpul fiind splendid, contribuia in mare masura la buna dispozitie a Augustilor excursionisti, care pe tot drumul au salutat si multumit populatiunei pentru devotement exprimat si cu aceasta ocazie.‖103

103

Revista Conservatorul Constantei, nr.8, 10 mai 1911, p.4

197

MOTOC CORNELIU

GRUP DE VASE LA INAUGURAREA CANALULUI SULINA

198

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

199

MOTOC CORNELIU

Dupa regularizarea canalului si barii Sulina numarul accidentelor vaselor pe Dunare a scazut constant. Astfel, arata situatia pana in 1914:104 PERIOADA

GURA MEDIA BRATUL MEDIA DAUNARII PE AN SULINA PE AN 1871-1875 20 4 137 27.4 1876-1880 15 3 104 20.8 1881-1885 6 1.2 13 2.6 1886-1890 6 1.2 5 1 1891-1895 5 1 19 3.8 1986-1900 18 3.6 42 8.4 1901-1905 11 2.2 44 8.8 1906-1910 21 4.2 34 6.8 1911-1914 9 2.2 24 6 TOTAL 101 2.3 422 9.6 O data cu lucrarile de pe Dunare a crescut tonajul navelor care circulau, dar a scazut numarul vaselor. Acest lucru se poate vedea clar in tabelul de mai jos:105 PERIOADA 1856-1860 1861-1865 1866-1870 1871-1875 1876-1880 1881-1885 1886-1890

NUMARUL VASELOR 2570 3064 2564 1951 1668 1485 1696

104

TONAJUL VASELOR 375470 489649 548104 523585 617712 816293 1284534

TONAJUL MEDIU 146 160 214 268 370 550 757

Constantin Ardeleanu, International journal of maritime history, The European Commission of the Danube and the Results of Its Technical and Administrative Activity on the Safety of Navigation, 1856-1914, 2011, p.89 105 Ibidem, p.93

200

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

1891-1895 1986-1900 1901-1905 1906-1910 1911-1914

1677 1323 1304 1171 1049

1599857 1398387 1881857 1967585 1901516

954 1057 1443 1680 1813

Totalul cheltuielilor in cincizeci de ani de Comisie Europeana (1856-1907) a fost de 48.712.486 lei si a fost repartizat astfel: 13.9%- Studii, santier constructii 6.57%- Directiune 25,21%-Lucrarile la gurile Dunarii 47.51%-Lucrari in fluviu 2.89% -Geamandure 4.63%-Diferite cheltuieli

3.9. SITUATIA DUNARII IN PRIMUL RAZBOI MONDIAL Pana la inceperea primului razboi mondial, C.E.D. efectuase ample lucrari de amenajare si semnalizare prin balizare a canalului Sulina. Acum s-a realizat si primul far de la Tulcea, singurul pe Dunarea maritima, in afara de cel de la Sulina.

Datorita depunerilor bancurilor de nisip se faceau dese dragaje in mai multe puncte, inclusiv la Ceatalul Sfantul Gheorghe.

In aceasta perioada se putea circula pe canalul Sulina cu vase pana la 12000 tone si un pescaj de 6 metri. Acum, au aparut si ideile inginerului Anghel Saligny şi profesorului G. IonescuSiseşti, de a se face ample indiguiri pentru a folosi pamantul pentru agricultura si piscicultura si care afectau si Dunarea 201

MOTOC CORNELIU

maritima.

Cel care s-a opus vehement acestei idei, a fost marele biolog Grigore Antipa. Statul roman nu a executat lucrari pe Dunarea maritima deoarece era de competenta C.E.D., dar s-a ingrijit de navigabilitatea din rada porturilor dunarene prin Serviciul Hidraulic. Un alt lucru important care s-a intamplat in aceasta perioada, este ca C.E.D. a actionat in directia brevetarii pilotilor de la bara si a celor fluviali, rezultatul fiind ca in perioada interbelica nu s-a ajuns niciodata la esuarea unei nave pe senalul bratului sau gurii Sulina, care sa duca la blocarea circulatiei. Pe parcursul primului razboi mondial nu s-au putut realiza de catre Comisie lucrari de dragare pentru intretinerea canalului si barii Sulina. Cu toate ca, Delta Dunarii nu a fost ocupata de Puterile Centrale, lucrarile au fost intrerupte din lipsa personalului, care era in mare parte concentrat, si al lipsei carbunelui si pieselor de schimb. ―Sediul C.E.D. din Galati unde se instalase cartierul general al unui corp de armata rus, va fi bombardat de inamici la 10 octombrie 1917 distrugandu-se biblioteca si arhiva Comisiunii‖106. Acum abia reuseau sa intre nave cu o capacitate de 6000 tone, fata de 12000 tone cat era inainte de inceperea conflagratiei.

Dupa primul razboi mondial, situatia circulatiei pe Dunare devenise critica. C.E.D. nu mai efectuase lucrarile necesare. In 1921 C.E.D. ia hotararea ca in termen de patru ani sa prelungeasca digurile lui Hartley de la Sulina si sa se efectueze dragaje sustinute. In acest sens s-au cumparat inca doua drage de mare putere, iar digurile au fost prelungite cu inca 1981 metri.

Inginerul sef al C.E.D. de atunci, E.T.Ward, a sustinut ca 106

Ion Gruia, Dunarea si tratatele ei internationale in Steaua Dobrogei, nr,2, 1999, p.4

202

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

la Ceatalul Sfantul Gheorghe sa se efectueze lucrari pentru a dirija o parte din aluviuni spre Sfantul Gheorghe pentru a impiedica depunerea lor pe canalul Sulina. El propunea construirea unui epiu sau a unui sistem de ecluze.‖La 18 mai 1820, C.E.D. isi relua activitatea dupa razboi printr-o sesiune plenara. Delegatul Angliei in calitate de presedinte a prezentat situatia dezastruoasa provocata de razboi lucrarilor intreprinse de C.E.D. Incepand cu 1920 sunt reluate dragajele, activitatea de balizaj, refacerea farurilor de la Insula Serpilor, refacerea cladirilor din Tulcea si Sulina, reconstructia materialului plutitor‖107.

C.E.D. dispunea in anul 1925 de sase dragi Sulina, Percy Sanderson, Sir Charles Hartley, Delta, Karl Kühl si Dimitrie Sturdza, care, lucrand simultan, au putut deschide un nou senal la gura Sulina la 25 iulie 1925, cu consecinte benefice pentru accesul navelor pe fluviu.

3.10. SITUATIA DUNARII IN CEL DE-AL II-LEA RAZBOI MONDIAL Comertul pe Dunare, in aceasta perioada, a fost influentat de interesele politice, in special ale Germaniei. Aceasta urmarea inca dinainte de inceperea razboiului, sa-si exercite influenta aici pentru ca gurile Dunarii erau un punct strategic foarte important in tentativa lor de expansiune. Dupa 1933, Germania a facut o cerere guvernului Romaniei de primire cu drepturi depline in C.E.D. Acum, s-a pus problema, daca mai era sau nu viabila mentinerea Comisiei. ‖In 1938 Romania a cerut mentinerea C.E.D. , dupa ce vreme de aproape doua decenii, luptase pentru desfiintarea ei. Din analiza faptelor, rezulta ca hotararea luata a 107

Ibidem, p.5

203

MOTOC CORNELIU

corespuns in acel moment intereselor generale ale tarii, problema Dunarii fiind subordonata unor chestiuni de importanta capitala pentru stat dintre care cea mai importanta a fost aceea a pastrarii integritatii Romaniei, a gasirii unor formule care sa incetineze, daca sa nu bareze expansiunea Reichului spre SE-ul Europei, spre Dunare si Marea Neagra‖ 108 . ―La inceputul anului 1938, intentiile revizioniste ale Germaniei includeau si dreptul de jurisdictie asupra sectorului maritim al Dunării. Incă de la 14 noiembrie 1936, statul german a denuntat unilateral regimul international al fluviilor, inscris in tratatele de la Versailles, si a hotărat să dispună conform propriilor interese de portiunea acelor căi navigabile, declarate internationale, dar care, se aflau pe teritoriul său.‖ 109 Dupa numeroase campanii de presa, care reflectau interesele politice si economice ale autoritatilor de la Bucuresti si prin care se cereau recuperarea „suveranității naționale‖ si implicit, accesul la taxele stranse de Comisie, in 18 august 1938 s-a ajuns la „Aranjamentul de la Sinaia‖, prin care sau micsorat la minim organismului internațional al C.E.D. si s-a infiintat, in schimb, „Administrația Dunării de Jos‖, organism aflat sub controlul Guvernului României. Acum, s-au ridicat voci, care au cerut inceperea unor lucrari pentru amenajarea bratului Sfantul Gheorghe, deoarece conform predictiilor lui Hartley, bratul Sulina era doar de provizorat, el trebuind sa sa se colmateze in 50 de ani datorita curentilor marini.

Tratatul de la Sinaia din 18 august 1938 a modificat statutul C.E.D. si a recunoscut suveranitatea Romaniei asupra 108

Ion Gruia, Dunarea si tratatele ei internationale in Steaua Dobrogei, nr,2, 1999, p.7 109 Arthur Tulus, Interese economice si politice la gurile Dunarii intre 1936 si 1940, p. 233

204

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

zonei maritime a fluviului, iar la 1 martie 1939 s-a recunoscut prin Tratatul de la Bucuresti dreptul Germaniei de a face parte din C.E.D. Acum competentele Comisiei erau reduse la minim, practic ea nu mai avea dreptul sa ia nici o decizie majora privind fluviul si gurile Dunarii. Ulterior, la 17 mai 1939, a avut loc ceremonia ridicarii pavilionului romanesc la Sulina in locul pavilionului Comisiei. Pana la intrarea Romaniei in razboi s-a dispus de catre statul roman a se face o serie de reglementari pe Dunare, de a se evita conflicte intre navele Axei si Puterilor Centrale. Astfel, s-a reglementat ca pe canal sa nu se intalneasca nave din tabere opuse pentru a nu se ataca si bloca in acest fel Dunarea, prin scufundarea navelor.

O data cu intrarea Romaniei in razboi de partea Germaniei, comertul international liber prin gurile Dunarii s-a stopat. Acest lucru s-a intamplat pana la sfarsitul anului 1941.

O data cu intrarea in razboi a Romaniei, Delta Dunarii si bratele sale erau aparate de detasamentul naval Sulina, care era impartit in trei detasamente mai mici - Sulina, Periprava si Chilia Veche, la care se adauga si sectorul navelor de patrulare. In zona Dunarii, fortele armate sovietice erau net superioare celor romane ca numar de vase si avioane de lupta. Primele conflicte armate pe Dunare s-au desfasurat in zona Chilia, care era un punct strategic. In urma confruntarilor, rusii au reusit sa inainteze prin Chilia spre Pardina, unitatile romanesti reusind sa se replieze la Mila 23. ―Infrangerea Batalionului 15 Infanterie Marină la Chilia Veche nu s-a transformat intr-un dezastru militar, deoarece fortele romanesti au rezistat la grindul Stipoc si la sud de Casla, reusind, astfel, să stopeze atingerea canalului Sulina de către sovietici.

La acest efort militar a contribuit trimiterea unei companii de infanterie intărită cu artilerie antitanc in regiunea Carmen Sylva(Crisan), apartinand Diviziei a X-a 205

MOTOC CORNELIU

Infanterie, la ordinul generalului Antonescu, aflat in acele momente grele in portul Tulcea‖110. Cu toate ca orasul Sulina, a mai fost bombardat de sovietici, la 20 iulie 1941 armata rusa se retrage din zona Dunarii pentru a nu fi incercuita. Pe bratul Sulina aviatia sovietica a scufundat unele nave, in special comerciale, dar nici una pe teritoriul satelor noastre.

La 22 august 1942, se inspecteaza bratul Sulina pentru a se face un raport asupra navigabilitatii si se recomanda repararea sau reinstalarea corecta a catargelor de semnalizare de la statiunile: Carmen Sylva, Gorgova si Ceatal Sfantul Gheorghe.

In ianuarie 1942, s-a infiintat o sectie de contrasabotaj pe Dunare pentru a evita blocarea acesteia de catre puterile Centrale.

Dupa intoarcerea armelor ―localitatea si canalul Sulina, ocupate de germani, au fost supuse zilnic unor bombardamente masive din partea aviatiei sovietice, intre 19 si 25 august 1944, atacuri aeriene ce au provocat pierderi importante flotilei germane, precum si incendierea intregului palat al Comisiei Europene a Dunării.‖ 111 In aceasta perioada 60% din cladirile orasului au fost distruse.

110

Idem, Dunarea maritima in anii celui de-al doilea razboi mondial (19411945), p.66 111 Ibidem,p.190

206

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Palatul C.ED. dupa bombardamentul rusilor din 1944 207

MOTOC CORNELIU

―In privinta Comisiei Europene a Dunării, in timpul războiului, desi a fost deposedată de toate competentele sale, a continuat să activeze in limite minime prin secretariatul general, iar rigurozitatea impămantenită la nivelul institutiilor Comisiei a fost mostenită de autoritătile romane. De fapt, desi Germania a dorit lichidarea ei, autoritătile de la Bucuresti au considerat că suveranitatea statului roman asupra gurilor Dunării este mai bine respectată in conditiile implicării unui consortiu de state decat in cazul in care Romania ar trebui să facă fată pretentiilor hegemonice ale unei tari.

Din păcate, logica romanească a fost demonstrată mai târziu de către Uniunea Sovietică, care, prin Acordul de la Belgrad din 1948, a desfiintat Comisia Europeană si a îndepărtat potentialii rivali (Marea Britanie, Statele Unite, Franta). Din acest moment, oficial, asistăm la sovietizarea Dunării‖112

112

Arthur Tulus, Analele Universitatii „Dunărea de Jos‖ Galati, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006, p. 193

208

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CAPITOLUL IV INTEMEIEREA SATELOR 4.1.

INTEMEIEREA SATULUI ILGANII DE SUS

Documentele care amintesc despre inceputurile existentei satelor noastre, sunt in numar foarte redus. Nu s-au pastrat documente in Arhiva Nationala decat foarte putine, intr-un numar de 57 de unitati arhivistice si acestea incomplete. Ele sunt intre perioadele 1922-1941 si 1960-1968. Documentele s-au pierdut in timpul razboaielor mondiale si in inundatia din 1970.

Lipsa acestor documente fac, foarte greoaie plasarea in timp a unor evenimente importante, care s-au petrecut in istoria acestor sate. S-a pastrat totusi un recensamant din 1941, in care se face referire si la infiintarea satelor. Astfel, stim ca acest sat exista inca din anul 1856, in timpul razboiului din Crimeea. Locuitorii erau lipoveni veniti din Rusia in urma persecutiei religioase. Ei au construit aici si o biserica. Dar, fara sa stim motivele, acesti lipoveni au plecat, iar in locul lor au venit rusi din Tulcea, pe la 1880 si au intemeiat alta asezare pe locul celei parasite.

Acesti locuitori s-au stabilit pe acest grind, pentru a practica pescuitul si vanatoarea. Locul ales de ei pentru a infiinta un sat nu este deloc intamplator, fiind asezat pe bratul Sulina, unde se desfasura o circulatie intensa a vaselor. Astfel, ei isi puteau vinde foarte usor pestele la Tulcea sau catre vasele aflate in tranzit. Fiind asezat pe un grind, casele nu erau expuse inundatiilor periodice cum se petrecea in restul Deltei.

Stim ca, grindul Ilgani are o o inaltime de trei metri 209

MOTOC CORNELIU

deasupra nivelului marii, iar la acea vreme, cand inca nu se efectuasera indiguiri pentru agricultura, nu existau inundatii. Tot in aceasta zona dispuneau de material pentru constructia caselor, lemnul, papura si stuful existand din belsug.

Dobrogea se alipise la Tara Mama la 14 noiembrie 1878, sub regele Carol I, iar la doi ani de la acest moment se infiintase satul. Deci, fiind la inceput, administratia judetului nu avusese timp sa faca o reforma administrativa, prin care sa definitiveze intemeierea satelor si impozitarea locuitorilor, decat la satele existente anterior.

Prima atestare documentara a catunului Ilgani o gasim in Marele Dictionar Geografic al Romaniei, scris de Ioan Lahovari, publicat in 1898. Aici ni se spune ca apartinea alaturi de catunul Prislava (Nufarul) de Comuna Malcoci. Era compus din 12 case, in 14 familii, cu 59 de suflete, iar populatia era formata din rusilipoveni. Ostrovul113 Ilgani avea o suprafata de 700 ha, acoperit cu pasuni si facea parte din ostrovul mai mare Ceatal. Satul Ilgani nu avea aceeasi asezare ca in ziua de astazi, el fiind dispus atunci pe bratul stang al Dunarii vechi si pe malul garlei Papadia.

Aceasta dispunere facea foarte usoara deplasarea spre balta, in spatele satului existand ghiolul Tataru, care avea o suprafata mult mai mare decat cea din zilele noastre. In perioada in care acesti rusi-lipoveni s-au stabilit aici, erau in toi si lucrarile de regularizare a bratului Sulina de catre Comisia Europeana a Dunarii. E posibil ca o parte din acesti locuitori sa fi lucrat si ei sezonieri in cadrul C.E.D., deoarece se platea foarte bine, iar jumatate din taieturile bratului Sulina erau in aceasta zona.

Cu toate ca in limbajul populatiei a ramas impamantenit ca Ilganiul se mai numea si Papadia, acest lucru nu este amintit 113

Ostrov-Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare.

210

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

de nici un document istoric. Papadia este amintita ca o suprafata mai inalta, de 36 de ha, in care exista un punct trigonometric de gradul 3 si se afla la sud de vechiul sat Ilgani.

HARTA SATULUI ILGANII DE SUS 1940 Urmatoarea atestare a satului Ilgani este in 1899, cand sunt amintite un numar de 87 persoane existente in 21 de case, dintre care 14 romani si 73 rusi. Probabil, cei 14 locuitori romani au fost colonizati de prefectul Ioan Nenitescu in acest sat, pentru a se incerca romanizarea deltei. Religia intemeietorilor satelor a fost ortodoxa de rit vechi, dar ulterior, neexistand o biserica, urmasii nascuti s-au botezat si au trecut la religia ortodoxa de rit nou, cu toate ca tineau si sarbatorile pe stil vechi.

211

MOTOC CORNELIU

In Ilganii de Sus (Vysn'i Ilhâny) s-au mutat de-a lungul timpului si foarte multi ucraineni, la inceputul secolului, depasindu-i pe lipoveni, iar particularitatea lor fata de ceilalti locuitori ucraineni din Romania este dialectul fonetic, care a fost cercetat in 1971 de Ioan Herbil si care, a ajuns la concluzia ca cei de aici vorbesc un dialect de stepa. Tot in dictionarul Lahovari se mentioneaza ca la 1898 exista un drum comunal pana la Prislava (Nufarul). Acest drum era unul natural, probabil pe malul bratului Sfantul Gheorghe care facea legatura intre malul drept al bratului Sulina si Ilganii de Jos. Conform recensamantului din 1941 casele erau insiruite pe malul Dunarii inca de la infiintare, fiind legate intre ele cu curti mari de 250-5000 m.p. construite din paianta si invelite cu stuf. Toti locuitorii rusi-lipoveni si ucraineni de aici vorbeau limba romana, iar limba rusa era folosita doar in comunitatea lor.

De-a lungul evolutiei lui, satul Ilgani a cunoscut fluctuatii demografice majore. Recensamintele de la inceputul secolului pana in prezent, prezinta astfel situatia numarului locuitorilor: 1900 - 79 locuitori, 1912 - 200 locuitori, 1930 - 315 locuitori, 1948 - 227 locuitori, 1956 - 248 locuitori, 1966 - 445 locuitori, 1977 - 167 locuitori, 1992 - 68 locuitori, 2002 - 62 locuitori, 2011 - 52 locuitori. Scaderea masiva a populatiei s-a facut dupa inundatiile istorice din 1970, cand foarte multe case au fost distruse, iar satul a ramas cu dispunere doar pe malul Dunarii, zona Papadia fiind complet parasita. Atunci populatia a scazut la o treime, multi locuitori plecand in alte sate sau construindu-si noi case in satul Partizani.

212

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

4.1.1. ETIMOLOGIA CUVANTULUI ”ILGANI” Denumirea de ―Ilgani‖ este de origine tatara si provine din cuvantul Yilga114, care semnifica lunca (teren inundabil). Mai mult ca sigur, locul a fost numit de tatari Yilga transcris in romana Iolgan, tocmai pentru acest relief existent aici, predispus la inundatii. In Dictionarul Lahovari (1898), acest ostrov este denumit Iolgan, iar in 1903 M.D. Ionescu il aminteste cu numele de Ilgani care este si in prezent. Numele tataresc al acestui teritoriu, poate fi explicat si prin toponimele existente aici, ca Ghiolul Tataru si Ghiolul Tatarciuc. Aceste denumiri ne dau de inteles ca, este posibil ca in aceasta zona sa fi locuit cel putin un tatar de unde a ramas numele. La fel si alte toponime ca: garla rusului, garla turcului etc au ramas in istoria populara de la unele persoane care aveau o casa sau coliba de pescuit langa acele zone. De altfel, denumirea ghiolului Tataru o gasim si in hartile Comisiei Europene a Dunarii de la 1856. Acest ostrov Ilgani era asezat pe grindul mai mare Argagni (numit asa de C.E.D.), care tinea de la Ceatal pana la Cioban Garla si pe teritoriul caruia este asezat si satul Partizani. Argagnis, este un cuvant de origine italiana, care inseamna un tip de vas de teracota. Italienii incepusera sa faca un comert infloritor pe Dunare, inca inainte de 1821, prin republicile lor Venetia, Torino, Sardinia etc si probabil au dat o denumire acestui grind care a ramas impamantenit pana la venirea C.E.D. Teracota se face din argila, iar aici grindul era format dintr-o argila foarte dura. Aceasta argila dura, ar fi creat sinuositatile mari ale canalului Sulina.

Satul fiind intemeiat de lipoveni care vorbeau numai limba rusa, 114

Informatii puse la dispozitie de Prof.Dr. Ibram Nuredin, Presedintele Uniunii Democrate a Turco-Tatarilor din Romania.

213

MOTOC CORNELIU

ei, ar fi putut da o denumire ruseasca noii asezari, dar au pastrato pe cea existenta, semn ca acest nume era impamantenit in acest teritoriu. Actualul sat, Ilganii de Jos a fost infiintat dupa aproximativ 40 de ani de la infiintarea satului nostru si si-a luat denumirea de la el. Astfel pentru a le deosebi, s-a ajuns la denumirea de Sus (Nord) si Jos (Sud).

SATUL ILGANII DE SUS SUB APE(S-N)

4.2.

INTEMEIEREA SATULUI 214

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

“PRINCIPELE CAROL” Din cauza razboiului ruso-turc din anul 1877, o parte din populatia musulmana existenta in judetul Tulcea a plecat, lasand o parte din sate lipsite de populatie, intr-o zona in care si asa era mica densitatea locuitorilor pe kilometru patrat (21 loc/km²). ―In scopul de a repopula Dobrogea si de a pune in valoare solul ei agricol, guvernul a incurajat colonizarea acestei provincii cu elemente romanesti muncitoare din vechiul regat, sau de peste Carpati, din Basarabia si din Pind‖. 115In urma acestor inlesniri economice, numerosi mocani din Ardeal, dar si romani din Oltenia, Basarabia, Muntenia si Macedonia, se stabilesc in Dobrogea si primesc dreptul de a poseda proprietati. Pe langa aspectul economic al incurajarii colonizarii Judetului Tulcea, mai exista un aspect care ne priveste direct - aspectul national.

Existenta unui numar mare de nationalitati: rusi, turci, bulgari, germani, greci etc in aceasta regiune, facea ca elementul romanesc sa aiba de suferit. Multe sate nu aveau nici macar un locuitor roman, limba nu era deloc cunoscuta in aceste comunitati, iar respectarea legilor statului roman era optionala pentru multi din ei. Pe de alta parte, aceste comunitati nu doreau in nici un fel sa se integreze in noul stat, resursele exploatate de aici de catre ei, nu aduceau nici un beneficiu statului roman, iar in cazul unui conflict cu alte state nu se putea pune baza in ei deoarece nu aveau patriotism nativ. ―Inceputul colonizarilor din Delta Dunarii a fost facut de Ion Nenitescu, unul din prefectii dobrogeni care a inteles bine misiunea ce o avea de indeplinit in noua provincie 115

Romuluis Seisanu, Dobrogea-Gurile Dunarii si Insula Serpilor, Bucuresti, 1928, p.209

215

MOTOC CORNELIU

transdunareana‖.116 ‖De un singur dor era inflacarat acest apostol al romanismului, care vroia sa ridice in Delta un zid de carne vie romaneasca aici, unde elementul etnic era rusesc sau rusificat si in sfarsit sa dea agriculturii rodnice ale grindurilor, bratele ce-i lipseau. Piedici de tot felul se opuneau acestui proiect, de locuitorii rusi din Delta, care vazand, ca li se vor lua din mana o parte din bunurile de care profitau pana acum, raspandisera printre noii colonisti temerea, ca casele si gradinile lor vor fi inecate de revarsarea Dunarii. Aceste zgomote raspandite inadins pentru a speria romanii nou asezati, mai erau sustinute si de cativa rauvoitori din Tulcea, care calomniau colonizarea Deltei cu romani. Pana la un oarecare punct strigatele lor a avut ca efect emigrarea a o parte din romanii din satele nou infiintate.

Totusi inceputurile de colonizare au reusit in cea mai mare parte si asa s-a pus pentru moment stavila rusificarii deltei.‖117Delta nu era doar o regiune acoperita cu stufarisuri si balti, ci dimpotriva avea pasuni si pescarii care puteau hrani o populatie mult mai numeroasa.‖Aceste bogatii nu ramaneau neutilizate, din contra ele erau exploatate de pescarii rusi, care fara nici un control beneficiau de toate bunatatile de la gurile fluviului nostru…Nenitescu cat timp a stat in capul administratiei judetului Tulcea a inteles, ca fraude se savarseau in dauna statului nostru si avu cel dintai ideea fericita de a coloniza Delta si Dranovul cu populatie romaneasca‖.118 Din ordinul lui, se infiinteaza o serie de sate in delta, iar 116

Ibidem, p.210 M.D.Ionescu, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea , Bucuresti, 1904, p.268 118 Ibidem, p.268 117

216

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

unele sunt colonizate cu populatie romaneasca. Astfel, se colonizeaza sate mai vechi ca Ilganii de Sus, Ilganii de Jos, Gorgova, Uzlina, Ciamurlia, Patlageanca, Ceatalchioi si Pardina.

Alte sate sunt nou infiintate ca: Principele Carol, Principele Ferdinand, Carmen Sylva, Fantana Dulce si Floriile.

Mai exista un proiect pentru intemeierea altui sat in delta, cu numele de Principesa Maria dar care nu s-a mai realizat. Aceste sate noi au fost inzestrate cu case si toate cele necesare unui trai statornic. Documente privind infiintarea satului Principele Carol nu s-au mai pastrat in Arhivele Nationale, dar avem informatii despre data exacta a intemeierii de la Marin Dobrogeanu Ionescu care a scris o carte monumentala-Dobrogea in pragul veacului al XX-lea si publicata in 1904, precum si din actul de fondare a satului vecin Carmen Sylva(Crisan), datat 2 aprilie 1900. Din aceasta lucrare scrisa dupa o documentare de 13 ani, aflam ca autorul a mers in toate localitatile din Dobrogea si a cules informatii, inclusiv din satul nostru. Astfel satul ―Principele Carol‖ infiintat de prefectul Ioan Nenitescu isi are data oficiala de nastere: 26 iulie 1899. ―Principele Carol catun pendinte de comuna Malcoci. A fost infiintat la 26 iulie 1899 pe taietura de rectificare a bratului Sulina intre milele 41-42 (vechi) pe un platou ceva mai inaltat prin pamantul depus de draga. E un sat curat romanesc locuit de 120 de suflete, traind in 29 de case si ocupandu-se cu agricultura, cresterea vitelor si ceva pescarit.‖119 Cat priveste actul de fondare a satului vecin, acesta este deosebit de important pentru ca ne da amanunte despre data intemeierii satelor de catre Ion Nenitescu, persoanele participante, numele locuitorilor, amplasarea satului, toponimele locului si motivatia alegerii numelui. Cu siguranta a existat si 119

Ibidem, p.263

217

MOTOC CORNELIU

pentru satul nostru un act de fondatiune, dar care din pacate nu sa pastrat. Asadar, putem sa deducem ca si pentru satul nostru s-a organizat aceeasi festivitate ca si in satul vecin din mai multe considerente. Mai mult de atat, satul nostru are unele avantaje care ne permit sa credem ca festivitatea de inaugurare ar fi fost mult mai fastuoasa. Astfel, satul nostru este primul infiintat din marele proiect a lui Nenitescu de romanizare a deltei si merita o promovare pe masura. Era un sat intemeiat de la zero, cu populatie suta la suta romaneasca in care prefectul si-a pus mari sperante sa se dezvolte, lucru care s-a si intamplat. Acest lucru nu se poate spune si de alte sate ca Fantana Dulce si Principele Ferdinand, intemeiate tot de el si care au disparut.

Un alt argument ar fi distanta mult mai mica fata de Tulcea, care ar fi permis organizarea ceremoniei cu un numar mai mare de invitati. In actul de fondatiune al satului Carmen Sylva, gasim numerosi invitati care cu siguranta au venit si la intemeierea satului nostru, posibil in numar chiar mai mare.

Acestia erau: Ion Nenitescu - prefectul judetului, N. Gheorghiu - protoereul judetului, Stefan Bors - presedintele consiliului judetean, I. Nicolau - vicepresedintele consiliului judetean, Hagianton - subprefectul plasii Tulcea, Dr. N.Popescu medic primar al judetului, M.Vergolica - inginerul judetului, Resvani - ajutorul de primar al orasului Tulcea, C.Balescu procuror Tribunalul Tulcea, B.Busuioc - presedintele Ocolului Silvic Sulina, Dosoftei Crihana - parintele arhimandrit din Sulina, Gh. Gutu - diacon din Sulina, I.Ionescu - primar al comunei Padurea Neagra(Caraorman), Chiriacopol - primar al comunei Sfantul Gheorghe, Charles Kuhl - inginerul Comisiei Europene a Dunarii, P. Gaiseanu - maior in Regimentul 33 Tulcea, alti ofiteri ai acestui regiment, Elena Nenitescu, Maria Bors, sotiile domnilor mai sus mentionati, consilieri judeteni, 218

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

capitani de vase, alti domni primari din delta, public din orasele Tulcea si Sulina precum si locuitori din comunele judetului.

De altfel, Nenitescu spune ‖Şase sunt satele româneşti fondate din nou în Deltă şi munca de colonisare şi românizare nu trebuie să se oprească nici atunci când numărul unor asemenea de sate ar trece peste şase-zeci, căci Delta e mare...‖. Nu trebuie uitat ca vis-à-vis exista satul de rusi Ilgani si ceremonia trebuia sa fie mult mai fastuoasa pentru a promova aceasta idee de romanizare a deltei unde limba romana ‖…abia se auzea‖. Si in satul vecin a fost adusa populatie romaneasca pentru a romaniza satul. Intr-un recensamant din anul 1900, gasim in satul Ilgani un numar de 14 romani care nu puteau fi decat cei colonizati de Nenitescu o data cu infiintarea satului Principele Carol. Satul nostru nu era atat de izolat ca satul vecin. Pe langa calea apei, exista si un drum pe marginea bratului Sf.Gheorghe care ducea la Ilganii de Jos si de acolo la satul Domnita Maria care avea iesire la drumul judetean Tulcea-Mahmudia. Un alt argument este ca la infiintare, satul Carmen Sylva avea 80 de locuitori, iar Principele Carol 120 plus 14 din satul Ilganii de Sus, deci, era un sat mult mai numeros care ar fi meritat o ceremonie cel putin la fel de spectaculoasa. Nu trebuie uitat nici faptul ca, in zona noastra s-au executat jumatate din rectificarile bratului Sulina pe o lunga perioada, fiind foarte cunoscuta autoritatilor si C.E.D. De altfel, C.E.D. dupa intemeierea satului nostru doneaza in mai multe randuri bani pentru biserica. Un alt amanunt care il gasim in actul de fondatiune al satului vecin, este dezvelirea placii cu numele satului. O astfel de placa o putem vedea si in fotografia de infiintare a satului nostru, de unde putem deduce ca si aici a avut loc o astfel de ceremonie. Acesti 120 de locuitori, intemeietori ai satului Principele Carol au fost adusi din satul Valea Nucarilor (Sarighiolul de Vale, I.G.Duca), iar prefectul le219

MOTOC CORNELIU

a construit case si i-a improprietarit cu pamant pentru ca acest sat sa se mareasca si sa dainuiasca in timp.

Dintre cei care au intemeiat satul s-a pastrat doar numele a trei barbati, probabil oamenii de vaza a acestei comunitati: Manole Filip, Dragu Ion si Barbu Ion. Cei 120 de locuitori erau impartiti astfel: barbati 28, femei 29, iar copii 63. Satul nostru a fost infiintat pe teritoriul in care s-a sapat si depus pamantul din dragarea taieturii a XI-a Argagnis(1897-1898), in timpul prefectului Ioan Nenitescu (1897-1900). Acest moment a fost unul favorabil prin intrepatrunderea a unor evenimente extraordinare, existente in acelasi timp si care unul fara celalalt nu ar fi putut duce la infiinatrea satului. Un eveniment este saparea Dunarii in acest loc si formarea terenului necesar, iar cel de al doilea decizia colonizarii deltei.

Aceste evenimente se datoreaza unor personalitati marcante, carora le datoram existenta satelor noastre: inginerul Charles Hartley si prefectul Ioan Nenitescu. Ei pot fi considerati parintii intemeietori ai satului, unul care a pregatit pamantul, iar celalalt care a plantat samanta pur romaneasca pentru ca satul sa se nasca si sa se dezvolte. In recensamantul din 1938 ni se precizeaza ca aceasta asezare era una de tarlasi (oieri), ceea ce inseamna ca populatia se ocupa cu aceasta indeletnicire si au adus si aici cu siguranta animalele lor. Tot de aici aflam ca locuitorii veniti erau amestecati cu mosneni. Mosnenii erau locuitori din Muntenia care probabil au venit aici in urma procesului de colonizare a deltei, dar si datorita improprietaririlor cu pamant de Ioan Nenitescu drept recompensa pentru curajul lor de a lupta in razboiul din 1877. Intemeierea satului Carmen Sylva a fost facuta si cu veterani ai razboiului din 1877, care au luptat la Plevna si Grivita. Drept recompensa au fost improprietariti cu pamant de statul roman. Acest lucru s-a facut 220

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

cu pamant dat si in Dobrogea unde populatia era putin numeroasa. Insusi Nenitescu a fost un erou, inrolandu-se voluntar la varsta de 23 ani si cu siguranta avea un respect deosebit pentru fratii sai de arme. Deci, putem deduce ca o parte din locuitorii intemeietori ai satului nostru au luptat in razboiul de independenta din 1877.

Un alt fapt petrecut in favoarea noastra, a fost insuccesul de a se asana teritoriul satului pentru a se castiga teren agricol. O companie olandeza(probabil dupa 1829), incepuse mici lucrari de asanare si distrugere a stufului din Insula Sfantul Gheorghe, incepand de la Ceatal, dar lucrarile au fost oprite la scurt timp.

Olandezii avand experienta indiguirii in tara lor, au propus indiguiri pe o latime de 30 de metri cu o inaltime de 5 metri care ar fi trebuit condolidate cu plantatii de arbori. Lipsa finantarii unui proiect atat de costisitor a facut ca firma olandeza sa propuna statului roman, concesionarea pamantului desecat pe 99 de ani. Dar cum Constitutia Romaniei interzicea acest lucru, proiectul a fost abandonat. Evolutia demografica a satului se poate vedea din recensamintele efectuate de-a lungul anilor: 1900 - 120 locuitori, 1912 - 344 locuitori, 1930 - 512 locuitori, 1948 - 297 locuitori, 1956 - 503 locuitori, 1966 -529 locuitori, 1977 - 481 locuitori, 1992 - 459 locuitori, 2002 -483locuitori, 2011 - 374 locuitori.

221

MOTOC CORNELIU

4.2.1. DENUMIREA “PRINCIPELE CAROL”

Numele satului nostru a fost dat de catre prefectul intemeietor al satului, Ioan Nenitescu, in cinstea unui membru al familiei regale romane. La acea data era un obicei, ca toate marile realizari de la constructia unui edificiu, scrierea unei carti, intemeierea unui sat etc sa fie dedicate ca semn de respect familiei regale. Cu toate ca Romania nu a avea o traditie monarhica veche ca alte popoare din Europa, se incerca prin aceste omagieri sa se implementeze in constiinta populara, ideea de conducere a unui stat prin descendenta directa.

222

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Infiintarea satului nostru s-a facut pe timpul primului rege al Romaniei, Carol I de Hohenzollern(1881-1914), dar nu de la numele lui a fost numit satul. Carol I nu a avut urmasi, iar succesorul la tron a devenit Principele Ferdinand, care va deveni 223

MOTOC CORNELIU

rege intre 1914-1927. Ferdinand este al doilea nepot de frate al lui Carol I si a devenit rege dupa ce tatal sau si fratele mai mare nu au vrut sa accepte acest titlu de rege al Romaniei. Chiar de pe timpul lui Carol I, se cunostea ca Ferdinand urma sa devina rege si era numit cu titlul de principe care insemna ―primul la tron‖.

Tot Nenitescu a infiintat la 1 August 1899 si un sat cu numele Principele Ferdinand(azi disparut). Primul copil al viitorului rege Ferdinand a fost Carol al II-lea(n.1893-d.1953) care a domnit intre 1930-1940. El era intaiul nascut si urmasul de drept al tronului Romaniei dupa Ferdinand si pentru acest lucru era de mic innobilat cu titlul de Principe. In semn de respect pentru casa regala a Romaniei, Ioan Nenitescu, da numele satului nostru ―Principele Carol‖, dupa numele fiului lui Ferdinand, care la acea vreme avea varsta de 6 ani.

Deci, numele satului nostru apartine viitorului rege Carol al II-lea. Imaginea de mai jos facuta sub forma de vedere reprezinta prima fotografie de la infiintarea satului Principele Carol. Fotografia nu ne permite sa vedem detalii clare deoarece a fost facuta cu un aparat de la sfarsitul secolului XX. Aceasta imagine este unica si de mare importanta pentru noi, deoarece nu se mai cunoaste sa existe in tara o poza de la infiinarea unui sat.

Aceasta fotografie a fost facuta la 26 iulie 1899, cu toti oamenii imbracati in haine de sarbatoare, in port popular.

224

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

225

MOTOC CORNELIU

Ei poarta intreg costumul traditional romanesc deoarece este o zi de sarbatoare cu toate ca afara este foarte cald, fiind sfarsitul lunii iulie. In fata se vad unele persoane care poarta o alta costumatie si se evidentiaza in multime, care par sa fie functionari de rang inalt, veniti cu aceasta ocazie. Probabil printre ei se afla si prefectul Ioan Nenitescu, intemeietorul satului care a venit sa inaugureze aceasta asezare, in care isi pusese speranta de a fi un zid romanesc in incercarea de rusificare a deltei.

In stanga fotografiei se pot vedea barci, care arata exact cu cele din ziua de astazi, cu oameni care poarta in varful ghionderelor steaguri, probabil ale Romaniei. In spate, se vad cateva case cu horn, cu geamuri construite in linie pe malul Dunarii si invelite cu stuf. Jos nu exista vegetatie, ci doar argila scoasa de dragi din saparea bratului si depusa pe maluri peste care s-a construit satul.

In fata pe o plancarda asezata pe un lemn, sta scrisa o inscriptie, iar deasupra ei steagul Romaniei. Inscriptia nu mai este in intregime descifrabila, dar ce se poate citi Principele Carol, Judetul Tulcea. Deasupra inscriptiei este desenata o coroana, semn al regalitatii.

226

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

4.2.2. EXISTENTA CATUNULUI ”CEATAL”

Alaturi de asezarea satelor Principele Carol si Ilganii de Sus, avem informatii despre existenta unui catun cu putine case, asezat in apropierea bifurcatiei Dunarii, cunoscut sub denumirea de ―Ceatal‖. Numele provine de la Ceatalul Sfantul Gheorghe si este de origine turceasca, insemnand ―furca, furculita‖.

Acest sat era asezat pe grindul Agentiei, grind numit asa de Comisia Europeana a Dunarii. Aici exista o agentie telegrafica, inca de la 1857, construita de C.E.D., o data cu infiintarea liniei Galati-Tulcea-Sulina. Apoi, in 1903 s-a infiintat prima linie telefonica cu un post si in acest punct. Cablurile liniei de telegraf si apoi de telefon treceau pe sub bratul Sfantul Gheorghe, iar aceasta agentie era plasata intr-un loc strategic pentru captarea si amplificarea semnalului.

A doua taietura a Dunarii, s-a facut aici intre anii 18801882 cu aceasta ocazie construindu-se un debarcader. Tot atunci s-a facut si o statie de supraveghere a navigatiei fluviale, iar un angajat statea permanent aici pentru a veghea respectarea regulilor de navigatie. In acelasi an, 1882, ―ostrovul Sulina si Canalul Sulinei de la Ceatal Sf.Gheorghe si pana la mare impreuna cu toate baltile care cad intre bratele Sulina si Sfantul Gheorghe se concesioneaza pe 3 ani‖ 120 catre Stefan Dumitru contra sumei de 350.000 lei pentru a exploata pestele din aceasta zona. Catunul Ceatal s-a infiintat ulterior satului Principele Carol si era compus din doar patru case. Totusi se cunoaste ca vis-àvis, peste Dunare intre milele 34-35, existau alte locuinte de tarlasi deci se poate spune ca era asezat pe doua brate.

120

Monitorul Oficial al Romaniei, Bucuresti, 7 septembrie 1881

227

MOTOC CORNELIU

In anul 1896, Napoleon Athanasie viziteaza acest loc si ne spune ca: ‖Ceatal-punct locuit, situate la locul de unde pleaca, canalul Sulinei in directiunea Est si Sfantul Gheorghe in directiunea Sud-Est. Aici Comisiunea Europeana Dunareana isi are stabilita o agentie.‖121 De altfel, M.D. Ionescu ne precizeaza ca prefectul Nenitescu, a identificat si acest punct al Agentiei, ca un posibil loc de infiintare a unui nou sat. Din pacate, prin moartea lui prematura, nu s-a mai realizat acest proiect. Pana la sosirea comisiei, aceasta zona este descrisa de Generalul conte de Langeron in 1790, astfel: ‖Insula Ceatal desparte cele doua brate ale fluviului. Este acoperita cu trestii de o inaltime enorma.‖122 O lunga perioada de timp dupa infiintarea satului Principele Carol, in acest loc opreau vasele de pasageri, iar aici se infiinteaza un oficiu postal. Cu toate ca avea mai multe facilitati decat celelalte sate, acest catun nu s-a mai dezvoltat, el disparand cu timpul, poate si din cauza deselor inundatii la care era supus.

121

Athanasie Napoleon, Dobrogea si Gurile Dunarii, Bucuresti,1896, p.88 Calatori straini despre Tarile Romane Vol.X,partea a II-a Editura Academiei romane, Bucuresti, 2001,p.948 122

228

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

HARTA SATULUI CEATAL SI PRINCIPELE CAROL 1940

229

MOTOC CORNELIU

4.2.3.. PERSONALITATEA LUI IOAN NENITESCU

230

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Ioan Nenitescu a fost o personalitate marcanta a sfarsitului secolului al XX-lea, care si-a lasat amprenta pentru generatiile urmatoare pe plan politic, poetic si national. Cu atat mai mult, pentru noi el este intemeietorul satului si persoana caruia ii datoram existenta pe aceste meleaguri.

Manat de marele spirit patriotic care il avea, el si-a urmat misiunea lui de romanizare a deltei si a facut tot ce i-a stat in putinta sa-si realizeze acest tel. Din pacate, moartea lui inainte de vreme a facut ca sa nu i se realizeze toate proiectele, dar ce a ramas merita evocat, pentru a-i cinsti memoria celui care a fost parintele satului nostru. S-a nascut la Galati la 11 aprilie 1854 cu numele de familie Vasiliu, dar la indemnul profesorului sau care era adeptul curentului latinist si-a schimbat numele in Nenitescu.

Urmeaza cursurile Scolii Superioare Comerciale, iar apoi se inscrie la Facultatea de Litere din Iasi in 1875. Aici participa la sedintele societatii culturale ―Junimea‖. “Anul 1877 găseşte tara angajată în războiul care avea să-i aducă independenţa de stat absolută. Studentul Ioan Neniţescu se numără printre cei care cer să meargă pe front voluntar la varsta de 23 de ani. La 18 august 1877 părăseşte casa părintească (semnificativă în acest sens este poezia „Adio mamei‖, subintitulată „Plecând spre câmpul luptei‖), la 22 august îl găsim la Turnu Măgurele, trece Dunărea pe podul de vase de la Siliştioara-Măgura, iar la 27 august primeşte botezul focului ca sublocotenent în cadrul Regimentului 13 Dorobanţi, comandat de locotenent-colonelul Ioan Petrovici . Cu preţul a trei ofiţeri răniţi, 16 soldaţi morţi şi 113 răniţi regimentul a reuşit să cucerească o poziţie întărită în faţa redutei Griviţa 1. La 30 august poetul participă la dramatica încleştare de la Plevna, când este cucerită reduta Griviţa 1, când cad eroic maiorul George Şonţu, căpitanii Leon Cracalia, Walter Măracineanu etc., iar la 4 septembrie, compania a doua, 231

MOTOC CORNELIU

comandată de căpitanul Panait Botez (tatăl viitorului scriitor Jean Bart), din care făcea parte şi Neniţescu, împreună cu compania comandată de căpitanul Vasile Iremia, execută o operaţie de recunoaştere asupra poziţiilor otomane din reduta Griviţa 2.

Dorobanţii sunt descoperiţi şi asupra lor se dezlănţuie o ploaie de foc. Poetul este rănit. Ridicat de o ambulanţă a serviciului militar al armatei, este adus în ţară şi internat într-un spital din Slatina.

Este decorat cu Steaua României şi Virtutea Militară‖123. Isi reia activitatea la societatea Junimea, iar in anul 1878 debuteaza in revista Convorbiri Literare . Tot in 1878 se inscrie la Scoala de Filozofie si Arte din Berlin, iar in anul 1886 isi ia doctoratul la Leipzig. Reintors in tara a infiintat revista ―Tara Noua‖.‖ În vara anului 1892 poetul întreprinde o călătorie în Peninsula Balcanică, iar în urma ei scrie lucrarea „De la românii din Turcia europeană‖, publicată în 1895. Castiga numeroase premii pentru proza, teatru si poezie cu care este rasplatit pentru intreaga sa munca literara. Ioan Neniţescu este un poet aproape necunoscut generaţiilor tinere. Deşi imnurile „Pui de lei‖ şi „Voinţa neamului‖ au devenit unele dintre cele mai cunoscute cântece patriotice româneşti, făcând parte din fondul de aur al muzicii noastre corale, puţini sunt astăzi cei care, intonându-le sau numai ascultându-le, ştiu că versurile aparţin lui Ioan Neniţescu, poetostaş, care a luptat în Războiul pentru Independenţă de la 18771878, intelectual de aleasă cultură, doctor în filozofie cu o teză despre modul în care Spinoza a văzut afectele („Die Affectenlehre Spinoza‘s‖)‖124

123

Corneliu Stoica, Restituiri-Ioan Nenitescu un poet al neatarnarii in Revista on-line Luceafarul Romanesc.

124 Ibidem

232

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

PUI DE LEI Eroi au fost, eroi sunt inca, Si-or fi, in neamul romanesc, Caci rupti sunt ca din tare stanca Romanii orisiunde cresc.

E vita noastra faurita De doi barbati cu brate tari Si cu vointa otelita, Cu minti destepte, inimi mari.

Si unu-i Decebal cel harnic, Iar celalalt Traian cel drept, Ei pentru vatra lor, amarnic Au dat cu-atatia dusmani piept.

Si din asa parinti de sama In veci s-or naste luptatori Ce pentru patria lor mama Vor sta ca vrednici urmatori.

Au fost eroi si-or sa mai fie, Ce-or frange dusmanii misei.

Din coapsa Daciei si-a Romei In veci or naste pui de lei!

233

MOTOC CORNELIU

TARA MEA Acolo unde-s nalti stejari Și cât stejarii nalti îmi cresc Flăcăi cu piepturile tari, Ce moartea-n fată o privesc; Acolo, unde-s stânci și munti, Și ca și muntii nu clintesc Voinicii cei cu peri cărunti În dor de tară strămoșesc;

Și unde dorul de moșie Întotdeauna drept a stat Și bărbăteasca vitejie A-mpodobit orice bărbat; Acolo este tara mea, Și neamul meu cel românesc!

Acolo eu să mor aș vrea, Acolo vreau eu să trăiesc!

Acolo unde întâlnești Cât tine tara-n lung și-n lat Bătrâne urme vitejești Și osul celor ce-au luptat;

Și unde vezi mii de mormane Sub care-adânc s-au îngropat Multime de oștiri dușmane, Ce cu robia ne-au cercat; 234

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Pe langa geniul sau literar, Ioan Nenitescu a avut si o importanta activitate politica. Membru al Partidului National Liberal a fost ales deputat, iar apoi secretar al Camerei Legiuitoare. El s-a numarat printre cei care, in calitate de deputat au sustinut initiativa lui Iacob Negruzzi pentru acordarea unei pensii viagere lui Mihai Eminescu (2 aprilie 1888).

A fost desemnat prefect al Judetului Tulcea de doua ori(17.06.1897-23.08.1900 si 16.02.1901-23.02.1901) si al Judetului Constanta (23.05.1900-6.11.1900). Este de departe cel mai important prefect al Judetului Tulcea, iar roadele muncii sale sunt numeroase. A infiintat sate si repopulat altele parasite. A ajutat locuitorii sa-si construiasca case, biserici si scoli.

Ca om de cultura s-a preocupat in mod special de infiintarea si dezvoltarea scolii in judet. Astfel, el a infiintat Liceul de baieti din Tulcea, astazi Colegiul Dobrogean Spiru Haret. Tot el a ridicat Monumentul Reintregirii de pe Colnicul Hora si statuia lui Mircea cel Batran din Tulcea. Ca urmare a activitatilor sale in slujba poporului roman, a fost decorat cu medaliile: ‖Virtutea militara‖, ‖Aparatorii Independentei‖, ‖Comemorativa Rusa‖, ―Bene-Merenti clasa I‖, ordinile ―Steaua Romaniei‖in grad de Cavaler, ―Coroana Romaniei‖ in grad de Ofiter si crucea ―Trecerii Dunarii‖.

A murit in orasul Buzau la 23 aprilie 1901 la numai 47 de ani, cand inca era prefect al Judetului Tulcea. “Stim ca eroii sunt nemuritori si atâta timp cât generatii întregi care se vor perinda pe acest pamânt le vor cinsti numele, le vor preamari faptele si nobilul sacrificiu de a se fi jertfit pentru dreptul sacru al poporului român de a fi liber ii stapân în propria tara, suntem siguri ca totdeauna se va pomeni si numele lui Ioan Nenitescu, poet care în scrisul sau a cântat pe acesti eroi, le-a elogiat 235

MOTOC CORNELIU

virtutile lor alese, a dat glas vointei natiunii noastre de a fi stapâna pe soarta sa, de a pasi de sine statatoare pe calea progresului si prosperitatii." 125

4.2.4. SCHIMBAREA DENUMIRII SATULUI IN “PARTIZANI”

Schimbarea numelui din ―Principele Carol‖ in ―Partizani‖, s-a produs pe fondul schimbarilor politice din tara noastra, prin trecerea de la regalitate la comunism. Abdicarea regelui Mihai, la 30 decembrie 1947, a insemnat lasarea pe mana comunistilor a intregii tari, cu efecte dezastruoase pentru oameni.

Pana in 1947, foarte multe localitati, edificii, strazi etc, purtau denumiri legate de membrii familiilor regale. Dupa venirea comunistilor, aceste denumiri ale satelor au fost inlocuite complet cu nume de spioni, serbari sau personalitati comuniste.

Acelasi lucru s-a intamplat si cu satul ―Principele Carol‖.

Povestea din spatele numelui ―Partizani‖ este foarte interesanta si s-a petrecut la finele anului 1943. Dupa esecul armatei germane de a-si pune in aplicare planul de invadare a Uniunii Sovietice, linia frontului s-a deplasat spre vest, pe masura ce armatele germane sufereau infrangere dupa infrangere.

Concomitent, Uniunea Sovietica, trimitea spioni in tarile inca sub influenta germana, pentru a savarsi acte de sabotaj

125

Ibidem

236

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

armatei naziste. Numiti spioni de nemti si partizani 126 de catre rusi, acestia au avut o mare influenta asupra cursului intregului razboi, pricinuind foarte multe pagube armatei naziste. In Delta Dunarii actiunile de partizanat incepusera inca din 1941, cand grupuri de spioni rusi au fost trimise cu diferite misiuni in Romania. Ele au fost intensificate in anul 1943 o data cu previziunea ca infrangerea nemtilor este iminenta.

Trimiterea lor prin delta era mai facila, datorita salbaticiei acestui teritoriu, unde granita nu era foarte bine supravegheata.

Scopul trimiterii spionilor in Romania nu era numai sabotarea armatei germane, ci si crearea unor grupuri de simpatizanti pe care acestia sa-i indoctrineze cu invataturile marxist-leniniste, ca ulterior cand nemtii vor fi invinsi, acestia sa preia imediat conducerea tarii. Iminenta pierderii razboiului de catre nemti, i-a facut pe rusi sa trimita in 1943 sute de spioni in Romania, marea majoritate prin Delta Dunarii. Nu se cunoaste exact numarul celor trimisi in delta si numele lor din motive de conspirativitate, care trebuia sa caracterizeze activitatea de partizanat.

O parte din partizanii trimisi aici, aveau ca scop sabotarea transportului fluvial de trupe si echipamente destinate armatei germane. Actiunile de trimitere de partizani au continuat intens si in 1944, cand actiunea lor era concentrata pe minarea Dunarii pentru a impiedica retragerea trupelor germane din calea rusilor, care inaintau spre vest. Astfel, in 1943 doua nave si doua slepuri germane sunt scufundate intre Tulcea si Isaccea, iar pe Dunare sunt amplasate de acesti partizani mine si explozive. In 126

Un partizan este membrul unei forțe armate neregulate care se opune controlului exercitat asupra unei regiuni de către o putere străină sau de către o armată de ocupație

237

MOTOC CORNELIU

urma acestor acte de sabotaj, Misiunea Navala Germana a cerut autoritatilor romane sa intareasca paza in regiunea Dunarii maritime. Atunci se creeaza in cadrul batalionului 15 marinainfanterie, un post de Panda si Alarma in satul Gorgova intre anii 1941-1943. Aici, un grup de soldati echipati cu aparatura optica si telecomunicatii supravegheau zona pentru prinderea grupurilor de spioni care erau ajutati de populatia pro-rusa din aceasta regiune.

PARTIZANI SOVIETICI IN 1943 ―Ca urmare in cursul lunii decembrie 1943 autoritatile locale au intreprins actiuni de curatire a Deltei. La 10 decembrie 1943 de pilda, cum aflam dintr-un raport al Agenturii Dobrogea, un pluton al Legiunii de jandarmi Tulcea a inconjurat regiunea lacului Furtuna in care partizanii isi stabilisera tabara. Dupa o lupta purtata timp de cateva ore, partizanii au reusit sa scape din 238

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

incercuire. A doua zi s-a actionat din nou pentru prinderea lor, in grindul Papadia situata intre garla Papadia si Casca. Si de aceasta data partizanii au reusit sa iasa din incercuire. In continuarea urmaririi partizanilor la 16 decembrie 1943 a fost dispusa intrarea in dispozitiv a urmatoareleor efective: posturile de jandarmi (Carmen Sylva, Principele Mircea, Gorgova, Principele Carol), un pluton al batalionului 16 de infanterie marina si 25 de graniceri din Compania 2 de graniceri-paza. Misiunea lor era de a controla intreaga zona si de a perchezitiona din 48 in 48 de ore toate casele si colibele izolate precum si toate satele din zona (Vulturul, Fantana Dulce, Principele Mircea, Ilgani de Sus etc.)‖ 127 . Acesti spioni erau doi barbati si o femeie: Ticovschi Nicula, Jora si Frida Avruciscaia care au fost parasutati de rusi la Chilia. Despre moartea lor avem informatii de la Manole Ion, care a participat la festivitatea de premiere a celor care au dat pe mana jandarmilor pe cei trei spioni. Astfel, cei trei partizani au ajuns la colibele unor tarlasi, vis a vis de Ceatalul Sfantul Gheorghe intre milele 34-35 si le-au cerut sa le faca o mamaliga.

Probabil haituiti atata timp de jandarmi, iarna prin delta, istoviti si infometati, nu au mai rezistat si au cerut ajutor locuitorilor de acolo. Acestia cu siguranta au fost informati ca in acele locuri se pot ascunde partizani si ca trebuiau sa raporteze imediat jandamilor orice persoane suspecte.

Acesti tarlasi si-au dat seama imediat cine sunt, iar cand au iesit cu ciaunul la Dunare sa ia apa pentru mamaliga, au facut semn jandarmilor care patrulau in zona. Jandarmii au venit imediat si i-au impuscat mortal pe toti trei, fara ca acestia sa opuna rezistenta. Manole Ion care era concentrat in cazarma 127

Gheorghe Ionita, Retrospective revolutionare tulcene, in Revista Peuce, Tulcea, 1973, p.313

239

MOTOC CORNELIU

Tulcea, fiind membru al fanfarei, a fost chemat pentru o ceremonie organizata langa terasa Crinul(actual Visa) pentru a intona cantece militare. Aici locuitorii satului nostru: Petrea Ichim, Fanica Ichim, Rapcaru Neculai si Vasile Batca au fost premiati intr-o ceremonie festiva, de prefectul Nicolae Ghica, pentru ca au deconspirat acesti spioni sovietici. Cu aceasta ocazie li s-a dat cate un plic alb cu bani de catre Colonelul Barsan, chiar din partea Maresalului Antonescu. In tot acest timp cadavrele celor trei spioni, au stat cateva zile pe faleza Dunarii din Tulcea, pentru a fi vazute de catre oameni si a se da un exemplu. Nu se stie unde au fost ingropati initial, dar dupa venirea regimului comunist au fost reinhumati in Cimitirul Eroilor din Tulcea, langa eroii sovietici morti in cel de-al doilea razboi mondial, dar intr-un spatiu delimitat.

Dupa venirea comunistilor, Manole Ion care vazuse toata festivitatea de premiere, a pastrat secretul pentru ca satenii prezenti la festivitate sa nu aiba de suferit represalii, ca au anuntat autoritatile despre acesti spioni. Alte informatii ne precizeaza faptul ca, agentul de pescarie Poribeanu reclama faptul ca-i lipseste din gestiune o barca cu 16 crivace. Cercetarile au aratat ca o data cu barca a disparut si tamplarul de mobile N.Ticovschi un om scund si pasnic. Se pare ca acest Ticovschi era omul de legatura al rusilor care trebuia sa-i aduca pe cei doi spioni parasutati din delta. Dupa aducerea cadavrelor celor trei in fata cladirii Capitaniei Portului, oamenii au recunoscut un cadavru ca fiind a lui Ticovschi. In momentul impuscarii lor a fost gasita si aparatura de comunicatii radio. Dupa venirea comunistilor, a fost anchetat pentru omorarea celor trei spioni capitanul in rezerva al plutonului de jandarmi Iordan Popescu, invatator din satul Nalbant.

Probabil, dupa proces, acesta a fost executat de 240

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

autoritatile comuniste deoarece in timpul anchetei a fost batut crunt. Dupa abdicarea regelui Mihai, la cateva luni, toate satele si edificiile care purtau nume regale au fost inlocuite. La fel si satului nostru i-a fost schimbat numele in ―Partizani‖ dupa acesti spioni rusi, trimisi in Romania si prinsi pe teritoriul satului nostru.

Aceasta schimbare s-a facut de catre prefectul Marin Enescu cu ordinul numarul 55073 din 9 iunie 1948. Tot cu acest ordin s-a facut si schimbarea numelui satului vecin Domnita Maria (actualul Nufarul) cu numele Ada Marinescu128

128

Ada Marinescu (n. 30 ianuarie 1905, Moinesti) - chimista, activista comunista de mai mulți ani. Facea parte din grupul Panet un grup comunist clandestin, care a functionat in anul 1941, dupa intrarea Romaniei in cel de-al doilea razboi mondial. Denumit dupa inginerul chimist Francisc Panet (1907-1941), grupul s-a ocupat cu prepararea de explozibili in vederea desfasurarii de acte de sabotaj impotriva Romaniei, cu scopul de a submina razboiul antisovietic. La 5 noiembrie 1941, cei cinci membri ai grupului Panet au fost adusi la inchisoarea Jilava, unde au fost condamnati in aceeasi zi, dupa o judecata sumara de doua ore efectuata de Sectia a III-a a Curtii Martiale a Comandamentului Militar al Capitalei, la moarte pentru activarea in Partidul Comunist (pe atunci organizatie clandestina) si pentru "actiuni subversive la adresa securitatii statului". La 7 noiembrie, ei au fost executati de un pluton de executie intr-o padure de langa Jilava. In articolul „5 comuniști care pregăteau acte de sabotaj au fost condamnați la moarte și executați‖, publicat in ziarul "Viața", anul I, nr. 223, 11 noiembrie 1941, p. 6, se afirma ca arestatii nu erau de origine romana, patru fiind de origine evreiasca (Paneth Francisc, Paneth Lili, Kornhauser Adalbert si Iosipovici Ada) si una de origine maghiara (Nagy Elisabeta).

241

MOTOC CORNELIU

MORMINTELE PARTIZANILOR INGROPATI IN CIMITIRUL EROILOR DIN TULCEA 242

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CAPITOLUL V VIATA SOCIALA A SATELOR 5.1. INSTITUTII PUBLICE 5.1.1. BISERICA

Dupa infiintarea satului, primul gand al locuitorilor ―Principele Carol‖ a fost sa cladeasca un mic lacas de rugaciune, care sa deserveasca atat pe ei, cat si pe enoriasii satului Ilganii de Sus. In anul 1903, s-a inceput construirea bisericii cu fonduri stranse prin contributie benevola, iar in anul 1905 a fost terminata si sfintita, avand hramul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil. Cu toate ca nu aveau un preot, un comitet parohial in frunte cu Nichifor Chirpidel in 1900, s-a ocupat de construirea acestei mici biserici. La inceput, a fost constructie modesta(mai 243

MOTOC CORNELIU

mult o casa de rugaciune), fiind permanent reparata si marita pentru a satisface nevoile credinciosilor.

BISERICA FOTOGRAFIATA DE LA SUD(1960) Numeroase sate au contribuit la inzestrarea bisericii noastre cu cele necesare desfasurarii cultului. Parohia Patlageanca a donat icoanele de la catapeteasma si picturi in ulei pe panza, iar biserica greaca din Sulina ofera trei icoane mari pictate in ulei pe lemn cu inscriptie slavona, datand din secolul al XIX-lea.

Amanunte importante despre trecutul bisericii noastre aflam de la Doina Postolache, care s-a ocupat de istoricul tuturor bisericilor din judetul nostru. Astfel, de la ea aflam ca in 1906, biserica era in stare mediocra, iar Comisia Europeana a Dunarii a facut donatii in doua randuri, de 2000 lei si 4000 lei. In 1935 244

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

C.E.D. doneaza alti 3000 lei, ajutor pentru intretinerea Bisericii.

Alt binefacator al bisericii a fost prefectul Constantin Tigau(1933-1937), care a dat un ajutor de la prefectura in valoare de 75000 lei, pentru cimitirul Principele Carol, cimitirul Ilganii de Sus, biserica Principele Carol si casa parohiala. In 1938, Comisia Europeana a Dunarii mai acorda bisericii un ajutor de 6000 lei. In anul 1939, gasim informatii ca biserica a devenit neincapatoare, iar starea ei punea in pericol credinciosii, fapt care impunea constructia alteia noi. Inca din anul 1937 se infiintase un comitet pentru a aduna banii necesari constructiei unui lacas nou. Cu toate acestea, biserica, din lipsa de fonduri, dar si din cauza dificultatilor din perioada comunista, s-a ridicat mult mai tarziu. Pentru a mai fi utilizata, i s-au facut permanent reparatii de intretinere. In 1940 dintr-un inventar al cladirilor institutiilor din sat, aflam ca lacasul era inca de la infiintare construit din paianta cu grinzi din lemn de brad si invelita cu tabla. Tot acum aflam ca in curtea bisericii exista si o casa parohiala, construita in anul 1935 din chirpici, cu grinzi de cale ferata avand patru incaperi si era invelita cu stuf. Suprafata bisericii era de 140 m.p., iar a curtii de circa 1 ha.

245

MOTOC CORNELIU

VECHEA CASA PAROHIALA Biserica avea in proprietate un teren in suprafata de 5 ha in satul Principele Carol si 5 ha in satul Ilganii de Sus. Biserica de astazi s-a construit dupa indelungi amanari, din contributia benevola a locuitorilor si datorita stradaniei epitropului Ionita Ion, care s-a implicat intru totul realizarii acestui proiect. Astfel, la 10 mai 1984, s-a incheiat un contract cu firma de constructii Prestarea Macin.

Un an mai tarziu a inceput constructia bisericii noi, in exteriorul cele vechi. 129 Costul total al lucrarilor a fost de 129

In regimul comunist era foarte greu sa obtii aprobarea pentru constructia unui lacas de cult. S-a gasit varianta ca sub pretextul consolidarii celei vechi, sa se construiasca alta in jur, iar cea din interior era darmata.

246

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

180.000 lei, iar constructia a durat aproape 10 ani. Biserica este construita, ca si cea veche, in forma de arca cu o turla, din fundatie de piatra cu beton armat in partea superioara, pereti din caramida si invelita cu tabla. La demolarea bisericii vechi s-a gasit in stratul de lut, stuf legat cu par din coada de cal pentru a nu putrezi. Pictura s-a facut in fresca, de pictorul Alexandru Petre intre anii 1995-1997, in timpul pastoririi preotului Stan Gheorghe. Pe pisania bisericii sta scris : ― CU VREREA TATALUI CU AJUTORUL FIULUI SI CU SAVARSIREA SFANTULUI DUH. ZIDITU-S-A ACEST SFANT LACAS CU HRAMUL SFINTILOR ARHANGHELI MIHAIL SI GAVRIL INTRE ANII 1985-1989 IN TIMPUL PREOTULUI DUMITRU CICULA AJUTAT DE EPITROPUL ION IONITA. PICTURA SA REALIZAT INTRE ANII 1995-1997 DE PICTORUL ALEXANDRU PETRU IN TIMPUL PREOTULUI GHEORGHE STAN AJUTAT DE CONSILIERII GHEORGHE DANILA SI Totusi, in spre deosebire de alte state, regimul comunist a fost mai tolerant si din „grija Statului‖ pentru restaurarea si conservarea lacasurilor de cult trebuie subliniat ca au fost restaurate si pictate sute de biserici, alte sute au fost ridicate fara autorizatii de constructie dar sub ochii vigilenti ai autoritatilor, aproximativ 750 de noi lacasuri de cult, iar altele, in special in Bucuresti, in perioada 1980-1989, dintre cele care nu au mai putut fi salvate de la demolare, au fost translate. Trebuie sa mentionam faptul ca spre deosebire de Romania, in celelalte tari din lagarul comunist nu s-a zidit vreme de peste 50 de ani nici o biserica, nu s-au restaurat nici macar monumentele istorice, nu mai vorbim de serviciile religioase din afara lacasurilor de cult (inmormantare, sfestanie etc.), care erau interzise cu desavarsire. In Bulgaria de pilda toate inmormantarile erau civile, se faceau fara preot si era strict interzis ca la capataiul mortilor, in cimitire, sa se puna semnul crucii. La fel in Albania, unde religia era in afara legii, simplul semn al crucii facut in public aducea imediat o condamnare de cinci ani de inchisoare.

247

MOTOC CORNELIU

EMILIAN CARPA-VECHE. REPARATIA EXTERIOARA S-A FACUT DE PREOTUL LUCIAN DUMITRU IN 2001.

SFINTIREA BISERICII S-A OFICIAT LA 6 MAI 2001 DE INALT PREA SFINTITUL TEODOSIE ARHIEPISCOP AL TOMISULUI. SCRIE DOAMNE IN CARTEA VIETII PE TOTI OSTENITORII ACESTUI SFANT LACAS”.

Slujitorii bisericii noastre in ordine cronologica au fost: Serban Mitu (n.1826, la 1900 paroh la Niculitel), Preda Gheorghe (hirotonit pe seama bisericii din satul Principele Carol la 8.11.1930, numit la 15.11.1930), Neagu Gh. Sarbu (hirotonit pe seama acestei biserici la 1.07.1933), Gr.Gavrila(1933), Constantin Brandabur (1933), Ioan Gutu, C. Iordachescu, Constantin Bratoveanu (1962-1976), I.Gurita(1977-1980), Dumitru Cicula (1981-1989), C. Bahaciu (girant), Stan Gheorghe (hirotonit pe seama parohiei Partizani la 8.11.1994-1.08.2000, cand este transferat preot II la biserica "Sf.Grigore Luminătorul" din Tulcea; sachelar din ziua sfintirii bisericii din Partizani), Lucian Dumitru (hirotonit pe seama bisericii din Partizani la 6.08.2000-2001, cand este numit secretar la Protoieria Tulcea si transferat la parohia Sf.Gheorghe Tulcea; gireaza la Partizani pana in 25.03.2002); Angelescu V. Nicolae (25.03.2002 transferat pr. II la Bestepe in 2004), in prezent Dicianu Stere (din 1.01.2005).

Cantareti bisericesti: Emanoil Cornescu (demisioneaza la 1.02.1926), Ioan Sfat (numit la 1.07.1933), Ioan Barbus (din 1.07.1945)130, Danila Ifrim, Trifan.

130

Doina Lelia Postolache, Biserica Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril in revista Cuvant Bun, nr.31, Tulcea, 2005, p.3

248

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

INTRAREA IN BISERICA VECHE Pe un Penticostar vechi tiparit la 1885 sta scris: "Anu 1909 Luna lui Faur în 22 Aceasta cartei cii să numeşteii penticostar, esteii plătită de flăcăii şi a numii Sava Tudosii Dănilă Ion, Mitiu Efrim, Stefan Manole,Gavrilă Anton-Capugiu , ca să le fii spre pomenire lor". Prin procesul-verbal nr. 842 din 28.09.1994, primaria comunei Maliuc, la initiativa lui Manole Gheorghe, doneaza parohiei Partizani o fosta magazie de cereale construita din caramida, apartinand fostului C.A.P. Magazia este demolata, iar caramida scoasa este folosita pentru constructia casei parohiale actuale. Constructia casei parohiale a inceput in timpul pastoririi preotului Lucian Dumitru si continuata de preotul Angelescu Nicolae.

In satul Ilganii de Sus, rusii lipoveni veniti aici la inceputul secolului al XIX-lea, din cauza persecutiilor religioase, 249

MOTOC CORNELIU

au construit o biserica, care cu timpul s-a distrus, asa ca, dupa plecarea lor si venirea rusilor din Tulcea la 1880, ea nu mai exista. In curtea bisericii noastre se afla doua cruci, una din fier si una din piatra. Aceste cruci prezinta unele particularitati, in sensul ca una are o semiluna, iar una inscrisuri in limba rusa.

Crucea cu acest simbol al semilunei este gasita in multe biserici ortodoxe. De asemenea, fiecare unghi de 90 de grade facut de laturile crucii are cate trei raze, iar central are o bucata de fier rotund care simbolizeaza soarele. In partea de jos a crucii gasim o semiluna orientata in sus. Profesorul Silviu Dragomir a emis mai multe ipoteze privind existenta semilunei printre simbolurile crestine, semiluna care se afla si in curtea Bisericii noastre. ‖Deoarece ne apare extrem de interesant faptul că înţelesul respectivului însemn nu a ridicat vreodată probleme, el simbolul semilunei aşezate la baza crucii - va trebui să recunoaştem că a fost în mod tacit atribuit şi acceptat, e drept că fără nici un temei, acelei perioade de timp în care suzeranitatea turcă asupra Principatelor Române se presupune că ar fi impus simbolistica respectivă, considerată deci de provenienţă mahomedană; iar asta spre a sublinia tolerarea lăcaşurilor creştine din ţări aflate sub oblăduirea Semilunei, a Sublimei Porţi. În realitate, nu poate fi vorba de aşa ceva, fiindcă - prin vechi tratate, numite hatişerifuri sau capitulaţii - turcilor nu li se permitea de către români nici un fel de imixtiune în ceea ce priveşte lăcaşurile noastre de cult.

250

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CRUCEA CU SIMBOLURILE SOARELE SI LUNA Noua religie îşi încheie, prin secolul al VI-lea, ciclul de acaparare a acestei vechi simbolistici păgâne, devenită prin sincretism simbolul său suprem: Crucea creştină. Curios apare însă faptul că noua religie dominantă, creştinismul, atunci când a preluat din vechiul păgânism simbolul Soarelui, al luminii, şi deci al vieţii, pentru ca să-l asimileze crucii suplicatorii, l-a preluat cel mai adesea integral, laolaltă cu semnul semilunii, deci combinat cu acela al nopţii, al tenebrelor, al teluricului -, iar asta ales în cazul unor amplasări dominatorii: turle de biserici sau de clopotniţe.‖131 Interesant este faptul ca aceasta cruce de fier are 131

Silviu Dragomir, Referat sustinut la cercul de istorie veche ―Getica‖ din Universitatea Bucuresti

251

MOTOC CORNELIU

imbinarile facute cu nituri. Acest lucru dovedeste ca este foarte veche, probabil facuta intr-o perioada cand nu exista sudura.

Asta ne poate duce la concluzia ca aceasta cruce este de la construirea primei biserici. Daca analizam si crucile altor biserici, observam ca foarte multe au pe turla acest model, ceea ce ne duce cu ideea ca e posibil ca aceasta cruce sa fi fost pusa pe biserica veche si din cauza degradarii sa fi cazut, iar oamenii au amplasat-o in partea de rasarit a actualei biserici.

Cea de a doua cruce, are o inscriptie pe o placa de marmura incastrata in beton, unde sunt scrise in alfabet slavon cateva cuvinte prescurtate, care fac foarte grea traducerea. Initial, aceasta inscriptie nu a fost sub forma de cruce, ci era doar o piatra sub forma de monument. Acest monument era asezat piramidal pe alte doua pietre, care in timp s-au distrus. Probabil la construirea bisericii noi, s-a turnat o cruce de beton acestui monument, pentru a omagia memoria soldatilor omorati aici. Mai jos, va prezentam inscriptiile cu precizarea ca in paranteza sunt scrise cuvintele intregi ale prescurtarilor de pe cruce. Бомб. (бомбардировщик) Иван Феодорович МЕРEНКО Екатер. (Екатеринбург)- Алекс.(Александровск), уп.3д Кпн.(Капитан) Иван Феодорович Миньковъ Херсон- Тирасп. (Тирасполь), уп.3д Кпн.(Капитан) Леон Иванович Жаренковъ Смоленск- Сыльск, уп.3д УБИТЫ 3 ИЮЛЯ 1917 Г Traducerea este urmatoarea: Bomb. (Bombardier) Ivan Feodorovici MERENKO Ecater. (Ecaterinburg)- Aleks. (Aleksandrovsk), up.30 Kpn. (Căpitan) Ivan Feodorovici Minkov Herson- Tiraspol, up.30 252

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Kpn. (Căpitan) Leon Ivanovici Jarenkov Smolensk- Sîlsk , up.30 Omorâți pe 3 iulie 1917

MONUMENTUL RIDICAT IN MEMORIA SOLDATILOR RUSI OMORATI IN 1917 Pe aceasta cruce sunt trecute numele unor soldati din armata rusa, omorati in satul nostru, de catre armata germanoaustriaca-bulgara, in primul razboi mondial. Este scris intai gradul (bombardier si capitani) apoi numele, localitatea de origine, regiunea din care facea parte localitatea, precum si 253

MOTOC CORNELIU

numarul unitatii lor militare. La sfarsit este trecuta data exacta cand au fost omorati: 3 iulie 1917. Nu se stie cum au fost omorati, probabil cu lovituri de artilerie sau avioane, care au bombardat acest sat. De mentionat, ca armata rusa a avut ca obiectiv apararea pozitiilor de la Ceatal, Ilganii de Sus, Principele Carol, Gorgova si Carmen Sylva. O alta varianta ar fi distrugerea unei nave de patrulare ruseasca, in care s-ar fi aflat acesti soldati, de catre o nava austriaca. In acest sens avem date ca in acea luna, fara sa stim exact data, pe baza informatiei ca pe canalul Sulina s-ar desfasura un trafic intens, a fost trimisa de la Tulcea, intr-o noapte intunecoasa, o sectie de minare austriaca, care ar fi inaintat doi km pe canalul Sulina, care a amplasat 20 de mine pe firul apei si ar fi distrus o nava ruseasca.

Inca de la infiintare, ambele sate au avut locuri special delimitate pentru ingroparea decedatilor. Satul Ilgani a avut, de asemenea, cimitir functionabil pana in anul 1970, cand inundatiile au impus scoaterea lui din uz. Se observa si astazi urmele mormintelor si ale crucilor distruse de trecerea anilor si a deselor inundatii, care au avut loc aproape in fiecare an. Nu se cunoaste data infiintarii cimitirului din Ilgani, dar probabil in preajma infiintarii satului, la 1880. Initial el a fost amplasat mai la Nord, dar din cauza cresterii apelor a fost mutat. La inceputul anilor ‗60, crucile de lemn din vechiul cimitir se distrusesera, iar pe locul lui au fost plantati puieti de plop.

254

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CIMITIRUL DIN ILGANI Despre cimitirul din satul Partizani avem date ca ar fi fost infiintat in anul 1902, ca cimitir ortodox, in acelasi loc in care este si astazi. In 1942 un document ne ofera informatii despre el, ca ar avea suprafata de un hectar si ar fi fost imprejmuit cu un gard de scandura. Vecinii erau la S balta, la E Vasile Barbuta, la V drum, la N Vasile Mihai. Langa cimitirul uman exista si un cimitir de animale tot de 1 ha. Scopul acestor cimitire era ca bolile care decimau animalele sa nu se raspandeasca. Important este ca, la amenajarea si imprejmuirea cimitirelor a contribuit, in 1935 si Comisia Europeana a Dunarii cu cate 3000 lei pentru fiecare cimitir din satele Ilgani si Principele Carol.

255

MOTOC CORNELIU

5.1.2. SCOALA Prima scoala din satul Principele Carol s-a infiintat in anul 1906, deservind si copiii din satul Ilganii de Sus. Anterior, avem date ca exista o mica scoala, inca din anul 1902, intr-o casa privata. Nu se mai cunoaste numele intemeietorului ei, dar se stie ca era o femeie, care in acel an a facut donatii si pentru construirea scolii din Gorgova. Se spune ca acea femeie ar fi construit 12-15 scoli in judetul Tulcea. Locuitorii au contribuit pentru executarea lucrarilor cu zile de munca, pentru muncile brute si transportul materialelor. In primul razboi mondial pe teritoriul actualei scoli a existat o cazemata construita in pamant si acoperita cu sine de cale ferata. O parte din aceste sine au fost folosite si la constructia primei case parohiale din curtea bisericii. Conform unor insemnari din anul 1939 gasite in Arhivele Nationale, ni se spune ca starea intelectuala a locuitorilor din sat era destul de scazuta, din cauza ca scoala, s-a infiintat destul de tarziu. Intelectuali adevarati in sanul comunei nu s-au ridicat, din cauza ca situatia materiala a locuitorilor nu era foarte buna, ca sa poata sa trimita copiii sa urmeze scoli secundare in orase. Ni se mentioneaza cativa slujbasi care erau angajati fara sa aiba studii: Turlica Ion - sef de post, Manole Neculai - agent de pescarie, Iacob Branzila - maistru in Marina Regala. Majoritatea locuitorilor din Ilganii de Sus erau, in anul 1939, analfabeti cu exceptia catorva care au urmat scoli primare in alte sate sau in orasul Tulcea. Pentru acest motiv, inca din 1939, s-au facut interventii pentru infiintarea in acest sat a unei scoli, care avea alocat un teren de primarie inca din anul 1928.

Cercetandu-se registrul de inspectie al comunei se poate observa, pana in 1939, spiritul linistit al locuitorilor comunei si nivelul moral ridicat. In datele recensamantului din 1942, gasim 256

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

cateva informatii despre scoala infiintata in satul Principele Carol.

Astfel, avea ziduri de paianta, grinzi de brad, dusumele din scanduri si acoperis din tabla. Starea cladirii in acest an era mediocra, avand o suprafata construita de 140 m.p. si o curte de 2020 m.p. Numarul elevilor era de 34, iar frecventa la scoala era de 80%, invatator fiind Badici Gheorghe inca din 1938, care era absolvent al scolii normale si era necasatorit.

Valoarea imobilului scolii era de 70000 lei, iar scoala dispunea de un teren agricol de 5 ha. In inventarierea imobilelor satului din 18 aprilie 1940, gasim ca scoala avea o sala de clasa, doua antreuri si doua camere in care locuia invatatorul. Vecini erau: la Vest, Nadejdea Chiselencu, iar la Est un drum comunal.

Vechea scoala din satul Principele Carol a fost transformata in camin cultural, iar in spatele ei a fost construita o alta in anul 1963. Ulterior, degradandu-se, vechea scoala a fost demolata. In satul Ilgani, de asemenea, a existat o scoala primara in casa lui Danila Ifrim. Profesori aici au fost: Gheorghe Ifrim, Elena Peterman si Aneta Paduraru. Ulterior s-a impus construirea unei scoli noi, in anul 1963, dar care nu a functionat mult.

In anul 1982, din cauza lipsei de elevi, scoala din satul Ilganii de Sus se desfiinteaza, iar elevii ramasi se muta la scoala din Partizani. Localul scolii a trecut in administrarea Uniunii Artistilor Plastici schimbandu-i-se destinatia in casa de creatie.

In satul Partizani a existat si o biblioteca, iar dintre bibliotecari amintim pe Munteanu Maria.

Daca cercetam cataloagele si registrele scolare pastrate din arhiva scolii, gasim situatia numarului elevilor care frecventau scoala. De precizat este ca numarul copiilor din sat era mult mai mare, dar parintii nu-i dadeau pe toti la scoala.

Astfel, in satul Ilganii de Sus gasim: 1944-5 elevi; 1951-25 elevi; 257

MOTOC CORNELIU

1952-31 elevi; 1953-22 elevi; 1954-14 elevi; 1955-5 elevi; 195643 elevi; 1957-43 elevi; 1958-16 elevi; 1959-16 elevi; 1960-29 elevi; 1961-52 elevi; 1962-19 elevi; 1963-9 elevi;1965-11 elevi; 1966-10 elevi; 1967-20 elevi; 1968-11 elevi; 1969-35 elevi; 1970-35 elevi; 1971-35 elevi; 1972-35 elevi; 1973-35 elevi.

Diferentele majore dintre numarul de elevi pe ani, este data de faptul ca nu toti elevii care incepeau scoala o si terminau, unii reluand un an mai tarziu sau intrerupand brusc studiile. Acest lucru este confirmat si de diferentele de numar dintre cataloage si registrele matricole. La fel s-a intamplat si cu satul Partizani.

De mentionat ca, scoala din Ilgani o gasim pana in anii 50 sub denumirea de scoala ucraineana, nume dat dupa originea etnica a elevilor de acolo. In satul Principele Carol situatia elevilor care frecventau scoala era: 1925-43 elevi; 1926-73 elevi; 1928-26 elevi; 1929-50 elevi; 1930-93 elevi; 1931-95 elevi; 1932-97elevi; 1933-117-elevi; 1934-24 elevi; 1935-61 elevi; 1936-51 elevi; 1937-21 elevi; 1938-36 elevi; 1939-45 elevi; 1940-65 elevi; 1941-44 elevi; 1942-41 elevi; 1943-44 elevi; 1944-57 elevi; 1945-68 elevi; 1946-64 elevi; 1947-51 elevi; 1948-58 elevi; 1949-27 elevi; 1950-28 elevi; 1951-34 elevi; 1952-33 elevi; 1955-20 elevi. Conform unei situatii din 1968 a Inspectoratului scolar, in satul Partizani, in clasele I-IV existau 55 de elevi deserviti de doi profesori, iar in clasele V-VIII existau 74 de elevi deserviti de sase profesori. Directorul scolii era Dragu Maria. Alti invatatori despre care avem date au fost: Craciunescu Maria(1942), Manole Dumitra, Vasile Bujoreanu, Marin Radulescu, Stoica Gheorghe,Popa Florentina,Mehcov, Bala, Carpaveche Calina, Manole(Motoc)Domnica, Damascanu, Magureanu, Iorgulescu, Bratoveanu, Ivan Maria,Maioru Doina, Manole Ica Blendea Dumitru,Vajaiala Ion, Vajaiala Stela, Ghita 258

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Marin, Andreescu, Naumov, Bors, Mitran, Strutenschi, Hivra, Balaican.

Dupa venirea comunismului, s-a inceput o campanie de alfabetizare a populatiei tarii. Persoanele cu varste cuprinse intre 14 si 55 de ani puteau urma cursuri de alfabetizare, care durau unul sau doi ani, cu frecventa redusa. Diploma obtinuta dupa frecventarea unor astfel de cursuri era echivalenta celei obtinute dupa patru ani de scoala in invatamantul primar obisnuit. Astfel, 259

MOTOC CORNELIU

incepand cu anii 1948 incepe si in satul Partizani o campanie de alfabetizare in care se inscriu in clasa intai, 45 de oameni pentru terminarea claselor primare. Tot o astfel de campanie este inceputa si in anul 1953, cand se inscriu la cursurile de frecventa redusa pentru ciclul primar 22 de elevi. In urma acestor campanii, regimul comunist raporta ca alfabetizarea in tara noastra ajunsese la 100%.

In anii ‗80, s-a inceput o noua campanie de marire a numarului de clase a elevilor de la 4 la 8 clase. Dintre invatatorii care au predat o lunga perioada de timp in satul nostru au fost Dragu Maria (26 ani) si Motoc (Manole) Domnica, cu peste 40 de ani invatamant, cariera inceputa in satul Partizani inca din 1974 si care a avut zeci de generatii de elevi.

260

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

INVATATOAREA DRAGU MARIA CU ELEVII

Elevi in port popular in curtea scolii Partizani 261

MOTOC CORNELIU

INVATATOAREA MANOLE(MOTOC) DOMNICA CU ELEVII 262

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

5.1.3. ADMINISTRATIA LOCALA Administratia locala in satele noastre, a inceput o data cu infiintarea satului Principele Carol, la 26 iulie 1899, cand satele au fost incluse in comuna Malcoci. Pentru a intelege mai bine ce a insemnat administratia locala, se impune cunoasterea administrarii teritoriului inca din trecut, cand au existat diferite stapaniri ce au impus formele lor de organizare. Astfel, avem marturii ale unei forme de administratie organizata, inca din 1417, cand in urma cuceririi Dobrogei de catre turci au fost desfiintate institutiile romanesti si inlocuite cu cele turcesti. ―Din punct de vedere administrativ imperiul otoman era organizat in guvernaminte numite valaieturi. Dobrogea facea parte din valaietul Silistra, care era administrat de un valiu cu resedinta la Rusciuc. Valaietul era impartit in sangiacuri, iar Dobrogea forma singura un sangiac condus de un sangiacbey cu resedinta la Tulcea de unde si numele sangiacului.‖132 Sangiacul era impartit in noua districte conduse de un mudiu, iar fiecare comuna era administrata de un subpasa (primar). Concomitent cu administrarea turceasca, exista si una romaneasca folosita de turci in relatiile cu crestinii. Aceasta administratie era condusa de asa numitii ciorbagii. Cu timpul, turcii au permis alegeri pentru comunele care aveau cel putin 200 de case, astfel infiintandu-se si functia de ciorbagiul ciorbagiilor.

Prin intrarea rusilor la S de Dunare si eliberarea Dobrogei, administratia ruseasca a impartit sangiacul Tulcii in sapte ocoale: Tulcea, Macin, Kustenge, Medgidia, Harsova, Sulina si Babadag, care erau conduse de un guvernator.

132

Postelnicu Valentina, Lazar Mirela, Organizarea administrativa a judetului Tulcea 1878-2008, p.3

263

MOTOC CORNELIU

Administratia romaneasca in Dobrogea a fost instituita oficial la 23 octombrie 1878. Acum, Dobrogea a fost impartita in trei judete: Tulcea, Constanta si Silistra. Tulcea era impartita in patru plasi: Tulcea, Sulina, Macin si Babadag. Judetul era condus de prefect, plasa de subprefect, iar comunele de catre un primar asistat de un consiliu de persoane. Spre deosebire de restul tarii, Dobrogea avea unele particularitati in ceea ce priveste administratia locala. In 1892 judetul Tulcea este impartit in sase plasi: Tulcea, Babadag, Istru, Isaccea, Macin si Sulina, iar in 1908 in patru plasi: Babadag, Macin, Sulina si Tulcea.

In 1909 este impartit in cinci plasi: Babadag, Macin, Istru, Sulina si Tulcea, iar in 1910 revine la organizarea din 1908. In legea ―Pentru aplicarea in judetele Tulcea si Constanta a legii pentru organizare a comunelor rurare si administratiunea plasilor‖, judetul Tulcea este impartit in opt plasi: Babadag, Cataloi, Casimcea, Isaccea, Macin, Sulina, Topolog si Tulcea. In 1929, judetul este impartit in patru plasi: Macin, Babadag, Cataloi si Gurile Dunarii, impartire care va tine pana in 1938, cand va apare o noua organizare sub forma de tinut, iar Tulcea isi va pierde statutul de persoana juridica si intra in componenta tinutului Dunarii de Jos, cu resedinta la Galati, impartit in cinci plase: Gurile Dunarii, Cataloi, Babadag, Topolog si Macin.

In februarie 1940 se desfiinteaza plasa Cataloi, iar in septembrie se revine la impartirea pe judete, judetul Tulcea avand acum cinci plase: Sulina, Babadag, Macin, Topolog si Tulcea. In 1946, se infiinteaza inca doua plasi: Mahmudia si Regina Maria(Horia). In 1952, se desfiinteaza judetele si apar raioanele. Comunele din fostul judet Tulcea, se organizeaza in patru raioane, impartite in doua regiuni: raioanele Tulcea si Macin in regiunea Galati, iar raioanele Istria si Harsova in regiunea Constanta. Legea 2 din 1968, face ca sa se revina la 264

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

vechea organizare pe judete, Tulcea avand in componenta 43 de comune. Aceasta impartire s-a mentinut in linii mari pana astazi, cu mentiunea ca prin legea 69/1991 se instituie ca organe ale administratiei locale: prefecturile, consiliile judetene si primariile orasenesti si comunale. Cat priveste satele noastre, administratia locala a avut multe schimbari de-a lungul existentei.

Prefectul Ioan Nenitescu a dispus ca inca de la infiintare satele sa fie arondate comunei Malcoci. Astfel, Comuna Malcoci avea in componenta satele: Malcoci, Principele Carol, Ilganii de Sus, Ilganii de Jos, Romula, Parlita si Prislav. In 1907 satul Principele Carol devine comuna si are in componenta satele: Principele Carol, Ilganii de Sus, Ceatal, Ilganii de Jos, Romula, Vai de Ei, Gorgova, Vulturu si Domnita Maria.

In 1925, Domnita Maria se dezlipeste si devine comuna impreuna cu satele Romula si Ilganii de Jos. In 1929 se dezlipeste Gorgova si se alipeste comunei Bestepe. In 1932 Gorgova revine la comuna Principele Carol. In anul 1942 satul Romula este inclus in satul Domnita Maria, iar Vai de Ei in satul Vulturu. In 9 iunie 1948, prin ordinul prefectului numarul 55073, se schimba numele localitatii Principele Carol in Partizani si Domnita Maria in Ada Marinescu. Intre timp, dispare si catunul Ceatal. In 1950 se desfiinteaza comuna Partizani si se infiinteaza comuna Ada Marinescu, care are in componenta satele: Partizani, Ilganii de Sus, Ilganii de Jos, Ada Marinescu, Parlita si Malcoci (desfiintata din comuna in 1950). In 1964 satul Parlita isi schimba numele in Victoria. In 1960 Partizani redevine comuna impreuna cu satul Ilganii de Sus, pana in anul 1968 cand ia fiinta comuna Maliuc. Aceasta are pana astazi in componenta satele: Partizani, Ilganii de Sus, Maliuc, Vulturu si Gorgova.

265

MOTOC CORNELIU

Intre 1956-1968 Gorgova devine comuna impreuna cu satul Vulturu. La 1 ianuarie 1965 satul Ada Marinescu isi schimba denumirea in satul Nufaru.

La inceputul anilor ‗60 s-a construit un local nou pentru primarie din caramida, iar dupa 1968, cladirea a fost transformata in dispensar medical. Tot atunci s-a construit in fata localului primariei o cladire care servea drept pichet de pompieri la care responsabil era Maxim Lungu. Aici existau furtune si o pompa de apa manuala actionata de doua persoane.

VECHEA CLADIRE A PRIMARIEI SI ULTERIOR A DISPENSARULUI Institutia primarului, de-a lungul timpului, a avut numeroase modificari in ceea ce priveste alegerea si atributiile lui.

Legea organizarii comunelor rurale si administratiunea 266

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

plasilor din 1 mai 1904, au venit cu alta solutie: primarul era ales de catre consilieri ―dintre membrii cu ştiinţă de carte‖ si confirmat de prefectul judetului.

Primarul lucra sub controlul direct al consiliului, facand acte de administratie propriu-zisa si acte de politie comunala. Tot prin aceasta lege se dispunea ca, orice cetatean putea cere primarului sa intenteze actiuni care credea ca apartin interesului comunei, cel interesat avand posibilitatea sa-l reclame prefectului, cand acesta refuza nejustificat. Legea pentru unificarea administrativa din l925, instituie inca un organ executiv - delegatia permanenta, compusa din 2-9 membri alesi pe termen de patru ani, organ ce avea si rol consultativ pentru primar. Prin reglementarile inserate in legea mentionata a crescut rolul primarului, care era ofiter de stare civila si ofiter de politie judiciara, putand lua masurile ce se impuneau in caz de urgenta, atunci cand ordinea publica si siguranta statului ar fi fost amenintate.

De asemenea, avea dreptul de a numi, a inainta îi functie si demite pe functionarii comunali, de a elibera autorizatii de constructie, reparatii, conform planurilor de aliniere si regulamentelor. Reforma administrativa din 1929, a dat drept de vot la alegerea consiliilor comunale si judetene si femeilor si prevedea in art.145 ca primarul, in comunele rurale compuse dintr-un singur sat se alegea prin votul alegatorilor comunei, iar in celelalte comune se alegea de catre consiliul comunal, cu majoritate absoluta de voturi, dintre membrii consiliului sau dintre membrii comunei care aveau dreptul de a fi alesi consilieri.

Prin legea administrativa din august 1938, pe plan localadministrativ s-au instituit ca unitati administrative cu personalitate juridica, tinutul si comuna, iar judetul si plasa au 267

MOTOC CORNELIU

devenit unitati fara personalitate juridica si a adus noi prevederi referitoare la numirea primarului, acesta fiind numit de catre prefect in comunele rurale si urbane, care nu erau resedinta de judet. Perioada cuprinsa intre 1940-1944 il ―găseşte‖ pe primar in postura de sef al administratiei comunale si presedinte al consiliului comunal. Acesta lua decizii referitoare la problemele ce interesau comuna, in acest sens existand si un delegat satesc ce asigura legatura intre primar si populatia satului. Prima Constitutie socialista din anul 1948 a prevazut in Titlul VI, art.76 ca ―organele locale ale puterii de stat sunt consiliile populare locale‖, iar in art.82 se stipula ca ―organele de direcţie şi execuţie ale consiliilor populare locale sunt comitetele executive‖ care se aleg din sanul consiliilor populare locale, care s-au mentinut si prin prevederile Legii nr.l7/l949. Constitutia din anul 1965 marcheaza revenirea la denumirea de ―consilii populare‖ ca organe locale ale puterii de stat in unitatile administrativteritoriale in care au fost alese si prevedea in art.94 ca ―comitetul executiv al consiliului popular şi biroul executiv al consiliului popular sunt organe locale ale administraţiei de stat‖. Legea nr.57 de organizare si functionare a consiliilor populare din anul 1968 aduce ― inovaţii‖ in materie de administratie. Astfel, presedintii comitetelor si birourilor executive de la comune, orase si municipii sunt si primarii acestor localitati si primsecretari sau secretari ai organizatiei locale de partid, dupa caz.

Imediat dupa victoria Revolutiei din Decembrie 1989, au fost desfiintate structurile de baza ale statului totalitar si s-a declansat procesul de trecere spre un stat de drept. Astfel, prin DecretulLege nr. 2/l989 au fost desfiintate consiliile populare, activitatea acestora fiind preluata de consiliile locale. Prin Decretul-Lege nr.8 din 7 ianuarie 1990, s-au constituit primariile, ca organe locale ale administratiei de stat, care exercitau conducerea 268

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

activitatii administrative in aceste unitati administrativteritoriale. Din cauza distrugerii arhivei din timpul razboaielor si a inundatiei din 1977, nu s-au pastrat documentele care sa ateste datele exacte ale alegerii primarilor si consiliilor locale. Din acest motiv nu se cunosc exact numele tuturor celor care au administrat satul de-a lungul timpului. Totusi, avem unele informatii care ne prezinta numele si modul in care era aleasa administratia, inca de la inceputul infiintarii comunei.

Primul primar al comunei Principele Carol a fost Costache Ichim, la infiintarea ei in 1907. Se stie despre el ca a fost incorporat si a murit ca erou in primul razboi mondial din 1916-1918. In anul 1915, pe 18 mai, o petitie semnata de primarul Grigore Toader adresata prefectului, cere mutarea localului primariei in satul Domnita Maria, deoarece satul nostru fusese inundat.

Principele Carol ramanea comuna, dar sediul ei se mutase in satul invecinat. Aceasta petitie, pe langa primar, era semnata si de cinci consilieri locali: Ilie Damian, Stefan Sava, Nastase Iordache, Ion Barsan si Arhip Iacob. Dupa retragerea apelor, sediul primariei revine in comuna Principele Carol si ramane aici pana la desfiintarea comunei in 1950, cu toate petitiile locuitorilor satului Domnita Maria care cereau insistent prefectului mutarea primariei la ei. Dintr-o scrisoare adresata primarului satului Principele Carol de catre seful regiunii Mahmudia, in 1929 aflam ca primar era Manole Stefan.

In 1930 avem informatii exacte asupra modului in care era ales consiliul local. Astfel consiliul era ales de locuitori, iar consilierii alegeau primarul. La 19 februarie 1930, au avut loc alegeri supravegheate de doi delegati: Gheorghe Barbu si Ion Tridora, precum si de doi asistenti: D. Ifrim si Nita Staicu.

Existau doua liste de candidati. Din prima lista faceau 269

MOTOC CORNELIU

parte: Gheorghe Cioc, Mihalea Ene, Dragu Stefanescu, Gheorghe Mocanu, Terente Alexandru, Neculai Greavu, Iordan Lungu, Ion Alexandrescu, Stefan Manole si Filip Manole. Din a doua lista faceau parte: Gheorghe Dragu, Dumitru Vesparu, Ion Lupu, Neculai Rusu, Ion Popescu, Hariton Camareiea, Ion Ifrim si Vasile Ion. De remarcat este ca, ambele tabere il repropuneau pe Ion Turlica pentru alegerea ulterioara in calitate de primar(deja existent). In urma alegerilor s-au votat urmatorii consilieri: Gheorghe Dragu, Dumitru Vesparu, Ion Luca, Niculae Rusu, Ion Rapcaru, Hariton Camareiea, Ion Ifrim si Ion Vasile.

Urmatorul primar dupa Turlica, despre care avem date a fost din nou Stefan Manole. Aceste informatii reies dintr-un act de vanzare cumparare a unui teren, care a fost cumparat pentru localul primariei. Astfel, o casa construita in 1901, din sipci si acoperita cu stuf este cumparata de primarie de la Neculai Manole cu suma de 20000 lei. Casa avea trei incaperi, o bucatarie, un grajd si un porumbar. O incapere era folosita de primar, iar doua de notarul comunei. Casa avea o suprafata de 65 m.p., iar curtea avea 3117 m.p., cumpararea fiind autentificata de Tribunalul Tulcea cu nr. 872/1935. In aceasta perioada ajutor de primar a fost Grigore Ichim.

270

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

LOCALUL PRIMARIEI PRINCIPELE CAROL 1935

271

MOTOC CORNELIU

SCHITA LOCALULUI PRIMARIEI DIN 1935 272

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

ACTUL DE VANZARE-CUMPARARE AL LOCALULUI PRIMARIEI In anul 1937, au loc din nou alegeri supravegheate de asistentii: Iordan Lungu si Ioan Domenico, precum si de 273

MOTOC CORNELIU

delegatii: Neculai Greavu si Vasile Racoreanu. O data cu alegerile comunale ale consiliilor locale, la 12 iulie 1937, au avut loc si alegeri pentru judet, Senat, Camera Deputatilor precum si Camera Agricola. De precizat este ca pentru Camera Agricola votau numai cei care detineau pamant arabil. Pe listele de alegatori erau 249 de persoane, care au votat consiliul comunal in urmatoarea componenta: Stefan Manole, Grigore Ichim, Ion Lupu, Gavrila Mantasca si Ieremia Leonte. Imediat dupa alegerile comunale are loc si alegerea primarului de catre consiliu, la 8 august 1937. Astfel, sub presedentia consilierului celui mai in varsta, Grigore Cojocaru, a consilierilor locali alesi, precum si a consilierilor de drept(invatator Ion Bejeanu, delegatul comitetului agricol Ieremia Leonte si a preotului Nicolae Sarbu) este ales in functia de primar Grigore Ichim.

Alaturi de el este ales si ajutorul de primar, in persoana lui Grigore Cojocaru, precum si comisia financiara comunala, compusa din: D. Vesparu, Gh.Greavu si I. Lupu. Nu se cunosc motivele, dar Grigore Ichim este inlocuit din functie dupa 3 luni si astfel pe 15 februarie 1938 este numit primar Ieremia Leonte.

La 1 februarie 1939 este numit notar Alexandru Casalencu, iar la 1 martie 1939, casierul primariei este numit Valeriu Toma. In 1940 il gasim primar in functie pe Gheorghe Greavu, iar notar pe I, Ghimes. Pe 26 ianuarie 1941, prin decizia nr. 1463 este numit din nou primar Grigore Ichim. Despre el aflam ca era de meserie agricultor, avea cinci clase primare si era din partea Partidului Liberal. Tot acum aflam si componenta sfatului comunal: Mircea Constantin - sef post jandarmi; Vasile Bujorcanu - invatator; Valeriu Toma - secretar; Ion Galopor - agent sanitar; Gheorghe Balau - agent pescarie; Grigore Ganea - ajutor primar; Stefan Manole - agent agricol. Dupa venirea comunismului el a avut de patimit foarte mult, fiind arestat sub acuzatia ca era chiabur si i s274

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

a dat doi ani de inchisoare. A facut recurs la Constanta la aceasta pedeapsa si dupa rejudecare i s-a dat 4 ani de inchisoare cu executare. Dupa Grigore Ichim, a fost numit primar Pintilie Gheorghe, iar in 1949 il gasim in functia de primar pe Vanea Mantasca. Alti primari care au condus satul au mai fost: Serea Ion, Constantin Draghici, Ivanov, Stegaru, Calin Ion, Plotogea Gheorghe si Manole Gheorghe(16 ani primar+4 ani viceprimar).

Primarul Grigore Ichim impreuna cu sotia sa Vasilica

275

MOTOC CORNELIU

Primarul Serea Ion(stanga fotografiei)

5.2. MIJLOACE DE COMUNICATIE 5.2.1. TELEGRAFUL Existenta unui post de telegraf 133 la Ceatalul Sfantul Gheorghe, se datoreaza Comisiei Europene a Dunarii. Inainte de a-si incepe lucrarile la amenajarea Dunarii si barii Sulina, cei de la C.E.D. si-au creat toate conditiile pentru infrastructura viitorului santier. O parte din serviciul tehnic se afla la Tulcea, care era si locul de unde se aprovizionau cu cea mai mare parte a 133

Telegrafia reprezinta modul de transmitere a informatiilor prin impulsuri nemodulate, folosind un anume cod. Cel mai cunoscut cod este cel propus de pictorul Samuel Finley Breese Morse (1791-1872), in anul 1838, cod cunoscut in Romania sub denumirea de Alfabetul Morse.

276

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

materialelor de constructii. Pentru acest lucru era nevoie de o comunicare cat mai buna pe distante foarte mari. Astfel, C.E.D. stabileste ca una din primele investitii sa se faca in constructia unei linii de telegraf. In Romania, prima linie de telegraf aerian fusese construita in 1853, pe linia Cluj-Budapesta-Viena. C.E.D. a realizat un proiect pentru construirea unei linii de telegraf aerian, intre Sulina-Tulcea-Galati, pe o distanta de 200 km.

Lucrarile au inceput in primavara anului 1857 si au fost finalizate pe 2 noiembrie 1857. Lucrarea a fost construita de specialisti englezi si austrieci cu muncitori valahi. Costul intregii lucrari a fost de 1 milion de franci, iar in 1858 aceasta linie a fost lasata spre administratie autoritatilor tulcene.

In timpul razboiului din 1877, linia telegrafica dintre Sulina si Tulcea a fost distrusa de turci, iar ulterior refacuta. In 1882 s-a facut o a doua linie de telegraf, intre Sulina si Tulcea, tot de Comisia Europeana a Dunarii in colaborare cu statul roman.

C.E.D. a suportat 2/3 din costul lucrarii si statul roman 1/3, iar aceasta linie a fost construita pentru nevoile de comunicare ale orasului Sulina. O data cu construirea acestei a doua linii, s-a infiintat un oficiu de telegraf permanent la 277

MOTOC CORNELIU

initiativa directorului Alexandru Lipoianu in punctele Sulina, Gorgova, Ceatal Sfantul Gheorghe si Tulcea. C.E.D. a numit oficiul de la Ceatal < Agentia>, iar grindul pe care era ridicat acest oficiu a fost numit <grindul Agentiei>. Sub aceaste denumiri le gasim in toate documentele Comisiei. De precizat este ca, la Ceatal cablul telegrafic trecea pe sub Dunare, iar restul traseului era aerian asezat pe stalpi din lemn de salcam.

Ulterior, acesti stalpi au fost inlocuiti cu unii metalici. Prima cladire a telegrafului era la vechiul Ceatal, dar o data cu constructia Statiei de Supraveghere Fluviala s-a construit langa aceasta, o noua cladire.

278

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

5.2.2. TELEFONUL

Una din minunile lumii moderne, telefonul, a fost inventat de Alexander Graham Bel in 1876. Aceasta inventie s-a dezvoltat cu mare repeziciune, in Romania ajungand foarte repede, in anul 1878. Binenteles, existenta telefonului in zona noastra s-a datorat tot Comisiei Europene a Dunarii. Aceasta noua tehnologie, net superioara telegrafului, a fost implementata si aici pentru satisfacerea nevoilor de comunicare. Astfel, in anul 1903, se inaugureaza o linie telefonica Sulina-Tulcea cu legatura spre Galati, una din primele din Dobrogea. Aceasta linie telefonica isi avea oficii in aceleasi locuri ca si telegraful: Sulina, Gorgova, Ceatal Sfantul Gheorghe si Tulcea.

A durat mai bine de 50 ani de la infiintarea satului, ca telefonul sa apara si in localitate. Cei care doreau sa vorbeasca trebuiau sa se deplaseze la oficiul Ceatal, unde exista acest post 279

MOTOC CORNELIU

telefonic. Ca si telegraful, la Ceatal, firul era subacvatic pe bratul Sfantul Gheorghe, iar pe restul traseului era aerian. Stalpii de salcam au fost inlocuiti cu stalpi din fonta, compusi din doi segmenti, partea de sus din fier forjat fiind prinsi in suruburi in fundatie de beton. Ei au fost inlocuiti dupa 1970 cu stalpi din lemn de brad, fierti in ulei ars, pentru a nu putrezi si erau dispusi pe malul Dunarii de la Sulina la Tulcea din 50 in 50 de metri.

5.2.3. POSTA Pana la venirea Comisiei Europene a Dunarii, posta practic era inexistenta in Delta Dunarii. Mai serveau posta vasele companiei austriece Lloyd si franceze Messageries Maritimes, dar numai in orasele mari. Corespondenta oficiala se trimitea prin curieri calari, insa nu garanta nimeni ca scrisorile ajungeau la destinatie. Nevoia de corespondenta interna si externa a C.E.D., care tinea legatura angajatilor cu tarile lor de origine, a facut ca pe canalul Sulina serviciile postale sa se dezvolte vertiginos. La 28 august 1883 se deschide oficial la Ceatal un oficiu postal, iar la 1 ianuarie 1884 el devine o sucursala a postei din Tulcea.

Astfel, la 1890, de cinci ori pe saptamana, vapoarele care faceau curse de pasageri aduceau si posta. Pentru corspondenta cu statia de supraveghere fluviala si Oficiul telegraf-telefon Ceatal, vapoarele opreau si in acest punct.

Monitorul Oficial din 5 septembrie 1908, anunta o licitatie pentru serviciul postal care va trebui sa aiba loc pentru o perioada de trei ani pe ruta Tulcea-Ceatal Sfantul Gheorghe-Gorgova-Sulina si care prezenta modul in care trebuia sa functioneze posta.

Astfel, transportul expeditiilor postale trebuia sa aiba loc de sase ori pe saptamana, dus-intors si se executa numai pe timp 280

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

de iarna, cand canalul era inchis din cauza conditiilor meteo.

Transportul postei se efectua cu cai cu trasuri. Caii trebuiau sa fie sanatosi cu hamuri bune si trasuri adaptate transportului postei, acoperite cu materiale impermeabile pentru a nu pune in pericol integritatea coletelor. De asemenea, trebuiau prevazute cu o cutie de fier pentru posta usoara si trebuiau sa colecteze posta de la toti agentii postali aflati pe traseul de tranzit. In caz de necesitate, conducatorul trasurii postale va fi insotit de un soldat de escorta, care va merge gratis cu trasura antreprenorului. Timpul maxim pentru parcurs era fixat la 9 minute pe kilometru, iar amenda era de 10 lei pentru fiecare ora de intarziere. Contractul era de minim 3 luni pe an, indiferent de conditiile meteo, iar incalcarea repetata a trei cerinte ducea automat la rezilierea contractului.

Dupa infiinarea satului Principele Carol, nevoia de corespondenta s-a marit, la punctul Ceatal existand in permanenta un oficiu postal de posta usoara. Conform Legii Postelor din 1822, notarii comunelor rurale(inclusiv Principele Carol din 1907), au indeplinit si functia de agenti postali si aveau toate cele trebuincioase pentru timbre, imprimate, plicuri, cutii de scrisori etc. La Ceatal Sfantul Gheorghe oficiul postal a functionat pana in 1956, iar ultima telefonista a fost Grosu Stefana. Primii factori postali din comuna aveau functia de diriginte si erau functionari publici. Astfel, Ursu Gheorge, numit in 1929 si Grigorescu Neculai in 1939, sunt primii factori postali despre care avem documente. Au urmat Leonte Condrea, Ciucurencu Feodor, Veghea Pismicencu, Cornei Nicolae, Postu Stefan, Manole Dumitru si Grosu Liliana. Posta era adusa cu caruta sau sareta de la Nufaru, iar factorii postali din satul nostru aveau trasee bine delimitate. Astfel, ei efectuau servicii postale in punctele: Ilganii de Jos, U.E.S. Rusca, U.E.S. Sulina(Mila 29), 281

MOTOC CORNELIU

Partizani, Ilganii de Sus, Cabana Ilgani si Statia de supraveghere fluviala Ceatal. Tot ei luau incasarile de la magazine, bufet, Cabana Ilgani si le predau la Tulcea. O perioada de timp, au adus si rolele cu filme pentru proiectiile din sat.

5.2.4. DEBARCADERUL

Primul debarcader existent in comuna noastra a fost in catunul Ceatal. El a fost construit din beton de Comisia Europeana a Dunarii pentru nevoile ei la statia de supraveghere fluviala dupa 1880. A fost folosit multa vreme si de locuitorii celor doua sate pentru a se imbarca in vapoarele de pasageri, care faceau curse Tulcea-Sulina. Din cauza distantei mari de parcurs pana la Ceatal, treptat s-a renuntat la folosirea debarcaderului si oamenii urcau si coborau din vapoare direct in barci in dreptul satului. O adresa a Ministerului Transportului si Telecomunicatiilor catre Sfatul Popular Partizani, din 22 aprilie 1963, prevedea ca in anul 1964 sa se inceapa constructia unui debarcader din beton in acest punct, pentru acostarea vaselor. Un an mai tarziu acest debarcader este dat in folosinta, fiind construit din ordinul adjunctului Ministrului Transporturilor si Telecomunicatiilor , Ing. Ion Baicu.

5.3. PRIMUL RAZBOI MONDIAL 282

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Primul razboi mondial a insemnat si pentru satele noastre o mobilizare a barbatilor pentru a se duce pe front. Marea majoritate a barbatilor incorporati au fost din satul Principele Carol. Locuitorii din satul Ilgani de Sus, fiind de etnie rusa, s-au eschivat de la indatoririle militare si o parte din ei s-au refugiat in Rusia. Altii au fost folositi ca translatori de armata rusa si au ramas in sat. Cu simt patriotic au fost putini in satul Ilganii de Sus si dintre acestia amintim pe Feodor Cornei si Stefan Lungu, care si-au facut datoria de buni romani aparandu-si patria, chiar daca erau de etnie rusa. Multi dintre cei trimisi pe front si-au dat viata pentru tara, iar dintre acestia amintim pe Arhip Chiselenco, Costache Ifrim, Demente Chiselenco si Demente Ifrim.

Alti locuitori au fost decorati pentru merite deosebite: Stefan Manole, Gheorghe Dragu si Ion Dragu cu medalia Barbatie si Credinta; Gheorghe Dragu, Ion Turlica, Vasile Racoreanu, Gheorghe Roman cu medalia Victoriei, iar Feodor Cornei si Ion Turlica cu medalia Crucea Comemorativa.

Pe langa cei care si-au dat viata pe campul de lupta, sase locuitori ai satului au murit in timpul bombardamentelor cu artilerie si planoare, la care a fost supus satul nostru. Astfel, Constantin Ciobanu(12 ani), Vasile Serban Toader(15), Sava Ivan(55ani), Trofim Hariton(80 ani) au fost mitraliati de planoare, iar Petre Ion Calin(5 ani) si Argip Iacob(56 ani) au fost omorati de artilerie. Cu toate ca Delta Dunarii nu a fost ocupata de bulgari, satul nostru in a doua parte a razboiului, a cazut sub mana lor pe masura ce trupele rusesti nu au mai putut sa apere fortificatiile de la punctul Ceatal.

Astfel, aici erau trei baterii de tun care aparau insula Sfantul Gheorghe de invazia barbara bulgara. Bulgarii ajunsesera pana la Prislav(Nufaru) vis a vis de satul Ilganii de Jos de unde omorau locuitorii acestui sat. Se face remarcat Serban Adam 283

MOTOC CORNELIU

care, copil fiind, a dat dovada de mare curaj aducand trupurile celor morti din satul vecin, noaptea cu caruta pentru a fi ingropate in satul Principele Carol. La 6 ianuarie 1917, o parte a barbatilor satului au fost luati de armata bulgara si internati in lagare de munca din Bulgaria, in conditii inumane. Ei au fost eliberati la 14 octombrie 1917. Acestia sunt: Manole Kilug, Neculaiu Fuiorea, Neculaiu Dorofteiu, Toader Alexe, Ion Lefter, Ilie Tiganus, Andreiu Mocanu, Petre Maxim(dezertat in Bulgaria), Haralambie Tincu, Haralambie Moldovan, Carp Sava, Nastase Iordacki, Alexandru Toader, Maxim Bucur, Maxim Casian, Ivan Saracila, Toporisca Gavrila, Tanase Ene, Pricopi Taran, Ilie Tincu, Pr. Popescu, Vasile Tincu, Cristea Costandachi, Ion Ursu, Arhip Iordan, Grigore Barbu, Nicolae Ene, Gheorghe Mocanu, Pricop Mocanu, Dumitru Saracila, Trifan Saracila, Ion Berzan, Iacob Luchian, Alexandru Nichifor (dezertat in Bulgaria), Dumitru Stan (dezertat in Bulgaria), Nastase Poschina, Gheorghe Barbu, Spiridon Stefan, Spiridin Ene, Neculaiu Ganea.

284

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

PRIZONIERI DOBROGENI IN LAGAR DE MUNCA BULGAR Ca in toate locurile cucerite de bulgari si satul nostru a fost supus unor jafuri barbare, locuitorii fiind deposedati de toate bunurile si recoltele agricole. Dupa incheierea primului razboi mondial134 , toti cei care au participat in razboi au primit cate 5 ha de pamant, ca rasplata pentru eroismul lor. Locuitorii comunei Principele Carol care au fost mobilizati pe front, cei care au fost deportati si vaduvele lor ii gasim intr-o lista din 1922 in care, primesc ajutor de la stat, samanta de orz: Manole Neculai, Manole Filip, Manole Kilug, Manole Cornescu, Gheorghe Manole, Ilie Tutu, Vasile Afteni, Iordache Barbu, Paraschiv Luca, Tanase Damian, Sava Stefan, Marin Boida, Ion Croitoru, Staicu Ciobanu, Dumitru Beheiu, Costea Tarau, Vasile Costandachi, Ion Caliu, Tudose Cocos, Alexe Usatencu, Cristea Saracila, Dumitru Enachi, Stefan Mocanu, Pintile Sava, Nichifor Grigoras, Ion Tarau, Andrei Ion, Stefan Luca, Dumitru Ivan, Ghiorghi Dragu, Paraschiv Paunescu, Ghiorghi Nani, Tanase Toader, Vasile Barbu, Nichifor Vasile, Zaharia Eni, Afteni Eni, Petrea Bunugiu, Ivan Haralambie, Mihail Popa, Ilie Ghigila, Ilie Danease, Dumitru Toader, Anton Toader, Decencu Ipati, Toader Iacob, Costandiu Luca, Timofte Marin, Milian Saracila, Gheorghe Iurea, Nechita Schimbinschi, Grigori Cojocaru, Ion Turlica, Filip Spiridon, Petrea Arhipenco, Feodor Cornei, Manolache Esei, Luica Alexandru, Neculai Grigore, Terente 134

Dupa ce in 29 septembrie 1918 Bulgaria s-a recunoscut infranta de Antanta, Dobrogea a ramas catava vreme sub ocupatia germana, dar in decursul lunii Octombrie unitatile armatei generalului Mackensen se retrasera la randul lor, astfel ca armistitiul cu Germania (11 noiembrie 1918) avea sa gaseasca Romania si in stapanirea teritoriului dintre Dunare si Marea Neagra.

285

MOTOC CORNELIU

Alexandru, Gheorghe Ifrim, Toader Ifrim, Gheorghe Dragu, Cristache Dragu, Vasile Staicu, Nita Staicu, Iacob Raileanu, Ion Luca, Dragulescu Ion, Stancote Stratiu, Petrache Fuiorea, Ion Matei, Damian Marian, Iacob Luchian, Ilie Bene, Danuae Ganea, Luchian Cristea, Constandiu Povalof, Ion Schimbischi, Mihalea Eni, Iosif Pricop, Panta Dumitru, Petru Stefan, Dasita Saracila, Chilia Casian, Aftinia Ignat, Maxim Bucur, Maxim Stefan, Neculai Ciobarceanu, Dumitru Stefanescu, Ion Barsan, Domenico Gavrila, Dumitru Tincu, Carp Sava, Haralamb Iacob, Marin Iordan , Marin Toader, Pricop Mocanu, Vasile Iordachi, Stefan Gheorghe, Constantin Ene, Iordan Costea, Lungu Parfene, Dumitru Stan, Stefan Sava, Ileana Gavrila, Maria Mochiu, Neculai Fuiorea, Ivan Pavlov, Grigori Pocolschi, Cordoleanu Dutu, Grigori Iordachi, Iacob Moisi, Nastase Iordachi, Iordan Iordachi, Alexandru Nichifor, Andrei Baida, Simion Andrei, Ion Dragan, Ian Pistol, Ian Tudose, Ivanchiu Stefan, Ilie Tiganus, Grigore Niculae, Spiridon Vasile, Cesaslui Vasile, Spiridon Ene, Martian Mihalache, Ceruia Stefan, Nicolae Gheorghe, Gheorghe Iordan, Paraschiva Sava, Gheorghe Grosu, Arhip Pavel, Nastase Schimbinschi, Maria Serban, Iosif Rotaru.

286

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

5.4. AL DOILEA RAZBOI MONDIAL Contributia adusa armatei romane in al doilea razboi mondial de catre locuitorii satelor noastre merita evocata, iar soldatii care au luptat in acele timpuri, merita toata cinstirea si recunostinta noastra. Satele noastre au dat un numar mare de soldati armatei romane, dar numele lor nu s-au mai pastrat din cauza distrugerii arhivei. Dupa inceperea celui de-al doilea razboi mondial, Romania a inceput pregatirile in eventualitatea intrarii ei intr-un razboi iminent.

In 1940 Romania se aliaza cu Puterile Axei, iar in iunie 1941 intra in razboi de partea lor in incercarea de a-si recupera teritoriile pierdute: Bucovina, Basarabia si Tinutul Hertei. Nici unul din cei incorporati nu avea pregatire militara in afara serviciului militar obligatoriu, cu exceptia lui Manole Ion, care a 287

MOTOC CORNELIU

fost copil de trupa135voluntar inca de la varsta de 16 ani. Aici a avut parte de o educatie militara precum si de o instructie pe masura. Tot aici, a invatat sa cante la trambita si trombon, fiind cooptat in fanfara unitatii cu gradul de subofiter, fanfara care a plecat pe front imediat dupa inceperea razboiului in numeroase locatii ca, Budapesta din Ungaria, Muntii Tatra din Cehoslovacia, Odessa din Ucraina etc.

Majoritatea celor incorporati faceau parte din Regimentul 33 Dorobanti 136 Tulcea si au luptat in cadrul Diviziei 10 135

Institutia ―Copilului de Trupa‖ a aparut in Armata Romana dupa Primul Razboi, atunci cand copiii ramasi orfani sau facand parte din familii nevoiase, au fost preluati de Armata si crescuti pe langa unitatile militare de la varste fragede, structura militara fiind total responsabila de intretinerea si educatia acestor tineri, care mai apoi aveau prioritate la angajarea in armata si alte structuri ale statului roman.

136 In indelungata si glorioasa sa existenta, Regimentul 33 Dorobanti "Tulcea" a fost martor si a participat la principalele evenimente interne si internationale la care a fost angajata Romania. Astfel, in anul 1913, cand situatia din Europa se agravase prin izbucnirea si desfasurarea celui de-al doilea razboi balcanic, regimentul participa la prima sa campanie, in perioada 5 iulie-2 august 1913, cand s-a aflat pe teritoriul Bulgariei, unde nu a dus lupte, dar a asigurat protectia populatiei minoritare musulmane in fata atrocitatilor la care era supusa de catre populatia majoritara. In perioada primului razboi mondial razboi de reintregire a neamului- cum a ramas in constiinta romanilor, Regimentul 33 Dorobanti a participat la campania din 1916 la luptele pentru apararea defileului Prahova si la batalia pentru apararea Bucurestiului, dupa care s-a retras impreuna cu intreaga armata romana pentru refacere in Moldova. In august 1917 regimentul a participat la marea batalie de la Marasesti, batalie in urma creia ofensiva trupelor germane si austriece a fost definitiv oprita. Pentru faptele de arme savarsite de ostasii regimentului, drapelul unitatii a fost decorat cu Ordinul "Mihai Viteazul" clasa a III-a, Ordinul "Steaua României cu spade" si panglica de "Virtutea Militara".Din ordinul Marelui Stat Major nr. 166 din 1922, Regimentul 33 Infanterie a fost dislocat din garnizoana Tulcea si mutat in garnizoana Orhei, in Basarabia,

288

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Infanterie.

Dintre eroii participanti la luptele de pe frontul de E sau de V amintim pe: Manole Ion, Manole Vasile, Manole Chirica, Manole Onofrei, Nitor Petre, Haralambie Lungu, Carpaveche pana in martie 1939, avand misiunea de a impiedica propaganda si patrunderea agentilor bolsevici in Basarabia si mentinerea ordinii in zona. In timpul celei de-a doua conflagratii mondiale Regimentul 33 Infanterie "Tulcea" a participat la Campania din Est la luptele pentru eliberarea Basarabiei si la luptele din peninsula Crimeea, precum si la Campania din Vest la luptele pentru eliberarea Cehoslovaciei. In patru ani de razboi, ostasii regimentului au dat dovada de nenumarate fapte de eroism, multi cu pretul vietii, pentru care au fost decorati cu ordine si medalii romanesti si straine. In perioada postbelica, Regimentul 33 Infanterie "Tulcea" a fost de mai multe ori desfiintat si reinfiintat, fiind mutat in mai multe garnizoane. Astfel, in baza ordinului Marelui Stat Major, Divizia 10 Infanterie emite Ordinul nr. 12718 din 20 august 1945, prin care se ordona desfiintarea Regimentului 33 Infanterie si transformarea lui in Regimentul 1 Care de Lupta, cu resedinta la Targoviste.

289

MOTOC CORNELIU

Gudin, Carpaveche Slavi, Filip Cornei, Anani Cornei, Alexandrescu Dumitru, Emilian Carpaveche, Chiselencu Hariton, Gheorghe Greavu, Dragu Gheorghe, Dragu Dumitru, Mitrica Stoica, Lungu Grigore, Turlica Axente, Pintilie Turlica, Chirica Turlica, Petrea Ichim, Ion Domenico, Ion Ifrim, Gheorghe Grosu, Barbu Vasile, Iordan Lungu, Arhipenco Senea, Cuprian Alexe, Gheorghe Greavu, Neculai Greavu, Postu Haralambie.

Haralambie Lungu era considerat spion comunist si a primit dupa terminarea razboiului si el si nevasta sa Hana, pensie republicana de ilegalist de 5000 lei lunar. In timpul razboiului el a facut acte de sabotaj armatei germane, taind fire de telefon, fapt pentru care aceasta pensie era acordata de statul rus. El a furnizat informatii rusilor si dupa terminarea razboiului, motiv pentru care satenii se temeau de el. Cat priveste satele noastre, in timpul razboiului s-au produs doua bombardamente de aviatie. Primul, a aruncat doua bombe, una cazand in gradina unui localnic, iar alta in curtea scolii, distrugand un perete al acesteia. Al doilea bombardament a fost la Ceatalul Sfantul Gheorghe in 1941, cand au fost scufundate doua slepuri si un remorcher. Satul, pe perioada razboiului a fost foarte bine pazit de graniceri si jandarmi, din cauza trimiterii prin delta a spionilor de catre rusi.

Astfel, se cunoaste ca in zona Papadia au fost impuscati sapte spioni prinsi in delta (4 barbati si 3 femei). De asemenea trei spioni au fost executati vis-à-vis de Ceatal, dupa cum am amintit in capitolul 4.2.4.

5.5. INSTITUTII SATESTI 5.5.1. MAGAZINE SI CARCIUMI 290

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Primele informatii despre existenta unor institutii de deservire a clientilor, le avem din perioada interbelica, fara a ni se oferi informatii despre proprietarii lor. Astfel, stim ca in satul Principele Carol, existau doua bacanii si o carciuma care deserveau populatia ambelor sate. In Ilgani a existat o carciuma, a lui Cojocaru si o cherhana, prin anii ‘20.

Magazine si carciumi alimentare au existat mai multe in sat, dar au fost nationalizate la venirea comunismului. Astfel, se cunoaste despre existenta unui magazin, langa Biserica, care a functionat pentru o scurta perioada de timp, precum si un magazin in casa lui Mina Domenico. Marfa era adusa cu carul cu boi de la Nufaru. Carciumi, in satul Principele Carol, au fost mai multe de-a lungul timpului. Cojocaru a avut o mica crasma si aici, in paralel cu cea din satul vecin, la fel si Dumitru Frecateanu, a carei crasma a fost nationalizata si data lui Dumitru Alexandru. Dupa venirea regimului comunist, fiecare sat a fost dotat cu o unitate comerciala, care purta numele de Cooperativa sau Magazin Mixt. Toate aceste unitati comerciale erau gandite si construite dupa modelul socialist-comunist, care se voia o replica dura, la asa numita oranduire burghezo-mosiereasca. In acest context, au aparut si aceste noi tipuri de unitati comerciale in mediul rural. Intr-un astfel de magazin se puteau gasi de la unelte de uz casnic, caiete si rechizite scolare, pana la produse alimentare.

Si in satul nostru a fost construita o astfel de unitate comerciala, prin hotararea arhitectului sef al raionului Tulcea, Ciuclea Florin si a presedintelui Sfatului Popular Partizani, Sandu Stefan, din 09.11.1961. Un an mai tarziu aceasta constructie a fost finalizata, cuprinzand un magazin mixt si un 291

MOTOC CORNELIU

bufet. O data cu constructia acestei cladiri, celalalt magazin si carciuma si-au incheiat activitatea. Gestionarii care au lucrat in magazine alimentare au fost: Atanase, Manole Ion, Manole Ileana, Manole Paraschiv si Staicu Dumitru. La noul bufet au lucrat: Ionita Ion, Croitoru Ion, Tanase Petre, Manole Nelu si Manole Grigore.

Manole Ion, a fost cel mai longeviv gestionar al magazinului mixt, avand o vechime de peste 35 ani in aceasta functie.

GESTIONARUL MANOLE ION 1975 De-a lungul existentei lui, magazinul din sat a insemnat un reper important in viata satului. Perioada comunista a insemnat introducerea cartelelor si cotelor, care se foloseau prin magazinul satesc. Astfel, cotele au insemnat darea la stat, prin magazine, a oualelor, mierii de albine si vinului intr-un anumit 292

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

procent din productia taranilor. Alte sate aveau si alte produse care se dadeau la magazine, dar in satul nostru au existat cote doar pentru aceste produse. Magazinul era dotat cu un cerc etalon pentru masurarea diametrului oualelor si nu erau acceptate decat cele cu o anumita marime. Cat priveste vinul, acesta era colectat de la toti oamenii din sat, intr-un butoi mare, in magazin, care ulterior era vandut prin intermediul acestuia.

Tot in perioada comunismului, erau reglementate si ratiile de alimente care erau date oamenilor. Magazinele erau aprovizionate in functie de numarul de locuitori, care era cunoscut de conducerea judetului. Aprovizionarea se facea cu salupele de la Tulcea, pe o perioada de cateva luni, deoarece iarna nu se puteau aduce alimente. Cartelele erau diferentiate in functie de zona si insemnau ratia de alimente la anumite produse, care puteau fi cumparate de catre oameni. Astfel existau cartele 293

MOTOC CORNELIU

pentru zahar, ulei, orez, faina si gaz lampant.

Ca sa ne facem o parere cat mai apropiata la ce era atunci, va spunem ca ratia la ulei sau zahar era de jumatate de kg/luna. Ulterior, s-a renuntat la cartele si s-au infiintat tabele cu ratia din produsele pe care le puteau cumpara oamenii.

5.5.2. GRANICERII SI ORDINEA PUBLICA

Primele informatii despre un punct de paza granicereasca in zona noastra, le gasim dupa anul 1821, cand in urma pacii de la Adrianopol, aceasta regiune revine Rusiei, care stabileste in punctul Ceatal o unitate de carantina. Aceasta era formata din cativa soldati si un medic, ce aveau obligatia sa supravegheze navele care urcau pe Dunare si sa le dezinfecteze. Aceasta mica unitate era sustinuta, in caz de necesitate, de o flotila de salupe cu tunuri, care patrula intre Tulcea si aceasta zona. Punctul de carantina a functionat pana la infiintarea Comisiei Europene a Dunarii, cand Rusia a pierdut Delta Dunarii. Urmatoarea atestare a unor unitati de graniceri a fost la inceputul primului razboi mondial, cand la Ceatal exista o mica unitate ruseasca de nave, care avea ca scop apararea bratului Sulina si a satelor noastre.

Ulterior, dupa retragerea ei spre Sulina, in urma presiunii exercitate de armata bulgaro-germana, la 17 decembrie 1917 a fost inlocuita de un batalion romanesc de puscasi marini. In cel de-al doilea razboi mondial, la Ceatal, a stationat un grup de nave militare care aparau acest punct strategic. La 29 iunie 1941, aviatia sovietica bombardeaza monitorul romanesc Lascar Catargiu si omoara sapte militari, iar altii doisprazece sunt grav raniti de schije.De asemenea, avem informatii ca la 30 iunie 1941 294

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

atacurile aeriene sovietice, in aceasta perioada, au scufundat in parcul flotant de la Ceatal Sfantul Gheorghe, remorcherul Salamis si doua slepuri atelier. Dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, timp de aproape doua decenii, in acest punct a fost un pichet graniceresc de marina. Aici a existat o cladire a acestui pichet, precum si un foisor din lemn cu inaltimea de 10 metri, care, cu timpul s-a distrus din cauza inundatiilor frecvente din anii ‗60. Cat priveste paza si ordinea publica, in satul Principele Carol, avem date despre existenta guarzilor care se ocupau cu paza satului. Astfel, in 1928 era guard in sat Barbu Vasile, iar in 1938, Tantar Tudose. O data cu infiintarea comunei, s-a infiintat si un post de jandarmi. La inceputul celui de-al doilea razboi mondial sef de patrula jandarmi era Mircea Constantin, urmandu-i in 1941 Ion Bogoi si D. Codreanu. In timpul razboiului, in satul nostru exista un numar de 20 de jandarmi. Dupa al doilea razboi mondial, prin Decretul nr.25 din 23 ianuarie 1949, s-a infiintat Militia dupa modelul existent in Uniunea Sovietica, care a preluat toate atributiile jandarmeriei. Militia si-a avut sediul intr-o casa langa biserica. Paza in sat pe timpul comunismului era asigurata noaptea si de sateni, cu randul, cate doi pe noapte.

5.5.3.DISPENSARUL

295

MOTOC CORNELIU

Mult timp satele noastre nu au beneficiat de o unitate medico-sanitara, care sa asigure asistenta medicala de care aveau nevoie. Cu toate ca avea rezervat un teren de doua hectare jumatate, inca din 1940, constructia lui s-a facut mult mai tarziu.

A existat totusi in 1937 un agent sanitar cu numele Ion Agalopol si un agent veterinar cu numele Fuiorea Stefan.

De asemenea a mai existat si un veterinar pe nume Cordon Vasile, careia satul i-a platit studiile la Poarta Alba pentru a ajunge in aceasta functie. Existenta dispensarului este legata de infiintarea comunei Maliuc(1968), cand s-a mutat primaria din Partizani, iar localul a ramas gol. Atunci a fost creat un dispensar si un cabinet veterinar. Medicamentele uzuale si fara risc se vindeau inainte la magazinul din sat, iar nasterile se faceau sub supravegherea unei femei mai in varsta numita ―moasa‖. Moasa faimoasa in sat era baba Ioana Barbu. Zeci de copii s-au nascut cu ajutorul acestei femei.

De Sfantul Ion, pe 7 ianuarie casa i se umplea de femei mosite de ea si i se organiza o petrecere. Mai ajuta la nasteri si o moasa calificata din satul vecin ―Domnita Maria‖ pe nume Florica Radan.

Tot inainte de infiintarea dispensarului, a mai existat un cadru medical calificat care oferea asistenta locuitorilor satului.

Este vorba de Gheorghe Trofim, care era invatator in satul Ilganii de Sus si avea scoala sanitara.

De la infiintare au fost mai multe asistente dintre care

296

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

amintim:

Bucuroiu,

Geta

si

Zarnescu

Veronica.

BABA BARBU IOANA(stanga pozei)

5.6. ACCIDENTE NAVALE De-a lungul timpului pe teritoriul satelor noastre s-au petrecut foarte multe accidente navale. Sunt consemnate date ca, inainte de regularizarea Dunarii, la Ceatal si Argagnisul Superior(in spatele cimitirului Partizani), zeci de corabii esuau pe bancurile de nisip de aici, punand mari probleme navigatorilor care faceau comert.

Comisia Europeana a Dunarii a pastrat in arhivele sale toate accidentele navale petrecute de la infiintare pana in anul 1914, pe care istoricul Constantin Ardeleanu le-a pus in ordine cronologica, iar cele care s-au petrecut pe teritoriul satelor 297

MOTOC CORNELIU

noastre vi le prezentam mai jos, cu specificatia ca sunt trecute numerele milelor marine si inainte si dupa regularizarea canalului Sulina.

-30 noiembrie 1867. Limbul grec Eftihia. Capacitate 1200 chile.

Capitan Constantin Raftopoulo. Scufundat la Monodendri pe bratul Sulina in urma abordajului cu un remorcher.

-27 septembrie 1872. Bricul grec Aionis Joannis. Capitan Anastasin Jonnou. Incarcat cu lemne de foc. Scufundat la mila 30 in urma abordajului cu un pachebot cu aburi.

-24 decembrie 1872. Remorcherul rus Laertes. Capitan necunoscut. Scufundat la mila 44 in urma abordajului cu un remorcher.

-14 octombrie 1883. Goeleta Athannasia. Sub pavilion elen.

Capacitate 91 tone. Capitan Dimitri Gerassimo. Incarcat cu 470 kg de grau la Galati. Scufundat la mila 40 in urma abordajului cu avizo-ul imperial austro-ungar Taurus. Capitan Antonia Panfili.

Incarcatura avariata a fost partial salvata. Epava inlaturata prin explozie.

-10 noiembrie 1883. Slepul B sub pavilion elen la remorca vasului elen cu aburi Paraskevschi. Incarcat cu 2070 kg de porumb la Galati. Scufundat la mila 39 in urma abordajului cu vaporul englez Lockton. Capitan Thomas Simson. Incarcatura a fost partial salvata. Repus pe linia de plutire la 31 decembrie.

-28 noiembrie 1885. Salandra numarul 14 a Comisiei Europene a Dunarii. Incarcata cu pietre. Scufundata in dreptul milei 41 in urma abordajului cu unul din slepurile din convoiul 298

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

remorcherului grec Marco Botzaris. Incarcatura pierduta.

Salandra repusa pe linia de plutire.

-29 mai 1887. Salandra numarul 6 a Comisiei Europene.

Scufundata la Ceatalul Sfantul Gheorghe in urma abordajului cu capul pintenului de la intrarea superioara a cetalului. Salandra este pierduta in totalitate.

-20 aprile 1894. Bricul otoman Eprat. Capitan Hurzun Hadji Hassan. Incarcat cu 11800 canistre de petrol. Scufundat la mila 30 in urma abordajului cu vaporul englez Garde-Epes.

Incarcatura a fost salvata si bastimentul a fost repus pe linia de plutire la 6 mai 1894.

-10 decembrie 1896. Vaporul spaniol Octubre. Capitan Colau.

Esuare de 1 zi survenita din cauza directiei defectuase a vaporului. Punerea pe linia de plutire a fost facuta cu ajutorul a trei remorchere.

-21 decembrie 1896. Vaporul elen Therresia. Capitan Vergotti.

Avarie grava la elice survenita la mila 41 din cauza lovirii malului in urma unor probleme cu directia.

-23 aprilie 1897. Vaporul englez Taragonna. Capitan Morre.

Esuare la 3 zile la mila 31 in urma prinderii unei parame la elice.

Repunerea pe linia de plutire s-a facut dupa alimbarea unei mici parti din incarcatura.

-10 mai 1899. Vasul ottoman Chaini Bahri. Capitan Rachid Hassan. Avarie serioasa din partea vaporului roman Dobrogea la mila 41 a bratului Sulina.

299

MOTOC CORNELIU

-2 septembrie 1899. Vaporul roman Dobrogea. Capitan Pajkovic.

Esuare de doua zile la mila 41 survenita in urma facerii unei ambardee, atribuita pescajului vaporului, care facea dificila directia vaporului. Repunerea pe linia de plutire s-a facut dupa alimbarea unei mici parti din incarcatura cu ajutorul unui remorcher.

-2 septembrie 1903. Vaporul elen Amphitriti. Capitan Fernandinos. Esuare de 31 de ore intre milele 42-41 atribuit datorita faptului ca, vaporul a fost condus pe un banc cunoscut.

Repunerea pe linia de plutire s-a facut dupa alimbarea unei mici parti din incarcatura cu ajutorul remorcherelor.

-25 noiembrie 1903. Bricul otoman Mouradi Bahri. Capitan Ibrahim Abdoullah, slepul elen Minevra, capitan Durossos, slepul elen Rudolf, capitan Delyanis. Naufragiul bricului amintit si al slepurilor au avut loc la mila 40.5, in urma coleziunii intre ele in timp ce erau in cursul voiajului. Bricul otoman Mouradi Bahri naviga in amonte, remorcat de remorcherul Rosa iar cele doua slepuri in aval remorcate de remorcherul Fratelli Passalacqua. Incarcatura bricului consta in sare complet pierduta.

Bricul scufundat a fost distrus prin explozie. Slepurile avariate dupa ce au fost descarcate partial au fost reparate si conduse la Sulina.

-21 iulie 1904. Avarierea unei ambarcatiuni(lotci) la Cetalul Sfantul Gheorghe cauzata de vasul local roman Domul Tudor.

Doua personane din ambarcatiune s-au inecat.

-3 octombrie 1905. Vaporul britanic Melanie Groedel. Capitan Botfield. Esuare de 24 de ore la mila 28. Repus pe linia de plutire fara ajutor. Accidentul a fost atribuit faptului ca vaporul de la 300

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

mila 29 nu a mai raspuns comenzilor. Senalul navigabil a fost inchis timp de sase ore.

-15 septembrie 1911. Vaporul grec Christophoros Vallianos.

Esuare la mila 30 din cauza extinderii fundului pe malul stang.

Ranfularea a avut loc dupa trei ore cu ajutorul dragei Dimitrie Sturza.

-21 mai 1912. Remorcherul austro ungar Ferdinando. Naufragiul acestui remorcher la coborare a avut loc din cauza coleziunii cu remorcherul Dionissia intre milele 39-40. Remorcherul Ferdinando s-a scufundat.

-3 ianuarie 1914. Remorcherul elen Praga. Esuare de 48 de ore la mila 33 atribuita intunericului noptii si faptului ca a inceput sa ninga. Repunerea pe linia de plutire s-a facut cu ajutorul remorcherului Lori.

Un accident naval petrecut in anii 70, a fost esuarea vasului Anafarta. Acest costier, sub pavilion turcesc incarcat cu scandura exportata de Romania, a intrat in coliziune cu un vas grecesc si a esuat in dreptul milei 30, pe malul drept al canalului Sulina. O parte din incarcatura a cazut in apa, iar restul a fost recuperata si incarcata in barje, vasul fiind repus pe linia de plutire dupa aproximativ o saptamana. Atunci, s-a emis ipoteza ca acest accident s-ar fi petrecut printr-o sicanare a navelor din cauza razboiului turco-grecesc, pentru insula Cipru, care era in plina desfasurare.

Un alt accident naval s-a petrecut in dreptul milei 32, cand mineralierul romanesc Anina a intrat pe un epiu de piatra si a ramas supendat cateva zile, pana a fost repus pe linia de plutire.

Accidentul putea deveni grav deoarece acest mineralier, construit 301

MOTOC CORNELIU

la Galati in 1969, avea 151 metri si putea bloca senalul navigabil.

Cel mai important accident naval din istoria localitatilor noastre a fost esuarea navei Rostok, la 2 septembrie 1991. Timp de 15 ani cat a durat scoaterea ei la suprafata si eliberarea canalului navigabil, localitatea a fost un punct de interes pentru mass media, politicieni, precum si pentru firmele grecesti, americane si olandeze, care au lucrat aici. Esuarea navei Rostok in satul Partizani este invaluita intr-un mister, ce a dat nastere mai multor ipoteze privind aceasta catastrofa, care se pare ca fost premeditata, pentru a forta inceperea lucrarilor pe o ruta alternativa de navigatie. Este vorba de amenajarea canalului Bastroe, canal, care avea sa lege Dunarea de Marea Neagra, ca alternativa la canalul Sulina. Acest canal a fost folosit de URSS pana in 1957, cand Dunarea l-a colmatat definitiv.

Pentru a intelege mai bine acest aspect, trebuie stiut ca nava ucraineana Rostok era una veche, aflata la sfarsitul perioadei de exploatare, fabricata la santierul naval Heztun Rostok, din fosta Republica Democrata Germana. Ea pleaca din portul ucrainiean Reni spre Tunisia, cu produse siderurgice, in special fier beton, avand o incarcatura de peste 5000 tone. Nava cu o lungime de 117 m si o greutate de 5657 TDW, bloca canalul pe toata latimea lui. Esuarea ei s-a facut perpendicular pe bratul Sulina, in dreptul milei 31, fara a se inregistra victime omenesti.

Imediat dupa esuare a existat pericolul ruperii digului din satul Partizani, care era spalat de fluviul Dunarea intr-un ritm alert. A fost remediata aceasta situatie prin aducerea imediata a unui ceam cu piatra care a inlaturat acest pericol.

Blocarea Dunarii a lasat captive numeroase vase, in aval de Sulina, printre care si vaporul de pasageri ce facea curse Tulcea-Sulina. Locuitorii erau nevoiti sa traverseze pe jos satul pentru a se imbarca de pe un vapor pe altul, pentru a-si continua 302

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

drumul. Timp de un an de zile localitatile din aval de Partizani au fost aprovizionate pe cale terestra prin satul nostru, pana in 1992, cand s-a luat decizia largirii canalului Sulina pentru a se face loc trecerii vaselor comerciale. Pentru aceasta curbura de 500 metri a fost nevoie de distrugerea unor case din Ilganii de Sus si stramutarea populatiei in partea de V a satului, unde li s-au construit case noi.

Aceasta oprire a circulatiei pe canalul Sulina, a insemnat pierderi de zeci de milioane de dolari pentru statul roman. In tot acest timp, al blocarii canalului, o parte din vapoarele comerciale au folosit Canalul Dunare-Marea Neagra, unde distanta si costurile erau mult mai mari. Pentru eliberarea canalului s-a facut un contract de ranfluare cu firma greceasca Drossinos Elefterios, in anul 1994, dar aceasta nu a reusit, dupa indelungi incercari, sa miste nava de la locul ei.

Lucrarile au fost abandonate pana in anul 2004, cand autoritatile romane, alarmate ca Ucraina inaugura prima faza a canalului Bastroe, reincep licitatia pentru scoaterea epavei.

Lucrarile sunt castigate de consortiul format din firmele: Multraship (Olanda), Titan (SUA), Deltacons (Romania), care reusesc dupa indelungi eforturi taierea si scoaterea pe bucati a navei Rostok, la 30 noiembrie 2005, dupa 15 ani.

Firma americana a devenit de notorietate dupa ce a scos la suprafata submarinul nuclear Kursk137, iar nava Rostok a fost 137

Submarinul rus K-141 Kursk Clasa Oscar II (denumirea sovietica: 949A Antey pentru seria Oscar II) este un tip de submarin cu propulsie nucleara, purtator de rachete de croaziera care a fost inclus in marina sovietica in anul 1995 si s-a aflat in componenta Flotei de Nord a Rusiei. In urma unui accident tragic la 12 august 2000, submarinul s-a scufundat in marea Barents, la o distanta de 175 km de orasul Severomorsk si la o adancime de 108 metri si s-a soldat cu 118 victime.

303

MOTOC CORNELIU

scoasa la suprafata prin aceeasi metoda. Pentru scoaterea acestei nave a fost nevoie si de sacrificii umane, un numar de trei scafandri pierzandu-si viata in timpul acestor lucrari(John Whitekettle-S.U.A., Anthony James Eke-Anglia). In memoria lor s-a ridicat pe malul drept al Dunarii un frumos monument, chiar in dreptul esuarii navei Rostok.

MONUMENT RIDICAT IN MEMORIA SCAFANDRILOR MORTI IN TIMPUL OPERATIUNILOR DE SCOATERE A VASULUI ROSTOK 304

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

VASUL ROSTOK ESUAT

305

MOTOC CORNELIU

5.7. PE URMELE BANDITULUI COCOS Un bandit celebru, contemporan cu Terente, care a actionat in zona satelor noastre, a fost si temutul Cocos. Nu se cunosc foarte multe amanunte legate de viata lui, decat din 306

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

relatarile unor sateni si din presa vremii. Ca si acum, presa vremii de atunci, in cautare de senzational, infrumuseta articolele cu fapte care nu erau complet adevarate. Cert este ca acest talhar, care era un bun cunoscator al baltilor a savarsit multe faradelegi.

Pe numele lui adevarat, Gheorghe Stroe, originar din Tulcea, acest talhar isi facuse o banda cu care actiona, formata din cumnatul sau Gherasim Ghersanof si sotiile lor care erau surori.

O parte din talhariile lor au fost relatate de presa, iar multe altele au ramas necunoscute. ―In noaptea de 6 august(1925) banditul Gheorghe Cocos, insotit de tovarasii sai si cele doua femei din banda, travestite barbateste, inarmati cu carabine si imbarcati in doua barci, s-au dus la cherhanaua domnului N.Armunchis, situate pe bratul Sulinei, in apropierea catunului Gorgova, unde, sub amenintarea cu moartea au luat din cherhanaua numitului proprietar faina ce avea pentru hrana oamenilor in cantitate de 500 kg precum si suma de 1000 lei.

Dupa comiterea acestui atac, banda a disparut in desisul stufarisului din baltile Deltei‖. 138 Tot despre el aflam ca, impreuna cu banda lui au jefuit un agent de pescarie la Mila 23, pe care l-a dezarmat, o stana de langa Uzlina, de unde a luat alimente si o cherhana de langa Chilia Veche. ―…in ziua de 6 august 1926 Cocos, impreuna cu tovarasul sau si secondati de sotiile lor, care sunt adevarate tovarase…de jaf, inzestrate cu acelasi curaj care caracterizeaza barbatii lor, au atacat si au jefuit cherhanaua lui Nicu Dumitriu si tarla lui Ivan Matei in apropierea Chiliei Vechi. Banditii au luat tot ce le-au trebuit, alimente, lucruri casnice, imbracaminte, bani in aur vreo 20-30 mii lei si s-au pierdut cu barca in imparatia stufului in care se 138

Banda vestitului Cocos opereaza la Tulcea in Revista Dacia, nr.179,14 august 1925, p.1

307

MOTOC CORNELIU

simt ca la ei acasa‖.139 Talhariile banditului se inmultisera foarte mult, motiv pentru care prefectul Grigore Vasiliu impreuna cu procurorul Tribunalului Tulcea, Timiras, au propus Consiliului Judetului sa ofere o recompensa de 50000 lei celui care va da informatii ajutand la prinderea banditului. Talhariile lor nu se opresc, ei reusind sa terorizeze locuitorii deltei, mai bine de sapte ani, fara ca autoritatile sa-i poata prinde. Astfel, se semnaleaza atacuri la Ciamurlia, Mahmudia, Telenesti (Rep.Moldova), iar in noaptea de 30 decembrie 1927, ataca oficiul pescarilor din Gorgova de unde fura bani si alimente. Si in satul nostru banditul Cocos si-a facut de mai multe ori aparitia.

O intamplare transmisa prin viu grai, ne spune despre cum banditul Cocos, noaptea, venind in satul Principele Carol, cu Gherasim si sotiile lor au tras la carciuma din sat. Femeile inarmate au ramas afara sa dea de veste daca vine cineva, iar barbatii au intrat in carciuma si au baut pana dimineata.

Carciumarul Dumitru Frecateanu era obligat sa dea de baut gratis la toti satenii, care erau in acel timp acolo si nu avea voie sa iasa nimeni din local pana dimineata, cand au plecat foarte beti.

Se suiau apoi in barci luand bautura cu ei, iar femeile trageau la rame ascunzadu-se in stufarisurile deltei.

Jandarmii afland ca acesti banditi s-au ascuns in stufariile din spatele satului Principele Carol, vis-à-vis de cabana Ilgani (pe vechiul curs al Dunarii vechi), au scos toti locuitorii din sat, organizand o potera pentru a-i prinde. Satenii, erau asezati unul langa altul, doar unii avand arme fiind pusi sa strige des ―HOP‖.

Manole Toader il gaseste pe Cocos in stufaris, care cu degetul pe tragaciul armei ii face semn sa taca, daca nu, il impusca. Dupa ce 139

Banda Cocos opereaza in Delta Dunarii in Ziarul Cuvantul, nr.182,14 august,1926, p.1

308

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

a trecut de el, Cocos a reusit sa scape si s-a facut nevazut. In aceasta banda se pare ca s-ar fi infiltrat si un al treilea nelegiuit care atunci cand ar fi vrut sa-I demaste a fost omorat de acestia.

Cadavrul lui a fost gasit in ghiolul Beli.

O alta intamplare s-a petrecut in satul Ilgani de Sus, cand pescarul Cornei Filip s-a intalnit cu Cocos, care i-a luat mancarea. Vociferand pentru acest lucru, Cocos a vrut sa-l impuste, dar a fost oprit de cumnatul sau Gherasim si a scapat doar cu o bataie zdravana. Acest personaj era foarte temut pentru sateni din cauza staturii lui impunatoare, dar si povestilor inflorite despre nelegiuirile lui. Numerosi sateni care isi duceau produsele la Tulcea la piata si calatorind in amonte prin balta, deoarece curentul era mai mic, se intalneau cu el pe balta. Erau obligati sa ii dea o parte din produse, apoi erau lasati sa isi continue drumul. Nevasta lui Cocos pe nume Sica, era din Papadia si era vestita pentru rautatea sa. Sotiile acestor banditi erau din satul Ilganii de sus si erau gemene. Ele ar fi fost mintite de acestea ca vor fi duse in Rusia. Se pare ca acestea s-ar fi sinucis reciproc prin impuscare in ghiolul Gargovita. Chiar daca astazi, unii din locuitori spun ca sunt din neamul lui Cocos, acest lucru nu este adevarat. Cocos nu a avut copii, iar descendentii sunt din neamul sotiei lui Cocos.

309

MOTOC CORNELIU

CRANIILE A NUMEROSI BANDITI PASTRATE LA MUZEUL MINA MINOVICI PRINTRE CARE A LUI COCOS, GHERASIM SI TERENTE 310

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Despre moartea lui Cocos aflam din ziarul <Romanul> ‖Banditul Cocos a fost omorat de satenii din Judetul Tulcea.

Cazul s-a intamplat astfel: ca banditul Cocos si cumnatul sau Gherasim au cerut unui taran din comuna Principesa Ileana sa le dea adapost peste noapte. Satenii auzind de aceasta au intrat in casa pe cand banditii dormeau si i-au impuscat. Tara scapase astfel de doi hoti temuti care omorau si jefuiau la drumul mare pe orice trecator.‖140 Satenii din satul Patlageanca(Principesa Ileana), spun ca cei doi au tras la un satean, prieten de-al lor care ii invitase la hram. Acestia imbatandu-se au lasat deoparte armele, iar sateanul, probabil cu gandul la recompensa consistenta l-a impuscat pe Cocos, iar Gherasim fugind din casa a vrut sa sara un gard, dar sateanul a reusit sa-l impuste si pe el.

Faptele lui Cocos l-au inspirat pe Eugen Uricaru sa scrie o carte de fictiune despre acesta intitulata: ‖Complotul sau Leonard Bilbie contra banditului Cocos‖.

5.8. CABANA ILGANI Cabana din satul Ilgani a fost construita de Uniunea Generala a Vanatorilor din Romania, in anul 1935, pentru regele Carol al II-leacalitatea141(1930-1940) in dreptul milei 32. Aici, 140

Banditul Cocos in ziarul Romanul, nr.40,29 septembrie 1929, p.4 Carol al II-lea a fost cunoscut pentru aventurile sale amoroase mai mult decat pentru calitatile sale de conducator national. Carol s-a casatorit pentru prima oara la Odessa, Ucraina pe 31 august 1918, in contradictie cu statutul casei regale, cu Ioana Maria Valentina Lambrino, ("Zizi" Lambrino) (18981953), fiica unui general roman; casatoria a fost anulata prin sentinta a Tribunalului Ilfov in 1919 dar relatia dintre cei doi a continuat si ulterior s-a 141

311

MOTOC CORNELIU

departe de ochii critici ai presei vremii isi aducea noile cuceriri, pe vremea cand devenise rege al Romaniei. Ideea constructiei unei cabane in aceasta zona, a venit pentru a satisface pasiunea regelui Carol al II-lea pentru vanatoare. Datorita multitudinii de animale si pasari existente aici, aceasta zona era preferata de rege.

Presa vremii, aminteste ca regele obisnuia sa vina in delta la partidele de vanatoare organizate pentru prieteni si alte fete regale din Europa. Autorul proiectului a fost marele academician profesor doctor arhitect Octav Doicescu142. Cabana Ilgani este identica cu cea de pe insula lupilor <Cabana Portita>.

Ulterior a trecut in administrarea O.N.T. (Oficiul National de Turism) Carpati, ca si cabana de vanatoare. O.N.T. apartinea la acea perioada subsecretariatului de propaganda.

nascut un fiu considerat ca ilegitim, Mircea Gregor Carol Lambrino. Carol s-a casatorit, la Atena, Grecia (10 martie 1921) cu printesa Elena a Greciei si Danemarcei.

In cadrul acestei casatorii s-a nascut pe 25 octombrie 1921, printul Mihai. Acest mariaj s-a deteriorat la scurt timp prin aventura regelui cu Elena Lupescu (cunoscuta ca "Magda Lupescu", 18951977), fiica a lui Nicolas Grünberg, un farmacist evreu, botezat crestinortodox, care a adoptat numele de Nicolae Lupescu. Elena Lupescu a fost initial sotia ofiterului de armata Ion Tampeanu. Ca rezultat al scandalului, Carol a renuntat la tron in decembrie 1925 in favoarea fiului sau minor Mihai, care a devenit rege in iulie 1927. Carol si regina-mama Elena au divortat in 1928. Carol a avut de asemenea un fiu cu o necunoscuta, Maria Martini.

Pentru toate aceste aventuri istoricii l-au supranumit regele playboy. Martorii oculari afirma chiar ca ar fi avut o aventura si cu o faimoasa prostituata, Foamea Neagra, din cartierul Crucea de piatra, la Bucuresti.

142 (n. 8 ianuarie 1902, Braila - d. 10 mai 1981, Bucuresti)a fost un academician roman, arhitect, membru titular (1974) al Academiei Romane.

Cetatean de onoare al orasului New York, 1939, titlu dat lui Doicescu de celebrul primar La Guardia.

312

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

In anul 1945, conducerea Uniunii Generale a Vanatorilor din Romania a fost preluata, pentru putin timp, de Mihail Sadoveanu, ocazie cu care a vizitat in mai multe randuri satele noastre, cazandu-se la cabana Ilgani. Dupa 1980, cabana a trecut de la O.N.T. la Combinatul Metalurgic din Tulcea. La data respective, Gafar Cantemir care era sef de sectie coordonator in cadrul Uzinei de Feroaliaje a fost desemnat de conducerea combinatului sa pregateasca o echipa de muncitori care sa lucreze la renovarea cabanei.

Ajuns aici, a constatat ca imobilul era parasit si intr-o stare avansata de degradare in urma inundatiilor din anul 1970.

Era afectata temelia si peretii, iar din cauza acoperisului de stuf batut nemteste, care era putred, apa se prelingea distrugand tencuiala. S-a facut imediat un deviz de lucrari, iar la 1 mai 1980 s-au inceput lucrarile ce au durat aproximativ patru luni. Cabana a fost reparata complet, malul Dunarii a fost inaltat, a fost racordata la energie electrica si a fost adus un ponton de ancorare. In luna august 1980 a fost data in folosinta salariatilor combinatului care isi petreceau aici ziua metalurgistului(15 august) sau 1-2 zile de odihna. Interesant este faptul ca in timpul lucrarilor de renovare la o camera dinspre Dunare, aflata la etajul cabanei, prin decojirea peretelui a fost descoperita stema regala.

Fiind in perioada comunista cand simbolurile regale erau strict interzise, ea a fost varuita. Motivul existentei stelei regale pe acel perete este ca in perioada interbelica regale Carol al IIlea143 a fost in mai multe randuri la vanatoare in zona noastra si a

313

MOTOC CORNELIU

fost cazat in acest loc. Cu siguranta a ajuns si in satul Principele Carol, mai ales ca ii purta numele.

REGELE CAROL IMPREUNA CU PRINCIPELE MOSTENITOR MIHAI SI SUITA REGALA LA O PARTIDA DE VANATOARE Dintr-un inventar al bunurilor comunei din 1942, aflam ca suprafata imobilului era de 2000 mp, cu etaj, formata din 17 camere, fiind construita din scanduri si acoperita cu stuf. De asemenea, avea incalzire cu soba de teracota in fiecare camera, iar focul se facea de pe hol. Dintre cabanieri vechi originari din satul nostru amintim: Adam Serban, Postu Ion, Postu Roxana, Istrapau. In anii ‗50-‗60 aceasta cabana era una de protocol, in 314

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

care veneau numeroase personalitati precum si turisti straini.

Dintre oamenii politici care au venit la aceasta cabana au fost: Ana Pauker144, Vasile Luca145 si Gheorghe Gheorghiu Dej146. O perioada de timp a fost aprovizionata de un biplane, care parasuta aici alimente si alte provizii.

144

Ana Pauker (nascuta Hanna Rabinsohn, 28 decembrie 1893 – d. 3 iunie 1960) a fost o militanta si om politic comunist roman, evreica de nationalitate, in anii celui de-al Doilea Razboi Mondial lidera a gruparii „moscovite‖ ("Pauker") a Partidului Comunist Roman, intre 1947- 1952 vice-prim-ministru si ministru de externe al Romaniei.

145 Vasile Luca (n. Luka László, 8 iunie 1898, Sancatolna - d. 23 iulie 1963, Aiud) a fost un activist si politician comunist, maghiar de origine. A fost ministrul de finante al Romaniei in perioada 5 noiembrie 1947 - 9 martie 1952.

146 Gheorghe Gheorghiu-Dej (pe numele original Gheorghe Gheorghiu (Numele de Dej si l-a adaugat dupa ce fusese inchis disciplinar in orasul Dej.)n. 8 noiembrie 1901, Barlad - d. 19 martie 1965, Bucuresti) a fost liderul comunist al Romaniei din 1948 pana la moartea sa si Presedinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Romane in perioada 21 martie 1961 - 18 martie 1965.

315

MOTOC CORNELIU

316

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Regele Carol al II-lea si fiul sau Mihai(viitorul rege) la vanatoare 317

MOTOC CORNELIU

5.9. STATIA DE SUPRAVEGHERE FLUVIALA

O data cu taietura II Ceatal Sfantul Gheorghe(18801882), a fost construit un debarcader si o Statie de Supreveghere Fluviala, de catre Comisia Europeana a Dunarii. Aceasta din urma, era construita din caramida cu un liant facut din cenusa vulcanica si acoperita cu olana. In acest punct au existat patru cladiri: Statia de Supraveghere, o cladire a punctului de graniceri al marinei militare, o cladire a oficiului postal precum si o casa de locuit a cantonierului Dumitru Alexandrescu care avea grija de statia de supraveghere. Casa de locuit a cantonierului era 318

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

facuta tot de catre Comisia Europeana a Dunarii. Aceste cladiri erau construite din caramida si invelite cu olana. Dupa desfiintarea postului telefonic de la Ceatal, cladirea postei a fost preluata de A.F.D.J. Cantonierul, avea bine delimitate sarcinile care trebuiau executate pentru bunul mers al circulatiei pe canalul Sulina.

Astfel, el avea de facut zilnic masuratori, verificari si atentionari catre navele aflate in tranzit. Folosind instrumente specifice unei statii meteo, aici se inregistra viteza vantului, directia vantului, temperatura, vizibilitatea, nebulozitatea si cotele apelor.

Aceste informatii au fost publicate o lunga perioada de timp in Monitorul Oficial al Romaniei. De asemenea, cantonierul avea ca sarcina de serviciu, verificarea de doua ori pe luna, pe distanta dintre Ceatal si Mila 27, a starii tuturor geamandurilor si scondrilor existenti pe Dunare. In cazul in care unele geamanduri sau scondri erau lipsa, se anunta la Sulina si o nava hidrografica venea si ii inlocuia. Cantonierul care a lucrat cea mai lunga perioada de timp la statie a fost Postu Ion cu o vechime de peste 40 de ani. Pe langa alte sarcini de serviciu, el trebuia sa aiba grija ca intalnirea dintre doua nave mari sa nu aiba loc intre milele 32.5-34.5.

Prima Nava Hidrografica a C.E.D. a fost Olinka, construita in 1886, apoi i-a urmat Concordia construita in 1924.

Nava Concordia a avut o foarte lunga perioada de exploatare, incheindu-si misiunea in 1990. In anul 1948 a fost modernizata, inlocuindu-se cabina de lemn cu o structura de fier, ocazie cu care i-a fost schimbat si numele in Delta.

319

MOTOC CORNELIU

In fata statiei exista un catarg de 40 m inaltime pus de C.E.D., format din doi stalpi de lemn pe care se instalau semnalele pentru avertizarea navelor. In 1956 a fost inlocuit catargul de lemn cu unul metalic. Semnalele date navigatorilor ziua pe timp de ceata era ridicarea pe catarg a unui balon negru, iar cand se inchidea canalul era arborat un steag alb-rosu.

Noaptea, existau felinare cu gaz de culorile alb si rosu care printr-un cod al culorilor, avertizau vasele in legatura cu diferite aspecte ale vremii sau circulatiei pe Dunare. 147

147

Informatii puse la dispozitie prin amabilitatea domnului Alexandrescu Stefan care a copilarit in catunul Ceatal.

320

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Ceatalul Sfantul Gheorghe 1963 Printre indatoririle cantonierului amintim si imbarcarea si debarcarea oamenilor in vasele de pasageri, care inainte opreau aici. Acest lucru era facut din barca, deoarece debarcaderul construit aici de catre C.E.D., s-a distrus o data cu trecerea anilor. Vasele de pasageri cu aburi si zbaturi, care opreau aici erau numeroase: Abrud, 7 Noiembrie, 16 Februarie, Anghel Saligny, Tudor Vladimirescu etc. Tot o sarcina de serviciu era si intretinerea farului de la Ceatalul Sfantul Gheorghe.

321

MOTOC CORNELIU

A fost construit de C.E.D. in 1893, pentru usurarea navigatiei pe Dunare, din beton pe un postament din lemn de stejar. In far exista o butelie de gaz cu acetilena in care ardea permanent o mica flacara.

Ceatalul Sfantul Gheorghe 1975 Un temporizator elibera o cantitate mai mare de gaz din cinci in cinci secunde, fapt care marea considerabil lumina in 322

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

acest far.

Oglinda cu lupa din acest far, construita in Franta, amplifica semnalul luminos pentru a fi vazut de la o distanta mult mai mare. Farul, era de tip Linberg de culoare verde pentru a indica extremitatea epiului longitudinal.

Nava de pasageri Anghel Saligny

323

MOTOC CORNELIU

Nava de pasageri cu aburi si zbaturi Tudor Vladimirescu

5.10. PETRECERI TRADITIONALE

Unul dintre principalele mijloace de distractie ale locuitorilor satelor noastre, in perioada lor de inceput, a fost hora. Nelipsita din viata satului si raspandita in aproape toate regiunile tarii, ea reprezenta un prilej ca oamenii sa socializeze, iar tinerii sa se cunoasca. La hora participau toti oamenii satului, din toate categoriile sociale, de toate varstele. Era un motiv de sarbatoare in care se canta si se dansau jocuri populare. Hora satului se organiza intotdeauna duminica, dupa ora 12, cand se termina slujba la biserica. Erau organizate hore in ambele sate, fiecare avand cam aceleasi obiceiuri, cu particularitatea ca, in 324

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Ilganii de Sus se cantau si cantece rusesti. Cu toate ca, satele erau foarte apropiate si cu populatie nu foarte numeroasa, in mod normal, s-ar fi putut organiza o singura hora, dar, motivul era rivalitatea tinerilor din satele de pe cele doua maluri. Batranii povestesc, ca nu putine erau conflictele intre baieti, pentru fete, daca vreunul indraznea sa placa vreo fata de pe malul opus.

In ambele sate, hora se termina pe la ora sase, cand toata lumea pleca acasa, iar tinerii se pregateau de bal. In Ilgani, acordionistul care intretinea atmosfera horelor era Lungu Fidosei, iar in Partizani era Gicu Vesparu. Horele se tineau in aer liber, nu se folosea un port popular specific, iar oamenii nu consumau bauturi alcoolice. In Ilgani, locatia horei era in spatele scolii vechi, iar in Partizani pe malul Dunarii, langa crasma lui Dumitru Alexandru. Dupa venirea comunistilor, hora a incetat sa se mai tina periodic si incetul cu incetul s-a stins acest obicei, in Ilgani tinand pana in anii ‗50, iar in Partizani pana in anii ‗60.

Pentru a se organiza hora, trebuia obtinuta autorizatie de la jandarmi, care se numea compozitor. Compozitorul se platea cu o anumita suma de bani, pentru care ti se oferea o chitanta.

Flacaii satului strangeau bani pentru acest compozitor si pentru tocmirea lautarilor. Un alt obicei in care tinerii socializau, era balul. Era destinat exclusiv tinerilor, la care nu participau batranii si copiii. Se intampla, totusi, sa mai existe si cate un satean mai in varsta care venea sa-si pazeasca fata. Balul, incepea de la ora sase seara si tinea pana la doua-trei dimineata.

Erau aceeasi acordeonisti care intretineau atmosfera si cu acest prilej tinerii se cunosteau si chiar puneau bazele viitoarei casatorii. In Ilgani, balul se tinea in casa lui Danila Ifrim, care era folosita si ca scoala, iar in Partizani, in carciuma lui Ionel Domenico. Uneori, flacaii satului se duceau la bal, pentru fete si in satul vecin, dar se mai lasa cu batai si treceau Dunarea inapoi 325

MOTOC CORNELIU

inot. Dupa desfiintarea horei, o alta forma de socializare a luat fiinta numindu-se chermeza. Era o petrecere campeneasca, asemanatoare horei, dar unde se vindeau si bauturi alcoolice si tigari de la magazinul din sat. Se asculta aceeasi muzica populara cantata la acordeon si tobe, iar locatia desfasurarii era curtea scolii si se organiza doar vara. Aceasta petrecere se tinea numai duminica, dupa orele patru si se continua cu balul. O perioada s-a tinut si in spatele magazinului, iar ulterior in curtea scolii.

CHERMEZA IN SATUL PARTIZANI De mentionat ca, la hore, baluri si chermeze nu se consumau bauturi alcoolice in exces, persoanele cu acest viciu nefiind bine vazute in aceasta comunitate si excluse de la aceste petreceri. Traditia chermezei nu a fost de lunga durata, ea disparand ca si hora, singura petrecere ramanand balul. El a inceput sa se tina in localul scolii vechi, care dupa construirea 326

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

celei noi devenise camin cultural. Acesta era situat in fata actualei scoli si era folosit ca locatie si pentru proiectie de filme si petreceri de revelion. Vechea scoala mai avea o incapere care era folosita si ca biblioteca comunala. La bal, era aceeasi muzica populara care se canta la acordeon si toba, muzica care, a tinut pana la sfarsitul anilor ‗70. Deja multi tineri din sat incepusera sa se duca la liceu in Tulcea, sa se modernizeze si sa asculte si alt gen de muzica.

Astfel, mutandu-se biblioteca, in camera ramasa, a inceput sa se asculte la un casetofon Minett, adus de Manole Marian, muzica rock si disco, concomitent cu muzica populara din sala mare a caminului. Toti tinerii se adunau acolo dornici sa asculte o muzica mai in pas cu moda si cu varsta lor. Acest lucru, a atras nemultumirea muzicantilor din caminul mare, care isi pierdusera ascultatorii, pana la un moment dat cand, suparanduse au refuzat sa mai cante, pentru a le da o lectie satenilor.

Atunci, Manole Marian avu inspirata idee de a folosi statia de amplificare a cinematografului si de a pune muzica moderna prin acel mic casetofon Minett. Astfel, la bal s-a facut trecerea de la muzica populara la cea moderna, care a continuat pana in anii ‗90, cand balul nu s-a mai tinut si a fost inlocuit cu discotecile, in voga, la acea data.

Tot un prilej de socializare a oamenilor, a fost cinematograful. In perioada cand nu exista curentul electric si televizorul, filmul era vazut ca o mare minune a tehnologiei.

Acesta a inceput sa vina la noi in sat in anii 60 la inceput gratuit, ulterior luandu-se o taxa. Astfel, la inceput venea un camion Buceag cu un generator si proiector. Filmul se proiecta seara pe peretele scolii, iar masina care aducea filmul se numea caravana.

Ulterior, a inceput sa vina o salupa cu numele Maican, care avea si ea generator si proiector. Mai tarziu, dupa racordarea satului 327

MOTOC CORNELIU

la reteaua de curent electric a existat in scoala un aparat de proiectie, iar filmele erau aduse prin posta. De proiectia filmelor, s-a ocupat Mihai Chiselenco si Ciurea Viorel.

In perioada comunista existau mici concursuri de recitat poezii, de cantat si dans intre sate . Si in satul nostru a existat un astfel de ansamblu vocal-instrumental care se intrecea cu ansambluri similare din satele vecine: Nufaru, Maliuc, Crisan etc. La aceste mici festivaluri, participau in special tinerii, benevol, aceasta fiind una din putinele distractii din perioada comunista.

ANSAMBLUL ARTISTIC PARTIZANI

5.11.VATRA SATULUI 328

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Situate la 45.11º latitudine si 28.57º longitudine, satele noastre sunt de marime mica, de tip adunat-linear situate de-a lungul Dunarii. Aceaste sate si-au pastrat forma inca de la inceputuri, iar in continuare va vom prezenta alcatuirea lor asa cum era la infiintare. Satul Ilgani avea o parte a vetrei dispusa pe malul garlei Papadia, care facea legatura dintre Dunare si Ghiolul Tataru. Satul Partizani era asezat inca de la infiintare pe malul drept al Dunarii.

Casele din Ilgani erau orientate cu fata spre sud pentru a fi ferite de crivatul care bate iarna cu putere din Nord, iar in Partizani casele erau orientate E-V sau V-E tot din acelasi motiv.

Materialele de constructie folosite, care se gaseau din belsug in aceste zone erau stuful, papura si lemnul. Astfel, casele aveau cate 2-3 camere, construite din paianta sau chirpici.

Paianta era un sistem de constructie al peretilor compus dintr-un schelet de impletituri de nuiele, imboldit cu lut. Chirpicii sunt in forma de caramida, de dimensiuni mai mari facuti din pamant, paie si baliga de cal. Aceste materiale de constructie aveau avantajul de a fi bune izolatoare si rezistente la cutremure, dar si dezavantajul ca sunt foarte sensibile la umezeala.

Acoperisul era facut in majoritate din stuf, dar se mai folosea si papura. Incalzirea era asigurata de sobe de pamant, iar combustibilul folosit era in special lemnul de salcie, care se gasea din abundenta. De asemenea, iarna, locuitorii puneau pe latura de Nord a casei maldare de stuf pentru a proteja casa de crivat precum si de ploaia sau ninsoarea care venea din aceasta parte. Curtile erau imprejmuite cu garduri de stuf, iar in gospodarii se aflau diferite acareturi necesare animalelor: saivane, porumbare etc. Nu era lipsita din fiecare gospodarie, barca, cu care oamenii se deplasau si isi procurau de mancare.

329

MOTOC CORNELIU

Nu exista un port traditional, dar la sarbatori se mai purtau costume orientale dupa cum gasim intr-un inscris din anul 1942.

Se purtau haine din material tesut, iar incaltamintea specifica erau opincile din piele de porc. Barbatii se ocupau cu agricultura, pescuitul si cresterea animalelor, pe cand femeile aveau grija de gospodarie, familie si impleteau rogojini din papura si teseau la razboi.

5.12.EXPLOATAREA STUFULUI MILA 29

Cea mai importata intreprindere de pe teritoriul satului nostru a fost legata de exploatarea stufului in Delta Dunarii.

Istoria infiintarii acestei unitati este strans legata de inceputurile valorificarii stufului la scara mare, impulsionata si de investitiile puternice ale statului in aceasta regiune. Primul care a vazut in valorificarea stufului o sursa importanta de bogatie a fost Grigore Antipa, care a reusit sa convinga un consortiu de firme puternice sa investeasca in aceasta materie prima. Astfel, ia fiinta prima fabrica de celuloza la Braila, in 1908, care a functionat pana in 1916, cand a fost distrusa in primul razboi mondial. Pe baza studiilor lui Antipa, in anii urmatori s-au facut noi cercetari privind folosirea cat mai eficienta a stufului ca materie prima. Au fost create, in anii imediat dupa razboi, numeroase centre experimentale si de cercetare in delta, pentru a gasi solutii cat mai eficiente pentru exploatare si valorificare ca: -Fabrica de Exploatare de Mucava Tulcea in 1949; 330

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

-Centrul de Cercetare de la Crisan, care a functionat intre 19481950, desfiintat dupa infiintarea Maliucului; -Centrul de Cercetare si Amenajare Maliuc, transformat in 1953 in Statia Experimentala Stuf Maliuc; -amenajarea experimentala Matrita 1in 1955; -amenajarea experimentala Rusca, inceputa in 1952 si realizata intre 1957-1960.

MALIUC 1963 Cele mai ample cercetari s-au facut la Maliuc, unde s-a creat un mic orasel cu toate conditiile necesare de trai civilizat, precum si pentru desfasurarea muncii de cercetare cu cele mai moderne tehnologii. De altfel, aici au fost ridicate cladiri cu tot confortul necesar pentru munca sutelor de cercetatori detasati de Gheorghe Gheorghiu Dej, din a carui ordin se incepusera aceste ample investitii in cercetare. Anii de inceput au fost foarte grei, neinregistrandu-se rezultatele asteptate si din cauza lipsei de 331

MOTOC CORNELIU

experienta pe plan national si international cu aceste lucrari.

La Maliuc se aduceau utilaje agricole, care erau adaptate pentru recoltarea stufului in conditiile reliefului de aici. Din 1973 s-a gasit solutia de a se folosi utilaje cu roti mari, cu pneuri de joasa presiune, la 0,9 atmosfere, care sa nu distruga rizomii de stuf. In zona noastra, lucrarile la cladirile unitatii stuficole au inceput in 1954, si au durat doi ani de zile, fiind doar o unitate de exploatare, administrativa si productie, fara cercetare.

Acest loc de la mila 29 a fost identificat ca posibil loc de infiintare a unui sat de catre M.D.Ionescu in 1903, datorita platoului mai inalt care exista aici. Constructiile de pe malul drept au fost mai importante, cu toate ca, si pe malul stang au existat cladiri cu centrala electrica, castel de apa precum si un magazin pentru uz propriu. Tot pe malul stang exista o scoala de tractoristi, specifica utilajelor pentru exploatarea stufului, precum si un loc in care elevii absolventi de scoala profesionala faceau practica.

De asemenea, Trustul de Amenajare si Valorificare a Stufului, a solicitat inca din 1958, pregatirea la Tulcea in cadrul scolii de arte si meserii pentru unitatile lor stuficole, a mai multor meserii: lacatus stuficol, mecanic combustie interna, electricieni auto etc. Aici existau numeroase baraci pentru cazarea muncitorilor sezonieri care lucrau la exploatarea stufului. Aceste constructii de pe malul stang al Dunarii, au fost executate imediat dupa constructiile mai importante de pe malul drept. Datorita numarului mare de lucratori la exploatarea stufului, pe malul drept, intre milele marine 29-28 au fost construite alte cladiri si baraci.

332

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

La Mila 29, cladirile au fost construite din caramida si beton, iar spre mila 28 si vis-a vis din solomita148. Aceste cladiri trebuiau sa foloseasca unui numar mare de muncitori veniti la exploatarea stufului din toate colturile tarii.

Astfel, aici au existat si 12 coloane de exploatare insumand sute de oameni, care la inceput exploatau stuful manual. Pe masura ce se trecea rapid la mecanizare, numarul muncitorilor scadea constant. Aceste cladiri construite de catre brigadieri nu au rezistat in timp, decat cele din caramida. Astfel, lasate in ruina, la sfarsitul anilor ‗60, aceste cladiri, incetul cu incetul, s-au distrus, ramanand doar constructiile din caramida si beton. Constructia de pe malul drept al Dunarii era mult mai complexa, fiind realizata dupa acelasi proiect care a a stat si la baza constructiei U.S. Rusca. Directiva locului amplasarii acestor unitati in delta era, ca acestea sa fie construite langa comunele existente, pentru a ridica nivelul de trai ale acestora. Aici existau doua blocuri cu etaj, unul de birouri si unul destinat cazarii personalului administrativ. De asemenea, exista aici o uzina electrica, o statie de apa si o uzina termica pentru incalzirea blocurilor iarna, precum si un sistem de incalzire a apei cu panouri solare. Unitatea dispunea de cantina, ateliere mecanice, cabinet medical si stomatologic pentru uz intern. Acest cabinet era destinat lucratorilor din unitate in cadrul unitatii stuficole, care in cazul unor probleme medicale, pacientii erau tratati aici.

Unitatea dispunea si de o gradina de zarzavat si un beci pentru depozitat alimente. Concomitent cu constructiile de pe cele doua maluri ale bratului Sulina din dreptul Milei 29, s-au facut si alte constructii la mila 28, pe malul drept. Aici existau cladiri din 148

Material termoizolant confectionat din tulpini uscate de stuf asezate paralel, presate si legate cu sarma sub forma de placi

333

MOTOC CORNELIU

caramida pentru ateliere reparatii, dormitoare, cantina etc. Tot aici existau doua stadioane, unul de fotbal si unul de volei.

Stadioanele erau marginite de pamant, avand tribune pe partea de nord construite din piatra. Aici, se organizau meciuri de fotbal intre diferite unitati stuficole din delta. Unitatea stuficola avea un numar fix de angajati, precum si unul sezonier pentru exploatarea stufului. Acestia erau cazati pe pontoane dormitoare in zona de exploatare.

Exploatarea se facea iarna, mecanizat sau manual in functie de teren, iar vara se executa sortarea stufului. Tot vara se aduceau la mila 29 utilajele pentru reparatii si intretinere.

Majoritatea pieselor de schimb se faceau cu strungurile proprii si se lucra chiar si in trei schimburi la confectionarea acestora.

Dupa sortare si depozitare, stuful era incarcat si transportat cu ceamurile pe Dunare catre Combinatul de Celuloza si Hartie Braila, cel mai mare de acest tip din Europa.

Zona stuficola a Deltei Dunarii, pentru o mai buna administrare a suprafetelor, a fost impartita in mari unitati stuficole, unitati stuficole si zone slab stuficole. Initial, unitatea stuficola de la Mila 29 a apartinut M.U.S. Sontea, apoi a fost impartita in mai multe unitati stuficole mai mici si ea a devenit U.S. Sulina. Toate unitatile mari si mici stuficole apartineau de Trustul de Amenajare si Valorificare a Stufului, infiintat la 1 ianuarie 1956. La 30 aprilie 1970, Intreprinderea de Exploatare si Valorificare a Stufului, preia unitatile stuficole U.S. Pardina, U.S. Rusca si U.S. Sulina in subordinea Centralei Delta Dunarii.

Exploatarea mecanizata a stufului a cunoscut o evolutie deosebita, pe masura ce experimentele din statiunea de cercetare Maliuc gaseau solutii tehnice cat mai bune pentru realizarea unor productivitati ridicate si protejarea zonelor de actiunea utilajelor.

Inceputul recoltarii stufului era facut clasic cu tarpanul si 334

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

cobalca, ulterior, trecandu-se la utilaje mecanizate. Utilajele de baza in recoltarea mecanizata sunt: tractorul, recoltorul si macaralele. Aceste utilaje aveau specifice doua conditii tehnice importante: posibilitatea de acces in terenuri umede fara a se impotmoli, precum si presiunea redusa pe sol, pentru a nu deteriora stratul de rizomi de stuf. La Maliuc s-a demonstrat ca presiunea optima, pentru a nu distruge in nici un fel rizomii, trebuia sa nu depaseasca la sol 100g/cm².

Unele utilaje au fost folosite experimental o scurta perioada de timp, iar altele s-au folosit la scara mare. Tractoarele sunt vehicule care poarta sau tracteaza recoltorul, efectuand si transportul remorcilor, fiind folosite urmatoarele tipuri: KDS, Dunarea, Unimog, Zetor, Platympus, Victoria, Plaur 73 etc.

Recoltoarele, sunt dispozitive mecanice, folosite pentru taierea si legarea maldarilor. Tipurile folosite au fost: J.K. si Seiga. Seiga a fost cel mai raspandit recoltor facut de firma daneza Seiga Harverster Company Ltd.Copenhaga. Acestui model i-au fost aduse imbunatatiri, aparand modelele Seiga D8, Sega D9 si D10.

Agregatele purtate erau constituite dintr-un singur vehicul tractor pe care era suspendat recoltorul. Ele au fost foarte folosite deoarece reduceau numarul utilajelor care stricau rizomii.

CARACTERISTICILE RECOLTOARELOR SI ALE AGREGATELOR DE RECOLTARE A STUFULUI N TIPUL GREUT PRESIU MOT RULARE r.

ATE NE OR Kg g/cm² CP 1 MILHC 8200 600 90 4Tamburi metalici 2 IPROM 7000 125 40 Senila metalica 335

MOTOC CORNELIU

3

UTBV 1

1500

150

32

4

UTBV 2

2400

120

32

3Tamburi metalici Senila lemn

5

PROTOTI P JK 2,1

7800

230

40

Senila metal

7700

330

45

Senila metal

5500

115

73

Senila cauciuc

8

CSRSESDD ICPSH

5200

330

73

Senila cauciuc

9

UNIMOG

3300

110

25

1 0 1 1 1 2 1 3 1 4

VICTORI A KDS

4500

200

79

Pneuri presiune mica Senila cauciuc

5900

297

45

Senila metal

DUNARE A RPS

3350

105

73

Senila cauciuc

3700

122

73

Senila cauciuc

AVP

4000

140

79

Senila cauciuc

6 7

S-au mai folosit macaraua tip Nikladaci(NUJN), precum si agregate plutitoare cu propulsie aerodinamica sau pe perna de aer. Toate aceste utilaje, la sfarsitul perioadei de exploatare, erau aduse la Mila 29 pentru revizii si reparatii. Catre sfarsitul perioadei intreprinderii, s-au folosit tractoare cu remorci, cu roti mari de cauciuc, care dezvoltau o presiune mica pe rizomi de stuf. Aici, exista un depozit de combustibil si de piese de schimb necesare reparatiilor. Atelierul mecanic era foarte bine dotat, cu mai multe strunguri necesare confectionarii diferitelor 336

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

piese. Recoltarea manuala s-a facut la inceputul exploatarii stufului, dar si ulterior in zonele greu accesibile si in cele in care nu era o masa compacta de stuf care sa justifice recoltarea cu utilaje. Sculele folosite manual erau tarpanul, rizeasca si cobalca.

Tarpanele erau de mai multe tipuri in functie de geometria deschiderii lamei. Astfel exista tarpan de Chilia, Bestepe sau Mila 29, in functie de locul in care erau facute. La Mila 29 exista o forja in care se faceau aceste scule de recoltat si diferite alte piese.

Rizeasca era o unealta asemanatoare tarpanului dar cu lama dreapta si coada mai lunga. Un alt dispozitiv de recoltat cu o productivitate mult mai mare era cobalca, care se compunea dintr-un schelet usor din bare metalice cu o lama de coasa in partea frontala langa sol.

Inconvenientul era ca se putea recolta numai pe gheata.

Activitatea la U.S. Sulina, punctul Mila 29, a continuat pana in 1995 cand exploatarile stuficole in Delta s-au imputinat, iar aceasta unitate a fost comasata cu cea de la Rusca. Aici, s-au mutat toti muncitorii permanenti precum si toate utilajele.

Cladirile nu au mai fost intretinute, trecand de la Consiliul Judetean Tulcea catre persoane private si astfel sfarsindu-se existenta singurei intreprinderi din satul nostru.

De mentionat este ca, la Mila 29 a existat primul televizor din zona, in anul 1965, deoarece aici exista centrala electrica, iar multi sateni veneau pentru a vedea aceasta minune a tehnologiei.

337

MOTOC CORNELIU

338

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

339

MOTOC CORNELIU

340

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

MUNCITORI DE LA UES MILA 29 341

MOTOC CORNELIU

342

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

CLADIRILE DE LA UES MILA 29 343

MOTOC CORNELIU

5.13. AMENAJARILE SILVICE SI PISCICOLE

Amenajarea silvica Papadia a fost creata dupa anul 1970, prin desecarea lacului Averian. Suprafata de aproximativ 2000ha a fost indiguita si a fost folosita pentru plantarea de arbori pentru exploatare economica. Dupa desecare, suprafata lacului a fost curatata de palcurile de salcii razlete, iar pentru plantare s-a folosit plopul euro-american(Populus Canadensis)149.

Aceste amenajari silvice au fost facute in scopuri economice si ca atare nu s-a avut in vedere rolul lor ecologic, in sensul realizarii unui spectru floristic diversificat care sa asigure biotopuri pentru fauna deltaica. Din aceste motive se precizeaza ca, aceste amenajari silvice sunt daunatoare echilibrului ecologic si conduc la saracirea potentialului biodiversitatii Deltei Dunarii.

In aceasta padure de plop se gaseste si un important fond de vanatoare.

Amenajarea piscicola in zona satului Partizani are o indelungata traditie. Inainte de infiintarea satului Principele Carol, baltile situate la sudul acestuia, erau concesionate unor persoane pentru exploatarea pestelui. Dupa infiintarea satului, baltile erau proprietatea P.A.R.I.D. care avea un agent de pescarie in aceasta zona. Dupa venirea comunismului, ghiolurile din spatele satului au devenit piscicola naturala din care se exploata pestele. Aceasta zona era pazita, locuitorii satului 149

Sunt arbori rezultati din hibridarea plopului negru European(Pinus nigra) cu plopii negri americani(Pinus deltoids) originari din Canada. Hibridarile sau produs accidental in zonele de contact, iar o data cu evidentierea fenomenului s-au facut incrucisari dirijate artificial. Au o rezistenta crescuta la daunatori si au o crestere foarte rapida fiind foarte apreciati economic.

344

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

neavand voie sa pescuiasca aici. Ulterior s-a luat decizia, la inceputul anilor ‗60, ca aceasta zona sa devina o importanta exploatare piscicola.

Pana atunci exista aici si o mica crescatorie experimentala de sturioni, iar proiectul prevedea sa se extinda pe o suprafata foarte mare. S-a renuntat la acest proiect si dupa anul 1970 a inceput asanarea ghiolurilor si transformarea lor in bazine pentru cresterea pestilor.

Initial, in aceasta zona se exploata industrial stuful de catre unitatea U.S. Sulina. Constructia acestei unitati piscicole sa facut in doua etape, de societatea TCMAIA care se ocupa cu constructia amenajarilor piscicole si a canalelor in delta, devenind cu 2615 ha luciu de apa-amenajarea piscicola Rusca.

Programul de dezvoltare al pisciculturii a prevazut initial sa nu se depaseasca 63000 ha in Delta Dunarii, program inceput in anii 1970-1980 si continuat pana la sfarsitul anului 1989, cand prin decretul 115/1990 au fost sistate toate lucrarile de amenajare din Delta Dunarii pentru folosinte economice: piscicultura, agricultura, silvicultura, etc. In Delta Dunarii au fost 44000 ha de amenajari piscicole, dar care nu au dat rezultate economice satisfacatoare din cauza aplicarii pisciculturii intensive, pe suprafete mari, fara sisteme de alimentare cu apa corespunzatoare, fara furaje granulate si in conditii de restrictii ecologice.

5.14. PERIOADA COMUNISTA In Romania, Partidul Comunist Roman a desfasurat in perioada 1949–1962 procesul de colectivizare, ce a constat in confiscarea aproape a tuturor proprietatilor agricole private din 345

MOTOC CORNELIU

tara si comasarea lor in ferme agricole administrate de stat. In Romania, colectivizarea a fost similara cu cea efectuata in URSS, prin aceea ca, a inglobat terenurile agricole ce puteau fi adunate intr-o ferma colectiva.

Prima etapa in procesul de desfiintare a micilor proprietari de teren a fost impunerea cotelor. Aceste cote insemnau predarea de catre oameni a unei parti insemnate din productia lor agricola catre stat. Ele trebuiau sa compenseze grava lipsa de alimente din orase, dar si sa plateasca datoria de razboi impusa de U.R.S.S., de 300.000.000 de dolari. Aceasta datorie de razboi avea sa fie platita pana in anul 1975, cu produse trimise in U.R.S.S., luate la preturi modice, impuse de rusi.

Locuitorii satelor noastre, in functie de cat pamant si animale aveau, trebuiau sa dea o cota parte statului. Astfel, se dadeau pe an, cote la lapte, vin, oua, pasari, porumb, grau, floarea soarelui, porci, lana etc. De multe ori se intampla ca anul agricol sa nu fie productiv, iar productia era data toata statului, taranul ramanand doar cu paiele de la grau. Animalele nu puteau fi vandute decat statului, la un pret fixat, iar vitele nu puteau fi sacrificate pentru consum propriu. Preceptorii care ridicau cotele aveau dreptul de perchezitie in casele localnicilor pentru ca acestia sa nu ascunda produsele. Aceasta prima faza a implementarii comunismului in agricultura, avea sa fie continuata de marea colectivizare. La sfarsitul anilor ‗50 se infiinteaza toza, care era precursoarea C.A.P.-ului. Acum, cei care doreau, dadeau pamantul de bunavoie statului. La scurt timp dupa aceasta toti taranii, au fost obligati sa intre cu pamantul in colectiv. O data cu confiscarea pamantului, s-au confiscat si o parte din bunurile oamenilor.

Astfel majoritatea animalelor, carutelor, plugurilor, barcilor au ajuns in proprietarea statului. Concomitent, s-a inceput si constructia multor mici unitati de productie in satul Partizani si 346

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Ilgani si s-a infiintat Cooperativa Agricola de Productie(C.A.P.).

In Ilgani s-a infiintat o sectie piscicola in care oamenii erau angajati pescari la stat. Tot in Ilgani, femeile confectionau rogojini si ambalaje din papura. Vis a vis de Ceatal pe bratul stang al Dunarii se afla o plantatie de rachita. Aceasta era recoltata si trimisa la Tulcea pentru prelucrare. Tot in Ilgani, in spatele cabanei si in dreptul milei 32 existau saivane pentru porci.

In Partizani au fost construite crescatorii de rate, gaini, gaste, porci, oi si vaci. De asemenea exista o caserie si o gradina de zarzavat. Fiecare asemenea mica unitate era condusa de un brigadier. Legumele din gradina de zarzavat erau duse la Tulcea, iar o parte erau vandute la un mic aprozar din sat unde vanzatoare era Postu Aneta.

Pentru adapostirea animalelor erau construite saivane din stuf si papura. C.A.P.-ul din satul Partizani nu avea utilaje agricole mecanizate proprii si erau folosite atelajele trase de cai.

De aceea era infiintata si o sectie de tamplarie-fierarie.

Aceasta se ocupa de repararea carutelor si confectionarea potcoavelor. De asemenea, se confectionau si cercuri pentru butoaie. Pentru pastrarea alimentelor pe timp de vara se construise si o ghetarie.

Cateva vii mai importante fusesera nationalizate, iar oamenii erau obligati sa dea cota la vin. Tot pentru atelaje era si o hamurarie. C.A.P.-ul avea o herghelie de cai, confiscati de la oameni pe care ii foloseau la muncile agricole. Pentru cireada de animale fusese construit un saivan din paianta lung de 100 metri care a ars la sfarsitul anilor ‗80 din cauza unui incendiu.

Exista si o cultura de lucerna care era depozitata impreuna cu paiele de grau la S de cimitir. Tot aici, era depozitat si stuful taiat pentru furajarea animalelor.

347

MOTOC CORNELIU

Langa vechea magazie de caramida era un hambar de porumb construit din scandura precum si un saivan pentru pastrat furaje.

Pentru deplasarea oamenilor si carutelor de pe un mal pe altul al Dunarii a fost construit un pod de lemn, deplasarea facandu-se pe un cablu de otel. Acesta era amplasat in locul actualului vad dar din cauza circulatiei intense de pe canal, el a fost scos din uz.

Pentru constructia localului primariei si a magaziei C.A.P.-ului a fost infiintata o caramidarie. C.A.P-ul a fost condus de presedintii: Manole Slavi, Ion Serea, Ion Carpaveche, si Botica Gheorghe. La demolarea magaziei fostului C.A.P., pentru a se lua caramida pentru construirea casei parohiale, a fost gasita o sticla in care erau numele celor care au construit aceasta magazie. Ei sunt: Postu Stefan, Ganea Grigore, Roman Ion, Arhip Simion, Carpaveche Slavi si Silifon. La mijlocul anilor ‗70 activitatea C.A.P.-ului s-a restrans, iar in anul 1990 a fost complet desfiintat.

5.15.CULTIVAREA PAMANTULUI Fiind construit pe pamantul depus de draga, prin rectificarea canalului Sulina, satul Principele Carol, nu avea la infiintare un teritoriu delimitat. Acest lucru se intampla si din cauza deselor inundatii si a suprafetelor mari de stufaris care inca nu fusesera masurate. Inca de la infiintare, avem date despre dimensiunea curtilor satelor care erau de 2500-5000mp.

Dupa primul razboi mondial, celor care au luptat li s-au dat cate 5 ha de teren arabil. Restul locuitorilor, aveau suprafete mai mici de 0,5-1 ha. Abia in 1929, primarul Manole Stefan, face 348

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

o cerere catre seful Regiunii Mahmudia pentru a se aloca islaz comunei Principele Carol. In urma acestei petitii, din 11 februarie 1929, se ofera satului Principele Carol din proprietatea P.A.R.I.D. 150 , suprafata de 350 ha islaz de la mila 26, zona numita ―vaporul inecat‖, spre V catre sat si 23 ha de la garla lui Casian spre Ceatal. Satului Ilganii de Sus, i se da suprafata de 133 ha din E satului spre garla Maliuc. Dupa 80 de ani primarul Manole Gheorghe obtine de la prefectura Tulcea, 1786 ha de izlaz astfel marind suprafata satului.

150

P.A.R.I.D.-Pescariile si Administrarea Regiunii Inundabile a Dunarii

349

MOTOC CORNELIU

ORDINUL PREFECTULUI DIN ANUL 2012 PRIN CARE SE ACORDA COMUNEI MALIUC SUPRAFATA DE 1786 Ha

350

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

In anul 1935, avem date ca 15 familii din satul Principele Carol sunt colonizate in satul Chilia din cauza lipsei de pamant.

Cele 15 familii reprezentau 15% din populatia intregului sat. In 1940 s-a facut si un recensamant al animalelor, iar numarul lor era de: 140 cai, 315 vaci, 428 oi, 8 capre, 98 porci. La recensamantul din 1941, satul Principele Carol, avea 40 ha padure, 396 ha de islaz, 12 ha fanete si 325 ha de agricultura, iar satul Ilganii de Sus, 20 ha de padure si 133 ha de islaz. Cat priveste utilajele de lucrat pamantul existau in sat: 30 de pluguri, 28 grape, 1 prasitoare si 1 semanatoare. Toate erau tractate de boi sau cai, pentru cultivarea pamantului. In 1946 exista in satul Principele Carol - 373 ha islaz- intre milele 26-32, precum si 23 ha islaz la Ceatal. Tot in acest an, a inceput sa se faca un contract de invoiala agricola pentru pasunatul vitelor, care limitau numarul animalelor in comuna pentru pasunat la 15 oi sau 3 vaci pe ha, pentru a nu se degrada islazul. In 1946 averea comunei (fara proprietati particulare), era urmatoarea: teren cultura P.A.R.I.D. - 65ha, fanete - 28ha, gradina zarzavat - 2ha, pasune 640ha, stufarii - 17ha, lot demonstrativ agricol - 24ha, lot camera agricola - 5ha, lot zootehnic - 2ha, teren serviciul etnic - 1ha, lot dispensar - 1ha. De asemenea, gasim in documente existenta unui teren sportiv si de tir in suprafata de 4 ha. Baltile de langa sate nu erau in proprietatea comunei, ele fiind repartizate P.A.R.I.D. Dupa venirea comunismului si inceperea colectivizarii, pamantul arabil, islazul si multe bunuri ale locuitorilor, au fost confiscate si s-a inceput o noua forma de agricultura, cea mecanizata.

351

MOTOC CORNELIU

5.16. PESCUITUL Pentru ca pescuitul a fost una din principalele indeletniciri ale locuitorilor satelor noastre, nu putem sa trecem cu vederea acest aspect si dorim sa va prezentam obiectele si metodele de pescuit vechi de secole, care incet-incet se uita si lasa locul unor tehnici noi. Viata pescarilor a fost una extrem de grea, trebuind sa indure toate vitregiile vremii. Intrarea lor in balta se facea pentru multe zile, chiar saptamani, iar traiul lor acolo, era foarte greu. Iarna sau vara dormeau in colibe, polog sau barca, iar hrana lor traditionala era borsul de peste. Pentru a practica aceasta meserie, dar si pentru a se deplasa, toti locuitorii satelor deltei foloseau clasica barca de lemn. Atat romanii cat si rusii-lipoveni o numeau lotca, din rusescul Lodka, care inseamna barca de pescuit. Cu o forma asemanatoare ambarcatiunilor vikingilor, lotca a fost sute de ani principalul mijloc de locomotie si a devenit unul din simbolurile deltei. Forma ei alungita, ofera o rezistenta minima la inaintare, mai ales in baltile pline de iarba si stufaris. Foarte raspandite in partile noastre, in trecut, aceste lotci erau confectionate de dulgheri specializati in prelucrarea lemnariei navelor, numiti marangozi. Lotca are toate caracteristicile unei clasice ambarcatiuni, dar cu denumiri si componente specifice, adaptate nevoilor pescarilor. Lotcile sunt construite din lemn de stejar si brad, fiecare din acesti arbori avand calitati specifice, care fac ca durata de viata a unei astfel de ambarcatiuni sa depaseasca treizeci de ani. Stejarul este un lemn de esenta tare care se foloseste la schelet, iar bradul este folosit la captuseala pentru ca este rezistent la apa si putrezeste greu. Lemnul folosit la barci era lasat 2-3 ani sa se usuce lent, inainte sa fie folosit la constructie. Dupa constructia lotcii, 352

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

golurile dintre stinghii se calafatuiau cu calti imbibati in catran151 pentru ca apa sa nu poata patrunde, apoi toata lotca era catranita pentru a proteja lemnul de actiunea apei si a soarelui si pentru a nu putrezi. Regulat, se faceau aceste operatiuni pentru a mari durata de exploatare a lotcii. Elementele principale de constructie a lotcii au denumiri specifice ramase in vocabularul popular.

Marimea unei lotci este data de osatura ei, numita popular crivace, pe care se fixeaza scandurile de brad. Marginea barcii este construita si ea din lemn de stejar si se numeste uzna.

Pe uzna se gasesc unul sau doua randuri de gauri, pe o parte si pe alta a barcii, pe care se fixeaza strapazanele, in functie de cati tragatori la rame erau. Strapazanele sunt niste cuie de lemn, de care se leaga vaslele cu ajutorul unei cureluse din piele numita cujbe. Pentru a nu se uza lemnul lotcii, langa strapazan, acestea erau unse cu vaselina.Vaslele sau ramele numite si babaici, in limba ucraineana, erau confectionate din tei sau brad si aveau in ele doua gauri, pentru a se incuia ramele de barca, pentru a nu fi furate. Pe chila lotcii se punea o banda de fier, pe toata lungimea ei, pentru a proteja lemnul de lovirea barcii de diferite obstacole.

Pe fundul barcii se puneau niste scanduri pentru a proteja barca sa nu fie gaurita din interior. In cazul in care, erau doi oameni in barca, unul tragea la rame si unul tinea carma. Carma este o vasla tot din brad sau tei cu care se tine directia barcii.

In carma si prova lotcii, numita bas si ceardac, se aflau scanduri pe care stateau oamenii si sub care se depozitau diferite obiecte. La mijloc se mai afla o scandura pe care se statea si se 151

Lichid uleios, vascos, cu densitate mai mare ca a apei, de culoare neagra sau bruna, cu miros specific, obtinut prin distilarea uscata a unor materii prime (uleiuri, lemn, carbune), care constituie o materie prima importanta in industria chimica; gudron.

353

MOTOC CORNELIU

numea sidelca. La ape mici se mai folosea pentru deplasare si ghionderul, care era o prajina lunga de cativa metri ce era folosita de pescari din picioare pentru a impinge si deplasa barca.

Un alt obiect nelipsit din lotcile pescarilor era ispolulscafa din lemn, cu margini ridicate pentru strans apa din barca.

Pentru deplasarea pe distante lungi pescarii se mai foloseau si de puterea vantului, prin fixarea unei vele cu ghionderul in centrul barcii. Aceasta vela era numita popular parus. Fiecare lotca avea in bas o sfoara pentru a se lega, numita codula.

Cat priveste instrumentele de pescuit folosite de locuitorii satelor noastre, in trecut si in prezent, acestea sunt specifice deltei si au reprezentat principalul mijloc de obtinere al hranei.

Setca este formata din trei randuri de plase dispuse paralel si facuta din ata de bumbac. Plasa principala este cea care prinde pestele, fiind cea mai importanta, iar celelalte doua se monteaza de o parte si de alta a celei principale si au rolul de a incurca pestele in setca. Acestea se numesc radini sau sireci.

Setca fara sirec se numeste plava sau halita. Partea de sus a setcii are plute atasate unei funii mai groase, iar cea de jos are atasata plumbi. Aceste funii sunt numite codole, iar pescarii le dadeau cu petrosin si smoala pentru a nu putrezi. Pentru confectionarea acestor plase pescaresti era folosita iglita152. Setcile au ochiuri de diferite dimensiuni pentru prinderea diferitelor tipuri de pesti, iar plasa din care sunt facute se mai numeste si papusa.

152

Unealta de metal sau de lemn, de forma alungita si plata, cu varful ascutit si scobita la ambele capete, pe care se deapana ata si care serveste la impletirea plaselor, la innodarea ochiurilor etc.

354

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Vintirul este un instrument de pescuit de forma cilindrica, prevazut la unul din capete cu o deschidere pentru a intra pestele. El are atasata o aripa care ghideaza pestele inauntru. Se construia din cinci cercuri din lemn de corn, iar plasa era data cu petrosin si smoala pentru a intari ata si a nu putrezi. Pescarii faceau aceasta operatiune, de doua ori pe an, pentru a prelungi durata lor de exploatare. Acestea erau fixate in apa cu niste prajini de lemn, numite colici.

Navodul este un instrument de pescuit de mari dimensiuni care are plumbi pe codola, sus si jos, avand forma unui sac care aduna pestele de pe suprafete mai mari.

Vologul este o plasa lunga de pescuit in apele mari, prevazuta la cele doua capete cu cate un bat gros, ceea ce permite pescarului sa o traga prin apa si mai ales pe fundul apei.

Napatca este o unealta de pescuit alcatuita dintr-o plasa (in forma de sac) legata la colturi de capetele curbate si incrucisate a doua nuiele si fixata de o prajina lunga.

Chipceagul este o unealta de pescuit peste marunt, formata dintr-o plasa prinsa pe un schelet de lemn si avand forma unei linguri mari.

Varsa este o unealta de pescuit in forma lunguiata, alcatuita dintr-un cos facut din plasa sau din nuiele de rachita impletite, cu gura ingusta si intoarsa inauntru in forma de palnie.

Prostovolul este o unealta de pescuit formata dintr-o plasa conica, prevazuta la marginea exterioara cu greutati de plumb care o trag la fundul apei si o strang, formand in apa un sac in care este prins pestele. Este o unealta de pescuit care a fost interzisa.

Cloncul este un instrument vechi si extrem de eficient in pescuitul somnilor, care produce un sunet infundat si penetrant atunci cand lovesti apa cu el. Somnul atras de vibratiile si sunetul 355

MOTOC CORNELIU

scos de misteriosul instrument, urca catre directia de unde vin acele rezonante. Se spune ca, cloncul imita sunetul scos de femela in perioada de reproducere. Pescarul, in barca il asteapta cu undita pregatita sa muste momeala. Pentru ridicarea pestilor mari in barca, pescarul folosea bahorul, un carlig mare fixat de o coada de lemn, iar pentru aducerea la mal se folosea pitaca153.

Cloncul se confectioneaza dintr-un lemn tare de frasin sau carpen si este format dintr-un maner cu tija, care are la capat o cupa din lemn. Se mai pescuia cu talieni sau la gard, iar cu ajutorul buhalei se speriau pestii, pentru a intra in capcanele pescarilor.

Un alt instrument traditional de pescuit, acum interzis cu desavarsire, era pescuitul cu sandolia. Aceasta era un trident de 153

Pitaca=minciog

356

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

fier cu trei sau patru varfuri atasat ghionderului cu care se prindea pestele in perioada de reproducere cand, acesta venea la ape mici pentru a-si depune icrele. Inca de la infiintarea satelor, locuitorii s-au ocupat preponderent cu pescuitul. Astfel, in 1939, 60% din locuitori traiau din pescuit, iar 40% din agricultura. In satul nostru a existat o cherhana dupa primul razboi mondial, dar s-a desfiintat. Pescarii de la noi erau nevoiti sa-si vanda pestele la Tulcea, la Administratia Pescariilor Statului.

In 1939, exista un numar de 6 cherhanale in comuna Principele Carol, dar toate erau situate in satul Gorgova. Tot in acea perioada se cunosc numele a doi agenti de pescarie in satul Principele Carol: Manole Neculai si Balan Gheorghe. In arhive aflam ca in anul 1946 se afla un punct de pescarie apartinand P.A.R.I.D. avand o suprafata de 4500 mp. Dupa anul 1950, odata cu colectivizarea, barcile oamenilor au fost confiscate si date pescarilor angajati la stat. Atunci, in satul nostru s-a infiintat o sectie piscicola si una agricola. Sectia piscicola infiintata in anul 1953 si in care lucrau oameni din satele noastre, isi avea punctul de colectare la cherhanaua Mila 35. Aici, pescarii duceau pestele si erau platiti in functie de cantitatea de peste predata. In anii ‗60 se incepuse constructia unei cherhanale, dar proiectul a fost abandonat, constructia inceputa fiind daramata.

O perioada de timp, in anii ‗60, s-a pescuit si la curent, dupa exemplul luat de la rusi, care foloseau acest procedeu de multa vreme. Dar, observandu-se moartea puietilor dupa trei ani de folosinta, s-a renuntat la acest procedeu.

357

MOTOC CORNELIU

Ivan Mihailov scotand vintire

358

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

5.17.APE MARI Fiind asezate pe grinduri fluviale, satele noastre erau in permanenta expuse riscului inundatiilor. Infiintarea satelor in acest loc, s-a facut in perioada cand pe traseul bazinului Dunarii nu erau facute indiguiri si astfel nu existau inundatii care sa puna in pericol bunurile oamenilor. De altfel, in Ilgani, toate casele erau facute pe pomistele (movile) de pamant cu inaltimea de aproximativ un metru, care fereau casele de distrugerea apelor, ramanand inundate doar gradinile. Aceste movile se pot vedea si astazi, pe locul in care a fost cartierul de case, numit Papadia.

Prima inundatie majora la care au fost supuse satele noastre, a fost in 1915, cand satul Principele Carol a trebuit sa-si mute sediul primariei in satul vecin - Domnita Maria.

Urmatoarele inundatii majore, au avut loc in 1942, in timpul razboiului, cand oamenii au avut si mai mult de suferit. Aceste 359

MOTOC CORNELIU

inundatii, cu toate ca distrugeau recoltele si gradinile oamenilor, nu au fost atat de devastatoare ca cele ce au urmat 30 de ani mai tarziu. Riscul inundatiilor a fost preconizat de autoritati, indata ce s-a inceput politica de asanare a unor balti pentru a se crea teren arabil. Astfel in anul 1962, s-a inceput in satul Partizani constructia unui dig de aparare impotriva inundatiilor, care a fost terminat in doi ani. Acesta era facut de militari, care isi facusera in satul nostru o cazarma unde aveau locuri de dormit si cantina.

Constructiile acestei cazarme erau facute din placi de solomit. Ei au fost ajutati la constructia cheului de muncitori bucovineni precum si lipoveni din Slava Rusa si Slava Cercheza.

De mentionat este ca pentru ridicarea acestui dig au fost distruse corpuri de case si gradini, pentru a face loc drumului ce se construia pe el. Dupa terminarea constructiei digului de aparare, in satul Partizani au fost contruite locuinte langa aceste drumuri, numite cantoane. Erau angajati cantonieri, a caror misiune era sa curete si sa intretina aceste diguri. Astfel, aici au existat trei cantoane: Ceatal, Mila 29 si Porcu la care au lucrat: Gheorghe Coreacu, Alexe Popa si Mitrica Stoica. Asanarea Insulei Mari a Brailei, inceputa in 1965, a insemnat limitarea locului in care apele Dunarii se puteau revarsa si astfel, pericolul unor inundatii majore era iminent. Aceasta catastrofa avea sa se intample numai peste cinci ani cand ploi puternice de primavara, in tot bazinul Dunarii, au facut ca afluentii sa creasca, iar fluviul sa se reverse pe suprafete intinse din Romania.

Satele noastre nu au fost ferite de aceasta calamitate, primul care a fost lovit fiind Ilganii de Sus, care nu are un dig de aparare. Nivelul apelor din 1970 a depasit orice asteptari, iar casele aflate pe pomistele au fost inundate. Fiind construite din paianta, pamantul a inceput sa se inmoaie, iar casele sa se crape, ca apoi sa se darame. Nici satul Partizani nu a fost ferit, apa 360

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

distrugand incet, dar sigur, digul de protectie.

Cu toate ca tot satul lucra atunci la consolidarea digului, prin construirea de piloni intariti cu fasine peste care se adauga pamant, in timpul primarului Constantin Draghici, forta apelor a invins si s-a produs o ruptura a digului intre casele lui Nitor Petre si Gheorghe Domenico. Totusi, aceasta ruptura s-a facut prin gradini, neafectand casele celor doi. Ruperea digului a fost alimentata si de o ploaie torentiala care premergator a inmuiat digul, precum si de vantul care batea de la E, dinspre mare, fapt care a facut ca Dunarea sa se umfle si sa-i creasca si mai mult nivelul. In doar cateva ore tot satul a fost inundat, doar cateva case care erau amplasate pe locuri ceva mai inalte, ramanand neatinse de furia apelor. Autoritatile, au trimis in noaptea urmatoare pontoane dormitor cu nava Abrud, pentru cazarea sinistratilor. Copiii au fost trimisi la Tulcea si cazati in tabara de la Bididia. Imediat dupa inundatii, a inceput la dispensarul din sat o campanie de vaccinare impotriva holerei pentru a preveni aparitia unei epidemii, de catre doctorul Matei. Animalele oamenilor au fost cumparate de catre stat, deoarece nu mai aveau cu ce sa le hraneasca. In spatele satului Partizani exista o crescatorie de peste, naturala, in Ghiolul Cazacu, care o data cu cresterea apelor a fost distrusa si pestele s-a imprastiat in tot satul.

Agentii de pescarie patrulau tot timpul prin gradinile oamenilor, pentru ca acest peste sa nu poata fi prins. Pentru asigurarea apei potabile care sa previna riscul imbolnavirilor, a fost adus un bazin in care s-a pus apa de Dunare si in care s-au introdus pastile pentru decantare si dezinfectare. O data cu inceperea scaderii apelor, a fost spart digul aproape de Mila 29 pentru ca apele aflate in incinta satului Partizani sa se scurga.

Dupa retragerea apelor, multe case au inceput sa se 361

MOTOC CORNELIU

darame, iar populatia a inceput sa se mute din zonele afectate.

Statul a dat locuri de casa in alte localitati, precum si in orasul Tulcea.

Cu aceasta ocazie multi oameni au plecat din aceasta zona, iar unii locuitori din Ilgani si-au facut case in Partizani.

Cartierul Papadia a fost complet distrus, iar satul Ilgani a ramas exclusiv pe malul bratului Sulina. Daca cercetam recensamintele din anii 1966-1977, observam ca in 11 ani populatia ambelor sate a scazut cu 50%. Nici acum populatia satelor nu s-a reintregit la nivelul celei avute in 1970, cand a avut loc cea mai mare inundatie din ultimii 500 de ani.

Aceste inundatii au fost cea mai mare catastrofa la care au fost supuse satele noastre, dupa ocupatia bulgara din primul razboi mondial. Niveluri mari ale Dunarii au mai avut loc in anii 2006 si 2010 (maximul istoric), dar fara sa se mai inregistreze aceleasi pagube materiale. Existand pericolul ca digul de protectie din Partizani sa cedeze, primarul Manole Gheorghe a mobilizat locuitorii satului care au inaltat digul cu saci umpluti cu pamant. Cu toate acestea, cateva case din satul Ilgani au fost distruse de apele, care in anul 2010, au avut un nivel mai ridicat decat cele din anul 1970. La sfarsitul anilor ‗70 s-a construit la Mila 29 un punct de lucru al A.C.H.(Antrepriza Constructii Hidrotehnice). Aceasta societate avea ca obiect de activitate intretinerea si repararea cheului Dunarii. In anii ‗60 s-a facut intre milele 28-29 un cheu experimental din smoala. Aceasta solutie nu s-a dovedit viabila si ideea a fost abandonata. Din cauza managementului defectuos, aceasta societate a dat faliment in anul 1995, iar cladirea a devenit proprietatea unei persoane fizice. Tot la sfarsitul anilor ‗70 s-a construit la capatul vestic al satului Partizani, un punct de lucru al A.F.D.J. (Administratia Fluviala a Dunarii de Jos). Aceasta societate se ocupa de 362

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

asigurarea conditiilor de navigatie pe Dunare prin lucrari de dragaje, masuratori topohidrografice, semnalizare costiera si plutitoare, pilotaj pe sectorul Dunarii maritime si in porturile maritime dunarene, transporturi speciale pe Dunarea maritima si fluviala, remorcaje interne si internationale etc. In anul 2001 aceasta societate se reorganizeaza, iar punctul de lucru din satul Partizani este atribuit I.R.C.H. (Intretinere, Reparatii, Constructii, Hidrotehnice) care preia atributiile societatii desfiintate A.C.H.

5.18.CURENTUL ELECTRIC Electrificarea satelor noastre s-a facut destul de tarziu comparativ cu alte sate. Pana atunci, copiii, invatau la lampa cu gaz, iar femeile teseau la razboi tot la lumina ei. Cu toate ca in anul 1971, 95,5% din localitatile din judetul Tulcea erau electrificate (inclusiv Maliuc), satul nostru a fost printre ultimele.

Inceputurile electrificarii s-au facut cu generatoare de curent aduse in anul 1968. Existau astfel de generatoare pentru ambele sate. Aveau motor diesel romanesc T.N. cu un piston orizontal, avand bujii incandescente incalzite cu lampa de benzina. Aveau o putere de 25 KW, iar cand consumul a crescut a fost adus in satul Partizani unul mai puternic de 50KW. In Ilgani, la inceput nu erau racordate decat scoala si cateva case, iar in Partizani toate cladirile importante (primarie, biserica, scoala, magazin) precum si jumatate din sat.

Cabana Ilgani avea si ea, un generator pentru uz propriu.

Tot in 1968 au fost construite doua cladiri in Partizani si Ilgani pentru centralele electrice. Stalpii erau din lemn de brad, iar in anii ‗80 au fost inlocuiti cu stalpi din beton. Primul mecanic la 363

MOTOC CORNELIU

uzina de la Ilgani a fost Manole Dragu, iar in Partizani Domenico Costica. In 1970 s-a tras un cablu de curent pe sub Dunare, iar centrala din Ilgani a fost inchisa. Din anul 1970 pana in 1977 cand satele au fost legate la reteaua nationala, mecanic ramanand Manole Dragu. Energia electrica pana in anul 1977 se dadea intre orele 17.00-23.00, iar la baluri si nunti se prelungea programul.

Iluminatul public prima oara a fost in satul Ilgani in anul 1969, unde existau pe stalpi 30 de becuri.

VECHEA CENTRALA ELECTRICA DIN PARTIZANI

364

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

5.19. CULTURA & SPORT Frumusetile naturale ale zonelor noastre nu puteau fi trecute cu vederea de oamenii de cultura, iubitori ai naturii.

Primul care face referire la satul nostru este Nicolae Iorga in cartea ‖Romania cum era pana la 1918‖. Astfel, in descrierea deltei el isi apleaca atentia si asupra noilor sate infiintate: ‖din cand in cand rasar pe mal sate cu casutele asezate in sir, gospodarii destul de saracacioase, pe care intemeietorul lor, Nenitescu le-a impodobit cu nume rasunatoare luate de la membrii familiei regale si care nu merita inca, desigur, aceasta cinste, caci ele nu s-au intins si nu au inflorit‖.154 De asemenea si Geo Bogza155 in cartea ―Tara de piatra de foc si de pamant‖ prezinta idilic frumusetile naturale ale pamantului, dupa bifurcarea Dunarii la Ceatal. Despre zona noastra a fost scrisa si o piesa de teatru de M. Davidoglu in anul 1948 cu numele ―Omul din Ceatal‖. Lucrarea prezinta viata locuitorilor din satul Ceatal Sfantul Gheorghe, care in majoritate erau pescari si se loveau de greutatile muncii lor. Este o lucrare de propaganda comunista, fara o importanta literara majora, dar este de amintit pentru ca actiunea se petrece in satul Ceatal.

Intamplarile sunt pura fictiune care promovau colectivizarea si beneficiile muncii in comunism. Mihail Sadoveanu, in cursul deselor vizite la cabana Ilgani, pentru pescuit si vanatoare, a fost inspirat de aceste locuri sa scrie in 1956 cartea ―Povesti pentru vanatori si pescari‖.

154

Nicolae Iorga, Romania cum era pana la 1918, vol 2, Bucuresti, 1938, p.

56 155

Geo Bogza (1908-1993) a fost un scriitor, jurnalist si poet roman. A fost frate cu Radu Tudoran, autorul cartii Toate Panzele Sus.

365

MOTOC CORNELIU

MIHAIL SADOVEANU LA VANATOARE LA ILGANI Tot un om de cultura care a vizitat baltile din satele noastre a fost actorul si scriitorul Corado Negreanu. In anul 1970 inspirat de locurile acestea, a scris cartea de aventuri pescaresti ―Artisti si altii cu undita‖. In zona satelor noastre au fost facute filmari pentru scene din doua filme: ―Pelicanii‖ si ―Ciulinii Baraganului‖. Filmul ―Pelicanii‖, in regia lui Ulrich Kayser, este un documentar stiintific despre cuibaritul pelicanilor in Delta Dunarii. El a fost turnat in perioada mai 1942 – martie - 1943 in Delta Dunarii, la Lacul Razelm, Jurilovca, Valcov, Mila 23 si Ilganii de Sus. Au fost realizate versiuni in limbile germana, romana, italiana si spaniola. ―Ciulinii Bărăganului‖ este un film din cinematografia romaneasca, o ecranizare a romanului cu acelasi nume al lui Panait Istrati.

Filmul a fost realizat in anul 1957 si nominalizat la premiile Festivalului de la Cannes, 366

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

sectiunea scenariu si dialog in 1958. A fost regizat de Louis Daquin si Gheorghe Vitanidis pe un scenariu scris de Alexandru Struteanu, Antoine Tudal si Louis Daquin. Dintre actori amintim pe Florin Piersic, Maria Tanase, Ernest Maftei si altii. O parte din satenii care erau vanatori si aveau voie sa detina arme, au jucat ca figuranti in acest film in mai multe scene turnate aici. In satul Ilgani, in cartierul Papadia a venit in mai multe randuri Gala Galaction156.

Acesta era prieten cu Cordon Dumitru, originar din Agighiol care a avut o viata foarte interesanta si despre care Gala Galaction a dorit sa scrie o carte. Cordon Dumitru avea o moara in satul Agighiol si scotand piatra dintr-o cariera a dat peste o pestera cu mai multe incaperi in care era un mormant a unei capetenii getice. Aici a gasit un tezaur 157 deosebit de valoros pe care l-a predat statului roman in 1931.

156

Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pisculescu, n. 16 aprilie 1879, Didesti, Teleorman - d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie roman de origine aromana, traducator al Bibliei in limba romana.

157 Era vorba de un complex funerar cu constructii din piatra si lemn, continand un dromos prin care se ajungea la o prima constructie alcatuita din doua camere, cu rol funerar, si apoi la o a doua constructie denumita camera cailor prin faptul ca in interiorul ei s-au descoperit scheletele a trei cai sacrificati. Printre piesele descoperite, din argint si aur, se remarca un coif, doua cnemide (aparatoare de picior), doua pocale, cinci phiale (vase plate gen cupe strachini),din care una cu inscriptie, numeroase aplice de diferite forme si decorate cu motive zoomorfe (animaliere), nasturi butoni si margele. In afara acestor obiecte s-au mai descoperit circa 100 varfuri de sageti, din bronz, diferite piese din fier si bronz – cutit, varf de lance, inel, crampoane, un tub – doua bile din piatra, o zabala din fier si una din argint, o cana locala, un lekane cu capac, doua amfore intregi si una fragmentara, precum si cateva fragmente de vase grecesti cu figuri rosii. Inventarul, deosebit de fastuos, se compune din obiecte de aur, argint, fier, bronz si ceramica. Obiectele cu caracter princiar descoperite la Agighiol ofera un elocvent repertoriu al

367

MOTOC CORNELIU

Tezaurul get descoperit la Agighiol

varietatii si vivacitatii artei getice din secolele IV-III a.Chr. Coiful de ceremonie din argint prezinta pe partea frontala doi ochi apotropaici de mare expresivitate, iar pe aparatoarele de obraz sau de ceafa scene mitologice si elemente de o complexitate simbolica aparte. Mormantul dateaza de la sfarsitului secolului al IV-lea a.Chr., el apartinand unui comandant militar get.

368

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Coif de capetenie geta

Pe plan artistic trebuie mentionat faptul ca in localul vechii scoli Ilgani functioneaza din 1982 o scoala de creatie, in 369

MOTOC CORNELIU

care numerosi artisti plastici vin in delta pentru a se inspira in realizarea unor lucrari de arta. De altfel s-au organizat in tara mai multe expozitii de pictura cu peisaje din delta create de artisti care au venit la aceasta tabara din satul Ilgani.

In plan sportiv, cu origini din satul nostru s-au remarcat: handbalista Nichita(Pasca) Mirela Madalina si canoistul Lungu Gheorghe. Mirela Madalina Nichita (n. 26 septembrie 1985, in Tulcea) este o handbalista pe post de portar in nationala Romaniei. A evoluat la echipele: CSS Tulcea-juniorat, Silcotub Zalau(2002-2006), HC Zalau(2006-2012), Dunarea Braila(20122013), S.C.M. Craiova(2013). A fost castigatoare a campionatului in 2004, 2005 si finalista a Cupei Romaniei in 2012.

370

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Canoistul Lungu Gheorghe a avut rezultate deosebite ca sportiv si antrenor pentru Romania. Va vom prezenta cronologic evoluta sa si o parte din performantele obtinute de-a lungul anilor: CANOISTUL LUNGU GHEORGHE nascut la 19 septembrie 1955.

1971-este legitimat ca sportiv junior la CSM Danubiu 1974-este legitimat sportiv senior SC Dinamo 1976-avansat in grad de sergent major in militie 1978- este legitimat sportiv senior la CSM Danubiu 1980-cel mai bun sportiv al judetului Tulcea 1982-retragerea ca sportiv de performanta si inceperea activitatii de antrenorat.

1982-1983-antrenor lotul national de juniori 1983-1989-antrenor CSM Danubiu 1989-1991- antrenor lotul national de juniori 1992-2000- antrenor CSM Danubiu 2000-2003- antrenor lotul national de juniori 2001-i se ofera titlul de antrenor emerit 2003-2008- antrenor CSM Danubiu 2008-2014- antrenor lotul national de juniori PERFORMANTE JUNIORAT: 1973-aur, campionatul national, canoe 1 -bronz, campionatul european, Polonia, canoe 7 1974- aur, campionatul national, canoe 1 1975-bronz, campionatul national, canoe 1, 500m -bronz, campionatul national, canoe 1, 1000m -bronz, campionatul national, canoe 1, 10000m PERFORMANTE SENIORAT: 1976-aur, campionatul national, canoe 2 1977-aur, campionatul national, canoe 2, 1000m 371

MOTOC CORNELIU

-aur, campionatul national, canoe 2, 10000m 1978-aur, campionatul national, canoe 1, 1000m 1979-argint, campionatul national, canoe 1, 1000m -argint, campionatul national, canoe 1, 10000m - aur, campionat Polonia, canoe 1, 1000m - aur, campionat Polonia, canoe 1, 10000m - argint, campionat Polonia, canoe 1, 500m 1980-aur, campionatul national, canoe 1, 1000m158 -aur, campionat Yugoslavia, canoe 2, 500m -aur, campionat Yugoslavia, canoe 2, 1000m -aur, campionat Yugoslavia, canoe 2, 10000m 1981-aur, campionatul national, canoe 1, 1000m -aur, campionatul national, canoe 1, 10000m159 -bronz, campionatul mondial, Anglia, canoe 1, 10000m PERFORMANTE ANTRENORAT: 1982-argint, campionatul european Polonia, canoe 7, 500m 1990-aur, cupa prieteniei tarilor socialiste, canoe 1, 1000m -aur, cupa prieteniei tarilor socialiste, canoe 2, 500m -aur, cupa prieteniei tarilor socialiste, canoe 2, 1000m -aur, cupa prieteniei tarilor socialiste, canoe 4, 500m -aur, cupa prieteniei tarilor socialiste, canoe 4, 1000m 2001-aur, campionatul mondial Brazilia, canoe 4, 500m -argint, campionatul mondial Brazilia, canoe 4, 1000m -argint, campionatul mondial Brazilia, canoe 2, 1000m -bronz, campionatul mondial Brazilia, canoe 2, 500m -bronz, campionatul mondial Brazilia, canoe 1, 500m 158

Performantele obtinute l-au facut sa fie pe drept, candidat pentru lotul olimpic pentru olimpiada de la Moscova, dar antrenorii au mers pe alte considerente si nu l-au selectionat 159 In aceasta proba l-a invins pe Ivan Patzaichin

372

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

2002-bronz, campionatul european , canoe 4, 1000m 2008-argint, campionatul european Ungaria, canoe 4, 1000m -argint, campionatul european Ungaria, canoe 4, 500m 2009-aur, campionatul european Polonia, canoe 4, 1000m -argint, campionatul european Polonia, canoe 2, 500m -bronz, campionatul european Polonia, canoe 2, 1000m -aur, campionatul european Rusia, canoe 4, 1000m -argint, campionatul european Rusia, canoe 2, 500m -bronz, campionatul european Rusia, canoe 2, 1000m 2010- aur, campionatul european Rusia, canoe 4, 1000m -aur, campionatul european Rusia, canoe 2, 1000m -argint, campionatul european Rusia, canoe 2, 200m -argint, campionatul european Rusia, canoe 2, 500m 2011-aur, campionatul European Croatia, canoe 1, 1000m -aur, campionatul European Croatia, canoe 2, 1000m -aur, campionatul European Croatia, canoe 4, 1000m -aur, campionatul European Croatia, canoe 2, 500m -bronz, campionatul European Croatia, canoe 1, 500m -argint, campionatul mondial Germania, canoe 2, 1000m -argint, campionatul mondial Germania, canoe 2, 200m -bronz, campionatul mondial Germania, canoe 4, 1000m 2012-bronz, campionatul European Portugalia, canoe 2, 500m 2013-aur, campionatul European Polonia, canoe 4, 1000m -bronz, campionatul European Polonia, canoe 2, 1000m

373

MOTOC CORNELIU

374

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

375

MOTOC CORNELIU

BIBLIOGRAFIE 1. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Documente Parohiale 2. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Inspectoratul scolar Tulcea 3. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Prefectura Judetului Tulcea 1,2,3.

4. Arhivele Nationale ale Romaniei, colectia Primaria Principele Carol 5. Adrian Radulescu, Ion Bitoleanu, Istoria romanilor dintre Dunare si Mare-Dobrogea, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1979 6. Alexandru Arbore, O incercare de reconstituire a romanilor din Dobrogea,Tipografia Victoria, Constanta, 1922 7. Alexandru David, Lucrarile tehnice efectuate pe Dunarea maritime in perioada 1918-1938, Braila 8. Angelesco Georges, Etude sur la Dobrogea, Editura Arthou Rousseau, Paris, 1907 9. Apostol Culea, Cat trebuie sa stie oricine despre Dobrogea, Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1928 10. Arthur Tulus, Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006 11. Arthur Tulus, Interese economice si politice la gurile Dunarii intre anii 1936-1940, Galati 12. Arthur Tulus,Romania si neutralizarea Dunarii, Analele Universităii „Dunărea de Jos‖ Galati, Seria 19 13. Arthur Tulus, Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006 376

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

14. Athanasie Napoleon, Dobrogea si Gurile Dunarii, Stabilimentul graphic Socetu, Bucuresti, 1896 15. C.Banu, L.Rudescu, Delta Dunarii, Editura stiintifica, Bucuresti, 1956 16. Baronul D‘Hogguer, Informatiuni asupra Dobrogei, Editura librariei Socec& Comp., Bucuresti, 1879 17. C.Bratescu, Noile denumiri de sate din Dobrogea veche, in revista Analele Dobrogei, Cernauti, 1925 18. C.Bratescu, Delta Dunarii, Geneza si evolutia sa morfologica si cronologica, Imprimeria Principele Carol, Bucuresti, 1923 19. C.I.Baicoiabu, Dunarea, privire istorica economica si politica, Institutul de arte grafice Eminescu, Bucuresti, 1815 20. Calatori straini despre Tarile Romane in secolul al XIX-lea, Editura academiei Romane, Vol.I, Bucuresti 2012 21. Calatori straini despre Tarile Romane in secolul al XIX-lea, Editura academiei Romane, Vol.VI, Bucuresti 2010 22. Calatori straini despre Tarile Romane, Vol X,partea a II-a, Editura academiei Romane, Vol., Bucuresti 2001 23. Charles William Steward Hartley, A biography of Sir Charles Hartley, civil enegeneer, the father of the Danube, Editura Edwin Mellen, Anglia, 1989 24. Chartles William Stewart Hartley, A biography of Sir Charles Hartley, civil engineer(1825-1915), the Father of the Danube, Editura Edwin Mellen, Lewiston, 1989 25. Constantin Ardeleanu The little know autobiography of sir john stokes, the first british representative in the European commission of the Danube, Galati 26. Constantin Ardeleanu, Cateva informatii cu privire la navigatia si comertul statelor italiene prin gurile 377

MOTOC CORNELIU

Dunarii(1829-1856) Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ GalaTi, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006 27. Constantin Ardeleanu, Gurile Dunarii-o problema europeana. Comert si navigatie la Dunarea de Jos in surse contemporane(1929-1953), Editura Istros, Braila, 2012 28. Constantin Ardeleanu, Evolutia intereselor economice si politice britanice(1829-1914), Editura Istros, Braila, 2008 29. Constantin Ardeleanu, International journal of maritime history, The European Commission of the Danube and the Results of Its Technical and Administrative Activity on the Safety of Navigation, 1856-1914, 01.01.2011 30. Constantin Ardeleanu, Marea Britanie si incercarile de instituire si permentanizare, Comisiei Europene a Dunarii, Galati 31. Constantin Ardeleanu, Navigatia pe Dunare si tratatul Austri-Britanic din iulie1838 32. Constantin Bondar, Virginia Dima, Eugenia Iacovici Lungu, Sulina-monografie, vol 1.&vol.2, Editura Ravex Coms, Bucuresti, 2010 33. Constantin Cumpana, Terente,Vol.I si Vol.II , Editura Telegraf, Constanta, 2009 34. Constantin Giurescu, Principatele Romane la inceputul secolului XIX,Editura stiintifica, Bucuresti, 1957 35. Constantin Giurgescu, Cuvantarile regelui Carol I (18871914), Bucuresti, 1930 36. Constantin Minescu, Istoria postelor romane, Imprimeria statului, Bucuresti, 1916 37. Constantin Stan, Familia regala si Comisia Europeana a Dunarii la Sfarsitul secolului al XIX-lea, Analele Universitătii „Dunărea de Jos‖ Galati, fasc. 19, Istorie, tom V, 2006, 378

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

38. Dimitrie Nenitescu, Dunarea in dreptul international public, Tipografia Marinescu&Serban,Bucuresti, 1903 39. Geo Bogza, Tari de piatra, de foc si de pamant, Editura fundatia pentru literature si arta, Bucuresti, 1939 40. Gh.Iurascu,E.Huhulescu,I.Tigaret, Porturile Dunarene, Editura Cuget Liber, Constanta,2000 41. Gheorghe Oancea - Parintele Dunarii - Charles Augustus Hartley si influentele sale geopolitice la Dunarea de Jos, AnIV,nr.9 42. Gheorghe Radu Stanculescu, Recenzie-Dintr-o biografie a inginerului englez Sir Charles Hartley‖parintele Dunarii‖, Constanta, 2009 43. Ghiorghie Bibescu, Istoria unei Fruntarii.Romania pe malul drept al Dunarei,Tipografia curtii regale, Bucuresti, 1883 44. Grigore Antipa, Probleme stiintifice si economice privitoare la Delta Dunarii, Librariile Socec&Comp, Bucuresti, 1914 45. Grigore Antipa, Regiunea inundabila a Dunarii, Institutul de arte grafice Carol Gobl, Bucuresti ,1910 46. Jean Bart, Cartea Dunarii, Biblioteca Ligei Navale, Bucuresti, 1933 47. I.A. Nazareteean, Notite istorice si geografice asupra provinciei Dobrogea, Tipografia Sibermann, Tulcea, 1882 48. Inbunatatirea navigatiunii pe Dunare sip e Prut, imprimeria Statului, Bucuresti, 1891 49. Ioan Herban, Caracteristici fonetice si morfologice ale graiurilor ucrainene din Romania, Cluj-Napoca, 2004 50. Ion Constantinescu, Note asupra toponimiei grindurilor si apelor din Delta Dunarii in Analelel Dobrogei,Editura Glasul Bucovinei, Cernauti, 1939 51. Ion Gruia, Activiatatea comisiei Europene a Dunarii intre 1856-1938-Lucrarea de gradul I,1989 379

MOTOC CORNELIU

52. Ion Gruia, Dunarea si tratatele ei international in Steaua Dobrogei, Nr.2, 1999 53. Ionut Ovejanu, Teza de doctorat-Morfologia si morfogeneza gurii de varsare Sfantul Gheorghe, Bucuresti, 2011, 54. Iosif Colcer, Viorel Magureanu, File din istoria Dobrogei, Inspectoratul pentru cultura al judetului Tulcea, Tulcea, 1998 55. La Commision Europeenne du Danube et son oeuvre de 1856 a1931, Paris, 1984 56. Limona Razvan, Populatia Dobrogei in perioada interbelica, Editura Semanatorul, Bucuresti, 2009 57. Limona Razvan, Nationalitati si problemele lor in documentele de arhiva 1879-1941, Editura online Semanatorul, 2009 58. M.D.Ionescu, Consideratiuni asupra cursului inferior al Dunarii si formarea Deltei, Tipografia Ovidiu, Constanta 59. M.D.Ionescu, Dobrogia in pragul veacului al XX-lea, Atelierele grafice Socecu, Bucuresti, 1904 60. Marius Lungu, Teza de doctorat-Tesurse si riscuri climatic din Dobrogea, Bucuresti, 2008 61. Mihai Albota, Istoria invatamantului Tulcean de la inceputuri pana in 2007, Editura Scoala XXI, Tulcea, 2008 62. Mihail Draghicescu, Istoricul principalelor puncte pe Dunare dela gura Tisei pana la mare si coastele marii, Eiditura Imprimeria nationala, Bucuresti, 1943 63. Monografia stufului, Editura Academiei, Bucuresti, 1965 64. Nicolae Ariton, Tulcea la 1870, Tulcea, 2012 65. Nicolae Iorga, Romania cum era pana in 1918, Bucuresti, 1918 66. N.P.Comnene, La Dobrogea, Editura Payot&C., Paris, 1918 380

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

67. P.Cotet, I.Popovici, G.Simion, Tulcea-ghid touristic, Editura pentru turism, Bucuresti, 1975 68. Panighiant Eugen, Ghid Delta Dunarii, Editura Meridian, Bucuresti, 1982 69. Petre Covacef, Cimitirul viu de la Sulina, 2003 70. Petre Gastescu, Romului Stiuca, Delta Dunarii-Rezervatie a biosferei, Editura CD-press, Bucuresti, 2008 71. Plan de amenajarea teritoriului zonal Delta Dunarii, Tulcea, 2008 72. Planul de gestiune a deseurilor din Rezervatia Biosferei Deltei Dunarii, Tulcea, 2006 73. Planul de management al fluviului Dunarea, Deltei Dunarii si spatiului hidrografic Dobrogea si apele costiere,Vol.I. 74. Postelnicu Valentina, Lazar Mirela, Organizarea administrative a judetului Tulcea 1878-2008 75. Raimond Stanescu, Marina romana in primul razboi mondial, Editura Modelism, Bucuresti, 2000 76. Romuluis Seisanu, Dobrogea-Gurile Dunarii si Insula Serpilor, Tipografia ziarului Universul, Bucuresti, 1928 77. Sofia Vrabie, Sfinxul Deltei-Municipiul Tulcea, Editura Harvia,Tulcea, 2005 78. Stefan Stanciu,Romania si Comisia Europeana a Dunarii.

Diplomatie ,suveranitatecooperare international,Galati, Editura Pax Aura Mundi, 2002 79. Stoica Lascu, Marturii de epoca privind istoria Dobrogei, Editura Bibliotheca Tomitana, Constanta, 1999 80. Tablou de regruparea Comunelor urbane, Imprimeria statului, Bucuresti 81. The Engeneer, 20 septembrie 1907, The Sulina mouth of the Danube 381

MOTOC CORNELIU

82. Tinca Tarlongeanu, Ucrainenii din Dobrogea trecut si present in Steaua Dobrogei, Nr.3-4, Constanta, 1999 83. Virgil Ritco, Zadunaiska Sici-225 de ani, in Steaua Dobrogei, nr.1-2, Constanta, 2001 84. Vladescu-Olt, Constitutia Dobrogei, Tipografia Dor Cucu, Bucuresti, 1908 85. Vulpe Radu, La Dobrouja a travers les siecles, Editura Dacia, Bucuresti, 1939

382

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

383

MOTOC CORNELIU

384

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

385

MOTOC CORNELIU

386

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

Monumentul soldatilor rusi si placa descriptiva din curtea Bisericii

387

MOTOC CORNELIU

Mila marina 43(singura pastrata de pe tot cursul bratului Sulina din 1860) aflata in curtea Bisericii

388

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

PLACI DE GARANIT RIDICATE DE MANOLE GHEORGHE IN LIMBA ROMANA SI LATINA PENTRU A ELOGIA PERSONALITATEA LUI IOAN NENITESCU SI NATIONALITATEA PUR ROMANEASCA A LOCUITORILOR SATULUI PARTIZANI 389

MOTOC CORNELIU

SATUL PRINCIPELE CAROL, CUPRINZÂND 120 DE LOCUITORI ROMÂNI, A FOST ÎNTEMEIAT LA DATA DE 26 IULIE 1899 DE CĂTRE IOAN NENIȚESCU, PREFECT AL JUDEȚULUI TULCEA, MARE POET ȘI PATRIOT ROMÂN, ȘI AȘEZAT PE MALUL DREPT AL DUNĂRII, PE TĂIETURA A IX-A DE RECTIFICARE A BRAȚULUI SULINA, ÎNTRE VECHILE MILE 41 ȘI 42.

LA 9 IUNIE 1948 ÎȘI SCHIMBA NUMELE ÎN PARTIZANI.

VICVS CAROLI PRINCIPIS, CXX INCOLARVM VALACHORVM, A IOANNE NENITESCV, PRAEFECTO COMITATVS AEGYSSENSIS, EXIMIO POETA ET PATRIAE AMANTISSIMO, A. D. VII KAL. AVG. A. D. MDCCCXCIX CONDITVS AD RIPAM DEXTERAM AVERSI DANVBII AMNIS, APVD IX RECTIFICANTEM SCISSVRAM SVLINAE CORNVS, INTER XLI ET XLII MILLIARIVM VETERIS CVRSVS SITVS EST. A. D. V ID. IVN. A. D. MCMXLVIII NOMEN EIVS IN PARTIZANI MVTATVM EST.

390

MONOGRAFIA SATELOR PARTIZANI SI ILGANII DE SUS

391