Balcic Castelul preferat al Reginei Maria

Regina Maria a fost a doua regină a României, fiind soția regelui Ferdinand I, monarhul României, între anii 1914 și 1927. Viitoarea regină s-a născut pe 29 octombrie 1875, fiind fiica cea mare a ducelui Alfred de Edinburgh și nepoata reginei Victoria a Regatului Unit. Pe data de 29 decembrie 1892 a devenit Principesa României în urma căsătoriei cu Principele Ferdinand. Acesta ocupă tronul la 28 septembrie 1914, după decesul unchiului său, regele Carol I, iar Maria devine regină într-o țară care la început îi părea străină, dar în care s-a adaptat repede și de care s-a atașat cu toată ființa ei. Mai mult decât atât, pe perioada desfășurării Primului Razboi Mondial, regina a dat dovadă de loialitate față de poporul român și spirit de sacrificiu pe care puțini l-ar fi anticipat, activând ca soră medicală, prilej cu care își câștigă numele de ”mama răniților”.

Reședința de la Balcic a ocupat mereu un loc important în inima Reginei. Acest loc a fost descoperit de ea în urma unei călătorii prin Dobrogea cu automobilul alături de fiul ei, Nicolae. Regina descrie peisajul unde urma să își construiască reședința ca: „ o oază verde, care se rostogolea până-n mare... Aici coasta era tăiată de o adâncitură strâmtă, pe fundul căreia o cascadă vorbăreață se prelungea în valuri spumoase de râu. Sălcii și plopi crescuseră în grupuri umbroase pe deasupra acestei ape, iar de-a-valma niște mori vechi turcești, nemaipomenit de atrăgătoare, se cățărau pe coastă. Late, joase, cu acoperișurile trecând peste ziduri și făcute din țiglă cilindrică, caracteristică acestei regiuni, cu roțile lor uriașe, schimbând în fum alb apa ce se rostogolea zgomotos în ele, n-ar putea fi închipuită construcție mai pitorească.”

După ce regina a sorbit din priviri peisajul, primele sale cuvinte au fost adresate prințului Nicolae, acestea fiind:

”Oh! Nicky, locul ăsta trebuie să fie al meu! Simt că m-am întors la ceva ce mi-a aparținut întotdeauna.”

Îndrăgostindu-se de peisajul de pe malul Mării Negre, Regina Maria a construit aici un domeniu care să respecte stilul bulgăresc, dar și otoman. Castelul Balcic sau, cum l-a numit Majestatea Sa, ”TenhaJuvaha”, care în limba turcă însemnă

”Cuibul Singuratic”, a fost construit în decursul a patru ani, între 1925 și 1929. Pe domeniul palatului se află șase case, una pentru fiecare prinț și prințesă, catedrala Stella Maris, o grădină botanică, o sală a fumătorilor, un izvor de apă și terase care au fost botezate de către Regină după câte o persoană iubită: Mircea, Ferdinand, Carol, Elisabeta, Mignon, Nicolae, Ileana, Sandro, Petru-Dușan, Helena și George.

Regina Maria nu a construit reședința doar pentru ea și membrii familiei regale. Palatul cu pereți albi și acoperiș plat i-a găzduit mereu pe cei care se aflau în căutarea frumosului.

”Aici toți oaspeții căutători de frumusețe sunt primiți bucuros.

Iar deasupra fântânei de apă rece, care curge sub terasa cea mare, au fost săpate aceste vorbe:

Surse:

Pentru cei obosiți, odihnă

Pentru cei însetați, apă

Pace celor cu inima grea Nădejde celor în preajma vieții.”

În urma pierderii Cadrilaterului prin

Tratatul de la Craiova din 1940, castelul a trecut din stăpânirea familiei HohenzollerSigmariger în cea a familiei Saza-CoburgGotha, din care se trăgea Regina Maria.

În anul 1944, castelul a fost prădat de armata sovietică. Aceștia au luat tot, de la bunuri de preț, la uși și ferestre.

Șase ani mai târziu, în 1950, palatul a fost renovat și transformat în reședință pentru membrii Partidului Comunist Bulgar. Apoi, în 1960, palatul a fost transformat în muzeu, autoritățile culturale bulgare încercând reproducerea în totalitate a decorului din perioada în care palatul era sub stăpânirea României, folosindu-se de pozele care existau din interiorul acestuia.

În concluzie, putem afirma că Regina Maria a reușit să construiască un palat care să o reprezinte și în care să se simtă cu adevărat „acasă”, la fel ca și castelele care au fost construite sau amenajate de Regina Maria, acestea având oglindirea crezului acesteia în frumos, toate atrăgând privirile turiștilor. Nu întâmplător, ultima dorință a reginei a fost ca trupul să-i fie îngropat la mănăstirea Curtea de Argeș, iar inima la reședința din Balcic. După pierderea Cadrilaterului în toamna anului 1940, astfel a Balcicului, inima Reginei a fost mutată la Bran.

Maria, Regina României,Cum am ajuns la Tenha-Juvah, Editura Glasul Bucovinei, Cernăuți, 1928.

Maria, Regina României, Povestea vieții mele, Editura Adevărul SA, București,1935.

Maria, Regina României, Țara mea, Editura librăriei Pavel Suru, București, 1919. https://casamajestatiisale.ro/familia-regala/istorie/regele-ferdinand-i/ https://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_din_Balcic#/media/Fi%C8%99ier:Bulgaria-Balchik-01.JPG